ADIO, LENIN! (2003)

Adio, Lenin!

1. FIȘA TEHNICĂ

Titlul original și anul premierei: Goodbye, Lenin! (2003)

Țara de producție: Germania

Durata: 121 de minute

Genul filmului: Comedie, dramă

Regia: Wolfgang Becker; Scenariul: Bernd Lichtenberg

și Wolfgang Becker; Imaginea: Martin Kukula; Muzica:

Yann Tiersen

Distribuția: Daniel Brühl, Katrin Saß, Chulpan Khamato-

va

Premii și distincții: Nominalizat pentru Globul de Aur și

premiul Academiei Britanice de film și televiziune pen-

tru Cel mai bun film strain (2004), Premiul Blue Angel la

Festivalul Internațional de Film de la Berlin (2003); Pre-

miul Cesar pentru Cel mai bun film din Uniunea Euro-

peană (2004); Premiile Academiei Europene de film

pentru Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor în rol

principal și Cel mai bun scenariu (2003).

2. SINOPSIS

Alexander Kerner locuiește în Berlinul de

Est împreună cu Christiane (mama sa), Ariane

(sora sa) și fiica acesteia, după ce tatăl său i-a pă-

răsit pentru a fugi în Vest. În octombrie 1989, în

timp ce tânărul participă la un protest pentru li-

bertatea presei și libertatea de exprimare, mama

sa are un atac de cord și este imobilizată într-o

comă pentru opt luni. Când se trezește din aceas-

ta, Alex află că trebuie să evite să îi producă orice

șoc, pentru a nu risca un nou atac.

Numai că,

între timp, toată

lumea din jur s-a

schimbat: Zidul Ber-

linului—care separa

Republica Demo-

crată (RDG) de Republica Federală Germană

(RFG)—a căzut, iar Germania se pregătește de

unificare; societatea socialistă, de care mama lui

Alex era atât de atașată, e înlocuită încet de cea

capitalistă, importată din Vest; oamenii trăiesc o

cu totul altă viață decât cea cu care era obișnuită

femeia.

Pentru a o proteja, Alex, alături de sora

sa, de prieteni, cunoștințe și vecini, începe să pu-

nă în scenă o realitate paralelă, din care RDG nu a

dispărut niciodată, ci doar a devenit mai puterni-

că, mai atractivă: un model pentru societățile

vestice. Istoria recentă a Germaniei este rescrisă

în fiecare zi pentru Christiane, deși nici Ariane,

nici Lara (noua iubită a lui Alex) nu văd cu ochi

buni încercările lui băiatului.

3. INTRODUCERE ȘI INFORMAȚII PENTRU PRO-

FESORI

Temele filmului: adolescență, maturizare, trecut, nos-

talgie, familie

Regizorul filmului: Wolfgang Becker

Adio, Lenin! și Life is All You Get (1997) sunt vârfurile de

lance ale carierei regizorale a lui Wolfgang Becker. Regizorul german

și-a început cariera ca director de imagine liber profesionist la înce-

putul anilor 1980, iar filmul cu care și-a încheiat studiile la Academia

Germană de Film și Televiziune a fost apreciat și premiat la mai mul-

te festivaluri din lume.

„Acum filmul este vizionat la orele de isto-rie. Există un program care se numește școală și film. Deci, pe lângă a citi Shakespeare, Goethe și Schiller, văd filme, văd filme – atât filme de artă, cât și comerciale. Adio, Lenin! are legătură cu ore-le lor de istorie. (...)

Cred că unii din Vest au înțeles greșit spu-nând Acum vor să reînvie socialismul! E o prostie. Nu e despre politică, ci despre oameni care împart aceleași amintiri. Nici cei din Germania de Vest, nici cei din America nu au trăit așa ceva, ca atunci când cultura ta de zi cu zi se oprește brusc și e înlo-cuită de altceva. După o vreme, începi să-ți amin-tești lucruri și apare un fel de nostalgie. (...)

Oamenii din Vest se așteaptă ca cei din Blo-cul Estic să se plângă continuu despre cât de groaz-nic a fost și cum a suferit toată lumea. Dar nu a fost așa. Nu a fost o societate în care în spatele oricărui ziar să fi existat un agent Stasi sau în care să trăiești ca într-o închisoare întunecată. (...) E nevoie de 10 ani să apară o distanță. Și această distanță te ajută să râzi de tine și de lucrurile de care nu îndrăzneai să râzi atunci când le trăiai. În plus, 2-3 ani după reunificare, toată lumea era să-tulă de acest subiect. (...) Dacă mergeai la cinema, voiai să vezi altceva în afară de asta.

("Goodbye, Lenin"; Hello, Wolfgang Becker, Indie-Wire, 9 august 2004)

„(Filmul) a fost dificil de făcut pentru că locurile originale din Berlin s-au schimbat foarte mult după căderea Zidului și, deși trebuia să recon-stituim o perioadă recentă, de cu numai 10 ani îna-inte, era o diferență majoră. Nu existau antene parabolice în Berlinul de Est; nu existau cabine te-lefonice și, bineînțeles, existau doar mașini cons-truite până în 1989. A trebuit să controlăm totul foarte bine. (…)

Scenaristul (Bernd Lichtenberg) și cu mine ne-am întâlnit cu tineri care erau de vârsta perso-najului nostrum atunci când a căzut Zidul și le-am pus mai multe întrebări. Ne-am dat seama că nu exista un prototip de biografie pentru Republica Democrată Germană. Unii s-au simțit ca într-o mare închisoare, alții au fost în regulă cu situația, unii au suferit mult din motive politice, altora nu le-a păsat deloc de politică. Asta ne-a dat libertate în construirea personajelor”.

Wolfgang Becker:

„Cei din Vest au înțeles greșit!”

Scurt parcurs istoric

1945-1949: După invadarea Germaniei de către Armata Roșie (URSS), la finalul celui de al Doilea Război

Mondial, este creată Zona de ocupație estică a Germaniei;

7 octombrie 1949: acesta devine stat independent, cu capitala la Berlin și purtând numele de Republi-

ca Democrată Germană. În aceeași zi, și Germania de Vest, controlată de forțele americane, engleze și

franceze, se declară stat, sub numele de Republica Federală Germană, cu capitala tot la Berlin. În timp

ce RFG își continuă dezvoltarea pe modelul vestic, RDG va folosi modelul sovietic.

13 august 1961: începe construcția barierelor care vor separa Germania de Est de Germania de Vest,

la inițiativa liderilor estici, cu scopul de a opri migrația oamenilor din est în vest. Multe familii care, din

diferite motive, trăiau în regiuni separate din Berlin sunt separate și nu se mai pot revedea, în anumite

cazuri, decât zeci de ani mai târziu. Zidul va deveni un simbol pentru separarea lumii în cele două blo-

curi—cel vestic și cel estic—dominate de SUA, Anglia, Franța, respectiv URSS.

1965-1975: Gardul de sârmă ghimpată este înlocuit de zidul de beton, care traversează Berlinul, sepa-

rându-l în două.

9 noiembrie 1989: mii de oameni din Berlinul de Est iau cu asalt Zidul, după ce află că vor primi permi-

siunea de a trece în Vest. Este ziua în care e sărbătorită căderea Zidului Berlinului.

Octombrie 1990: se încheie reunificarea Germaniei.

Căderea Zidului Berlinului

Cum poți face un film să pară mai real?

De-a lungul timpului, mulți realizatori de

film și-au pus problema creării unor filme care să

vorbească mai bine despre lumea din jurul lor, cu

problemele și succesele ei. Printre tehnicile pe care

le-au folosit cel mai des s-au numărat:

1. Scrierea unor povești și scenarii desprin-

se din problemele oamenilor din jurul

lor, de obicei după o documentare înde-

lungată în locurile de unde veneau per-

sonajele.

2. Filmările în locurile despre care se po-

vestea și nu în decoruri create în studio-

uri. Fiind de multe ori vorba despre fil-

mări în exterioare, lumina folosită este

una naturală.

3. Actori neprofesioniști, de multe ori chiar

apropiați ca vârstă, înfățișare sau bio-

grafie cu personajele pe care trebuiau să

le joace.

4. Tehnici de filmare mai apropiate de fil-

mul documentar, fără efecte speciale

sau alte trucuri care să facă filmele mai

spectaculoase.

Filmul regizorului german Wol-

fgang Becker încearcă să reconstituie într-

o manieră ludică întreaga transformare

prin care trece Republica Democrată Ger-

mană după căderea Zidului Berlinului. Deși

presărat cu date și nume istorice, filmul nu

se înscrie în genul mare al filmului istoric,

având ca miză nu reconstituirea unor eve-

nimente, ci ilustrarea ficțională a efectelor pe care aceste evenimente le-au avut asupra oamenilor simpli.

Astfel de povești au apărut, în ultimele decenii, în întreaga Europă de Est, atât în film, cât și în literatură

sau teatru, creatorii lor fiind interesați mai puțin de demonizarea regimurilor totalitare și de dezvăluirea

crimelor acestora, cât de reconstituirea vieții de zi cu zi a românilor, maghiarilor, cehilor, slovacilor, polo-

nezilor, bulgarilor etc.

Pentru o reconstituire credibilă a perioadei 1989-1990 și a transformărilor care au loc în viața coti-

diană, autorii filmului apelează la imagini de arhivă (discursuri, reportaje etc.), la nume și evenimente cu-

noscute din istoria Germaniei de Est și de Vest, la locuri și obiecte care aparțin momentului istoric des-

cris (ex: unul dintre doctorii mamei are pe masă o bucată din Zidul Berlinului; Alex caută anumite tipuri de

alimente, care se găseau doar în RDG; interioarele de bloc, alimentară; povestea Trabantului, mașina-

simbol a Germaniei de Est etc.).

Nostalgia—sau mai exact ostalgia (termen folosit pentru a descrie sentimentul de nostalgie față

de viața din Germania de Est; cuvânt compus din Nostalgie și Ost (Est)) - este justificată în aceste narațiuni

nu prin negarea aspectelor negative ale vieții sub regimurile totalitare, ci prin surprinderea personajelor la

o vârstă sau în conjuncturi (familiale, sociale etc.) care nu sunt atinse de greutățile vieții în comunism.

Mai multe filme românești se ocupă de acest sentiment al nostalgiei față de perioada comunismu-

lui: Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006), Amintiri din Epoca de Aur (2009), Sunt o babă comunistă

(2013) ș.a.

Adio, Lenin! - istoria în schimbare și ostalgia

Teme de discuție și activități post-vizionare

1. Explicați titlul filmului, făcând referire la secvența-cheie, cea în care elicopterul transportă o parte a unei statui a lui Vladi-

mir Ilici Lenin deasupra Berlinului de Est.

2. Organizați o dezbatere pornind de la interogația: Poți fi nostalgic atunci când te gândești la perioade istorice marcate de

suferință, nedreptate și/sau crime împotriva umanității? Folosiți argumente și din filmul vizionat.

3. Rugați-vă bunicii/părinții să descrie o zi sau o perioadă frumoasă din viața lor din comunism (ex: ziua în care s-au căsătorit;

perioada în care mergeau la grădiniță/școală; o vacanță etc.) și căutați, în arhiva familiei, fotografii sau obiecte legate de

comunism. Realizați o narațiune despre momentul ales și prezentați-o colegilor.

4. În echipe, identificați în filmul Adio, Lenin! cel puțin 5 obiecte care aparțin vieții în Germania de Est; cel puțin 5 secvențe

care descriu diferențele dintre Germania de Est și în Germania de Vest; 3 personaje istorice.

Ce spun criticii?

„Sentimentalismul nu re nimic de-a face cu politica și, mai mult, cu națiunea și marea familie a

Germaniei. Cei din Est sunt oile negre care s-au abătut de la drum și acum sunt iertate. (...) În povestea lui

Christiane apare un sentiment de înfrângere, o senzație de vieți pierdute, care nu poate fi compensată de

reuniunea de familie. Ostalgia devine o boală groaznică și o tristețe groaznică de asemenea”. (Peter

Bradshaw, The Guardian)

„Forța acestei comedii e mai degrabă psihologică decât politică: Câți dintre noi nu ne mințim pă-

rinții spunându-le că o lume există deși ea a dispărut demult? Și sunt acele minciuni bazate pe dragoste

sau pe lașitate?” (Roger Ebert, rogerebert.com)