821.135.1-31

MINERVAS.A.

Redaclia qi sediul social l

B-dul Metalurgiei nr. 3244, cod 041833, sector 4, Buctregti,o.P. 82 - C.P. 38

Tel.: (021) 461.08.08,461.08.10; Far (021) 461.08.09

Adrian Lesenciuc

Moartea noastricea de toate z:alele

' : i . '1

Editura Minerva . Bucuregti 2008www.edihrarninerva.ro

Coperta: Cristina Dunritrescu ,

Desendl copertei: Victoria Argint

Redactor: Ioan Luca i

DTP: Chrrnen Diana Mateescu

I-am prezis cd va muri peste optzeci de ani. Numai

optzeci? m;a inlrebal. Binq, optzepi Si dqud luni, i-am

rbspuns. Dgar atd,t! s-a qrirat, Bine, atunci, o,ptzeci de ani,

doud lq&i Si doudzeci Si una de zile. Din acef morpent a

trdit cu obsesia morlii apropi4te: Mai am doudzeci gi noud,

de mii trei sute de zile de trdit, doud.zeci Si noud de miidoud .sute naudzici Si noud de zile,., Obsesia zilelor

,,numd1ate" La determinat sd-gi facd ordine in viat[, sd

aibd propriile prioritdti 9i sd urmdreascd indeplinirea lor,

s[ rupd de la,sine lds6nd altora busuria de a'i fi aldtuli incele doa,r doudzeci qi noud de mii doud sute noud,zegi gi opt

de zile care i-au mai rdrnas de triit. Ca un cancer cfl,ro'i

rodoa pqJinitatea trpiului, obsesia finitudinii il trimitea

zilnic pe masa rnorfii,,o0.ro transa.din viala stngerandi Si

sdlbatiod: au mai rdmas dqu5.z"eci gi noud de mii doud sute

noldzapi qi gopte, doubzeci pi nou6'do mii doud sute

noulzeci 'gi gase zile:.. irnpu,lirrat; re,isza zilnio dinfidgezlrrrea vi@iil dsudzeci qi:,,nouft; dE', rnii d*rub sute

.+noudzeci ,gi cinci. Inv6fase $il', 6 din,dilele rdrnas6,

Adrian Lesenciuc

mdzgdhnd mirat mai adesea foile din agendd, pere{ii

camerei, asfaltul: dou[zeci pi noud de mii doud sute

noudzeci gi patru, doudzeci gi noud de mii doud sute

noudzeci gi trei, doudzeci qi noud de mii doud sute

noudzeci gi dou6... iqi inchiseseviafain cuqcd gi se elibera

prin moarte frrdmd, cu frrAmd. Zilele lungi de gardd,la

propriul trup (trdindu-se pe sine) qi le amesteca cu gAnduri

obscure: peste o mie trei sute Saptezeci de zile termin

facultatea, probabil peste tncd doud mii md tnsor de acum

fn doudzeci Si Sase de zile am examen la teoria comu-

nicdrii. $i au mai rdmas doudzeci Si noud de mii doud sute

noudzeci Si una de zile de trdit. in fata foilor r[zlefe,gdndul aluneca de la gcoala semioticd la sensul fbrd

semnificat al viefii lui: o sum[ de goluri extinzdndu-se,

prelungindu-se, un trecut marcat de lipsa trdirii, un viitorin care felia de viatd dispare, negdnd legile fizicii clasice.

$i mai avea doar douizeci qi noud de mii doud sute

noudzeci de zile la dispozifie. Pagii il purtau pe intinderea

asfaltului intr-o lume (a cui?) in care arhitectura era un go1

de reprezentare, in care alt gol din lecturile sale sprijinea

f6gia albastrd de ceq descompundndu-se in cdldura

amiezli. Strada lui era un altundev a pe carc l-a trdit printre

rdndurile cirlilor lui Vargas Llosa qi-gi propusese si caute

in bibliotecd ce anume se rdsfrdnge in ea. Nimic,in afara

a ceea ce nu poate fi povestit. Vargas Llosa nici nu osugerase: a simfit ins6, in tdcere, prezen[a altor sensuri

inunddnd bogdlia reprezentdrii sale ,,strede mea". Prinmullime distingea uniforma unui anume locotenent

6

Moartea noastrd cea de toate zilele

Gamboa, pe care nu gi-o mai imaginase niciodatd. Vorbea

muteqte o limbd pe care n-o infelegea nimeni: cine sd mai

surprindd infuzia de personaje ale propriei copildriiamestecdndu-gi depdrtarea cu fantome livregti? Unde

sunt? se intrebd aplec6ndu-se gi culegdnd o piatrd. Sub

pagii trecdtorilor rdmdsese scris: 29 289. De treisprezece

zile reprezentdrile sale emigraserd din lumea semni-

ficanfilor. De treisprezece zile moartea mu$ca din gdnduri:

ce poli face in doar doudzeci Si noud de mii doud sute

optzeci si opt de zile? Eu am greqit profund. Nu mi-am dat

seama cd ftceam, cu previziunea mea, o crimb. El gi-a

construit spaliul tragic intr-un loc al siu, spalio-temporal,

mdcinat intre via{d gi moarte. in acest spatiu bitea pasul pe

loc subiectivitatea. Eu uitasem de el, de cele spuse, in timp

ce subiectivitatea, cu masca morfii pe figur[, ii rdsfoia

paginile din agendd: dou[zeci pi noud de mii dou[ sute

optzeci qi gapte, doudzeci gi nou[ de mii doud sute optzeci

gi gase, doudzeci gi noud de mii doud sute optzeci qi cinci.

tgi incepuse jurnalul celor doudzeci Si noud de mii doud

sute optzeci Si patru de zile, dar nici gdndul calculului

exact, al celor cinci minute inainte de culcare in care sd se

gdndeascd la moarte nu i-au fost suficiente. Se oprea incontinuare asupra hdrtiei, asupra pereJilor, asupra

zidurilor. intr-o zi a scris cu sdnge pe cearqaf doudzeci Si

noud de mii doud sute optzeci Si trei, dar nu qi-a consumat

nici mai mult[ viaJd, nici mai pu]ind decdt inainte. Printr-o

vorbd fdrd sens, al cdrei sens tragic se deschidea dincolo

de propria-i producere, am deschis o rand intr-un trup

Adrian Lesenciuc

mdcinat de diabet. Doza sa zilnicd de insulini era

intdlnirea cu moartea, in paginile jurnalului. Aici se

confrunta ldsdnd deoparte remugc[rile, aici viafa sa se

scurgea in cerneald gi se trdia pe sine ca o intenfie anatdtri

unei limbi lipsite complet de semnificat.Era propria lui

durere: tonurile acute le simfea doar el, recitind mereu

pagina precedentd. Doar cd in locul unei date fireqti,

pagina se deschidea cu formula confuz6: au mai rdmas

doudzeci Si noud de mii doud sute optzeci Si doud de zile.

$i in loc s[-gi simplifice traiul el trdia paradoxul a doud

vieti care se curm[ simultan: una reald, a golului fizic

lu0nd formd, qi alta livrescd, a viefii din jurnalul care-i

incrusta nemurirea pe cel mai firav suport de text, hdrtia.

Uneori ii dddea puteri: mai am doudzeci Si noud de mii

doud sute optzeci de zile de viald, dar noua identitate se

rescrie aici. Eu sunt Si aici Si acolo, dar curgerea mea de

acolo se solidfficd, asemenea miscdrii arcuite a cailor din

statuie. E locul meu de care md agd| zilnic sd privesc cum

se deschide in noapte hdul spre care md poartd propria

devenire. Cdci dacd viala e miscare, nu e decdt miscare

spre zona tntunecatd, spre vidul, spre banda interzisd

dintre doud lumi. N-am descoperit eu, dar incremenin-

du-mi miscarea, paradoxurile lui Zenon se rescriu. Eu, in

propriul jurnal, voi fi fntotdeaunl cu un pas inainte de

moarte, fotrd de fiin\a incordatd, zbdtdndu-se sd invingd,

asemenea lui Ahile cel iute de picior Poate nu a inteles cd

nu poate gAndi decdt poza dinamicului, pagii din

algoritmul vietii, dar in spatele acestei sume de puncte de

8

Moartea noastrd cea de toate zilele

pe itinerar se deschidea fascinafia aventurii, c[l5toriei spre

necunoscut. Un punct ?ntre viafd gi moarte a fost matcat

cdnd au mai rdmas doudzeci qi noud de mii doud sute

gaptezeci qi noud de zile. lat tragedia drumului spre Itaca

se infdqurase pe el, desfdqurdndu-se in paginile agendei'

Un drum inghilit, perspectiva schimbAndu-se la fiece pas

ca pe o autostradfl in munti gi un drum desfbqurat, deschis

continuu retrdirii, dar nu in ceea ce trdise el, ci ?n sensul

infelesului fiecdruia asupra mereu propriei dureri de dinJi,

mereu propriei morfi. in drumul de la sdnge la siliciu,

douizeci qi noud de mii doud sute qaptezeci gi opt e un alt

prag. Un pragcare ingrideqte vederea, dar cate deschide

drumul spre iarba mbt[soasd a zllei in care moartea va

decapita incd o fafirmd de trai. Iar borna care urmeazil,

doudzeci gi noud de mii doud sute qaptezeci 9i Papte, nu-gi

are sensul pe un drum fbrd intoarcere. Doar magia

traseului marcat in jurnal poate crea aqteptarea unei borne

finale: de aici incolo nu se mai tntinde nimic. $i ce se vede

de la borna doudzeci qi noud de mii dou5 sute gaptezeci 9i

gase? O imagine ingustat[, un drum din ce in ce mai

ascuns printre hi1iquri, un drum la capdtul c[ruia s-ar

putea sb nu gdseascd nicio Pene1op6, 9i nici h[ul imens ce

se cascd zilnic in fala ochilor. $i atunci, pentru ce alergi Si

la ce bun sd te iei la tntrecere cu lestoasa? N'o sd pui

niciodatd mdna pe borna pe care o vezi, doudzeci Si noud

de mii doud sute Saptezeci Si cinci, cum nu poli atinge

niciodatd ziua de mdine: mereu e tn fala ta, iar tu trdieSti

mereu tntr-un prezent mai mult sau mai pulin extins,

Adrian Lesenciuc

intr-un qcum ce-li aruncd tn fala ochilor cadrulparbrizului, schimbarea continud de perspectivd Silimitarea orizontului. Nu poli decdt sd accepli sd scrii,uneori sd priveSti parbrizul Si nu prin parbriz Si sd nastimereu alte vieli fn locul celei care-Si gdtuie trdirea. yiala

lui e crepusculard. Iluminat e doar traseul cu punctele

obligatorii de trecere: doudzeci qi noud de mii doub sute

Saptezeci gi patru, doudzeci qi noud de mii dou5 sutegaptezeci gi trei. Iar intre luminile difuze acestor bornecare fluctueazd, se deschid frontierele mereu necunoscu-tului sens frrd semnificat. Cuvintele insele lasd goluri, pe

care le acoperd perceptia celui ce reface traseul, desprepropria lui moarte. Dar in afard de drumul aeesta,

crepusculul spafiului s[u care se deschide se inchide prinsine. Iar necunoscutul care il macind in propriul siu spafiunu e niciodatd exterior inchiderii din adverbul acasd.Doarpe spaJiul sdu se incheagd traseul zilelor sale; qi chiarplecat fiind, drumul se desfbgoard mereu.ca extensie a

adverbului atoatecuprinzdtor. Amai frcut un pas, doudzecigi noud de mii doui sute gaptezeci qi doi, dar e un pas

paradoxal al depdrtdrli care-l menfine mereu aproape de

casd, induntrul extensiei acestei desfbgurdri. O rescriere a

paradoxului lui Zenon, din perspectiva lintei spre care se

indreapt[ sdgeata lansatd din arc. Ceva ce nu intdlnisedecdt la Borges: un timp incremenit, echivalent unuispa{iu incremenit, deruldndu-qi scurgerea printr-o anemiea sistemului, printr-o paralizie perpetud.

10

Moartea noqstrd cea de toate zilele

Nu puteam si adorm. O noapte grea bitea in

fereastra rbvSgitd o lunb sffiqiatb de nori. O lund strivitb de

coltul ferestrei. Am incercat toatd seara sd citesc, dar nimic

nu se lega. O apdsare in suflet, o greutate mai densd ca

noaptea firav mdrginitd de apchiile lunii. Cerul mansardei

e intotdeaunamai aproape. Md mutasem de curdnd' $i-mipldceau nopfile senine pierdute cu g6ndul dincolo de

crestele pe care le ghiceam dupd luminile slabe de la

poale. Dar in acea seard, orice ag fi fbcut, somnul nu se

prindea de mine. Nimic nu puteam face cum trebuie. Md

intorsesem de citeva zile de acasd. $i simfeam cd m-am

rupt definitiv. Totul mi se pbruse straniu, curtea mai mic6,

pddurea mai aproape, qi rdul... Rdul acela in care md

scdldasem de atdtea ori era prea ftrav, putea fi trecut in

pantofi. M-am simJit prima datdbdttdn 9i strdin. Atunci mirupsesem de tot, deqi nu mai fusesem de qapte ani pe

acas6. Tata m-a strdns in brale gi a pldns. $i mi-a spus cd

i-e r[u. Cd n-o mai duce mult. $i-n ochii lui, lumina

revederii noastre pdrea sd p[leascd de o ceatb strdind. Dar

simfeam o liniqte addncl, un go1 imens deschizdndu-se in

mine. N-ag mai fi putut face nimic, nimic sb innod, zi cu

zi, qapte ani de bejenie. $apte ani dup[ care puiul infdrcat

prematur se intoarce gi-gi gdseqte in vechiul lui teritoriu

pdrinfii cu rostul loq care niciodatd parcdn-ar fi fost qi al

lui. Tata era bAntuit de o stea ce cdzuse in vis, venind

dinspre risdrit, chiar peste acareturi, ddr6mdndu-le. $i el,

in deznddejdea agoniselii pierdute, se prinsese de ea,

inaintdnd sub pdmdnturi. $i dupd ce-mi povestise, m-a

11

Adrian Lesenciuc

prins de mdnd, m-a b[tut ugor peste antebraf, dezvdluin-du-mi temerea: Vasilicd, md duc. Ne-am luat cu altele qi

iatd-md,la cdteva zile dup6, rupt de tot, intr-o mansardd culuna turtitd de geam, incerc6nd sd dorm. O apdsare de

plumb in vene gi o minte treazd pi chinuitd. M[ ridicasemin capul oaselor. Luna dispdruse qi de collul ferestrei se

prinsese o c6rpd de nor intunecat. A inceput sd ploud gi

stropii mari cddeau sacadat pe acoperi$. S-a dus tata,

mi-am zis, qi-am adormit imediat.

in toamna asta toate par ca atunci. $i acum ploaiacade sacadat. Rdpditul picurilor i-l aud ca atunci, cdndpdtrundea addnc, prin acoperiqul fostei mele mansarde.

Douizeci pi noud de mii doud sute gaptezeci qi unu,doudzeci qi noud de mii doud sute gaptezeci, doubzeci gi

noui de mii doud sute qaizeci qi nou6, doudzeci qi noud de

mii doud sute gaizeci gi opt. Ploud de mai bine de o luni gi

m[ gdndesc cum a plecat tata. ingrijorat doar de steaua

aceea de la rdsdrit. $i bucuros ci m-a mai putut vedea. Michemase la el, dupd gapte ani. $i-mi pdrea strdin. in acea

sear6, tata murise. inainte intrebase de toJi gi ceruse

insistent sd se tragd perdeaua peste luna plind care iibAntuise noaptea. Am simtit clipa aceea a plecdrii lui. AmsimJit toati pregdtirea de plecare, qi md apdsase atuncidespi(irea de trup. Am spus-o, dar toatd lumea mi-acontrazis presupusele fabulafii. Tata aplecat, cu steaua lui,in pdmdnt. Cu pielea fefei trasd gi galbend, ca o frunzdtdrzie de toamnd. $i md bdntuia, dupd inmormdntare,trupul acela inert, supus transformirilor. $i md bdntuia

t2

Moartea noastrd cea de toate zilele

apdsarea pdm6ntului, gi treceam odatd cu el vdmile

vbzduhului. $i acum, ploaia care n-a incetata de zile bune,

imi scormoneqte gdndurile. Doubzeci gi noud de mii o sutinoudzeci gi qapte, doudzeci qi noud de mii o sutd noudzeci

qi gase, douizeci gi nou[ de mii o sutl noudzeci gi cinci,

doudzeci qi noud de mii o sutd noudzeci qi patru, doudzeci

gi noud de mii o sutd nou[zeci gi trei... Am adormit ugor qi

am visat perechea mea de pantofi de sport, pe care iiabandonasem, aproape nefolosifi, dupd accident. I-am

visat cu pielea uzatd qi roas5, plini de pbmdnt umed,

descusuti. Iar cineva imi spune, sau imi spuneam singur,

cd nu se mai poate face nimic, cum nu se mai poate face

nimic pentru tata. Pielea devine pimAnt. M-am trezit

uqurat, ca qi cum marele mister fusese dezvdluit. Ca qi cum

norii grei n-ar mai strivi fereastra, ca gi cum doar pdmAntul

inmuiat de ploaie gi-ar intinde, pentru iernile viitoare,

pieile vechi intre garduri.

l3

Tocmai se sfdrgise vara aceea frumoasd; incd aveam

proaspdt5-n minte aroma pajigtilor montane, incd

rememoram fognetele tufiqurilor dupd nuanlele stdrilor

mele din acea vard, de la bucuriile confuze la nelinigtile

fugare. Mestecenii imi jalonau echilibrul, pddurea imiumplea sufletul. A fost ultima vard cdnd bucuria copildrieimi-a fost redatd intactd. La sffirgitul lunii august, Daniel a

plecat in Spania. $i doar mestecenii, pajigtea, grddina md

scoteau din confuzia clipelor acelora. Fusesem prieteni de

aproape doi ani qi niciodat[ nu m-am gdndit cd ar putea sd

plece pur gi simplu. L-amrefuzat de la inceput in ideea de

a merge impreund; l-amrefuzat frrd sd-l descurajez, insd.

Am rdmas jumitate de zi intinsd pe pajipte, inundatd de

ndvala de fire de iarbd, de zumzete qi de cerul pdtat, gata

sd md striveascd. Am retrdit doar cinci minute clipele

noastre intense (inima imi tresdrea, fala mi se umpluse de

pl6ns, tdmplele imi mdcneau qi o durere afundd imiimpingea din interior un pumn de nervi incolicifi pe gdt).

Prin sughifuri amridicat privirea spre cer, am cobordt-o pe

t4

Moartea noastrd cea de toate zilele

o gopdrli care se oprise al6turi. Parcd uitasem de ce sunt

supdratd, doar furia m[ rodea gi-mi impingea mdna in

iarbd, s-o rup $i s-o strivesc. Gdndurile confuze m-au

dobordt - sd fi fost moartea unei iluzil? Ce mare tragedie?

Era prea trist sd mai gdndesc in doi, dar nici gustul acela

silciu al lumii de neinchipuit inafara lui nu md strivea

suficient. Mai tragic era cd incercam sd exagerez trdirile.

Eram plind de viaJd Si ziua aceea avea gustul unei pastile

amdrui, pe care nu voiam s-o inghit. Prea exageram cu

mine insdmi gi cu Daniel; firele de iarbd mdrgineau

orizontul, legXnarea lor in vdnt zgdria cerul, pe alocuri

senin. M-am trezit cu un go1 in suflet gi am inceput sd-l

incarc cu pddurea, cu mestecenii, cu iarba g6dilAnd burta

cerului. Cred cd atunci incetasem s[-mi mai justific

pierderea; de cdte ori m-am mai int0lnit cu Daniel,

tristeJea pierderii (da' ce-i zic eu pierdere, a plecat cu

contract pe $ase luni, poate s6-l mai prelungeasci incd

gase, dar se va intoarce, nu?) se consumase. Eu eram din

ce in ce mai degajatd, el din ce in ce mai stresat, ne certam

din pricina furiei la gdndul cI va pleca. Oare-l iubeam? Nu

mi-am dat seama, dar inima mi se umpluse de harul

naturii. Doar ruptura de oameni m5 tulbura. Odatd cu

Daniel p\eca, frcdndu-mi cu mdna, intreaga lume. Tofi

treceau pe l6ngd mine, privindu-m6 rdtdcili. Vdile qi

dealurile se umpleau de oameni alunecdnd in orizont. O

lume absent[ pi eu nereugind sd md agd! de nimeni insingurdtatea acelor clipe. Dar md umpleam mereu de

verde. Tresiream in singuritate ca-n inima unui copil ftrd

l5