UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVAFACULTATEA ŞTIINŢE ECONOMICE

CATEDRA DREPT AL ANTREPRENORIATULUI

Referat la disciplinaDreptulul Afacerilor

Tema „ Activitatea de Întreprinzător”

A elaborat:  

VISCUN Lilia

Studenta anului I

Specialitatea „Contabilitate”

Secţia frecvenţă redusă, grupa CON 1251

Coordonator ştiinţific:

TACU Diana

lector superior

Chişinău 2013

C u p r i n s

Introducere ...........................................................................................................3

1.Definiţia activităţii de întreprinzător..........................................................................................4

2. Elementele caracteristice activităţii de întreprinzător...............................................................4

3. Genurile activităţii de întreprinzător.........................................................................................6

4. Subiectele activităţii de întreprinzător......................................................................................11

5. Reglementarea juridică a activităţii de întreprinzător...............................................................13

5.1. Consideraţii generale..................................................................................................13

5.2. Înregistrarea subiectelor activităţii de întreprinzător..................................................13

5.3. Licenţierea în activitatea de întreprinzător.................................................................15

Concluzie.............................................................................................................17

Bibliografie.........................................................................................................18

2

INTRODUCERE

În prezent, o parte considerabilă a veniturilor populaţiei se formează în sectorul privat al

economiei.  Activitatea de întreprinzător reprezintă acea forţă motrică care asigură dezvoltarea

ascendentă a societăţii şi a statului.  În acest proces, un rol deosebit îi revine, cadrului juridic ce

reglementează activitatea de întreprinzător. Or, reglementările juridice cel puţin nu trebuie să

creeze obstacole iniţiativei de întreprinzător.  În mod normal, ele trebuie să faciliteze iniţiativele

şi manifestările sănătoase conform legităţilor economiei de piaţă şi să anihileze fenomenele

negative ce dereglează mersul firesc al activităţii de întreprinzător şi al altor activităţi cu caracter

economic.

Republica Moldova a parcurs o anumită perioadă de la instituirea statalităţii, inclusiv şi în

domeniul activităţii economice. Cadrul juridic în domeniul economiei, în general, şi al activităţii

de întreprinzător, în special, trebuie să fie în strictă conformitate cu cerinţele economiei de piaţă,

bazată pe proprietatea privată şi proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă. Statul

trebuie să asigure:

Reglementarea activităţii economice în condiţiile legii.

Libertatea activităţii de întreprinzător şi protecţia concurenţei loiale.

Crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie.

Sporirea numărului de locuri de muncă şi crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii

vieţii.

Inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine.

Astfel obiectivele referatului costau în :

Evidenţierea activităţii de întreprinzător,

Analiza dreptului de a desfăşura activitatea de întreprinzător,

Evaluarea obligaţiei întreprinzătorilor de a obţine licenţa.

3

1.Definiţia activităţii de întreprinzător

Activitatea de întreprinzător reprezintă un mijloc legal de acumulare a bogăţiilor, de

asigurare a existenţei materiale şi spirituale. Această activitate apare o dată cu formarea relaţiilor

de piaţă, adică cu apariţia produselor destinate schimbului de mărfuri 1. Relaţiile de piaţă, fiind

economice după conţinut, apar în procesul de producere, repartiţie şi consum al bunurilor

materiale şi nemateriale.

Prin activitate de întreprinzător, în sens larg, se înţelege orice activitate aducătoare de

profit practicată de persoane fizice sau juridice, iar în sens restrâns, se înţelege activitatea de

vânzare-cumpărare cu amănuntul a mărfurilor, de fabricare şi comercializare a produselor

alimentare, de organizare a consumului lor, de prestare a serviciilor suplimentare la cumpărarea

mărfurilor. Se menţionează şi faptul că activitatea de întreprinzător poate fi privită ca o activitate

profesională 2

În legislaţie, noţiunea de întreprinzător este prevăzută în Legea cu privire la antreprenoriat

şi întreprinderi nr.845/1992, care menţionează că „antreprenoriatul este activitatea de fabricare a

producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile

acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub

răspunderea lor patrimonilaă cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri. Munca

efectuată conform contractului (acordului) de mucă încheiat nu este considerat antreprenoriat”3

Legislaţia fiscală defineşte puţin altfel noţiunea respectivă, evident, urmărind scopuri

exclusiv de fiscalitae, activitatea de întreprizător fiind considerată orice activitate conform

legislaţiei, cu excepţia muncii efectuate în baza contractului de muncă, desfăşurată de către o

persoană, având drept scop obţinerea venitului sau, în urma desfăşurării căreia, indiferent de

scopul activităţii, se obţine venit 4.

2. Elementele caracteristice activităţii de întreprinzătorÎn calitate de întreprinzător, după cum reiese din definiţia legală, poate activa o persoană

fizică sau juridică, care efectuează orice gen de activitate economică neinterzisă de lege,

precum ar fi: producerea bunurilor materiale, intermedierea comercială, activitatea de comerţ

(vânzarea-cumpărarea), operaţiile cu valorile mobiliare etc.

1 Roşca Nicolae, Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor, Volumul I, Chişinău 2004, P. 432Cuzneţov Alexandru, Mihalache Iurie, Lungu Marcel, Bacalu Natalia, Curs introductiv Dreptul afacerilor, Chişinău 2011, P.1053 Legea nr. 845/1992, art. 14 Art.5 pct.16 Cod fiscal

4

Definiţia legală stabileşte că activitatea de întreprinzător poate fi practicată numai în

formele permise de lege. Nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la forma activităţii se

sancţionează pe cale administrativă sau penală şi tot beneficiul se face venit la bugetul de stat.

Persoanele care pot desfăşura activitate legală de întreprinzător în nume propriu sunt

desemnate prin noţiunea comună de întreprinzător.5

Analiza juridică a definiţiei legale permite relevarea particularităţilor activităţii de

întreprinzător prin care aceasta se deosebeşte de alte activităţi umane, inclusiv economice.

Aceste particularităţi constau în faptul că activitatea de întreprinzător este practicată de cetăţeni

şi de asociaţiile acestora; este independentă; se desfăşoară din iniţiativă proprie, în nume propriu,

pe risc propriu şi sub propria răspundere patrimonială; este permanentă şi aducătoare de profit. 6

a) Activitatea de întreprinzător este considerată o activitate independentă. Ea acordă

întreprinzătorului libertate, el activează din voinţă liberă şi în interesul său propriu.

Libertatea însă are limite, şi prin lege se impun cerinţe: să ţină cont de concurenţa pe piaţă, să

fie înregistrat, să deţină licenţă pemtru genul de activitate pe care îl desfăşoară, să dispună de

autorizaţii, certificate, să plătească taxe şi impozite statului.

Prin independenţă se înţelege faptul că nimeni nu-i poate dicta întreprinzătorului cît să

producă, cum să o facă şi unde să-şi comercializeze mărfurile. El va şti cît să producă reieşind

din cererea şi oferta existentă pe piaţă la produsele şi serviciile date. 7

b) Întreprinzătorul îşi desfăşoară activitatea din proprie iniţiativă. Nimeni nu poate fi

obligat să practice activitatea de întreprinzător8. Proprietarul singur decide să-şi fondeze o

întreprindere, îşi alege de sine stătător genul de activitate, forma juridică de organizare şi

denumirea. La fel, proprietarul hotărăşte ce investiţii să facă, unde să-şi comercializeze

producţia, cu cine să încheie contracte, la ce preţ9.

c) Oricine doreşte să înceapă o afacere, mai trebuie să se înregistreze sub una din formele

de organizare juridică prevăzută de lege. În caz contrar, afacerea începută de el va fi

considerată ilegală. Din momentul înregistrării, se consideră că activitatea de întrepronzător se

desfăşoară sub denumire proprie. Astfel, la data înregistrării apare un nou subiect de drept,

care sub denumire proprie participă la relaţiile de comerţ.

5 Roşca Nicolae, Dreptul afacerilor, Chişinău 2011, P. 496 Roşca Nicolae, Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor, Volumul I, Chişinău 2004, P. 48-497 Cuzneţov Alexandru, Mihalache Iurie, Lungu Marcel, Bacalu Natalia, Curs introductiv Dreptul afacerilor, Chişinău 2011, P.1068 Roşca Nicolae, Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor, Volumul I, Chişinău 2004, P. 519 Cuzneţov Alexandru, Mihalache Iurie, Lungu Marcel, Bacalu Natalia, Curs introductiv Dreptul afacerilor, Chişinău 2011, P.107

5

Cel care utilizează denumirea unui alt agent economic este obligat, la cererea acestuia, să

înceteze folosirea denumirii şi să îi repare prejudiciul. În cazul modificării deumirii, agentul

economic este obligat să publice un aviz în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova” despre

modificarea denumirii şi să opereze modificările necesare în Registrul Înregistrării de Stat 10,

ţinut de Camera Înregistrării de Stat a Republicii Moldova.

d) Activitatea de întreprinzător se desfăşoară pe riscul şi sub răspundere patrimonială

proprie, adică oricine începe un business al său, pune în circulaţie anumite valori patrimoniale

şi depune eforturi pentru a majora costul lor. Dacă calculele întreprinderii sunt greşite,

întreprinderea riscă nu numai să nu cîştige nimic, dar să piardă chiar şi bunurile pe care le-a

pus în circulaţie 11.

e) Prin intermediul activităţii de întreprinzător se asigură o sursă permanentă de venituri.

Cu alte cuvinte, activitatea de întreprinzător trebuie să fie permanentă şi aducătoare de profit.

Scopul celui care desfăşoară un business este de a acumula cîştiguri stabile, pentru a-şi acoperi

cheltuielile, a plăti salariile lucrătorilor, a achita taxele şi impozitele faţă de stat, şi în sfîrşit, de

a avea un profit. De aceea, se consideră că activitatea ocaziţională nu-i va aduce

întreprinzătorului cîştiguri suficiente 12.

3. Genurile activităţii de întreprinzătorPrin definiţia dată la art.1 din Legea nr.845/1992 cu rpivire la antreprenoriat şi

ntreprinderi, legislatorul stabileşte trei categorii de activităţi: fabricarea producţiei, executarea

lucrărilor şi prestarea serviciilor, a căror eficienţă permite obţinerea de beneficiu. În definiţie

nu a fost indicată activitatea cel mai des utilizată la etap actuală de întrepriderile private:

comercializarea mărfurilor şi produselor. Există şi alte tipuri de activităţi reglementate de

legislaţie, cum ar fi: activităţile ancare, de investiţii, operaţiunile cu titluri de valoare, de

editare, de asigurare.13

În aşa mod, oricine alege să desfăşoareun business al său, are mai multe posibilităţi de a

alege,şi anume:

să producă anumite bunuri, cum ar fi maşini, obiecte de uz casnic, produse

alimentare, mobilă, conserve, covoare, tractoare, biciclete, unelte de muncă, ş.a. A produce

înseamnă a transforma materialele şi materia primă în produse noi,cu o valoare mai mare.

10 Mărgineanu Gabriel, mărgineanu Lilia. Dreptul afacerilor. Editura „Elena – V.I.”. Chişinău, 2004,P.60.11 Roşca Nicolae, Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor, Chişinău 1997, P. 3912 Cuzneţov Alexandru, Mihalache Iurie, Lungu Marcel, Bacalu Natalia, Curs introductiv Dreptul afacerilor, Chişinău 2011, P.10813 Roşca Nicolae, Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor, Volumul I, Chişinău 2004, P. 55

6

să execute lucrări – de exemplu,lucrări de construcie în diferite domenii (blocuri

de lociut, dambe, poduri, conducte), de extragere a resurselor naturale, de prelucrare a

pământului, de obţinere a produselor agricole, de creştere a animalelor. Celmai frecvent,

executarea de lucrări se face în baza contractului de antepriză. Prin contractul de antepriză o

parte se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi, iar ultima se obligă

să recepţioneze lucrarea şi să o plătească preţul convenit 14.

să presteze servicii – acestea pot fi diferite: servicii de spălare a maşinilor;

servicii de deservire socială; servcii turistice; servicii hoteliere, de transport, de asigurare, de

audit, de consultanţă juridică. Prestarea serviciilor de orice gen se face în baza unui

contract,numit contractul de prestări servicii. Obiectul contractului de prestări servicii îl

constituie serviciile de orice natură. Însă se consideră a fi activitate de ntreprinzător doar acele

sservicii care se practică cu scopul de a obţine profit.

să comercializeze (să vândă) mărfuri şi produse. Tot spectrul de produse şi

servicii sunt destinate,în general, consumatorilor. Comercializarea mărfurilor poate fi făcută

direct sau nemijlocit de către producător prin magazine sau depozite angro proprii ori prin

intermediari (firme de distribuţie) 15.

Un gen deosebit alactivităţii de întreprinzător se referă la crearea şi utilizarea

inovaţiilor, raţionalizărilor, descoperirilor ştiinţifice, opereor literare, de artă şi alte obiecte

ale proprietăţii intelectuale 16. Acest gen de activitate are la bază creaţia artistică şi cea

intelectuală a autorului, fiind reglementat de un act normativ special – legea privind dreptul de

autor şi drepturile conexe nr.139/2010 17. Potrivit legii, din această categorie fac parte lucrările

ştiinţifice, literare, muzicale, de traducere; lucrări de sculptură, pictură, arhitectură, grafică,

fotografică; filmele de cinema şi televizate; emisiunile de radio şi televiziune.

După importanţa pentru societate, activităţile de întreprinzătorpot fi clasificate în:

activităţi interzise; activităţi monopol de stat; activităţi monopoluri naturale, activităţi supuse

licenţierii; activităţi practicate în baza patentei de întreprinzător; activităţi care pot fi practicate

liber, fără autorizaţie specială.

Activităţile interzise. Legislaţia nu conţine o listă a activităţilor economice interzise aşa

cum fusese anterior 18 . În lipsa unor reglementări exprese, în această listă se includ activităţile

14 Art. 946 Codil Civil15 Rusu Vladisav, Focşa Ghenadie.Curs de drept comercial.Curs universitar. Chişinău: „”Bons Offices S.R.L., 2007,P.2216 Cojocari Eugeia. Dreptul economic (partea generală). Suport de curs la specialitaea „ Drept economic” . Chişinău: „Business-Elita”, 2006,P.86.17 Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr.139 din 02.07.2010,publicată în Moitoru Oficial al Republicii Modova nr.191-193/630 din 01.10.201018 Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.581/1995 (abrogat)

7

care pot să aducă un profit material şi pentru care este prevăzută o pedeapsă penală sau

administrativă.

Potrivit Codului penal al Republicii Moldova 19, se interzic şi se sancţionează:

activitatea mercenarilor (art.141), traficul de fiinţe umane (art.165), traficul de copii (art.206),

munca forţată (art.168), practicarea ilegală a medicii şi activităţii farmaceutice (ar.214),

proxenetismul (art.220), fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi (art.236),

dobândirea creditului prin înşelăciune (art.238), practicara ilegală a activităţii de întreprinzător

(art.241), spălarea banilor (art.243), limitarea concurenţei libere,,concurenţa neloială (art.246),

contrabanda (art.248), etc.

În Codul contravenţional al Republicii Moldova 20 un acapitol aparte este consacrat

contravenţiilor ce afectează activitatea de întreprinzător (Capitolul XV) 21. Dintre acestea

enumerăm: desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător (art.263), comerţul sau

transportul de mărfuri a căror comercializare este interzisă ori limitată (art.267), plasarea pe

piaţă a produselor alimentare cu termen de valabilitate expirat sau fără indicarea acestui termen

(art.269), încălcarea regulilor de comerţ în piaţă (art.274), încălcarea legislaţiei n domeniul

pieţei produselor petroliere (art.277), încălcarea legislaţiei în domeniul asigurărilor (art.305),

comercializarea cu amănuntul a băuturilor alcoolice (art.286), activitatea bancară fără

autorizaţie (art.290).

Activităţile monopol de stat sunt desfăşurate exclusiv de organe ale statului sau de

persoane juridice constituite de stat.Monopolul de stat este definit ca situaţie în care un număr

limitat de agenţi economici sunt învestiţi de către autorităţile administraţiei publice cu dreptul

exclusiv sau cu drepturi exclusive de desfăşurare a unei anumite activităţi aducătoare de profit.

Potrivit legii nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, art. 10 alin.(3), numai

întreprinderilor de stat li se permite să desfăşoare următoarele activităţi:

supravegherea şi tratamentul femeilor gravide, bolnavilor care suferă de narcomanie,

boli canceroase, boli contagioase periculoase şi deosebit de periculoase, inclusiv de boli

dermatovenerice infecţioase, precum şi de boli psihice în forme agresive şi eliberarea avizelor

corespunzătoare;

efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de

muncă, precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale

19 Codul Penal al Republicii Moldova nr.985 din 18.04.2002, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.128-129/1012 din 13.09.200220 Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218 din 24.10.2008, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.3-6/15 din 16.01.200921 Contravenţii sunt încălcări ale prevederilor din Codul contravenţional, la fel cum infracţiunile reprezintă încălcări ale normelor din Codul penal.

8

cetăţenilor;

tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase;

confecţionarea ordinelor şi medaliilor;

producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat;

prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), confecţionarea timbrelor

poştale;

producerea şi comercializarea tehnicii militare speciale şi de luptă, a substanţelor

explozive (cu excepţia prafului de puşcă), precum şi producerea oricăror feluri de arme;

evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarierea tehnică (inclusiv paşaportizarea) a

bunurilor imobile, restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea

acestor bunuri;

imprimarea şi baterea monedei, imprimarea hîrtiilor de valoare de stat;

efectuarea lucrărilor astronomo-geodezice, gravimetrice, a lucrărilor în domeniul

hidrometeorologiei.22

Activităţile monopol de stat sunt reglementate şi prin Hotărârea Guvernului nr.582/1995

cu privire la reglementarea monopolurilor23, care stabileşte metodele de reglementare, lista

activităţilor monopol de stat şi autorităţile publice abilitate cu reglemetarea lor.

Activităţile monopol natural. Prin monopol natural legiuitorul desemnează situaţia n

care producerea, transportarea, comercializarea, procurarea mărfurilor şi grupurilor de mărfuri

fungibile, precum şi prestarea anumitor tipuri de servicii, în virtutea unor factori de ordin

natural, economic sau tehnologic se află sun controlul direct al unuia sau mai multor agenţi

economici.

Lista activităţilor monopoluri naturale este aprobată prin Hotărârea Guvernului

nr.582/1995 cu privire la reglementarea monopolurilor. Astfel de activităţi sunt:

activităţile legate de exploatarea căilor ferate magistrale cu zonele lor de protecţie;

activităţile legate de exploatarea gărilor feroviare;

activităţile legate de exploatareaautostrăzilor, construite din contul bugetului republican

şi local, cu zonele de protecţie şi serviciile de întreţinere;

activităţile legate de exploatareacăilor navigabile naturale şi artificiale;

activităţile legate de exploatarea porturilor fluviale;

activităţile legate de exploatareareţelelor magistrale de telecomunicaţii;

activităţile legate de exploatarea reţelelor de televiziune şi radiodifuziune pentru

22 Legea Republicii Moldova Nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992, Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.23 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.59-60.

9

difuzarea radioprogramelor de stat;

activităţile legate de exploatarea reţelelor de telecomunicaţii internaţionale;

activităţile legate de exploatarea întreprinderilor staţionare de producere a energiei

electrice şi termice conectate la sistemul energetic unic;

activităţile legate de exploatarea reţelelor electrice de toate tensiunile şi reţelelor termice

magistrale;

activităţile legate de exploatarea reţelelor de gaze şi obiectivelor sistemului unic de

gazificare, precum şi cele legate de transportul gazelorprin conducte;

activităţile legate de exploatareareţelelor şi comunicaţiilor de aprovizionare cu energie

termică, conductelor de apă şi canalizare;

activităţile legate de colectarea gunoiului şi zăpezii;

activităţile ce privesc acordarea serviciilor rituale;

activităţile legate de exploatarea aeroporturilor şi a sistemelor de dirijare a circulaţiei

aeriene, de comunicaţie dintre navele aeriene şi de asigurarea securităţii decolării şi aterizării

aeronavelor 24.

Reglementarea juridică deosebită a acestor activităţi se datorează faptului că, pe de o parte,

prezintă risc sporit, iar pe de alta, agenţii economici care desfăşoară astfel de activităţi pot

influenţa negativ piaţa bunurilor sau serviciilor. De exemplu,din lipsă de concurenţă,

consumatorul nu poate schimba agentul economic care livrează energie termică, energie

electrică, apă , gaze naturale, fiind nevoit să accepte toate condiţiile impuse de societatea care îi

prestează aceste servicii. Statul îşi rezervă dreptul să intervină în activitatea acestor societăţi

comerciale pentru a proteja consumatorii de posibilele abuzuri şi de aceea aceste genuri de

activitate sunt desemnate ca monopoluri naturale.

Activităţile supuse licenţierii. Activităţile de întreprinzător supuse licenţierii sunt stabilite

la art.7 din Legea nr.451/2001 privind licenţierea unor genuri de activitate 25 .

Activităţi practicate în baza patentei de întreprinzător. Activităţile de întreprinzător care

pot fi desfăşurate în baza patentei de întreprinzător sunt stabilite la anexa nr.1 a Legii nr.93/1998

privind patenta de întreprinzător.

Activităţile care pot fi practicate fără autorizaţii speciale. Întreprinzătorii persoane fizice

şi persoane juridice pot desfăşura genurile de activitate care nu sunt supuse licenţierii fără vre-o

autorizaţie sau permisiune specială dacă alte legi nustabilesc altfel.

24 Roşca Nicolae, Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor, Volumul I, Chişinău 2004, P. 60-6125 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.108-109.

10

4. Subiectele activităţii de întreprinzătorÎn calitate de subiect al activităţii de întreprinzător poate activa persoana fizică şi

persoana juridică, care efectuează orice gen de activitate aducătoare de profit neinterzis de lege.

Vorbind de „subiectele activităţii de întreprinzător”, avem în vedere „întreprinzătorii”. Ambele

noţiuni au acelaşi înţeles, fiind sinonime 26. Aşadar, calitatea de întreprinzători o au persoanele

fizice şi persoanele juridice.

Persoane fizice pot desfăşura activitatea de întreprinzător prin următoarele forme de

organizare juridică:

a) în baza patentei de întreprinzător, eliberată de inspectorul fiscal sau, după caz, de

primăria din localitatea în raza căreia se doreşte desfăşurarea activităţii;

b) în calitate de întreprinzător individual. Întreprinzător individual este persoana fizică,

înregistrată în modul stabilit de lege, care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a constitui o

persoană juridică 27. Înregistrarea întreprinzătorului individual se face la oficiile teritoriale ale

Camerei Înregistrării de Stat;

c) ca gospodărie ţărănească (de fiermier), este destinată exclusiv desfăşurării activităţii de

întreprinzător în domeniul agriculturii. Se înregistrează într-un registrul special, la primăria din

localitatea în care gospodăria ţărănească îşi va desfăşura activitatea.

Persoanele juridice care desfăşoară activitatea de întreprinzător se mai numesc persoane

juridice cu scop lucrativ (sau cu scop comercial), deoarece obiectivul lor principal constă în

acumularea cît mai multor venituri.

În anumite situaţii, calitatea de întreprinzător o poate avea statul şi organele administraţiei

publice locale. De exemplu, dacă statul doreşte să cumpere grâu pentru fondul de rezervă, atunci

va organiza o licitaţie, cumpărând grâu de la agricultori la preţul de piaţă. În această relaţie,

statul apare ca un simplu întreprinzător, fiind pe picior de egalitate juridică cu vânzătorul

producţiei agricole 28.

Reieşind din legislaţie, uneori este greu de explicat din ce considerent o anumită activitate

a fost atribuită ca fiind comercială (de întreprinzător), iar alta – nu. Există cazuri în care aceeaşi

activitate uneori poate fi considerată comercială, alteori necomercială. Exemplu în acest sens

26 În legislaţie poate fi întâlnită şi o a treia noţiune, cea de agent economic. Potrivit Codului fiscal al Republicii Moldova, agent economic este orice persoană ce desfăşoară activitate de întreprinzător (art.5 pct.13).27 Cojocaru Olga. Problematica definirii noţiunii de întreprinzător individual, în „Problemele actuale ale legislaţiei naţionale în contextul procesului integraţionist european”. Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică. Chişinău. CEP USM, 2008, P.26728 Cuzneţov Alexandru, Mihalache Iurie, Lungu Marcel, Bacalu Natalia, Curs introductiv Dreptul afacerilor, Chişinău 2011, P.111

11

poate servi învăţământul. Activitatea de organizare a învăţământului practicată de o persoană

juridică se consideră necomercială, sau nonprofit 29, deşi cei care beneficiază de serviciile unei

astfel de persoane juridice instituţie de învăţământ plătesc pentru aceste servicii sume

importante30.

O altă situaţie avem în cazul profesorilor care, în timpul liber, dau lecţii în particular,

contra plată. Această activitate a profesorilor este considerată o activitate de întreprinzător, de

aceea, pentru a o practica în mod legal, ei trebuie să dobândească patentă de întreprinzător ori să-

şi înregistreze o persoană juridică 31.

Anumite semne de întrebare apar în legătură cu asociaţiile obşteşti. Asociaţiile obşteşti

se consideră asociaţiile pacifiste, de apărare şi de promovare a drepturilor omului, asociaţiile de

femei, de veterani, de invalizi, de tineret şi de copii, societăţile ştiinţific, tehnice, ecologiste,

cultural-educative, sportive, uniunile de creaţie, comunităţile naţional-culturale, alte asociaţii ale

persoanelor fizice şi /sau juridice legal constituite 32.

Paradoxul constă în faptul că legea permite asociaţiilor obşteşti să desfăşoare activitatea

de întreprinzător. Legea cu privire la asociaţiile obşteşti nr.837/1996 stabileşte că asociaţia

obştească este în drept să desfăşoare activitatea economică ce rezultă nemijlocit din scopurile

prevăzute în statut, dar numai pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor statutare. Pentru a practica

o activitate economică ce nu rezultă nemijlocit din scopurile prevăzute în statut, asociaţia

obştească poate fonda societăţi comerciale şi cooperative. Asociaţia obştească poate avea în

proprietate întreprinderi, organizaţii, instituţii, localuri pentru acţiuni de binefacere.

În aşa mod, asociaţiile obşteşti deşi nu urmăresc în sine scopul de a obţine venituri din

activitatea pe care o desfăşoară, totuşi pe parcurs sunt în drept să fondeze societăţi comerciale şi

cooperative. Scopul acestora din urmă este legat în mod direct de obţinerea câştigului. Cu toate

acestea , veniturile realizate de asociaţia obştească din activitatea economică nu pot fi distribuite

între membrii acestei asociaţii şi se folosesc în exclusivitate pentru realizarea scopurilor pentru

care a fost creată asociaţia – scopuri filantropice, religioase, educative, sportive, culturale ş.a.

29 Legea învăţământului nr.547/1995, publicată în Monitorul Oficial al republicii Moldova nr.62-63 din 09.11.1995, art. 36 alin.(3).30 Roşca Nicolae, Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor, Volumul I, Chişinău 2004, P. 4831 Idem 2532 Legea cu privire la asociaţiile obşteşti nr.837/1996, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.153-156 din 02.10.2007, art.1 alin. (2).

12

5. Reglementarea juridică a activităţii de întreprinzător5.1. Consideraţii generale

Prin reglementarea juridică a activităţii de întreprinzător se subînţelege că statul , avînd la

îndemână legile şi alte acte normative, contribuie la organizarea şi supravegherea desfăşurprii

normale a activităţii de întreprinzător în republică.

Activitatea de întreprinzător este utişă şi necesară întregii societăţi. Ea trebuie desfăşurată

liber atît timp cît se face conform legii şi nu limitează drepturile altor persoane. Fiind calea cea

mai scurtă de obţinere a veniturilor, activitatea de întreprinzător generează şi conflicte, cum ar fi:

vînzarea de mărfuri fără a deţine licenţă de activitate, falsificarea produselor, prestarea de

servicii necalitative, periculoase pentru viaţa şi sănătatea celor din jur ş.a.

Pentru a elimina astfel de încălcări, au fost elaborate numeroase acte normative, prin care

statul impune anumite reguli de joc tuturor întreprinzătorilor 33 . Aceste reguli sunt stabilite prin

Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845/ 1992 34, au scopul de a disciplina

întreprinzătorii şi se referă la : a) înregistrarea de stat; b) obţinerea licenţelor de stat pentru genul

de activitate practicat; c) achitarea la timp a taxelor şi impozitelor faţă de bugetul de stat;

d)ţinerea evidenţei contabile; e) respectarea legislaţiei muncii; f) respectarea drepturilor

consumatorilor; g) protecţia mediului înconjurător.

Organele de stat sunt în drept să aplice sancţiuni pentru încălcările comise de

întreprinzători. De exemplu, practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător soldată cu obţinerea

unui profit în proporţii mari este calificată de Codul penal al Republicii Moldova ca infracţiune

şi vinovatul se pedepseşte cu amendă sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii. Dacă

infractor este persoana juridică, atunci se va aplica o amendă însoţită de retragerea dreptului de a

mai desfăşura pe viitor genul de activitate 35.

5.2. Înregistrarea subiectelor activităţii de întreprinzător

Activitatea de întreprinzător nu poate fi desfăşurată la întîmplare. Persoana care doreşte

să înceapă o afacere, mai întîi trebuie să se înregistreze conform legii. În caz contrar, practicarea

ilegalăă a activităţii de întreprinzător (fără a fi înregistrat) este considerată infracţiune, fiind

33 Roşca Nicolae, Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor, Volumul I, Chişinău 2004, P. 6534 Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 03.01.92, publicată în Monitorul Oficial nr.2/33 din 28.02.199435 (Art.241) Codul penal al Republicii Modova nr.985 din 18.04.2002, publicat în Monitorul Oficial nr.128-129/1012 din 13.09.2002.

13

sancţionată de Codul Penal al Republicii Moldova.

Legislaţia R.Moldova prevede că persoana juridică se consideră constituită din momentul

înregistrării ei de către stat 36. Înregistrarea de stat urmează a fi înţeleasă ca o recunoaştere

(certificare) din partea statului , prin intermediul organelor sale abilitate, a creării, reorganizării

ori lichidării persoanle juridice şi a întreprinzătorilor individuali, precum şi orice alte modificări

şi completări aduse în actele de constituire a acestora 37.

Prin efectul înregistrării statul urmăreşte mai multe scopuri: efectuarea unui control

asupra persoanelor care desfăşoară activitatea de întreprinzător; prevenirea şi combaterea

activităţilor ilegale; ţinerea unei evidneţe statistice; promovarea politicii de impozitare;

furnizarea pentru cei interesaţi a informaţiei cu privire la identitatea şi nivelul financiar a

persoanelor înregistrate.

Organul de înregistrare. Unica instituţie publică care prin intermediul oficiilor sale

efectuează, în numele statului, înregistrarea persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor

individuali, este camera Înregistrării de Stat. Oficiile teritoriale ale Camerei sunt conduse de

registratorii de stat. Acestea au un şir de atribuţii, cum sunt: primesc cererile de înregistrare,

verifică setul de acte depuse pentru înregistrare, înregistrează persoanele juridice şi

întreprinzătorii individuali sau refuză înregistrarea acestora. Certificatul de înregistrare este

documentul care confirmă înregistrarea de stat luarea la evidenţă fiscală.

Acte necesare pentru înregistrare. Pentru înregistrarea de stat a persoanei juridice se

depun următoarele acte: a) cererea de înregistrare; b) hotărîrea de constituire semnată de

fondatori; c) actul de constituire (statutul); d) dovada achitării taxei de înregistrare; e) certificatul

care confirmă depunerea de către fondatori a cotei-părţi în capitalul social al persoanei juridice,

în mărimea şi în termenul prevăzut de legislaţie.

Registrul de stat. La Camera Înregistrării de Stat există două registre unice pentru

întreaga republică: Registrul de stat al persoanelor juridice şi Registrul de stat al

întreprinzătorilor individuali. Registrele de stat se ţin în mod computerizat şi manual. În situaţia

în care nu vor coincide datele din aceste două registre, se consideră datele din registrul ţinut

manual 38.

36 Rusu Vladisav, Focşa Ghenadie.Curs de drept comercial.Curs universitar. Chişinău: „”Bons Offices S.R.L., 2007,P.6037 Cuzneţov Alexandru, Mihalache Iurie, Lungu Marcel, Bacalu Natalia, Curs introductiv Dreptul afacerilor, Chişinău 2011, P.12338 Rusu Vladislav, Focşa Ghenadie.Curs de drept comercial.Curs universitar. Chişinău: „”Bons Offices S.R.L., 2007,P.61

14

5.3. Licenţierea în activitatea de întreprinzător

Definirea licenţei este formulată de Legea privind reglementarea prin licenţiere a

activităţii de întreprinzător nr. 451/2001, şi anume: „licenţa este un act administrativ cu caracter

permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de

întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită,

genul de activitae indicat în acesta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de

licenţiere” 39.

Licenţele sunt documentele de strictă evidenţă. Ele se întocmesc pe formulare tipizate, au

serie şi număr. Modelul formularului de licenţă se aprobă de Guvern. Orice licenţă trebuie să

conţină : a) denumirea autorităţii de licenţiere; b) seria, numărul şi data eliberării/prelungirii

licenţei; c) denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului de licenţă; d)

data şi numărul certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii; e) genul de activitate,

integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare se eliberează licenţa; f) termenul de valabilitate a

licenţei; g) semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a adjunctului, însoţită de

ştampilă.

De regulă, licenţele se eliberează pe un termen de 5 ani, dar în cazurile prevăzute de lege

există şi unele exceptţii în acest sens: 3 ani pentru fabricarea şi vînzarea producţiei alcoolice şi a

berii; 1 an pentru organizarea şi desfăşurarea jocurilor de noroc, loteriilor, mizelor la competiţii

sportive; importul, fabricarea, comercializarea produselor din tutun.

Licenţa este valailă de la data eliberării şi pînă la data expirării ei. Acţiunea licenţei

încetează în caz de suspendare, anulare, retragere sau de expirare a termenului de valabilitate.

Camera de Licenţiere este în drept să controleze faptul cum titularul de licenţă respectă cerinţele

prevăzute în licenţă. Dacă se constată încălcări, tituarul de licenţă va fi sancţionat prin

suspendarea sau retragerea licenţei. Se poate ajunge pînă la dizolvarea şi lichidarea titularului de

licenţă 40.

În prezent, în republică avem şase organe împuternicite cu eliberarea licenţelor: 1) Camer

de Licenţiere; 2) Banca Naţională a Moldovei; 3) Comisia Naţională a Pieţei Financiare; 4)

Agenţia Naţională pentru Reglementarea în Energetică; 5) Agenţia Naţională pentru

Reglementarea în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei; 6) Consiliul Coordonator

39 Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. 451/2001 din 30.07.2001 (cu modificări şi completări) 27.09.201240 Cuzneţov Alexandru, Mihalache Iurie, Lungu Marcel, Bacalu Natalia, Curs introductiv Dreptul afacerilor, Chişinău 2011, P.127

15

al Autovizualului.

1) Camera de Licenţiere este un organ de stat aflat în subordinea Ministerului Economiei,

are statut de persoană juridică, dispune de ştampilă şi îşi desfăşoară activitatea pe baza unui

regulament aprobat de Guvern. Ea licenţiază următoarele activităţi: activitatrea de audit,

activitatea burselor de mărfuri, importul şi comercializarea producţiei alcoolice, produselor de

tutun, construcţiile de clădiri, activitatea de broker vamal.

2) Banca Naţională a Moldovei este singurul organ de stat care eliberează licenţe pentru

activitatea băncilor comerciale din ţară, fiind în drept să le impună sancţiuni sau chiar să le

retragă acetse licenţe.Deasemenea, eliberează licenţe pentru activitatea de schimb valutar 41.

3) Comisia Naţională a Pieţei Financiare este o autoritate publică autonomă, responsabilă

faţă de Parlament, care reglementează şi autorizează activitatea participanţilor la piaţa financiară

nebancară, supraveghind respectarea legislaţiei de către ei. Comisia este învestită cu putere de

decizie, de intervenţie, de control şi de sancţionare discipliară şi administrativă 42.

4) Agenţia Naţională pentru Reglementarea în Energetică este autoritatea învestită cu

atribuţii de reglementare şi monitorizare a domeniului energeticii – energia electrică, gaze

naturale, benzină, motorină, alte produse petroliere. Astfel, ANRE eliberează licenţe pentru

desfăşurarea activităţilor sus-menţionate în conformitate cu Legea cu privire la gaze, Legea cu

privire la energia electrică şi Legea privind piaţa produselor petroliere 43.

5) Agenţia Naţională pentru Reglementarea în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia

Informaţiei are dreptul să elibereze, să suspende ori să revoce licenţele, să elaboreze şi să

modifice condiţiile de licenţă conform legii şi să efectueze controlul respectării acestora.

Eliberează licenţe de activitate pentru frecvenţele de undă radio, tele, programelor Internet,

telegfonie mobilă şi fixă 44.

6) Consiliul Coordonator al Autovizualului acordă licenţe pentru posturile de radio şi

televiziune pe teritoriul republicii 45.

41 Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548 din 21.07.95, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 56-57/624 din 12.10.199542 Legea privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare nr.192 din 12.11.1998, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 22-23/91 din 04.03.199943 Legea cu privire la energetică nr. 1525-XIII din 19.02.98, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 50-51/366 din 19.02.199844 Legea comunicaţiilor electronice nr.241-XVI din 15.11.2007, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 51-54/155 din 14.03.200845 Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr.260 din 27.07.2006, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 131-133/679 din 18.08.2006

16

Concluzii

1. Activitatea de întreprinzător reprezintă acea forţă motrică care asigură dezvoltarea

ascendentă a societăţii şi a statului şi este un mijloc legal de acumulare a bogăţiilor, de asigurare

a existenţei materiale şi spirituale.

2. Asigurarea succesului sau apariţia eşecului în micile afaceri sunt determinate de

capacitatea întreprinzătorilor de a atrage noi surse în circuitul propriilor afaceri. Succesul micilor

afaceri este garantat atunci când, printr-un plan de afaceri bine conceput şi elaborat, sunt

convinşi creditorii sau investitorii să contribuie la sporirea finanţării. Planul de afaceri este

documentul prin care se prezintă în mod detaliat conţinutul afacerii şi care are ca scop

demonstrarea viabilităţii acţiunii întreprinzătorilor.

3. Problemele specifice micilor afaceri sunt determinate de resursele limitate ale

familiei întreprinzătorului, calitatea profesională uneori îndoielnică a salariaţilor, sistemul

informaţional sumar ş.a. Aceste probleme pot fi agravate sau diminuate de existenţa mai multor

factori, interni şi externi - rata inflaţiei şi a dobânzilor bancare, reglementările guvernamentale,

capacitatea managerială a întreprinzătorului, priorităţile, climatul de muncă, tentaţia creşterii etc.

17

Bibliografie:Manuale, monografii:

1. Cojocari Eugeia. Dreptul economic (partea generală). Suport de curs la specialitaea „ Drept economic” . Chişinău: „Business-Elita”, 2006, 188p.

2. Cojocaru Olga. Problematica definirii noţiunii de întreprinzător individual, în „Problemele actuale ale legislaţiei naţionale în contextul procesului integraţionist european”. Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică. Chişinău. CEP USM, 2008.

3. Cuzneţov Alexandru, Mihalache Iurie, Lungu Marcel, Bacalu Natalia, Curs introductiv Dreptul afacerilor, Chişinău 2011, 296p.

4. Mărgineanu Gabriel, Mărgineanu Lilia. Dreptul afacerilor. Editura „Elena – V.I.”. Chişinău, 2004, 724p.

5. Roşca Nicolae, Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor, Chişinău 1997, 400p.6. Roşca Nicolae, Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor, Volumul I, Chişinău 2004, 454p.7. Rusu Vladislav, Focşa Ghenadie.Curs de drept comercial.Curs universitar. Chişinău:

„”Bons Offices S.R.L., 2007, 484p.

Acte normative:1. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 03.01.1992, publicată

în Monitorul Oficial nr.2/33 din 28.02.19942. Codul fiscal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.1163-XIII din  24.04.1997,

republicat în Monitorul Oficial al Repulicii Moldova, ediţie specială din 08.02.2007.3. Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.1107 din 06.06.2002, publicat în

Monitorul Oficial al Repulicii Moldova nr. 82-86 din 22.06.2002.4. Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr.139 din 02.07.2010,publicată în

Moitoru Oficial al Republicii Modova nr.191-193/630 din 01.10.20105. Codul Penal al Republicii Moldova nr.985 din 18.04.2002, publicat în Monitorul Oficial

al Republicii Moldova nr.72-74/195 din 14.04.20096. Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218 din 24.10.2008, publicat în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.3-6/15 din 16.01.20097. Legea învăţământului nr.547/1995, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.62-63 din 09.11.1995.8. Legea cu privire la asociaţiile obşteşti nr.837/1996, republicată în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.153-156 din 02.10.2007.9. Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. 451 din

30.07.2001, republicată cu modificări şi completări, 27.09.2012.10. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548 din 21.07.95, publicată în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 56-57/624 din 12.10.1995.11. Legea privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare nr.192 din 12.11.1998, publicată în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 22-23/91 din 04.03.1999.12. Legea cu privire la energetică nr. 1525-XIII din 19.02.98, publicată în Monitorul Oficial

al Republicii Moldova nr. 50-51/366 din 19.02.1998.13. Legea comunicaţiilor electronice nr.241-XVI din 15.11.2007, publicată în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova nr. 51-54/155 din 14.03.2008.14. Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr.260-XVI din 27.07.2006, publicată în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 131-133/679 din 18.08.2006.

18