adaptarile lumii vegetale si animale in desert

2
Adaptarile lumii vegetale si animale in desert Dintre toate tipurile de deşerturi, deşerturile nisipoase în condiţii de umiditate suficientă sunt cele mai favorabile pentru plantele ce le populează. Însă nisipurile puternic uscate şi mobile contrastează puternic faţă de cele acoperite cu vegetaţie, primele putând fi considerate mai puţin favorabile proceselor vitale. Cu toate acestea, viaţa se desfăşoară şi pe asemenea nisipuri. De regulă, plantele de deşert sunt scunde, grupările lor sunt răzleţe şi nu formează un înveliş vegetal aerian compact. În ţinuturile cu ariditate extremă, prin reducerea la maximum a funcţiunilor vitale, plantele supravieţuiesc – datorită creşterii foarte lente – într-o formă pipernicită, zeci şi chiar sute de ani. În acelaşi timp, pe solurile argiloase şi pietroase predomină vegetaţia efemeră sau semiarbustivă. Existenţa în unele deşerturi de nisip a vegetaţiei arbustive destul de bogate trebuie considerată ca unul din paradoxurile deşerturilor. În deşerturile zonelor subtropicale şi tropicale, în procesul de evoluţie şi adaptare la condiţiile aride, s-a format tipul de plante tropicale vivace, suculente, cu tulpini cărnoase sau cu frunze suculente. Aceste plante trăiesc în toată perioada de uscăciune numai pe seama rezervelor de apă acumulate pe timpul ploilor în ţesuturi. Lumea animală a deşertului, întocmai ca şi cea vegetală, poartă pecetea existenţei îndelungate în condiţii aspre. Adaptările animalelor la condiţii de secetă sunt de natură morfologică, fiziologică şi comportamentală. Ele tind să reducă la minimum pierderile de apă şi să folosească la maximum resursele externe sau interne de umiditate. În acest scop, unele animale din deşerturile calde (în special rozătoare) estivează (un somn prelungit în cursul lunilor de vară), iar cele din deşerturile temperate, în anotimpul friguros de iarnă, hibernează. Ziua, în lunile fierbinţi de vară, de regulă, deşertul pare lipsit de viaţă. Tot ce este viu se ascunde de razele fierbinţi ale soarelui. Absenţa în deşerturi a copacilor, iar adesea şi a vegetaţiei arbustive determină animalele să-şi construiască adăposturi în pământ, unele trecând astfel la un mod de viaţă nocturn. Numai în deşerturile cu vegetaţie arbustivă, păsările îşi construiesc uneori cuiburile în vârfurile tufelor iar în Deşertul Sonoran acestea cuibăresc în cavităţile trunchiurilor groase ale cactuşilor columnari. Spre deosebire de animalele mici care se pot adăposti la umbră sau în vizuini în perioada de arşiţă, animalele de talie mare se află întotdeauna sub acţiunea directă a soarelui. Vara, în timpul zilei suprafaţa solului se încinge atât de puternic încât unele dintre acestea pier prin supraîncălzire.

Upload: nicoleta-pintea

Post on 19-Nov-2015

9 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

Adaptarile Lumii Vegetale Si Animale in Desert

TRANSCRIPT

Adaptarile lumii vegetale si animale in desert

Dintre toate tipurile de deerturi, deerturile nisipoase n condiii de umiditate suficient sunt cele mai favorabile pentru plantele ce le populeaz. ns nisipurile puternic uscate i mobile contrasteaz puternic fa de cele acoperite cu vegetaie, primele putnd fi considerate mai puin favorabile proceselor vitale. Cu toate acestea, viaa se desfoar i pe asemenea nisipuri. De regul, plantele de deert sunt scunde, gruprile lor sunt rzlee i nu formeaz un nveli vegetal aerian compact. n inuturile cu ariditate extrem, prin reducerea la maximum a funciunilor vitale, plantele supravieuiesc datorit creterii foarte lente ntr-o form pipernicit, zeci i chiar sute de ani. n acelai timp, pe solurile argiloase i pietroase predomin vegetaia efemer sau semiarbustiv. Existena n unele deerturi de nisip a vegetaiei arbustive destul de bogate trebuie considerat ca unul din paradoxurile deerturilor.n deerturile zonelor subtropicale i tropicale, n procesul de evoluie i adaptare la condiiile aride, s-a format tipul de plante tropicale vivace, suculente, cu tulpini crnoase sau cu frunze suculente. Aceste plante triesc n toat perioada de uscciune numai pe seama rezervelor de ap acumulate pe timpul ploilor n esuturi.Lumea animal a deertului, ntocmai ca i cea vegetal, poart pecetea existenei ndelungate n condiii aspre. Adaptrile animalelor la condiii de secet sunt de natur morfologic, fiziologic i comportamental. Ele tind s reduc la minimum pierderile de ap i s foloseasc la maximum resursele externe sau interne de umiditate. n acest scop, unele animale din deerturile calde (n special roztoare) estiveaz (un somn prelungit n cursul lunilor de var), iar cele din deerturile temperate, n anotimpul friguros de iarn, hiberneaz.Ziua, n lunile fierbini de var, de regul, deertul pare lipsit de via. Tot ce este viu se ascunde de razele fierbini ale soarelui. Absena n deerturi a copacilor, iar adesea i a vegetaiei arbustive determin animalele s-i construiasc adposturi n pmnt, unele trecnd astfel la un mod de via nocturn. Numai n deerturile cu vegetaie arbustiv, psrile i construiesc uneori cuiburile n vrfurile tufelor iar n Deertul Sonoran acestea cuibresc n cavitile trunchiurilor groase ale cactuilor columnari.Spre deosebire de animalele mici care se pot adposti la umbr sau n vizuini n perioada de ari, animalele de talie mare se afl ntotdeauna sub aciunea direct a soarelui. Vara, n timpul zilei suprafaa solului se ncinge att de puternic nct unele dintre acestea pier prin supranclzire.Alimentaia animalelor din deerturi este strns legat, mai mult ca oriunde, de stadiul de dezvoltare a vegetaiei. Dezvoltarea intensiv a vegetaiei, determin dup primele ploi o nmulire rapid a ierbivorelor, dar mai ales a insectelor polenizatoare i fitofage, care n restul anului rmn n diapauz, urmate de insectivore, roztoare i de carnivore. Dei numrul fitofagelor este mai constant dect al celorlalte categorii de animale, totui variaz i el n funcie de succesiunea anilor (mai ploioi sau mai secetoi).Natura alimentelor n deerturi este variat, ns hrana relativ puin a obligat numeroase animale la polifagie. Animalele sedentare, active ntreg anul, depoziteaz hran de rezerv n vizuini sau acumuleaz grsimi pe anumite zone ale corpului, iar cele migratoare efectueaz n anotimpul secetos lungi cltorii n cutare de hran, imprimnd biocenozelor din deerturi variate aspecte sezoniere. Numeroase animale deerticole sedentare nu beau deloc ap. Ele i procur totui apa indirect din plantele suculente cu care se hrnesc sau din semine (unele roztoare). Psrile i insectele se satur cu roua ce se strnge dimineaa pe frunze sau cu puina ap din fructele arbutilor, iar mamiferele carnivore i potolesc setea doar cu sngele przii.Astfel, dei la prima vedere deertul nu pare a fi prielnic formelor de via, totui acesta e populat de sute de neamuri de vieti, a cror existen ciudat, pus la adpostul ploii arztoare de lumin se desfoar dup legile aspre ale mpriei de nisip. Cu certitudine, exist via n deert!