C6nd eram copil, pb InsulA, zilele de slrbltosre erau anun-

late de Alborada. Chiar de la primele raze ale aurorei, cea cu

deget€ trandafirii - ata ne invdlaserl s-o numim la gcoald -,Orazio, paracliserul, aprindea artificiile pline cu pulbere nea-

grtr. Fitilul era scurt 9i aspru, din c6nep[. Bubuihuile rdsunau

ftlr6 cdldur[ 9i fdrn fum, seci 9i precise. Una dupd alta, ca m6r-gelele din rozariu, numtrrate ln timp ce femeile i$i recitau nrgi-ciunile la vecemie, in frigul bisericii San Nod.

Satul ttria din pescuitul sengercs si conservarea istovitoare

a tonilor, hoarde argintii pierdute in undele albashe ale MdriiMediterane, 9i era prea mic - doar ceteva case lmprdttiate pe

stincile portului - pentru a nu se trezi brusc la Alborada. Prima

explozie ii f6cea pe toli si tresartr sub plipumile de culoareasirii, cusute seara de bunici. Celelalte bubuituri rtrsunau repede

in urechi, dar nimeni nu bombdnea. in ziua aceea, nu se pes-

cuia, nu erau plase de lntins 9i nici harpoane de asculit, ca nigte

lame, pentru a lovi pielea albastrd gi camea rogie a tonilor. Pen-

tru femei, in acea zi, nu mai era osteneala rufelor de sptrlat, a c6-

nepii de ton, sau a copiilor care tebuiau timigi la gcoaltr, cusp€ranfa cA gaura din talpa incdl;trrilor nu va creste prea multinainte de plat?i, inainte ca oboseala sIlbaticl a tonilor str ne

pldteasci viala pe un an intreg.

IO GIANNI RIOTTA

Cdnd bubuiturile i9i incetau rafalele, Orazio trigea clopo-tele, hsendu-le sA battr in lovituri scurte ce rdsrmau in aerul lim-p€de, dar inca cenutiu. La ultima bataie de clopot, oamenii se

rdsuceau in pat, berbafii intin$i p€ spate, ti femeile pregatitedeja sd aprindl focul pe vaffi pentru o cafe4 atunci cdnd aveau,sau pentru o fi€rflrrd de orz sau de cicoare amard. intre rtrsunetulAlboradei 9i primele treziri, €ra o p€rioadd fericitt de purgato-riu, de aSteptare. Convinti cd ziua sirbetorii sosise gi promitea,ala cum spunea Leopardi, repaus gi pltrceri efemere, suspen-dafi intr-un tiram al nimdnui, oamenii respirau aerul libertilii,al eliberlrii din inchisoarea datoriilor, a cowezilor gi a muncii.Satul agtepta viitorul, ince somnoros, dar prevenit gi rtrsfalat,a5a cum face o mami cu fiul ei adormit:

- Trezette-te, mtr intorc peste cinci minute cu oafeaua cu lapte.Doar eu nu mai dormeam dup6 Alborada. La prima bubui-

ture, sAream in picioare aruncind la o parte plapuma ti md apa-ram de roua diminelii cu o pelerinl galbentr. Alergam. Alergampe stradufele pietruite ti pustii, iar inima imi b6rea nebunegte,izbindu-se de stem gi de coastele slabe. Zburam pesle panzelecolorate de rafie crudtr, treceam pe l6ngi harpoane gi ancore ru-cinite, aproape atingindule. Sdream de pe un pietroi pe altulcantodu-mi echilibrul, peste apa inghelatit a portului, apoi atin-gcam cu mana poarta neagd Si sca4.aitoare a gcolii, alunec6ndpc caldarim in fap la marea Tonnara, clldirea galbena din tufcrc a@ctea inteaga noastra viald ti inteaga noasbe avere.fA -dqtam spre San Noi gi in spatele meu, pe Collina dellItsL Colina Spenzuratului - acolo unde era ridicati sp6nzu-

-r F rremea turcilor sarazini -, caprele rumegau iarba

d & h 'rita sarc. imi tdrg6iam picioarele prin brazdeleq: ;d ddean genunchii pe lespezile pielei, urcam dea-tl'tld cr rn Fcnru$ fericit in pridvorul de la San Nod.

hsrr m cra simpli. Trebuia s, traversez satul, ple-d I l- bdore, 9i si lngenunchez in fala figurii pa-

- r h Sr Noi inainte ca ultimul fitil aprins de Orazio str-ri.- a tr..ri. -{juns acolo, me rugam ca patronul Arcei,

Alborada llobladuitor pentru patruzeci de zile 9i patruzeci de nopli al

seminliei noastre 9i al tuturor celorlalte soiuri de animale li de

plante, se intervintr pentru mine, pentru familia ti pentru satul

meu. Nu gtiam prea bine ce favoare ceream. Nici nu prea inle-legeam ce voia sI insemne ,,a interveni", dar imi pirea cd fuga

mea copildreasctr gi nebund, care incepea la primul bubuit al

Alboradei, era un ritual sacru ti esential pe care trebuia sdJ re-

pet in fiecare an.

Orazio cobora bodoglnind ca un batnin singuratic ce era timA gtrsea intotdeauna in pridvor.

- Din nou? Da' etti chiar nebun. Te-ai rugat? Bun. Acumlntoarce-te in pat!

Nu-l ascultam niciodag. Orazio se intorcea cu spatele luig6rbov la mine 9i intra ln bisericd p€ntru a impodobi altarul. Eu

agteptam ca inima sd mi se lini$teasce in piept gi md indreptam

incet spre pofi. Acolo, un banc ragcit de pegti zburltori, libelule

frenetice, izbea valurile cu aceeagi energie pe care eu o simteam

inundindu-mi inima. incl o datd imi dusesern misiunea la bun

sfiirgit, cu gdndul la izblvirea necunoscutA pe care o ceream.

Tatil meu dispdruse in largul Oceanului Indian, inghilit de

valud in timp ce transporta o inctrrctrturtr de covoare orientale,

iar mama mea tiia doar din pensie. Chiar gi a;a, printre sirma-nii Insulei nu eram chiar dintre cei flimAnzi. Tata imi ldsase ca

mogtenire c64ile bunicului, locotenent al lui Garibaldi, in tim-pul Eliberdrii ltaliei. Almanahuri maritime, atlase, cronici ale

unor fapte de vitejie ale Ctrmtr5ilor Rogii, atat din America, cet

gi din Europa. Eu le citeam gi le rdsciteam. Doar in acele ore,

in timp ce atteptam pe malul mIrii, dupi Alborada, 9i inainte

de trezirea satului, aveam ln minte firul vielii mele. $coala gi

adolescenfa. O 6n6rd cu un pulover azuriu, cu pdrul despletit,

care se plimba pe plaje, in timp c€ dintr-un balcon se rispin-deau acordurile cantecelor triste pe care blrbalii no$tri le inv6-

laseri in Spania. Iubirea, fericirea pi gingdgia.

Poate un copil se vadi viala cu ochii unui adult? Credern ciar fi imposibil, nu-i aga? Nu ne gindim doar la copiii de astizi,

12 GIANNI RIOTTA

ci gi la noi ingine, ca gi cum copillria ar fi fost o gridinildetemd in carejuciriile gi visele sunt totul. Dar nu e aga, sau celpufin nu era a$a pentru noi, cei care cre$team pe InsulS. Euayeam clari in minte imaginea vielii mele viitoare in timp cealergam printre bubuiturile Alboradei 9i dangdtul clopotelorNu imi doream doar faimA, qi celetorii, 9i aventuri nesfirqite gi

miraculoas€, pe apele tropicale, pentru a dzbuna naufragiul ta-tdlui meu. Acestea imi pereau firegti, apanaj nelipsit al eroi-lor pe care ii intdlneam in culori vii prin paginile albumelorpopulare. Nedemnul Cezar rApit de pirati, generalul Desaix inultima lui bdtdlie la Marengo 9i bunicul meu, care ii prepara ca-feaua lui Garibaldi gi apoi il insolea nepdsdtor in fafa pugtilorburbonilor:

- Generale, a fost bun6 cafeaua azi-dimineali?

- Manes, dacA nu egti atent la muschetele acelea, m6ine numai apuci sd-mi faci alta.

Manes e numele meu de familie, Giovarmino e numele meude botez, dar toli m-au strigat mereu Nino, Nino Manes, un bir-bat care avea sA se semneze in marea carte a istoriei, eram sigurde asta in timp ce priveam undele nelini$tite din ziua aceea desArbdtoare. $i aldturi de faimd imi doream 9i iubirea. Ideea pecare un copil o putea avea despre pasiunea erotic6 nu depigeaatunci granifele glumelor neserate ale mognegilor care pufdiauchigtoace pe marginea trotuarului privind o t6niri domnigoarisau imaginea sdrutirilor umede pe care le imp64ea o divd pla-tinati de la Hollywood. Sufletului meu 9i imaginaliei mele leerau suficiente acele triiri. DacI ag fr alut talentul tatilui meula pictur5, ag fi trasat cu o menA sigura chipul viitoarei meleiubite a9a cum tat6l meu zugrlvise in ulei zorii str6lucitori dedeasupra oceanului, din tablourile atdrnate la cipAtaiul patului.I-a9 fi fdcut buze rotunde 9i moi, ochi bl6nzi 9i catifelali, bujoriabia ivifi, un sur6s abia vizibil Si fruntea acoperitd de breto-nul pe care il purtau pe atunci toate fetele de mAritat. O ve-deam intotdeauna cu puloverul azuriu, noaptea pe malul mirii,iar in urechi imi rdsuna o rnelodie foarte cunoscute: ,,Pe plajele

Alborada 13

pustii, desculti amendoi...". $i atunci inima imi bdtea caden-

tat, aga cum ciocul unei peseri aduni boabele de grau, dragos-

tea gi viitorul se concentrau pentru mine ln acel pulover azuriu,

iar fata era vie doar pentru mine: dar cat de vie!

Md intorceam acase transpirat fi epuizat de parcd tocmai

aS fi petrecut voluptuoasa noapte a nunlii. Mama imi dddea un

ou amestecat cu zahdr, 9i cu cdteva lingurile de Marsala. Tatel

meu ii lesase o provizie buni de vin, SOM - aga scria pe eti-cheta neagre, chinezeascd - Superior Old Marsala. Se resem-

nase, sermana femeie, gi se obignuise de acum cu aceste curse

ale mele gi cred cd s-ar fi mirat foarte tare dac-ag fi lipsit de la

ele mecar o singure date.

Ultima ie$ire laAlbomda a coincis cu aniversarea celor 9ai-

sprezece ani ai mei. imi era de-acum mai ulor se strabat cam-pia $i se md catir pe colina de la San Nod, ctrci aveam picioare

lungi 9i talpi putemice, care se infigeau hotdrdte in prundig 9iin iarbi. Dar teama cd nu voi reugi, nerdbdarea de a ajunge infata clopotelor lui Orazio inainte de ultima lor bdtaie imi fa-ceau goana gi mai nelinittita. Nu mai era unjoc copildresc. Era

fuga de prezent a unui bdrbat. Pentru Alborada celor gaisprezece

ani ai mei, in 1937, imbrtrcasem pentru prima dati pantaloni

lungi. Ma glbeam, mai-mai si-mi rup g6tul prin repa sarata, cu

pagi mari 9i vlIguili, frrA a atrage prea mult atenlia. in pridvor,

am aterizat lnvingetor pentru ultima date qi mi bucuram ridi-c6nd pumnii strdngi in aer, in semn de triumf. M-am rtrsucitju-m[tate de piruetli, ciutdndu-l din priviri pe Oruzio pentru a

primi inc[ o datii aprobarea lui.

-Am reugit, Orazio !

Dar am vizut-o in locul lui pe cea mai frurnoas6 fatd dinlume. Pasul ei sprinten f6cea sd se legene cu o rigurozitate ele-

gan6 de metronom mdneca unui pulover azuriu, aruncat nonga-

lant pe umeri. Privea marea, iar briza li impletea quviiele de par

in lana puloverului. Frenezia mea exagerata provocase, proba-

bil, un scdtnet al prundigului, clci ea s-a intors privindu-md in-trigatn gi ironic.

14 GIANM RIOTIA

- intotdeauna alergi ata? Ds' gtiu ca te grtrbegti ta ora aeta.Cum te cheamtr?

- Nino. Dar pe tine?

- Zira.

$i n-am rnqi alergst.

2

in tinpul cetui mai srunt r{zboi al secolului tsecut, au c[-zut prizonieri douisprezece milioane de soldafi gi ofrleri. Folti

. hryEtori mindri d€ armele lor 9i de uniformele pe care le pw-au, adesea convingi de cauza penrr c8r€ ftseseri chemali, l9ipeteceau zilele lngrldili de strme ghinpatl, lup6ndu-se lnnoroi pentu o buca6 de p6ine cu propriii camarazi sarl ctnddetenfia le €ra tohrti mai urnantr, 8ft€ptfud doar ziua umrl-ioar€, plini de lamentolii ln neputinla lor. Douispr€zece mi-lioane de oameni, o n4iune inaeagl lnpr[ttiatA peste tot, dinstepele inghetste ale Europei p6nl ln Australig unde gase suE& kanikazejaponezi se aruncas€rf, la Cowra lmpotriva cuiburi-lm de mitraliere, peferlnd s[ moorl de glosnle decir in ru9inea

rtetenliei. in efiica, locotenenol italiao Carlo de Bellegarde a

firgit dintr-un laglr englez din K€oya ti a stlbetut, pejos 9i cubicicleta, tsei mii de kilometri de j"rgl6 9i savani, ajungind lndoud luni la granip cu Mozambicul. Hlituit noaptea de terpi9i ziua de lei, se aplrase cu o torp, agi6nd-o pentru a-i alungs.

Lau cspturat pe ultimul pod inaintea lib€rt4ii doi ascari,

Ambekilili 9i Wakuru.' - Bwanamhtbwa, Bahatinbaya sfus doma teribil ghi-nion, i-au spus cu plrere de riu.

in sand meq bUrtalii din g€nemtia tatei lnteruFes€rn vtu!-toarca de ton - c[ci tonii nu se pesctiesc, ci se v6neaz!" te]uind

16 GIANNI RIOTTA

ucigi unul dupi altul, ca tigrii gi plecasere la rdzboi in 1915.

Cine a scEpat cu vialA din cele unsprezece ofensive asupra luiIsonzo 9i-a reluat indeletnicirea de a m6nui plasele. Noi, fiiilor, am plecat spre Africa pustie, spre Balcanii involburali gi

spre Rusia etemA. Cend destinul r6zboiului hoteri sd se in-toarcd impotdva frumoasei Italii, am ajuns prizonieri in lagare

naziste, in Siberia 9i peste ocean. intorgi acas6, copiii nogtrine-au auzit vorbind despre pegtele albastru care dispare, des-pre bancurile de ton din ce in ce mai rare. gi nu mai erau inimipuse la uscat in argila soarelui 9i nici fileuri de pe$t€ in ulei.Nu le-am povestit niciodata despre soarta noastre.

Eftore, v[r cu tatdl meu, fusese angajat pe o nava ptuiginiticare hansporta banane pe Marea Rogie. Blocat dincolo de Cana-

lul Suez de declarafia de rEzboi, a traversat impreund cu echipajul

siu doud oceane, lndian 9i Pacific, 9i a fost primit cu triumf de fe-

tele din Tokio, pentru ca mai apoi sd slirgeasce intr-un lager de

concentrare, attmci cdnd ltalia a depus armele, la 8 septernbrie

1943. Ettore a vdzut fulgerul de la Hiroshima la orizont, a su-praviefuit 9i s-a into$ acasd cu doud liraguri de perle, pe care le-a

ddruit fiicdlor sale. Dar a rlmas mut in privinla aventurilor lui.Unchiul Massimo a fost prins de australienii din Divizia 6

la Bardia, in Africa. ii luaserl ceasul Vetta, dar nu-i ura.

- E rdzboi, nu poli sn po4i picd.

Aajuns in cele din urmi la Yol, in India, pe coastele munfi-lor Himalaya. il t6rdserd pe trei continente fEri sdJ inffingi. Pe

nisipul galben al lagdrului, igi desenase un plan de evadare prinManciuria, cu g6ndul sd escaladeze muntii inalfi de opt mii de

metri 9i apoi sd mdrgdluiascd alte sute de kilomeri, pdni la ba-zele japoteze din China. Nimeni n-a fost de acord s6-l ur-meze. Cum sA te miri? $i a plecat singur. L-au capturat cendera cufundat in zlpadi pane la gat. Colonelul englez l-a inzdri-venit cu o po4ie de supd caldE, iar apoi i-a acordat permisiu-nea de a se migca liber injurul laglrului, sub cuv6nt de onoarecA nu va incerca din nou si fug6. A rimas $i el mut in privintaaventurilor lui.

Alborada l7

Niminui nu-i place sa asculte povegti din inchisoare, de

aeea nu vorbim. Ne-am comportat cu rdbdare, atteptand cu

roicism, fira a ne lisa umilili. $i totuqi suntem nigte inffinti.-{cfiunea nedreapte a lui Benito Mussolini a fost infiinttr. Simbo.

hrile ei au fost zdrobite. insemnele lui militare au fost vandute

x c6liva binuli ca suveniruri. Cea mai demnd dintre captivietti,

.-Ea mai curajoast dinae vielile in prizonierat, e totuti un ins€mn

al unei bittrlii pierdute. E gleu penb! un copil si-gi priveascd tatill

in ochi Si sd ltie cI acesta a fost Gandva tenlr, frumos 9i infrint -ostatic al cuiva care i-a furat ceasul, arma, scrisorile de la mama,

identitatea, victoria Si viitorul. Noi, tafii, ne-am cestigat onoa-

rea armelor prin purtarea curajoasa pe care am avut-o in laga-

rele de concentrate. Dar fiii nogtri? Cine sunt fiii infrangerii,generalie fdri stindarde care aleargl la cinematografe, avizi de

faptele eroice ale luptetorilor aliati victoriogi la ElAlamein, pe

Don 9i in Sicilia?Asculttr povegtile, dar, atenti ti uimifi, pierd sensul moral

al acestora. Le place sd asculte o singurd aventura. Dinfe toate

evadirile, adevirate sau inventate, visate sau chinuite, aceasta

e singura care ii atrage pe tinerii nasculi dupd incheierea picii.gi-o povestesc unii altora, schimbdnd sau adiug6nd din cdnd

in cand detalii Si secrete. Ea are ca protagonist un student lamatematice ajuns pescar, care gi-ar dori totugi sA poati fi uitat.

Poate in secolul acesta atAt de Laner se vor gisi destui care se

wea sa cunoasca povestea evaddrii sale, inceputtr in aprilieI 944, intr-o statie de autobuz din Hereford, Texas, in atotputer-

nicele gi imensele State Unite ale Americii.Patru sute de mii de nemli gi cincizeci de mii de italieni erau

prizonieri pe noul contin€nt. Nemfii, veterani ai contingentelor

Afrika Korps ale feldmaregalului Rommel, ribditori, tacu{i $i or-ganizali, incercaserd sd evadeze intr-un gnrp de doutr mii doua

sute de indivizi, dar fuses€rd prinli tofi. Au murit t€iz€ci gi cinci,impugcali in timpul evadArii. Chiar 9i italienii, ltri mai vesele inaparenlE" care fiedonau la nesllrgit aceeagi melodie: ,,Rosamunda,tu egti viala mea...", au evadat cu prima ocazie, a$a cum este