ALEXANDRU LAPUSNEANUL

I. Aparitie si context Pasoptism si Romantism:

Epoca pasoptista este dominata in plan literar de romantism, deci se caracterizeaza printr-o insistenta intoarcere spre temele patriotice si sociale. Scriitorii acestei epoci cultiva meditatia istorica in versuri, poemul istoric, legenda istorica si nuvela istorica. Toate operele lor au in mod evident si un scop extraestetic, servind pregatirii unor evenimente importante: Revolutia de la 1848 si Unirea din 1859.Aparitia la Iasi, in 1840 a revistei Dacia Literara are ca scop promovarea literaturii valoroase a carei calitate esentiala este originalitatea. In acest sens, revista propune inspiratia din subiecte care accentueaza specificul national, istorica, folclorul sau frumusetile patriei. Nu intamplator, chiar in primul numar al revistei este publicata nuvela Alexandru Lapusneanul, considerata un model care corespunde intru totul esteticii promovate de aceasta publicatie, opera lui Negruzzi devenind un reper al romantismului romanesc.Opera corespunde acestei estetici prin cateva elemente: tematica istorica si sursa de inspiratie, prezentarea unor personaje si situatii exceptionale, a unui conflict spectaculos, prezenta tuturor categoriilor sociale, crearea atmosferei de epoca prin intermediul unui limbaj specific. Totusi, nuvela cuprinde si elemente de factura clasica (echilibrul constructiei) sau realista (impersonalitatea relatarii si sondarea psihologiei rudimentare a personajului colectiv). II. Tema si surse de inspiratie:

Unul dintre aspectele care subliniaza caracterul romantic al operei consta in prelucrarea de catre nuvelist a unor evenimente reale, consemnate in cronici si letopisete. Adevarul istoric este insa urmarit doar in linii mari si uneori este chiar sacrificat din dorinta scriitorului de a obtine un anumit efect artistic. Faptul ca autorul isi ia o anumita libertate fata de addedvarul istoric este dovada constiintei creatoare. Pentru a evoca a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul, Negruzzi se inpirta din Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, de unde preia o parte din scenele-cheie ale actiunii: solia boireasca, pedepsirea celor 47 de boieri, boala si calugarirea domnitorului pe patul de moarte. Din aceeasi sursa sunt preluate si doua replici memorabile ale domnitorului: Daca voi nu ma vreti, eu va vreau si Daca ma voi scula, pre multi am sa popesc si euIndepartandu-se de realitatea istorica din dorinta de a contura mai sugestiv conflictul intre boieri si domnitor, Negruzzi introduce in scena trei personaje: vornicul Motoc si boierii Stroici si Spancioc, care fusesera executati sau fugisera in Polonia in acel moment. Cei trei ilustreaza cele doua ramuri ale boierimii cu care se confrunta domnitorul: Motoc e reprezentantul boierimii feudale avide de putere, intrigante si fara scrupule, iar Stroici si Spancioc reprezinta boierimea tanara, condusa de elanuri patriotice.

III. Structura, fir epic, momentele subiectului:

Structural, se observa o rigoare clasica data de echilibrul celor patru parti. Fiecare este precedata de un motto care face trimitere la elementul esential al capitolului: Daca voi nu ma vreti eu va vreau pune in prim-plan personalitatea puternica a domnitorului, accentuand antiteza eu-voi si sugerand termenii conflictului, Ai sa dai sama, Doamna aduce in lumina imaginea domnitei Ruxanda, Capul lui Motoc vrem evidentiaza doua personaje: Motoc si multimea, anticipand evenimentul crucial al conflictului, De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu anunta finalul spectaculos al operei, revenind la figura lui Lapusneanul.Firul epic al nuvelei respecta cronologia, dar acest caracter liniar nu exclude intreruperile. Apar pauze descriptive (portretul domnitei Ruxanda si imaginea vestimentatiei specifice epocii) sau secvente retrospective care intrerup cursul actiunii (prezentarea genealogiei domnitei Ruxanda).Momentele subiectului sunt fixate cu claritate. Acestea reprezinta o suita de secvente din care nu lipseste caracterul dramatic, spectaculos si in care se evidentiaza puternice contraste de factura romantica sau scene dominate de tensiune. Expozitiunea prezinta reintoarcerea la tron a lui Lapusneanul cu ajutor turcesc si primirea soliei boierilor, intriga consta in manifestarea deschisa a hotararii domnitorului de a se razbuna pe boierii tradatori, desfasurarea actiunii detaliaza implinirea amenintarilor facute prin pedepsirea boierilor, culminand cu secventa ospatului, iar deznodamantul prezinta moartea eroului.

IV. Conflictul romantic, situatii exceptionale, prezenta tuturor categoriilor sociale:

Nuvela istorica propune un conflict exterior puternic care aduce in prim-plan imaginea unei societati dominate de lupta pentru putere intre marea boierime si domn. Lapusneanul gandeste si actioneaza ca un despot feudal dominat de ura fata de cei care il tradasera in prima domnie. Intalnirea cu solia boiereasca este edificatoare pentru fixarea conflictului, prezentand clar termenii acestuia: Voi mulgeti laptele tarii, dar au venit vremea sa va mulg si eu pre voi. Evolutia conflictului este previzibila: Lapusneanul foloseste orice pretext pentru a schingiui si a ucide, dar mai ales pentru a lua averile boierilor, in dorina de a le slabi puterea. Momentul culminant, regizat diabolic de domnitor este scena uciderii celor 47 de boieri. Negruzzi transforma secveta intr-un adevarat spectacol dramatic la care domnitorul apare in tripla ipostaza: regizor, actor si spectator. Rezolvarea conflictului are loc in finalul nuvelei care prezinta in maniera romantica razbunarea boierilor Stroici si Spancioc. Secventa otravirii lui Lapusneanul de catre domnita Ruxanda accentueaza antiteza romantica demonic-angelic si introduce motivul romantic al otravirii spectaculoase a eroului.Ca in orice creatie romantica, in scena sunt prezente toate categoriile sociale. In jurul domnitorului evolueaza reprezentanti ai marii boierimi (Motoc, Veverita), dar si ai boierimii tinere (Stroici, Spancioc), reprezentanti ai Bisericii (Mitropolitul), dar apare si personajul colectiv. Unora dintre aceste personaje li se creeaza un profil memorabil. Astfel, Motoc este intrigant, ticalos si las, Mitropolitul ascunde sub masca interesului pentru popor doar propriul interes, iar Spancioc si Stroici sunt prevazatori si capabili sa anticipeze miscarile adversarului, fiind personaje cu rol justitiar. Prezenta in scena a personajului colectiv, multimea, arata si existenta unui conflict de natura sociala, rezolvat de Lapusneanul in mod romantic, prin sacrificarea lui Motoc.

V. Personajul romantic:

Scriitorul propune un erou memorabil tocmai prin aspectele monstruoase ale personalitatii lui, erou pe care critica l-a apropiat de personaje celebre din opera lui Shakespeare: Macbeth sau Richard al III-lea. Personajul eponim al nuvelei este realizat prin asocierea a doua dimensiuni: una sociala, exterioara, alta psihologica. Creionat in maniera romantica, el intra in categoria eroilor exceptionali surprinsi in situatii exceptionale.In ceea ce priveste compelxitatea personajului, parerile criticilor difera fundamental. Pentru Nicolae Manolescu eroul e doar sangvinar si teatral demonic, fara complexitate, de o instinctualitate primara, in timp ce Alexandru Piru vorbeste despre un artist al disimulatiei, un personaj complex, nu o bruta insetata de sange.In constructia personajului sau, scriitorul respecta datele esentiale ale personalitatii istorice, asa cum le trasase Grigore Ureche in Letopisetul Tarii Moldovei. Totusi, Negruzzi procedeaza ca un artist, selectand din datele domitorului doar pe acelea care ii servesc intentiei de a realiza un ins de exceptie. Manifestarile despotice ale domnitorului ajuns a doua oara pe scaunul Moldovei sunt consecinta fireasca a unei conjuncturi istorice, sociale: dorind sa intareasca puterea domniei, el trebuie sa0si elimine dusmanii, sa anihileze intentiile subversive ale marii boierimi dispusa oricand la tradare si complot. Pornind de la acest conflict, incepe Negruzzi sa construiasca un personaj romantic dominat de intentia de razbunare cu orice pret, orbit de dorinta de putere. De altfel, Mircea Zaciu considera ca nuvela poate fi citita prin prisma ideii de putere politica, analizandu-se excesele, ravagiile si influenta pe care puterea o are asupra individului. Criticul vorbeste despre samburele demential al puterii politice, considerand ca prin acest aspect nuvela transgreseaza epoca evocata. Pentru a-si construi personajul, Negruzzi apeleaza ka tehnicile traditionale de caracterizare. Caracterizarea directa este facuta de narator care ii prezinta detaliat tinuta vestimentara la slujba de la Mitropolie: era imbracat cu toata pompa domneasca. Purta coroana Paleologilor si peste dulama poloneza de catifea stacojie, avea cabanita turceasca. Nici o arma nu avea alta decat un junghi cu plasele de aur; iar printre bulbii dulamii se zarea o zea de sarma si face o remarca directa de uratul caracter care se va dezvalui de-a lungul actiunii. Eroul este caracterizat direct si de Mitropolit: Crud si cumplit este omul acesta sau chiar prin autocaracterizare: M-am aratat cumplit, rau, varsand sangele multora. Totusi, modalitatea dominanta de caracterizare este cea indirecta care apare intr-o varietate de ipostaze. Faptele crude, dorinta de a pedepsi exemplar orice impotrivire a boierilor, satisfactia de a vedea suferinta celui osandit plaseaza personajului la limita normalitatii. S-a vorbit despre Lapusneanul ca despre un personaj inclus in categoria psihopatologica a sadicului, vazandu-se in el un ins de o cruzime maladiva. Secventa culminanta a textului, uciderea celor 47 de boieri regizata atat de meticulos, interesul domnitorului de a obtine si un efect scenic prin asezarea in functie de rang a piramidei de capete oferite cu sadism sensibilei sale sotii au dus la catalogarea lui drept un psihopat exploziv si coleric...un tiran inzestrat cu placerea neroniana de a construi spectacole (G. Dimisianu) Inteligenta si cinismul, buna cunoastere a psihologiei umane le dovedeste in raporturile cu alte personaje de-a lungul catorva secvente memorabile. Chiar de la intrarea in tara, in intalnirea cu boierii isi declara cu brutalitate intentiile reprimandu-si cu greu dorinta de a-l ucide pe loc pe cel care i se impotriveste: Nu stiu ce ma opreste sa nu-ti sfaram maselele din gura cu buzduganul acesta. Isi catalogheaza succint opozantii: Veverita vechi dusman, dar inca niciodata nu s-a ascuns, Spancioc inca tanar, domainat de sumetie, Stroici un copil, dar detaliaza cu precizie portretul moral al vornicului Motoc din care va face un instrument: te voi cruta caci imi esti trebuitor, ca sa ma usurezi de blastemurile norodului. Cunoaste si se va folosi de caracterul versatil al lui Motoc, boierul deprins a se ciocoi la toti domnii, vanzator pe rand al tuturor. In partea a treia a nuvelei, Lapusneanul il va sacrifica intr-o maniera cinica, dandu-l multimii si respectandu-si promisiunea facuta la inceput: iti fagaduiesc ca sabia mea nu se va manji de sangele tau. Fire vindicativa, domnitorul nu lasa nepedepsita nici atitudinea boierului de la prima intalnire cand se erijase impreuna cu ceilalti boieri in aparator al intereselor norodului si prelungeste agonia vornicului inspaimantat, trimitandu-l sa moara pentru binele mosiei sale.In acest moment al actiunii, Lapusneanul se raporteaza si la prostime, transformand psihologia rudimentara a acesteia intr-un atuu si reusind sa-si atraga simpatia multimii, asa cum facuse si prin casatoria cu domnita Ruxanda, cand in sacrifica pe Motoc. Replica prosti, dar multi sintetizeaza constiinta fortei pe care o reprezinta multimea, forta pe care Lapusneanul stie sa o directioneze catre propriile scopuri. Maestru al disimularii se dovedeste in secventa slujbei de la Mitropolie cand are un discurs adecavat locului sacru si utilizeaza cu dezinvoltura citatul biblic prin care doreste sa confere credibilitate spuselor sale. Gestul de a-si cere iertare in fata boierilor in biserica este punctul forte al ipocriziei sale, domnitorul devenind sperjur: sa traim de acum in pace, iubindu-ne ca niste frati...si sa ne iertam unii pe altii.De-a lungul textului, naratorul consemneaza neutru gresturile instinctive si mimica eroului care ii tradeaza personalitatea vulcanica, semne ale unui dezechilibru patologic: la intalnirea cu boierii radea; muschii i se suceau in rasul acesta si ochii lui hojma clipeau, la rugamintea doamnei Ruxanda de a ineta omorurile mana i se sprijina din deprindere pe jungher, priveste scena macelaririi boierilor razand, iar pe patul de moarte, vazandu-se calugarit, arunca potcapul inspre Mitropolit.Brutalitatea si structura diabolica sunt bine reliefate prin intermediul antitezei romantice. Prin Lapusneanul si doamna Ruxanda, Negruzzi creeaza contrastul romantic angelic-demonic. Blandetea si sensibilitatea sotiei sale accentueaza cruzimea domnitorului. In momente de furie acesta i se adreseaza cu duritate: muiere nesocotita, catea, cu toate ca femeia il numeste bunul meu domn. Naratorul noteaza caldura sufleteasca a femeii constransa in circumstante istorice sa duca o existenta nefericita alaturi de un sot in care nu gaseste nici urma de simtire omeneascaConstituindu-se pivot al actiunii, focalizand asupra sa interesul cititorului, Lapusneanul este un personaj emblematic pentru psihologia tiranului pe care Calinescu il numeste un damnat, osandit de providenta sa verse sange, un monstru moral dotat cu o melancoloie sangvinara VI. Atmosfera de epoca:

O trasatura esentiala a nuvelei istorice este crearea impresiei de autenticitate, construirea culorii de epoca. Negruzzi utilizeaza descrierea fidela a decorului si a vestimentatiei si prezinta unele detalii de interioare medieval, dar mai ales foloseste limbajul arhaic, adecvat epocii prezentate.Desi apare intr-o epoca in care nuvela romaneasca se afla aproape de inceputurile ei, textul lui Negruzzi isi datoreaza valoarea impletirii elementelor care apartin mai multor estetici literare, ramanand insa in mod esential o opera romantica. Alexandru Lapusneanul a devenit punctul de reper al unei epoci, dar si al unei specii, fiindca niciuna dintre nuvelele istorice care i-au urmat nu a egalat-o ca valoare.