aiacoboaie bogdan eduard terorism si mass media
TRANSCRIPT
ACADEMIA DE POLIŢIE “ALEXANDRU IOAN CUZA” DEPARTAMENTUL: STUDII DE MASTERAT, DOCTORAT
ŞI PREGĂTIRE PSIHOPEDAGOGICĂ
DOMENIUL DE DOCTORAT: ORDINE PUBLICĂ ŞI
SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ
TEZĂ DE DOCTORAT
TERORISM ŞI MASS-MEDIA
Coordonator:
Prof.univ.dr. FLORIN SANDU
Doctorand:
AIACOBOAIE BOGDAN EDUARD
BUCUREŞTI
2010
2
CUPRINS
Pag.
INTRODUCERE
Mass-media şi puterea informaţiei ...................................................................
CAPITOLUL I
1. Terorismul, cadrul juridic şi delimitări conceptuale......................................
1.1. Definiţii ale terorismului.......................................................................
1.2. Alte încercări de definire şi încadrare juridică a terorismului...............
1.3. Practica internaţională în materie de reprimare a terorismului prin
mijloace juridice................................................................................................
1.4. Legislaţia antiteroristă în Rusia……………………………………….
1.5. Studiu comparativ privind cadrul juridic din principalele ţări
occidentale implicate în lupta împotriva terorismului…………………………
1.5.1. Elemente ale crimei teroriste…………………………………… 1.5.1.1. Statele Unite ale Americii……………………………...
1.5.1.2. Marea Britanie………………………………………….
1.5.1.3. Israel……………………………………………………
1.5.1.4. Franţa…………………………………………………...
1.5.1.5. Germania……………………………………………….
1.5.1.6. Uniunea Europeană…………………………………….
1.5.1.7. Canada…………………………………………………
1.5.1.8. Naţiunile Unite…………………………………………
1.6. Definiţii ale terorismului şi legislaţie antiteroristă în ţările arabe..........
1.6.1. Arabia Saudită.............................................................................
1.6.2. Algeria.........................................................................................
1.6.3. Bahrein........................................................................................
1.6.4. Emiratele Arabe...........................................................................
1.6.5. Oman...........................................................................................
1.6.6. Egipt............................................................................................
1.6.7. Siria.............................................................................................
1.6.8. Liban............................................................................................
1.6.9. Iordania........................................................................................
1.6.10. Kuweit ......................................................................................
1.6.11. Qatar..........................................................................................
1.6.12. Pakistan.....................................................................................
1.6.13. Irak............................................................................................
CAPITOLUL II
2. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND TERORISMUL ÎN ROMÂNIA
ŞI ACTELE CONEXE TERORISMULUI........................................................
6
30
30
34
39
46
48
50
52
55
58
60
64
65
66
67
69
78
83
90
95
103
105
108
111
113
114
116
117
119
120
3
2.1. Implicările crimei organizate şi a diverselor categorii de cetăţeni în
susţinerea şi comiterea actelor conexe ori a faptelor de terorism......................
2.2. Strategia naţională de combatere a acţiunilor conexe terorismului.........
2.3. Consideraţii generale asupra Legii nr.535/2004.....................................
2.3.1. Principiile directoare ale cadrului juridic de combatere a
terorismului........................................................................................................
2.4. Studiu general cu privire la încriminarea actului terorist în legislaţia
penală românească..............................................................................................
2.4.1. Actele de terorism (art. 295 C.P.).................................................
2.4.2. Asocierea pentru săvârşirea de acte de terorism (art. 296 C.P.)
2.4.3. Finanţarea actelor de terorism (art. 297 C.P)...............................
2.4.4. Ameninţarea în scop terorist (art. 298 C.P.).................................
2.4.5. Alarmare în scop terorist (art.299 C.P.).......................................
CAPITOLUL III
3. DETERMINISMUL TEHNOLOGIC ŞI SOCIETATEA
CONTEMPORANĂ...........................................................................................
3.1. Introducere .............................................................................................
3.2. Modele de organizare şi politici de televiziune.......................................
3.2.1. Modelul american..........................................................................
3.2.1.1. SUA...................................................................................
3.2.1.2. Canada...............................................................................
3.2.2. Audiovizualul în Japonia...............................................................
3.2.3. Modelul Europa.............................................................................
3.2.3.1. Marea Britanie..................................................................
3.2.3.2. Germania..........................................................................
3.2.3.3. Franţa................................................................................
3.2.3.4. Spania...............................................................................
3.2.3.5. Italia..................................................................................
3.2.3.6. Elveţia...............................................................................
3.2.3.7. Grecia...............................................................................
3.2.3.8. Suedia...............................................................................
3.2.3.9. Olanda...............................................................................
3.3. Modelul est european..............................................................................
3.3.1. Cenzura politica şi televiziune.......................................................
3.3.2. Televiziunea în spaţiul ex-sovietic.................................................
3.3.3. Kazakhstan - studiu de caz............................................................
3.3.4. Un model tipic al Europei de Est - SLOVACIA ...........................
3.4. Studiu comparativ - modelul european şi modelul american de
televiziune...........................................................................................................
CAPITOLUL IV
4. TERORISM ŞI MASS-MEDIA.....................................................................
4.1. Constrângerile temporale.........................................................................
4.1.1.Constrângerile organizaţionale........................................................
4.2. Terorism şi mass-media: limbaj..............................................................
124
125
125
126
129
130
136
138
140
144
147
147
148
148
148
151
151
152
153
156
157
159
160
163
163
164
164
166
166
167
167
168
168
171
185
186
187
4
4.3. Rolul mass-mediei în lupta anti-terorism................................................
4.3.1. Progresul tehnic al mass-media şi evoluţia istorică a fenomenului
terorist..................................................................................................................
4.3.2. Definirea insurgenţei şi a terorismului ...........................................
4.3.3. „Vizibilitatea” actelor teroriste – dependentă de mass-media........
4.3.4. Terorismul şi mass-media – mecanismul influenţei actelor de
terorism asupra audienţei....................................................................................
4.3.4.1. Studiu de caz: Mişcarea Revoluţionară Tupac Amaru......
4.3.5. “Regia” revendicărilor teroriste......................................................
4.3.6. Natura operaţiunilor împotriva insurgenţei şi terorismului.............
4.3.7. Operaţiunile anti-tero şi potenţialul lor privind descurajarea
activităţilor teroriste............................................................................................
4.3.7.1. Studiu de caz - „Operaţiunea Jonathan”............................
4.3.7.2 Studiu de caz - Operaţiunea „El Dorado Canyon”..............
4.3.8. Elementul de PR - cunoaşterea publicului şi comunicarea cu
acesta...................................................................................................................
4.3.9. Construirea imaginii teroristului în cultura de masă – cazul
producţiilor cinematografice hoolywood-iene....................................................
4.3.10. Imaginea teroristului în cultura americană – un mozaic confuz...
4.3.11. Violenţa pe marele şi micul ecran.................................................
4.4. Terorismul, mass-media şi libertăţile cetăţeneşti......................................
4.5. Mass-media şi rolul de informare în timpul conflictelor militare 4.6. Mass-media – instrument de acţiune pentru grupările teroriste................
4.6.1. Studiu de caz - Al Manar TV – “televiziunea de gherilă” a
grupării Hezbollah ..............................................................................................
4.6.2. Studiu de caz - Hezbollah – o istorie sângeroasă............................
4.6.3. Televiziunea ca armă de gherilă......................................................
4.7. Teroarea – de pe front, direct pe micul ecran............................................
4.8. Norme deontologice de tratare a informaţiilor referitoare la acte
teroriste................................................................................................................
4.9. Derapajele mediatice şi problema obiectivităţii mass-media....................
CAPITOLUL V
5. JURNALISM CU SAU FĂRĂ LEGE. NORME ŞI CODURI
DEONTOLOGICE..............................................................................................
5.1. Jurnalistul fata în faţă cu ameninţarea teroristă........................................
5.2. Moduri de organizare a jurnaliştilor şi atitudinea lor în caz de conflict..
5.2.1. România..........................................................................................
5.2.2. S.U.A...............................................................................................
5.2.3. Japonia.............................................................................................
5.2.4. Marea Britanie.................................................................................
5.2.5. Franţa...............................................................................................
5.2.6. Israel................................................................................................
5.3. Codurile deontologice ale jurnaliştilor islamici........................................
5.3.1. Carta de Onoare Arabă ...................................................................
192
194
195
196
197
198
199
200
202
202
204
205
208
209
210
213
217
217
218
219
220
222
223
228
228
230
231
232
232
233
233
234
235
235
5
5.3.2. Carta Islamică a Mass Media..........................................................
5.3.3. Codul de Etică al Federaţiei jurnaliştilor arabi...............................
5.3.4. Carta de Etică şi Etica Ziariştilor Algerieni ...................................
5.3.5. Codul de Etică Egiptean..................................................................
5.3.6. Legea Presei în Irak.........................................................................
5.3.7. Carta de onoare profesională libaneză ...........................................
5.3.8. Carta Etică Marocană......................................................................
5.3.9. Carta de informare pentru Mass Media din Arabia Saudită............
5.3.10. Codul de Etică al jurnaliştilor tunisieni.........................................
5.3.11. Codul pakistanez de bune practici.................................................
5.3.12. QATAR - Codul de etică al postului Al-Jazeera ..........................
5.3.13. Codul turc de principii profesionale..............................................
5.4. Rusia - Convenţia Antiteroristă-cel mai interesant set de reguli care
reglementează relaţia mass-media-stat-terorism.................................................
CAPITOLUL VI
6. TERORISMUL ŞI MASS MEDIA ÎN ROMÂNIA.......................................
6.1. Consideraţii generale................................................................................
6.1.1. Istoria evenimentelor explozive de după 1990 în România............
6.2. Cazul Dragoş Ciupercescu.......................................................................
6.3. Cazul Florin Lesch ..................................................................................
6.4. Cazul jurnaliştilor răpiţi în Irak...............................................................
CAPITOLUL VII
7. CONCLUZII ..................................................................................................
7.1. Propuneri pentru un cod deontologic al jurnalistului în timp de
conflict.................................................................................................................
7.2. Propunere de Lege Ferenda......................................................................
7.2.1. Expunere de motive........................................................................
7.2.1.1. Contextul propunerii.........................................................
7.2.1.2. Context general.................................................................
7.2.1.3. Dispoziţii în vigoare în domeniul propunerii....................
7.3. Propuneri legislative.................................................................................
ANEXE...............................................................................................................
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................
237
238
239
241
242
243
244
244
245
246
247
248
249
251
251
253
255
260
269
291
291
294
294
294
295
296
298
300
330
6
INTRODUCERE
MASS-MEDIA ŞI PUTEREA INFORMAŢIEI
Mijloacele de informare în masă, mass media, au intrat în cel de-al treilea
mileniu, cu termenul şi autoritatea de a patra putere în stat dar, sub semnul unor
uriaşe scandaluri, care i-au redus considerabil cota de încredere în rândul
publicului.
Profesia care cândva îşi asuma un rol instructiv şi informativ, s-a transformat
în ultimii ani, într-un veritabil teatru de luptă în care actorii reprezintă interese
dintre cele mai diferite.
Odată cu atacul terorist de la 11 septembrie au început să se pună o mulţime
de întrebări la care nu se prea găsesc răspunsuri viabile, întrebări care vizează
funcţionarea terorismului şi modul în care el este favorizat de circulaţia informaţiei
prin media.
Experţii în mass-media, sociologi, analişti, istorici etc., şi-au expus pe larg în
zeci de articole şi publicaţii diverse teorii şi ipoteze, dar până în acest moment
concluziile nu par a fi edificatoare.
48 de redactori, reporteri, documentarişti de la publicaţia germană „Der
Spiegel” au cules un amplu material cu rude ale victimelor şi supravieţuitorii
evenimentelor de la 11 septembrie şi au publicat o carte tulburătoare „11
septembrie 2001, Ziua în care lumea s-a cutremurat”.1 Iată cum descriu ei
consecinţele în plan uman a acelei zile teribile, sub titlul „A doua zi”: „Pielea
Virginiei Di Chiara a fost arsă de un nor de kerosen în flăcări. Faţa, braţele,
mâinile, umerii şi spatele, toate au fost atinse. (...) De două ori pe săptămână se
duce la un psihoterapeut. „Trebuie să pun la punct o mulţime de probleme.”
explică ea. Prieteni pierduţi, convalescenţă şi amintirile incendiului. Cu cât arsurile
se cicatrizează, cu atât mâncărimile devin mai insuportabile. Într-un an va fi
vindecată, i-au spus medicii.
Din când în când Di Chiara îşi scoate mânuşile pentru a-şi aerisi degetele.
Vederea mâinilor sale cauzează un şoc: acestea sunt rugoase şi roşii ca două bucăţi
de carne. Virginia nu urăşte pe nimeni pentru ce i s-a întâmplat. Nu are nici o
dorinţă de răzbunare, dar susţine un război contra talibanilor şi Al-Qaida pentru ca
11 septembrie să nu se mai repete2.
„Jan Demczur şi-a adus găleata şi mătura perie, căci după tot ce s-a
întâmplat, acestea au devenit centrul istoriei sale: el a fost odată spălător de
geamuri la World Trade Center (...) Ne ducem la o cafenea. Demczur îşi pune
1 Aust Stefan şi Schnibben Cordt – 11 Septembrie 2001 Ziua în care lumea s-a cutremurat – Editura Runa 2004
2 Aust Stefan şi Schnibben Cordt – op.cit.pag. 188- 190
7
găleata lângă masă dar va sta cu hanoracul pe el, pe toată durata discuţiei noastre
ca şi cum ar trebui să plece la lucru dint-o clipă în alta, iar această discuţie nu era
decât o pauză de lucru. În realitate, el n-a mai spălat nici un geam de la prăbuşirea
World Trade Center (...) El spune că această situaţie îi convine şi lui căci nu se
simte în stare să reia lucrul. Noaptea se trezeşte în capul oaselor, scăldat în
sudoare. În timpul zilei se simte obosit şi fără energie. Când merge cu trenul face
crize de claustrofobie. Şi el a urmat şedinţe de psihoterapie. Aceste spaime ar
trebui să treacă, dar ele persistă3”. Dan Potter nu mai poate sări ca altădată într-o
maşină de pomieri. Din 11 septembrie are 2 vertebre deplasate şi piciorul stâng
paralizat. Nu mai vrea decât să se retragă la ţară4”.
Raportul final al Comisiei Americane de Anchetă privind atacurile teroriste
asupra Statelor Unite ale Americii trasează rece concluziile în privinţa civililor. „O
lecţie clară pe care ne-o dă ziua de 11 septembrie este că civilii trebuie să-şi asume
responsabilitatea de a maximiza posibilitatea că vor supravieţui în cazul în care va
avea loc un dezastru. Este evident că numeroşii ocupanţi ai clădirilor Complexului
World Trade Center nu au luat în serios noţiunea de grad de pregătire. Fiecare
persoană trebuie să ştie cu exactitate poziţia fiecărei scări din clădirea în care
lucrează. În plus, fiecare persoană trebuie să aibă absolut întotdeauna la dispoziţie
o lanternă, despre care unii civili care au reuşit să evacueze complexul WTC în
data de 11 septembrie au afirmat că a fost de nepreţuit „5.
Pe de altă parte, avertismentul pentru viitor stă cât se poate de ferm: „Lecţia
atacurilor din 11 septembrie pentru civili şi agenţii de intervenţie poate fi
exprimată foarte simplu: în noua eră a terorii, ei-noi-sunt (em) ţintele principale.
Pierderile pe care America le-a suferit în acea zi au demonstrat atât gravitatea
ameninţării teroriste, cât şi nevoia unei pregătiri pe măsură pentru a preîntâmpina
această ameninţare.
Agenţii de intervenţii trăiesc astăzi într-o lume transformată de atacurile din
11 septembrie. Deoarece nimeni nu crede că orice formă imaginabilă de atac poate
fi împiedicată, civilii şi agenţii de intervenţie se vor afla iarăşi în prima linie.
Trebuie să punem la punct planuri şi să ne pregătim pentru această eventualitate.
Străduinţa necontenită de a fi mereu pregătiţi pentru o asemena eventualitate
reprezintă poate cea mai bună modalitate de a cinsti memoria celor pe care i-am
pierdut în acea zi6”.
În cartea sa autobiografică „Noi am schimbat lumea, amintirile unui pionier
al CNN-ului global” Sidney Pike unul dintre fondatorii imperiului lui Ted Turner,
vorbeşte deschis despre misiunea CNN-ului, fără îndoială televiziunea cu cel mai
ridicat grad de manipulare practicat în cursul unor evenimente istorice cruciale.7
Întreaga lume a asistat cu sufletul la gură la prăbuşirea comunismului în Rusia, la
căderea zidului Berlinului sau a urmărit terifiată tânărul aşezat în faţa tancului în
3 Aust Stefan şi Schnibben Cordt – op.cit. pag. 190-191
4 Aust Stefan şi Schnibben Cordt – op.cit. pag. 227
5 11 Septembrie 2001 Raportul Final al Comisiei Americane de Anchetă privind atacurile teroriste asupra Statelor
Unite ale Americii –Editura Allfa 2006 pag 342 6 11 Septembrie 2001 - op.cit.pag 347
7 Sidney Pike - Noi am schimbat lumea, Amintirile unui pionier al CNN-ului global – Editura Rao 2006, pag.22
8
Piaţa Tien an Men. De asemenea, este cunoscut de acum faptul că Operaţiunea
„Furtună în deşert” a putut fi urmărită doar la CNN sau celebrii reporteri care
transmiteau de sub pat în 2003 din Bagdad.
Cea mai interesantă mărturie arată însă în mod clar scopul pentru care a fost
creat CNN. „Ştiam că dacă aş putea „demola” Intelsat aş putea începe să scot din
beznă populaţia globului afectată de analfabetism, intoleranţă şi loialitate greşit
înţeleasă faţă de dictatori şi de religii fundamentaliste. După nenumărate hărţuieli
şi bătălii, televiziunea prin satelit a câştigat acest război. Această carte oferă
detaliile. În parte am scris-o ca pe un jurnal de război.8” spune Sidney Pike. „În
fapt crearea şi intrarea pe piaţă a multor ţări cu regiuni opuse SUA a fost chiar un
război, în care CNN a avut rolul său bine stabilit şi clar determinat9”.
Din acest punct de vedere Al-Jazeera reprezintă un alt exemplu semnificativ.
La început, guvernul din Qatar a primit cel puţin o plângere oficială
împotriva Al-Jazeera de la guvernele arabe frăţeşti, 500 numai în primul an de
activitate. Gaddafi şi-a retras ambasadorul din Qatar după ce Al-Jazeera a difuzat
un interviu cu liderul opoziţiei libiene; Irakul s-a plâns atunci când postul a
dezvăluit suma de bani ce a fost cheltuită cu prilejul zilei de naştere a lui Saddam
Hussein; Tunisia era supărată rău pentru că fusese acuzată de violarea drepturilor
omului; ziarele iraniene au respins criticile răuvoitoare la adresa ayatollahului
Khomeini; Algeria a întrerupt curentul electric în mai multe oraşe pentru a-i
împiedica pe cetăţeni să urmărească o emisiune prin care armată era acuzată de
complicitate la mai multe asasinate; Arafat s-a opus interviurilor cu liderii Hamas;
Hamasul era furios pentru că mai mulţi lideri politici şi generali israelieni fuseseră
invitaţi în emisiunea „Direcţia Opusă”.
Atentatele de la World Trade Center au pus însă capăt acestui entuziasm. Al-
Jazeera a devenit brusc motorul propagandei lui Osama Bin Laden şi al
locţiitorului Al-Zawahri. Este de amintit celebra declaraţie a lui Al-Zawahri pe Al
Jazeera la trei săptămâni după atentatele de la 11 septembrie. „Cu cât este mai
mare baltă de sânge cu atât cu atât va fi mai mare corpul de literă pe prima pagină
a ziarelor”10
.
Când a început bombardarea Afganistanului, Al-Jazeera a fost singura
televiziune care a transmis materiale constant din zonă. Imaginile de la Al-Jazeera
erau urgent cumpărate de marile companii de televiziune americane. Au fost în
această perioadă câteva momente şoc abil planificate, în aşa fel încât să aibă un
efect devastator asupra psihicului a milioane de telespectatori. Un exemplu
edificant a fost bombardarea studioului din Kabul, un studio care adăpostea
chipurile temporar corespondenţi Al-Jazeera din Afganistan. Un jurnalist tocmai
începuse o transmisie în direct şi telespectatorii l-au putut privi cum ţintuit în
mijlocul încăperii dădea cu pumnii în podea de furie şi de spaimă. Puţini sunt însă
cei care ştiu că postul de televiziune deţinea în Afganistan câteva sute de astfel de
studiouri. În toată perioada conflictului din Afganistan, chiar în anii sângeroşi ai
8 Sidney Pike – op.cit.pag. 11
9 Sidney Pike–op.cit pag 57
10 Al Jazeera News Report- 6 octombrie 2001
9
confruntărilor dintre talibani şi prosovieticii conduşi de generalul Massoud, în jurul
Afganistanului se crease o întreagă industrie media specializată în a imortaliza
bombardamentele şi consecinţele acestora. În principal, această structură special
creată de serviciul de informaţii taliban se baza pe jurnalişti pakistanezi. Mulţi
dintre aceştia făceau un joc dublu. Pe de-o parte erau corespondenţi ai unor ziare
sau televiziuni americane şi pe de altă parte erau în slujba conducerii talibane. În
Afganistan era interzis să fotografiezi orice fiinţă vie, indiferent că era vorba
despre oameni sau despre animale, câini, pisici etc. În schimb, pentru a-ţi putea
face meseria cum se cuvine şi a nu pleca în pierdere din Afganistan sau din Kuweit
ţi se ofereau poze în schimbul câtorva sute de dolari. Poze, bineînţeles cu fiinţe
umane imortalizate în timpul luptelor, înainte sau după bombardamente.
În Afganistan întotdeauna cei care ofereau cu generozitate pozele erau
jurnalişti pakistanezi, corespondenţi ai unor importante companii media americane.
Acestea, CNN şi Al-Jazeera sunt doar două exemple despre cotele
inimaginabile pe care le-a atins manipularea prin media şi rolul acesteia în
desfăşurarea conflictelor.
CAPITOLUL I
1. TERORISMUL, CADRUL JURIDIC ŞI
DELIMITĂRI CONCEPTUALE
1.1. Definiţii ale terorismului
Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române cuvântul „terorism”
derivă din termenul francez „terrosime” şi îl explică prin „totalitatea actelor de
violenţă comise de un grup sau de un regim reacţionar11
” sau prin atitudine,
manifestare teroristă. Acţiunea teroriştilor se bazează pe teroare (lat. „terror”,
„terroris”), realitatate definită prin „groază, spaimă, frică provocată prin ameninţări
sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare12
”.
Înainte de 1983 au fost propuse peste 100 de definiţii ale terorismului.
Astăzi, există în literatura de specialitate peste 900 de definiţii ale terorismului.
Practic, fiecare autor încearcă să definească terorismul din diferite perspective.
Una dintre cele mai interesante definiţii este a profesorului Jean Servier de la
Universitatea de Litere şi Ştiinţe Umaniste din Montpellier care a publicat în 1979
la prestigioasa editură PRESSES UNIVERSITAIRES DE FRANCE lucrarea „Le
terrorisme”, lucrare care până în 1992 a fost editată în Franţa în 4 ediţii. Jean
Servier defineşte terorismul astfel: „Ceea ce noi numim terorism înglobează
violenţele comise de unul sau de mai mulţi indivizi împotriva unor victime arbitrar
alese, exclusiv pentru a susţine o putere prin frică, prin teroarea ce devine imediat
11
Dicţionarul Exlicativ al Limbii Române, pag 951 12
Dicţionarul Exlicativ al Limbii Române, pag 951
10
contagioasă pentru întreaga populaţie. Terorismul este deci, în sens primar, un
sistem ofensiv întrebuinţat de către un individ sau un grup mai mult sau mai puţin
extins, pentru a-şi impune voinţa în faţa unui întreg popor, ba chiar faţă de o
întreagă civilizaţie, pentru a exercita o influenţă asupra istoriei. Din această
perspectivă, teroristul, fie că este vorba de un criminal izolat sau despre o întreagă
naţiune, se erijează în justiţiarul suprem, deţinător al unei justiţii absolute, în
numele unor principii pe care adesea le cunoaşte sau le admite doar el”. Acest fapt
ne determină să îi includem printre terorişti nu numai pe criminali, ci chiar ţările
care ar trebui să depindă de un drept comun al popoarelor, ţări vinovate că în ele se
petrec crime la adresa umanităţii, incitare sau complicitate la crimă şi violenţă13
.
Dificultatea definirii terorismului este o problemă de percepţie culturală,
politică şi socială a actului de violenţă şi a scopului politic urmărit prin teroare.
Din aceste motive, se consideră că apeluri la normele dreptului penal trebuie
să reprezinte o constantă în efortul de contracarare a terorismului internaţional,
deoarece apărarea democraţiei şi a statului de drept nu se poate face decât în
concordanţă cu regulile general acceptate şi stabilite în cadrul juridic internaţional.
Societatea în decursul istoriei sale a parcurs etape semnificative, atât din
punct de vedere al evoluţiei fenomenului terorist, cât şi din cel al măsurilor de
apărare socială pe care le-a adoptat pentru a diminua, neutraliza şi preveni unul
dintre cele mai mari flageluri ale sale, care în decursul anilor a produs însemnate
suferinţe, pagube umane şi materiale, având uneori urmări deosebit de grave şi
afectând chiar structurile de bază ale societăţii.
Combaterea terorismului se poate realiza doar în condiţiile în care sunt
întreprinse cumulativ iniţiative legislative şi măsuri de ordin social, economic,
juridic, etc., care să permită contracararea cauzelor şi condiţiilor care determină
sau favorizează terorismul şi să asigure intervenţia operativă a organelor
specializate în acest domeniu. În lupta împotriva terorismului un loc aparte îl au
normele juridice penale, care au ca element specific faptul că prevăd fapte ilicite
sancţionate cu pedeapsă şi care, în totalitatea lor, formează o ramură distinctă în
cadrul sistemului de drept – dreptul penal.
Cea mai mare parte a ţărilor îşi bazează activitatea antiteroristă pe
prevederile codului penal, faptele înscriindu-se între infracţiunile contra publicului.
În unele ţări, cum este de exemplu Canada, prevederile respective sunt special
formulate pentru contracararea unor anumite tipuri de activităţi, practicate de
regulă de către terorişti. În Germania, mai multe faze ale legislaţiei antiteroriste au
adus amendamente ale codului penal, în sensul sporirii pedepselor şi lărgirii
domeniului de aplicabilitate a posibilităţii de scoatere în afara legii a unor
organizaţii teroriste. O anumită prevedere a codului penal se ocupă chiar direct de
terorism.
Referitor la penalităţile impuse actelor de terorism, aproape toate statele
impun pedepse severe pentru actele teroriste grave. Unele ţări, ca India, impun
pedeapsa cu moartea, în timp ce în ţări ca Franţa, Canada, Germania, Italia şi
Suedia se poate ajunge până la detenţie pe viaţă.
13
Servier Jean, Terorismul, Editura Institutul European 2002, pag. 31
11
În legislaţiile majorităţii ţărilor sunt incluse prevederi de extra-teritorialitate
pentru legea penală. În afară de aplicabilitatea legii naţionale la infracţiunile
comise în străinătate de către cetăţenii proprii sau de către rezidenţi străini, ţări
cum este de exemplu Israelul, includ în jurisdicţia naţională infracţiuni comise în
străinătate împotriva umanităţii sau împotriva intereselor naţionale ale statului
respectiv. În Germania, o serie de infracţiuni internaţionale sunt considerate
infracţiuni care cad sub incidenţa legii statale a statelor respective.
Unele state, cum este de exemplu Marea Britanie, îşi extind jurisdicţia
asupra unor infracţiuni comise în străinătate pe baza unor tratate multilaterale,
încheiate cu alte state. Chiar şi Canada, o ţară care aderă la principiul teritorialităţii
şi care nu aplică legea naţională infracţiunilor comise în străinătate, acceptă
aplicarea principiului extrateritorialităţii legislaţiei proprii în domeniul
terorismului.
În ansamblu, se pare că majoritatea statelor consideră sprijinul financiar
acordat terorismului ca fiind o infracţiune. Acest aspect se regăseşte, de exemplu,
în prevederile legii penale din Germania, Israel, Italia, Olanda şi Suedia, cu referire
la sprijinirea, solicitarea sau participarea la o infracţiune.
1.4. Legislaţia antiteroristă în Rusia
În legislaţia rusă, la 1 iulie 1994, noţiunea de terrorism a fost definită ca un
tip separat de infracţiune.14
În acelaşi timp, înainte de aceasta (1960), a existat
răspundere penală pentru actele teroriste care vizau oamenii de stat ruşi şi straini,
precum şi pentru teroriştii deţinuţi. În Codul Penal prezent al Federaţiei Ruse din
1996, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1997, normele corespunzătoare au fost
reproduse cu câteva schimbări minore. Noţiunea de terorişti deţinuţi a “dispărut”
din legea penală, normele privind responsabilitatea pentru acte teroriste în legătură
cu oamenii de stat sau demnitari publici au fost reunite în cadrul (Art. 277) din
noul Cod Penal, iar terorismul nu mai era pedepsit cu moartea (Art. 205). Cu toate
acestea, asta nu înseamnă că legislatorul rus a îmblânzit pedeapsa pentru terorism.
În cazul în care, când drept rezultat a unei explozii teroriste, chiar şi o singura
persoană moare, regulile adoptate de Rusia pentru încadrarea crimelor presupun că
această consecinţă a terorismului poate fi încadrată independent la crimă comisă în
circumstanţe agravante. În mod tradiţional pentru Rusia, începând cu secolul al
XIV-lea şi până în prezent, o crimă a fost pedepsită cu moartea.
Astăzi, pedeapsa cu moartea, prevăzută în Codul Penal al Federaţiei Ruse
din 1996 pentru cinci tipuri de crime care vizează luarea vieţii unei persoane în
conformitate cu decizia luată de Curtea Constituţională a Rusiei nu poate fi fixată
pentru nici una din crimele respective. Acel veto va rămâne în vigoare până când
fiecare persoană care comite o crimă ce se pedepseşte cu moartea conform legii
14
Maksimov Sergey V, Doctor of Judicial Sciences, Professor for the Moscow University, of the Ministry of the
Interior Russia – The Role of Russia in Struggle against Terrorism
12
penale, are asigurat în concordanţă cu Constituţia Rusiei dreptul la examinarea
cazului său de un juriu, cu participarea juraţilor15
.
1.6. Definiţii ale terorismului şi legislaţie antiteroristă
în ţările arabe
După evenimentele din 11 septembrie 2001, lumea arabă a revenit în atenţia
opiniei publice ca purtătoare a unui mesaj terifiant. Arab, înseamnă terorism,
înseamnă răpiri şi execuţii la televizor. O mulţime de specialişti au încercat să
analizeze fenomenul, să înţeleagă dacă asistăm şi trăim activ prevăzuta „ciocnire a
civilizaţiilor”. Motoarele mass-mediei au fost turate la maxim şi în funcţie de
interese au lansat ipoteze, scenarii şi realităţi abracadabrante. Indiferent din ce
unghi am privi problema terorismului este de necontestat faptul că principalele
surse de finanţare şi cei mai importanţi actori provin din lumea arabă. Supuse unor
uriaşe presiuni mai ales după evenimentele din 11 septembrie, statele din lumea
arabă şi-au modificat legislaţia încercând să se alieze războiului împotriva
terorismului. Peisajul legislaţiei penale arabe şi a măsurilor îndreptate împotriva
terorismului este fascinant. În aceste ţări domneşte Coranul. După cum spunea un
analist politic arab Tariq Ali, „ce poate fi mai important decât să fii guvernat de
Coran, să ai Coranul drept Constituţie”16
. Din acest motiv aplicarea măsurilor
legislaţiei antiteroriste constituie un demers extrem de dificil. Pe de o parte aceste
legi se izbesc de profundele sentimente anti-americane care există în aceste ţări, iar
pe de altă parte în foarte multe state aceste măsuri sunt folosite pentru a creşte
autoritatea celor care guverneză şi a îngrădi libertăţile democratice în măsura în
care ele pot fi numite libertăţi democratice, într-o lume puternic imprimată de
sentimentul religios.
În ianuarie 2002 pe fundalul tragediei din 11 septembrie, la Conferinţa Ligii
Lumii Musulmane, oamenii de ştiinţă musulmani au dat o definţie terorismului şi
Jihadului. Terosimul înseamnă „o acţiunea în afara legii, acte de agresiune
împotriva unor indivizi, grupuri, state sau împotriva umanităţii inclusiv atacuri
asupra religiei, vieţii, intelectului, proprietăţii sau onoare”.
El mai înseamnă orice violenţă sau ameninţare menită să terorizeze oamenii
sau să le pună în pericol viaţa sau securitatea. Jihadul înseamnă „autoapărare,
menită să susţină dreptatea, să oprească nedreptatea, asigurând pacea, securitatea şi
compasiunea între oameni”17
.
Benazir Bhutto, fostul prim-minstru al Pakistanului, asasinată în 27
decembrie 2007, spune „mulţi cred că Jihad înseamnă doar război militar, ceea ce
nu este nici pe departe adevărat. Copil fiind am învăţat că Jihad înseamnă luptă.
15
Decizia Curţii Constituţionale a Rusiei, Decretul nr.3 – d. din 2 februarie 1999 16
Tariq Ali – op.cit., pag.102 17
Bashir Wahab Abdul, Scholars Define Terrorism, Call for Joint Action to Defende Islam, Arab News, 12 ianuarie
2002, http://www.arab-news.com
13
Teoria mea spune că sensul adevărat al Jihadului este luptă internă şi externă de a
urma calea cea dreaptă”18
.
Potrivit lui Bhutto, în istoria islamului există două percepţii diferite ale
termenului Jihad. Prima se referă la Jihadul intern, un Jihad din interiorul fiecărei
persoane de a deveni mai bună, de a rezista tentaţiilor sufletului. Aceasta este o
luptă concentrată pe eradicarea defectelor de caracter precum narcisimul, lăcomia
şi răutatea.
Acesta este Jihadul cel mai important. Cea de-a doua formă de Jihad se
referă la comportamentul personal în timpul războiului sau în genral al unui
conflict. Se spune că Profetul ar fi exclamat când se întorcea acasă de la luptă: „Ne
întoarcem de la Jihadul mai mic la Jihadul mai mare!”19
.
Asma Afsaruddin, un specialist foarte apreciat în Islam explică sensul
cuvântului Jihad. „Traducerea simplistă a cuvântului Jihad în limba engleză drept
război sfânt, cum se întâlneşte de multe ori în unele scrieri ştinţifice sau ne-
ştinţifice constituie o înţelegere foarte greşită a sensului în care cuvântul este
utilizat în Coran. Jihad înseamnă de fapt lupta de a urma calea cea dreaptă,
strădania fundamentală de a face tot ce e bine şi de a evita tot ce e rău”20
.
Coranul şi Jihadul au stârnit mai ales după 2001 ample discuţii în privinţa
susţinerii legalităţii şi a bazei juridice care să justifice terorismul. Juriştii
musulmani au elaborat un set de legi numit Siyar care interpretează şi analizează
motivele ce îndreptăţesc pornirea unui război.
Una din legi stipulează că: „aceia care, în mod unilateral, şi, prin urmare
ilegal cheamă la război, atacă civili neînarmaţi şi distrug proprietatea altcuiva
încalcă fragilant concepţia juridică islamică depre belum justum. Belum justum
(războiul drept în tradiţia islamică) vorbeşte despre Jihad ca despre un război drept
prin natura lui de apărare. Potrivit lui Khadduri21
, teoria islamică a belum justum a
suferit mai multe modificări de-a lungul timpului.
A existat adesea nevoia că statele musulmane să încheie pace şi nu după voia
lor. Prin urmare, juriştii musulmani au început să reinterpreteze legea şi să-şi
justifice suspendarea Jihadului. Unii spuneau că Jihadul că luptă externă
permanentă era demodat şi incompatibil cu interesele musulmane.
Aceasta nu însemna abandonarea datoriei de a continua Jihadul, ci doar
suspendarea lui22
.
Majoritatea sitemelor judiciare ale ţărilor arabe se bazează pe legea islamică
(Sharia) şi pe legile emise prin decret. Sharia este preluată din interpretările
Coranului, iar legile decretate sunt emise pentru a reglementa afacerile comerciale
şi industriale. Literal termenul „sharia” înseamnă calea sigură, cărearea spre apă,
18
Bhutto Benazir, Reconcilierea – Islamul, Democraţia şi Occidentul, Editura Rao 2009, pag. 26-27 19
Coranul, 40:40-41, pag 329 20
Afsaruddin Asma, Competing Perspectives on Jihad:Jihad and Martydom in Early Islamic Sources, Editura
Publishing Company, pag. 16 21
Kadduri M. Majid, War and Peace in the Law of Islam, Baltimor, Editura Jhon Hopkins University Press 1955,
pag 57 22
Bhutto Benazir, Reconcilierea – Islamul, Democraţia şi Occidentul, Editura Rao 2009, pag. 30
14
sursa vieţii. Derivat din Coran şi Sunnah, sharia înseamnă „calea pe care omul
trebuie să meargă, trudind şi năzuind pentru a-l întâlni pe creatorul său”23
.
Sharia, poate fi atribuită numai lui Dumnezeu, Profetului său comunităţii.
Sharia evocă loialitatea şi dedicare faţă de islam. Grupurile de rezistenţă şi opoziţie
folosesc de asemnenea termenul pentru a exprima un ideal al unui sistem bun şi
pentru a sublinia lacunele unui sistem folosit. Sharia nu este o colecţie de impuneri
şi interdicţii nici numai un cod de legi care prevede anumite infracţiuni. Cuprinsul
său este mult mai larg şi mult mai adânc, înconjurând întregul vieţii omului24
.
În lumea musulmană Sharia este considerată o expresie a voinţei lui Allah.
Aplicarea acesteia se bazează pe un set de îndatoriri a căror respectare îi face pe
supuşii musulmani să primească favorurile divine într-o viaţă viitoare. Sharia a fost
definitivată la sfâşitul sec. IX, când de altfel a şi apărut sub forma unor manuale
elaborate de jurişti islamici.
Supusă schimbărilor survenite după atentatele de la 11 septembrie 2001,
legislaţia arabă în domeniul antiterorismului încearcă să se adapteze convenţiilor
internaţionale antiteroriste introducând norme şi măsuri care să fie în concordanţă
cu legislaţia occidentală în domeniu. Sharia este însă izvorul legilor penale în cele
mai multe ţări arabe. Iar, deşi este definită de analişti şi specialişti în drept o lege
fluidă, interacţiunea cu legislaţia europeană sau americană în domeniu dă naştere
unui câmp foarte larg de studiu şi investigare. Rezultatele acestei interacţiuni se
vor vedea în timp şi vor avea cu certitudine repercursiuni în plan politic şi social
putând constitui un real motor al schimbării pe calea democraţiei.
Dacă, pe de o parte, extremiştii fundamentalişti încearcă să-şi justifice
acţiunile violente făcând recurs la Coran şi la legea islamică Sharia, pe de altă parte
se înmulţesc conferinţele musulmane pe tema terorismului, oameni de ştiinţă arabi
dând noi interpretări Coranului menite să contrabalanseze mesajele care îndeamnă
la Jihad invocate de fundamentalişti. Spre exemplu, între 5 şi 10 ianuarie 2002
Consiliul Islamic a dat publicităţii un comunicat în care pentru prima dată a definit
terorismul şi a trasat câteva linii directoare în demitizarea acestor acţiuni criminale.
La sfârşitul sesiunii ce a avut loc între 5-10 ianuarie 2002, Consiliul
Islamic25
a elaborat un document intitulat „Terorismul-Punctul de vedere al
Islamului”. Consiliul Islamic a pus accentul pe faptul că extremismul, violenţa şi
terorismul nu au nici o legătură în nici un fel cu Islamul. Mai mult, ei au denunţat
pericolul acestor acte cu consecinţe dramatice, calificându-le drept o agresiune şi o
inechitate faţă de individ.
„Oricine a studiat cu atenţie cele două surse ale Legii Islamice (Shari’ah),
numite Cartea lui Allah (Qur’an - Coranul) şi Tradiţia (Sunnah) ale Profetului
Muhammad (pacea fie cu el), va descoperi că sunt lipsite de orice sugestie de
extremism, acte de violenţă sau terorism, care sugerează implicarea agresiunii faţă
de alţii fără o cauză justă.
23
Chestor gen. prof.univ. dr. Andreescu Anghel şi, Comisar-şef conf.univ.dr. Nicolae Radu, Jihadul Islamic,
Editura. Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti 2008, pag. 122 24
Dezbatere Organizată de Fundaţia Taiba, Bucureşti, aprilie 2007, www.taiba.com 25
http://muslim-canada.org/fiqhcouncil.html
15
Consiliul Islamic a dorit să atragă atenţia tuturor naţiunilor, popoarelor şi
organizaţii ale lumii să facă o distincţie clară între Jihadul legitim împotriva
agresiunii sau a asupririi, conceput pentru a restabili adevărul şi justiţia, şi actul de
violenţă care are ca scop ocuparea teritoriilor, şi care atentează la suveranitatea
naţională şi la securitatea populaţiilor civile, îngrozind-o şi transformând-o în
refugiaţi26
.
Potrivit Departamentului de Stat al Statelor Unite, Orientul Mijlociu şi
Africa de Nord, rămâne regiunea care ridică cea mai mare îngrijorare şi creează
probleme în lupta împotriva terorismului27
.
Aproape toate ţările din regiune au continuat cooperarea internaţională în
procesul de combatere a terorismului şi au întreprins eforturi de consolidare a
capacităţilor de combatere a terorismului şi a efectelor sale. Multe ţări au continuat
să ofere sprijin pentru eforturile Coaliţiei de instaurare a păcii şi stabilităţii în Irak
şi Afganistan. Statele Unite au continuat să ofere sprijin în întreaga regiune pentru
a-şi sprijini aliaţii să-şi dezvolte capacitatea de combatere a terorismului.
În paralel, statele din regiune şi-au modificat legislaţia antiteroristă pentru a
se alinia războiului global antiterorist.
CAPITOLUL II
2. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND TERORISMUL
ÎN ROMÂNIA ŞI ACTELE CONEXE TERORISMULUI
Într-o lume dominată de interese contradictorii, terorismul deturnează
drepturile şi libertăţiile fundamentale ale omului de la sensurile lor fireşti,
utilizându-le drept motivaţie pentru exacerbara naţionalismului şi separatismului
etnic ori religios, fapt ce a determinat acţiuni teroriste ce s-au soldat cu pierderea a
mii de vieţi omeneşti.
Şocul produs de atentatele din 11 septembrie 2001, executate asupra unor
obiective din Statele Unite ale Americii, a constituit momentul revigorării şi
revitalizarea acţiunilor brutale şi sângeroase tipice terorismului care contestă cele
mai elementare noţiuni ale democraţiei: viaţa, siguranţa publică, interesele omului,
securitatea naţională. Lăsând la o parte distrugerile materiale masive şi pierderile
de vieţi omeneşti, impactul psihologic al acestor evenimente terifiante asupra
populaţiei a fost profund, reflectându-se în creşterea semnificativă a frecvenţei
unor tulburări mentale fie ele tranzitorii.28
26
Terrorism Islam's Viewpoint Reprinted from the Muslim World League Journal Jumad AI-Ula 1423 - July 2002 27
U.S. Department of State, 27 aprilie 2008, http://www.state.gov/ 28
Galea S, Resnik H, Ahern J (2002) „Posttraumatic Stress Disorders in Manhattan, New Zork City after the
September 11th Terrorist Attacks’, in Journal of Urban Health, 79.
16
Aceste tragice evenimente au şocat întreaga lume şi au generat schimbări
radicale pe plan internaţional şi construirea coaliţiei antiteroriste, la care au aderat
toate statele ce promovează valorile democratice ca formă globală de ripostă, ce
poate avea succes, în faţa teroriştilor.
La nivelul coaliţiei au fost adoptate hotărâri comune, referitoare la măsuri de
întărire a securităţii la nivele naţionale şi regionale, impunerea fermă a controlului
circulaţiei de capital, eliminarea confidenţialităţii excesive asupra operaţiunilor
bancare, supraveghearea comunicaţiilor INTERNET şi s-au configurat planuri de
cooperare, schimb de date si informaţii, acţiuni comune de contracarare ori alte
aspecte cu caracter preventiv.
În acest context, România s-a declarat din primele clipe, membră activă a
coaliţiei antiteroriste, împotriva flagelului mondial şi a adoptat o serie de acte
normative, în concordanţă cu noile cerinţe existente la nivel internaţional şi pentru
crearea cadrului instiţutional eficient de coordonare a acţiunilor de riposte
necesare.
În baza evaluărilor interne şi interaţionale, se poate aprecia ca în paralel cu
acţiunile tipice fenomenului de terorism, diferite organizaţii care promovează
extremisimul ori elemente ale crimei organizate interaţionale pot să-şi propună
folosirea României ca zonă ideală de legatură între Orient şi Occident, centrul de
greutate al operaţiunilor specifice care caracterizează "ruta balcanică" mutându-se
în ţara noastră.
Totodată evaluăm cu îngrijorare faptul că în ultimii ani, sub influenţa unor
curente occidentale, pe teritoriul României au fost "importante organizaţii ale căror
nuclee" promovează extremismul şi exclusivismul, majoritatea fiind de origine
fundamentalism-islamic. În conexiune cu acestea ori în mod izolat, apariţia unor
diferite grupări constituite din elemente autohtone, de orientare anarhistă,
neofascistă sau legionară şi acţiunile întreprinse pot constitui factori de risc la
adresa Siguranţei Publice având în vedere ideologia promovată şi mijloacele
folosite pentru atingerea scopurilor propuse.
Din analizele efectuate cu privire la noile preocupări şi forme de exprimare a
acţiunilor teroriste, rezultatele preliminare ale investigaţiilor cu privire la
sângeroasele atentate comise de la 11 septembrie 2001 şi până astăzi soldate cu un
număr impresionant de victime omeneşti şi pagube materiale însemnate se pot
desprinde unele concluzii şi caracteristici de actualitate dintre care enumerăm:
operaţiunile au vizat acele locuri unde afluenţa de public la ore de vârf este
maximă şi prin comiterea faptelor s-a urmărit chiar suprimarea vieţii unui
număr cât mai mare de oameni.
au fost induse consecinţe şi la nivelul ideologie politice.
Urmările deosebit de grave şi violenţa modului de producere a atentatelor în
cantităţi mari de explozibil dispersate în zone aglomerate şi detonate simultan – au
fost planificate şi urmărite fără a se ţine seama de consecinţe, ipoteză care susţine
aprecierea că s-a urmărit inclusiv inducerea temerii, panicii şi fricii chiar şi la
nivelul ţărilor cărora le aparţineau victimele. Unele evaluări conduc la stabilirea
ipotezei că posibile acţiuni similare pot viza orice stat european implicat în
17
combaterea fermă a terorismului uman şi material, iar pentru pregătirea şi
realizarea operaţiunilor se poate recurge la internaţionalizarea crimei organizate ca
sursă de alimentare cu resurse umane, logistică, echipamente, armament şi muniţie,
explozivi ori disponibilităţi financiare sporite. În contextul modificărilor apărute în
teatrul de război neconvenţional, constituirea unei structuri fiabile de ripostă
antiteroristă, reprezintă din ce în ce mai mult o preocupare majoră, atît pentru
forţele speciale, precum Comandoul US AIR FORCE pentru Operaţii Speciale,
Delta Force sau Echipa de Arme şi Tactici Speciale (SWAT), Brigada 44
Paraşutişti din Africa de Sud, Forţele Aeropurtate sau trupele SPETNAZ din
Federaţia Rusă, cît şi pentru structurile de profil de tip ACVILA sau Brigada Vlad
Ţepeş din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi ,nu în ultimul rînd, din cadrul
Serviciului de Protecţie şi Pază. 29
MIRA, în calitate de componentă activă a Sistemului Naţional de Prevenire
şi Combatere a Terorismului s-a aliniat la efortul general de prevenire şi combatere
a acestui flagel având în responsabilitate sarcinile stabilite în baza Hotărârii
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 0067 din 17.07.2002, a Protocolului
General de Organizare şi funcţionare a Sistemului Naţional de Prevenire şi
Combatere a terorismului şi a Strategiei Naţionale de Prevenire şi Combatere a
Terorismului aprobată prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 36
din 05.04.2002. Este ceea ce profesorul Dan Dungaciu numeşte societaţi fără de
sens, adică societăţi marcate de acest sentiment, prin sens înţelegându-se trei
lucruri: fundament, unitate şi ţeluri finale. Consecinţele sunt că dezordinile sociale
economice sau politice deşi interdependente, se înscriu din ce în ce mai greu într-
un cadru explicativ comun.30
Conform doctrinei naţionale şi opiniilor unor experţi în materie, s-a
concluzionat că flagelul secolului XXI, terorismul poate fi definit în următoarea
accepţiune: reprezintă ansamblul acţiunilor şi ameninţărilor credibile cu acţiuni
ilegale care îndeplinesc cumulativ următoarele caracteristici esenţiale:
sunt angajate premeditat de către indivizi sau diverse tipuri de structuri
sociale motivate de concepţii şi atitudini radical ostile faţă de alte entităţi,
de percepţia că în raporturile cu acestea s-au configurat situaţii intolerabile
şi de voinţă de a acţiona împotriva lor în modalităţi extreme;
uzează de mijloace şi metode violente, distructive, respectiv deprinse
programatic;
au ca ţinte directe indivizii sau factori materiali importanţi pentru
susţinerea vieţii sociale;
îşi propun în mod deliberat diseminarea pe scară largă a unor stări de
anxietate, nesiguranţă, teamă şi panică, sens în care sunt organizate şi
derulate astfel încât să li se asigure un impact psihologic maximal şi să
inducă publicului percepţia scopurilor de fond urmărite, precum şi
atitudini/comportamente sociale favorabile acestora;
29
Prof. Univ. Dr. Andreescu Anghel, Lt. Col. Dr. Radu Nicolae– Terorismul azi, vol. VII-X an II 2007 pag. 7
Terorismul – de la Marea Enciclopedie a Jihadului la testamentul Hamas şi Al Qaida Albă 30
Dungaciu Dan, Naţiunea şi provocările (post) modernităţii, Editura Tritonic 2004, pag 487
18
au obiective explicit sau implicit politice, vizând ca finalitate, influenţarea
unei entităţi – cel mai adesea o autoritate constituită – aflate, de regulă,
dincolo de indivizii direct afectaţi sau ameninţaţi;
sunt derulate în afara stării de război sau în afara ariei de aplicabilitate a
legilor războiului, în caz de conflict armat.
Din punct de vedere doctrinar, ori al evaluării practice asupra unor fapte şi
fenomene, care cad în responsabilitatea structurilor abilitate ale MIRA se poate
aprecia că orice acţiune sau inacţiune care nu îndeplineşte "de jure" şi "de facto",
cumulativ, caracteristicile expuse, reprezintă o încălcare a legii române şi
constituie fapte conexe fenomenului de terorism, iar în acest domeniu structurile
MIRA deţin rol activ şi fundamental pentru combaterea şi prevenirea comiterii lor.
Prin măsuri de organizare, planificare, executare şi ascundere a acţiunilor,
exponenţii veroşi ai preocuparilor criminale urmăresc: destabilizarea instituţională
şi perturbarea funcţionării autorităţii. În fapt, se urmăreşte realizarea unor obiective
specifice care să genereze sau să favorizeze determinarea autorităţilor statului, să
dispună, să renunţe sau să influenţeze luarea unor decizii în favoarea interesului
personal ori a membrilor grupărilor criminale cu maniere de exprimare excesiv de
violente şi brutale.
Acţiunile grupărilor criminale pot fi îndreptate totodată înspre destructurarea
socială ca formă de nerespectare a ordinii şi siguranţei publice.
Prin comiterea faptelor se urmăreşte şi se atentează grav asupra factorilor
umani specifici şi nespecifici, a factorilor materiali, precum şi a unor simboluri şi
valori naţionale care induc nemulţumire, nesiguranţă, dezbinare sau alte vătămări
ale intereselor cetăţenilor, istoriei şi culturii naţionale.
Prin complexitatea unor operaţiuni, diversificarea modurilor de comitere a
faptelor conexe terorismului şi consecinţele grave generate de acestea induc
teamă, anarhie, teroare, panică în rândul cetăţenilor.
Fiind săvârşite preponderent cu violenţă, infracţiunile produc stări de
nelinişte ori nesiguranţă în rândul populaţiei autohtone ori a celor de alte
naţionalităţi, aflate sub o formă sau alta în România.
Primordial, nevoia continuă de fonduri determină grupările interesate de
comiterea unor acţiuni de natură financiară care să susţină logistic actele
infracţionale propriu-zise.
Pentru aceste scopuri, colectarea de fonduri direct sau indirect sau orice alte
operaţiuni financiar-bancare constituie un deziderat pentru atingerea căruia
organizarea şi implicarea reţelelor specializate se face minuţios şi gravitează în
jurul unor afaceri legale.31
Indiferent de sorginte, orice ideal necesită adepţi şi
crearea unui mediu structural – doctrinar tipic dezvoltat pe mai multe sensuri în
care recrutarea de noi membrii are la bază impunerea unor idei, conceptii sau
atitudini folositoare liderilor pentru susţinerea cauzei.
31
Costa Maria Antonio, director executiv Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Infracţiuni
Conferinţa internaţională Trafic: Infracţionalitate Trans Naţională şi terorism Internaţional, Consiliul Consultativ
Internaţional Ştiinţific şi Profesional al Programului de Justiţie Penală (ISPAC), Courmayeur, Italia, 6 decembrie
2002.
19
La baza oricărui obiectiv propus, informaţia reală este graniţa dintre reuşită
şi eşec.
Aşadar, se insistă în analizarea şi studierea punctelor vitale ce pot fi atacate,
în culegerea şi deţinerea în scopul transmiterii, ori punerea la dispoziţie de date şi
informaţii despre obiective vizate de către grupările extremiste, monitorizarea
permanentă a victimelor şi a acţiunilor structurilor de aplicare a legii, conexări cu
alte grupări, etc.
În cadrul acţiunilor criminale complexe, anumite grupări au rolul sectorial de
a facilita intrarea sau ieşirea din ţară a exponenţilor criminali, a unor conducători
de celule sau alte persoane cu roluri distincte, înlesnirea circulaţiei ilegale ori
facilitarea accesului în zonele obiectivelor vizate, având ca acoperire identităţi
fictive, calităţi false atribuite ori alte mijloace de deghizare şi disimulare a
prezentei.
2.2. Strategia naţională de combatere a acţiunilor conexe
terorismului
În domeniul prevenirii şi combaterii terorismului şi a acţiunilor conexe
acestuia, MIRA exercită atribuţii legale prin structurile componente armonizând şi
integrând sarcinile şi răspunderile concrete ale Inspectoratului General al Poliţiei
Române, Comandamentului Naţional al Jandarmeriei, Direcţiei Generale de
Evidenţă Informatizată a Persoanei, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră,
Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari şi Comandamentului
Protecţiei Civile şi ale Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, potrivit
competenţelor legale atribuite prin lege, ordine şi instrucţiuni ori alte documente cu
caracter normativ.
În etapele şi demersurile procesului de elaborare a strategiei şi de
operaţionalizare a acesteia, au fost avute în vedere trei principii de bază:
principiul deplinei legalităţi, care stipulează exercitarea atribuţiilor numai cu
respectarea strictă a prevederilor constituţionale şi a legilor în vigoare,
precum şi a tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este
parte;
principiul prevenirii savârşirii de acte teroriste, ori acţiunilor conexe
acestora, care consacră caracterul prioritar şi imperativ al necesităţii
identificării şi înlăturării în timp util a premiselor de apariţie în raza de
acţiune a instituţiilor sistemului, a unei ameninţări din competenţă,
indiferent de sorginte, forma de manifestare sau ţinta vizată;
principiul complementarităţii şi coerenţei în cooperare, care impune
structurilor abilitate, ca în condiţiile păstrării propriilor identităţi funcţionale,
în conformitate cu prevederile cadrului legal, să se interrelaţioneze în cadrul
sistemului.
20
CAPITOLUL III
3. DETERMINISMUL TEHNOLOGIC ŞI SOCIETATEA
CONTEMPORANĂ
3.1. Introducere
Tehnologia are un rol important în existenţa massmedia şi ea poate să aibă
un rol conducător în perspectiva schimbării sociale - înnoirile din tehnică,
invenţiile cu efect determinant în societate. Acesta este determinismul tehnologic.32
Impactul tehnologiei asupra societăţii depinde de circumstanţele sociale
menţionate. Deceniul 8 a fost marcat de explozia de videorecordere. Deceniul 9 a
stat sub semnul televiziunilor private în Europa de răsărit şi al sateliţilor de
telecomunicaţii, iar deceniul care a urmat a fost a digitalizării. Desigur că scopurile
comerciale îi fac pe producători să opteze pentru o tehnologie mai puţin
performantă, dar mai ieftină. Criteriile sunt cele comerciale.33
În lume există trei sisteme: NTSC, PAL şi SECAM, în care programele sunt
prelucrate înainte de a fi difuzate, fiecare fiind incompatibile cu celelalte două.
Astfel pieţele de programe au la îndemână mai degrabă filmul decât video.
Sistemul NTSC este sistemul american, care a fost preluat de Canada,
Columbia, Peru, Venezuela.
Sistemul SECAM este sistemul francez şi a fost preluat de URSS, fostele ţări
comuniste aflate sub influenţa zonei electronice din centrul şi estul Europei şi de
Libia, Egipt, Arabia Saudită.
PAL este sistemul german care a fost preluat de Brazilia, India, China,
Spania, Anglia, Suedia, Norvegia, Italia, Australia, Algeria şi Africa de Sud.
Există însă standarde şi norme, care intervin în sistemul de prelucrare a
imaginilor, standardele reprezentând camere de luat vederi, pe când normele se
referă la modul de transmitere. Important este că diferenţierile în alegerea unui
standard sau a unei norme reprezintă în fond o măsură de protecţie. De asemenea,
nu se poate nega importanţa zonală a tehnologiei, aceasta schimbând interacţiunile
în contextul social, politic şi economic la un moment dat. Tehnologiile noi
construiesc în profunzime în serviciile mass-media.
Exemplu: Transmisiunile prin satelit aduc servicii imense: calitative,
ridicând valoarea emisiunilor de televiziune, radio, telefonie, fax, televiziunea prin
satelit fiind mai ieftină decât cea hertziană. Deci prin intermediul unui satelit
geostaţionar amplasat la Ecuator se acoperă 40% din suprafaţa terestră şi cu un
singur emiţător, care este satelit. Reţeaua terestră are sute de emiţătoare locale la
50 km unul de altul.
32
Staudenmaier, S.J., John M. ,"The Debate over Technological Determinism", echnology's Storytellers: Reweaving
the Human Fabric, 1985 33
Spinei E. Angela, Teorii ale categorizării lumii şi practici ale comunicării, Ed.Lumen 2006, pag.17
21
Înainte de utilizarea sateliţilor se construiau numeroase turnuri de televiziune
care depăşesc 300 de metri înălţime.
Costurile de închiriere pentru transmiterea unui canal de televiziune prin
satelit pe timp de un an de zile sunt de peste 40 de ori mai mici decât dezvoltarea
unui sistem de transmisie a aceluiaşi canal, pe cale hertziană, pe teritoriul
României.
În SUA, datorită dezvoltării sectorului mass-media, costurile de transmitere
prin satelit sunt mai mici decât în Europa.
Reţelele de cablu sunt foarte dezvoltate în SUA, 1/2 din familii sunt
racordate, recepţionând peste 50 de programe. În schimb, în Africa şi Asia
majoritatea populaţiei nu are acces la mass-media.
Folosirea tehnologiei de vârf în mass-media aparţine de cele mai multe ori
deciziilor politice.
3.4. Studiu comparativ - modelul european şi modelul
american de televiziune
Două perspective s-au impus discuţiei politice şi academice. Primă este cea
care vede emisiunile ca serviciu public neinteresat de profit, iar a doua este cea
după care servirea audienţei se face cel mai bine în cadrul unor întreprinderi
comerciale. După părerea lui David Barrat, în practică, amândouă sistemele
coexistă în cele mai multe ţări.
Statul n-a părăsit interesul pentru reţelele de difuzare nici chiar în acele ţări,
ca SUA, în care gândirea comercială e pe primul plan. În fiecare ţară, statul a
încercat reglarea emisiunilor prin alocări de frecvenţe statiilor şi prin încercarea de
a se asigura ca nici un grup sau companie să nu câştige monopolul.
În ultimii ani, balanţa argumentelor s-a înclinat în favoarea modelului
comercial, realizându-se, mai întâi, o schimbare ideologică în favoarea ideii
comerciale. Mai apoi, tehnologia nouă a depăşit limitele tehnice ale mediilor
convenţionale. Modelul comercial a învins. Dezvoltarea tehnologiilor de
comunicare a încurajat ideea că se vor crea condiţii pentru o nouă renaştere
economică.
Însă nu trebuie să ne facem iluzii, aşteptând totul de la modelul comercial.
Acest sistem, care a existat într-o formă aproape exclusivă în SUA până prin anii
'60, a făcut ca piaţa să fie dominată de puţine companii, împiedicându-se formarea
altora noi prin inaccesibilitatea la tehnologie. În America, singura provocare la
acest oligopol a fost apariţia reţelei publice. Deplasarea de la o extremă la alta nu e
o soluţie viabilă.
Criteriile de caracterizare a unei instituţii de radio sau televiziune se schimbă
în fiecare epocă. Lung timp, modul de finanţare sau regimul de proprietate a fost
singurul criteriu de distincţie pentru auditorii de programe. Astfel, radiourilor sau
televiziunilor europene finanţate aproape exclusiv prin taxe de abonament şi de
stat, li se spunea "publice”, statul exercita, direct sau indirect, monopolul de
difuzare a programelor. Pe de altă parte, li se spunea "private” radiourilor sau
22
televiziunilor nord-americane, care absorbeau din publicitate majoritatea
resurselor. Statul se mulţumea să acorde întreprinderilor private dreptul de a utiliza
benzile de frecvenţe.
Calităţile serviciilor publice erau recunoscute ca fiind superioare celor ale
serviciilor private. Serviciile publice izvorau din politici culturale voluntariste, care
ofereau "programe de calitate", singurele capabile de a educa publicul fără a
renunţa la informaţie şi distracţie.
Neajunsul lor e că pot cădea sub controlul exclusiv al celor ce au avut
iniţiativa şi guvernează. Televiziunile "private" sunt mai prompte în a garanta o
bună informare, însă se pot alinia unui gust mai puţin exigent, ales pentru a cuceri
o mai mare audienţă.
Aceste moduri de distincţie nu mai contează de mult timp în democraţiile
occidentale; probabil în estul Europei mai sunt încă valabile. Astăzi contează
gradul de concurenţă, configurarea şi capacitatea reţelelor ce permit transmiterea
de imagini de la sursă la destinatari. Pretutindeni frica statului faţă de scăparea de
sub control a televiziunii a fost învinsă, criteriul performanţei având prioritate.
Datorită existenţei anumitor grupuri şi dezvoltării tehnologice, se pot crea
televiziuni tematice, specializate doar pe un anumit domeniu de interes. În anii '90
a apărut televiziunea culturală, cum e cazul canalului franco-german Arte. Dar
televiziunea culturală e consacrată unui "apartheid ineficace", televiziunea
generalistă constituind un liant social dintre cele mai bune. Existenţa unor
televiziuni tematice, închide fiecare grup de cetăţeni într-un ghetto al specializării
sale, atomizând corpul social. De asemenea, televiziunea europeană este, după D.
Walton, un "mit tehnocratic pseudo-unificator".
Televiziunea culturală şi cea europeană vor însemna, după autorul studiului
intitulat "Eloge du grand public", riscul unei respingeri agresive şi al unor reacţii
naţionaliste.
În anii '70, în SUA apăruseră instalaţii de transmitere prin satelit, fiind
folosite de diferite societăţi de televiziune care retransmiteau emisiuni în alte părti
ale Uniunii sau societăţilor prin cablu. S-a pus atunci problema legalităţii
recepţionării acestor emisiuni în mod individual. Recepţia nu era considerată
ilegală, dar nici nu era aprobată de vreo lege.
În octombrie 1979, Federal Communications Commission (FCC) a decis că
staţiile particulare de recepţie a emisiunilor transmise direct prin satelit să poată
funcţiona liber, fără nici o autorizare din partea guvernului. Dreptul de a recepţiona
orice, pornind de la principiul că "orice semnal ce vine din cer şi cade în grădina
mea devine proprietatea mea şi este la latitudinea mea dacă vreau să-1 folosesc sau
nu, a câştigat şi în Europa. Curtea de Justiţie a Consiliului European, cu sediul la
Strassbourg a decis, printr-o hotărâre din 1990, că "recepţia tuturor sateliţilor şi a
programelor este liberă". Majoritatea ţărilor urmează acelaşi exemplu; dar există şi
excepţii. Astfel, autorităţile iraniene au decis, în aprilie 1995, interzicerea folosirii
antenelor de satelit de către persoane individuale.
Parlamentul European a votat la mijlocul lunii februarie 1996 o lege care
obliga toate televiziunile (publice şi private) din ţările membre ale Uniunii
23
Europene să transmită în proporţie de cel puţin 51% producţii (filme, spectacole
etc.) europene. Prevederea aceasta a fost cerută de regizorii şi producătorii de
filme, nemulţumiţi de invadarea pieţei de produse americane. Deşi iniţiatorii au
considerat-o o garanţie pentru păstrarea identităţii culturale, reprezentanţi ai audio-
vizualului din SUA au considerat-o "protecţionistă". Nemulţumirile au venit mai
ales din partea Asociaţiei Televiziunilor Comerciale Europene, care au criticat
mentalitatea dirijistă.
Pe termen lung, astfel de legi pot duce la tendinţe de provincializare a
culturii europene, nesupusă concurenţei reale cu industria mondială.
Monopolul aproape exclusiv al informaţiilor este deţinut de patru mari
agenţii de informaţii: AFP, Associated Press şi UPI, care au filiale în toate ţările
lumii. Cantitatea de informaţii trimise de aceste agenţii, din metropole spre restul
ţărilor lumii, e de câteva ori superioară celor care iau drumul invers. Majoritatea
mass-mediei din lume e abonată la aceste agenţii, transmiţând, în consecinţă,
informaţiile aşa cum le concep marile agenţii. Se ajunge astfel la situaţia în care
multe ţări sunt dependente de informaţiile altora.
Deci opiniile publice din unele ţări mai sărace află mult mai mult despre
ţările bogate decât despre cele de condiţia lor; informaţia e eminamente verticală,
în defavoarea celei orizontale. Ţările bogate cunosc foarte puţine despre cele mai
sărace, aflând de existenţa lor mai ales în caz de catastrofe, lovituri de stat, crime
etc. Colonizarea din trecut se perpetuează, transferându-se în sfera spiritului. E
interesant de văzut că, ţări care erau apropiate de Moscova, ca Algeria şi Yemenul
de Sud, importau majoritatea programelor pe care le difuza televiziunea din SUA.
CAPITOLUL IV
4. TERORISM ŞI MASS-MEDIA
Problema pe care o ridică terorismul cercetărilor din domeniul comunicării
constă în faptul că el este un act de comunicare camuflat34
: vizând să obţină ceva
de la adevărata să ţintă (guvernul unei anumite ţări sau un organism internaţional),
terorismul loveşte o altă ţintă (individul anonim) sperând ca ecoul mediatic al
atentatului să deplaseze raportul de forţe. „Ecoul mediatic este, deci, un element
structural major în acţiunea teroristă afirmă profesorul universitar Jean-François
Tétu de la Institutul de Studii Politice din Lyon. Care este deci, relaţia dintre mass-
media şi teroriştii (autorii violentelor) şi relaţia dintre mass-media şi stat într-un
spaţiu public atins de terorism? Aceasta este întrebarea fundamentală care se pune
astăzi cu acuitate în contextul dezvoltării dramatice a fenomenului terorist.
Numărul doi al AlQueda din Irak Al Zarkawi35
a declarat în mai multe rânduri:
„Cu cât e baltă mai mare de sânge, cu atât e corpul de literă mai mare pe prima
34 Garcin-Marrou Isabelle şi TETU Jean-François, A doua Intifadă şi Terorismul, versiunea 1-25 iunie, Anuarul
francez de Relaţii Internaţionale, Bruylant, Bruxelles 2009 35
Brissard Jean-Charles, op.cit., pag. 23
24
pagină a ziarelor", intensificând şi mai mult dezbaterea specialiştilor pe această
temă. Pe de altă parte, Marea Britanie confruntată ani în şir cu IRA a lansat prin
vocea Doamnei de Fier Margaret Thatcher36
o formulare explicită a acestei
concepţii: „teroriştii se hrănesc din oxigenul mass-media". Argumentul se bazează
pe o presupunere foarte putenică care asociază interesul mass-media cu cel al
teroriştilor şi care postulează relaţii fructuoase între cei doi actori. Spre exemplu, în
1998 în cursul deplasării făcute în Afganistan am putut constata mecanismul
extrem de bine pus al apropierii de ziariştii aflaţi în zonă. În baza acestei apropieri
jurnaliştilor li se ofereau pe ascuns aşa numite mici servicii, facilităţi, cum ar fi
interviuri cu comandanţi talibani, posibilitatea unor cadre filmate chiar pe linia
întâi a frontului, exclusivităţi privind fotografierea unor capturi de război sau chiar
intervievarea unor prizonieri. Lucrurile erau abil coordonate, de asemenea manieră
încât la final ziariştii, fericiţi că au reuşit să ajungă în zone în care nu mai fusese
nimeni, difuzau orice li se punea la dispoziţie. Fotografiile realizate în 1998 pe
linia întâi a frontului taliban de la Kabul au făcut înconjorul mediei europene. Doi
jurnalişti români s-au fotografiat cu luptătorii talibani pe linia întâi a frontului în
timp ce aceştia ţineau în mâini materiale promoţionale ale principalului cotidian
din România. În consecinţă datorită prieteniei cu care au fost înconjuraţi spre
deosebire de ceilalţi şase jurnalişti americani, japonezi şi sud-coreeni cărora li se
permisese accesul în Afganistan materialele publicate în presa românească au fost
de-a dreptul elogioase la adresa eroismului talibanilor şi a justeţei cauzei lor. E
adevărat, aceasta se întâmpla în 1998. Reportajele care au constituit o premieră în
Europa, era pentru prima oară când doi ziarişti europeni reuşiseră să pătrundă în
intimitatea mişcării talibane. Rigorile impuse de către aceştia au făcut ca simpla
prezenţă alături de ei să fie considerată drept o uriaşă realizare jurnalistică,
nemaicontând informaţiile orientate care le erau servite în scop propagandistic.
Rezultatul a fost mult peste aşteptările celor care au oferit acces în zone dificile
jurnaliştilor români. Evenimentul Zilei, cotidianul care vindea cele mai multe
exemplare în România a titrat pe prima pagină timp de o săptămână, cu menţiunea:
exclusivitate, premieră în Europa: talibanul, frate cu românul! Fotografia care
deschidea ziarul era tocmai cea în care talibanii de pe lina întâi a frontului făceau
publicitate ziarului din România.37
Michael Wieviorka şi Dominique Wolton38
explică cum fiecare actor 1-ar
ajuta pe celălalt să depăşească tendinţa iniţială de a acţiona. În această interpretare,
relaţia dintre mass-media şi terorism se bazează deci, pe principiul interesului
reciproc. Pe de-o parte, transgresiunea violenţei, şocului evenimentului, teama,
sentimentul de ameninţare şi iraţionalul, iar pe de altă parte, vizibilitatea şi la
limită legitimitatea spectacolului pe care o împrumută canalele de comunicare
indispensabile funcţionarii societăţilor democratice." „Mass-media ar avea în acest
36
Margaret Thatcher, Discursul în faţa Asociaţiei Americane a Avocaţilor, 15 iulie 1985, Arhiva Thatcher
http://en.wikiquote.org/wiki/Margaret_Thatcher
37
Foto 7 – Linia întâi a frontului, la 20 km de Kabul, noiembrie 1998, foto – Bogdan Eduard 38
Wieviorka Michel, Wolton Dominique - Terrorisme a la une: media, terrorisme et democratie, Gallimard, 1987,
p.130
25
fel nevoie de violenţă, printre altele, pentru a-şi creşte vânzările în rândul
cetăţenilor înnebuniţi, însetaţi de informaţie în timp ce autorii terorismului ar
utiliza mass-media pentru a da acţiunii lor o legitimitate discursivă şi pentru a
conferi motivaţiilor lor o încărcătură mai mare în spaţiul public. Artizanii acestei
teorii porneşte de la principiul că massmedia are nevoie de neaşteptat şi de
diversitate pentru a-şi alimenta discursul, pentru a dista o opinie avidă de noutate
aflată dincolo de orice legitimitate democratică. În acelaşi sens, teroriştii ar acţiona
vizând doar publicitatea mediatică, acţiunile lor fiind astfel încât să fie cunoscute
de un număr cât mai mare de oameni în funcţie de date şi de locuri, specifice sau
„puteri simbolice". Terorismul plasează mass-media în mijlocul dificultăţilor pe
care le întâmpină o democraţie confruntată cu violenţa. Situaţia decurge logic din
presupoziţiile tezei complicităţii şi concură la o largă răspândire a acestei explicaţii
implicite care presupune într-adevăr din cauza circumstanţelor că teroriştii şi mass-
media să fie aliaţi eficace totuşi în co-determinarea impactului acţiunilor violente,
afirmă conf. Univ. Dr. Isabelle Garcin-Marrou, autoarea volumului „Media US
Terorism"39
. În sprijinul acestei teze, vin şi descoperirile recente cu privire la
finanţarea unor posturi importante de televiziune şi radio de către investitori
cunoscuţi ca fiind implicaţi în reţele teroriste internaţionale. Spre exemplu,
Procuratura Italiană anchetează la Bucureşti un caz în care este implicat numărul 1
al temutei organizaţii criminale Cammora din Palermo. Printre alte activităţi,
mafiotul sicilian finanţa şi o publicaţie din Bucureşti. Este cunoscut faptul că
organizaţia criminală Cammora finanţează grupări teroriste ca PKK sau ETA40
. De
partea cealaltă se află o concepţie contradictorie, şi anume aceea că mass-media,
bulversate de terorism, pot fi determinate să se încline spre o poziţie de dependentă
fată de stat, aceasta nefiind mai confortabilă decât o eventuală complicitate.
Concepţia de mass-media complici ai teroriştilor maschează astfel o altă concepţie
care invocând necesitatea de protejare a democraţiei „fragile" în fata terorii, tinde
să facă din mass-media complici, voluntari sau forţaţi ai statului, spune conf. Univ.
Dr. Isabelle Garcin-Marrou. Ea susţine că în faţa violenţelor, statul ar propune un
discurs care să incite mass-media la a intra în sistemul generalizat de luptă
antiteroristă. Mass-media ar trece sub controlul autorităţilor care ar rămâne
începând din acel moment singura instanţă de discurs autorizată. „Solidaritatea
democratică" ar conduce astfel mass-media la practicarea unei forme de
autocenzură care poate fi înţeleasă de asemenea ca un control indirect aplicat
discursului mass-media de către stat. Dintr-o necesitate de a nu emite un discurs
complice teroriştilor mass-media a ajunge la o nevoie de cooperare este mult mai
răspândit decât ar vrea massmedia să se creadă.
Complici ai terorismului sau agenţi ai statului, mass-media se află în centrul
crizelor teroriste care ameninţa democraţiile. Actul terorist vizează dincolo de el
însuşi. În acest sens, el este de asemenea un act de comunicare. Întrebarea este cum
poate mass-media a cărei acuitate ţine în esenţă de ordonarea discursului să
39
Garcin-Marrou Issabele - Media US Terorism, Ed.Tritonic, aprilie, 2005, p.26 40
Dr. Sartori Paolo– Ataşat de Interne al Ambasadei Italiei în Emisiunea Caracatiţa, ALFA TV Baia Mare, aprilie
2004, Premiul Clubului Român de Presă, martie 2005
26
ilustreze această comunicare realizată prin violenţă. Această întrebare ar putea
rezuma dificultăţile întâmpinate de mass-media în faţa unui fenomen care neagă
orice dimensiune discursivă şi îşi bazează eficacitatea pe un pur raport de forţe
chiar şi în cazul unui raport de forţe în reprezentare simbolică41
. Maurice
Mouillaud şi Jean-François Tétu arată că titlurile informează, adică orientează
lectura spre ceea ce urmează. Este elocvent în acest sens exemplul reporterilor de
la Evenimentul Zilei aflaţi în Afganistan. În aceeaşi notă se înscrie un fapt petrecut
în Kuweit în timpul războiului din Irak. Cei mai mulţi jurnalişti prezenţi în zonă
ştiau că în spatele acţiunilor de rezistenţă irakiană de sorginte teroriste se aflau
lideri spirituali şiiţi. După mai multe zile de tatonări şi întâlniri cu intermediari
majoritatea fost studenţi palestinieni în România, am fost introdus la un asemenea
lider aflat în exil. Acesta era înconjurat de mai mulţi discipoli care mă priveau
ciudat. Liderul mi-a acordat un interviu. Faptul că mă acceptase şi că puteam sta
faţă în faţă cu el era considerată cea mai mare realizare. Nici nu mă mai interesa
foarte mult ce urma să spună. Titlul materialului bombă apărut a doua zi,
binenţeles în exclusivitate era: “liderul şiiţilor din Kuweit îi sfătuieşte pe români:
dacă vreţi să fiţi fericiţi trebuie să deveniţi şiiţi!”42
4.2. Terorism şi mass-media: limbaj
Limbajul în care media raportează şi discută organizaţiile teroriste
insurgente şi acţiunile lor este extrem de important, deoarece acela pe care îl
adoptă de multe ori va stabili parametrii pentru discursul public. Frazeologia şi
terminologia teroriştilor răzvrătiţi şi a funcţionarilor guvernamentali sunt, în
general, diametral opuse, astfel încât mass-media este forţată să adopte, fie de la
unii, fie de la alţii, un cuvânt sau o frază, care, la rândul lor, vor deveni mijlocul
acceptat pentru a exprima ideile în forul public.
Prin urmare, în momentul în care organizaţia teroristă sau anti-teroristă
induce mass-media să accepte nomenclatura să, obţine deja o importantă victorie
psihologică. Cele mai multe studii despre relaţia dintre terorism şi mass-media s-au
axat pe răspunsul dat de mass-media cu ocazia incidentelor teroriste43
. Ele au
ajuns, în general, la concluzia că relaţia dintre terorism şi mass-media este
„simbiotică”, în sensul că organizaţiile teroriste insurgente folosesc mass-media ca
pe o conductă pentru mesajul lor politic, pentru a fi audiat de către publicul ţintă şi,
în acelaşi timp, furnizează ştiri senzaţionale pentru media. În plus, cele mai multe
dintre studiile anterioare s-au axat fie pe aspectele juridice şi politice, fie pe cele
psihologice ale relaţiei dintre mass-media şi terorism, ignorând în mare măsură alte
metode de analiză.
41
Garcin-Marrou Issabele, op.cit., p.37 42
Bogdan Eduard – Gardianul, 6 aprilie 2003, p.4 43
Nacos Brigitte, Terorism şi media, Columbia University Press, New York, 1994,pg 68
27
4.3.1. Progresul tehnic al mass-media şi evoluţia istorică a fenomenului
terorist
Legătură dintre terorism şi mass-media reprezintă un rezultat al evoluţiilor
ultimului secol, îndeosebi în ceea ce priveşte progresul mijloacelor de comunicare
de masă. Odată cu pătrunderea în existenţa de zi cu zi a radiolului, televiziunii şi,
mai nou, a Internetului, realitatea a depăşit condiţia de “povestire”, aşa cum se
întâmpla cu presa scrisă. Realitatea stă, de la a doua jumătate a secolului XX, sub
semnul “transmisiei în direct” a televiziunii. La rândul lor, comunicaţiile prin
satelit se fac “vinovate” de anularea distanţelor, Terra tinzând să devină tot mai
mult, un “sat planetar”.
4.3.3. „Vizibilitatea” actelor teroriste – dependentă de mass-media
Se poate spune însă că terorismul este condiţionat de lucru: nevoia de
publicitare a atentatului. O mişcare teroristă câştigă prestigiu prin simplul fapt că
mass-media raportează incidentul, oferindu-l publicului ca subiect de analiză. Mai
mult, atunci când mediile de informare, din motive diverse, decid să supraliciteze
semnificaţia incidentului, grupurile teroriste capătă credibilitate; platforma lor
politico-ideologică este făcută publică, dezbătută; nu în ultimul rând, cauza lor
ajunge (şi nu de puţine ori), să fie asumată de diverşi indivizi prin simpla exercitate
a dreptului la liberă expresie.
“Dacă publicului i se va vorbi despre terorism, atunci cauza teroristului va
căpăta atenţie. Acest lucru nu justifică afirmaţia potrivit căreia lipsa ştirilor va
însemna lipsa terorismului, însă are implicaţii asupra modului în care jurnaliştii se
raportează la terorism.”44
Această nevoie a publicităţii, pe care doar prezenţa mass-media o poate
satisface, induce de multe ori o direcţionare clară a atacurilor. Ţintele devin, astfel,
obiectivele cu valoare de simbol, cum s-a întâmplat în cazul atentatelor de la 11
septembrie 2001: World Trade Center din New York reprezenta “inima”
economiei americane, în timp ce Pentagonul – emblema puternicei armate
americane. [WTC a mai fost ţinta unui atac similar, la 23 februarie 1993 (şase
morţi şi peste 1.000 de răniţi); tot un obiectiv simbolic a fost şi atentatul asupra
ambasadei Israelului din Buenos Aires, aruncată în aer în martie 1992 (29 de
morţi)...]
Însă nu numai clădirile oficiale pot fi ţinta unui atac terorist. Tehnologia
însăşi, cu toată infrastructura pe care o presupune, a devenit, la nivel simbolic, o
ţintă agreată de terorişti. În 1997, expertul în terorism Robert Kupperman, la acea
vreme şef al Agenţiei Americane pentru Controlul Armelor şi Dezarmare, avertiza
că ponderea tot mai mare a tehnologiei în viaţa societăţii schimbă radical natura
ameninţării teroriste:
“Aeronavele comerciale, conductele de gaze naturale, reţeaua de alimentare
cu energie electrică, sondele de petrol, computerele care adăpostesc datele
44
BBC, Producers Guidelines, cap. 8, Broadcasting and Terrorism (document de uz intern, ediţia 1995)
28
agenţiilor guvernamentale şi ale firmelor particulare sunt exemple de ţinte
preferate pentru sabotaje, a căror distrugere ar avea efecte conexe de o intensitate
cu mult mai mare decât cea presupusă doar prin pierderea lor... Cu treizeci de ani
în urmă, teroriştii nu ar fi putut conta pe această extraordinară pârghie de acţiune
“.45
CAPITOLUL V
5. JURNALISM CU SAU FĂRĂ LEGE.
NORME ŞI CODURI DEONTOLOGICE
5.2. Moduri de organizare a jurnaliştilor şi atitudinea lor în caz
de conflict
Codurile de deontologie a informaţiei au proliferat în ultimii ani în toate
ţările Europei şi în toate democraţiile. Jacques Leprette şi Henri Pigeat46
în
excepţionala lucrare „Etică şi calitatea informaţiei " spun că anumiţi critici atribuie
deontologiei un motiv mai puţin edificator şi anume acela de mijloc, pentru jurnal
şi jurnalism, de a apărea într-o lumină mai favorabilă şi mai responsabilă adesea cu
cel mai mic preţ şi în realitate fără angajament formal ori sancţiune în caz de
abatere.
Există coduri internaţionale, naţionale sectoriale sau specifice oricărui organ
de presă.
5.2.1. România
În România nu există o lege a presei, ea fiind abrogată în 1990. Mecanismul
de autoreglare este reprezentat de statutul jurnalistului şi de codul deontologic
adoptat la Convenţia Organizaţiilor de Media de la Sinaia în perioada 9 - 11 iulie
2004. În 2009 a fost adoptat Codul Deontologic unic pentru mass-media în cadrul
Convenţiei Organizaţiilor de Media.47
Totuşi consistenţa acetui demers susţinut de
Clubul Roman de Presă este extrem de scăzută. El nu se regăseşte în atitudinea de
zi cu zi a presei româneşti. Activitatea din audio-vizual este reglată de către
Consiliul Naţional al Audio-vizualului, instrument politic compus din 13 membrii
care au funcţii de secretar de stat în guvern.
Jurnalistul roman în zonele de conflict se confruntă cu mari dificultăţi legate
în primul rând de susţinerea financiară din partea instituţiilor pe care le reprezintă.
Prea puţine ziare sau posturi de televiziune îşi pot permite sau sunt interesate să
sprijine financiar astfel de demersuri. În timpul războiului din Irak întreaga media
45
Kupperman Robert, Facing Tomorrow’s Incident Today, Washington, D.C., US Department of Justice, 1977, citat
în Grant Wardlaw, Political Terrorism, Cambridge University Press, 1989, p.8 46
Jacques Leprette, Henri Pigeat - Etica si calitatea informatiei, Ed.Gramar 2005, pag.23. 47
Hotnews, sâmbătă 24 octombrie 2009
29
românească a avut în zonă 2 reporteri TV şi un singur jurnalist de presa scrisă.
Practic jurnalismul românesc nu exista în zonele de conflict, media alimentându-se
cu ştiri de pe agenţiile de presă sau cu imagini preluate de la televiziunile
americane în special CNN. De cele mai multe ori jurnaliştii care vor să ajungă în
zonele de conflict apelează la sponsori aşa încât de la bun început demersul este
alterat. Normele codului deontologic, devin o utopie.
5.3. Codurile deontologice ale jurnaliştilor islamici
Zona Islamului cuprinde 19 naţiuni şi două sisteme deontologice de presă.
Un exemplu elocvent îl reprezintă Turcia. Deşi considerată o presă care se bucură
de o mare libertate de exprimare. juranalismul turc s-a confruntat în ultimii ani cu
probleme deosebite, ea a fost ameninţată de presiuni, autocenzură, violenţe
poliţieneşti şi asasinarea unor jurnalişti. Aceste atingeri denunţate frecvent s-au
petrecut cu ocazia evenimentelor ce ating direct sau indirect cele două principii ale
Turciei kemaliste, integritatea teritorială (chestiunea kurdă şi laicitatea islamismul
politic).
În ultimii ani în întregul Orient Mijlociu au apărut puternice instrumente
media finanţate de companii americane şi care ţin la curent întreaga planetă despre
evoluţia conflictelor din zonă. Postul de televiziune AI Jazeera este un exmplu
elocvent în acest sens.
Codurile deontologice ale jurnaliştilor islamici reprezintă o incursiune
practic în istoria şi tradiţia popoarelor arabe. Aceste coduri mai puţin cunoscute au
constituit şi continuă să reprezinte subiecte vii de dispută în mediile occidentale.
Pentru cei mai mulţi aceste coduri sunt de neînţeles fiind puternic impregnate de
spiritul religios. Mai trebuie precizat faptul că aceste coduri sunt obligatorii,
nerespectarea lor putând aduce pe lângă oprobiul public şi excluderea pe viaţă din
breasla jurnaliştilor, dar şi consecinţe penale. De asemenea, în codurile
deontologice, islamice se simte puternic influenţa politicului.
5.4. Rusia - Convenţia Antiteroristă-cel mai interesant set de
reguli care reglementează relaţia mass-media-stat-terorism
Rusia este prima ţară din lume care a elaborat reguli de conduită pentru
Mass Media în cazul unor acte de terorism şi a operaţiunilor contra-teroriste".
Aceste reguli au fost adoptate în anul 2003 şi reprezintă un pas extrem de
important pe drumul sinuos al relaţiei mass media - terorist. Argumentul
Convenţiei Antiteroriste48
este necesitatea unei discuţii deschise a problemei
teroriste la care Mass media trebuie să fie parte activă: „Pentru a oferi informaţii
demne de încredere societăţii mass-media are dreptul şi datoria să participe la o
discuţie deschisă pe problemă terorismului, şi este obligată să informeze societatea
despre cursul operaţiunilor de contra-terorism, să efectueze anchete şi să comunice
48
CPJ – Attack on the Press 2003: Russia. http//cpj.org/2004/03/attacks-on-the-press-2003-russia.php
30
informaţii reale oamenilor despre problemele reale şi conflictele existente. Suntem
încrezători că ameninţarea terorismului nu trebuie să fie folosită ca o scuză sau ca
o justificare pentru impunerea de restricţii ale drepturilor mass- media la libertatea
de opinie. În acelaşi timp, conştientă de pericolul asociat cu terorismul, precum şi
responsabilitatea de a lucra cu informaţii în aceste condiţii, ne fac să considerăm ca
necesară adoptarea în mod voluntar a următoarele reguli de conduită pentru mass-
media şi angajarea fermă a acestora că se vor ghida după aceste reguli în cazul unei
situaţii de acest gen.
CAPITOLUL VI
6. TERORISMUL ŞI MASS MEDIA ÎN ROMÂNIA
6.1. Consideraţii generale
După 1989, presa românească a cunoscut o dezvoltare explozivă, care însă
din păcate nu a adus şi o creştere calitativă a acesteia. Peste noapte, peisajul
mediatic s-a îmbogăţit cu sute de publicaţii de diverse genuri, iar câţiva ani mai
târziu a fost rândul audio-vizualului românesc să parcurgă o expansiune fără
precedent. S-a creat astfel o situaţie paradoxală. Practic, dintr-o dată s-au creat mii
de locuri de muncă care nu putea fi ocupate de personal calificat. După cum se ştie,
în România, până în 1989 există o singură instituţie care forma jurnalişti, şi anume
Academia Ştefan Gheorghiu. Absolvenţii acesteia au ocupat în primii ani după
revoluţie funcţiile de conducere din cadrul ziarelor sau a televiziunilor. Masa
corpului jurnalistic s-a făcut peste noapte, de multe ori la întâmplare. Mai mult
decât atât, breasla jurnaliştilor români a început să se organizeze destul de târziu
sub forma unor sindicate, în cele mai multe cazuri lipsite de eficienţă şi
personalitate, iar în cele din urmă s-a ajuns la constituirea unui for suprem, Clubul
Român de Presă, dar care era format din patronii publicaţiilor, ai televiziunilor sau
ai trusturilor de presă. Într-un final, Clubul Român de Presă a elaborat şi Codul
deontologic al jurnalistului român, singurul instrument aşa zis reglator, care
reglementează normele etice ale jurnalistului român
Odată cu abrogarea Legii Presei, Legea nr. 5 din 1974, piaţa liberă, tirajul
sau audienţa a fost singurul criteriu de evaluare a calităţii jurnalistice. În aceste
condiţii, în mod firesc, în presa din România a ajuns cine a vrut, instituţiile media
nepunând condiţii extrem de serioase la angajare. De altfel, în această perioadă nici
măcar nu se mai cer ca şi condiţii de angajare studiile superioare sau cunoaşterea
unor limbi străine, de circulaţie internaţională, ca să nu mai vorbim despre alte
cerinţe obligatorii pentru intrarea în breaslă care sunt deja o practică în ţările
occidentale.
Acesta este şi motivul principal pentru care presa românească s-a trezit brusc
în faţa unor evenimente majore, pe care le-a tratat instinctual bazându-se pe
personalul de cele mai multe ori necalificat pe care-l avea la dispoziţie. De aici au
31
rezultat o serie întreagă de gafe şi o disponibilitate incredibilă de a promova
intoxicări grosolane, toate acestea putând avea consecinţe dezastruoase,
incalculabile.
Războiul împotriva terorismului a găsit presa din România total nepregătită
să facă faţă cu profesionalism unei asemenea provocări. Cei câţiva corespondenţi
de război care s-au afirmat în cursul unor conflicte, cum ar fi cel din Iugoslavia, cel
din Irak sau mai recent Afganistan, reprezintă mult prea puţin pentru ceea ce
înseamnă profesioniţii din zonele de conflict aşa numiţii jurnalişti de front-line,
adică jurnalişti de linia întâi.
De cele mai multe ori, jurnaliştii români ajung să relateze despre evenimente
extrem de grave, în funcţie de cum li se pare că „sună mai bine” invocând în
sprijinul afirmaţiilor aduse opiniile unor experţi inventaţi peste noapte. Cele câteva
cazuri grave cu care s-a confruntat România au scos în evidenţă din plin aceste
lucruri. Spre exemplu, în cazul „Răpirii jurnaliştilor în Irak”, cei trei au făcut atâtea
greşeli încă de la plecarea din România, încât ar fi fost cu adevărat o minune să nu
li se întâmple nimic în Irak. Practic, atât ei, cât şi alţi jurnalişti români ajunşi în
zone de conflict, nu au cunoscut şi nu au respectat nici o regulă elementară pentru
deplasarea într-o asemenea zonă.
Un alt exemplu, este cel al jurnalistului sportiv Andrei Nourescu aflat în
Kuweit, unde trebuia să aştepte 3 zile pentru a obţine acreditările şi avizele de
liberă trecere necesare pentru deplasarea în Irak, el a decis că va câştiga timp dacă
va trece ilegal frontiera kuweitiano-irakiană. Însoţit de doi ziarişti bulgari şi de un
rus, Nourescu şi-a dus planul la îndeplinire. La 5 km în interiorul frontierei
irakiene a fost însă grav rănit, doar o minune făcând ca el să rămână în viaţă.
Andrei Nourescu în drumul său către Bagdad, a luat-o abrupt prin deşert, trecând
exact printre liniile irakiene. Prins într-o rafală, o schijă i-a tăiat vesta antiglonţ şi a
fost grav rănit la cap. În Kuweit a ieşit un scandal imens, Ambasada României
făcând eforturi uriaşe pentru a potoli furia americanilor. De altfel, pentru că nu
figura pe nici o listă a jurnaliştilor, Nourescu nici nu a putut fi spitalizat, lui
acordându-i-se îngrijiri la Ambasadă. S-a întors în România ca un erou. Astfel de
situaţii abundă în media românească.
În zone extrem de periculoase, precum Irakul, în perioada răpirii jurnaliştilor
români, doar două-trei agenţii mari de presă, CNN, BBC mai aveau corespondenţi.
Restul îşi găsiseră echipe locale care furnizau ştiri. Motivul? Pur şi simplu riscurile
şi cheltuielile pentru escortă militară sau privată erau prea mari. În România nu s-a
pus niciodată această problemă. Noi avem o tradiţie din a trimite jurnalişti în zone
de conflict pe bani puţini şi cu asigurări zero în privinţa siguranţei lor. Edificatoare
în acest sens a fost reacţia redactorului şef al României Libere, Bogdan Ficeac,
care habar n-avea cu cine şi din ce bani plecase Ovidiu Ohanesian în Irak. Şi
Ficeac era redactorul şef al publicaţiei. Îi semnase delegaţia, dar nici măcar nu
avusese curiozitatea să-l întrebe lucruri elementare despre deplasarea în Irak..
Momentul „răpirii jurnaliştilor” a ridicat pentru prima dată această problemă,
presei româneşti „chiar avem capacitatea profesională şi financiară de a trimite
oameni bine pregătiţi cu posibilităţi de a fi păziţi în zonele de conflict? Nu cumva
32
meseria de corespondent de război se construieşte deocamdată doar pe curajul
nebun al unor tineri şi pe foamea de spectaculos al patronilor?”49
La toate aceste întrebări care ascund temerea că presa românească se
confruntă pe acest palier cu o lipsă crasă de profesionalism se adaugă ca un
corolar, o alta venită de data aceasta dinspre o victimă colaterală Anne-Marie
Ohanesian, sora lui Ovidiu: „a fost o întâlnire de vreo 30 minute în care
preşedintele a încercat să ne liniştească. La rândul nostru i-am spus domnului
preşedinte că presa a mers cam departe. Eu, una, nu pot să înţeleg de ce este nevoie
să aduci astrologi şi psihologi ca să vorbeşti despre această tragedie”50
.
Prezentarea pe larg a trei cazuri de terorism care au bulversat România şi
analiza modului în care acestea au fost reflectate în presă vor demonstra cu
prisosinţă ideea că presa românească este departe de ceea ce înseamnă
profesionalism în asemenea situaţii.
6.2. Cazul Dragoş Ciupercescu
În seara zile de 6 noiembrie 2002 în curtea liceului bucureştean Jean Monnet
un necunoscut a aruncat o grenadă care a explodat şi a rănit cinci fetiţe. Puţin mai
târziu pe o alee frecventată din parcul Cişmigiu a fost găsită o altă grenadă a cărei
explozie putea duce la uciderea unor persoane. După mai multe săptămâni de
investigaţii, autorul a fost descoperit în persoana lui Dragoş Ciupercescu, fost
angajat ca militar la o unitate a Ministerului Apărării Naţionale, fiind însă
concediat după doi ani pentru dezinteres în exercitarea atribuţiunilor de servici.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat definitiv la 18 ani de închisoare.
Potrivit rechizitoriului, în august 2002, Ciupercescu a furat din Depozitul de
muniţii al UM 01348 din Bucureşti 7 grenade de mână defensive tip F1, 10 focoase
destinate acestui tip de muniţie şi 144 de cartuşe calibru 7,65. Trei luni mai târziu
Ciupercescu a detonat pe trotuarul din faţa Liceului Jean Monnet rănind cinci elevi
şi degradând unele bunuri. Apoi a amplasat o altă grenadă pe o alee din Parcul
Cişmigiu, în ambele cazuri urmărind uciderea unor persoane prin detonarea
muniţiei respective. Ciupercescu a fost angajat în perioada 6 ianuarie 1997 – 1
martie 1999 pe baza unui contract ca militar în cadrul unei unităţi aparţinând
Ministerului Apărării Naţionale cu gradul de caporal. Ciupercescu şi-a motivat
fapta prin dorinţa de a se răzbuna pentru că fusese dat afară pentru dezinteres în
exercitarea atribuţiilor de serviciu, dar în realitate el trimisese mai multe scrisori de
revendicare prin care solicita suma de două milioane de dolari mai multor
oficialităţi care aveau copii la Liceul Jean Monnet. Dragoş Ciupercescu a fost
condamnat în martie 2005 la 11 ani de închisoare de către Tribunalul Bucureşti, iar
două luni mai târziu, instanţa curţii de apel i-a majorat pedeapsa la 19 ani de
detenţie. În final, el a fost condamnat la 18 ani de detenţie.51
49
Evenimentul zilei, „Opinii”, joi 31 martie, 2005, p.4 50
Evenimentul Zilei, „Familiile jurnaliştilor răpiţi s-au întâlnit cu preşedintele” , marţi 19 aprilie 2005, p.3 51
Gândul, „Grenadierul de la Jean Monnet – 18 ani de închisoare”, 24 februarie 2007, p.1
33
6.3. Cazul Florin Lesch
În luna iunie 2006, la Timişoara a fost reţinut şi ulterior arestat Lesch Florin
Ioan în vârstă de 28 de ani, care pregătea un atentat terorist într-un loc aglomerat
din Timişoara. Lesch intenţiona să-şi lase autoturismul închis ermetic şi să dea
drumul gazului din butelii, după câteva minute urma să acţioneze de la distanţa
telefonul mobil lăsat în maşina care, cu ajutorul unui dispozitiv artizanal ar fi
declanşat deflagraţia. Explozia ar fi fost amplificată de rezervorul plin cu benzina
al maşinii şi ar fi provocat un număr important de victime. Foarte repede SRI
instituţia care l-au monitorizat pe Lesch şi a reuşit să împiedice atentatul terorist
pregătit de către acesta, a emis un comunicat în care a oferit detalii. SRI a afirmat
că Lesch fusese monitorizat începând din 17 decembrie 2004 ca urmare a
existenţei unei suspiciuni privind legăturile sale cu organizaţii teroriste
fundamentalist-islamice. SRI susţinea că au existat suspiciuni legate de iniţierea
sau săvârşirea de atentate teroriste pe teritoriul României şi ca Lesch începând cu
anul 2002 a participat la mai multe tabere de pregătire religioasă organizate în
România, ocazie cu care a intrat în contact cu membrii ai organizaţiei extremist
teroriste Fraţii Musulmani.52
Cristian Delcea, directorul Institutului de Studii şi Cercetări a Terorismului a
reuşit să stabilească timp de câteva luni o legătură prin corespondenţa cu Florin
Lesch încarcerat în penitenciarul din Timişoara. Delcea şi-a propus să investigheze
comportamentul terorist al subiectului, Ioan Florin Lesch. Procedura de lucru a fost
de tip voluntar şi de intervenţie Lesch a fost întrebat dacă este de acord să participe
voluntar la un studiu individual şi să acorde un interviu filmat care s-a rezumat la
10 întrebări ţintite pe tipologia actului terorist. Delcea spune că a folosit eşantionul
de zece întrebări după modelul Bandura A. (1998)53
şi lui Lord C. (2005)54
În concluzie, Cristian Delcea afirma că nivelul de cunoştinţă declarate de
Lesch se corelează pozitiv cu statutul de comportament terorist încadrându-l corect
şi obiectiv pe acesta în tipologia actului de terorism.
În opinia noastră contrar rezultatelor studiului realizat de Cristian Delcea
corespondenţa dintre acesta şi Florin Lesch pe care o publicăm în premieră arată o
altă dimensiune a personalităţi lui Florin Lesch. Analiza grafologică arată cu
claritate că Lesch este un tip cu pregătire medie şi cu grave lacune de vocabular. Pe
alocuri agramat el prezintă o personalitate discordantă. Lipsa de coerenţă, tentativa
de a demonstra că e victimă, urmate imediat de refugiul în citate coranice şi
viziunea simplistă asupra terorismului internaţional şi asupra problemelor politice,
fac din Florin Lesch un executant perfect rezultat al unui proces clasic de
îndoctrinare. Dar iată scrisorile trimise de către Florin Lesch psihologului Cristian
Delcea:
52
Comunicat SRI 27 iunie 2006 , www.SRI.ro 53
Bandura Albert - Mechanisms of Moral Disengagement Ed. Cambrige University Press ,pag.161-191 54
Lord C.- Psychological-political Instruments pag 220-237 in Attaking terrorism: Elements ofa Grand Strategy,
ed. Georgetown University Press
34
“Buna ziua cu tot respectul pt activitatea d-voastră! Mă numesc Lesch Florin şi sunt deţinut
actual în penitenciarul Arad. Am fost intervievat de d-voastră astăzi 29.06 completând şi un
chestionar grilă etc, consider că am fost cât de sincer îmi permite situaţia actuală. Am răspuns
corect şi sincer dar poate vă aşteptaţi la altfel de răspunsuri din partea mea. Pentru viitor dacă
doriţi să vă complectez şi alte chestionare care poate vă ajută în munca d-voastră de mă îndoiesc
că inţelegeţi bine problemele în maniera reală vă pot sta la dispoziţie. M-am simţit stânjenit în
faţa camerei video ca un cobai în laborator şi pentru prima dată fară cătuşe la mâini în faţa
oamenilor,deja am 3 ani detenţie şi m-am dezobişnuit de relaţiile interumane. Ca să înţelegeţi
latura reală a problemei nu un raport măsluit şi vechi al SRI vă recomand cu tot respectul să
îndreptaţi cercetările d-voastre legate de Terorismul Internaţional, transfrontalier, regional. Totul
pleacă de la latura politic-religioasă. Vă asigur cu tot respectul că problema terorismului aşa zis
“Islamic” e mult mai complexă decat o casetă de 15 minute şi un test grilă. Vă spun cu toată
sinceritatea deşi am fost deja condamnat la 12 ani detenţie în regim GRS vă pot repeta, nimeni
dar absolut nimeni normal la cap nu poate ucide copii cu sânge rece, iar varianta cu Timişoara e
falsă dacă nici la ora actuală nimeni nu stie locaţia exactă a aşa zisei maşini capcană şi de ce! Vă
asigur că metoda de supraveghere a fost ff slabă si ineficace iar eu mi-am dat seama de jocu
organizat de DIICOT,defilaj. Vă stau la dispoziţie cu ce pot fiind în detenţie iar ulterior posibil
un ajutor mult mai substanţial. Nu mă interesează publicitatea excesivă, nu mă interesează ce se
întamplă în alte ţări, problema de fapt fiind de aici. Cred cu toată tăria că ţara în care m-am
nascut şi unde şi în detenţie se respectă valorile morale, religioase şi de drept constituţional şi pot
asigura cu toată tăria va fi implicată în acte de genocid, tortură, abuzuri asupra cetăţenilor altor
state suverane prin complicitate. Deoarece cred cu tărie orice crimă, omor, act de tortură fizică
sau psihică nu rămane nepedepsit în faţa legilor internaţionale în vigoare iar noi cetaţeni români
călătoresc în afara statului Român chiar dacă s-au întâmplat incidente nefericite ca atentatul de la
Madrid nimeni nu a vizat în sine cetaţenii români consider cu bucurie că vă pot fii de folos în
cercetările dumneavoastră ulterioare şi să combateţi un posibil act criminal prin metode mult mai
umane decât tradiţionala tortură care oricum există în realitate vă asigură un potenţial atentator-
sinucigaş.Iar lumea islamică este mult mai sacră şi complexă decât se crede în statul român şi
cetăţenii români nişte agresori şi criminali aşa cum sânt considerate şi însemnate alte state chiar
dacă România chiar dacă România participă activ la războiul împotriva terorismului. În
închieiere vă rog respectuos să îmi trimiteţi 3 exemplare din revista editată de d-voastră cu
articolul meu iar eu să îmi dau seama de valoarea lor iar dacă dumneavoastră decideţi pot să mai
revin cu materiale.”
A doua scrisoare a fost trimisă în 4.08.2009, Lesch se pare că începuse să
aibă încredere în Cristian Delcea şi îşi dezvoltă teoriile şi viziunea asupra
islamismului.
“Domnule Cristian Delcea, am primit astăzi 3.08.2009 adresa dumneavoastră şi vă
mulţumesc pentru interesul şi atenţia adresată mie. Poate că m-am exprimat greşit şi am folosit
un limbaj net inferior nivelului d-voastră de inteligenţă. Vă rog să mă înţelegeţi că este din cauza
celor 3 ani de detenţie în GRS din închisorile româneşti care afectează dicţia unui om. Aici
printre criminalii care sunt în detenţie, vieţaşi, şi oameni nebuni şi psihopaţi cum să foloseşti un
limbaj elevat şi orice comunicare induce o stare de prostie. În context cu anchetele SRI DIICOT
déjà aveţi o părere formată dar dacă auziţi şi concluzia mea sunt vagi şi în multe locuri se
contrazic şi poate în concluzie veţi observa de ce am această condamnare de 12 ani şi parchetul
nu mi-a mai făcut recurs. Eu sincer sunt “pe moment” mulţumit, poate realizez că inculpate
acuzat în fata maşini judiciare a DIICOT plus SRI şi seara m-am simţit ca un om care duce în
spate o greutate enormă echivalentă a sute kg de piatră dar fiind o fire pozitivă am să
supravieţuiesc pentru că în comparative cu ce am văzut eu mă consider corect şi nevinovat.
35
Cum domnule Cristian vă întrebaţi de ce e Halal, Hararam şi Makruf şi cum mă raportez
eu la cei care nu au luptat împotriva noastră. Nu ştiu dacă are vreo relevantă dar să încerc să vă
explic. Referitor la ce îmi spuneţi dumneavoastră domnule Cristian, da, stăpânesc bine
conceptele religioase dar nu contăm de nici o doctrină, nu sunt un om doctrinat iar nici o religie
nu poate fi asemuită cu doctrină sau dogma, aşa consider. Toţi credem în ceva. În următoarea
scrisoare vă rog să îmi repetaţi din nou cele 5 întrebări ca să vă răspund sincer şi la obiect. Vă
rog să nu vedeţi în mine un potenţial religios. Eu sunt un om de 31 de ani deţinut şi mă
interesează să termin cât mai repede pedeapsa pentru ce am greşit şi să îmi trăiesc restul vieţii
alături de familie, deoarece numai la familia mea îi pasă de mine în aceste momente destul de
neplăcute prin care trec acum. Referitor la părerea mea şi vă scriu în sens religios ceea ce
Coranul spune despre ceea ce cred eu şi situaţia actuală: Fără credinţe iraţionale şi disfuncţionale
pentru adevăr, sunt de acord cu dumneavoastră.
“Oamenii au fost la început o singură comunitate şi i-a trimis Alah pe profeţi, vestitori şi
prevenitori şi a pogorât împreună cu ei Scriptură şi adevărul pentru a face judecata între oameni
acolo unde ei se aflau în vrajbă” Al-Bagara:213Scriptura=Evanghelia Adevăr=Coran
“Li s-a îngăduit să se apere acelora care sunt atacaţi căci ei sunt nedreptăţiţi.Iar Alah este
în stare să îi ajute. Pe aceia care au fost scoşi din căminele lor pe nedrept, pentru că ei au zis
“Alah e mare!” şi dacă nu i-ar opri Alah pe oameni, pe unii prin alţii ar fi dărâmate chili, biserici,
temple şi moschei în care numele lui Alah este pomenit atât de mult. Alah este tare şi
puternic.”Alhayy 39-40
“Luptaţi pe calea lui Alah împotriva acelora care se lupta cu voi, dar nu începeţi voi
lupta, căci Alah nu îi iubeşte pe cei care încep luptă! Alungaţii de acolo de unde ei v-au alungat
Dacă ei însă contenesc atunci Alah este iertător şi îndurător “ Al-Bagara:190-192
Domnule Cristian aceasta este faptic şi fără putinţă de interpretări răspunsul religios al
Coranului la ce m-aţi întrebat d-voastra şi ce spuneţi de asta, care e părerea d-voastra sper să vă
ajute şi îndrume în studiile d-voastre. În încheiere vă transmit o singură concluzie: “Nu discutaţi
cu oamenii cărţii decât în felul cel mai frumos, afară de aceea dintre ei care suntnelegiuiti cu voi!
Şi spuneţi: noi credem în ceea ce ni s-a trimis nouă şi vi s-a trimis vouă! Domnul nostru şi
domnul vostru este unul Singur şi noi lui îi suntem supuşi “Alankabut:46 Oamenii
cărţii=creştinii.
În încheiere sper că v-am lămurit gradual, pe moment în ceea ce vă interesează eu mă
retrag aici nu înainte să vă salut cu respect şi să vă spun că aştept cu nerăbdare să îmi trimiteţi un
răspuns şi mai ales acel nr de revistă ce v-am rugat şi solicitat. De asemenea sunt curios ce
avantaj are asupra mea studiul efectuat de d-voastră. Sper că aţi înţeles ce v-am scris şi de data
asta am fost mai explicit şi raţional, vă asigur că încă sunt în deplinătatea facultăţilor mentale.
Vă doresc multă sănătate şi să beţi un ceai cu gheaţă şi pt mine, mă retrag cu respect. Şi
aştept răspuns şi revistele.3 buc dacă se poate şi vă achit contravaloarea prin ordin de plată.
Cu stimă şi respect deţinut Lesch Florin “
Într-o a 3 a scrisoare Lesch face referire la militarii romani aflaţi în teatrele
de război. Interesant este că în această scrisoare el se semnează pentru prima dată:
Schneider Florin Lesch.
“Ei au fost trimişi în scop politic mai mult decât combativ. Într-un cuvânt, fac şi ei un ban în
plusa trăiască mai bine şiş a îşi poată lua o maşină amărâtă din acest contract. Doar prezenţi nu
ofensiv în real. Toată lumea ştie chiar cum stă treaba de aceea nimeni niciodată, niciunde nu a
atacat, ucis, sabotat, militar roman, cetăţeni romani înafara României, este simplu de vizualizat
asta.
România nu prezintă pericol pentru credinţa islamică iar naţiunea musulmană nu urăşte şi
acuză România şi cetăţenii romani.De nimic! Cum ar dori unele persoane conf. Intereselor
personale. Eu fiind născut aici în România şi crescut aici cu atât mai mult am motive să nu existe
36
o stare de ură rasială şi religioasă între comunităţi şi între popoarele lumii, Ţara mea având
destule probleme sociale, financiare şi de alte genuri şi implicit şi eu ca cetăţean al acestei ţări
sunt afectat direct.
Sper că sunt clar şi de înţeles domnule Cristian. Mie îmi sunt respectate 90% drepturile şi aici în
detenţie, deci aşa ceva nu se uită faţă de alţii în alte părţi ale lumii unde se fac nişte abuzuri şi
atrocităţi demne de comparat cu cele făcute de nazişti.
Cu respect şi stima: Schneider Florin Lesch”
În concluzie, profilului psihologic al condamnatului pentru terorism Florin
Lesch I se pot adăuga câteva noi dimensiuni: incult, agramat, puternic influenţat de
ideile care i s-au inoculat în taberele de pregătire cu frecvente schimbări de
atitudine şi stare. Aceste noi elemente adăugate tabloului realizat de Cristian
Delcea arată un tip de personalitate pretabilă în orice moment la comiterea unui
atentat terorist. Scrisorile lui Florin Lesch pe care le-am prezentat în cadrul acestei lucrări
reprezintă o premieră în istoria terorismului din România şi atrag atenţia asupra
unei modalităţi eficiente de decriptare a psihologiei şi personalităţii teroriste. dacă
în faţa anchetatorilor Florin Lesch a ridicat un adevărat baraj în discuţia cu
psihologul Cristian Delcea pe care l-a perceput mai degrabă drept jurnalist,
realizator TV şi conducător al unei reviste decât psiholog investigator, Lesch a
acceptat să comunice, să-şi prezinte universul, viziunea, convingerile, bineînţeles
sub masca frustrării legate de nedreptatea la care a fost supus prin încarcerare.
Corespondenţa Lesch - Delcea se încadrează perfect în tiparele clasice ale
relaţiei terorist – jurnalist, precum în alte cazuri celebre în care terorişti contactau
jurnalişti consacraţi pentru a-şi difuza mesajul.
Florin Lesch a fost condamnat în final la 12 ani de închisoare.
Corespondenţa cu Cristian Delcea a fost stopată brusc din motive necunoscute.
6.4. Cazul jurnaliştilor răpiţi în Irak
Cazul celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak reprezintă un caz şcoală în
relaţia dintre terorism şi mass-media pe de o parte şi mass-media, clasa politică şi
opinia publică pe de altă parte. Nu în ultimul rând acest caz demonstrează lipsa de
pregătire a jurnaliştilor romani care aleg să meargă în zone de conflict. Acest caz
include practic fiecare etapă dintr-un ghid al lucrurilor pe care un jurnalist nu are
voie să le facă în cadrul unui asemenea demers, de la acceptarea finanţării
călătoriei până la lipsa de cunoaşterea a zonei în care se deplasează şi foarte
important costul pe care îl implică asemenea gafe, cost suportat de societatea
românească. Concret în cazul jurnaliştilor răpiţi discutăm despre 56 de zile în care
presa şi politicienii au dat un spectacol jalnic întrecându-se în gafe şi elucubraţii
care puteau avea consecinţe tragice.
37
CAPITOLUL VII
7. CONCLUZII
7.1. Propuneri pentru un cod deontologic al jurnalistului
aflat în zone de conflict
Prezenta cercetare, studiul care a cuprins ca întindere aproape 20 de ani de
experienţă jurnalistică în zone fierbinţi şi evenimentele desfăşurate în România
după 1990, evenimente care au aruncat o umbră semnificativă asupra prestaţiei
mediei româneşti în situaţii de criză au dus aproape involuntar la necesitatea
propunerii unor schimbări în cadrul legislative existent. În viziunea mea, aceste
schimbări pe lângă faptul că ar aduce corecţii necesare statutului de jurnalist în
zone de conflict, ar împiedica producerea unor pagube considerabile în plan
material cât şi evitarea unor tragedii. Exemplele pe care le-am oferit, şi modul în
care a acţionat mass-media din România în cazurile de terorism prezentate,
respectiv cazul Dragoş Ciupercescu “Grenadierul de la Jean Monnet”, Florin Lesch
“Teroristul cu butelii de la Lugoj” şi Cazul jurnaliştilor răpiţi în Irak demonstrează
cu claritate grave deficienţe în tratarea unor asemenea situaţii. Dincolo de
problemele care ţin de deontologia profesională, de competenţă, de profesionalism,
aceste cazuri limită ridică probleme atât în plan uman cât mai ales în plan material.
Dosarul celor trei jurnalişti răpiţi în Irak a fost clasificat şi el va fi deschis peste 46
de ani. S-a vehiculat însă în toate mediile de informaţii faptul că eliberarea
jurnaliştilor s-a făcut în urma unei răscumpărări. Nici un oficial român nu a negat
acest lucru. Sumele vehiculate au variat între 4,5 milioane de dolari, adică 1,5
milioane de dolari pe cap de ostatic şi 9 milioane de dolari, adică 3 milioane de
dolari pe cap de ostatic. Indiferent de suma reală, statul român a trebuit să
plătească nişte bani pentru a aduce acasă 3 aşa - zişi jurnalişti care s-au expus
gratuit, iresponsabil, neprofesionist într-o zonă extrem de grea pentru exercitarea
profesiei de journalist. Confesiunile lui Eduard Ohanesian sunt cutremurătoare, şi
culmea nu atât prin prisma eroismului sau riscurilor pe care şi le-au asumat cei trei
cât prin gradul de ignoranţă al acestora. Cert este că scenariul răpirii sau alte
elemente care au stat la baza acestui eveniment nu au putut feri statul român de
plata unor sume importante. Acestora li se adaugă altele generate de dislocarea
unui număr impresionant de agenţi în Irak, ca să nu mai vorbim de faptul că mai
multe structuri instituţionale ale acestei ţări au fost blocate pe acest subiect în
timpul crizei. Nimeni nu a calculat cât a costat România această aventură, atât din
punct de vedere financiar cât şi din punct de vedere emoţional. La final, statul
român a fost cel care a plătit, iar trei iresponsabili au devenit eroi, doi dintre ei
reluându-şi profesia. Intr-o ţară cu o legislaţie serioasă în materie de antiterorism şi
media cei trei probabil ar fi fost inculpaţi pentru ceea ce au produs în România mai
bine de o lună de zile. In lipsa unor norme legale ei au devenit însă victime
solicitând daune celor care au instrumentat răpirea. Tot despre costuri se poate
38
vorbi şi în cazul Florin Lesch când a fost nevoie de un experiment judiciar destul
de costisitor pentru a convinge presa şi implicit opinia publică că teroristul cu
butelii putea declanşa o tragedie în centrul Timişoarei. Şi în cazul Grenedierului
confuziile mediei au prelungit deznodământul cu câteva luni. Nimeni nu vorbeşte
niciodată despre costuri şi totul pare o joacă în care nimeni nu plăteşte în afara
statului român care semnează decontul. Este extrem de greu în aceste condiţii să
vorbeşti în România despre nuanţe, despre subtilitatea relaţiei dintre mass-media şi
terorism. In România, presa acţionează instinctiv fără a avea jurnalişti calificaţi în
acest domeniu şi lansează cu o uşurinţă scandaloasă ipoteze abracadabrante,
sentinţele fiind puse întotdeauna după aceeaşi măsură.
Codul deontologic al jurnalistului român nu include precizări clare cu privire
la jurnalistul în timp de conflict, deşi ele ar fi mai mult decât necesare, mai ales
acum când armata română participă activ în mai multe teatre de război şi numărul
jurnaliştilor implicaţi în aceste acţiuni devine din ce în ce mai mare. Cercetarea
efectuată a condus la câteva concluzii, şi la identificarea unor cauze care au
generat situaţii păguboase pentru statul român, dar nesancţionabile din punct de
vedere legal. De aceea, concluziile conţin obligatoriu propuneri pentru un cod
deontologic al jurnalistului care relatează în timpul unui conflict. Nu vreau să
ascund faptul că eu însumi participând în teatre de război în timpul carierei mele de
jurnalist am fost victima acestor practici, doar norocul făcând să nu trec prin
situaţii asemănătoare celor prezentate. De aceea consider că se impun câteva
corecţii şi adăugiri atât în plan deontologic cât şi în plan legislativ, şi anume :
1. Jurnalistul să nu accepte sponsorizări pentru deplasarea în zone de
conflict, aceasta să se facă exclusiv din fondurile ziarului. La deplasarea într-o
astfel de zonă jurnalistul şi instituţia căreia îi aparţine să prezinte autorităţilor sursa
de provenienţă a fondurilor dislocate pentru deplasarea în zone de conflict.
2. Jurnalistul să-şi plătească singur toate cheltuielile din zona de conflict.
Este cunoscut faptul că în permanenţă jurnaliştilor care relatează despre
desfăşurarea unui conflict li se oferă atenţii şi bani pentru înclinarea balanţei într-o
parte sau alta. Materialele care apar acasă pot avea efecte neprevăzute şi pot genera
prin manipularea informaţiei, tensiuni cu potenţial risc la adresa siguranţei
naţionale.
3. Să nu lucreze pentru nimeni fără aprobarea superiorilor din redacţie. De
foarte multe ori jurnaliştilor li se întind capcane şi li se fac oferte pentru a colabora
cu instituţii media puternice din străinătate în schimbul unei sume importante.
După câteva articole li se întoarce serviciul şi ca reciprocitate li se oferă informaţii,
de cele mai multe ori orientate spre interesul celui care o livrează. Este exemplul
Afganistanului taliban unde corespondenţii pakistanezi ai unor ziare puternice
americane practicau aceste metode pe scară largă sau a jurnaliştilor arabi din
kuweit care încercau să atragă jurnalişti europeni în sprijinul cauzei palestiniene.
4. Să nu accepte cadouri sau călătorii gratuite din partea celor se află în
postura de sursă de informaţie.
39
5. Să informeze în permanenţă conducerea redacţiei despre fiecare deplasare
în interiorul zonei de conflict sau despre fiecare contact nou cu o persoană din zona
de conflict.
6. În redacţia ziarului trebuie să existe în permanenţă o echipă care să
monitorizeze şi să gestioneze situaţia corespondentului de război aflat pe teren.
Aceasta trebuie să păstreze o legătură strânsă cu reprezentanţii Ambasadei
României din zona respectivă sau cu autorităţile militare pentru a putea analiza la
rece situaţia trimisului special al ziarului, capcanele care i se întind şi a putea
preîntâmpina eventuale consecinţe neplăcute sau chiar tragice.
7. Să se păstreze liberi de orice obligaţie faţă de sursele de informaţie sau de
interesele particulare ale unor persoane care se oferă să-i sprijine.
8. Să evite un angajament activ în orice cauză partizană.
9. Să nu omită fapte de importanţă sau semnificaţie majoră pe considerentul
că ar putea dăuna intereselor sale ale instituţiei pe care o reprezintă sau a ţării.
Faptele vor fi analizate de echipa special constituită în redacţie şi conducerea
ziarului va decide oportunitatea publicării ei.
10. Deşi este extrem de greu jurnalistul trebuie să consulte surse din ambele
tabere militare implicate în conflict cât şi din partea civililor implicaţi în conflict.
11. Să nu accepte decât misiuni compatibile cu demnitatea profesională.
12. Să nu se folosească de mijloace necinstite pentru a obţine informaţii sau
pentru a specula buna credinţă a cuiva.
13. Să nu încerce să se pună pe el în prin plan în postura de erou în
detrimentul evenimentelor la care asistă.
14. Să nu folosească decalaraţiile martorilor, ale civililor sau ale copiilor în
alte scopuri decât cele pentru care au fost obţinute.
15. Să nu modifice realitatea construind imagini neconforme cu situaţia
existentă în teren pentru a spori dimensiunea conflictului.
Aceste modificări ale Codului deontologic, în sensul creării unui cadru
special destinat jurnalistului în caz de conflict atrag după sine şi necesitatea
elaborării unui cadru legislativ care să sancţioneze eventualele abateri de la aceste
norme. Încălcarea regulilor Codului deontologic are de cele mai multe ori
consecinţe catastrofale în planul siguranţei, al echilibrului social, dar şi în plan
economic. De aceea aceste norme deontologice ar trebui să constituie izvorul unei
legislaţii moderne în domeniu care ar avea rolul să prevină şi să preîntâmpine
situaţii cu caracter excepţional care pot pune în pericol siguranţa naţională.
7.2. Propunere de Lege Ferenda
7.2.1. Expunere de motive
7.2.1.1. Contextul propunerii
Terorismul constituie una dintre cele mai grave ameninţări la adresa
democraţiei al liberei exercitări a drepturilor omului şi a dezvoltării economice şi
sociale. Uniunea Europeană şi-a fixat prin Tratatul privind Uniunea Europeană,
40
obiectivul de a garanta cetăţenilor un nivel înalt de siguranţă în interiorul unui
spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Este esenţial ca statele membre ale Uniunii
Europene să dispună de legislaţii penale, eficiente pentru a atinge acest obiectiv în
contextul luptei împotriva terorismului.55
Mass-media joacă un rol important în propagarea ameninţării teroriste şi a
devenit un element cheie în planificarea operaţiunii teroriste. Acţiunile
organizaţiilor teoriste au ajuns să fie strâns legate de dinamica redacţională a unor
instituţii media, într-o conexiune cu desfăşurătorul de emisie al acestora. Nu puţine
au fost cazurile când atentatele teroriste au fost planificate în aşa fel încât să poată
fi incluse în cel mai important buletin de ştiri al serii, în prime time. Tehnologiile
moderne de informare şi comunicare joacă un rol important în propagarea
ameninţării teroriste. Internetul în special este ieftin, rapid uşor accesibil şi are
practic o acoperire mondială. Acesta alături de televiziunile prin satelit reprezintă
avantaje apreciate de către cetăţenii care respectă legea şi beneficiază de acestea în
viaţa de zi cu zi. Ele sunt însă exploatate la maxim de către terorişti. Aceştia
folosesc mijloacele media ca metode de diseminare a propagandei în scopul
mobilizării şi recrutării, precum şi de furnizare a instrucţiunilor şi manualelor
electronice de instruire sau de planificare a atentatelor care se adresează
simpatizanţilor actuali şi potenţiali. Dincolo de internet care este unul dintre
principalii catalizatori ai proceselor de radicalizare şi recrutare şi serveşte în acelaşi
timp drept sursă de informare privind mijloacele şi metodele teroriste, funcţionând
astfel ca o tabără virtuală de antrenament se află însă informaţia care trebuie să
capete consistenţă prin intermediul unui participant activ. Practic, deşi difuzarea
propagandei şi a expertizei teroriste prin intermediul internetului completează şi
consolidează modurile tradiţionale de îndoctrinare şi instruire contribuind la
dezvoltarea unei platforme mai largi şi mai puternice a activiştilor şi
simpatizanţilor terorişti, ea nu are acelaşi efect cu propaganda transmisă prin
intermediul unui jurnalist, o fiinţă vie apropiată ca identitate telespectatorilor, şi
care poate avea emoţii, spaime, tresăriri ale sprâncenelor sau furie, revoltă, etc. O
imagine face cât o sută de cuvinte spunea un analist, de aceea legăturile mediei
vizuale în special cu fenomenul terorist sunt din ce în ce mai strânse. Felul în care
jurnalistul este atras în zona de influenţă sau de interes a grupului terorist atrage
după sine un lanţ întreg al cărei finalitate este materialul filmat sau scris şi difuzat.
În cazul României această ţară s-a confruntat cu o criză fără precedent a unor
jurnalişti luaţi ostatici în Irak. Felul în care aceştia s-au deplasat în Irak şi
atitudinea lor în acea zonă au pus România într-o situaţie dificilă expunând-o unor
pericole care vizau siguranţa naţională şi chiar punându-i sub semnul întrebării
linia de politică externă şi parteneriatele strategice şi alianţele din care România
făcea parte. Ca exemplu clar sunt declaraţiile mai multor politicieni români şi
lozincile şi scandările din timpul mitingurilor care au avut loc în toată ţara după
luarea ostaticilor, care cereau nici mai mult nici mai puţin retragerea trupelor
româneşti din Irak. Prevenirea unor astfel de situaţii care pot constitui ameninţări
55
Comisia Comunităţilor Europene Bruxelles , COM(2007) 650 final, 2007/0236(CNS) – Decizie cadru de
modificare a Deciziei 2002/475/JAI privind combaterea terorismului, 6.11.2006
41
reale la adresa siguranţei naţionale şi la adresa angajamentelor de politică externă
pe care România şi le-a asumat, constituie o măsură politică care trebuie abordată
în contextul întregului cadru juridic, european de combatere a infracţiunilor de
terorism. Pentru a combate terorismul modern şi modul său de operare strâns legat
de interdependenţa cu mass-media propunem includerea în cadrul Legii
antiteroriste 575/2004 publicată în Monitorul Oficial cu nr. 1161 din 8 decembrie
2004 a unui articol nou care izvorât din art. 33, art.34, art.36, art.37 şi art.38 să
incrimineze fapta unui jurnalist sau a unei instituţii media care favorizează
transmiterea mesajului terorist. Includerea acestei infracţiuni în Legea 575/2004
este importantă în principal din următoarele motive: ea oferă avntajele cadrului
instituţional mai integrat al Uniunii Europene; prevede un regim juridic specific în
special în ceea ce priveşte tipul şi nivelul sancţiunilor penale asupra jurnaliştilor
care pun în pericol siguranţa naţională; legea 575/2004 este un instrument cheie în
politica României împotriva terorismului, includerea acestui nou articol va
contribui la înlăturarea derapajelor într-o societate şi aşa fragilă emoţional şi la
evitarea unor situaţii generatoare de pagube materiale sau chiar umane.
Plusul de valoare pe care îl aduce includerea infracţiunii comisă de jurnalist
la săvârşirea de infracţiuni teroriste, a recrutării şi instruire în scopuri teroriste, în
conceptul de terorism al U.E. va fi detaliat în analiza care a stat la baza acestei
propuneri.
7.2.1.2. Context general
Legea 575/2004 privind combaterea terorismului în România armonizează
definiţia infracţiunii de terorism din mai multe state implicate activ în lupta
împotriva terorismului şi prevede pedepse şi sancţiuni împotriva persoanelor fizice
sau juridice care au comis sau care sunt responsabile de comiterea unor astfel de
infracţiuni, proporţional cu gravitatea acestora. Legea precizează cazurile în care
instituţiile abilitate sunt obligate să-şi exercite competenţa privind infracţiunile de
terorism pentru ca acestea să fie instrumentate eficient.
În cadrul Uniunii Europene statele acordă o libertate absolută jurnaliştilor,
dar mecanismele interne şi de organizare ale mediei nu permit derapaje atât de
flagrante cum s-au întâmplat în România de la Cadrul deontologic şi de la Cadrul
legal existent.
În cadrul Programului de la Haga Consiliul European subliniază că pentru a
preveni şi combate în mod eficient terorismul respectând pe deplin drepturile
fundamentale statele membre nu trebuie să se limiteze la activităţile de menţinerea
propriei ei securităţi şi să acorde prioritate Securităţii Uniunii în ansamblul său. În
cadrul strategiei şi planului de acţiune U.E. privind radicalizarea şi recrutarea care
au fost adoptate de către consiliul JAI în decembrie 2005, U.E. a solicitat măsuri de
combatere a folosirii internetului în scopuri teroriste. Pe de altă parte, în
concluziile sale din 15, 16 iunie 2006 Consiliul European a solicitat să se adopte
măsuri de prevenire a folosirii internetului în scopuri teroriste. Convenţia
Consiliului Europei privind prevenirea terorismului solicită statelor parte la
convenţie să asigure că instigarea publică la comiterea infracţiunii de terorism şi
42
instruirea în scopuri teroriste se pedepsesc. Dar, aceste norme şi sancţiuni care
vizează folosirea internetului în scop terorist sunt practic elemente ale cadrului
juridic care ar trebui să se extindă şi asupra celorlalte medii de comunicare:
televiziune, ziare, radiouri, ţinând cont de faptul că impactul prin aceste mass
media este mult mai mare decât cel realizat prin internet. Mai mult decât atât,
propaganda teroristă nu are sorţi de izbândă în ţări sărace, teritoriu fertil pentru
recrutarea combatanţilor dacă se bazează pe internet. Sunt foarte multe ţări
islamice în care nu există internet. Până şi în India şi Pakistan, ca să nu mai vorbim
de ţările arabe sunt milioane de oameni care nici măcar nu au auzitde internet. De
aceea rolul jurnalistului de presă scrisă sau audio-vizuală este determinant.
7.2.1.3. Dispoziţii în vigoare în domeniul propunerii
În România este în vigoare Legea 575/2004 care prevede sancţionarea
faptelor de terorism.
Articolul 33 prevede că sunt asimilate actelor de terorism urmatoarele fapte:
a) procurarea, deţinerea, confecţionarea, fabricarea sau furnizarea ori, după
caz, producerea de mijloace distructive, substanţe toxice, materiale,
microorganisme sau alte substanţe ori mijloace vătămătoare, de natură să pună în
pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurator, în scop
terorist;
b) recrutarea, instruirea sau pregătirea entităţilor teroriste în vederea folosirii
armelor de foc, muniţiilor, explozivilor, armelor chimice, biologice, bacteriologice
sau nucleare, precum şi în scopul facilitării ori comiterii de acte de terorism;
c) înlesnirea intrării/ieşirii în/din ţară, găzduirea ori facilitarea accesului în
zona obiectivelor vizate al persoanei despre care se cunoaşte că a sprijinit/săvârşit
sau urmează să sprijine/săvârşească un act terorist;
d) culegerea şi deţinerea, în scopul transmiterii, ori punerea la dispoziţie de
date şi informaţii despre obiective vizate de terorişti, fără drept;
e) promovarea unor idei, concepţii sau atitudini în scopul susţinerii cauzei
şi/sau a activităţii entităţii teroriste;
f) spălarea de bani, bancruta frauduloasă, actele de corupţie, şantajul,
traficul de persoane, traficul ilicit de droguri şi precursori, contrabanda, traficul cu
autoturisme furate, falsificarea de monedă sau de alte valori, precum şi orice alte
infracţiuni având ca finalitate realizarea unui profit în folosul entităţii teroriste;
g) orice alte fapte comise cu intenţia de a sprijini, înlesni, ascunde sau de a
determina săvârşirea actelor de terorism.
(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) cu închisoare de la 10 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, cele
prevăzute la lit. a) si b);
b) cu închisoare de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, cele prevăzute
la lit. c), d) si e);
c) cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi, cele
prevăzute la lit. g).
43
(3) În cazul infracţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. f), maximul pedepsei
prevăzute de legislaţia în vigoare se majorează cu 3 ani, fără a se putea depăşi
maximul general al pedepsei închisorii.
Articolul 34
(1) Constituie acte de terorism şi fapta persoanei, săvârşită în condiţiile art.
2, de a: ......
f) comunica o informaţie cunoscând că este falsă şi, prin aceasta, de a
compromite siguranţa navigaţiei unei nave;
Infracţiunea prevăzută la lit. f), se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de
ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
Articolul 38
Alarmarea, fără un motiv întemeiat, a unei persoane sau a publicului, a
organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de
menţinere a ordinii publice, prin corespondenţă, telefon sau orice alte mijloace de
transmitere la distanta, cu privire la răspândirea sau folosirea de produse,
substanţe, materiale, microorganisme ori toxine de natură să pună în pericol
sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurator se pedepseşte cu
închisoare de la 1 an la 3 ani.
Uniunea Europeană consideră instigarea publică la săvârşirea infracţiunii de
terorism, recrutarea şi instruirea în scopuri teroriste drept infracţiuni care se
săvârşesc cu intenţie. Deciza cadru a U.E. care încriminează instigarea publică la
săvârşirea infracţiunilor de terorism deşi a fost îndelung contestată nu poate fi
interpretată ca vizând reducerea sau restricţionarea difuzării informaţiilor în
scopuri ştiinţifice, academice sau de raportare. Ea nici nu poate fi interpretată ca
urmărind reducerea sau îngrădirea drepturilor sau libertăţilor fundamentale cum ar
fi libertatea de exprimare, de reuniune sau de asociere, dreptul la respectarea vieţii
private şi de familie, inclusiv dreptul la respectarea confidenţialităţii
corespondenţei.
Articolul 3 din Decizia cadru privind combaterea terorismului a U.E.
prevede: a. Prin instigarea publică la săvârşirea unei infracţiuni teroriste se înţelege
distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului în orice altă formă a unui mesaj cu
intenţia de a provoca la săvârşirea unui act de terorism sau atunci când un astfel de
comportament indiferent dacă pledează sau nu în mod direct la săvârşirea unei
infracţiuni de terorism, creează riscul ca una sau mai multe astfel de infracţiuni să
fie comise.
Interesant este că pentru ca o faptă să fie pedepsită nu este nevoie ca
infracţiunea teroristă să fie comisă efectiv.
44
7.3. Propuneri legislative
În concluzie, ţinând cont de actuala legislaţie europeană şi naţională în
materie de terorism, de faptul că ele se armonizează şi incriminează atât instigarea
cât şi alarmarea propunem următoarele articole de lege în completarea legii 575:
1. În completarea articolului 33: fapta unui jurnalist cu intenţia de a sprijini
prin promovarea imaginii, mesajului sau a revendicării o organizaţie teroristă sau o
acţiune teroristă se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani şi interzicerea unor
drepturi.
2. În completarea articolului 34: fapta unui jurnalist care comunică o
informaţie cunoscând că ea este falsă şi prin aceasta compromite siguranţa
navigaţiei unei nave sau siguranţa transportului feroviar se pedepseşte cu
închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
3. În completarea articolului 37 privind ameninţarea la adresa unei persoane,
a unei colectivităţi sau ameninţarea adresată unui stat se completează.
Dacă ameninţarea la adresa unei persoane sau a unei colectivităţi, a unui stat,
a unei organizaţii internaţionale, a unei persoane fizice ori juridice în scop terorist
se realizează prin mass-media responsabilii direcţi de difuzarea ameninţării sunt
consideraţi complici şi sunt pasibili de închisoare de la 2 la 5 ani.
4. În completarea articolului 38: alarmarea fără un motiv întemeiat a unei
persoane sau a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de
pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice prin mass media este
considerată complicitate la alarmare şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani.
Alături de aceste modificări şi completări ale legislaţiei antiteroriste în
vigoare propunem un articol unic izvorât din experienţa cazurilor relatate în
această lucrare.
Fapta unui jurnalist care încălcând normele deontologiei profesionale şi
nerespectând conduita jurnalistului aflat în zone de conflict ajunge să fie luat
ostatic şi prin acţiunea sa dă posibilitatea unei entităţi teroriste să exercite presiuni
de natură politică şi economică asupra României se consideră complicitate la
terorism şi se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi.
Instituţia media care trimite jurnalişti în zone de conflict fără a le asigura
condiţii de securitate expunându-i unei situaţii prevăzute de aliniatul 1 este
considerată direct răspunzătoare material şi în cazul unei răscumpărări plătită de
statul român va trebui să suporte şi să restituie aceste sume statului român. De
asemenea, ea va suporta consecinţele legii prevăzute de legea 575 în cazul
persoanelor juridice implicate în susţinerea faptelor de terorism.
Pe fondul creşterii tensiunii în Orientul Mijlociu şi al noului val de
ameninţări venit din partea unor organizaţii teroriste islamice subiectul
terorismului va ţine cu certitudine în anii următori capul de afiş al agendei
organizaţiilor naţionale şi internaţionale specializate în probleme de securitate.
Creşterea fluxului informaţional şi accelerarea progreselor ştiinţifice în domeniul
comunicării va conduce cu siguranţă la o recalibrare a acţiunilor teroriste. Din ce în
45
ce mai multe instrumente media mai ales în lumea arabă, dar nu numai, sunt
susţinute camuflat cu fonduri impresionante venite dinspre organizaţiile teroriste.
Aflată în permanenţă într-o luptă pentru a nu i se ştirbi şi îngrădi libertatea de
expresie mass-media se află în centrul celei mai mari provocări din istorie.
Luptându-se să-şi menţină statutul şi influenţa, ea va trebui să fie pregătită pentru
un joc diabolic în care se doreşte a fi folosită atât de stat cât şi de adepţii
terorismului. Având alături mass-media oricare dintre aceşti doi actori poate
repurta victorii în bătălia sângeroasă care înseamnă sute de mii de vieţi omeneşti
sacrificate. Depinde doar de inteligenţa mass-mediei, de felul în care va şti să-şi
pregătească reprezentanţii pentru a nu ieşi compromisă din acest conflict al
secolului XXI şi pentru a-şi putea păstra demnitatea şi credibilitatea.
În ceea ce priveşte mass-media din România pe fondul crizei accentuate ea
riscă să se decredibilizeze din ce în ce mai mult. Singura soluţie este
profesionalizarea ei cât mai rapidă şi investirea unor specialişti pentru a coordona
diferite departamente care trebuie specializate. Vremea în care departamentul de
Eveniment şi Investigaţii se ocupa de tot, de la furturi din staţiile de autobuz, crime
violuri, conferinţe de presă ale ISU sau SMURD, inundaţii, greve şi binenţeles
terorism a trecut. E nevoie de oameni specializaţi în fiecare domeniu. Nu de
altceva, dar trebuie să treacă vremea atentatelor în care se foloseau “bombe cu
cuie”, precum în curtea Liceului Jean Monnet.
BIBLIOGRAFIE
DOCUMENTE LEGISLATIVE
1. Arkansans Code, art. 5-13-301 (Michie 2002)
2. Codul aerian ,ordonanta guvernului Nr. 29/1997, Republicatã în temeiul art.
III din Legea nr. 130 din 21 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 355 din 31 iulie 2000, dându-se articolelor si
alineatelor numerotarea corespunzãtoare.Ordonanta Guvernului nr. 29 din
22 august 1997 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 208 din 26 august 1997 si a fost aprobatã cu modificãri si completãri prin
Legea nr. 130/2000.
3. Codul Penal german, Bundesministerium der Justiz, Traducerea germana
Cod Penal furnizate de către Prof. Dr. Michael Bohlander, 2009 Juris
GmbH, Saarbrücken, http://www.gesetze-im-
internet.de/englisch_stgb/englisch_stgb.html
4. Codul penal republicat în Monitorul Oficial nr. 65/16.04.1997 în temeiul
articolului III din legea nr. 140.1996 publicată în Monitorul Oficial al
României partea I nr. 289 din 14.11.1996
5. Codul Statelor Unite, 18 U.S.C. 231(1),
http:www.4law.cornell.edu/uscode/18/2331.html
46
6. Comisia Comunităţilor Europene Bruxelles, COM(2007) 650 final,
2007/0236(CNS) – Decizie cadru de modificare a Deciziei 2002/475/JAI
privind combaterea terorismului, 6.11.2006
7. Comisia comunităţilor europene, Decizie-Cadru a Consiliului de modificare
a deciziei-cadru 2002/475/jai privind combaterea terorismului, Bruxelles,
6.11.2007, COM(2007) 650 final, 2007/0236 (CNS)
8. Counter-Terrorism Bill 2008,
http://www.publications.parliament.uk/pa/cm200708/cmbills/063/08063.i-
v.html
9. Debate article Dagens Nyheter 08 February 2008, Carl Bildt, Minister for
Foreign Affairs, Beatrice Ask, Minister for Justice, Comprehensive Swedish
strategy to combat terrorism
10. Decretul Preşedintelui Rusiei nr. 1131 din 28 august 1999
11. Frech Criminal Code, Article 421-1
http://legifrance.gouv.fr/html/frame_codes1.htm
12. Frech Criminal Code, Article 421-1,
http://legifrance.gouv.fr/html/frame_codes1.htm
13. Frech Criminal Code, Article 421-2
http://legifrance.gouv.fr/html/frame_codes1.htm
14. Frech Criminal Code, Article 421-2
http://legifrance.gouv.fr/html/frame_codes1.htm
15. Frech Criminal Code, Article 421-2-
1http://legifrance.gouv.fr/html/frame_codes1.htm
16. Frech Criminal Code, Article 421-2-2
http://legifrance.gouv.fr/html/frame_codes1.htm
17. Frech Criminal Code, Article 421-3
http://legifrance.gouv.fr/html/frame_codes1.htm
18. Frech Criminal Code, Article 421-4
http://legifrance.gouv.fr/html/frame_codes1.htm
19. Frech Criminal Code, Article 421-5
http://legifrance.gouv.fr/html/frame_codes1.htm
20. Frech Criminal Code, Article 422-5
http://legifrance.gouv.fr/html/frame_codes1.htm
21. Frech Criminal Code, Article 422-7
http://legifrance.gouv.fr/html/frame_codes1.htm
22. Frech Criminal Code, Article 434-2
http://legifrance.gouv.fr/html/frame_codes1.htm
23. Frech Criminal Code, Article 434-6
http://legifrance.gouv.fr/html/frame_codes1.htm
24. French Criminal Code, art. 421-1 (nr.96-647) din 22 iulie 1996 , art. 1
Journal Oficial du 23 iulie 1996,
25. League of Nations, Convention for the Prevention and Punishment of
Terrorism,
47
http://www.jur.uib.no/ansatte/joreh/Temasider/internasjonalisering/Conventi
on%20on%20terrorism%201937.pdf
26. Legea împotriva spălării banilor, Central Bank of Egipt,
http://www.cbe.org.eg/Banking%20Laws.htm
27. ONU – Convenţia din 14 septembrie 2005 privind reprimarea actelor de
terorism nuclear, publicat în Monitorul Oficial 847/16 octombrie 2006
28. Ordonanta de urgenta 159 din 27 noiembrie 2001 (OUG 159/2001), pentru
prevenirea si combaterea utilizarii sistemului financiar-bancar in scopul
finantarii de acte de terorism Publicat in Monitorul Oficial 802 din 14
decembrie 2001 (M. Of. 802/2001)
29. Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 141/2001,Pentru sanctionarea unor
acte de terorism si a unor fapte de incalcare a ordinii publice Publicat in
Monitorul Oficial 691 din 31 octombrie 2001 (M. Of. 691/2001)
30. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.141 din 25 octombrie 2001, pentru
sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii
publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.691 din 31
octombrie 2001
31. Organizatia Homme marocană Drepturile del "(OMDM) / Articolul 19,
Rabat, Londra. 1995, p. 296-297
32. Penal Code of the Syrian Arab Republic, Article 305
33. Penal Code of the Syrian Arab Republic, Articles 212, 305, Financing of
Terrorism
34. Penal Code of the Syrian Arab Republic, Articles 278, 280, 298, 299, 300,
304, 305
35. Remarks on Bahrain “Counter-Terrorism” Bill,Definition of Terrorism,
Definition of Terrorism, article 1, 4, 6, 8, 12, 13, 14, 24, 26, 33, 34, 3,
http://www.icj.org/IMG/HAQremarksBahrainbill.pdf
36. Royal decree No.34/2002
37. Saudi Arabian Government and Law,
http://www.jeansasson.com/law_and_government.htm
38. Saudi-US Relation Information Service, Saudi Strategies to Counter
Terrorism: The War of Ideas, 20 octombrie 2008, http://www.saudi-us-
relations.org/articles/2008/ioi/081020-countering-terrorism.html
39. Strategia de Securitate Nationala a Romaniei, Bucuresti 2007-
http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf
40. Strategia Naţională de Apărare, pentru o Românie care garantează
securitatea şi prosperitatea generaţiilor viitoare, Bucureşti, 2010,
www.presidency.ro
41. Terrorism Act (UK), subsecţiunea 1(1),
http://www.legislation.hmso.gov.uk/acts/acts2000/00011--b..htm#1
42. Terrorism Act 2000,
http://www.opsi.gov.uk/acts/acts2000/ukpga_20000011_en_1
43. Terrorism Act 2006,
http://www.opsi.gov.uk/acts/acts2006/ukpga_20060011_en_1
48
44. UN GAOR, 54th Sess, 76th mtg. At. Art. 6, U.N. Doc. A/RES/54/109
(1999)
45. United Kingdon Terrorism Act of 2000,
http://www.opsi.gov.uk/acts/acts2000/ukpga_20000011_en_1
46. United Nations Office on Drugs Control and Crime Prevention,
www.undcp.org/odccp/terrorism_definitions.html
47. United States Departament of Justice, FBI, Terrorism in the United States,
1988, at. 34
48. US Departament of State, Country Reports on Terrorism, Office of the
coordinator for counterterrorism April 30, 2008 .
http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en%7Cro&u=http://ww
w.state.gov/s/ct/rls/crt/2007/103708.htm
AUTORI ROMÂNI
1. Bogdan Eduard – Reportaje de iubire în vreme de război, Ed. Dacia, 2006,
p.153-157, 192-193
2. Chestor gen. de poliţie prof.Univ. Dr. Andreescu Anghel, comisar şef conf.
Univ. Dr. Nicolae Radu „ Vocea Califatului – de la emoţie la conştiinţa on-
line a terorismului „ – Rev. Terorismul Azi vol. XXVIII – XXXIII 3
3. Chestor gen. prof.univ. dr. Andreescu Anghel şi, Comisar-şef conf.univ.dr.
Nicolae Radu, Jihadul Islamic, Editura. Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative Bucureşti 2008, pag. 54, 122, 124-125
4. Coman Mihai– Mass media, mit şi ritual, o perspectivă antropologică.
Ed.Polirom 2003, p.96, 111, 157
5. Conf.univ.dr. Sandu Florin, Criminologie, vol.II, Ed. Alma Mater, Sibiu
2001, pag. 425
6. Dâncu Vasile, Ţara telespectatorilor fericiţi, Editura Dacia Cluj-Napoca
2000, pag. 23
7. Delcea Cristian - Ad-terorismul. Psihologia reclamei terorismului,
Ed.Diversitas, pag.35
8. Diaconu Gheorghe- Drept Penal Parte generala vol I, Ed.Lumina Lex, pag
215
9. Dîmboiu Aurel, De la piatră la hârtie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1964,
pag 232
10. Dungaciu Dan, Naţiunea şi provocările (post) modernităţii, Editura Tritonic
2004, pag. 487
11. Enciclopedia limbii romane (coord. Marius Sala), Bucuresti, Editura Univers
Enciclopedic, 2001
12. Ficeac Bogdan – Tehnica manipulării, Editura Nemira Bucureşti 1997, pag.
58
13. Jura Cristian, Terorismul Internaţional, Ed. All Back Bucureşti 2004, pag.
12, 16, 22
49
14. Manualul de instruire privind combaterea spălării banilor, 2002, Proiect
PHARE RO 99 – 1B/JH-02, p.63-64 - Manualul a fost supervizat şi editat de
către Giuseppe Lombardo, Lider de Proiect al Statului Membru şi de către
Massimo Nardo, Manager al UIC, cu ajutorul Valeria Roversi (UIC). Au
contribuit Nicolae Craiu (Membru al Plenului ONPCSB), Cornel
Moldoveanu (ONPCSB), Laura Banu (ONPCSB) şi Piero Ricca (UIC)
15. Medeanu Tiberiu Constantin - Criminalistica in actiune - Omorul, terorismul
si crima organizata (volumul 2), Ed. Lumina Lex, 2006, pag.253
16. Ohanesian Eduard Ovidiu, Amintiri din portbagaj, Editura Minerva, 2008,
pag. 150,166, 179, 230-242
17. Predatu Eugen, Dictionar militar englez-roman, roman-englez, Bucuresti,
Editura Niculescu, 2003.
18. Prof.univ.dr. Voicu Costică, dr. Voicu Adriana Camelia, dr. Geamănu Ioan–
Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor, Ed. Pildner,2006, pag.17
19. România, Serviciu de Protecţie şi pază, Terminologie de specialitate,
Terorism – antiterorism, Bucureşti, 1993, p.221
20. Spinei E. Angela, Teorii ale categorizării lumii şi practici ale comunicării,
Ed.Lumen 2006, pag.17
21. Szabo Lucian Vasile, Libertate şi comunicare în lumea presei: principii,
norme, reguli, limbajul mass-media, Ed.Amarcoerd, 1999, pag.73
22. Ştefănescu Simona – Media şi conflictele,Editura Titronic Bucureşti 2004,
pag. 35, 37
23. Ştefănescu Simona– Media şi conflictele. Ed. Tritonic, 2004, p.30-32
AUTORI STRĂINI
1. 11 Septembrie 2001 Raportul Final al Comisiei Americane de Anchetă
privind atacurile teroriste asupra Statelor Unite ale Americii –Editura Allfa
2006 pag. 342, 347
2. 1958 Law, Circulara B/2/8555Alexandre Yonah and Brenner Edgar - U.S.
Federal legal responses to terrorism, Transnational Publisheres, pag 74-75
3. Afsaruddin Asma, Competing Perspectives on Jihad:Jihad and Martydom in
Early Islamic Sources, Editura Publishing Company, pag. 16, 20
4. Alexandre Yonah and Brenner Edgar, Terrorism and the Law, Transnational
Publishers, 2001
5. Alexandre Yonah, Michael S. Swetnam and Herbert M. Levine, ETA:
Profile of a terrorist group 4, Transnational Publisheres, pag.140, 180-183
6. Anderson Sean K., Sloan Stephen, Historical Dictionary of Terrorism, 2nd
ed., Scarecrow Press, Inc., Londra, 2002, p. 201-202.
7. Andrea L. Press, Gender, class and generation in the american television
experience, editura Upp, 1991, pag 13
8. Aust Stefan şi Schnibben Cordt – 11 Septembrie 2001 Ziua în care lumea s-
a cutremurat – Editura Runa 2004, pag.188-191, 227- 228
50
9. Bandura Albert - Mechanisms of Moral Disengagement Ed. Cambrige
University Press, pag.161-191
10. Baudrillard Jean Strategiile fatale, Ed.Polirom, Iaşi, 1996, p. 51, 54
11. Bhutto Benazir, Reconcilierea – Islamul, Democraţia şi Occidentul, Editura
Rao 2009, pag. 26-27 , 30, 34
12. Black’s Law Dictionary 1484, 7th ed.1999, pag. 157, 675, 1564
13. Boas Gideon & Schabas William A. International Criminal Law
Developments in the Case Law of the ICTI. Ed.Martimus Nijhoff
Publishers, 2003, pag.113
14. Borovicka V.P. – Cazuri celebre în istoria terorismului, ed. Miculescu, 1988,
pag.120
15. Bourdieu P., Despre televiziune, editura Meridiane, 1998, pag 128
16. Brissard Jean-Charles, Zarqawi Noua faţă Al-Qaida, Ed. Aquila, p.23
17. Brissard Jean-Charles, Zarqawi Noua faţă Al-Qaida, Ed. Aquila, pag.104
18. Browers Michaelle, Kurzman Charles, An Islamic reformation?, Editura
Lexighton Books, USA 2004, pag. 84
19. Busch Andrew E. - Ronald Reagan and Our War Against Terrorism,
Editorial AshBrookCenter October 2001
20. Cappon R., Cuvantul, editura Rompress, Bucuresti, 1999, pag 150
21. Carr Caleb, The Lessons of Terror, Random House, USA, 2003, pag 137
22. Cayrol Roland, Les medias. Presse ecrite, radio, television, Presses
Universitaires de France, pag 46
23. Cazeneuve Jean, Sociologie de la radiotelevision, Presses Universitaires de
France, 1967, pag. 62
24. Christians Clifford G., Fackler Mark, Rotzoll Kim B., Mckee Kathy B.,
Etica Mass-media. Studii de caz, ed.Polirom, 2001, pag.89-92
25. Coleman James, Rollet Brigitte Television in Europe, Ed. Intellect Books,
1997, pag.32
26. Compendiul Catehismului Bisericii Catolice, Libreria Editrice, Vatican,
2005, capitolul 2
27. D. Whittaker (ed.), The terrorism Reader, Routledge, 2001, pag.3
28. Dahmène Touchent, 15 october 2001, digital version,Algerian Criminal Law
29. Dempsey X. James and Cole David, Terrorism and the Constitution:
Sacrificing Civil Liberties in the name of National Security, W W Norton &
Co Inc, pag 105
30. Dictionnaire arabe-français-anglais: langue classique et moderne ...,
Volumul 3 de Régis Blachère, Moustafa Chouémi, Claude Denizeau,
Charles Pellat, Paris 1972
31. Dicţionarul Exlicativ al Limbii Române, pag 951
32. Doris Graber, Media power in politics, Editura C.Q. Press, ed.2, 1990, pag.
15
33. Engineer Asghar Ali, The Rights of Women in Islam, Editura St. Martin’s
Press, New York 1992, pag. 52
51
34. Esposito L. John, Unholy War: terror in the name of islam, Oxford
University Press, New York 2002, pag. 46
35. Ferejon, J.A. and Kuklinski, J.H., Information and democratic processes,
University of Illinois Press, Urbana and Chicago, 1991, pag 412
36. Ferguson, D.L. and Patten, J. , Journalism today, Teachers’ manual, National
Text Book Company (NTC), Lincolnwood, Illinois, USA, 1998, pag 68
37. Flichy P., O istorie a comunicarii moderne, Editura Polirom, Iasi, 1999, pag
256
38. Garcin-Marrou Issabele - Media US Terorism, Ed.Tritonic, aprilie, 2005,
p.24, 26, 37
39. Gert-Jan, Knooops Alexander - Teory and Practice of International and
Internationalized Criminal Proceedings. Ed. Kluwer Law International,
pag.122
40. Gorden, Thomas, The Rationality of U.S. Regulation of the Broadcast
Spectrum, 1990, pag. 23
41. Grabber Doris, Mass Media and America Politics, ediţia a-VII-a, Editura
CqPr 2005, pag. 230
42. Gross Emanuel, Legal aspects of tackling terrorism: The balance between
the right of a Democracy to defend itself and the protection of human rights,
U.C.L.A. 2001, pag.214
43. Gross Emanuel, The struggle of democracy against terrorism: lessons from
the United States, the United Kingdom, and Israel, Charlottesville:
University of Virginia Press, 2006, pag. 130-133
44. Grossman Andrew / Features – Finding the Law: Islamic Law Sharia, 1
august 2002
45. Guilford, Manualul operaţiunilor împotriva luptei de gherilă al armatei SUA,
The Lyons Press, Connecticut, 2004, p. 1-4
46. Hartley, J., Fiske, J., Semnele televiziunii, Ed. Institutul European, Iaşi,
2002, trad. de Daniela Rusu, pp. 30-38;
47. Jacques Leprette, Henri Pigeat - Etica si calitatea informatiei, Ed.Gramar
2005, pag.23.
48. Kadduri M. Majid, War and Peace in the Law of Islam, Baltimor, Editura
Jhon Hopkins University Press 1955, pag 57
49. Kellner Douglas, Cultura media, Ed. Institutul European, Iaşi, 2001, p. 86,
92;
50. Kelly J.Mary, Kelly Mary, Mc Quail, Mazzoleni Jean Pietro, The Media in
Europe, Euromedia Research Group, 2004, pag.150-156
51. Laurent Eric - La face cachée du 11 septembre. Ed. Plon, 2004
52. Laurent Eric, Faţa ascunsă a lui 11 septembrie, Editura Vivaldi, Bucureşti
2006, pag. 126, 155
53. Le Petit Larousse editia 1991, pag 258 şi Le Petit Robert ed. 1972 , pag 380
54. Leech Geoffrey, Semantică, Penguin Books, Londra, 1974, p. 38-40
55. Leprette Jacques şi Pigeat Henri – Etica şi calitatea informaţiei – Editura
Gramar 2006, pag. 5
52
56. Lippmann W., Opinia publică, New York Fine Press, New York, 1997,
capitolul 13
57. Lippmann W., Opinia publică, New York Press, New York, 1997, p. 53-
100,110-111
58. Lord C.- Psychological-political Instruments pag 220-237 in Attaking
terrorism: Elements ofa Grand Strategy, ed. Georgetown University Press
59. Lt. General Amos, Manualul de Antiterorism al armatei SUA, University of
Chicago Press, Chicago, 2007, p. 1-5
60. M. Bassiouni Cherif, International Terrorism; Multilateral Convention
(1937-2001) 14, n.48, Transnational Publisheres, 2001
61. Marret Jean-Luc, Tehnicile terorismului, ed. Corint, Bucureşti, 2002, p. 165-
166
62. Mbaine Adolf - Media in situations of conflict – roles - challenges,
responsability. Ed. Fountain Publishers 2006, p.155
63. Michael Scharf P., Book Reviw: Rebels With a Cause: The minds and
Morality of political offenders, pag.6
64. Middle east Forum, The Midlle East Quarterly, spring 2004, Volume XI,
number 2, pag.74-76
65. Miege B., Societatea cucerita de comunicare, Editura Polirom, Iasi, 2001,
pag 174
66. Nacos Brigitte, Terorism şi media, Columbia University Press, New York,
1994, pg 68
67. Nordenstreng Kaarle, Repots on Media Etics in Europe University of
Tampere Dep.of. Jurnalism and Mass Media comunication - Tiina Laitila
Code of Ethics in Europe, 1995, pag.23
68. Nordenstreng, Kaarle (Ed.) 1989: Jurnalist: Statutul, drepturile si
Responsibilties. Prague: International Organization of Journalists, p. Praga:
Organizatia Internationala a Jurnalistilor, p. 169-170, 174-178, 273-274
69. Nydell K. Margaret, Ce ştim despre arabi?, Editura Niculescu 2008, pag.
109, 138
70. Odashuo Alali şi Kenoye Kelvin Eke, Terorismul prin prisma mass-mediei:
metode de difuzare, Sage Publications, Londra, 1991, p. 42-43
71. Orwell George, Politică şi limbaj în Eseurile adunate ale lui George Orwell,
Penguin, Londra, 1968, p. 157
72. Pedler, Emmanuel, Sociologia comunicarii, Editura Cartea Romaneasca,
Bucuresti, 2001, pag 168
73. Quraishi Muzammil. Muslims and crime: a comparative study. Burlington,
vt, ashgate, 2005, pag.97
74. Ronzitti Natalino, Maritime terrorism and International Law, Editura
Maritinus Nijhoff, 1990, pag 128
75. Sardar Ziauddin, Introducing Muhammad, Editura Totem Book, New York
1994, pag. 48
76. Servier Jean, Terorismul, Editura Institutul European 2002, pag. 31
53
77. Sidney Pike - Noi am schimbat lumea, Amintirile unui pionier al CNN-ului
global – Editura Rao 2006, pag.11, 22, 57, 436, 435-436, 438-439, 441
78. Silva F., Indagine sull’editoria, Editura FGA, Torino, 1992, pag 302
79. Simmons, Steven J., Fairness Doctrine and the Media, 1978, University of
California Press, pag 33-35
80. Slocum John David– Terrorism Media Liberatione. Rudgers University
Press, 2005, pag.83
81. SPP – Terminologie de specialitate, op.cit., pag.222
82. Stone N., Practicile şi managementul relaţiilor publice, Basings Pb,
Palgrave, 1995, p.2, 14-17
83. Surūsh Abd al-Karīm, Soroush Abdolkarim, Sadri Mahmoud, Sadri Ahmad,
Reason, freedom, & democracy in Islam: essential writings of Abdolkarim
Soroush, Oxford University Press 2000, pag. 225 – 226
84. Tariq Ali – Ciocnirea fundamentalismelor, cruciade, jihaduri şi
modernitatate, Editura Antent 2006, pag. 13-15
85. Tariq Ali – Ciocnirea fundamentalismelor, cruciade, jihaduri şi
modernitatate, Editura Antent 2006, pag. 102
86. Ternon Yves– Statul criminal – Genocidurile secolului XX, Ed. Insitutul
European 2002, pag. 44
87. Terorismul. Studii şi cercetări asupra fenomenului terorist – Revista Impact
Strategic, nr.4/2008, editat de Centrul de Studii Strategice de Apărare şi
Securitate
88. Van Cuilenburg, J.J., Scholten, O & Noomen, G.W., Stiinta comunicarii,
Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, pag 312
89. Wagner Robin Erica -Pacifici – The Moro Morality Play: terrorism as social
drama. University of Chicago Press, 1986, p.112
90. Wasti Tahir. The application of islamic criminal law in Pakistan: Sharia in
practice. Boston, brill, 2009, pag.310
91. Wieten Jan, Murdok Graham, Dahlgren – Televizion across europe Sage
Publication Ltd 2000, pag.173
92. Wieviorka, M & Wolton, D. (1987) Terrorisme a la une. Media, Terrorisme
et Deocratie,. Paris, Ed. Gallimard. Pag.46, 130
93. Wilkinson Paul, Terrorism versus Democracy: The liberal state Response,
Rutlege,USA and Canada, pag 160
94. Wilson John, Să înţelegem jurnalismul, Ed.Institutul European, 2004,
pag.152
95. Wolton Dominique, Eloge du grand public. Une theorie critique de la
television, Editura Flammarion, 1990, pag 29
96. Wolton Dominique, Eloge du grand public. Une theorie critique de la
television, Editura Flammarion, 1990, pag 127
97. Yonah Alexander and Swetnam S. Michael, Cyber Terrorism and
Information Warfare: Threats and Responses, Editura Transnational
Publisher 2001, pag. 173
54
98. Zafar, Emmanuel. Law & practice of islamic hudoods. Lahore, khyber law
publishers, 2005, pag.440.
ARTICOLE PUBLICATE
1. "The Journal Rabitat Al-Alam Al-lslami", 1980 (12), pag. 60-61
2. “Objectivity as a strategic ritual: an examination of newsmen’s notions of
objectivity”, în American Journal of Sociology no. 77, January 1972, p. 660-
679
3. 1000 de agenţi scormonesc Irakul, Evenimentul Zilei, 4 aprilie 2005, pag 3
4. 18 U.S.C. 2331(5), introdus prin Uniting and Strengthening America by
Providing Appropiate Tools Requireq to Intercept and Obstruct Terrorism.
5. Adevărul- Teroristul din Timis ramane in arest sambata 16 decembrie 2006,
pag. 2
6. Adevărul, „Anchetatorii au intocmit portretul-robot al unui suspect”, 9
noiembrie 2002, p.3
7. Adevărul, „Arme de foc, grenade si alte masinarii ucigase - cumparate de
orice doritor cu 100 pana la 1.000 de dolari”, 8 noiembrie 2002, p.2
8. Adevărul, „O bomba cu cuie explodeaza la Liceul "Jean Monet"”, 7
noiembrie 2002, p.1
9. Adio Munaf, Gardianul, 15 aprilie 2005, pag 1
10. Al Jazeera News Report - 6 octombrie 2001
11. Aloys Evina, Groupe salafiste pour la prédication et le combat (Al-Qaïda
Maghreb), 12 aprilie 2007, Jurnal Chretiene
12. Al-Zarkawi - răpitorul, Evenimentul Zilei, miercuri 30 martie 2005, pag 3
13. Al-Zarkawi - răpitorul, Evenimentul Zilei, miercuri 30 martie 2005, pag 3
14. Al-Zarqawi – responsabil de răpirea ziariştilor români, Gardianul, 30 martie
2005, pag 1
15. Arab News (19-10-1982)
16. Asistent universitar dr. Ionescu Cosmin, Consideratii privind incriminarea si
sanctionarea faptelor ce constituie infractiuni de terorism – sesiunea de
comunicari cu tema: Noul Cod Penal reforma si continuitate in legislatia
romaneasca , Facultatea de Drept a Universitatii Craiova 15-16 aprilie 2005
17. Asistent universitar dr. Ionescu Cosmin, Consideratii privind incriminarea si
sanctionarea faptelor ce constituie infractiuni de terorism – sesiunea de
comunicari cu tema: Noul Cod Penal reforma si continuitate in legislatia
romaneasca , Facultatea de Drept a Universitatii Craiova 15-16 aprilie 2005
18. Badulescu Aurelian – Studiu general cu privire la incriminarea actului
terorist in legislatia penala romaneasca, Terorismul azi an I , nr 1 , 2006 ,
pag 7, 12
19. Balle Francis, Medias et societé, Paris, Ed. Montchrestien (ediţia a V-a),
1990, p. 50
20. BBC NEWS World Edition, A short history of the BBC, 19 April, 2002
55
21. Blakeslez L. Christophere, Terrorism, drugs, international law, and the
protection of human liberty , 1992, pag.68
22. Blanford Nicholas, “Hizbullah Sharpens its Weapons in Propaganda War”,
în Christian Science Monitor, 28 dec. 2001, Vol. 94, nr. 25.
23. Bogdan Eduard – Gardianul, 6 aprilie 2003, p.4
24. Cei trei ziarişti au fost recuperaţi de forţele coaliţiei, Jurnalul Naţional, 8
aprilie 2005, pag 1
25. Cei trei ziarişti romani au fost eliberaţi de trupele coaliţiei;Omar Hayssam -
prima arestare în cazul ziariştilor răpiţi în Irak, Adevărul, 6 aprilie 2005, pag 1
26. citat în Robin Erica Wagner-Pacifici, Terorismul ca dramă socială,
University of Chicago Press, Chicago, 1986, p.90
27. Costa Maria Antonio, director executiv Biroul Naţiunilor Unite pentru
Droguri şi Infracţiuni. Conferinţa internaţională Trafic: Infracţionalitate
Trans Naţională şi terorism Internaţional, Consiliul Consultativ Internaţional
Ştiinţific şi Profesional al Programului de Justiţie Penală (ISPAC),
Courmayeur, Italia, 6 decembrie 2002.
28. Cristoiu Ion, Afacerea jurnaliştilor din Irak, Jurnalul naţional, 13 aprilie
2005, pag 2
29. Criza ostaticilor şi a presei, Evenimentul Zilei, 4 aprilie 2005, pag 6
30. Curierul Naţional, 28 aprilie 2005, pag 2
31. De Graaf, Violenţa ca mod de comunicare, Sage Publications, Londra, 1982,
p. 8, 65
32. Deaconu Mihaela, Practica internaţională în materie de reprimare a
terorismului prin mijloace juridice în Revista Fundaţiei Colegiului Naţional
de Apărare, anul IX 2003, nr. 1, Bucureşti, România
33. Delcea Cristian - Crima Organizata si Terorismul Azi vol.43 an VI ,2010
pag. 61
34. Dormiţi liniştiţi, "Celulă de criză" lucrează pentru voi, Gardianul, 8 aprilie
2005, pag 1
35. Dr. Menarchik Douglas, Crima Strategică şi Strategia de Securitate
Naţională a României, Revista Română a Afacerilor Externe, vol.2, nr.1,
1996, Bucureşti, pag.126-140
36. Dr. Wahab Mohamed Abdel SE , O imagine de ansamblu a sistemului
juridic egiptean şi cercetări juridice, Global Law&Justice
37. Duminică, ora 2.30, OTV îşi dezvăluie sursele folosite de ziariştii săi pe tot
parcursul săptămânii de criză: fiul ministrului apărării din Irak, Libertatea, 4
aprilie 2005, pag 1
38. El-Watan, 20 aprilie 2000, p. 9
39. Evenimentul Zilei - Mama lui Florin Lesch dezvăluie : “ Am greşit că nu l-
am dus la doctor “ 27 iunie 2006 pag.3
40. Evenimentul Zilei - SRI şi Cocoşul roşu, miercuri 28 iunie 2006 pag.2
41. Evenimentul Zilei, „Familiile jurnaliştilor răpiţi s-au întâlnit cu
preşedintele”, marţi 19 aprilie 2005, p.3
42. Evenimentul zilei, „Opinii”, joi 31 martie, 2005, p.4
56
43. Evenimentul Zilei, sâmbătă, 9 aprilie 2005, pag 2
44. Evenimetul Zilei, sâmbătă. 16 aprilie 2005, pag 3
45. Fites P., Johnson P., Kratz M., The Computer Virus Crisis, 2nd
edition, New
York, Van Nostrand Reinhold, 1992, p.63
46. Florentin Marinescu, consilier pe probleme de securitate în Irak : „Dacă
toată povestea e adevărată, arabul e mort, Evenimentul Zilei, sâmbătă, 2
aprilie 2005, pag 3
47. Galea S, Resnik H, Ahern J (2002) „Posttraumatic Stress Disorders in
Manhattan, New Zork City after the September 11th Terrorist Attacks’, in
Journal of Urban Health, 79.
48. Gândul, „Grenadierul de la Jean Monnet – 18 ani de închisoare”, 24
februarie 2007, p.1
49. Garcin-Marrou Isabelle şi TETU Jean-François, A doua Intifadă şi
Terorismul, versiunea 1-25 iunie, Anuarul francez de Relaţii Internaţionale,
Bruylant, Bruxelles 2009
50. Gardianul, 1 aprilie 2005, pag 3
51. Gardianul, 4 mai 2005, pag 3
52. Gavriluţă Nicu, Terorismul românesc din decembrie '89 o analiză din
perspectiva hermeneuticii de tip fractal, pag. 6, Institutul European 2002
53. Gen de brigadă, Mărgărit Mihai, Tipologia şi psihologia terorismului,
Jurnalul Naţional, Supliment de colecţie, 13 septembrie 2004
54. Gerbner George, în articolul “Violence and Terror in and by the Media”,
publicat în volumul Media, Crisis and Democracy, M. Raboy şi B. Dagenais
(editori)
55. Gerbner Georges - Telling All the Stories (collected essays) New York:
Peter Lang Publishing, August, 2000, p.34
56. Gulf – Law.com.
57. Hamad Rita, “After Terror. Hezbollah’s New Direction”, în Harvard
International Review, Vol. 22, Nr. 1, 2000.
58. Hotca Mihai Adrian, Dobrinoiu Maxim- Infractiuni prevazute in legi
speciale. Comentarii si explicatii. Editia2,ed.C.H.Bech,pag 180-187
59. Hotnews, sâmbătă 24 octombrie 2009
60. Imaginile Groazei, Evenimentul Zilei, sâmătă, 2 aprilie 2005, pag 2
61. Ipoteza alarmantă a fostului şef al SIE, Cătălin Harnagea, „Jurnaliştii sunt în
mâinile unei grupări apropiate Al-Quaeda, Evenimentul Zilei, duminică, 24
aprilie 2005, pag 5
62. Jurnaliştii in mâinile Brigăzilor Muadh ibn Jabalm, Ziua, 23 aprilie 2005,
pag 2
63. Jurnaliştii români – victime colaterale, Gardianul, 30 martie 2005, pag 1
64. Jurnaliştii români răpiţi de Ansar al Sunna, Curentul, 1 aprilie 2005, pag 3
65. Jurnalul Naţional, 1 aprilie 2005, pag 5
66. Jurnalul Naţional, 13 aprilie 2005, pag 6
57
67. Kupperman Robert, Facing Tomorrow’s Incident Today, Washington, D.C.,
US Department of Justice, 1977, citat în Grant Wardlaw, Political Terrorism,
Cambridge University Press, 1989, p.8
68. Lord Llozd of Berwick, Inquiry into Legislation Against Terrorism, Cm
3420, October 1996
69. Magnus Ranstorp, “Hizbollah’s Command Leadership: Its Structure,
Decision-Making and Relationship with Iranian Clergy and Institutions”, în
Terrorism and Political Violence, Vol.6, Nr.3, 1994, p. 303-309.
70. Maksimov Sergey V, Doctor of Judicial Sciences, Professor for the Moscow
University, of the Ministry of the Interior Russia – The Role of Russia in
Struggle against Terrorism
71. Marie-Jeanne a sunat acasă, Jurnalul Naţional, 2 aprilie 2005, pag 3
72. Michigan State University-Detroit College of Law Journal of International
Law, Vol. 10, No. 3, Fall 2001. Terror Symposium: War on Terrorism and
the Responses in the United States and Abroad.
73. Mold John, Scrisori, The Australian, 18 martie 2003, p. 10
74. Munteanu Bogdan, Ziarul Gândul, Luni, Anul V , Numãrul 1319, 17 august
2009
75. Naţional, 26 aprilie 2005, pag 4
76. Naţional, 7 mai 2005, pag 8
77. New York Times 6 mai 2003
78. Ipoteză tot mai des formulată: Răpirea jurnaliştilor, orchestrată din România,
Evenimentul Zilei, duminică, 3 aprilie 2005, pag 3
79. October 2002, "Press Council of Pakistan Ordinance"
80. Olson Richard, Ambasadorul a EAU, Trail money, 23.07.2008
81. Pearl, A Textbook on Muslim Law, 2nd
ed., London, 1987
82. Picard R.G. and Rhonda S. Sheets. Martin, L. John. "Mass Media and
Terrorism." Presented to the D.C. Psychological. Association Annual
Convention ...Routledge Volume 4, 1987 , pages 217 - 221
83. Potter Stewart, concurring opinion in Jacobellis v. Ohio 378 U.S. 184 (1964)
84. Preţul pe capul jurnaliştilor va creşte, Gardianul, 31 martie 2005, pag 1
85. Primele imagini cu jurnaliştii răpiţi, Jurnalul Naţional, 31 martie 2005, pag 3
86. Prof. Univ. Dr. Andreescu Anghel, Lt. Col. Dr. Radu Nicolae– Terorismul
azi, vol. VII-X an II 2007 pag. 7
87. Protectorii unui posibil terorist, elementele-cheie ale eliberării, Evenimentul
Zilei, 8 aprilie 2005, pag 5
88. Robertson Cliff, & Dilip. K. Das. An introduction to comparative legal
models of criminal justice. Boca raton, fl, crc press, 2008. pag.220-225
89. România Liberă - Lesch a avut un mentor de la Fraţii Musulmani 27 iunie
2006 pag.3
90. Rookes v Barnard [1964] AC 1129, 21 January 1964, pag.312
91. S-a găsit locul în care sunt ţinuţi ostaticii români, Curierul Naţional, 1 aprilie
2005, pag 2
58
92. Sarkozy Law – The Control of Immigration the Residence of Foreigners in,
France and the Nationality, 2033-1119, 26 nov.2003
93. Schmid Alex, . DeGraaf J.F, Violence as Communication: Insurgent
Terrorism and the Western News Media, Beverly hills, CA Sage, 1982, p. 22
94. Second Front: Censorship and Propaganda in the Gulf War, University of
California Press, 1993
95. Seuil, Paris, 1970, p. 184
96. Specialistul în Lumea Arabă : „Ziariştii au căzut în mâinile unor tâlhari, care
nu au legătură cu tradiţiile islamice, Evenimentul Zilei, sâmbătă, 2 aprilie
2005, pag.2
97. Staudenmaier, S.J., John M. ,"The Debate over Technological
Determinism", echnology's Storytellers: Reweaving the Human Fabric, 1985
98. Studiul a fost publicat în “Annals of American Association of Political and
Social Science”, vol. 338, 1970, pp. 69-81;
99. Television Studies: The Key Concepts, (autori B. Casey, N. Casey, B.
Calvert, L. Franch şi J. Lewis), Routlegdge, Londra, 2002 – articolul
Violence, pp. 252-255;
100. Terorismul – de la Marea Enciclopedie a Jihadului la testamentul
Hamas şi Al Qaida Albă
101. Terrorism and the Law, supra note 29, at.7
102. Terrorism Islam's Viewpoint Reprinted from the Muslim World League
Journal Jumad AI-Ula 1423 - July 2002
103. Tiefenbrun Susan, Classic Greek Themes in contemporarz Law: On civil
disobedience, Jurisprudence, Feminism and the Law in the Antigones of
Sophocles and Anouilh, 11 Cardozo Studie 1999, pag 35-36
104. Tiefenbrun Susan, Legal semiotics (1986), Cardozo Arts and Ent, 89-156
105. Tova Tzimuki, State devising new anti-terror act, Ynetnews , 07.26.09
106. Traian Băsescu – ţinta operaţiunii din Irak, Ziua, 31 martie 2005, pag 1
107. Tuchmann Gaye - A studie of construction of reality, Free Press 1.10.1980
108. Tuval Yogev, Anti-terrorism Legislation in Britain and the United States
after 9/11, The Israel Democraty Institute , 9 noiembrie 2008
109. U.S. Concerned with Terrorism in Africa’s Sahel Region, National
Security Law Brief, American University – Wasington College of Law, 18
nov.2009
110. United Nations, International Instruments Related to the Prevention and
Suppression of International Terrorism în Prefaţă
111. Unul dintre ziarişti ar putea fi complice la răpire, Evenimentul Zilei, 8
aprilie 2005, pag 4
112. USA Patriot Act, Nr. 107-56, 115, Statement 296-342 (2001)
113. Vechea gardă SIE, DIE, KGB din PSD implicată în actul terrorist din Irak,
Ziua, 1 aprilie 2005, pag 2
114. Wehrey Frederic M., “A Clash of Wills: Hizballah’s Psychological
Campaign Against Israel in South Lebanon”, în Small Wars and
Insurgencies, Vol. 13, Nr. 3, 2002, p. 53-74.
59
115. West's Encyclopedia of American Law, edition 2. The Gale Group,
Inc.2008, p.420-421
116. Ziariştii eliberaţi, Omar Hayssam arestat!, Evenimentul Zilei, pag 1
ALTE SURSE
1. Foto 5 – Foto oferită de Ministerul Informaţiilor din Kuweit, Kuweit City
25 mai 2003
2. Foto 6 – Oferită de Comitetul Naţional Pentru Prizonieri şi Dispăruţi din
Kuweit, aprilie 2003, arhiva personală Bogdan Eduard
3. Coran 2:229
4. Coran 28:77
5. Coranul, 40:40-41, pag 329
6. Israel, Ministerul Afacerilor 2005
7. BBC, Producers Guideline, cap. 8, Broadcasting and Terrorism,
(document de uz intern, ediţia 1995)
8. Edition J.C. Lattes, Paris, 1987, p. 63
9. Foto 13-18, Arhiva personală - Bogdan Eduard
10. Foto arhiva personală - Bogdan Eduard
11. Depeşă Agence France Presse, 23 ian. 1996.
12. BBC News, 20 septembrie 2001, US rejects Bin Laden rulling
13. Asia Times, 07/2002, Osama atlarge, Pepe Escobar
14. Foto 1, 2, 3 - Arhiva personală foto Bogdan Eduard
15. Foto 25 Realizat de Bogdan Eduard, 4 aprilie 2003 – Basra
16. Buletin de ştiri radio Europa FM, 29 martie 2005
17. Comunicat de presă Cotroceni, 29 martie 2005
18. Comunicat de presă Cotroceni, 29 martie 2005
19. Comuniccat de presă Cotroceni, 31 martie 2005
20. Comunicat de presă Cotroceni, 1 aprilie 2005
21. Comunicat de presă Cotroceni, 5 aprilie 2005
22. Preşedintele Traian Băsescu, interviu Mix FM, 12 aprilie 2005
23. Conferinţă de presă Cotroceni, 13 aprilie 2005
24. Observator, Antena 1, 17 aprilie 2005
25. Amos News. 19 aprilie 2005
26. Comunicat de presă Cotroceni, 22 aprilie 2005
27. Comunicat de Presă Cotroceni, 26 aprilie 2005
28. Preşedintele Traian Băsescu, interviu Europa FM, 18 mai 2005
29. Preşedintele Traian Băsescu, interviu TVR 1, 18 mai 2005
30. Conferinţă de presă Cotroceni, 22 mai 2005
31. Cristian Tudor Popescu, Ediţie Specială TVR1, 22 mai 2005
32. Comunicat de presă Cotroceni, 23 mai 2005
33. Cristian Tudor Popescu, Ediţie Specială TVR1, 23 mai 2005
34. Jerusalim Post – 20 iunie pag. 4
60
35. Avi Jorisch, “Al-Manar: Hizbullah TV, 24/7”, în Middle East Quarterly,
iarna 2004, p.17-31.
36. Coran 5:8
37. Coran 5:33
38. Coran 7:33, 2:205-206
39. Coran 60:8-9
40. Foto 7 – Linia întâi a frontului, la 20 km de Kabul, noiembrie 1998, foto
– Bogdan Eduard
41. Foto 9, 10, 11, 12 – Arhiva personală Bogdan Eduard
SURSE INTERNET
1. Algeria Watch , Mohammed Smaïn, condamné pour dénonciation des
crimes commis par des chefs miliciens, http://www.algeria-
watch.org/fr/aw/condamnation_med_smain.html
2. Amnesty international sua, Comunicat de presă, 11 apr 2007,
http://www.amnestyusa.org/news/document.do?id=ENGUSA20070411001
3. Anti Terrorism Act of 1997 , Prevention of Terrorism & Security Measures,
http://www.pakistansocietyofcriminology.com/Admin/laws/ANTITERRORI
SMACT1997
4. Anti-Money Laundering/Combating Terrorist Financing Standard,
http://www.estandardsforum.org/oman/standards/anti-money-laundering-
combating-terrorist-financing-standard
5. Anti-terrorism, Crime and Security Act 2001,
http://www.opsi.gov.uk/acts/acts2001/ukpga_20010024_en_1
6. Arab Convention for the Suppression of Terrorism, Article 4, UIO, The
Faculty of Law, http://www.jus.uio.no/english/services/library/treaties/04/4-
02/arab-suppression-terrorism.xml
7. Athenian Legacy –Domestic and foreign policy blog – www.athenian –
legacy.com/2009/05/istoria-terorismului-i/
8. Bashir Wahab Abdul, Scholars Define Terrorism, Call for Joint Action to
Defende Islam, Arab News, 12 ianuarie 2002, http://www.arab-news.com
9. Bosco D., Principii morale vs necesităţi militare, The American Scholar,
www.theamericanscholar.org/wi08/codes-bosco.html, 23 ianuarie 2008
10. Boucek Christopher, septembrie 2008,
http://www.carnegieendowment.org/arb/?fa=show&article=21947
11. Comunicat SRI 27 iunie 2006 , www.SRI.ro
12. CPJ – Attack on the Press 2003: Russia. http//cpj.org/2004/03/attacks-on-
the-press-2003-russia.php
13. Dezbatere Organizată de Fundaţia Taiba, Bucureşti, aprilie 2007,
www.taiba.com
14. Dvorkin Jeffrey – American and Turkish Journalism – a comparison.
www.npt.org/templetes/story/story.php?/story_ID =5325594
61
15. Encyclopedia Britannica Online 2010,
http//www.britanica.com/Ebbchecked/topic/203347/Fininvest
16. English Prevention of Terrorism Act of 1989, secţiunea 20 (1)
:http://www.hmso.gov.uk/acts/acts1989/Ukpga_19890004_en_6.htm
17. English Prevention of Terrorism, act of 1984, secţiunea 14
http://www.hmso.gov.uk/acts/acts1984/Ukpga_19890004_en_6.htm
18. FATF x GAFI – 9 Special Recommendation on Terrorist Financing, www.
fgatf-gavi.org
19. Fitzpatrick Mark, Biroul purtătorului de cunvânt al Departamentului de Stat
SUA, 11.07.2008 http://www.uae-embassy.org/business-trade/trade-
export/export-control
20. Gates J.M., The Us Army and irregular warefare, chapter 10 Understanding
Terrorism, http://www.wooster.edu/history/jgates/book/contents.html
21. Global Security.Org-
www.globalsecurity.org.security/library/news/2005/04/sec-050414-
rianovosti02.htm
22. Hoberman. J., All as It Had Been. Hollywood Revises History, Joins the
Good Fight, www.villagevoice.com, dec. 2001
23. House of Lords ,SESSION 2004–05 [2004] UKHL 56 on appeal from:
[2002] EWCA Civ 1502,
http://www.publications.parliament.uk/pa/ld200405/ldjudgmt/jd041216/a&o
thers.pdf
24. http//en.wikipedia.org/wiki/General_Electric/cite_note-45
25. http//en.wikipedia.org/wiki/Televizion_in_Switzerland
26. http//ostmay.com/tv-radio-channels/holland.htm
27. http//sverigesradio.se
28. http//www.hri.org./nodes/grtv.html
29. http://222.legifrance.gouv.fr – html/frame_codes1.htm
30. http://dexonline.ro/definitie/alarmare
31. http://dexonline.ro/definitie/amenintare
32. http://en.alkarama.org/index.php?option=com_content&view=article&id=14
2:saudi-arabia-the-working-group-of-the-united-nations-notes-the-arbitrary-
detention-of-abdul-rahman-&catid=33:communiqu&Itemid=180
33. http://en.wikipedia.org/wiki/BBC
34. http://en.wikipedia.org/wiki/Fininvest
35. http://it.wikipedia.org/wiki/Retecapri
36. http://ketupa.net.nbc.httm
37. http://muslim-canada.org/fiqhcouncil.html
38. http://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Schneidermann
39. http://web.manartv.org/html/about.html.
40. http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_494/p_1/2.html
41. http://www.dci.ro/Legi/51.pdf
42. http://www.dci.ro/Legi/535.html
43. http://www.fbi.gov/wanted/terrorists/terbinladen.htm
62
44. http://www.interpol.int/
45. http://www.juristnet.ro/index.php?page=dp-aspecte
46. http://www.terrorism-research.com/goals/
47. http://www.uae-embassy.org
48. Information Terrorism: Can You Trust Your Toaster?, The Strategic
Assessment Center, Science Applications International Corporation,
www.saic.com
49. Janjua, Zia-ul-islam. New islamic laws. Lahore, pakistan, nadeem law
books, 2004. p.68, 82. http://en.wikipedia.org/wiki/War_on_Terror
50. Jurnalist occidental anonim, citat de Magda Abu-Fadil, “Hezbollah TV
Claims Credit for Ousting Israelis”, în International Press Institute Report
Nr. 4/2000, consultat la 10 august 2004 la http://www.freemedia.at.
51. Just say no, Wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Just_Say_No
52. Katzman Kenneth, Specialist în problemele Orientului Mijlociu, Serviciul
de Cercetări al Congresului. Kuweit: Securitate, reformă, şi SUA, politica.
http://www.fas.org/sgp/crs/mideast/RS21513.pdf
53. Language in extreme situations,
www.dpingles.ugr.es/lies/language_war.htm
54. Lerougetel Antoine, Sarkozy proposes total ban on the burqa in France, 27
April 2010, wsws.com
55. Margaret Thatcher, Discursul în faţa Asociaţiei Americane a Avocaţilor, 15
iulie 1985, Arhiva Thatcher.
http://en.wikiquote.org/wiki/Margaret_Thatcher
56. Maslin Janet, New York Times, www. nytimes.com/library/film;
57. Media perception of freedom of the press. A comparative international
analysis of 242 cod of ethics, vol.IX, 1 iunie 2008, pag.235-265,
http://jou.sagepub.com/content/9/3/235.full.pdf+html
58. Middle East and North Africa Overview, pag. 136, 140
http://www.state.gov/documents/organization/65472.pdf
59. Modele ale Terorismului Global, Departamentul American de Stat 1999
http://www.state.gov/www/global/terrorism/1999report/europe.html#Greece
60. Note verbale dated 4 March 2002 from the Permanent Representative of the
United Arab Emirates to the United Nations addressed to the Chairman of
the Security Council Committee established pursuant to resolution 1373
(2001) concerning counter-terrorism, http://www.un.int/uae/leta.htm
61. Oman: Reform, Security, and U.S. Policy, pag. 4,
http://www.hsdl.org/?view&doc=111880&coll=limited
62. Paust Jordan, Use of Armed Force Against Terrorist in Afganistan,Iraq, and
Beyond, http://www.encyclopedia.com/doc/1G1-101261274.html
63. Prof.dr. Dragoman Ion– Legea terorismului în România, www.c-
cultural.ro/biblioteca%20virtuala/simpozion/terorism/dragoman/index.php
64. Raportul Amnesty 2009 Qatar
http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=de%7Cro&u=http://ww
w.amnesty.de/jahresbericht/2009/katar
63
65. Refworld, Amnesty International Report - Algeria,
http://www.unhcr.org/refworld/country,,,,DZA,,4c03a844c,0.html
66. Report from Departament of Justice, October 15, 2001,
www.canada.justice.gc.ca/en/news/nr/2001/doc_27787.html
67. Report submitted by Algeria to the security council committee established
pursuant to resolution 1373 (2001) - INTRODUCTION, CHAPTER 1 -
http://www.algeria-un.org/default.asp?doc=1427
68. Report submitted by Algeria to the security council committee established
pursuant to resolution 1373 , Legal framework for preventing and combating
terrorism I. Definition of the terrorist act- http://www.algeria-
un.org/default.asp?doc=1427
69. Report submitted by Algeria to the security council committee established
pursuant to resolution 1373, Nature of the punishments imposed for acts of
terrorism and terrorist activities- http://www.algeria-
un.org/default.asp?doc=1427
70. Report submitted by Algeria to the security council committee established
pursuant to resolution 1373, Competent courts-http://www.algeria-
un.org/default.asp?doc=1427
71. Report submitted by Algeria to the security council committee established
pursuant to resolution 1373, Measures adopted to suppress financing of
terrorism- http://www.algeria-un.org/default.asp?doc=1427
72. Report submitted by Algeria to the security council committee established
pursuant to resolution 1373, Punishment of recruitment-http://www.algeria-
un.org/default.asp?doc=1427
73. Rights-India: New Anti-Terror Laws Draconian Say Activists, 19 decembrie
2008, http://ipsnews.net/news.asp?idnews=45179
74. Rolul mass-mediei în Irak, Monitorul Ştiinţific,
www.csmonitor.com/2008/0319/p08s01-comv.html, 22 martie 2008
75. Rome Statute of International Criminal Court, art. 1,
http://www.un.org/law/icc/statute/99_corr/1.htm
76. Rome Statute of the International Criminal Court
http://www.umn.edu/humanrts/instree/iccelementsofcrimes.html
77. Saudi Arabia: Dr Al-Hashimi in isolation, victim of ill treatment ,
http://en.alkarama.org/index.php?option=com_content&view=article&id=26
3:saudi-arabia-dr-al-hashimi-in-isolation-victim-of-ill-
treatment&catid=33:communiqu&Itemid=180
78. Slobin Dan, Limbaj şi gândire, www.isadc.org-web2_thought.html
79. The lectric law library - http://www.lectlaw.com
80. Toma Adriana, Legea privind folosirea testelor ADN pentru emigranţi a fost
adoptată, joi 15 noiembrie 2007, www.ziare.com
81. Torture in the "War on Terror" A memorandum to the Algerian President,
http://www.amnesty.org/en/library/asset/MDE28/008/2006/en/3adea9ea-
d43c-11dd-8743-d305bea2b2c7/mde280082006en.html
64
82. Tuval Yogev, The Israel Democraty Institute, 9 noiembrie 2008,
http://www.idi.org.il/sites/english/parliament/Pages/Anti-
terrorismLegislationFullVersion.aspx
83. U.S. Anti-Terrorism Panel: Time to Get Serious, septembrie 2000,
http://www.meforum.org/85/us-anti-terrorism-panel-time-to-get-serious
84. U.S. Departament of State, Bureau of Near Eastern Affairs,
http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/35834.htm
85. http://www.terrorism-research.com/insurgency/
86. U.S. Departament of State, http://www.state.gov/s/ct/rls/crt/2006/82733.htm
87. U.S. Department of State, 27 aprilie 2008, http://www.state.gov/
88. United Arab Emirates, Bureau of Democracy, Human Rights, and Labor ,
March 8, 2006, http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2005/61701.htm
89. Wikipedia, http://ro.wikipedia.org/wiki/Terorism
90. www.al- bab.com/media/docs/arabcodes.htm
91. www.DreptOnline.ro
92. www.e-juridic.ro
93. www.llrx.com/features/israel2.htm
94. www.mexicolaw.com/lawinfo.06.htm
95. www.sri.ro
96. www.sri.ro//doctrina-naţională-a-informaţiilor-pentru-securitate.html
97. www.sri.ro//doctrina-naţională-a-informaţiilor-pentru-securitate.html
98. www.UAE interact,com