Costaehe lTegrururu7

ALEXANDRT]LAPT]SNEAI\T]L

)

Fragmente istorice

CuvAnt-inainte gi note de

Nicolae Manolescu

ffi.*rue nouANeescA

Crrprtns

Cuvdnt-inainte de Nicolae Manolescu .......................7

Costache Negruzzi - extras din Istoria literaturii romdne

pe tnfelesul celor car e citesc, de Nicolae Manolescu ..................... 9

Aprodul Purice G+86).......... .................15

Alexandru Lipugneanul $564 - 1569)........ .............37

Sobieski gi romAnii G686) ...................69

Regele Poloniei qi Domnul Moldaviei Gzr;).................................T9

Cintec vechi........... ..........85

COSTIICIIDNEGRIYZZI(r8o8 - z4 august 1868)

Ar fi fost, daci e si ne luim dupl gura murdari a luiCostandin Sion din Arhondologie, de origine joasi gi fuse-

seri aduqi, Costache gi fratele lui, de tatl gi de un unchi,,cucarul cu cercuri de la pidure", ca si fie recomandali boieru-lui Balg, dar aga de prostimbricali, incit atrebuit Negrugoaia,

mama copiilor, si le scoati,,antereoatele ce av6 de al5g6, 9igiubelufile, qi le-au dat in trlsuri gi schimburi". Smolitul la

chip Costache a fost un Prozator incomparabil, degi a pirutneglijent cu opera lui, publicAndu-gi tArziu un volum intitu-lat, probabil la sugestia lecturii lui Dumas-fils, Picatele ti-nerefelor. Daci volumul cuprinde numai oPere de tinerefe,

este pentru ci Negruzzi s-a lenevit apoi la scris, firi ca asta

si insemne ci volumul nu e construit cu multi griji, ceea ce

infirmi ideea unora ctr autorul ar fi procedat ca un diletant.

La fel de pufin adevirat este gi ci prozatorul ar fi lipsit de

,,invenfie, mirginit la anecdoti gi memorii, creator de valoride interpretare artisticil', dupi cum a suslinut G. Cilinescu.

Toate astea izvorisc din ignorarea specificului prozei

Biedermeier. Negruzzi a respirat tn atmosfera romantici ina-

inte de a scrie el insugi literaturi. Traducerile gi prelucririle

lui dateazi din anii r83o. lnceputul la Zoe este balzacian,cum va fi gi al Misterelor Parisului al lui Sue, din care sevor inspira mai toate romanele noastre de inceput. O aler-gare de cai este o mici bijuterie de precizie tehnici. Aspectule de fiqiune memorialistici. Nuvela lui Negruzzi infl;iqeaziun exemplu de intertextualitate qi de alternare a registrelorstilistice neobignuit in proza epocii. Nuvela AlexandruLlpugneanul este un clasic al genului, cititi de noi toli lncldin pcoal5 qi prefuiti de tofi istoricii literari, in pofida abu-zului de convenfii narative caracteristice epocii. Istoricii auavut mereu probleme cu definirea facturii prozei din Negrupe alb. Ne-a scos din impas Biedermeier-ul, din bagajul ci-ruia fac parte scrisorile, adevirate sau false, notele de jurnal,amintirile, portretele (intre care acela al caraghiosului Daniil

ts

Scavinschi, client qi al lui Eminescu) qi atAtea altele din spe-

ciile literaturii nonficfionale. Ca un adevirat om al epociisale, Negruzzi qi-a cultivat gridina proprie in cel mai deplinspirit domestic, idilic qi juciug, scriind FloraromAniin ma-niera unui horticultor cuminte gi a unui prozator excepfional.

Nicolae Manolescu - Istoria literaturii romdnepe tn{elesul celor care citesc, Editura Paralela 45, zot4

Aprodul Purlee(r+s6)

Fost-au acest domn, om nu mare la stat, tnsd intreg,

drept, viteaz qi megter la rd.zboaie... $i era mare jale

qi pldns tn norod pentru perderea acestui ilomn bun.

Vornicul Ureche,

Laviala lui $tefon cel Mare

CiocArlia cea voioasi in vlzduh se legina

$-inturnarea primiverii prin dulci ciripiri serba,

Plugariul cu hlrnicie s-apucase de arat

PimAntul ce era inci d-al siu sAnge rourat;

Uitas*acum moldovanul trecutele lui nevoi,

$i cu fluierul la guri, pistorul pe lAngi oi

Cinta dragostele sale. Vai! el nu putea giciCi vrijma$u-ntr-a lui qari se gitegte-a nivili.

Generalul cel mai falnic a dArjilor ungureni,

Hroiot', ros de-nver$unarea ce avea pe moldoveni -Care*n multe sAngeroase lupte i-au fost aritat

' Hroiot au fost unul din cei mai vestili capitani a ogtilor regelui ungu-resc Matias Corvinu. Vrtrjmaq neimptrcat al moldovenilor, el purure afost uneltitor cruntelor rizboaie ce au nenorocit aceste firi vecine (n.a.).

15

Cd nume de viteaz mare pe nedrept gi-a cAgtigat -,LuAnd veste cum cI $tefan domnul lor atunci s-afla

in linuturi deplrtate, avAnd cu el oastea sa,

Socoti ci favorabil prilej altul n-a glsi

De moldoveni gi de $tefan deodati a-gi rispliti,Ca si poati c-o lovire acea rugine sp5la,

Ce romAnegtile arme au slpat pe fruntea sa.

Aqadar, adunAnd noaptea pre tofi ofilerii sei,

Le espuse-a sale planuri, gi le zise: ,,Fragii mei!

$t[i c-acegti romAni silbatici, vrijmagi aprigi, ne-mpicafi,

Au ucis mullime mare dintr-ai nogtri bravi soldafi,

$tigi ci insetafi de sAnge in Ungaria au intrat.

$i ci foc Ai pustiire pe-a lor urmi au lisat;

Iar noi care birbitegte n-am lipsit a ne lupta,

De abia numai prin fugl viafa ne-am putut scipa,

$i cununile de lauri ce-n rizboaie-am adunat

Moldovanul cel obraznic in picioare le-au cllcat;

Oare-aceastl infruntare ;i batjocori gi reu

N-a si aibi rispldtire de la dreptul Dumnezeu?

N-a si mai soseasci vremea sI ne rizbunlm gi noi,

S-aritlm c5-n unguri curge viteaz sAnge de eroi?

Vremea este indimAnS, prilejul favoritor.

Oastea lor este departe, gi cu ea-i gi domnul lor;

Mergifi dar, gi-n astS-noapte tofi ostagii vtr giti;i

$i cAnd va miji de ziu5, nesminlit cilSri si fili,Ca prin mar$ iute gi grabnic, ftrr5 veste sl-i cilcim,

Cine sunt ungurii nogtri gi Hroiot str le-artrtim".

r6

Se filea degertul ungur cu-acel vis amigitor,Ci o farl neapirati va pustii prea ugor,

$-in a sa zldirnicie i se pirea ci vedea

Lacrimile cum se varsi, sAngele cum qiroia!

Dar dreptatea Provedinfii n-au putut ingiduiGAndul sdu cel sAngeratic si se poati slvArgi;

$i Dumnezeu milostivul p-al siu popul credincios

Nu-l va lSsa in cllcarea ungurului fioros.

Deci Sffintul Duh cu-ndurare pe un romAn insuflAnd

Ce de mult se afla incl printre unguri petrecAnd

$i carele auzise tot planul acel cumplitCe asupra ftrrii sale ungurii au slimuit',Degi se gisea nemernic, pribegit din fara sa,

Patriotici simfire in inimi-i tot s-afla;

Agadar in vilmigagul ce gitirea prileji,

S-arunci pe-un cal cu grabi gi spre Moldova porni.

DupI ce iegi din lagir alergl necontenit

Toati noaptea, pAn-ajunse cAnd soarele-a rislritin orag la Roman, unde pre pArcllabul aflAnd,

$i primejdia ce vine abia a-i spune-apucAnd,

De ostenealS gi de trudl a cizut jos leginat,

Iar calul siu lAngi dAnsul risuflarea g-a gi dat.

De indati pArcilabul un minut n-a zibovit

$i un curier in pripi la $tefan a rlpezit;Iar satelor de pe mirgini, porunci a se gltiCu slcuri, topoare, coase, cu ce vor putea gisi,

Totodati dAnd de gtire gi pre la boiernagi

' A slimui, a pune la cale, a urzi (n.r.).

t7

Ca cu oamenii de oaste, cu vecinii gi sluibagi,

Cu to;ii, gi mic gi mare, si gribeasc-a alerga

La gesurile Moldovei unde el se va afla;

Apoi strAngAnd clliragii gi parte din tArgovefi

inarmagi cu l5nci, cu s5bii, cu arce gi cu sinefi',

Au ieqit din tArg afari cu mica urdia sa,

$i pre dugman firl frici ca si vie-il agtepta.

Precum norul de licuste soarele intunecAnd

Vine pre sus cu iufeal5 farinile-amenin;And,incAt tremurAnd aqteaptl spirietul muncitor

Negtiind unde-a si cadi acel nor ingrozitor;

S-amigegte cu nidejdea cI ogoru-i va scipa,

$i-a sudorei sale roduri va putea inc-aduna;

insi d-odati l5custa cade toati pe cAmpii

$-intr-un clip in praf priface farini, hoalde-ogoare, vii,

Sau dupi cum primlvara omltul cel adunat

Pintre rApi, gi d-a lui Febus calde raze sigetat

Se topegte gi s-azvArle, giroi iute furios,

in pAriul care curge pintre flori in vale jos,

il turburi, il mlregte, il imfl5 cu al siu val

$i nu-l lasi pin'nu-l face de se varsi piste mal;

CAmpiile se ineacS, iar pistorii spiim6ntaqi

S-aciuiazi cu-a lor turme in munfii lnvecina;i;

Acest fel sume;ii unguri in Moldova nibugesc.

Orice-ntAmpini nainte robesc, taie, pArjolesc,

Cu omor gi pustiire, drumul lor se insemna,

Naintea lor merge groaza, g-in urml foc fumega;

Dar spre-a Romanului parte de ce se apropia

r8

' Sdneafd, sflneafd, pugci primitivi cu cremene; flintl (n.r.).

Hroiot aflAnd pustii sate a-nfilege nu putea

Care poate fi pricina acelui bejlnirit,Cici el crede ci de dAnsul nimene nici au gAndit;

Deci indatl poruncegte si-i afle pre cineva

Prin colibe, prin bordeie, ca s5-l poati intreba.

Iati cI imblAnd haiducii piste un mo$neag au dat,

GArbovit de bitrAne!5, intr-un toiag rizimat;A sa barbi ca zlpada, a lui plete argintii,

Fafa lui cea cuvioas5, ochii sii mirefi gi vii

il aseamini ci este ingerul ocrotitor

Al acelor pustii sate, sau duhul tAnguitor.

El pAni la Hroiot vine cu pas lin gi misurat,

Firi grij5, deqi este de catane-ncungiurat,

$i agteapti sil intrebe: ,,Unchiagule, ien si-mi spui

De ce pricini p-aicea nici un locuitor nu-i?"

Astfel Hroiot ii griiegte. * ,,Pricina insufi o vezi

(ii rlspunde-atunci bltrAnul) gi inci mai cercetezi?

Pricina bejinlriei g-a jalei obgtegti, tu eqti,

Hof turbat gi flri lege care prizi gi pustiegti!

Care vii cu cete multe de tAlhari gi priditoriS-aduci jale in locagul unor pacinici muncitori!

Nu purta griji! cu dAngii curAnd te vei intAlni

$i amar i1i vei da seama, foarte greu te-i r5fui.

Dumnezeu mult milostivul nu gAndi ci te-a l5sa

Si sfhgii cu-a ta turbare credincioasi turma sa,

Ce-gi va inturna urgia preste spurcat capul tiu,

$-it va detuna zdrobindu-l cu-nfocat trisnitd seu!"

ZicAnd, face semnul crucei qi din greu a suspinat. -t9

Alexamdnr l.Eprrqrreanul6s6+- 116g)

I

Dacdvoi nu md.vrefi, euvd Yreu...

Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de

buzduganul lui $tefan Tomga, care acum cArmuia lara,dar Alexandru Lipugneanul, dupl infrAngerea sa indoui rAnduri, de ogtile Despotului, fugind laConstantinopol, izbutise a lua ogti turcegti gi se inturna

acum si izgoneasci pre rlpitorul Tomqa gi si-gi ia sca-

unul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vAndut

de boieri. intrase in Moldavia, intovlrigit de gapte miispahii gi de vro trei mii oaste de strAnsuri. insi pe

Iingi aceste, avea porunci implritegti cltri hanul ta-

tarilor Nogai, ca s5-i deie oricAt ajutor de oaste va cere.

Lipugneanul mergea aliturea cu vornicul Bogdan,

amAndoi ctrliri pe armasari turcegti gi inarmafi din cap

ptrni ln picioare.

- Ce socoti, Bogdane, zise dupi pufintr ticere,

izbAndi-vom oare?

37

Str nu te indoiegti, miria-ta, rispunse curtezanul,

l.rra geme subt asuprirea Tom;ei. Oastea toati se va su-pune curn i seva figidui mai mare simbrie. Boierii, cAlii-au mai l5sat vii, numai frica morfii ii mai fine, dar cumvor vedea ci miria-ta vii cu putere, indati vor alerga gi-l

vor lisa.

- Si deie Dumnezeu sI n-aib nevoie a face ceea ce

au flcut Mircea-vodi la munteni; dar qi-am mai spus,

eu ii cunosc pre boierii nogtri, cici am triit cu dAn;ii.

- Aceasta rimAne la inalti ingelepciunea miri-ei-tale.

Vorbind aga, au ajuns aproape de Tecuci, unde popo-siri la o dumbravS.

- Doamne, zise un aprod apropiindu-se, nigte boierisosind acum cer voie si se infigigeze la miria-ta.

- Vie, rispunse Alexandru.

CurAnd intrari sub cortul unde el qedea incungiuratde boierii gi cipitanii sii, patru boieri, din care doi maibitrAni, iar doi juni. Ace;tii erau vornicul Mofoc, pos-

telnicul Veverili, spatarul Spancioc gi Stroici.Apropiindu-se de Alexandru*vod5, se inchinarl pini

la pimAnt, fdrl a-i siruta poala dupi obicei.

- Bine-a1i venit, boieri! zise acesta silindu-se a

zAmbi.

- Si fii mlria-ta sinitos, rlspunseri boierii.

- Am auzit, urmi Alexandru, de bAntuirile lirii gi

am venit s-o mAntui; gtiu ci gara m-agteaptl cu bucurie.

- Se nu binuiegti, miria-ta, zise Mofoc, fara este

lini;titi qi poate ci miria-ta ai auzit lucrurile precum

38

F

nu sunq cici aga este obiceiul norodului nostru, si facidin fAnlax armasar. Pentru aceea obgtia ne-au trimispre noi si-qi spunem ci norodul nu te vrea, nici te iu-

begte gi miria-ta si te intorci inapoi ca...

- DacI voi nu mi vrefi, eu vI vreu, rlspunse Lipug-

neanul, a ciruia ochi scAntieri ca un fulger, gi daci voi

nu mi iubili, eu vi iubesc pre voi gi voi merge ori cu voia,

ori firi voia voastr5. Si mi-ntorc? Mai degrabi-gi va

intoarce Dunirea cursul indirlpt. A! Nu mi vrea fara?

Nu mi vrefi voi, cum infileg?'

- Solului nu i se taie capul, zise Spancioc; noi sun-

tem datori a-fi spune adevirul. Boierii sunt hotirAgi a

pribegi la unguri, la leqi gi la munteni, pe unde au tofirude gi prieteni. Vor veni cu ogti streine gi vai de biata

lari cAnd vom avea rizboaie intre noi gi poate gi miri-ei-tale nu*i va fi bine, pentru ci domnul $tefan Tomqa...

- Tomga! El te-au invi;at a vorbi cu atita dArzie?

Nu qtiu cine rni opregte si nu-fi sfirm miselele din guricu buzduganul acesta, zise apucAnd mlciuca de arme

din mAna lui Bogdan. TicSlosul acel de Tomqa v-au in-vifat...?

- Ticilos nu poate fi acel ce s-au invrednicit a se

numi unsul lui Dumnezeu, zise Veveri;i.

- Au doar nu sunt gi eu unsul lui Dumnezeu? Au

doar nu mi-agi jurat Ei mie credinfi, cAnd eram numai

stolnicul Petre? Nu m-afi ales voi? Cum au fost oblSdu-

irea mea? Ce sAnge am virsat? Care s-au intors de la uga

' Miron Costin (n.a.).

)9

mea, firi si cAgtige dreptate gi mAngAiere? $i insi, acum

nu mi vrefi, nu mi iubili? Ha! ha! ha!

RAdea; mugchii i se suceau in rAsul acesta gi ochii luihojma'clipeau.

- Cu voia miriii-tale, zise Stroici, vedem ci mogia'

noastri a si cadi de isnoavi; in cilcarea pigAnilor. CAnd

asti neguri de turci va prida qi va pustii lara, pe ce vei

domni miria-ta?

- $i cu ce vei situra licomia acestor cete de pigAni

ce aduci cu miria-ta? adiogi Spancioc.

- Cu averile voastre, nu cu banii lSranilor pre care-i

jupifi voi. Voi mulgegi laptele lirii, dar au venit vremea

s5 vi mulg ;i eu pre voi. - Destul, boieri! intoarcefi-vigi spunefi celui ce v-au trimis, ca sI se fereasci sI nu

dau peste el, de nu vrea si fac din ciolanile lui surle gi

din pelea lui ciptugeal6 dobelor mele.

Boierii iegiri mAhnili; Mofoc rimase.

- Ce-ai rlmas? intrebi Lipugneanul.

- Doamne! Doamne! zise Mofoc, cizAnd in ge-

nunchi, nu ne pedepsi pre noi dupl firidelegile noastre!

Ade-1i aminte ci egti pimAntean+, ad5-fi aminte de zisa

Scripturii 9i iarti gregililor tii! Crufi pre biata far5.Doamne! sloboade oqtile aceste de pigAni;vini numai

cu cA;i moldoveni ai pe lAngi miria-ta gi noi chizeqluims

ci un fir de p5r nu se va cl5ti din capul inilpmei-tale;

' Hojma, mereu, lntruna (n.n).

' Patria (n.o.).t A cddea de isnosvd,a cldea din nou, iar (n.r.).+ Patriot (n.a.).: A chizeglui, chezdgui, a garanta (n.r.).

40