ae dezechilibrul alimentar - amfiteatru economic

AE Dezechilibrul alimentar – dominantă a comportamentului de consum al tinerei generaţii din România

872 Amfiteatru Economic

DEZECHILIBRUL ALIMENTAR – DOMINANTĂ A COMPORTAMENTULUI

DE CONSUM AL TINEREI GENERAŢII DIN ROMÂNIA

Dorin Vicenţiu Popescu 1, Lelia Voinea2 şi Mihai Teodor Negrea 3 1)2)3) Academia de Studii Economice, Bucureşti, România

Vă rugăm să citaţi acest articol astfel:

Popescu, D.V., Voinea, L. and Negrea, M.T., 2015. Nutritional imbalance – dominant

consumption behaviour of young people from Romania. Amfiteatru Economic, 17 (Special

No. 9), pp. 872-886

Rezumat

Stilul de viaţă alert, marea disponibilitate şi accesibilitate a produselor alimentare

şi puternica presiune exercitată de industria alimentară prin mass-media, pentru încurajarea

supraconsumului, au bulversat absolut toate elementele comportamentului alimentar al

generaţiei de consumatori tineri, determinându-i să-şi piardă reperele nutriţionale transmise

în cadrul educaţiei familiale. Adoptând o alimentaţie bazată pe cantitate în locul calităţii, pe

fondul unei educații nutriționale precare, consumatorii moderni sunt deopotrivă

supraalimentați și subnutriți și din ce în ce mai bolnavi. Pentru prevenirea bolilor

metabolico-nutriționale se impune, mai mult ca oricând, conştientizarea legăturilor dintre

alimentaţie şi sănătate („eşti ceea ce mănânci”) și adoptarea, mai ales de către noua

generație de consumatori, a principiilor de bază ale comportamentului alimentar echilibrat.

Având drept scop evidenţierea dezechilibrului nutriţional ca principală

caracteristică a comportamentului alimentar al noii generaţii de consumatori din România,

am realizat o cercetare exploratorie, bazată pe tehnica jurnalului alimentar prin estimare.

Pentru conturarea tipurilor de dezechilibre nutriţionale a fost analizat aportul mediu zilnic

de energie şi de trofine calorigene al dietei participanților la studiu. Ne propunem ca

rezultatele cercetării noastre să conducă la elaborarea ulterioară a unui ghid pentru

reorientarea comportamentului alimentar al tinerilor consumatori, în vederea prevenirii

apariției unor boli grave, cauzate de dezechilibrul alimentar.

Cuvinte-cheie: noua generaţie de consumatori, comportament alimentar, aport caloric, grad

de acoperire a necesarului de nutrienţi, dezechilibru alimentar.

Clasificare JEL: I12, O13, Z10

_____________________________________________________________

Introducere

Preocupările omului privind problemele legate de alimentaţie sunt tot atât de vechi

ca şi existenţa sa. Modul în care s-au manifestat aceste preocupări a fost foarte diferit, în

Autor de contact, Lelia Voinea - [email protected]

Noi tendinţe în sfera afacerilor sustenabile şi a consumului AE

Vol. 17 • Nr. Special 9 • Noiembrie 2015 873

funcţie de perioadele istorice de dezvoltare a societăţii umane. În cadrul ecosistemului uman,

alimentele şi alimentaţia constituie unele dintre componentele cele mai importante, acestea

evoluând odată cu progresele înregistrate în domeniile ştiinţei şi tehnologiei, precum şi cu

apariţia unor forme avansate de organizare economico-socială a diferitelor comunităţi umane,

care sunt caracterizate printr-o mare diversitate de modele culturale. Privite astfel, în ordinea

descrescătoare a superiorităţii lor, se orânduiesc civilizaţiile informaţionale şi industriale,

agrare şi pastorale, vânătoreşti şi, la urmă, cele care s-au limitat la culegerea hranei din natură.

Pe baza acestor considerente, alimentul, acest component nelipsit al vieţii noastre,

trebuie abordat din perspectivă holistică, deopotrivă prin prisma funcţiilor socială şi identitară,

dar şi a efectelor asupra sănătăţii consumatorilor, cu precădere a tinerei generaţii. Dincolo de

funcția socială, reflectată de faptul că producerea şi consumarea hranei au fost, în toate

colectivităţile umane, activităţi realizate în grup (a mânca nu înseamnă doar o simplă

satisfacere a nevoilor nutriţionale, ci înseamnă şi participare socială), alimentația are și o

importantă funcție identitară, deoarece alimentele pe care le consumăm sunt, în general,

încărcate de referinţe legate de ceea ce noi înşine am trăit. Aceste dimensiuni psihologice

explică, în mare parte, atitudini cum ar fi atracţia, dezgustul sau respingerea anumitor alimente

(Raoult-Wack, 2007).

Astfel, din punct de vedere practic, comportamentul alimentar poate fi definit drept

ansamblul acţiunilor şi atitudinilor individului legate de alimentaţie. Abordat din punct de

vedere teoretic, comportamentul alimentar constituie ansamblul reacţiilor de răspuns faţă de

stimuli interni sau externi, care reclamă aportul de alimente sau întreruperea actului alimentării.

Acestea sunt reacţii înnăscute (instinctuale), precum şi reacţii dobândite în cursul vieţii, prin

experienţă. Comportamentul alimentar se traduce prin îndeplinirea unor acte de voinţă, având

drept scop aportul de substanţe nutritive, nu ca atare, ci sub forma unui aliment, a cărui

semnificaţie este mai complexă decât aceea a substanţelor nutritive pe care el le conţine

(Popescu, 2006).

Nivelul cultural al populaţiilor, dar şi al fiecărui individ, care este datorat pregătirii

acumulate şi capacităţii de a analiza, sistematiza şi interpreta cunoştinţele deţinute, influenţează

în mod hotărâtor comportamentul alimentar. Tradiţiile, credinţele, obişnuinţele, moda, dar şi

considerentele economice şi de utilitate au, în acest context, o pondere însemnată în

determinarea comportamentului alimentar. Întrucât cultura reprezintă modul de viaţă al unui

popor, iar aprecierea comportamentului cultural presupune analiza nu numai a modului de a se

comporta în societate sau de a se îmbrăca al unui individ, ci şi a modului de alimentaţie,

comportamentului alimentar trebuie să i se acorde o importanţă aparte.

Societăţile de consum ale mileniului III se caracterizează printr-o mare disponibilitate

a produselor alimentare, dar, totodată, şi printr-o foarte puternică presiune din partea industriei

alimentare, exercitată prin intermediul mass-media, pentru încurajarea supraconsumului.

Consumatorul se află în faţa unor mesaje paradoxale: incitat, pe de o parte, să consume tot mai

mult sub presiunea reclamelor, este constrâns de cerinţele standardelor modei, pe de altă parte,

să rămână suplu (Raoult-Wack, 2007).

Această situaţie paradoxală, tipică societăţii de consum contemporane, este de natură

să bulverseze consumatorul şi să-l determine să îşi piardă reperele nutriţionale transmise

empiric, din generaţie în generaţie, în cadrul educaţiei familiale (Voinea, Popescu şi Negrea,

2011).

Adoptarea unei alimentaţii bazate pe cantitate în locul calităţii a dat naştere unui nou

tip de consumator de alimente, individul care este în acelaşi timp supraalimentat şi subnutrit,

două caracteristici rar întâlnite în acelaşi organism de-a lungul istoriei civilizaţiei (Pollan,

2008a).



Având ca premisă existenţa acestei realităţi deceptive, am realizat o cercetare

exploratorie, bazată pe una dintre tehnicile consacrate ale anchetei alimentare, jurnalul

alimentar prin estimare, cu scopul de a evidenţia coordonatele definitorii ale obiceiurilor de

consum alimentar şi factorii determinanţi ai comportamentului alimentar al noii generaţii de

consumatori din România. Totodată, cercetarea noastră vizează şi analiza aportului mediu

zilnic de energie şi nutrienţi calorigeni, în vederea evidenţierii potenţialelor dezechilibre

nutriţionale.

Ne propunem ca rezultatele cercetării noastre permită formularea unui set de

recomandări în vederea evitării dezechilibrelor nutriţionale din dieta noii generaţii de

consumatori din România. Evident, aceste recomandări pot sta la baza elaborării ulterioare

a unui ghid pentru reorientarea comportamentului alimentar al tinerilor consumatori, pe

fondul pseudoeşecului unor programe naţionale de ameliorare a stării de nutriţie.

Pentru atingerea scopului propus, lucrarea, structurată în mai multe secţiuni,

debutează cu o incursiune în literatura de specialitate, în vederea identificării celor mai

relevante aspecte privind coordonatele comportamentului alimentar al noii generaţii de

consumatori. Următoarea secţiune este dedicată prezentării obiectivelor şi a metodologiei

utilizate, iar cea de-a treia include rezultate şi discuţii. În final, lucrarea prezintă succint

concluziile desprinse din cercetarea realizată, fiind totodată propusă o soluţie pentru

corectarea dezechilibrelor din comportamentul alimentar al tinerilor consumatori.

1. Investigarea literaturii ştiinţifice de specialitate vizând contextul apariţiei mutațiilor

din comportamentul alimentar al consumatorului modern

Deşi procesul de alimentaţie al omului pe suprafaţa întregului glob a manifestat,

în timp, tendinţe oarecum comune, este de notorietate faptul că fiecare regiune istorică şi

fiecare popor se individualizează prin anumite particularităţi.

Obiceiurile de consum alimentar al omenirii s-au condensat, pe parcursul a unor

lungi perioade de timp, în veritabile sisteme alimentare, ele fiind, fără îndoială, rodul unor

acumulări şi transformări succesive, influenţate de factori ce ţin de condiţiile naturale,

structura şi ierarhia socială, schimburile culturale, orientarea religioasă (Sud-estul Europei a

reprezentat locul de întâlnire a trei religii importante la nivel global: islamismul,

creştinismul şi iudaismul, fiecare dintre acestea având propriile norme religioase ce au

oferit identităţi alimentare proprii, definitorii, fiecărui grup de adepţi) etc. Aceşti factori au

produs - în cazul unor alimente - mutaţii, adaosuri sau eliminări, fie ele temporare sau

definitive; fiecare epocă a avut propria contribuţie sau, cel puţin, a marcat un minim plus de

experienţa în structurarea unui regim alimentar.

Privită din această perspectivă, schimbarea obiceiurilor alimentare nu a fost

nicăieri revoluţionară, rupturile brutale fiind greu de descoperit, deoarece inovaţiile în

materie de nutriţie au fost adoptate gradual înainte de începutul erei industriale.

În perioada modernă, mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial, datorită

progresului tehnologic, agricultura şi zootehnia intensive au permis dezvoltarea unei

industrii agroalimentare puternice, care a produs o serie de schimbări importante în

obiceiurile alimentare, cum ar fi (Teuteberg, 2008):

introducerea în viaţa de zi cu zi a alimentelor refrigerate şi congelate;

crearea alimentelor de tipul “convenience food” (alimente “comode” care reduc

eforturilor consumatorilor legate de spălarea, decojirea, curăţarea, felierea, amestecarea,

condimentarea etc. a materiilor prime);



crearea a numeroase categorii de alimente adaptate consumatorilor cu nevoi

nutriţionale speciale (femei însărcinate, bebeluşi, bolnavi, sportivi etc.);

apariţia alimentelor de tip “fast-food”;

utilizarea pe scară largă a aditivilor artificiali pentru a creşte atractivitatea şi durata

de viaţă a alimentelor.

În Europa, perioada 1945-1975 poate fi denumită „anii cărnii”, deoarece consumul

de carne a atins cote foarte înalte. Creşterea productivităţii a determinat scăderea preţurilor,

afectând statutul tuturor alimentelor, îndeosebi al celor tradiţionale (Scholliers, 2008).

Concomitent, s-a produs o extindere a consumului de alimente, deoarece produsele

odată considerate de lux au devenit accesibile maselor mai largi de populaţie. Astfel,

consumatorii au devenit din ce în ce mai dependenţi de relaţiile de pe piaţă.

Tot în această perioadă au apărut marile companii producătoare de alimente, care

au organizat producţia şi distribuţia într-o manieră diferită, folosind propria imagine de

marcă şi contribuind la internaţionalizarea hranei şi a gustului.

La începutul anilor ’70 au apărut supermarketurile, introducând cele mai radicale

schimbări din istoria cumpărării hranei: vânzările în masă şi autoservirea. Căruciorul plin

de cumpărături, devenit simbol al consumului de masă, s-a răspândit în toată lumea

(Scholliers, 2008).

Supermarketurile au introdus la scară largă mâncarea semi sau gata preparată,

având ca rezultat scurtarea timpului afectat pregătirii şi consumului hranei. Consecinţa în

plan social a acestei schimbări a reprezentat-o individualizarea actului mâncării şi pierderea

semnificaţiei meselor zilnice şi a meselor în familie. Supermarketurile au contribuit, de

asemenea, la accesibilitatea la scară largă şi pe tot parcursul anului a alimentelor şi

băuturilor din toată lumea, inclusiv a legumelor şi fructelor exotice.

În România, cel de-al doilea Război Mondial a adus cu sine un declin al situaţiei

economice şi implicit o agravare a deficienţelor alimentare faţă de perioada antebelică.

Urmată de o perioadă critică, cuprinzând schimbarea regimului politic, naţionalizarea

terenurilor agricole, seceta şi foametea din 1948, această conflagraţie marchează un punct

de cotitură inclusiv în modul de alimentaţie a poporului român. Începând din jurul anului

1950, aportul caloric, proteic, lipidic şi glucidic tinde iarăşi să crească treptat până în

deceniul 8 al secolului trecut. De asemenea, s-a înregistrat şi creşterea ponderii în hrana

zilnică a glucidelor rafinate, cu toate efectele defavorabile asupra stării de sănătate;

concomitent, se consemnează în epocă un consum insuficient de proteine de natură

animală, deficienţe vitaminice (ce au la bază aportul insuficient de fructe şi legume

proaspete) şi un aport scăzut de minerale (Graur, 2006).

În ultimul deceniu al secolului trecut, ca urmare a scăderii nivelului de trai, s-au

accentuat dezechilibrele nutriţionale, acestea devenind cronice în ceea ce priveşte excesele

calorice, determinate de aportul lipidic şi glucidic (mai ales din surse concentrate şi rafinate).

Ca urmare a globalizării ofertei de alimente şi a tendinţelor tot mai evidente de

standardizare a alimentaţiei şi de omogenizare a gusturilor, la începutul mileniului al III-lea

(mai ales odată cu integrarea în Uniunea Europeană), identificăm în oferta de alimente

industriale şi în obiceiurile alimentare ale consumatorilor din România, în special ale celor

din zona urbană, aceleaşi mutaţii ca şi în celelalte ţări europene.

Se poate vorbi, la nivel global, de o degradare în plan nutriţional a alimentaţiei

moderne, produsă pe fondul ultraprocesării materiilor prime agroalimentare. Produsele care

constituie baza alimentaţiei sunt, în general, poluate şi sărăcite în nutrienţii esenţiali.

Una dintre caracteristicile cheie ale alimentaţiei moderne o constituie consumul

alimentelor din ce în ce mai rafinate, în special a celor bazate pe carbohidraţi. Rezultatul



aceastei tehnici a rafinării a determinat o creştere a consumului de calorii „goale” pe

unitatea alimentară (Chirilă, 2007).

Industria alimentară modernă, bazându-se pe diverse teorii din zona nutriţiei, a

încercat să compenseze aceste pierderi prin fortifierea alimentelor, adică adăugarea

ulterioară, în procesul de procesare a materiilor prime rafinate, a unora dintre nutrienţii

absenţi (vitaminele şi minerale). Chiar dacă o parte din micro-nutrienţii pierduţi sunt

reintroduşi ulterior, s-a dovedit că ştiinţa alimentară nu este suficient de avansată încât să

poată compensa toate efectele negative ale procesării alimentelor integrale, complexitatea

alimentului integral fiind imposibil de refăcut pe cale artificială (Pollan, 2008a).

Prin utilizarea deopotrivă a tehnicilor moderne de modificare/rafinare şi de

fortifiere a materiilor prime a fost generată o situaţie care poate fi considerată echivalentul

nutriţional al inflaţiei, determinând indivizii să consume mai mult pentru a obţine aceeaşi

cantitate de nutrienţi esenţiali (absenţa micronutrienţilor din alimentaţie determină anularea

senzaţiei normale de saţietate, care apare după consumarea unui număr suficient de calorii,

iar foamea perpetuă pe care o resimte organismul este, de fapt, un subterfugiu pentru a

obţine nutrienţii absenţi) (Pollan, 2008b).

Opiniile exprimate în literatura de specialitate privitor la selecţia alimentelor arată

că tinerii, deoarece au depăşit etapa când controlul exercitat de părinţi era predominant,

deţin un control personal foarte ridicat asupra alegerilor alimentare, în privinţa tipului de

alimente consumate, a frecvenţei şi a cantităţii acestora (George şi McDuffie, 2008).

Studii care au avut drept scop identificarea factorilor hotărâtori în orientarea

deciziei de alegere a produselor alimentare de către tineri, au subliniat faptul că un rol

primordial îl deţin caracteristicile psihosenzoriale (Beasley, Hackett şi Maxwell, 2004;

Louis et al., 2007). Aşadar, tinerii, veritabili sclavi ai papilelor gustative,

supradimensionează aspectul hedonic al consumului, neglijând realitatea obiectivă a

calităţii alimentelor, reprezentată de latura nutriţională.

2. Obiectivele şi metodologia cercetării

În urma investigării literaturii de specialitate, dar şi prin prisma propriilor

observaţii asupra cotidianului, legat de comportamentul de consum alimentar am constatat

existenţa unei discrepanţe ce se adânceşte continuu sub presiunea constantă a industriei

alimentare, respectiv a cerinţelelor standardelor modei. Aceşti doi factori acţionează în

sensuri diferite, ceea ce determină efecte contradictorii asupra comportamentului de

consum al noii generaţii de consumatori din România.

Astfel, după decenii de consum abuziv al unor produse alimentare ultraprocesate,

pe baza unor informaţii precare în ceea ce priveşte beneficiile nutriţionale reale ale

alimentelor procesate industrial, bilanţul nu este deloc încurajator: oamenii sunt din ce în ce

mai supraponderali, mai bolnavi şi mai prost hrăniţi.

Pornind de la premisa existenţei unui dezechilibru nutriţional în alimentaţia

cotidiană a tinerilor consumatori, lucrarea noastră vizează următoarele obiective:

identificarea principalelor coordonate ale obiceiurilor alimentare ale noii generaţii de

consumatori din România;

evidenţierea factorilor determinanţi ai comportamentului alimentar al noii generaţii

de consumatori din România;



analiza aportului mediu zilnic de energie şi de trofine calorigene al dietei

colectivităţii cercetate;

decelarea posibilelor tipuri de dezechilibre din alimentaţia respondenţilor prin

determinarea gradelor medii de acoperire a necesarurilor zilnice de energie şi de

macronutrienţi;

formularea unor recomandări pentru corectarea potenţialelor dezechilibre din dieta

noii generaţii de consumatori din România.

Evaluarea aporturilor alimentare se poate realiza practic cu ajutorul anchetelor

alimentare, care pot oferi relaţii cu privire la aportul alimentar și implicit, de energie și de

nutrienți esențiali, al dietei unui individ. Trebuie specificat de la început că nu există o

metodă care să permită o evaluare exactă a aportului alimentar.

Modalitățile de realizare a anchetelor alimentare sunt diverse, concretizându-se în:

studiul statistic al disponibilităţilor alimentare ale unei populaţii, studiul pe grupe sociale

omogene sau pe instituţii, ancheta familială, ancheta individuală (care poate cuprinde:

metoda jurnalului prin cântărire sau prin estimare, metoda chestionarului de frecvenţă

alimentară, istoria alimentară) (Marcu, 2011).

Ancheta alimentară este indispensabilă în orice demers de schimbare a

comportamentului alimentar, deoarece, în absența acesteia, orice intervenție nu poate avea

decât un caracter general, concretizându-se, de fapt, în stabilirea fie a unui regim standard,

fie a unei liste de interdicţii.

Ancheta alimentară nu vizează determinarea cu exactitate a aporturilor alimentare

ale individului, scopul acesteia fiind mai degrabă acela de a obține o imagine mai clară a

obiceiurilor alimentare. În caz de necesitate, ancheta alimentară poate fi un suport util

pentru sfaturi dietetice personalizate (Holford, 2008).

Una dintre metodele consacrate de culegere a datelor într-o anchetă alimentară este

cea a jurnalului alimentar, care poate fi completat de subiectul anchetat, de un apropiat al

său, sau chiar de către investigator dacă perioada de referinţă este scurtă.

Un avantaj de necontestat al metodei jurnalului alimentar este acela că studiul, pe

mai multe zile, al alimentelor și cantităților consumate din acestea, va permite stabilirea

obiceiurilor alimentare ale respondenților. Metoda jurnalului alimentar este preferată altor

metode, deoarece oferirea răspunsurilor nu apelează la memoria respondentului. Desigur, ca

orice metodă de cercetare, și cea a jurnalului alimentar comportă o serie de dezavantaje,

cum ar fi faptul că implică o disponibilitate de colaborare destul de ridicată din partea

respondenților, fiind necesar ca aceștia să înregistreze alimentele și cantitățile consumate

din acestea la fiecare masă, timp de mai multe zile (înregistrarea unei singure zile este puţin

reprezentativă pentru obiceiurile alimentare ale unui individ). Din acest motiv, și numărul

respondenților nu este foarte ridicat într-o astfel de cercetare. Printre erorile care pot afecta

acest tip de cercetare trebuie să amintim tendința de a subestima prizele alimentare în afara

domiciliului și pe aceea de a selecta/exclude anumite alimente (mai ales pe cele care în

mentalul colectiv sunt asociate cu alimentația nesănătoasă) (Graur, 2006).

Metoda jurnalului alimentar asigură obţinerea unor informaţii corecte din punct de

vedere cantitativ, din acest motiv fiind denumită adesea drept „standardul de aur” al

aprecierii aporturilor energetice, faţă de care sunt comparate toate celelalte metode. Pentru

a completa un jurnal alimentar, subiectul trebuie instruit în ceea ce priveşte nivelul

detaliilor cerute, descrierea alimentelor şi aprecierea cantităţii acestora, metoda de

preparare, mărimea porţiilor.

În cercetarea noastră, am optat pentru metoda Jurnalul alimentar prin estimare,

care presupune indicarea alimentelor şi, cu aproximație, a cantităţilor ingerate din acestea.



Eşantionul a fost alcătuit din 40 de persoane, cu vârsta între 20 și 26 de ani, de

naționalitate română, dintre care 28 de sex feminin şi 12 de sex masculin, studenţi la

programele de masterat ale Facultăţii de Business şi Turism, din cadrul ASE Bucureşti.

Cercetarea s-a realizat în perioada aprilie-iunie 2014. Timp de şapte zile, folosind

o machetă de jurnal alimentar care le-a fost pusă la dispoziţie de autorii lucrării, studenţii au

notat alimentele pe care le-au consumat la cele trei mese principale ale zilei şi la cele două

gustări şi au indicat, cu aproximaţie, cantitatea ingerată din fiecare aliment. Ulterior, pentru

alimentele declarate în jurnalele alimentare ale respondenţilor a fost identificat conţinutul

de proteine, de glucide şi de lipide, folosind diverse baze de date cu compoziţia chimică a

alimentelor (United States Department of Agriculture (USDA), n.d.).

Prelucrarea datelor s-a realizat cu ajutorul programului de calcul tabelar Excel şi a

a presupus, mai întâi, calcularea cantităților totale de proteine, lipide şi glucide

corespunzătoare alimentelor şi cantităţilor aferente, indicate de către respondenţi, la fiecare

dintre cele cinci mese zilnice (micul dejun, gustarea 1, prânzul, gustarea 2, cina), timp de

șapte zile. Pe baza acestor valori a fost calculată valoarea energetică pentru fiecare masă a

zilei, prin însumarea acestora s-a obținut aportul caloric corespunzător fiecărei zile și, apoi,

a fost calculată media aportului zilnic de energie în cazul fiecărui respondent. A doua etapă

a constat în calcularea, pentru fiecare respondent, a gradelor de acoperire a necesarurilor

zilnice recomandate pentru fiecare dintre cele trei categorii de trofine calorigene, cât și

pentru necesarul zilnic recomandat de energie.

În normele de nutriție, necesarurile zilnice recomandate de nutrienți și de energie

sunt diferențiate în funcție de sex, de vârstă și de intensitatea efortului fizic depus. Dar,

deoarece respondenții se încadrează în același interval de vârstă și, în general, nu desfășoară

o activitate fizică intensă (pot fi caracterizați mai degrabă de sedentarism din cauza

contextului socio-profesional, fiind deopotrivă studenți la masterat și angajați), singurul

criteriu de segmentare este sexul. Astfel, datele au fost prezentate și prelucrate (calculul

gradelor de acoperire a necesarurilor zilnice recomandate de energie și de nutrienți cu rol

energetic) separat pentru respondenții de sex feminin și pentru cei de sex masculin.

Calculul aportului caloric și al gradelor de acoperire a necesarurilor zilnice

recomandate de energie și de nutrienți cu rol energetic a avut la bază următoarele formule

(Dima et al., 2006):

Q = 4,1*P + 4,1*Gl + 9,3*L unde:

Q - valoarea energetică a produsului (kcal); P, Gl, L – cantitățile de

proteine, glucide, lipide (g).

G = Q/N *100, unde

unde:

G - gradul de acoperire a necesarului energetic zilnic (%); Q -

valoarea energetică (kcal); N - necesarul zilnic recomandat de

energie (kcal).

GP = P/NP * 100

GGl = Gl/NGl * 100

GL = L/NL * 100

unde:

GP, GGl, GL - gradele de acoperire a necesarurilor zilnice de

proteine, glucide, lipide (%);P, Gl, L – cantitățile de proteine,

glucide, lipide (g); NP, NGl, NL - necesarurile zilnice de proteine,

glucide și lipide (g).



3. Rezultate şi discuţii

În Tabelul nr. 1 este redat aportul mediu zilnic de kilocalorii și de trofine

calorigene, precum și gradele medii de acoperire a necesarurilor zilnice recomandate de

energie și de trofine calorigene, în cazul respondenților de sex feminin. Calculul gradelor de

acoperire s-a bazat pe necesarurile recomandate în normele de nutriție din România pentru

femei cu vârsta cuprinsă între 20-45 ani, care desfășoară o activitate fizică de intensitate

mică (2500 kcal, 90 g de proteine, 340 g de glucide, 80 g de lipide).

Tabel nr. 1: Aportul mediu zilnic de energie și de trofine calorigene

și gradele medii de acoperire în cazul respondenților de sex feminin

Nr.

crt.

Aportul mediu zilnic de macronutrienţi

şi de energie al dietei respondenților

de sex feminin

Gradul mediu de acoperire

a necesarurilor recomandate

pentru respondenții de sex feminin

P

(g)

Gl

(g)

L

(g)

Valoare

energetică

(kcal)

GP

(%) GGl (%)

GL

(%)

G

(%)

1 57.91 70.27 28.50 790.56 64.35 20.67 35.62 31.62

2 101.90 150.64 102.67 1990.21 113.23 44.31 128.33 79.61

3 85.95 240.68 103.70 2303.59 95.50 70.79 129.63 92.14

4 75.73 136.08 64.80 1471.09 84.15 40.02 81.00 58.84

5 41.55 134.60 28.64 988.56 46.16 39.59 35.80 39.54

6 59.92 179.63 58.58 1526.88 66.57 52.83 73.22 61.08

7 63.26 196.52 74.26 1755.68 70.29 57.80 92.82 70.23

8 54.31 138.88 54.06 1294.83 60.34 40.85 67.57 51.79

9 64.46 273.03 65.29 1990.89 71.63 80.30 81.61 79.64

10 91.74 188.31 105.98 2084.86 101.94 55.39 132.47 83.39

11 85.47 149.78 98.99 1945.33 94.96 44.05 123.73 77.81

12 98.29 157.48 48.53 1462.08 109.22 46.32 60.67 58.48

13 62.34 80.83 31.47 879.68 69.27 23.77 39.34 35.19

14 55.85 321.44 54.38 2111.50 62.05 94.54 67.98 84.46

15 124.51 249.32 127.32 2800.49 138.34 73.33 159.15 112.02

16 70.12 123.50 57.13 1260.00 77.91 36.32 71.42 50.40

17 78.74 176.11 97.33 1950.10 87.49 51.80 121.67 78.00

18 72.84 157.61 101.83 1813.94 80.93 46.36 127.29 72.56

19 52.67 130.11 44.66 1164.78 58.52 38.27 55.83 46.59

20 72.82 127.01 91.05 1666.03 80.91 37.36 113.81 66.64

21 49.03 110.39 68.14 1287.33 54.48 32.47 85.18 51.49

22 80.88 98.43 83.81 1532.10 89.87 28.95 104.76 61.28

23 90.03 201.84 80.32 1916.49 100.03 59.37 100.41 76.66



Nr.

crt.



de sex feminin



pentru respondenții de sex feminin

P

(g)

Gl

(g)

L

(g)

Valoare

energetică

(kcal)

GP

(%) GGl (%)

GL

(%)

G

(%)

24 67.81 52.10 40.94 866.02 75.34 15.32 51.18 34.64

25 77.20 144.75 79.62 1643.02 85.78 42.57 99.53 65.72

26 98.61 183.98 92.94 2022.93 109.57 54.11 116.17 80.92

27 94.82 192.03 89.50 2008.42 105.35 56.48 111.88 80.34

28 87.46 115.84 74.33 1524.80 97.18 34.07 92.91 60.99

Media 75.58 160.04 73.17 1644.72 83.98 47.07 91.46 65.79

Legendă: P, Gl, L – cantitățile de proteine, glucide, lipide (g); G - gradul de acoperire a necesarului

energetic zilnic (%);GP, GGl, GL - gradele de acoperire a necesarurilor zilnice de proteine, glucide,

lipide (%)

Deoarece valoarea energetică este acea componentă a valorii nutritive care

exprimă aspectul cantitativ al hranei consumate, în cazul respondenților de sex feminin se

poate vorbi de existența unui dezechilibru, provenit, în majoritatea covârșitoare a cazurilor

(27 din 28 de respondenți) din aport insuficient de hrană, media gradului de acoperire a

necesarului energetic zilnic recomandat fiind de 65,79% (1644.72 kcal.). În cazul unui

singur respondent de sex feminin observăm un grad mediu de acoperire a necesarului zilnic

de energie de 92,14% (un aport de 2303,59 kcal), fiind cel mai apropiat de valoarea optimă

de 100% (adică necesarul recomandat de 2500 kcal). Un singur respondent a avut un aport

caloric mediu excesiv, de aproximativ 2800 kcal, depășind cu 12% necesarul zilnic

recomandat. La polul opus, se situează 5 respondenți care au avut un aport caloric mediu

zilnic mai mic decât jumătate din necesarul diurn recomandat, gradele medii de acoperire a

necesarului energetic zilnic situându-se între 31-47%.

Pentru a aprecia cauza acestui dezechilibru caloric, vom analiza situația gradelor

medii de acoperire ale celor trei categorii de trofine calorigene (proteine, glucide, lipide)

care configurează valoarea energetică a unui aliment, în cazul respondenților de sex feminin

(Figura nr. 1).

În ceea ce privește gradul de acoperire a necesarului zilnic recomandat de proteine,

media este de 83,98%, ceea ce corespunde unui aport mediu zilnic de 75,58 g. Per

ansamblu, apreciem că există un dezechilibru, însă nu foarte grav. Din totalul

respondenților de sex feminin, în cazul a 21% dintre aceştia (6 persoane) se poate vorbi de

aport optim de proteine în alimentația cotidiană, gradele de acoperire a necesarului de

proteine fiind apropiate de valoarea optimă de 100% (sunt cuprinse în intervalul 95-105%).

În cazul a 4 respondenți apare un aport proteic excesiv, gradele de acoperire a necesarului

zilnic de proteine fiind de 109,22%, 109,57%, 113,23% și 138,34%. Alimentația unei

singure persoane poate fi caracterizată prin aport de proteine mai mic decât jumătate din

necesarul recomandat (un grad de acoperire de 46,16%, corespunzător unui aport mediu

zilnic de aproximativ 41 g).



Figura nr. 1: Gradele medii de acoperire a necesarurilor zilnice recomandate de

trofine calorigene și energie în cazul respondenților de sex feminin

În cazul glucidelor, constatăm că dezechilibrul este foarte accentuat. Media

gradelor de acoperire a necesarului zilnic recomandat de glucide este de 47,07%

(echivalentul unui aport mediu zilnic de 160,04 g), adică mai puțin de jumătate din

necesarul diurn recomandat. De altfel, gradele de acoperire a necesarului de glucide în

cazul a aproximativ 60% (17 persoane) dintre respondenții de sex feminin se situează sub

nivelul de 50% (în cazul a 4 persoane, valorile gradelor de acoperire sunt cuprinse între 15-

30%). Acest dezechilibru major în aportul de glucide al alimentației cotidiene poate fi

explicat și prin falsul mit prezent în mentalul publicului feminin, acela că glucidele

contribuie la creșterea în greutate. Având în vedere că vârsta respondenților este de 23-25

ani, preocuparea pentru aspectul fizic este exacerbată. Aceasta are ca rezultat fie adoptarea

unor diete restrictive, fie chiar excluderea definitivă din alimentație a anumitor alimente,

incriminate pentru valoarea calorică ridicată, printre acestea numărându-se și diferite surse

de glucide. Problema este că, de cele mai multe ori, se renunță la alimente valoroase din

punct de vedere nutritiv, cum ar fi, de exemplu, cerealele integrale și produsele derivate din

acestea, doar din considerente legate de conținutul ridicat de glucide al acestora. O singură

persoană din cele 28 de sex feminin are o alimentație cu un aport de glucide care ar putea fi

considerat optim (gradul de acoperire este de 94,95%).

În cazul lipidelor, gradul mediu de acoperire a necesarului este de 91,46%

echivalentul unui aport mediu zilnic de 73,17 g), valoare care evidenţiază un dezechilibru

minor. În cazul a 3 dintre respondenţi, valorile gradelor de acoperire înregistrează cifre mai

mici de 50% din necesarul optim recomandat (35,62%, 35,8% şi 39,34%). Doar alimentaţia

a 5 dintre respondenţii de sex feminin poate fi considerată echilibrată din punct de vedere al

aportului de lipide, gradele de acoperire a necesarului zilnic recomandat fiind cuprinse între

92-105%. Aproximativ 36% (10 persoane) dintre respondenţii de sex feminin consumă în

exces lipide, depăşind cu 11-59% necesarul optim recomandat. La persoana în cazul căreia

gradul de acoperire a necesarului de lipide este de 159%, se remarcă şi un aport proteic

excesiv (gradul de acoperire a necesarului de proteine este de 138,34%) , această situaţie

conducând, implicit, la un exces caloric (gradul de acoperire a necesarului de energie este

de 112%).



Tabelul nr. 2 evidențiază aportul mediu zilnic de kilocalorii și de trofine calorigene,

respectiv gradele medii de acoperire a necesarurilor zilnice recomandate de energie și de

trofine calorigene, calculate în cazul respondenților de sex masculin. Calculul gradelor de

acoperire s-a bazat pe necesarurile recomandate în normele de nutriție din România pentru

bărbații cu vârsta cuprinsă în intervalul 20-45 ani, care desfășoară o activitate fizică de

intensitate mică (2700 kcal, 90 g de proteine, 370 g de glucide, 90 g de lipide).

Tabel nr. 2: Aportul mediu zilnic de energie și de trofine calorigene

și gradele medii de acoperire în cazul respondenților de sex masculin

Nr.

crt.



de sex masculin



pentru respondenții de sex masculin

P

(g)

Gl

(g)

L

(g)

Valoare

energetică

(kcal)

GP

(%)

GGl

(%)

GL

(%)

G

(%)

1 79.12 234.05 96.33 2179.88 87.91 63.26 107.04 80.74

2 59.19 221.12 49.00 1604.94 65.76 59.76 54.44 59.44

3 126.36 295.85 159.47 3214.09 140.40 79.96 177.19 119.04

4 89.97 381.55 120.73 3056.07 99.97 103.12 134.15 113.19

5 122.05 248.53 107.38 2518.06 135.61 67.17 119.31 93.26

6 87.82 228.33 97.72 2204.98 97.57 61.71 108.57 81.67

7 171.94 359.18 129.41 3359.93 191.04 97.08 143.79 124.44

8 70.58 125.25 76.42 1533.01 78.43 33.85 84.91 56.78

9 103.24 196.41 124.26 2394.42 114.71 53.08 138.07 88.68

10 132.52 146.16 100.69 2079.01 147.25 39.50 111.88 77.00

11 73.84 226.62 52.74 1847.47 82.05 61.25 58.60 68.42

12 103.2 204.33 124.41 2417.89 114.67 55.22 138.23 89.55

Media 101.65 238.95 103.21 2367.48 112.95 64.58 114.68 87.68

Legendă: P, Gl, L – cantitățile de proteine, glucide, lipide (g); G - gradul de acoperire a necesarului

energetic zilnic (%);GP, GGl, GL - gradele de acoperire a necesarurilor zilnice de proteine, glucide,

lipide (%)

Și în cazul respondenților de sex masculin, apare aceeași situație de dezechilibru,

ceea ce se traduce printr-un aport caloric insuficient, în medie de 2367.48 kcal (adică un

grad mediu de acoperire a necesarului zilnic de energie de 87,68%). Observăm că 25%

dintre respondenți (3 persoane) au un aport caloric excesiv, depășind cu 13%, 19%,

respectiv 24% necesarul zilnic recomandat, în timp ce majoritatea, adică 75% (9

respondenți) au un aport caloric insuficient. Cele mai mici grade de acoperire obținute au

fost de 59%, ceea ce reprezintă un aport caloric mediu de 1604.94 kcal și, respectiv, de 57%,

reprezentând un aport caloric mediu de 1533 kcal (Figura nr. 2).

În continuare, vom analiza situația gradelor medii de acoperire ale celor trei

categorii de trofine calorigene, în cazul respondenților de sex masculin, în scopul de a

aprecia cauza acestui dezechilibru caloric.



Figura nr. 2: Gradele medii de acoperire a necesarurilor zilnice recomandate

de trofine calorigene și energie în cazul respondenților de sex masculin

În cazul proteinelor, media gradului de acoperire a necesarului recomandat este de

112,95%, corespunzând unui aport mediu zilnic de 101,65 g, situație ce evidenţiază un

regim hiperproteic. Alimentaţia a 50% dintre respondenţii de sex masculin (6 din totalul de

12) se caracterizează prin hiperconsum de proteine, aportul proteic în cazul acestora fiind

cu 15-91% mai mare decât necesarul optim. La persoana cu gradul de acoperire a

necesarului de proteine de 191% se remarcă şi un exces de lipide (gradul de acoperire a

necesarului de lipide este de 143,79%), aportul de glucide fiind totuşi corespunzător. Acesta

este respondentul la care s-a înregistrat cea mai mare valoare a gradului de acoperire a

necesarului de energie (124,4%). Doar în cazul a 2 respondenţi se remarcă aport optim de

proteine, gradele de acoperire a necesarului fiind de 97,57% şi, respectiv, de 99,97%. Cel

mai mic grad de acoperire a necesarului de proteine este de 65,76%.

Deşi, în medie, gradul de acoperire a necesarului glucidic a înregistrat o valoare

mai mare în cazul respondenţilor de sex masculin decât în cazul celor de sex feminin

(64,58% faţă de 47,07%), avem tot o situaţie de dezechilibru, generat de aportul insuficient

de glucide în alimentaţie (în medie 238,95 g/zi). Din total respondenţilor, doar în cazul a 2

persoane se observă un aport corespunzător de glucide în alimentaţia cotidiană, gradele de

acoperire a necesarului având valori de 97,08% şi, respectiv, de 103,12%. Tot în cazul a 2

persoane există cel mai mic aport glucidic, gradele de acoperire a necesarului zilnic

recomandat având valori mai mici de 50% (33,85% şi 39,5%). Pentru un procent de 58% (7

persoane din 12) din totalul respondenţilor de sex masculin, gradele de acoperire a

necesarului recomandat sunt cuprinse între 53-80%.

În ceea ce priveşte aportul de lipide din alimentaţia respondenţilor de sex

masculin, aşa cum indică şi media de 114,68% a gradului de acoperire a necesarului

recomandat, dezechilibrul se menţine, fiind generat de această dată de aportul excesiv (în

medie 103,21 g/zi). Observăm la 75% dintre respondenţi (9 persoane din totalul de 12) un

aport lipidic excesiv, care depăşeşte cu 7-44% valoarea optimă. Cel mai mic aport de lipide

(54,44% din necesarul recomandat) se înregistrează în cazul unui singur respondent, aceasta

fiind persoana în a cărei alimentaţie se remarcă şi cel mai mic aport de proteine (65,76%).



Analizând jurnalele alimentare completate de către respondenţi, formulăm drept

principale coordonate ale comportamentului de consum alimentar al noii generaţii de

consumatori următoarele:

aportul de macronutrienţi provine, în cea mai mare parte, din alimentele consumate

la masa de prânz sau de seară, micul dejun şi gustările fiind în multe cazuri sărace în

proteine, ceea ce constituie o aplicare defectuoasă a principiilor unei alimentaţii corecte; în

atari condiţii, masa de dimineață ar trebui să se regăsească în programul alimentar al

oricărei persoane, indiferent de vârstă sau efortul depus şi, alături de prima gustare a zilei,

să acopere 30% din necesarul energetic zilnic şi de nutrienţi calorigeni;

în alimentaţia tinerilor care au participat la studiu am identificat prezenţa a

nenumărate alimente dezechilibrate nutriţional, cum ar fi preparatele din carne şi

brânzeturile procesate industrial, produsele de patiserie industrială cu indice glicemic

ridicat (biscuiţi, napolitane, prăjituri, covrigi etc.), pizza, băuturile răcoritoare

carbogazoase, care furnizează cantităţi însemnate de lipide saturate și hidrogenate, de

glucide simple şi cantităţi insuficiente de proteine de calitate superioară; acest aspect

susţine afirmaţia de mai sus în privinţa nerespectării legilor unei alimentaţii corecte.

Concluzii

Rezultatele cercetării noastre evidenţiază clar un comportament alimentar

dezechilibrat în rândul noii generaţii de consumatori.

Dieta respondenților de sex feminin este marcată de dezechilibru, reflectat generic

printr-un grad mediu de acoperire necesarului energetic zilnic de 65,79% (corespunzător

unui aport insuficient de energie, în medie de 1644.72 kcal./zi, comparativ cu necesarul

recomandat de 2500 kcal.). Acest dezechilibru caloric este o consecință a aportului

insuficient de hrană și, totodată, de macronutrienţi (deoarece gradul mediu de acoperire a

necesarului zilnic recomandat de proteine este de 83,98%, gradul mediu de acoperire a

necesarului zilnic recomandat de glucide este de 47,07%, iar gradul mediu de acoperire a

necesarului zilnic recomandat de lipide este de 91,46%).

Aceeași situație de dezechilibru apare și în cazul dietei respondenților de sex

masculin, fiind relevată de gradul mediu de acoperire a necesarului zilnic de energie de

87,68% (corespunzător unui aport caloric insuficient, în medie de 2367.48 kcal./zi,

comparativ cu necesarul recomandat de 2700 kcal.). Acest dezechilibru caloric, consecință

tot a unui aportul insuficient de hrană, la fel ca în cazul respondenților de sex feminin, este

generat, de data aceasta, de un aport excesiv de lipide și de proteine și unul insuficient de

glucide (deoarece gradul mediu de acoperire a necesarului zilnic recomandat de proteine

este de 112,95%, gradul mediu de acoperire a necesarului zilnic recomandat de glucide este

de 64,58%, în timp ce gradul mediu de acoperire a necesarului zilnic recomandat de lipide

este de 114,68%).

În concluzie, atât alimentaţia respondenţilor de sex feminin, cât şi cea a

respondenţilor de sex masculin este marcată de dezechilibre, mai mult sau mai puţin

accentuate, evidenţiate de valorile gradelor de acoperire a necesarurilor zilnice de energie şi

de macronutrienţi. Dacă în cazul respondenţilor de sex feminin dezechilibrul nutriţional

este generat de aportul insuficient de macronutrienţi (în special de glucide şi proteine), în

cazul respondenţilor de sex masculin, dezechilibrul reflectă un aport excesiv de nutrienţi (în

special proteine şi lipide).



Rezultatele prezentei cercetări, corelate cu cele anterior obţinute (Pamfilie et al.,

2011), accentuează necesitatea elaborării unui set de recomandări, sub forma unui ghid de

alimentaţie sănătoasă, care să permită reorientarea comportamentului alimentar al tinerilor

consumatori, mai ales că promovarea unei alimentaţii sănătoase, prin varietate şi moderaţie,

în scopul reconcilierii satisfacţiei senzoriale cu restricţiile alimentare, nu reprezintă un

demers facil.

Sugerăm ca posibilă abordare în formularea acestui ghid utilizarea experienţei

americane, fundamentată pe cele mai recente dovezi ştiinţifice obţinute de USDA (United

States Department of Agriculture) şi HHS (United States Department for Health and

Human Services), care furnizează soluţii pentru adoptarea unui model de alimentaţie

sănătoasă, bazat pe alimente cu densitate nutriţională ridicată, în măsură să contribuie la

menţinerea sănătăţii şi a greutăţii corporale.

Cel mai nou model american de alimentaţie sănătoasă, ilustrat prin simbolul

“MyPlate”, include cinci grupe de alimente, în măsură să furnizeze dietei tinerilor

consumatori toţi nutrienţii necesari, fără a avea un aport caloric prea ridicat (USDA, 2011)

(Figura nr. 3).

Pentru o dietă optimă, modelul

oferă recomandări consumatorilor cu

privire la alimentele şi/sau unele dintre

componentele acestora al căror aport

trebuie crescut, precum şi pentru cele al

căror aport trebuie limitat (USDA, 2011):

fructele şi legumele consumate la

o masă să acopere jumătate din farfurie;

laptele şi produsele lactate

consumate să aibă un conţinut de 1%

grăsime sau să fie degresate;

cel puţin jumătate din cantitatea

de cerealele consumate să fie integrale;

proteinele consumate să provină

din surse variate (peşte, fructe de mare,

leguminoase, carne slabă).

Recomandările americane pot fi adaptate specificului românesc şi, ulterior,

utilizate în elaborarea de materiale educaţionale, precum şi în proiectarea şi realizarea de

programe nutriţionale de către factorii de decizie la nivel naţional.

Bibliografie

Beasley, L., Hackett, A. and Maxwell, S., 2004. The dietary and health behaviour of young

people aged 18–25 years living independently or in the family home in Liverpool, UK.

International Journal of Consumer Studies, 28(4), pp. 355–363.

Chirilă, P., 2007. Alimentaţia echilibrată a omului sănătos. Bucharest: Naţional Publishing

House.

George, R. and McDuffie, T., 2008. Adolescents' Food Attitudes and Behaviors During the

School Day: Implications for Food Marketers. Journal of Food Products Marketing,

14(1), pp. 37-50.

Figura nr. 3: Simbolul „MyPlate”

Sursa: United States Department of Agriculture

(USDA), 2010



Graur, M. ed., 2006. Ghid pentru alimentaţia sănătoasă. Iași: Performantica Publishing

House.

Holford, P., 2008. Cartea nutriţiei optime. Bucharest: ALL Publishing House.

Louis, W., Davies, S., Smith, J. and Terry, D., 2007. Pizza and Pop and the Student

Identity: The Role of Referent Group Norms in Healthy and Unhealthy Eating. The

Journal of Social Psychology, 747(1), pp. 57-74.

Marcu, D.M., 2011. Alimentaţia copilului preşcolar, impact asupra stării de sănătate. PhD.

University of Medicine and Pharmacy,,Gr. T. Popa”.

Olinescu, R., 2006. Totul despre alimentaţia sănătoasă. Bucharest: Niculescu Publishing

House.

Pamfilie, R., Procopie, R., Bobe, M. and Vişan, S., 2011. Nutritional Planning Management

Of The Foodstuff: A Systemic Approach, International Business. Innovations,

Psychology, Economics, 2(1(2)), pp. 143-152.

Pollan, M., 2008a. În apărarea mâncării. Manifestul unui gurmand. Bucharest: House of

Guides Publishing House.

Pollan, M., 2008b. Dilema omnivorului. Bucharest: House of Guides Publishing House.

Popescu, D., 2006. Alimentaţie şi igiena mărfurilor. Bucharest: ASE Publishing House.

Popescu, D.V., Negrea, M.T. and Voinea, L., 2011. Mutations in the foodstuff quality

perception of the new consumers from Romania. Amfiteatru Economic, 13(Special

Number 5), pp. 771-779.

Rădulescu, E., 2005. Alimentaţie inteligentă. Bucharest: Viaţă şi Sănătate Publishing

House.

Raoult-Wack, A. L., 2007. Hrana – Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti.

Bucharest: Univers Publishing House.

Scholliers, P., 2008. Noutate şi tradiţie. Noul peisaj al gastronomiei. In: P. Freedman, ed.

2008. Istoria gustului. Bucharest: Vellant Publishing House, pp. 333-357.

Teuteberg, H., 2008. Naşterea erei moderne a consumului. Inovaţii culinare începând din

1800. In: P. Freedman, ed. 2008. Istoria gustului. Bucharest: Vellant Publishing House,

pp. 233-262.

United States Department of Agriculture (USDA), 2010. My Plate [pdf]. United States

Department of Agriculture. Available at: <http://www.choosemyplate.gov/food-

groups/downloads/MyPlate/DG2010Brochure.pdf> [Accessed 12 March 2015].

United States Department of Agriculture (USDA), 2011. USDA Food Patterns [pdf] United

States Department of Agriculture: Center for Nutrition Policy and Promotion. Available

at: <http://www.cnpp.usda.gov/sites/default/files/dietary_guidelines_for_americans/

PolicyDoc.pdf> [Accessed 9 March 2015].

United States Department of Agriculture (USDA), n.d. National Nutrient Database for

Standard Reference Release. [online] United States Department of Agriculture.

Available at: <http://ndb.nal.usda.gov/ndb/search/list> [Accessed 15 February 2015].

Voinea, L., Popescu, D.V. and Negrea, T.M., 2011. Paradoxes in the diet of modern

consumer at the confluence between food science and food industry. Ovidius University

Annals, Economic Sciences, Serie, XI (1), pp. 2321-2325.

ae dezechilibrul alimentar - amfiteatru economic

Documents