Impactul comunicării non-violente în prevenirea şi corecţia agresivităţii la preadolescenţi

Teza de licență

INTRODUCERE

,,Educatorul nu poate fi decît răspunzător pentru atitudinea faţă de lume, pentru

alegerea cuvîntului care zideşte sau dărîmă, pentru concluziile pe care le afirmă sau le

sugerează, pentru măsura logicului şi afectivului, pentru apelul la cunoaşterea de sine şi de

celălalt, pentru valoarea pe care o dă aceluia care i se adresează. Măsura lui structurează,

dimensionează şi dinamizează. Această misiune nu şi-o poate asuma numai ştiinţa.

Adevărul educatorului nu poate fi alcătuit decît pe o asemenea măsură în care încape şi

dragostea şi poezia şi credinţa şi visul”. (L. Şoitu)

Actualitatea şi importanţa problemei abordate. La începutul secolului XXI

creşte considerabil importanţa studierii agresivităţii. Acest fapt este determinat de

schimbările profunde şi importante în viaţa societăţii şi a omului în particular: dezvoltarea

tehnologiilor moderne, computerizarea, excesul de informaţii, toate acestea au un impact

negativ asupra personalităţii, afectivităţii şi comportamentului acestuia intensificand

agresivitatea, furia, incordarea, neliniştea, frica, stările depresive, agresivitatea, violenţa,

insecuritatea, incertitudinea şi neîncrederea în sine.

În ultimii ani, pe lîngă transformările deja evidenţiate, în Republica Moldova mai există

alte fenomene foarte larg răspîndite care sunt considerate o dramă a timpurilor moderne –

migraţia masivă a populaţiei tinere la muncă peste hotare – ceea ce duce la dezintegrarea

familiei şi la creşterea considerabilă a numărului de divorţuri şi respectiv, al familiilor

monoparentale.

Totodată schimbările ce caracterizează începutul mileniului afectează şi familia

completă. Problemele cu care se confruntă părinţii sunt multiple şi din ce în ce mai grave:

dezorientarea şi/sau confuzia, trăirea acută a stărilor de singurătate şi deprimare,

insecuritatea socială, situaţiile limită, dificultăţile de relaţionare, conflictualitatea frecventă

între soţi, violenţa verbală şi fizică.

Consecinţele fenomenelor descrise implică creşterea numărului de copii privaţi de

afectivitate, dragoste, protecţie şi securitate parentală declanşînd, o dezvoltare a

agresivităţii.

Dintre toate categoriile de varstă, preadolescenţii, în mod special, constituie categoria

vulnerabilă, din punct de vedere psihologic şi social, faţă de transformările enumerate,

datorită profundelor schimbări biologice şi psihologice cu o puternică influenţă asupra fiinţei

umane şi asupra evoluţiei sale ulterioare.

Dintre toate trăirile negative ale preadolescentului, agresivitatea ocupă un loc aparte,

deseori ducînd la  comportament deviant, la subminarea resurselor proprii, la scăderea

capacităţii de muncă, a productivităţii activităţii şi la dificultăţi în comunicare.

Agresivitatea este un construct multidimensional ce reprezintă teamă, nesiguranţă,

ezitare, nelinişte, agitaţie, tensiune de căutare a unei soluţii, impregnată de aşteptare, de

dorinţa siguranţei şi de starea de bine.

Problema agresivităţii tot mai frecvent devine subiect de cercetare în cadrul ştiinţelor

contemporane cum ar fi: medicina, fiziologia, filosofia, sociologia, psihiatria şi psihologia. În

psihologie, problema agresivităţii a suscitat interesul multor cercetători şi anume: A.

Abraham, L. Burton, J. Hafetz, D. Henninger, E. M., Carpenter, D. W. Nangle, S. M. Cote, M.

W. Fraser, A. Freud, S. Freud, G. Gini, T. Pozzoli, D. Marcelli, A. Braconnier, C. Păunescu, ş. a.

Rezultatele cercetărilor consacrate agresivităţii în preadolescenţă sunt incontestabile.

Totodată, constatăm insuficient investigată problema agresivităţii în preadolescenţă, în

contextual noilor realităţi sociale. Majoritatea investigaţiilor din domeniu sunt orientate spre

stabilirea nivelului de agresivitate, unele cercetări reflectă parţial tipurile de manifestare a

agresivităţii în preadolescenţă şi doar episodic descriu implicaţiile agresivităţii în alte

variabile psihologice.

Prin urmare, necesitatea studierii complexe şi aprofundate a agresivităţii, a tipurilor

acesteia la preadolescenţi, a factorilor determinanţi, a intercorelaţiilor agresivităţii cu

autoaprecierea şi cu nivelul de aspiraţii, a particularităţilor de personalitate ale

preadolescentului este foarte importantă, atat pentru descoperirea esenţei acestui fenomen,

cît şi pentru înţelegerea ulterioară a particularităţilor de dezvoltare a sferei emoţionale şi a

personalităţii preadolescentului. Anume agresivitatea stă la baza multor dificultăţi

psihologice avînd un impact negativ asupra dezvoltării armonioase a preadolescenţilor.

Cercetarea prezintă analiza şi studierea sistematică a portretului psihologic complex al

preadolescentului agresiv în scopul asigurării procesului de dezvoltare armonioasă a

acestuia şi oferă perspective noi în organizarea activităţilor psihologice de lucru cu

preadolescenţii agresivi prin prisma elaborării şi realizării programului de intervenţii

psihologice de diminuare a agresivităţii şcolare prin intermediul comunicării non - verbale.

Obiectul cercetării este dinamica, specificul manifestării şi tipurile agresivităţii pe

parcursul vîrstei preadolescente.

Scopul şi obiectivele lucrării. Scopul lucrării date constă în analiza dinamicii, a

specificului, a tipurilor şi surselor agresivităţii preadolescenţilor din Republica Moldova, în

determinarea particularităţilor de personalitate a preadolescenţilor cu agresivitate 

accentuată, în proiectarea şi implementarea programului complex de intervenţie psihologică

în vederea diminuării agresivităţii şcolare la preadolescenţi prin intermediul comunicării non

verbale. Atingerea scopului major al cercetării intenţionăm s-o realizăm prin intermediul

următoarelor obiective:

1. analiza şi studierea literaturii de specialitate cu privire la agresivitate, la formele, nivelurile

şi tipurile de manifestare a agresivităţii, la factorii determinanţi ai acesteia în

preadolescenţă, la metodele şi instrumentele de diagnosticare şi la tehnicile, procedeele şi

modalităţile de diminuare a agresivităţii preadolescente;

2. elaborarea şi realizarea proiectului de cercetare prin administrarea diferitor metode şi

tehnici de cercetare a agresivităţii la varsta preadolescentă;

3. studierea dinamicii şi specificului agresivităţii pe parcursul vîrstei preadolescente prin

determinarea manifestării agresivităţii şi prin analiza comparativă a tipurilor de agresivitate

la preadolescenţii de diferite varste: de 10 – 12 ani, de 13 ani şi de 14 – 15 ani;

4. stabilirea diferenţelor de gen privind nivelul de agresivitate  la preadolescenţi;

5. studierea specificului agresivităţii şcolare şi a factorilor determinanţi ai acesteia în

preadolescenţă;

6. identificarea surselor agresivităţii în preadolescenţă;

7. stabilirea interrelaţiei agresivitate – nivel de aspiraţii la preadolescenţi;

8. evidenţierea deosebirilor în profilul psihologic al preadolescentului agresiv şi al celui

nonagresiv;

9. elaborarea şi implementarea unui program complex de intervenţii psihologice formative în

vederea diminuării agresivităţii la preadolescenţi prin intermediul comunicării non –verbale.

Ipotezele cercetării:

1. Manifestarea, nivelurile, dinamica agresivităţii şi tipurile agresivităţii la varsta

preadolescentă sunt determinate de varstă, de gen, de condiţiile sociale de dezvoltare, de

particularităţilempersonalităţii şi işi au specificul lor la această etapă de dezvoltare.

2. Intervenţiile psihologice special organizate prin intermediul comunicării non verbale

pot să influenţeze pozitiv asupra dezvoltării afectivităţii preadolescentului favorizand

dezvoltarea abilităţilor de autoreglare emoţională şi personală, dezvoltarea elementelor

cheie ale conştiinţei de sine, eliminarea inhibiţiilor, prin aceasta să contribuie la reducerea

agresivităţii şcolare.

Reperele teoretice ale cercetării vizează: teoriile privind agresivitatea (V. Astapov,

R. Cattel, I. Holdevici, A. Prihojan, Ch. Spielberger); concepţiile psihologice privind

particularităţile şi specificul varstei preadolescente (G. Abramova, E. Badea, D. Elkonin, V.

Muhina, I. Racu, U. Şchiopu, E. Verza, L. Vigotski).

Metodologia cercetării derivă din obiectul, scopul şi sarcinile cercetării şi se

constituie din metode teoretice (analiza şi sinteza literaturii de specialitate; metoda

ipotetico-deductivă pentru interpretarea şi explicarea rezultatelor obţinute în cercetare);

metode empirice (observaţia, convorbirea, chestionarul, testul, experimente de constatare şi

de control, intervenţii psihologice).

Cercetarea experimentală şi intervenţia psihologică a fost realizată în 2011 în

Liceul Teoretic C. Negruzzi din municipiul Chişinău. Eşantionul de cercetare a fost constituit

din 300 de preadolescenţi din clasele a V-a – a IX-a.

Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a cercetării. Semnificaţia

epistemologică şi praxiologică a prezentei teze rezidă în următoarele: rezultatele

investigaţiilor îmbogăţesc bazele teoretice ale ştiinţei psihologice cu noi cunoştinţe ample

referitoare la dinamica agresivităţii şi la tipurile agresivităţii în preadolescenţă, la diferenţa

de gen în manifestarea agresivităţii şi a tipurilor agresivităţii, la specificul şi factorii

determinanţi ai agresivităţii şcolare, ai surselor agresivităţii în pubertate, precum şi despre

particularităţile de personalitate şi legităţile de dezvoltare a preadolescenţilor cu

agresivitate ridicată;

Teza cuprinde introducere, două capitole, concluzii, bibliografie, anexe.

În INTRODUCERE se argumentează actualitatea şi importanţa temei de cercetare, sunt

formulate scopul, obiectivele şi ipotezele investigaţiilor, sunt explicate şi fundamentate

suportul conceptual şi metodologic al cercetării, se dă o caracterizare succintă a lucrării

subliniindu-se noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute, importanţa teoretică şi valoarea

aplicativă a lucrării.

În Capitolul I „Repere epistemologice al procesului de prevenire şi corecţie a

agresivităţii la preadolescenţi prin valorificarea comunicării non - violente” se

examinează concepţiile şi teoriile explicative ale agresivităţii, sunt reliefate principalele

modificări ce însoţesc agresivitatea pe plan fiziologic şi psihologic, este descris specificul

manifestării agresivităţii la preadolescenţi. Este prezentată comunicarea non vioolentă ca

remediu psihocorecţional corect şi eficient de diminuare a agresivităţii la preadolescenţi.

Capitolul II „CERCETAREA EXPERIMENTALĂ” pune în evidenţă următoarele aspecte

ale experimentului de constatare: dinamica agresivităţii pe parcursul vîrstei preadolescente;

diferenţele de gen privind nivelul de agresivitate la preadolescenţi; tipurile de agresivitate 

existente la preadolescenţii din diferite subgrupe de varstă; agresivitatea şcolară şi factorii

determinanţi ai acesteia în preadolescenţă; sursele agresivităţii în preadolescenţă;

comunicarea ca remediu de diminuare a agresivităţii.

Este deasemenea prezentată caracteristica generală a experimentului formativ: sunt

descrise direcţiile, obiectivele şi principiile elaborării programului de intervenţie psihologică,

tehnicile, procedeele şi metodele de influenţă psihologică, caracteristicile şi etapele

activităţilor de grup. Este ilustrată şi eficienţa programului elaborat prin compararea şi

evidenţierea diferenţelor obţinute între rezultatele preadolescenţilor din grupul de control şi

cele ale preadolescenţilor din grupul experimental/retest, ale preadolescenţilor din grupul

experimental/test şi ale preadolescenţilor din grupul experimental/retest, cît şi ale

preadolescenţilor cu nivel moderat de agresivitate  şcolară şi cele ale preadolescenţilor din

grupul experimental/retest.

CONCLUZIILE sintetizează rezultatele finale ale investigaţiilor şi oferă indicaţii şi

sugestii pentru psihologi, profesori, părinţi şi preadolescenţi care contribuie la diminuarea şi

controlul agresivităţii prin intermediul comunicării non verbale.