Acid Succinic

DEFINIŢIA ADITIVULUI

Din timpuri străvechi oamenii au adăugat în alimente diverse

substanţe chimice în scopul îmbunătăţirii caracteristicilor acestora.

Materiile prime din care se obţin produsele alimentare, nu conţin (sau nu

ar trebui să conţină) substanţe străine, dar pe parcursul procesării

acestora, un număr variabil de substanţe sunt utilizate pentru facilitarea

unor procese tehnologice şi pentru îmbunătăţirea caracteristicilor

produsului finit. Perfecţionarea procedeelor tehnologice de prelucrare a

alimentelor a condus la folosirea unui număr din ce în ce mai mare de

aditivi alimentari. La ora actuală, în industria alimentară se folosesc mai

mult de 2500 de aditivi alimentari pentru a produce efecte dorite în

alimente, pe parcursul prelucrării şi ulterior pe timpul manipulărilor şi

depozitării lor. Utilizarea aditivilor alimentari, deşi acceptată în practică,

nu a fost şi nu este lipsită de controverse.

Conform Directivei cadru 85/107/CEE, “se înţelege prin aditiv alimentar orice

substanţă care nu este consumată ca aliment sau care nu este utilizată în mod obişnuit ca

ingredient caracteristic în alimentaţie, care posedă sau nu valoare nutritivă şi a cărei adăugare

intenţionată în produsele alimentare, în scop tehnologic în stadiul lor de fabricaţie,

transformare, tratament, condiţionare, transport, depozitare are ca efect sau poate avea un

efect rezonabil, direct sau indirect, indiferent că devine ea însăşi sau derivaţii săi, un

component al produselor alimentare”.

Din definiţie rezultă următoarele idei importante:

- caracterul de intenţionalitate (aditivul se adaugă în mod voit într-o anumită

cantitate);

- scopul folosirii (conservarea valorii nutritive şi senzoriale a produsului, ameliorarea

capacităţii de conservare, favorizarea fabricării, ambalării, depozitării, transportului);

- se exclude (prin definiţie) contaminanţii şi substanţele adăugate în scop nutriţional

(vitaminele, aminoacizi etc.).

CLASIFICAREA ADITIVILOR

Conform Directivelor Parlamentului European şi Consiliului Director 89/107/CEE,

94/35/EEC privind îndulcitorii, 94/38/EEC privind coloranţii, 95/2/EEC privind alţi aditivi, în

afară de îndulcitori, aditivii sunt clasificaţi în următoarele grupe:

- COLORANŢII – substanţe care sunt folosite pentru a colora un produs alimentar sau

pentru a restaura culoarea unui produs alimentar; aceştia includ şi constituenţii naturali ai

alimentelor şi sursele naturale, care în mod normal nu sunt utilizate ca ingrediente ale

alimentelor. Preparatele obţinute din materii prime alimentare sau alte surse alimentare, pe

cale fizică şi/sau chimică şi care conţin pigmenţi, sunt, de asemenea, consideraţi coloranţi.

Nu sunt consideraţi coloranţi – aditivi produsele uscate sau concentrate folosite la fabricarea

alimentelor, cum ar fi paprika (boia de ardei iute), şofranul, precum şi substanţele utilizate

pentru colorarea suprafeţei nemiscibile a produselor alimentare, cum ar fi membranele pentru

cârnaţi, salamurile şi peliculele de acoperire ale brânzeturilor.

- ÎNDULCITORII (EDULCORANŢII) – substanţe care se folosesc pentru a conferi gustul

de dulce produselor alimentare în care se încorporează şi respectiv, se folosesc ca îndulcitori

în anumite cazuri în gospodăria individuală. Nu intră în categoria îndulcitorilor aditivii

celorlalte substanţe dulci, cum ar fi monozaharidele, dizaharidele sau produsele alimentare

dulci (diferite siropuri, mierea de albine etc.).

- CONSERVANŢII – substanţe ce prelungesc durata de păstrare a produselor alimentare

prin protejarea faţă de acţiunea microorganismelor.

- ANTIOXIDANŢII - substanţe care prelungesc durata de păstrare a produselor alimentare

faţă de deteriorarea prin oxidare, cum ar fi râncezirea grăsimilor şi modificarea de culoare.

- ACIDULANŢII – substanţe care măresc aciditatea unui produs alimentar şi/sau îi

conferă gust acid.

- REGULATORI DE PH (CORECTORI DE ACIDITATE) – substanţe care modifică sau

controlează aciditatea/alcalinitatea unui produs alimentar.

- ANTIAGLOMERANŢI – substanţe care reduc tendinţa de aderare (aglomerare) a

particulelor individuale ale unui produs alimentar.

- ANTISPUMANŢI – substanţe care previn (împiedică) sau limitează formarea de spumă.

- AGENŢI DE MASĂ (BULKING) – substanţe care contribuie la creşterea volumului unui

produs alimentar, fără să aibă efect semnificativ asupra valorii energetice a produsului.

- EMULGATORI – substanţe care fac posibilă formarea şi menţinerea unui amestec

omogen din două sau mai multe faze nemiscibile, cum ar fi uleiul şi apa.

- SĂRURI DE EMULSIONARE (SAU DE TOPIRE) – substanţe ce transformă proteinele din

brânză într-o formă dispersată, ceea ce asigură o distribuţie uniformă a grăsimii şi a altor

componente.

- AGENŢI DE ÎNTĂRIRE – substanţe ce menţin sau fac tari, crocante, ţesuturile fructelor

şi legumelor, respectiv interacţionează cu agenţii de gelificare pentru a produce un gel tare

(puternic).

- AGENŢI DE SPUMARE – substanţe care asigură formarea unei dispersii omogene a unei

faze gazoase într-un produs alimentar, lichid sau solid.

- POTENŢIATORI DE AROMĂ – substanţe care măresc gustul şi/sau mirosul unui produs

alimentar.

- AGENŢI DE GELIFICARE – substanţe care conferă consistenţă unui produs alimentar

prin formarea de gel.

- AGENŢI DE GLAZURARE – substanţe care, aplicate la suprafaţa unui produs alimentar

îi conferă acestuia un aspect strălucitor sau îi conferă o peliculă protectoare.

- UMECTANŢI – substanţe care previn (împiedică) deshidratarea produselor alimentare,

compensând efectele unei umidităţi relative scăzute a aerului, respectiv promovează

solubilitatea /dispersarea unei pulberi în mediu apos.

- AGENŢI DE AFÂNARE – substanţe sau combinaţii de substanţe care eliberează un gaz

şi, prin urmare, fac să crească volumul unui aluat sau al unei compoziţii care se “bate” într-un

utilaj specific.

- SECHESTRANŢI – substanţe ce formează complexe cu ionii metalici.

- STABILIZATORI – substanţe care fac posibilă menţinerea stării fizico - chimice a unui

produs alimentar; stabilizatorii includ şi acele substanţe care sunt capabile să menţină o

dispersie formată din două sau mai multe lichide nemiscibile într-un produs alimentar,

respectiv acele substanţe care stabilizează, reţin sau intensifică culoarea existentă într-un

produs alimentar.

- SUBSTANŢE DE ÎNGROŞARE – substanţe care măresc vâscozitatea unui produs

alimentar.

- AGENŢI DE TRATARE A FĂINII (ALŢII DECÂT EMULGATORII) – substanţe ce se

adaugă în făină sau în aluat pentru îmbunătăţirea însuşirilor de panificaţie sau a însuşirilor

reologice.

- GAZE DE AMBALARE – gaze (altele decât aerul) ce se introduce într-un recipient,

înaintea, în timpul sau după introducerea produsului alimentar în recipient.

- SUPORTURI (PURTĂTORI) – include suporturi (purtători) solide (pulbere) şi lichide

(solvenţi) ce ajută la dispersarea aditivului şi care, ele însele, nu exercită efecte tehnologice.

Suporturile (purtătorii) se utilizează pentru a facilita manipularea sau utilizarea aditivilor.

- AMIDONURI MODIFICATE – substanţe obţinute prin tratamentul chimic, fizic şi

enzimatic sau care au fost obţinute prin tratament alcalin sau acid, respectiv albire, al

amidonurilor alimentare native.

- GAZE PROPULSOARE – gaze (altele decât aerul) care sunt folosite pentru evacuarea

unui aliment dintr-un recipient.

- ENZIME – biocatalizatori folosiţi în industria alimentară.

ACIDUL SUCCINIC (E 363)

Acidul succinic (nume sistematic IUPAC: acid butandioic), cunoscut ca spirit de

chihlimbar este un acid dicarboxilic. Succinatul joacă un rol biochimic în ciclul acidului citric

(ciclul Krebs). Numele provine din limba latină succinum (chihlimbar), din care poate fi

obținut acidul.

Anionul carboxilat este numit succinat și esterii acidului succinic sunt numiți alchilsuccinați.

RĂSPÂNDIRE

Este răspândit în natură în chihlimbar, în câteva

varietăţi de cărbune şi în unele plante. De asemenea, se

formează în cantităţi mici în timpul fermentaţiei alcoolice.

Spiritul de chihlimbar a fost produs din chihlimbar prin pulverizare și distilare folosind

o baie de nisip. Acesta a fost folosit mai ales extern pentru durerile reumatice.

OBŢINERE ŞI CARACTERIZARE

Aditivul E 363 are ca şi sinonim acidul succinic. Denumirea sa chimică este acid 1,4-

butandioic. Are formula molecurară C4H6O4, iar masa moleculară este 118,09.

Industrial, acidul succinic se obţine sintetic prin reacţia dintre dibrommetan şi cianură

de sodiu sau de potasiu, urmată de hidroliza dinitritului retultat. O altă metodă de preparare

consta în hidrogenarea acidului maleic.

Acidul succinic este o substanţă cristalină, incoloră, care are punctul de topire la 184-

1850C şi punctul de fierbere la 2350C şi sublimează la 1200C. Este insolubil în apă rece (1:10)

şi în eter (1:80). Prin încălzirea sa puternică la 2300C trece în anhidridă succinică.

Fiind un acid dibazic, disociază în două trepte, cu constantele K1.105 = 6,4 şi

K2.106=3,3. Prezintă un gust slab amar şi este inodor. Aditivul alimentar trebuie să aibă un

conţinut de 99,5% substanţă activă, iar de cenuşă de maxim 0,2%.

DOZELE ADMISE ÎN PRODUSELE ALIMENTARE

Aditivul E 363 este adimis conform legislaţiei în vigoare, în deserturi, în doza de

6g/kg, în supe şi extracte în cantitate de 5g/kg precum şi în pulberi pentru prepararea

băuturilor de casă în proporţie de 3g/l.

NECESITATE

Ca oricare acidulant, utilizarea acidului succinic în industria alimentară este o

necesitate. Datorită faptului ca acest E 363 joacă un rol important ca şi agent de tamponare,

reglând pH-ul produsului în care se incorporează, mai are rolul de a îmbunătăţi aroma

(deoarece poate masca unele arome), evidenţiind anumite nuanţe de gust.

Poate avea o acţiune conservantă, prin împiedicarea dezvoltării microorganismelor,

prevenindu-se astfel apariţia toxinfecţiilor alimentare.

Acidul succinic este creat ca un produs secundar din fermentarea zahărului. În băuturi

fermentate, cum ar fi vinul și berea dă un gust comun care este o combinație de amar și

aciditate.

RISC

Utilizarea aditivului E 363 nu prezintă niciun risc asupra sănătăţii consumatorului. În

afara faptului că este utilizat în industria alimentară, acidul succinic mai este întrebuinţat în

medicină, în tratarea diabetului şi al acidozei, precum şi la obţinerea altor medicamente, ca

ingredient secundar.

Acidul este inflamabil și coroziv capabil a produce arsuri. E folosit ca aditiv alimentar,

supliment dietetic, este sigur ca și combinații și aprobat ca excipient în produse farmaceutice

fiind utilizat pentru a controla aciditatea și, mai rar, sub formă de tablete efervescente.

CYTOSAN 

Caracteristica: Concentrat de humati de potasiu

imbogatit cu silymarina si acid

succinic(imunostimulatoare intensive).

Continut: 90 capsule

Utilizare: Este un preparat bioinformational, antioxidant,

regenerant, cu spectru larg si cu un bogat continut de

substante naturale, informatii din plante si minerale. Influenteaza si armonizeaza traiectoria

intestinului gros si subtire, a stomacului, ficatului, vezicii biliare, splinei si o serie de alte

traiectorii. Substantele humice pe care Cytosan le contine protejeaza celula impotriva

diferitelor radiatii (inclusiv UV), imbunatatesc oxigenarea, elimina diferite tipuri de microbi si

virusuri si au puternice efecte antitumorale. Huma este unul dintre antioxidantii cei mai

puternici. Sub actiunea ei substantele toxice parasesc corpul intr-un mod natural, fara nici un

efect agresiv. Humatii au capcitatea de a lega metalele grele (plumbul, mercurul si cadmiul) si

radicalii liberi, ajutand la eliminarea lor din organism si de a regtenera celulele hepatice.

Alaturi de humat de potasiu contine silymarina si acid succinic. In forma chimica pura in

silymarina au fost izolati trei alcaloizi (silybina, siliycristina si silydianina) care apartin

flavonoidelor. Actiunea lor se bazeaza pe doua tipuri de mecanisme: pe modificarea structurii

periferice a membranei celulare a hepatocitelor, in asa fel incat previne penetrarea toxinelor in

interiorul celulelor si formarea de celule hepatice noi (regenerarea hepatocitelor). Ca urmare

silymarina actioneaza ca antioxidant, elimina din organism radicalii liberi ajutand

metabolismul si digestia. Acidul succinic (C4 H6 O4 ) are efect de regenerare si itninerire a

celulei, iar potasiul intervine in mentinerea echilibrului acido-bazic si a presiunii osmotice a

organismului, fiind esential pentru buna functionare a sistemului nervos si muscular. Are un

rol important in reglarea presiunii sangelui, la contractia ritmica a muschiului cardiac,

regleaza activitatea rinichilor, stimuleaza eliberarea insulinei si ajuta la conversia glucozei in

glicogen. Lipsa de potasiu se regaseste la persoanele cu hipertensiune, boli de ficat si diabet

sau alimentatii gresite (exces de grasimi, sare, zahar rafinat) si se manifesta prin nervozitate,

ritm cardiac neuniform, scaderea tonusului muscular, somnolenta. Ca urmare a acestei

combinatii Cytosanul este un bun imunomodulator, antiinflamator si vasodilatator. Datorita

efectelor sale sustine tratamentele citostatice si radioterapia in bolile oncologice (incetineste

evolutia unor tumori), ciroze hepatice, leucemii (in combinatie cu produsul Drags Imun). 

Compozitie: superconcentrat de humati de potasiu (43 mg K/ capsula), silymarina 10%

(silybum marianum) si acid succinic (CHO) din fructe.

Nu contine substante conservante, coloranti sintetici sau zahar. 

Recomandari : 

- antioxidant 

- afectiuni hepatice, ciroze 

- afectiuni oncologice 

- artroza, osteoporoza (asociat cu Fytomineral), degenerarea oaselor si articulatiilor, dureri

reumatice 

- efect pozitiv in tulburarile cu caracte hormonal, in problemele de oscilatie a nivelului de

estrogeni (in asociere cu Gynex) 

- previne infarctul miocardic si cerebral 

- mareste rezistenta organismului 

- diabet 

Mod de administrare: 

- copii 6-12 ani: 1-2 capsule/ zi 

- adulti si copii peste 12 ani: 3-6 capsule/ zi. Nu se administreaza copiilor sub 6 ani fara

recomandarea medicului. 

BIBLIOGRAFIE

1. Banu, C. (coordonator) ş.a., Aditivi şi ingrediente pentru industria alimentară, Editura

Tehnică, Bucureşti, 2000

2. Banu, C. (coordonator), Dorin, S.S., Dicţionar explicativ pentru ştiinţe exacte, Industria

alimentară IAL 6, Aditivi, Editura Academiei Române şi Editura AGIR Bucureşti, 2005 (la

tipar)

3. Banu, C. (coordonator) ş.a., Tratat de chimia alimentelor, Ed. AGIR, Bucureşti, 2002

4. A. Lehninger, Biochimie vol I-II, Editura Tehnică, București 1987-1992

5. V. Ranga; I. Teodorescu Exarcu. Anatomia și fiziologia omului, Editura Medicală,

București 1970

ACIDUL SUCCINIC

E 363

Masterand,

Sorin Cătălin CÎRLAN

MIASP An I Gr. 1b