acest număr este ilustrat cu lucrări ale artistei cristina

CENACLUL PĂLTINIȘde la sumar Nr 79 Aprilie 2021

Acest număr este ilustrat cu lucrări ale artistei Cristina Simu

1

CENACLUL PĂLTINIȘde la

Revista Cenaclul de la Păltiniș este apreciată cu Diploma de Excelență din partea Bibliotecii Naționale a României,

cu diploma de onoare din partea Bibliotecii Militare Centrale- cu ocazia împlinirii a 140 de ani de activitate,

cu Premiul de Excelență în cultură din partea Revistei E-creator din Baia Mare.

Valentin Leahu - Redactor șef Coordonatori

Ioan Topârceanu - Coordonator executiv Silviu Guga - Coordonator literar

Corneliu V. Mihail - Reportaj Ovidiu Calborean - Secretar general al redacției

Sorin Sava - DTP Silviu Crăciunaș - Website

Elena Moisei - Secretar literar

Seniori editori: Doina Zaharia

COLEGIUL DE ONOARE: Biblioteca Națională a României,

Consiliul Județean Sibiu, Biblioteca Județeană Astra Sibiu, Teatrul de Balet Sibiu,

Ion Tache, Ioan Tămâian Ioan Cărmăzan Ioan Radu Văcărescu Mircea Ureche Ioan Topârceanu,

Mircea Ștețiu, Dumitru Ban, Mirela Gruiță, Mihai Gagea, Constantin Ilea, Dumitru Augustin Doman, Octavian

Hoandră, Constantin Necula, Părintele Madina, Romeo Petrasciuc

CORESPONDENȚI SPECIALI: Florin Predescu (Washinton, Montreal)

Dan Dănilă, Cristina Ana-Maria Leahu-(Rotterdam)

REDACTORI: Emil Almășan, Sabrina Ștef, Alexandra Mihalcea,

Ioana Almășan

RELAȚII ȘI SCRISORI: [email protected]

[email protected] www.revistacenacluldelapaltinis.ro

tel: 0745.335.192 Revistă editată de Asociația Cenaclul de la Păltiniș, înscrisă în Registrul special al Asociațiilor și Fundațiilor, existent la

Judecătoria Sibiu FONDATORI: Gabriela Bica, Doina Zaharia, Ana-Maria

Cristina Leahu PREȘEDINTE în FUNCȚIE: Valentin Leahu

VICEPREȘEDINTE: Emil Almășan SECRETAR: Adrian Gîndilă

SENIOR EDITOR: Simona RaduRevista Cenaclul de la Păltiniș deține la Biblioteca Națională a

României codul ISSN: 2066-7957 Tiparul executat la Print ATU

SumarCorneliu V. Mihail Despre fete și nu numai ................. 2Valentin Leahu Campioana la măciuciși coarde 11 August 2008 ........................................... 3Ioan Dur De ce a spus Noica Bye-bye occidentului ..... 4Să nu-l uităm pe Noica ................................................ 8Nora Iuga Scrisori neexpediate ................................. 10Elena Moisei Poezii ................................................... 14Violeta Anciu Ars poetica .......................................... 16Valeria Bilț Versuri..................................................... 18Adriana Stoi Cetatea Sibiului între istorie și legendă 20Marilena Velicu Versuri ............................................. 24Daniela Mărginean Versuri ...................................... 27Adriana Chidu Poeme ............................................... 30Emma Poenariu Serafin Poezii .................................. 32Poetul Ciprian Chirvasiu............................................ 35Anca Iulia Bendeac Poezii ......................................... 37Grațiela Amelia Ștefan Poetica ................................. 40Maria Calleya Pulsații hipersensibile ....................... 45 Bogdana Găgeanu Versuri ....................................... 48Nicoleta Tudor Versuri ............................................... 50Nicoleta Crăete Versuri .............................................. 54Maria Trif Versuri ....................................................... 56Cristina Simu Pictură ................................................ 60Silvana Gruiță Versuri ............................................... 82Luminița Potîrniche Ars Poetica ............................... 85Dana Maria Ars Poetica ............................................. 87Căzan Eva-Maria Ars Poetica..................................... 88Janeta Iuga Ars Poetica............................................. 92Marilena Capșa Pictură ............................................. 92Adrian Gândilă Amurg în acvariul de bronz .................. 97

CENACLUL PĂLTINIȘde laEditorial2

Corneliu V. MihailDespre fete și nu

numaiLa o masă apropiată şi-a făcut apariţia

o doamnă uluitoare, ce părea coborâtă de pe o bină de prezentare a modei. De o senzualitate tulburătoare, chema privirile. Afişa absenteism, afecta detaşare. Noi (eu şi arhitectul N.) am descifrat-o, obişnuiţi fiind cu momelile carnale de la hotelul Volga, unde pisoii se regizau în costumaţii de epocă, fiind mai atractive, mai apetisante. Cu expresie de hipiot bătrân, nărăvit, N. I-a scris repede un bileţel care, pus pe o tavă, i-a fost transmis printr-un chelner. Dama a ignorat complet tava ca, apoi, aprin-zându-şi o ţigară, să dea foc bileţelului, trimiţându-ne cenuşa înapoi. Femeie, nu glumă! Rapid, cu eleganţă de felină, N. s-a dus direct la masa ei, abordând-o la menghină. Concret, i-a oferit o cifră imensă, să ne delecteze sexul. Cu nonşalanţă unguroaica a acceptattârgul, afirmând cu umor că pentru cifra asta o cheamă şi pe mama ei. Vai, ce bucurie carnală a fost! Sub alt aspect, noi, iniţiaţi şi abili, intoxicam pisoii cu tot felul de baliverne, dar le exploatam farmecele.

Apropo de cifra dată la femei îmi reactualizez o păţanie, cu o mare cântăreaţă, română de data asta. Aflaţi la Mamaia, la festivalul de muzică uşoară, camaradul N. a făcut o pasiune blitz pentru ea. Cunoscând-o, am abordat-o şi, cu infinită decenţă,

i-am sugerat să accepte o întâlnire erotică cu el. Femeia, cu aer candid, mi-a declinat propunerea, afirmând că este într-un nou prag de căsătorie. Atunci, am şocat-o cu o cifră imensă, dând să plec.

La graniţa disperării, m-a tras de braţ, spunând că la cifra asta cedează şi bunica. Drept bonus, în noaptea respectivă m-am bucurat de graţiile unei balerine, din corp ansamblul doamnei. Pare rudimentar şi trivial amorul la cifră, dar este atât de practic, uşor de împlinit, mai ales lipsit de ipocriziile convenţionale de dinainte. Fără să cred că agasez, revin asupra unui incident nostim pentru noi. Eram împreună cu N. La barul Texas, al lui Willy D. din Eforie Nord. Program fascinant cu o celebritate care încheia spectacolul, având succes cu melodia lui George Moustachi, cu melodia metecilor din Paris. Aruncau vaporenii cu valută, noi am dat mulţi bani strângându-se cifrele, de pe jos, pe tăvi imense. Rămânând fără bani, am rugat diva să ne mai cânte o dată melodia. Impertinentă, voit drăcoasă, ne-a spus că nu cântă fraierilor fără bani. Uşor iritaţi, ne-am retras la hotelul Europa , unde ne-am aruncat, în piscină. Întâmplarea a făcut ca în acest timp să se întoarcă diva de la program, care, neavând ce face, ne-a salutat cu noapte bună fraierilor! Abia atunci, ne-am revoltat. Întâmplător, au trecut pe acolo obedienţii de provincie, care o urmăreau pentru valuta primită. A urmat o percheziţie, găsindu-i-se peste şase sute de dolari, în cameră. Diva plângea în hohote când noi am intrat în cameră, anulând circul, bucurându-ne, în zilele care au urmat, de farmecele ei. Femeie cu umor, ne spunea că ne şi cântă, dar numai pe bani!

3CENACLUL PĂLTINIȘde la Editorial

Rafinată, stilată, cu mult şarm, şcolită, cu simţul umorului, fostă campioană, gimnastă de valoare, ziaristă sportivă cu state foarte vechi, ofiţer de presă la atletism, autoarea biografiei Gabrielei Szabo, corespondent special la majoritatea evenimentelor sportive din lume, inclusiv la Beijing, Cristina Vladu, căci despre ea am adunat atâtea adjective, laude şi „acumulări de priceperi”, colega noastră de la „Ziua” mai prinde o floare în buchetul vieţii sale. Cine n-o cunoaşte se va întreba ce caută ea în discursul boemei bucureştene. Ei, bine, Cristina este sufletul oricărei petreceri la care participă, este o boemă sadea şi un spirit de echipă şi de drum lung în demersul spiritului boem. Dan Mucenic, botezătorul Cristinei, dacă se poate spune astfel, a remarcat încă din anii ’90 experienţa ei ca gimnastă şi a descoperit că a fost campioană la secţia ritmică, chiar la măciuci şi coarde. De aici, de la Dan, expresia „campioană la mă- ciuci şi coarde” 95 nu reprezintă o sintagmă întâmplătoare ci adevărul gol goluţ, transformat în glumă de prietenul şi fostul coleg al Cristinei. Peste tot unde apărea şi apare Cristina, lumea e veselă şi plină de poftă de viaţă. De la Şarpele Roşu unde, când o vedeau, Nelu Ploieşteanu şi Nunuţa Luţescu îşi arătau bineţea şi o strigau să ştie lumea că a apărut veselia odată cu Cristina, până la Perla, unde cei doi lăutari au combătut până la renovare, de la „Beverly Cafe”, de pe „Mihalache”

colţ cu „Abrud”, până la „Pescarul”, serile în compania campioanei şi ziaristei sunt minunate. Păcat că serile astea sunt destul de rare. Deunăzi sau deună- seară, mă rog, am revăzut-o la „Pescarul”, lângă „Universitate”, în compania lui Dom- Puie, Puiu Novac, un alt boem cu state în regulă, care în ultima vreme s-a plimbat între Azuga şi Montreal, unde locuieşte Sorin, fiul lui, fost director de publicitate la ZIUA, dar şi alături de Vecinu şi George, prieteni ai Finului, cine-l ştie să fie iubit, cine nu, tot la fel, de cine-i trebuie! Despre bârfele şi măgăriile care se petrec în lumea noastră, Cristina a fost mereu cu zâmbetul pe buze şi a catacdisit că are fundul plin de lacrimi la adresa lor. Atât! Au trecut 17 veri de cînd, pe o terasă în Cişmigiu, Dan Mucenic punea pe tapet ideea „Universului Bucureştilor”, proiect care a a prins viaţă în hotelul lui Mitică Dragomir, Palas, jos pe Brezoianu. De faţă erau Cristina Vla- 96 du, Gabriela Stanciu, azi un avocat redutabil, şi semnatarul rubricii. „Pana mea de ziaristă Dane, a zis Cristina, fă-o şi p-asta că doar nu te temi de reuşite!” Dar povestea cu Universul reuşit poate vine altădată. De Cristina mă leagă multe amintiri. Îmi pare rău că e departe de ţară, chiar de ziua ei, îmi pare nespus de rău că a suferit o mare pierdere de curând. Sper să o revăd plină de viaţă şi bună dispoziţie cât se poate de repede. La mulţi ani Cristina!

Valentin LeahuCampioana la măciuci

și coarde 11 August 2008

CENACLUL PĂLTINIȘde laEditorial4

Ion DurDe ce a spus Noica bye-bye Occidentului?

Vom stărui, mai mult ca alţii, asupra acelui bye-bye sau bye-end rostit cîndva de Noica la adresa Occidentului, într-o scri-soare publicată iniţial în Viaţa Româneas-că1, în chiar anul morţii sale, text devenit apoi prefaţa la Modelul cultural european2. A fost un gest cumva extrem, unul cu sub-strat ideologic evident pentru contextul în care a fost gîndit.

Era acolo un personaj care parcă uita că a fost hrănit şi fecundat intelectual de spaţiul cultural occidental, înrîurire pe care, oricîtă voinţă ar fi avut, nu o putea alunga din spiritul său. Alături de cultura greacă sau de cea romană, spiritualitatea germană şi-a pus amprenta asupra formă-rii culturale nu doar a lui Noica. Potenţa sa creatoare s-a hrănit din sevele acestor culturi cu un indiscutabil rol fondator pentru spiritul european.

Intitulată „Scrisoare către un intelectu-al din Occident”, pledoaria evident naţi-onalistă începea cu o interogaţie adresată intelectualilor occidentali, îndeosebi celor germani: „«Mai putem fi salvaţi?» («Sind wir noch zu retten?»), vă întrebaţi voi, scri-eţi cărţi voi şi se lamentează unii deţină-tori de premii Nobel din rîndul vostru”. Era o întrebare, preciza filosoful, pusă de un anume Franz Alt (poate era o persoană fictivă, ironic invocată), venită dinspre o „Europă bolnavă, aproape isterică”.

„Salvaţi de ce anume?”, continua să se mire filosoful, de „fatalismul trezit, nu numai de penibilul determinism cultural al lui Spengler” (al cărui „faustic” aproa-pe că ar fi desfigurat miracolul goethean), dar şi de atitudinea defensivă a lui Paul Valéry? Sau salvaţi, atenţie, de resemnare,

1 vezi Viaţa Românească, nr. 3-1987, p. 10-12.2 v. Noica, Modelul cultural european, București, Ed. Humanitas, 1993, p. 7-10. Cităm din această sursă, fără vreo altă trimitere.

de inacţiune ori „de cine ştie ce catastro-fă”?

Noica invoca apoi pe Einstein, cel care, în loc să reclame, a acţionat şi a cerut unui preşedinte să apere oamenii de pericolul atomic. Ceea ce n-a împiedecat ca alt pre-şedinte să folosească „în neştire arma cea nouă” şi să sperie astfel lumea. Îi îndeam-na apoi pe occidentali să acţioneze şi să pună „sub interdicţie” paraliticii de acolo. Paraliticii lor era doar braţul unei simetrii, care sugera, pentru cine voia să vadă acest lucru, că aveam şi noi paraliticii noştri.

Cascada întrebărilor retorice nu se oprea însă aici. Să fie de vină fizicienii sau ştiinţa pretins „faustică” a acelora care n-au înţeles cum se cuvine Faust II al lui Goethe? Occidentalii erau învinuiţi de urîţirea lumii şi de degradarea culturii eu-ropene. „De două generaţii, tineretul vos-tru, din care s-ar fi putut recruta, eventual, cîteva genii, este aruncat de voi pe străzi şi isterizat. Voi nu aţi ştiut să scoateţi la lumină contrapartea de glorie a culturii noastre”.

În paranteză fie spus, tinerii occiden-

5CENACLUL PĂLTINIȘde la Editorial

tali liberi nu au fost asmuţiţi decît poate parţial de intelectuali, ci au ieşit singuri în spaţiul public al societăţii civile, pentru că erau fiinţe libere şi responsabile. Ceea ce nu înseamna că nu erau şi mulţi tineri neisterizaţi, care au rămas în biblioteci, în amfiteatrele universitare sau la lucru în societăţi şi instituţii. Tineri însetaţi de cultură, de esenţial, aşa cum s-a întîmplat cînd Papa a vizitat Parisul şi cînd a fost în-tîmpinat de peste un milion de tineri.

În fine, sub semnul unui elogiu me-ritat al culturii europene, Noica încheia tirada venită dinspre „noi, marginalii”: „Suntem piraţi, conchistadori şi corsari ai spiritului – şi asta schimbă totul”.

Toate aceste semne devastatoare se petreceau, credea Noica, într-o societa-te care făcea cu mîna bye-bye, o societate străină de „era conjuncţiei”, străină de „conective”, una în care oamenii trăiesc „unul lîngă altul ca şi cum ar fi unul fără altul” şi în care „surîsul fad, politeţea şi salutul amabil” sunt singura „măsură a societăţii noastre civilizate”.

Erau gînduri pe care Noica le exprima „cu sentimentul fratelui neluat în seamă”, cel care cerşea „pentru el şi pentru lume o îmbrăţişare” în spirit european. Refuzul occidentalilor în faţa acestei rugăminţi oarecum complexate ar fi fost astfel o anatemă şi asupra cărţilor lor, şi ele „un simplu bye-bye spus lumii şi culturii”, cărţi pe care, spune Noica, „lumea de mîine le va arunca în foc”, aşa cum voia scepticul David Hume să se procedeze cu cărţile proaste.

***Aici şi aşa se încheia acest aspru re-

chizitoriu făcut de Noica Occidentului, îndeosebi spaţiului cultural şi civic ger-man. S-a observat că filosoful a atacat „violent intelighenţia occidentală”3 şi că a făcut, subtextual, o apologie nu neapărat

3 V. Virgil Ierunca, „Scrisoarea pierdută a lui Constantin Noica”; v. Dimpotrivă, București,Ed. Humanitas, 1994, p. 265-271.E un text rostit la radio Europa Liberă, în octombrie 1987; vom cita din text, fără vreo altă trimitere.

a întregului răsărit european, ci numai a României. Criticul Virgil Ierunca a văzut în scrisoarea filosofului o polemică politi-coasă, o „revoltă politică” sau o „rostire” apocrifă, prin nedumerirea pe care a ge-nerat-o.

„Ţara arde şi filosofii se piaptănă”, asta se putea spune despre tirada noici-ană. Un rechizitoriu dublat de o deloc ascunsă apologie a culturii, cultură pen-tru care filosoful era gata să sacrifice mai orice: „casă, masă, familie, credinţă, rîn-duială şi rost”. Un sacrificiu şi nu o jertfă, noţiune care, suntem de acord cu această idee, e „absentă din toată opera” filosofu-lui. Din operă, dar nu şi din biografia sa fizică, dacă ne gîndim la anii de puşcărie, de „reeducare” pe care i-a îndurat alături de alţi intelectuali români.

Noica alimenta, e-adevărat, valul de-tractorilor, între care erau şi tineri intelec-tuali, iar „neaoşismele transcendentale” specifice filosofului puteau trece pentru aceştia „fie o iluzie tendenţioasă, fie un donquijotism nutrit de sofisme conjunc-turale”. Mai mult decît atît, atitudinea lui Noica era pusă, cum de altfel s-a şi făcut, şi în slujba unui „capriciu al puterii” co-muniste. Mai exact: „Regimul l-a tolerat pe Noica”, asta afirma Virgil Ierunca de la microfonul radioului Europa Liberă, o judecată la care a aderat chiar şi Gabriel Liiceanu în exegeza sa.

A fost acuzat Noica pentru că nu a văzut ca filosof, în criza Occidentului, toc-mai forţa care-l face mai puternic, mai ori-ginal şi mai progresist. Mă îndoiesc însă că Noica putea trece atunci doar un cinic, un „iluminat local, cununat cu o Româ-nie imaginară”, cum credea acelaşi critic altminteri onest în silogismele sale.

Noica nu voia să-i fie omologată ide-ologic artileria îndreptată spre Occident. Nu cred, totodată, că uita sau ignora soar-ta tineretului român, cortina fier care ne izola de Europa, după cum nu-l bănuiesc că ar fi considerat atunci ca inutilă puntea dintre România şi Apus, esenţială pentru generaţia sa, dar şi pentru cele de dinain-

CENACLUL PĂLTINIȘde lain mEmoriam6

tea contextului interbelic. În plus, s-a mai spus că acuzaţiile lui Noica erau prea „ge-nerale”, aşa încît deveneau brusc „abu-roase, fantomatice”.

Repetăm, „Ţara arde şi filosofii se pi-aptănă”, iată cheia unui proverb care tra-ducea eufemistic protestul şi politicos, şi brutal din scrisoarea adresată de Noica unui intelectual occidental, care putea fi chiar Mr. Nobody sau Herr Niemand, adică domnul Nimeni, ca să amintim titlul unui film belgian din 2009.

***Acesta era Noica deceniului nouă al

veacului trecut, cu puţin timp înainte de a-şi începe ziua cea ne-nserată. Un Noica oarecum ultimativ, categoric şi exclusi-vist, într-un monolog care avea ca orizont implicit excesul şi criza în care intrase na-ţionalism-comunismul românesc. De aici şi uimirea tîmpă a celor care-i citeau rîn-durile într-o revistă care purta un nume încărcat cu varii semnificaţii: Viaţa Româ-nească.

Pentru a-l înţelege pe contradictoriul Noica, se cuvine să nu punem între pa-ranteze alte adevăruri despre atitudinile sale culturale. În perioada interbelică, dar şi după aceea, Noica vorbise admirativ de spaţiul german, de filosofia lui Kant tradusă îndeosebi de D.C. Amzăr4, chiar dacă se întreba, de pildă, dacă Germania care a dat filozofia cea mai profundă sau muzica inimitabilă cea mai adîncă mai era aceeaşi cu cea din anul 1934, imediat după instalarea la putere a lui Hitler.

O primă constatare era că Germania politică se situa mult mai jos în raport cu aceea în care izbîndise atît de performant spiritul cultural. Germania culturală, credea tînărul filosof, făcea parte din ar-mătura culturală a multor personalităţi, inclusiv a lui şi a generaţiei sale, aşa în-cît spiritual nu se poate trăi fără valorile

4 v., de pildă, Noica, „O nouă traducere din Kant”, Revista Fundaţiilor Regale, nr. 7, 1 iulie 1935; Moartea omului de mîine, Publicistică III, București, Ed. Humanitas, 2004, p. 209-215.

germane, fără cultura germană, sau mă-car fără unele „capitole” ale ei, chiar dacă nobilul popor german era greu de regăsit în imaginea politică a deceniului patru al secolului XX.

Aşa se face că românii, care s-au silit fără o justificare prea întemeiată să trăias-că spiritual îndeosebi la umbra şi în ritmul valorilor franceze, au simţit nevoia unei compliniri a unilateralităţii de informaţie şi de pregătire cu „materialul german”5, cum spune Noica. Pentru discursul asu-pra fiinţei, de pildă, Heidegger era, şi este, principalul reper metafizic, pentru a nu vorbi de Kant, Schopenhauer, Goethe sau de alţi autori germani care au înrîurit profund spiritul românesc.

După cum nu avem de-a face, tot în cazul lui Noica, nici cu un gest de avan-gardă a unui protocronism, unul saturat de filosofie politică totalitară, fără să fie el cumva vinovat de arondarea sau anexa-rea filosofiei sale la obsesiile naţionaliste ale regimului comunist ceauşist. Şi nici nu poate fi învinuit că n-ar fi făcut nimic să evite asemenea conexiuni, care-l plasau laolaltă cu pletora de majordomi ai ideo-logiei oficiale.

O mai spunem pentru a nu ştiu cîta oară: Noica a fost filosof pur şi simplu şi nu a făcut parte dintre apologeţii de cur-te ai lui Ceauşescu. El nu a fost nicicînd contaminat cu vreun optimism naţional comandat de sus, n-a figurat, altfel spus, în evidenţa nici unui „comisariat” al sol-daţilor ideologici benevoli. Ca filosof, a fost complet exterior şi străin de ceea ce un Alexander Zinoviev numea şobolano-craţie, un mecanism al distopiei sovietice descris în romanul Înălţimile ameţitoare, un soft social-politic imitat de toate statele satelit ale Moscovei, inclusiv de România.

*** Noica n-a făcut filosofie pentru a

credita un regim politic şi nici pentru popularitatea cu care să alimenteze şi să

5 v. Noica, „Cealaltă Germanie”, Credinţa, nr. 175, 6 iulie 1934; Noica, op. cit., p. 12.

7CENACLUL PĂLTINIȘde la in mEmoriam

delecteze „duduile veleitare”6, pe cei care petreceau la vreo chermeză politică, sau să bine-dispună pe frizerul staţiunii din Păl-tiniş, acolo unde a scris şi a trăit o bună parte din viaţa sa. Şi nici n-a lansat pro-iectul unei rezistenţe prin cultură pentru a deturna „energiile tinerilor talentaţi de la preocuparea lor pentru «cetate» şi eventu-al de la dizidenţa deschisă”7, după argu-ţia postumă a lui Andrei Cornea, cel care, cînd Noica trăia, se gudura pe lîngă el mai dihai decît cîinii care-l însoţeau pe filosof în plimbările sale zilnice.

E drept că, în loc să-i susţină pe tineri „în adoptarea unei atitudini civice”8, Noi-ca îi îndemna să-i citească pe Hegel, Hei-degger sau Platon. Postrevoluţionarul An-drei Cornea invoca o anumită autonomie în judecată la care el ar fi ajuns, după ce a trecut prin fazele pasiunii şi sentimentului care l-ar fi legat de figura lui Noica. Dar nu e singurul critic, adică fals-discipol, plin de zel împotriva lui Noica, şi asta din orgolii ascunse şi din pofta de a domina spaţiul public prin mediatizarea demolării unei statui.

Naţionalismul lui Noica avea drept ţintă ieşirea noastră culturală din indivizi-une, depăşirea acelei „filosofii a block-hou-se-ului”9, îndepărtarea culturii româneşti de înţelesurile şi formele prefabricate, pentru a căpăta astfel o identitate concretă şi autarhică, în stare să se compare cu spa-ţiile culturale occidentale dezvoltate şi să ridice, precum acestea, specificul naţional pe temeiul unei culturi viguroase pînă pe 6 v. Gabriel Liiceanu, „Filosofia şi paradigma feminină a auditorului”, Cearta cu filosofia, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1992, p. 7-46.7 v. Andrei Cornea, De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2004, p. 210; vezi tot paragraful: „A fost «Şcoala de la Păltiniş» o experienţă utopică?”, p. 196-256.8 Ibidem, p. 208.9 v. Constantin Noica, „Naţionalism şi individualism”, Vremea, nr. 518, 25 decembrie 1937; în volum: Echilibrul spiritual. Studii şi eseuri, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1998, p. 124-129.

culmile filosofiei. Naţionalismul însemna astfel o formă de singurătate, o tovărăşie asemănătoare cu aceea din biserică, loc unde, chiar dacă oamenii nu se cunosc în-tre ei, se naşte comunitatea prin trăirea în acelaşi spirit, prin cuminecare din acelaşi crez, ceea ce face ca ei să cîştige în dem-nitate şi în răspundere (nu altceva afirma Constantin Rădulescu-Motru în lucrarea sa despre românism). Un naţionalism înţe-les deopotrivă şi ca des-tăinuire, ca o lim-pezire a misterului din noi, pe care-l dez-legăm prin mărturisire10, dar şi prin felul în care a captat fenomenul românesc un Lucian Blaga.

Adevărul este acesta: am reuşit, prin Noica, să ne intarsiem în figura spiritului filosofic universal. O experienţă a gîndirii, aşadar, spornică, una care n-a avut pînă acum destinul nefast, cel de resemnare, al lui n-a fost să fie, ci, dimpotrivă, al lui a fost să fie. Sub semnul unui destin al neamu-lui românesc şi al istoriei gîndirii sale, am spune astfel că aşa ne-a fost scris. Şi tocmai de aceea, repetăm, discursul fiinţei în lim-ba română este să fie prin gîndirea filoso-fică a lui Noica.

Ca încheiere, cităm ceea ce spunea, prin 1921, Nae Ionescu: „Vremea filosofiei româneşti va veni, iar semnul ei e sigur: cînd unul dintre ai noştri – într-un fel sau altul – va avea curajul să se uite drept în ochii lui Descartes şi să-i spună pe nume. Fie chiar şi ţigăneşte. Dar pentru totdeau-na”.

Ei bine, noi credem că Noica s-a uitat fără să clipească în ochii filosofului fran-cez şi i-a spus într-o limbă română neaoşe: „No, hai, Cartesius!” Şi asta după ce pare să fi uitat de acel bye-bye spus, cu invidie balcanică, unui Occident în care a fost şi din care s-a întors burduşit de filosofie şi cultură.

10 Idem, „Filosofia naţionalismului”, conferinţă rostită la Radio Bucureşti, 5 febr. 1938; v. Sibiul universitar, an I, nr. 3, ian. 1994; în volum: ibidem, p. 138-143.

CENACLUL PĂLTINIȘde lain mEmoriam8

Să nu-l uităm pe NoicaFotografii din colecţia Ion DUR

Celebra poză cu pipa

Pleșu, Liiceanu și părintele Antonie Plămădeală.

9CENACLUL PĂLTINIȘde la in mEmoriam

Să nu-l uităm pe Noica

Comemorare la Schit în prezența Cenaclului de la Păltiniș

CENACLUL PĂLTINIȘde laCEnaClu10

Nora IugaScrisori neexpediate

Nora Iuga s-a născut pe 4 ianuarie 1931. Este poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a PEN Club. A publicat volume de versuri, printre care: Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Opinii despre durere (1980), Inima ca un pumn de boxeur (1982, 2000), Piaţa cerului (1986), Dactilografa de noapte (1996, 2010), Spitalul manechinelor (1998, 2010), Autobuzul cu cocoşaţi (2001, 2010), Petrecere la Montrouge (2012), Câinele ud e o salcie (2013), ascultă cum plîng parantezele (2016).

Volumele sale de proză şi poezie au fost traduse în mai multe limbi. A tradus peste 30 de titluri din Nietzsche, Strindberg, Celan, Jünger, Günter Grass, Elfriede Jelinek, Herta Müller etc., dar şi cărţi pentru copii. În anul 2007 a primit Premiul „Friedrich-Gundolf”, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, Darmstadt. La recomandarea preşedintelui Republicii Federale Germania, Joachim Gauck, în anul 2015 este

decorată cu ordinul „Crucea de merit” în grad de cavaler. În anul 2017, preşedintele României, Klaus Iohannis, i-a conferit Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Comandor.

La Editura Polirom a publicat romanele Sexagenara şi tînărul (2004, 2012), Săpunul lui Leopold Bloom (2007), Hai să furăm pepeni (2009, 2015), Harald şi luna verde (2014, 2016), Lebăda cu două intrări (2016, 2017), Hipodrom (2020).

11CENACLUL PĂLTINIȘde la CEnaClu

EA

Cum se trezeşte panica în golul obişnuinţelorcum urlă ea singură cînd gesturile învăţatepărăsesc încăperea iubirii; să dormi…fără margini să dormi! somnul tău pe cemare pluteşte, cînd îţi ocolesc loculgol scîncind femeieşte şi faţa întoarsăîn apus cărei margini tîrzii ţi-e-nchinată?Iubeşte-mă încă, iubeşte-mă dus. 28 iulie

EL Aveam alte gânduri atunci şi alte mîini,alte elanuri, aş fi vrut să-mi inventezun idol rotund ca marea într-un inelde valuri, mi-a trebuit un ochi de peştepe mal muribund, să-mi desluşesc amînareaîn trupul stătut şi imund. Îmi place săvezi nevăzutul din mine şi te umpli şi tude frică şi de ruşine – e atîta intimidateîntre două feţe urîte – şi aş vrea să-ţi trecmâna prin somn, să te simt şi să dorm. 5 august

EA

Nu mai văd prea distinct; de ce mi-e aproapetrebuie să mă distanţez ca un presbit, conturulzilei să-mi iasă din ceaţă dureros limpezit…şi vremuri aproape uitate se-ntorc înapoi,casele îşi arată amintirile vechi, acolo undeamintirile proaspete le jupoi. Mă cuprindeneliniştea unui trup fără umbră şi amăgitoaredubluri; mai simţi ce crepuscul fantastic, ceieşire din minţi aiură într-un iulie dens şitorid? Se retrag fluxuri mari din ţesuturi –nu mai văd prea distinct. 14 august

ELFiecare zi e o pleoapă închisă la biroumanuscrise, table, bonton; acasă Saliapinla patefon…nebunul şi sfîntul adormîmpreună schimbîndu-şi feţele ca perneleo dată pe săptămînă. Ce duci în batistăde treizeci de ani în care nu te-am gânditnici cu aşteptarea sleită a unei iubitepe bani? Ce sunet gol mie mi-ai pus înceasul de noapte să-mi bată ca să rămîi

CENACLUL PĂLTINIȘde lasilviu GuGa12

jumătatea timpului meu, când puteai să-mifii toată? Un şir de trăsuri au trecutîntre două trotuare de vară de-a trebuitsă te smulg din trecut cu un braţ obositcare-n pierderea lui te coboară. 3 septembrie

EA

Ce viaţă eternă această depărtare îmi promiteşi tu atît de albastru pe întunericul meu –ochiul tău m-ar aduce înapoi – eşti singur înora de noapte, ţi-s mîinile pline de mine,o lebădă albă în somn te preface şi peneleei înfloresc pe ruine; spui Leda şi Leda şiLeda, te-aud, ştii scara de frunze cu foşnetultandru la sud prin care eu te respir ca un sufletdin cale afară de trist şi totul e atît de nebunşi posibil…Nu vreau să te văd! 8 septembrie

EL

Las în marginea orei să crească bălării şiurzici; nici un rău nu se naşte primul înlume, nici un bine nu se-ncheie aici. Eştica setea de vară, răzbunătoare şi rea

îmibiciuieşti sufletul rîvnind să mă doară darnu ştii cîte corzi de vioară se rup înainteca lemnul să moară. Ştiam c-ai să pleci, cîndîncă visam c-ai să vii, existînd mai liberca timpul în spaţiul tău îmi pierdeam putinţade-a fi – şi uite, văd iar miracolul lacrimiireci la cel care are tăria să plece – te lasîntr-o lume de grindină mică, sub priviri carecad, sub priviri care se ridică… 16 septembrie

EA

Ar trebui să plec, să-ntîlnesc nişte oamenisă mai aflu veşti, să-mi rezolv nişte problemebăneşti; lenevesc în aceste scrisori ca-ntr-unpat comod şi curat şi mă descopăr atât de seninăşi de banală de parcă m-am vindecat de o boală.


Mă uit la destrămarea acelor istorii imense,ridicole; ce miracol, piciorul meu pipăie-nvis rana acelui trecut şi plăcerea nu vine caîntr-o atingere care n-a mai durut. 20 septembrie

EL

Departe sînt de noi întîmplările, departeacele străzi cu mansarde posibile de undetrupurile noastre ieşeau dezolant de curate.Aveai o privire anume, un cer iertător pe caretoate sălbăticiunile mele se pierdeau atîtde uşor şi nu mi-a rămas decît timpul de-unalb nesfîrşit şi diform să nu-ţi pot încheiaamintirea în golul în care adorm. 25 septembrie

EA

Vezi am început să mă rog la sfînta cuminţenie,să-mi rotunjesc orele, să găsesc destinaţiefiecărui gest, să despart cu rigoare prieteniade dragoste ca albusul de gălbenuş, ca-ntr-uncalendar zilele de post de cele de sărbătoare.Am început să trăiesc simetric;

trupul meuseamănă cu o cruce al cărei ciment răcindu-secapătă neclintire. A existat un timp numit cândvaruşine, şi o durere şi un fel anume al friciicare te ascunde? Am uitat şi mă uit peste lumecum aş netezi un covor şi nu găsesc nici o umbrăatît de răscolitoare să mai vreau cu freneziesă mor. 29 septembrie

EL

Spectacole de circ, concerte, Vivaldişi mîini de femei cu brăţări şi inele;ispita ta albă în care fotoliu aşteaptă,prin nopţile cui rătăceşţi statuară şidreaptă? Atâtea costume caudate m-asmutîn concentrice lumi; cum rămîi zăgăzuităîn fotoliu, cum nu te rostogoleşţi, cumnu suni? De unde această tărie să nuconcurezi la nimic? Aş vrea să-ţi iauchipul în palme să mă caut în lutul tăurătăcit…e atît de departe trecutul –vorbeam de sfîrşitul tremurînd – în faţăe un zid în care sînt şi nu sînt. 3 octombrie


Te întrebi, iubite,de ce ziua răsaredin întunericul nopţii,înclinându-se în faţa ta?Şi apoi...dansează împreună cu noapteadoar pentru o secundă,despărţindu-se…

Cuvinte ilizibile,bolboroseau din apeîn scrâşnet ruginit,urcat din adânculunei fântâni,sub arcadealbastre de nori,care,în fiecare seară,spun altă poveste,adormindţipătul înseratal unui zbor de cocor…

Talpa nopţiizguduiaharpa tremurândăîntr-o zbatere mutădincolode albastrul timpului,orbecăindîn spirala ploii,petecindsuflarea pământuluiceruit în lumina lunii...Iar eu...Mi-am pus o mască...Şi-am înfruntat lumea…

Gândurilese recompunaparent tenebros,răsfirate

prin cenuşa privirii,în ziua în caremă scaldîntr-un pahar de ploaiecu mâinilelegate la spate…

În tonuri terneprinse-n ramă,trezind secunda timpului,mi-ai pus contur subţirede ceaţăprin albul frunzei de mesteacăn,unde...tăcerile albastrecresc verticalîncremenindun gol de-o clipă…

Am luat o coală de gândurişi-am îndoit-ope la...colţuri de biserici…

Gândul

PoeziiElena Moisei


îţi modelează chipuldupă glasulochilor mei,strivindtăcereaîn cuvinte…

Încremenitîntr-un gol de-o clipă,respirfiecare notăde amurg,pe care o ascultşi nu mi-a răpit-oîntunericul…

Un ţipătînseratde umbre tremurândeadoarme răsturnatpeste mesteceniiosteniţi,legănaţiprin ceaţa cu amintiri,germinând din întunericporţi deschiseîn golul dintre clipe,recompus,într-un zbor alb de cocor,rătăcit în primăvară…

Un cocor îndepărtatîmi sorbeaprivirile,legănat în albastru,pestetumultul de argintdin albul frunzei de mesteacăn,ce torceacurbându-se,într-o ramă veche de tablou…

Prinşiîn urzealafirelor de iarbă,ultimulgând muriseşi nu am auzitdepărtarea…

Născându-mă,am aflat că mor,un fluturebătrân de albastru,ce-şi poartă trena,risipind-o…

Aplecatpeste cealaltăparte a albastrului,miroslumina lunii,oprităla jumătatea lumii,legatde legănareatimpului,cu braţele deschisespre nemurire…

Stejarula fost mai întâio ghindăcăzută dintr-un tremur de frunză...Apoi...s-a născutmileniul…

Păşesc pe tabla de şah...Pătrate albe...Pătrate negre...Calc pe alb într-o dimineaţă...şi ţipcând un spinîmi intră în talpă...şi calc pe negru...Atunciprivesc în jursă vădcine a aruncat spinul…

HAIKUGhinda scăpatădin colţii mistreţuluidevine STEJAR...

CENACLUL PĂLTINIȘde laCritiCă16

Violeta AnciuArs poetica

descântec pentru femei

te strâng între coapsele melemai bei puţin ca să mă poţi iubi

să te ardă focul pământuluisă nu te stingă nici o apăatât să te chinuie orice suflarede n-o treci printre buzele mele

mă bei ca să mă poţi iubiîn orele dintre răsărit şi amiază

somnul să şteargă fericirea

coapsele şi buzele meleţi-au arătat brutal şi grotesc cine eşti pentru prima datăîmi beau sângele coapsele şi buzelete mai iubesc o datăîntre răsărit şi amiază.

unul pe față, doi pe doscum te-ai fi numitîntr-o noapte singurădacă ai retrăi la nesfârşitun moment anumecare ar fischimbă locul în care ascunzi cheiledupă ce îţi bei cafeauaîmpătureşte biletul şi poartă-lîn golul din pieptpână vom redeveni prieteniapleacă-te să legi şireturileo iubire crudă îţi leagă oasele în schimb tu scrie-mi.

un soare care nu știe nimicfemeile pe care le-ai iubitn-au ştiut niciodatăte-ai adăpat la sânul lorşi ele n-au ştiut niciodată.numai umbra ta ar puteasă se adăpostească la pieptul unei femeifără s-o doară şi să nu ştie de ceai obosit îmi spuilăsând să se aşeze ceaţa peste paharele şi creştetele noastre întredeschise

uite ce împăcat răsareun soare care nu ştie nimic.


oglindăcineva muşcăbucăţi din trupul meu

peste noapteghemuită în minteadin care nu muşcă nimenialta îmi scoate mândrătrupul în lume

iar ei se bucurăaplaudă şi se înfruptădintr-o carne fragedăîn care eu putrezesc liniştită.

foame îţi simt foamea cum taie carnea şi pătrunde în oase.

dacă ar străpunge dincolo de elear sfâşia şi consuma şi măcina tot

ajungând înapoi la tineca o creatură veşnic flămândă tăvălindu-ţi-se la picioare

îţi simt foamea tot mai aspru.

când te îmbrăţişez,muşc din mine şi mi-e tot mai foame.

ce naiv mai așteaptă scrisori azi

poziţionez două degete şi apăs cu putereurmăresc sufletul cum se şterge la gură de cuvinte străine oboseală posibilităţi

nu-s bune ţigările nici percepţiile paharul prea în dreapta liniştea prea

anostăaş vrea ceva nefiltrat şi-o lumină mai

ritmată

ce naiv mai aşteaptă scrisori azi?

am un dor care macină voinţa când încerc să exist în afara luimă urmăreşte o alienare pentru carenu m-am pregătit îndeajuns.

copilă din foctu copilăte furişezi în patul meucând locul răsună a golşi nu mai abureşte nimeni geamurile

te prefaci că dormiîn aşternuturi de mătasecă cineva îţi aducemicul dejun la patîţi împleteşte părullung şi roşufel şi fel de animale neştiutedansează fără picioareoarbe pe creştetul tău

copilă nu te vede nimeninici pământulnu te-a ştiut vreodată!

singură ai învăţatsă muşti din jarca dintr-o felie de cozonacsă-ţi modelezi din cioburi şi jarun trup care să-ţi serveascămăcar cât de cât.

recurențăpe podul palmei meleun domn îşi numără copiii sorbind singurătatea.


Valeria BilțVersuri

Geneza poetului Când Dumnezeu A făcut pământul, A aşezat omul pe el, A întărit bolta cerească Şi-a poruncit stelelor, tuturor, să sclipească. Iar ele-au licărit fiecare, Câte un poet

Poeţii! Poeţii! ce ţi-e şi cu ei!umblă pe drumurile lor fără muzepun palmele streaşină la ochii mijiţisau larg deschişiscanează înaltul cerului afundul pământului largul zării fundul grădinii lăţimea străzii lungul drumuluinu, frumuseţea nu mai circulă pe jos, nici nu coboară dintr-un bolovan pasul de domnişoară stănesciană, nici nu vin viorile femei blagiene, nici reginele de alb şi nici măcar o lady in rednu mai vrea să danseze în tainica noapte, nimeni nu e cu ea, doar el şi nu-l vede,n-aude muzica lui, nu-i simte sufletul dansând ce ţi-e şi cu poeţii ăştia! şi brusc, când unul întâlneşte muza fascinantăface din ea mireasă, o poartă în spinare, o aruncă peste ziduri şi-o afundă-n valurialtul o desprinde gingaş din trupul pă-mântului o modelează în formele infinitului îi topeşte auzul în descântecul vântului, apoi o culcă la marginea patuluişi-i cere să legene pruncii nenăscuţi ce ţi-e şi cu poeţii ăştia! caută muze!

ele vin la chemarea disperării desculţ dintr-un hău luminat şi vin şi vin şi se-apropie nemăsuratpână ce poeţii se întreamă şi conduc din nou oasteace ţi-e şi cu muzele astea!

Dumnezeu și poețiiL-au coborât poeţii pe Dumnezeu în vers, Nu-i cântă osanale, nici psalmi, nici rugăciuni. Îl pun să umble singur şi trist pe strâmte străzi, Cum se plimba-n vechime pe jos, făcând minuni. L-au coborât pe Domnul, L-au aşezat pe sol, să le privească golul din suflet şi să-l umple cu Duhul Lui de muze, să nu-l mai lase gol, ci să-mpreune harul cu binefaceri simple.

Poeţii plâng pe crucea din care-au coborâtIisusul mângâierii şi-al patimii nedrepte. Imploră ei în versuri să le rămâie-n cânt mireasma purităţii poemelor perfecte.


Dar unde-i Dumnezeul pe care L-au atinsŞi s-au sfinţit cu Dânsul în noaptea Învierii?Unde să fie, oare, cu focul de nestinsCu care înroşeşte în dimineţi vii, zorii ?

L-au pus în alfabetul cu care fac cuvinte L-au pus în călimară şi-n pixul lor cu pastă. Înmoaie câte-o rugă în candela simţirii, pândind avid poemul în care-o să renască

Veac pandemic Am trecut dintr-un veac în alt veac cum se şterg graniţele timpului cât se întind bornele lui ucigaşe în timp ce lehuzele clipe adastă să crească din ele de-a valma cele trei capete ale câinelui retezat de sabia lui Damocles O, tempora. O, mores unde sunt ascunzişurile monştrilor de care nu mai scapă omenirea proliferează forme văzute nevăzuţi se nasc unii din alţii şi vin să agreseze istoria ei Thriller nesfârşit într-un perpetuu trailer cu actori schimbaţi şi cadre cu decoruri înnoite scenariu şi reţetă păstrate scoase din lada de zestre umană.

Dicteu automat cât mai e până la sunetul orgii care să-nvie peştele mort să hrănească mulţimea ori să-l dea pisicii aplecate peste marginea lumii să vadă jocul unui şoarece orb ce s-a ascuns sub farfurie pământul nu e glob pământul e tipsie de te aşezi pe dunga din sud şi-ţi bălăngăni picioarele-n gol te luminează pleiadele şi-ţi masează tălpile cu stropi de lactee întinde-ţi trupul spre nord şi scaldă mâinile în apele primordiale mulţime de hyade vor slobozi

stropii lor de rouă stelară rostogoleşte-ţi silueta spre vest şi cântecul hesperidelor cu mere de aur te-mbie dragonul lor blând te ridică şi scoate pe nări în loc de flăcări şapte monede de aur le-aruncă din zbor în cutia milei bisericii medievale din care monedele văduvelor de mult erau furate

VALERIA BILȚProfesor de limba şi literatura română,

Liceul Teoretic Petru Rareş, Tg. Lăpuş, Mara-mureş 1990-2021

Inspector şcolar, ISJMM 2012-2015Director LTPR, 2011-2012Director Casa de Cultură Tg. Lăpuş, 2000-

2004Preşedinte ASTRA LĂPUŞEANĂDoctor în Filologie

Activitate editorială:UBI BENE?...UBI PATRIA?... (roman al

emigrării), editura Grinta, Cluj Napoca, 2019Mircea Nedelciu. Aventuri în curtea interi-

oară a postmodernismului. Editura Tipo Mol-dova, Iaşi, 2011

Poezia Obiceiurilor de familie în Mara-mureş, editura Grai şi Suflet, Bucureşti, 1997

Generaţia 60 la semicentenarul ei literar, Editura Galaxia Gutenberg, 2014, Coordonator volum, prefaţă şi îngrijire ediţie

Prezentă cu poezie în:Antologia Vlăstare băimărene, eCreator,

2020Antologia Vara sentimentelor, editura

eCreator,2020Antologia Cenaclului Ecreator, editura

Grinta, Cluj Napoca, 2011Revista Vatra veche, Tg. Mureş, 2018- 2020Revista Poezia băimăreană în pandemie,

eCreator, 2020Cenaclul Orizont Tv şi Direcţia 9, 2020Autor de recenzii, cronici şi prefeţe şi post-

feţe de carte.


Adriana Stoia Cetatea Sibiului între istorie și legendă

ADRIANA STOIAStudii: Liceul de Filologie-Istorie

„OCTAVIAN GOGA” SIBIUUniversitatea Creştină „DIMITRIE

CANTEMIR” Bucureşti - Facultatea de Geografie a Turismului Sibiu

Activitate: Unic asociat al editurii „GLOBAL MEDIA”, autor al publicaţiei: „CARTEA DE VIZITĂ A JUDEŢULUI SIBIU” (şaisprezece ediţii, prima fiind publicată în anul 2000 iar ultima în 2016)

Lucrări editate -”Chronik der Stadt Hermannstadt 1100

- 1929 „/Cronica oraşului Sibiu 1100 - 1925, autor Emil Sigerius.

”Sibiu - Hermannstadt” - Album de artă fotografică, autor profesor Gheorghe Lazaroiu, 2002.

”Pace şi lumină Hiroshima, Nagasaki”, autor Otilia Şofron, 2003

-”Schöner Alptraum”/ Coşmar frumos, autor Ruth Zuther, poezii

-”Parfumul neliniştitor „,autor Argentina Tătaru, poezii

Sunt născută într-o zi de duminică, zece a lui Decembrie a anului de graţie una mie nouă sute şaizeci şi unu în Sibiu, mai precis în casa binecuvântată şi plină de dragostea infinită a străbunicilor mei din partea mamei.

Întreaga copilărie m-am aflat sub ascultarea, mirarea şi încântarea acestor oameni minunaţi. Este locul şi timpul unde inima mea va rămâne agăţată pentru totdeauna. Majoritatea poveştilor şi legendelor le-am ascultat uimită, cu ochii mari deschişi şi urechile ciulite la ceasurile de răsfăţ şi magie ale înserării.

Mai târziu am încercat doar să dezleg atingerea lor de faptul istoric, să le fac cunoscute, încercând totuşi să nu le spulber misterul.

Cetatea sibiului între istorie și legendă

Aşa cum iedera se caţără ţesând un covor înverzit pe zidurile vechi, tot aşa legenda împresoară şi îmbrăţisează cu lujerii ei înfrunziţi cetăţi, sate şi oraşe.

Legenda, această distinsă şi bătrână doamnă, este întruchiparea ideală prin care poporul îşi cuprinde şi îşi exprimă credinţa şi istoria, de cele mai multe ori independent de adevărul obiectiv al realităţii.

Printre preferatele ei se numără fără îndoiala şi vechea cetate a Sibiului, faţă de care se arată cu siguranţă deosebit de generoasă.


Legenda fluierașului și răpirea copiilor din

Hameln Se povesteşte că în jurul anului 1284 se

întâmplă să fie o mare invazie de şobolani în oraşul german Hameln. Cu cât încercau locuitorii să-i stârpească, cu atât mai mult se înmulţeau rozătoarele. Nici otrava, nici capcanele şi nici iscusitele pisici aduse tocmai de la Bremen nu au reuşit să le facă de petrecanie.

Într-o bună zi sosi în oraş un personaj straniu, ce purta o haină din mai multe pânze colorate, strălucitoare. Era un cântăreţ la fluier iar locuitorii l-au numit Pied Piper.

Acesta s-a oferit în faţa primarului şi a locuitorilor să scape oraşul de şobolani în schimbul unei sume de bani. Se povesteşte că suma ar fi ajuns la o sută de guldeni.

Zis şi făcut. Străinul cu înfăţişare ciudată a luat fluierul şi a început să cânte o melodie nemaiauzită, parcă fermecată.

Cât ai clipi, şobolanii şi şoarecii s-au revărsat spre el din toate părţile, din toate casele, din toate cotloanele.

Cântăreţul i-a ademenit apoi spre râul Wasser, unde şi-a ridicat hainele şi a intrat în apă. Toate rozătoarele l-au urmat şi s-au înecat.

Atunci când cetăţenii s-au văzut eliberaţi de această mare pacoste, au regretat că i-au promis atâţia bani cântăreţului şi, folosind tot felul de scuze, au refuzat să îl plătească. Deşi aveau banii promişi, i-au ascuns şi au preferat să petreacă zile în şir, fericiţi că au scăpat de rozătoare. Se povesteşte ca au cheltuit mult mai mulţi bani petrecând decât suma pe care ar fi trebuit să o plătească lui Pied Piper.

În cele din urmă cântăreţul a plecat furios ameninţând însă că se va întoarce.

S-a întors în 26 iunie 1284 într-o zi de duminică când locuitorii oraşului erau la biserică iar cei mai mulţi dintre copii la joacă. De data aceasta purta un costum de vânător iar pe cap o pălărie ciudată, roşie.

Şi de această dată a început să cânte o melodie ciudată la auzul căreia 130 de copii, băieţi şi fete, l-au urmat dansând vrăjiţi în jurul lui în afara oraşului, spre un munte.

Apoi, ca un roi de albine, l-au urmat într-o peşteră care s-a deschis în faţa lor iar apoi, în mod miraculos, s-a închis la loc.

Toate acestea au fost povestite de o doică care, purtând un copil in braţe, i-a urmărit de la distanţă şi s-a întors apoi aducând vestea în oraş.

Părinţii neliniştiţi au fugit într-un suflet la porţile oraşului. Mamele au strigat şi au plâns jalnic.

Peste un ceas mesagerii erau trimişi peste tot, pe apă şi pe uscat, spre est, spre vest, nord şi sud. Primarul i-a trimis vorbă lui Pied Piper că-i va oferi aur şi argint după pofta inimii dacă va veni pe acelaşi drum şi va aduce copiii înapoi.

Dar totul a fost în zadar.Locuitorii împreună cu primarul lor

nu au mai putut face altceva decât să-şi mărturisească prostia şi lăcomia care le-a provocat acest mare rău.

Cetăţenii oraşului Hameln au înregistrat acest eveniment în registrul oraşului.

Din acea zi au început să dateze şi să prezinte toate proclamaţiile, documentele şi scrisorile în două moduri. În primul rând după naşterea lui Hristos iar în al doilea rând după numărul de ani de la „pierderea copiilor noştri”.

Cel mai vechi document în care este menţionată dispariţia copiilor este manuscrisul de la Louneburg (1430 - 1450).


Legenda a devenit însă cunoscută în varianta Fraţilor Grimm, „Fluieraşul fermecat”, publicată în anul 1816 în volumul „Legende germane”. Aici se povesteşte că după ce au călătorit pe sub pământ, în necunoscut, copiii din Hameln au ajuns în Transilvania unde au întemeiat 250 de cetăti şi biserici fortificate între secolele XVI - XVIII.

Cele mai cunoscute sunt cele şapte oraşe care au dat Transilvaniei numele german de Siebenburgen : Bistrita (Bistritz), Braşov (Kronstadt), Cluj (Klausenburg), Orăştie (Broos), Sibiu (Hermannstadt), Mediaş (Mediasch) şi Sighişoara (Schasburg).

Alţii cred însă că legenda vorbeşte despre un eveniment istoric pozitiv: colonizarea de către germani a unor regiuni din estul Europei.

Asfel copiii ar fi plecat să întemeieze frumoase oraşe germane în Cehia, Polonia şi Transilvania.

Legenda mai apare în mai multe opere, precum şi în poemele lui Goethe în anul 1802 - „Der Rattenfager”.

Interesant este însă faptul că prima etapă a colonizării germane coincide cu data aproximativă a dispariţiei copiilor din Hameln . De asemenea zona din care au provenit primii saşi este cea a Hamelnului.

Fiind o importantă poveste locală, scena răpirii copiilor este reprezentată în centrul oraşului Hameln în fiecare duminică pe timp de vară. Tot în amintirea „celor pentru totdeauna pierduţi”, până în ziua de azi, pe locul unde ar fi fost văzuţi pentru ultima oară copiii, muzica şi dansul sunt absolut interzise.

Provincia Sibiului este atestată documentar într-un document din 20 Decembrie 1191, emis de Curia Papală sub Papa Celestin al III-lea (1191-1193).

Situat în mijlocul unui teritoriu cu

străvechi aşezări româneşti, Sibiul va deveni unul din cele mai importante centre medievale. În această regiune s-a produs cea mai veche şi intensă colonizare săsească din Transilvania.

Începutul colonizării saşilor poate fi plasat cronologic în jurul anului 1150. Primele grupuri de origine germană (flamanzi, valoni, franconi, saxoni) proveneau din regiunile vestice ale Rinului.

Referitor la denumirea şi întemeierea aşezării au circulat mai multe versiuni :

Legenda cetății Sibiului În vremuri de mult apuse, pe când regele

maghiar Ştefan a dus-o cu mare fast în Ungaria pe tânăra şi frumoasa lui soţie Ghizela, fiica regelui Henric al II-lea, în alaiul princiar se afla şi un tânăr nobil din Nürnberg pe nume Hermann.

La acea vreme tânărul era un nobil scăpătat, având mai multe titluri decât averi, case sau pământ.

El nu a rămas mult timp la reşedinţa stăpânei sale ci, luându-şi familia şi prietenii, a plecat să descopere ţinuturi noi, spre răsărit, în Transilvania.

Pe locul numit azi „Oraşul de jos” s-ar fi oprit convoiul acestor „oaspeţi” germani.

Locul era prielnic, având râul Cibin la nord şi pantele împădurite ale munţilor Făgăraşului şi Cibinului la sud.

Se spune ca Hermann împreuna cu familia şi prietenii lui ar fi înălţat aici primele colibe din lemn in jurul anului 1002.

La chemarea acestuia tot mai mulţi colonişti au sosit şi astfel a fost întemeiat oraşul care la început era doar un modest sat cunoscut sub numele de Hermandorf (satul lui Hermann).

El a avut o viaţă lungă şi fericită trăind până la frumoasa vârstă de 125 ani, fiind întemeietorul unei familii nobile săseşti care a trăit aici de-a lungul secolelor.


Legenda spadelor încrucișate

Potrivit acestei legende, numele oraşului vine de la Hermann, conducătorul grupului de saxoni care a primit pământ de la cumani.

Puternicul şef cuman, Karokal Chan a acceptat să-i dea lui Hermann şi oamenilor lui atâta pământ cât acoperă o piele de bizon.

Hermann le-a cerut celor mai buni tăbăcari şi pantofari să taie pielea în şuviţe cât se poate de subţiri. Cu ajutorul şuviţelor astfel obţinute a cuprins o mare întindere de pământ.

A urmat ceremonia sacră a luării în posesie a pământului.

Hermann şi bravul lui slujitor Walter şi-au încrucişat săbiile în pământ şi au spus :

„PĂMÂNTUL ACESTA ESTE AL NOSTRU, EL ATÂRNA DE SĂBIILE NOASTRE.”

Legenda ne aminteşte de întemeierea anticei Cartagina.

Cele două spade de jurământ şi întemeiere au fost trimise la extremităţile pământului regesc, ocupat de saşi: una la Orăştie(Briss) iar cealaltă la Drauşeni(Draas) judeţul Braşov.

Tot atunci au rostit o profeţie: atunci când cele doua spade vor dispărea, va dispărea şi neamul lor.

Trecând din legendă în fapt istoric, se povesteşte că spadele s-au păstrat în bisericile celor două localităţi secole de-a rândul. Cea din Orăştie a dispărut la un moment dat fără urmă, nimeni nu ştie exact când. Şi cea de la Drauşeni a fost pierdută, dar s-a înlocuit cu o alta, o impozantă spadă de secol XVIII.

Pentru ultima dată spada de la Drauşesti aparte într-o fotografie din anul

1942, în mâna unui conducator înconjurat de bătrânii satului.

Din păcate şi aceasta spadă s-a pierdut în anul 1944 în învălmăşeala războiului.

Spadele s-au păstrat însă în imagini şi desene, dovezi că legenda are un sâmbure de adevăr istoric.

Din cele mai vechi timpuri spada reprezintă mai mult decât o armă, un simbol al puterii, aproape mistice.

În Evul Mediu, spadele erau voit apropiate de simbolul crucii atât ca obiect justiţiar cât şi purificator.

Şi destinul saşilor din Transilvania este legat de un asfel de obiect învestit însă cu alte valenţe decât cele de luptă.

Ceea ce aminteşte şi astăzi în mod oficial de această frumoasă legendă sunt spadele încrucişate de pe stema Sibiului.

Cu tăişul ascuţit şi neîndurător al spadelor au fost scrise pagini întregi de istorie care apoi au trecut tăcute în legendă.

Zeiţa Tethis dăruieşte fiului său Ahile spada făurită de însuşi Hefaistos - zeul neînfricat al meşterilor şi al metalelor, cel care făureşte în foc arme şi armuri miraculoase.

O altă sabie atipică este sabia lui Damocles, care atârnă deasupra capetelor muritorilor de rând pentru a ne aminti în fiecare clipă de nimicnicia fiinţei umane.

Şi nu aş putea să nu amintesc minunatele basme şi poveşti care ne-au încântat copilăria, cu alaiul lor de Feţi-Frumoşi purtători de săbii. Acelor săbii, aceşti voinici viteji datorându-le nu doar fericirea matrimonială (mâna fetei de împărat mult dorită) dar şi averea constând de cele mai multe ori în jumătate din împărăţie sau chiar împărăţia întreagă.


Marilena VelicuVersuri

Am jucatDragule, cu tine am jucathora iubirii pe malul lacului de smaraldsub sălcii pletoaseîn adierea vântului mângâietorfermecată de privirea taameţită de atingerea palmelor caldefremătam toată când mă îmbrăţişainu mai eram euun gheizer de fericire eramauzeam doar şoapta nopţiisimţeam căldura braţelor puterniceşi dulceaţa buzelor cu foc sărutateinima bătea nebuneştepicioarele tremurau înfiorateun cântec îngeresc plutea în noifericirea se aşezase pe lună…

cât de dureroase-s iubirile ciobite!

Drumul meudrumul meu-speranţă pe marece urcă şi coboară în voia valurilorla zenit o iolăun pescăruş cu aripile întinse

mă încurajează să continui

s-a scufundat galionul Vasacu leul lui puternicazi ochi admirativi îl înconjoarănimic nu se pierde când înaintezicu inima încrezătoare

drumul meu- speranţă tăinuităde munţii scăldaţi în luminăla răsărit vârfuri împungând aerul rarefiatla apus medalie aurită aruncată în marepe punte…inima mea


Fără iubireFără iubire, făr-un singur cuvântTimpul e rece şi strâmt, tot mai strâmt.

Înnouraţi zorii fără de soare -Zilele-s triste făr-o sărutare.

Rană sunt serile fără răspunsuri.Grele şi nopţile cu multele visuri.

Inima-i slăbită de supărare.Plânge şi perna de-atâta-ntristare.

Fără iubire-i patul cu flori.Frigul dansează până în zori.

Tristețea o știu pe de rostCu paşii îngheţaţi pe strada cenuşiecaut lumina din ochii obosiţi.Greu de ajuns prin ceaţa lăptoasă a zilelorcu perdeaua de nori trasă peste inima mea.Ieri îmi jurai iubire veşnică,trupul tremura în fierbinte îmbrăţi-şare,stelele ocroteau perechea adamică.Azi vorbele reci lovescîn ritmul unei profunde tristeţi.

Tristeţea o ştiu pe de rost.Nimic nu-mi scapă.Nici junghiul din stânga,nici oftatul adânc de mine.Regretele sunt zadarnice.

Vina e doar a mea.Am acceptat să mă minţi frumos.Ştiam că împleteşti cuvinte seci,dar nădăjduiam că, într-o zi,mă vei iubi cu adevărat.M-am înşelat.

Mireasă îndoliată tristeţea mea.Voalul speranţelor s-a rupt.Doar poza înrămată mai zâmbeşteîn colţul cu flori ofilite.Priviri despletite în oglinda spartă,stalactite de lacrimi pe obrajii palizi,ridurile adânci sunt repetate rictu-suripe faţa obosită.

Tristeţea nopţilor insomniace, cu ploi reci,o trăiesc clipă de clipă.Simt cum perfid pătrund microbiineputinţei în trupul bolnav de idei.Scăldat în râul Acheron, ca Ahile,călcâiul iubirii a rămas neatins de apele urii,dar vulnerabil este.

Stelele lucesc încurajator.Mâine soarele va lumina din nou în ograda sufletului tău, îmi zic.Fabrica de făcut sorii speranţei lucrează non-stop.Lasă uşa deschisă!Tristeţea va fi topită de parfumul florilorşi de ciripitul păsărelelor.Primăvara soseşte totuşi.


Gura ta gura tafloare de macîn grâul iubiriicu focsărutatăde culegătorulde sentimentepuseîntr-un hectarde cuvinteaşteaptăîmplinirea

Liană pe trunchiul tăuumărul tăuodihna meaeu lianasubţire şi gingaşăcerul ne luminează caleapământul ne sprijină paşiifalnic în mijlocul poieniite-nalţi privind spre lumecu tine vădaud

şi înţeleginima ta mă ocroteşteînlănţuiţi înfruntăm ploaia şi vântulluna şi soarele ne mângâieîn hora timpuluica Ram şi Sita hoinariprin păduri cu frunze auriiîn toamna tinereţiiliană pe trunchiul tăusunt eu

Tutu eşti macul ce-nfloreşte în zorii cu rouăeşti roşul din lanul cu spicul coptfloarea iubirii eterneeşti tulpina fragilă care stă dreaptă în bătaia vântuluipetalele tale sunt visele meledin nopţile când eşti departecu o lacrimă pe obraz aşteptsă te aşez în buchetul cu fericiredin inima îndrăgostitătu eşti unicăîn câmpul înflorit al zilelor meletu eşti eu


Daniela Mărginean Versuri

început

o apă albastră în pieptîşi face culcuş în chipde cascadă în spatele eiîntinşi în perdeaua lichidăne atingem contururilene respirăm unul altuianumele cuvintele ne aruncă în necontenitul fluxo pasăre îşi odihneşte zborul se adapă din noi cântecul îi rămâne greudin el ies puii de vânt ce ne poartă lumina până la marea îmbrăţişare

***

mă recunosc tot mai puţin în ochii tăi şi toate vocalele pe care pasărea cu gheare de foc ni le-a furat de pe creştet devin pietre în formă de inimăşi cad peste câmpul verde deschis în palme

tu ai o prăpastie în vorbe eu precum un sisif - femeie

împing nedumeririle să fac pod între stâncile dragosteimi-ai scăpat sabia voluptăţii în carne acum bandajez cu răni hologramele noastre îndrăgostite îţi scriu pe piele ultimul poem cândva o să adormi citindu-l dar eu voi fi de mult întoarsă din oraşul în care dorinţele aleargă pe lama unui cuţit


***

tu numeri orele unui ceas eu secundele unei frunze vânezi toamna din spatele oglin-zii şi speri s-o ademeneşti cu altă primăvară între timp iubirea îşi face culcuş de zăpadă să doarme somnul din urmă cine ştie dacă va mai încolţi? lupii vor îngropa luna în urletşi în loc de piatră îi vor pune o inimă

***femeie, cartea pe care o scrii nu-ţi aparţine e doar o felie din zâmbetul tău de lună sau o bătaie de pleoape ce te deschide în tine filă cu filă cuvintele nu sunt ale tale sunt struguri pe care îi culegi apoi îi zdrobeşti cu picioarele din mustul lor verşi un pahar pentru liniştea coastei luifemeie, bea-ţi ultimul gând şi lasă întunericul aprins aşa vei putea scrie infinitul pe care îl porţi în pântec cum oul o pasăre

***

într-o zi te aşezi la masă ridici paharul cu vin din faţa ta vrei să ciocneşti dar nimeni nu-ţi urmează gestulscaunele stau goale deşi ai umplut masa cu toată ini-maundeva în nord o sanie duce cu sine pe toţi ai tăi cei plecaţi în liniştea zăpezii mâine începe cu o nouă noapte abia dimineaţa întunericul se va dezlipi de pe ochi ca un tim-bru şi vei începe să dai telefoane zăpezii

***postezi inefabilul pe fiecare perete lacrimă al camerei tale de dragoste ca pe un numărcerul te ridică la puterea doipoate de aici îţi vin calmul şi for-ţa cu care stăpâneşti neîntâmplatulîn punctul din centrul cercului îţi fixezi pacea locul de unde vei începe să scrii cum o apă limpede malul cum luna în şuvoaiele repeziinima îţi va săpa trupulsă poată cuprinde lumina de lo-tusce naşte din tine femeie


phoenix2

alegi o mână de gânduri ca pe o mână de cuie pe care le arunci în oglinda din fața ta privești cum se sparge în o mie de cioburiîn care sufletul tău se reflectă vine o pasăre de foc se hrănește cu imaginea lui multipli-cată își scutură peneletu îmbraci aripile le întinzi capeți încredere zboriajungi in fața unei oglinzi privești cum o mână de cuie se-adună îți frâng imaginea într-o mie de cioburica o mie de aripiDumnezeu le adună le frământă în lutul din careva crește un livan

(re)găsire

sunt drum spre mine cuvânt aruncat în afara oglinzii poveste întoarsă în poveste casă-fereastră arbore-ceai

cântec-tăceresuntîntorc spatele umbrei şi plec să-mi îmbrăţişez naşterea

transcendență

construieşti constrângeriîn numele tău şi în afara lui în umăr de apă şi curgereîncepi să descrii destrămarea ce te mistuieridici un profet din gândurile tale el porneşte ca un drum pe o coli-nă la paspune curcubeul în păsări şi răsu-flarea în vânt unii vor crăpa de ziuă alţii vor sfârşi de noapte vor fi însetaţi de amiază sau scârbiţi de înserarea din ei timpul îi măsoară precum nisipul numărătoarea e o naştere moartea o numărătoareîntr-o zi vor şti să tălmăcească atunci va începe ziua de lumină şi încolţirea pâinii


Adriana ChiduPoeme

mama adună zilele moarteabsenţeleumilinţeleîntrebărileignorărilemurăturileprăjiturilereclamele la tigăi indestructibilehainele murdareunghiile tăiate ale copiilordin alte lumidin alte străzidin alte ferestrepisicile se plimbă pe mamase-adună ghemşi trec în lumea în caremama se-adună ghemcu pătura trasă peste cap ca o coadăprin care respirăe calde bine e mama

toate întâmplările s-au întâmplatne-am lipit cu scochoglinzile din baieîn faţa cărora ne-am spoveditîn dimineţile de iarnăpe genunchiam scrisşi se transforma în două roţi de lumină

chipul tău pe care l-am văzutîntr-o noapteîn ultima gogoaşă cu dulceaţăpe care au uitat-omusafiriise rătăceauregretele prin dulapuriprin poze prin cutii uitate prin podbanalitatea străluceştepeste totdoar tu deschiziuşa şi ieşicu ultima gogoaşă cu dulceaţăîn buzunar


construim realităţirostogolim pietre peste norialbume poşetuţe picturicu glas plângăciosbăteam la uşile talemama te mângâia pe faţădegetele osoase ţi-au pătrunsprin orbitele de auracum când e prea târziusă te trezeştie frigpisicile exorcizează iubireamama râde la uşăcapul ei desprins de corpstă aşezat pestezâmbetul celui pe care l-am iubitamândoi te-au trădat

Am stins lumina în bucătăriePăpuşile au adormit plângând încetişorÎţi poruncesc să intri înapoiSpaimă ciudatăSă sari peste prinţii transformaţiÎn mări şi ţăriPeste platoul de munteUnde ai fugit căutândŞoriceii de pluşRochiţele din mătase rozŞi catifea cu guler de dantelăAcordă-mi un vis un coşmarOriceNoapte va fi până spun eu destul

Până te direcţionezi înspre rafturile Pe care stau insultele ordonate după culoareŞi mărimePretendenţii la nemurire se ghiftu-iauBunule Prospero Cartofii prăjiţi se răceau în farfurie

Unde e foamea de altădată?Pisicile au vânat grifonii din podLe-am auzit ţipătul întortocheatCând se rostogoleau peste undiţa de bambusşi autorizaţia de pescuit a tateinoapte va fi până spun eudestul

O zi obscurăAm stat la uşăCu picioarele îngheţateLătratăCăciuliţa şi cafeauaDa-le de pomanăSufletul lui o fi oare mulţumit?Am visat o binecuvântareErai atât de cuminte şi tânărUn copil bunAgăţată de leşul tăuPlutea printre condoleanţeCu ochii ei mariDe criminală dulceVă spunCă voi ştiţi totEu doar punctezCâteva lucruri pe care le-am văzutDâra de lacrimi uscate Pe obrazul galbenBila de aragonit din vitrina biblio-teciiÎn care nu era nici o cartePreşul pus peste covorul persanCiorapii transparenţi ai verişoareiBaticul deznodat atârnatDeasupra uşii de la intrareViaţa cenuşie a găinilor de rasăFratele bolnavNu ştiam cum să ne luăm ră-mas-bunŞi nu ne-am luatO zi obscură


Iubește-mă!Ascult tăcerea. Gândul meu audeCum se îmbrăţişează sufletele noastre,Când zorii se revarsă-n nopţi albastreOri primăvara prinde să inunde.

Scurg muguri de foc ce-mi cresc in sângeTopite-mi sunt şuvoaiele de gheaţă,Iar trupul greu, prin undele de viaţă,Începe de prin iarnă...a se strânge.

Ori cresc din mine lujeri să te prindăPe cerul meu zbor fluturi de iubire,Împătimiţi ai vieţii dezrobirePeste apusul tau... să ţi-l cuprindă.

Şi-n toată-această mare frământareÎl aşteptăm pe Dumnezeu ce ocroteşte,Iubeste-mă iubite! Româneşte!Fără de frici ori semne de-ntrebare!

Primăvara noastrăAdulmec primăvara şi nu-i o amagirePlesnesc de dor copacii şi muguri-n altoi Ori cad peste cuvinte, iubirilor în doiCând crapă de speranţă, când crapă de iubire .

Perdele lungi de verde le-acoperă pe toateVin de departe berze şi vin... e adevăr!Mi-au înflorit şi ochii prin florile din păr,Sărut raze de soare, sărut pe saturate.

Un liliac zâmbeşte şi-mi bate la fereastrăE parcă mai aproape şi-mi creşte zi, de zi,Să-mi dea o-mbrăţisare cât să îl pot iubiŞi-mi cântă de iubire în primăvara noastră.

Aştept toţi cântătorii ce cred că pot veniS-aducă primăvara şi florilor din glastră.

DilemăNu ştiu de când sunt pe lumeDa-mi pare că m-am schimbatParcă m-am mai ,, colorat”Când sunt subiect de glume.

Am să-ncerc să mă verificPrin substanţa grosieră,Adun zilele-mi.... severăPoate mă mai identific....

PoeziiEmma Poenariu Serafin


Fără cură de slăbireMerg prin viaţa relaxatăDar parcă mă simt flatatăOri ...poate-i închipuire....

Dar cum să-mi adun toţi anii ?Unii parcă-s mai deştepţiAlţii... trec înspre inepţiFără flori ca-n ierni castanii.

Şi de caut mai atentăSeara, riduri, de sub mascăMă trezesc o floare-n bascăDin grădina impotentă.

Vezi ? Nu ştiu cum să-i mai număr!Şi-mi pare că m-am schimbatOri... puţin m-am aplecatÎnspre... zilele postume...

Alăturea cu zoriiŞi s-a deschis o poartă către cerAcum de Paşti şi-n pas de primăvarăPe uliţi strâmte merg cu mine-n seară Spre Inviera noastră-n auster.

Cu bucuria-n suflet , tremuram,Prin noaptea ce-mi alungă stele-n părSorb flori de măr, cu care mă acopărOri altele ce cad din suplul ram.

Cărarea de sub pas ca-n totdeunaMă duce dintr-o casă, spre acasă,De noaptea ce mă strânge nu-mi mai pasăCând luna de prin nori îmi prinde mâna .

Şi cad pe mine frunze şi ninsoriDin albe flori din alta primăvară,Ori cele care vor să mai răsară,Din crengi apuse, cu nescrise flori.

Dar noaptea mă-nfaşoară prin pustiuŞi din pustiu aştept un zori să vinăAştept noi flori şi altă rădăcinăŞi-un trunchi să mai respir cât o să fiu.

Dar simt pustiul cum îşi mână soliiŞi cum nimicul, peste noi se-nclinăPe sufletele franjuri, ori ruginăŞi-alerg în tiptil, alăturea cu zorii....

Verde de jos până susPrimăvară hai la noiÎn a sufletului garăUnde dorurile arăPrinde florile-n zăvoi.

Mustul verde din livezi Cu Lăbuş culcat sub piatraTolănit de nu mai latrăPe la umbră să nu-l vezi.

Când adie vântu-n cântStrângând boabele de rouăSă te rogi la cer să plouăCă-i arsură pe pământ.

Cu bucate câmpeneştiDe pe vechile batisteCând ce vezi prinde să mişteOri cu cerul te uneşti.

Că-n apusul lâncezitCade noaptea de nu ştiiGlasuri multe de copiiPar că doar de s-au trezit.

Si-n a câmpului verzi legiUnde unduie câmpiaDe-ar cânta-n veci ciocârlia Doamne! Să nu mă dezlegi!

Ori dă Doamne-n spre apusVerde de jos... până sus!


Fă un efortSărută-mă cât încă te mai ştiuŞi pune stropii ploii să rodeascăNu doar atunci, cu cerul vineţiu,Ori cand lumina vrea să clipocească.

Sărută-mă când ştii că nu mi-e bineOri visele-aţipesc precum le ştii,Sau dacă-i un ceva ce te-ar reţineSarută-mă cu ochii mari pustii.

Sărută-mă cu buzele-n mănunchiAtinci cand toamna vietii mă răpune,Ori scorburi cresc din mintea mea, din trunchiIar crengile sint munte de cărbune.

Sărută-mă cânt florile nu-mi iesOri simt că pot să ies din mine-afară,Aşa cum stii! Din ce, în ce, mai des,Sărută-mă pe buza mea de seară.

Iar dacă nu mă mai săruţiFă un efort poate mă uiţi!

Sărută-mă fierbinteSarută-mă fierbinte că totuşi vine toamnaŞi-a-ncărunţit pădurea, a-ncărunţit de totVorbesc frunzele-n vânturi da-mi pare a complotIar nopţile-s desculţe de le doseşti cu palma.

Sărută-mă fierbinte pe buzele-ngropateCu gura ta fierbinte ca frunzele in zborDin norii de pe frunte mai zboară un cocorSărută-mă fierbinte pe ochii mei de noapte.

Sărută-mi firul ierbii, din plete, prins în noduriCând ropoteşte noaptea pe capătul de visDe noaptea te reţine, de-ţi scrie interzisSărută-mă fierbinte şi în multiple moduri.

Sărută-mă fierbinte când toamna grea mă doareCând îţi adun tăcerea cum am făcut destulSă îmi găsească iarna sarutul plin, sătulSarută-mă fierbinte când pierd din sarutare.

A taIn romaniţă-ţi spun că te iubescSărutul meu de fragedă albinăŢi-l împrumut şi ziua, pe luminăŞi noaptea când prin stele te zăresc.

Şi când sarută zorii îndrăzneţSărută-mă şi tu de mă iubeşti,Coboară piedestalele cereştiIubirea mea, cu umeri de semeţ.

Şi iamă-n braţe, strânge-mă la pieptOri du-mă unde Oltul face lacuri,In liniştea de pe mai multe veacuriŞi lasă-mă să nu mă mai deştept.

Striveşte-mi flori de nuferi pe obrazŞi zi-mi că pacea este toată-a mea,Iar de nu poţi presară-mi linişteaCa cetina... pădurilor de brazi.

Ori scrie-mi cu un ciot de rămureaCă pot să pier în tihna pururi verde,În frunza care bradul nu şi-o pierde,Sau dacă nu... mai spune-mi că-s a ta!


Poetul Ciprian ChirvasiuPoetul Ciprian Chirvasiu avea o sclipire

în ochi, gîndea repede, avea o judecată sagace....

Mă pregăteam ieri să plec la o întîlnire cu scriitorii, la Sibiu, organizată de „Asociaţia Culturală Direcţia 9”, din care şi poetul Ciprian Chirvasiu făcea parte. Abia aşteptam să ne vedem, auzim. Şi brusc aflu de la un alt poet, Valentin Irimia, că nu mai e. Ultima oară am vorbit cu Ciprian Chirvasiu despre Matei Vişniec şi al lui „Buzunar cu pîine”, despre „Gherda” lui Costi Stan.... Îmi părea mereu atent (nu numai cu mine) la fiecare replică, asculta, ne asculta cu un zîmbet blînd pe mine sau pe cei din jur.... Avea în ochi o sclipire, o lumină jucăuşă care te asigura de aprecierea lui dar care te şi atenţiona alteori condescendent..

Mi se părea plecat demult într-o aventură a spiritului lui ce nu pătrundea în realitate, că trece cîntînd peste toate, dornic să ajungă acolo...

„Te implor, dă-mi secunda care nu are genunchi,

nici istovire, nici slavă, nici gesturi de cădere!”

Instinctul său artistic avea o poeticitate geberatoare de trăiri, de aduceri aminte, de emoţii. Poeticitatea lui devenea dedicată, convingătoare pe măsură ce citeai, exista cea căreia îi scria mereu, neîntrerupt, doare el ştia unde, parcă îşi propusese să scrie o epopee....

De ce nu putem muri„Doar cei care trăiesc au viziunea

pământului,moartea e totdeauna sus,mormintele sunt în cer.Deci să nu te miri, femeie, dacă uneori

plouăcu oasele frunţii. Suntem mici în lumefiindcă nimeni nu ştie că lumea este

deasupra”..Poetul Ciprian Chirvasiu avea o sclipire

în ochi, gîndea repede, avea o judecată sagace. Era de ajuns să îl priveşti cînd vorbea sau doar asculta....

Drum lin.Liliana Popa13 iulie 2018

Ciprian Chirvasiu (n. 25 ianuarie 1964, Schitu Goleşti, Schitu Goleşti, Argeş, România – d. 13 iulie 2018, Bucureşti, România) a fost un poet şi jurnalist român.

Cuprins1 Biografie2 Activitate jurnalistică3 Cărţi publicate4 Afilieri5 Note6 Legături externeBiografieA fost licenţiat al Facultăţii de Filologie

a Universităţii din Baia Mare (1987). A debutat ca poet în Revista Familia şi Revista Amfiteatru.[1]

A făcut parte din conducerea publicaţiilor Totuşi iubirea, Evenimentul zilei, Informaţia de prânz, Săptămâna financiară. A fost redactor la Televiziunea Română şi colaborator al publicaţiilor Adevărul[2] şi Certitudinea[3]. Este autorul a peste 1000 de articole, reportaje, anchete, analize, comentarii şi editoriale publicate în presa română dintre 1989-2018.[4]

În ultimii ani de viaţă a fost membru marcant al mişcării culturale Direcţia 9, în cadrul căreia a fost redactor de poezie pentru numeroase volume. De asemenea, ultimul


an de viaţă a fost marcat de cursul de poezie pentru elevi susţinut la Muzeul Naţional al Literaturii Române.[5]

Activitate jurnalistică1991 - publicist comentator al

săptămânalului Totuşi iubirea şi al cotidianului Vremea, Fundaţia Totuşi iubirea;

1992-1993 - şef al departamentului „Reporteri speciali”, mensualul Pentru Patrie, Ministerul de Interne; corespondent de război în Transnistria;

1993-1994 - redactor al cotidianului România Liberă, departamentul „Reportaj - Anchetă”;

1994-1996 - şef de secţie „Investigaţii-reporteri speciali” la cotidianul Evenimentul Zilei;

1995-1997 - redactor şef adjunct al publicaţiei studenţeşti Student Party;

1996 - şef al Biroului „Protocol - Relaţii cu presa”, purtător de cuvânt al Prefecturii judeţului Argeş;

1996-1997 - redactor şef adjunct al cotidianului Azi;

1997 - redactor şef al departamentului „Ştiri” al Televiziunii Canal 38 (în prezent Prima TV);

1997-1999 - şef departament „Corespondenţi teritoriali” al cotidianului Evenimentul Zilei;

1999 - redactor şef al cotidianului Informaţia Bucureştiului, Trustul Media Pro; secretar general de redacţie la Ziarul Financiar, Trustul Media Pro; şef de proiecte editoriale Publicaţii zonale, trustul Media Pro;

1999-2001 - redactor şef adjunct al cotidianului Evenimentul Zilei, Trustul Expres;

2001-2002 - redactor şef al cotidianului Realitatea Românească, Casa de Editură şi Presă Euro Media;

2002-2003 - redactor şef adjunct al cotidianului Gardianul, Casa de Presă Amber Press;

2003 - şef al departamentului „Reportaj” al cotidianului Jurnalul Naţional, Trustul Intact Media Group; redactor şef al cotidianului Atac;

2004-2005 - senior editor al

săptămânalului Eurolider, Trustul de presă MEDIA ON;

2005-2011 - redactor şef adjunct al săptămânalului Săptămâna Financiară, Trustul Intact Media Group;

2011-2013 - director executiv al firmei de producţie Media Dog Patrol care, în coproducţie cu Televiziunea Naţională, realizează „Pe picior mare”, o emisiune despre cultură şi civilizaţia luxului ;

2013-2016 - şef al departamentului „Publicistică” al cotidianului Adevărul.

Cărţi publicateProfesorul de limbă moartă, poezii, Ed.

Vinea, 1996;Ateliere în paragină - 24 de ore şi miezul

nopţii cu Aurelian Titu Dumitrescu, Ed. Carte de suflet, 2002;

Destine fără noi, interviuri cu Alexandru Paleologu, Neagu Djuvara, Mihai Şora, Johnny Răducanu, Marin Tarangul, Mihai Nenoiu, Vasile Blendea, Ed. Badea, 2006;

Unirea în Duh, poeme, volum colectiv, scris alături de Aurelian Titu Dumitrescu, preot Niculae Constantin şi preot Alexandru Răzvan Morariu, Ed. Ideea Europeană, 2011;

nimeni, nimic, niciodată, poezii, Ed. Herg Benet, 2013

AfilieriMembru al Asociaţiei Culturale Direcţia

9Membru al Uniunii Ziariştilor

Profesionişti din RomâniaNote^ „Ciprian Chirvasiu - TVR Cultural” –

via www.youtube.com.^ Articole publicate în cotidianul

„Adevărul”^ Articole publicate în „Certitudinea”^ „Si-a dat demisia. În viata asta nu mai

era de trăit - Presa”. www.certitudinea.ro.^ Ultimul curs de poezie susţinut de

Ciprian Chirvasiu în cadrul proiectului dezvoltat în colaborare cu Muzeul Naţional al Literaturii Române, 30.06.2018

37CENACLUL PĂLTINIȘde la ars PoEtiCa

PoeziiAnca Iulia Bendeac

poem în așteptare de titluaş vrea să mă laşi să tac lângă tâmpla ta dreaptă să îmi sprijin cerul de tine luna să ne spună poveşti de dra-goste fără sfârşit să-mi cuprinzi sânii în palmele tale calde să mă mângâi cu ochii cu săruturi cu trupul tău aş vrea să tac lângă tine cu tine să mă iubeşti să te iubesc să mă iubeşti aş vrea să tac împreună cu tine doar noi să ne iubim până la sfârşit până la sfârşitul zilelor al nopţilor până la sfârşitul lumii nu, nu, nu poate fi greşit niciodată ce simţi eu ştiu eu cred eu simt că m-am îndrăgostit de tine

reverie lucidă Domnul acela bărbos cu simţul umorului a-nvârtit roata pentru mine încă o dată

o lună nouă şi mare într-un pătrat rotunjit a coborât încet lin şi adânc înspre noi împreună acum mă trezesc dintr-o maree lungă şi rea lângă mine un înger cu ochi lipi-cioşi îmi zâmbeşte prin somn tu eşti aici înăuntru

în mine

culorile zilei


respiră respiră respiră adânc Anca inima stă să-ţi dea în clocot precum laptele-n foc respiră zilele tale bune abia încep primăvara soseşte de marţi un curcubeu aprinde cerul vieţii tale noi încetineşte respiră iubeşte îngerul tău zâmbeşte larg ochii păgâni se schimbă-n Poezie lumea a început să devină roz spre roşu-aprins încetineşte respiră iubeşte

în oraşul acesta se întâmplă ceva

în miezul tornadei e un câmp de Lumină vom rămâne aici

s. la cub - s., s., S. -

sunt oameni care te iubesc urându-te oameni care te iubesc invidiindu-te aprig din amfiteatru până la moarte şi oameni care te iubesc

iubindu-te doar iubindu-te în spatele dragostei nu stă ura s. îndărătul dragostei nu pot sta aman-ţii tăi permişi ştiuţi şi iubiţi cu ură de moarte s. de moarte a inimii tale arzânde în spatele dragostei stă Dragostea S. în spatele Dragostei stă Dragostea S. eram o Lumină albă căutând o Lu-mină albastră (albastru înseamnă Linişte Steinhar-dt ştia tu eşti Liniştea inimii mele S.) în spatele Dragostei în Dragoste cu Dragoste suntem Unul de la Început S. suntem Dragoste S. te iubesc

lied de miercuri

în miezul iernii a răsărit o Primăvară albastră ce mângâia inorogi pisici poezii suflet pus în aşteptare inimă subţire bătând tot mai repede încetineşte respiră iubeşte în sâmburele Primăverii s-a ivit o Dragoste răvăşitoare cumplită interzisă aşteptândă tu ce simţi Iulia nu nu aşa ceva nu se există şoptea ea peste sărutul lui înflorit în colţul gurii


în mjlocul Vieţii a venit un Bărbat de 16 ani cu ochi înmuguriţi a Dragoste şi zâmbet stingher aşa ceva nu se poate gândeau ei doi împreună Unul Singur de la Începutul Lumii un Cerc perfect de la Dumnezeu Tu eşti Liniştea Inimii mele

Scumpă Maria,

În primul rând, iartă-mă. Pentru toate dăţile când m-am îndoit, Am plâns şi am gemut Crezând Că nu mă auzi, că nu mă vezi, Că nu mai eşti în Mine. În al doilea, îţi mulţumesc. Mi-ai fost sprijin când cerul mi se clătina Deasupra, iar eu mă zbăteam Sub Groapa Marianelor. Mi-ai fost Lumină de Veghe pe când Întunericul mă cuprindea Cu tentacule dulci otrăvite. În al treilea rând, te iubesc. Din toată inima şi cu sufletul ce Mi l-ai ţinut alb când Negrul lupta să ne învingă, Cu tot trupul ce l-am păstrat tem-plu Pentru Viaţa ce speram (şi încă sper) Să vie.

Spune-i Fiului tău că Îl ador. Şi întru Slava şi Mărirea Lui Zilele mi le clădesc. p.s. Scumpă Maria, îţi scriu din nou de pe frontul de vest, câmp nesfârşit al fostelor noastre războa-ie, de le purtam cu îngeri căzuţi ce mă duceau departe de tine. Mai fă o minune, Maria. Tu eşti Măicuţa noastră Sfântă şi eu ţie mă rog. Mai fă o minune, scumpă Maria. Sau poate două mai mici.

safirul meu albastru

uneori Raiul de pe Pământ te află aproape când nu mai credeai că-l vei găsi vreodată alteori ajungi acolo la capătul iadului spunea amicul nostru beţiv, bă-trân, englez - nu te opri, Anca, mergi doar înainte, continuă să mergi - Lumina lui alteori când eşti credincios şi bun afli Raiul în ochii iubitului tău două mări calde, adânci şi fără valuri Linişte safirul meu albastru are ochii căprui şi el e Liniştea Inimii mele (Timişoara, 06.03.2021)


Definiții Ştii,Dragostea nu înseamnă posesiune.Categoric, Nu înseamnă a avea. Dragostea înseamnă A Fi.A fi împreună ce ne place amându-rora, Chiar de ne despart drumuri şi zileCare oricum fac parte din iluzie. Dragostea, aşadar, e conectare cuantică, E Triunghiul magicEu, Tu si EL,Că El îngăduie totulSpre a ne găsi rostul scris ,totuşi, pe trup, În podul palmei. Dragostea e libertate, Nu, lanţ, Nu, colivie, Nu, hârtie. Dragostea e acord comun, Simbioză, Poezie, Nu, proză. Dragostea cuprindeşi transformă materiaO frământă, O amestecă Şi-apoi cântă. Dragostea e un minunat artist vrăjitor ce transformă lumea noastră,a tuturor.

Nu fugi de eaCât timp mai ai,Ea e accesul tău Către rai.

Dorul Mai spune-mi, Doamne, iar, în vis,Traseul către paradis,Nu mă lăsa să-l uit în zori, Când poarta se închide-n nori.

Ce să setez pe GPS, Cum din real dement să ies, Care-i adresa către rai, Fiindcă mă tot inviţi la ceai?...

Şi cum să urc, cum pot să iesDin grea materie, din trup, Când fac un pas, zic, un progres, Se-ntâmplă ceva,cad, mă rup?...

PoeticaGrațiela Amelia Ștefan


Ce arahnidă ţesătură, Hăţiş de patimi fără sensM-a integrat-n a ei textură Vreau să mă smulg, eu vreau să ies!

Să urc spre Tine făr’ povară,S-arunc bagajul fără rostŞi să-mi dai ceai cu gust de vară Ca să nu uit cine am fost.

Iar când poveştile-mi sunt gataTu să mă-ntrebi de vreau ‚napoiEu s-aleg: mă mai nasc o dată Sau să rămân pe veci cu Voi.

Nu ştiu acum ce aş alegeNu mai ştiu, Tată, nici să sper, Însă o stare-mi este lege: Mi-este nespus de dor de Cer.

EUNu sunt a taDecât dacă vreau eu.Nu intru în scheme şi în planuri Decât dacă îmi doresc astaNu intru în tipare procustiene, Am fost acolo şi am murit. Nu mă obliga, Nu mă forţa, Nu mă atinge decât dacă eşti con-vins Că vrei să îţi încarci bateriile; Da, sunt priza universului, Conectată veşnic la Adevăr. Tolerez minciunile şi omisiunile Ca pe o piatră în pantofSau un pumn în faţă. Citesc semnele, Iubesc stelele, dar nu pe epoleţi, Pot fi şi înger şi demon, Apă sau foc,

Adevăr sau provocare... Sunt o sirenă rătăcită pe uscat Care face snorkeling în mulţime Şi Mi-e sete de armonia Unităţii…

Lasă-mă să-mi dau jos masca Şi să fiu Luna Ce-ţi răsare dimineaţa.

Lasă-mă Lume spoită, lume minţită, lume-asmuţită, lume smintită, neobosită!Lume bolnavă,Plină de-otravă,Cum mi-ai vrea tuCapul pe tavă!Realitate, vrei numai fapte,Contururi clare, Vrei doar tipareŞi eticheteVopsite, cochete...Ştii tu cine suntCe am eu în gand,Ce cat pe PămantDac-adorm plângând?!...Hai, nu mă spoi!Nu m-asmuţiŞi nu m-amăgi!Lasă-mă să zborVreau să fiu doar dor!Vreau fiu doar cânt!Vreau sa fiu doar gând,Cum am fost odat’:Timp neîntrupat,Lut neîntinat,Idee de om,


Fir de fir de-atom,Idee de vis,Dor de-a fi,Nestins...

Prietenei meleSă nu crezi că eşti lipsită de putere. Să nu crezi că rămâi a nimănui. Să nu crezi că duhoarea de bereFace magic sărutul lui.

Să nu crezi că ai drept doar la muncă. Să nu crezi că un moft e iubirea. Încetează să execuţi vreo poruncă Şi trezeşte-te! Află-ţi menirea!

Să nu crezi că eşti numai ce vede, Ce spune sau numai ce- atinge... Tu eşti lumină! În tine, tu crede! Nu-i da puterea de a te stinge!

Şi spune clar NU, când nu simţi armonia! Zi Punct la sfârşitul unei ere pe careSă o uiţi şi să pleci, iartă şi mârlă-nia,

Scufundă acum trecutul-n uitare!

Desfă legături ce sufocă şi dor, Priveşte atentă la semne, le-mbi-nă!, Porţi o lume în tine, fii ambasadorAl minunii ce eşti, divină lumină!

Eşti vie, femeie! Respect şi iubire Tu meriţi din plin, astfel vei înflori.Priveşte înainte plină de uimire Şi experimentează verbul a fi!

Universul întreg se află în tineCu forţe secrete şi potenţial... E vremea schimbării! Trezeste-te bineŞi simte-i frecvenţa! E esential!

Şi râzi mult, ai curaj să-ţi faci vo-ce-auzită, E unică -n a vieţii de vis simfonieŞi uită de a pururi lacrima cea strivită …Primeşte cu uimire tot ce va să vie!

Gingăşie, blândeţe, şi lună, şi stea, Şi şlagăr şi bocet poţi fi, draga mea, Ai curaj să arăţi lumii-ntregi cine eşti Şi îţi scrie de-acum propriile po-veşti! Iubeşte-te! Şi cu toţii te vom preţui Dacă tu îţi zâmbeşti în fiece zi. Dansează în ploaie, de vrei, fă copii, Fă orice, crede-n tine, Iubire să fii!


Volumul poetei Evelyne Maria Croitoru, O cafea cu tine (Bucureşti, Eikon, 2019), conţine meditaţii cu ac-centuat grad de profunzime asupra naturii creaţiei estetice, asupra celor ce aderă consubstanţial la ucenicia în templul Poeziei. Descinderea în lume poate fi însoţită de nebănuite pericole ce au rolul încercărilor iniţiatice. Fio-rul pasional, nedisimulat, constituie unul dintre principalii factori soterio-logici: „Şi poate că ne-am întâlnit/ cu-treierând Calea Lactee,/ într-un fuior de infinit,/ eram bărbat, erai femeie.../ Şi poate că am învăţat/ să ne iubim zburând, ca fluturi,/ mileniile-am dez-brăcat/ şi ne-am făcut din ele scuturi,/ prin galaxii am colindat,/ în zbor de gând arzând ca stele,/ cu norul alb ne-am scuturat/ şi ploaie-am fost şi stropi de rouă,/ din molecule-am renăscut/ iubirea în iubire nouă./ Doi maci fru-moşi,/ aprinşi în foc,/ cu sete de fiinţe vii,/ purtând în amintirea lor/ un dor nespus de galaxii.” (Dor nespus). Nu lipsesc nici stările dramatice, catali-zând sinele spre universuri complexe. Paradigmaticele figuri ale lui Baude-laire, Verlaine, Rimbaud sau Mallar-mé populează fantasmatic zone care mereu vor inspira sufletele aflate în căutarea dezmărginirii. Incandescen-ţe ascensionale însoţesc acest deme-rs sprijinit pe o sensibilitate fecundă. Poezia de dragoste a Evelynei Maria Croitoru este reconfortantă. Glisările onirice au darul de a potenţa farme-

cul. Proximitatea indeterminatului, ce poate fi asimilat cu neantul, accentu-ează caracterul percutant al gânduri-lor din carte. Tentaţia desăvârşirii se situează în proximitate. Temporali-tatea ia valori aparte, consonante cu ecourile florale proprii unei interio-rităţi suave. Mutaţiile clipei compor-tă accepţiuni fluide. Orizontul de aş-teptare e aspectat oceanic, pe fondul numeroaselor interogaţii existenţiale. Incongruenţele fac parte şi ele din acest joc al esenţelor. Între lumină şi întuneric se ivesc enigme supuse decriptării. Evelyne Maria Croitoru apelează la o intensă recuzită roman-tică pentru accentuarea stărilor care o inspiră. Astfel, „Când dragostea ta/

Pulsații hipersensibile


m-a strigat/ mi-au în-florit uimiri/ neîncăpu-te-n ochiul minţii.// Am franjurit tristeţea,/ flu-turii s-au scuturat/ de fumul pământului/ şi-au înverzit dealurile.// Ai devenit anotimpul meu.” (Când dragostea ta m-a strigat). Proble-matica înţelesului celor trăite animă volumul O cafea cu tine. Glasul sângelui are o deose-bită pregnanţă, ca şi inevitabilele abisali-tăţi ce intervin uneori intempestiv. Destinul pare a fi integrat unei constante selenare. Din când în când, gânduri triste amintesc de vi-braţia amugului. Fiinţa creatorului liric are o re-zonanţă aparte: „Poetul singur este inima/ eter-nă a simţirii.// Vâslaş printre/ false combustii,/ are adesea soarta/ nisipului spulberat/ de vântul deşertului.// Rareori, firul îşi găseş-te/ locul în scoică./ Atunci luminează poetul.// Singurătatea îi adânceşte/ căderea în libertate.” (Singurătatea poetului). Fericirea depinde în mod direct de „urzelile cercului”, nu de pu-ţine ori impenetrabile. Linia vieţii este aspectată complex, cu nuanţări hiper-sensibile. O deosebită efervescenţă marchează esenţa versurilor din vo-lum, ceea ce nu exclude anumite pasa-je acute, supuse angoasei existenţiale: „Singuri/ am crescut/ pustiul din noi.// Glob de patimi,/ pânză aspră/ pironi-tă-n tăceri.// Străluceşte păianjenul/ în lemnul crucii?// Sau timpul nostru/

rostogolit în mărăcini,/ tremură pe cul-me,/ niciunde oprit...// desişul vămu-ieşte/ noduroase ore.../ spleen” (Sple-en). Solitudinea se dovedeşte propice interiorizărilor estetizante. Acorduri mozartiene însoţesc pulsaţiile lirice. Într-o persuasivă prezentare, la fina-lul cărţii, Ana Dobre esenţializează: „Volumul O cafea cu tine marchează încă o treaptă în spiritualizarea emo-ţiei. Evelyne Maria Croitoru este acum preocupată de temele mari ale reflecţi-ei, meditând asupra trecerii timpului, asupra condiţei creatorului, a creaţiei, a iubirii.”

OCTAVIAN MIHALCEA


Dintre frunzeÎn ce se va topi carnea?Într-un nor îmi şoptesc păsărilecu aripile plutind pe un vis

Parcă a secat seva zilei de azideşi alte petale se deschidse mai aude ciripitul veseldintre frunzele crudeşi roua strălucitoareundeva departeumezeşte aerulde după colţul altei zileva izbucni lumina

MulțumindStă la pândă soareleîn ungherul cel mai ascunsal nopţiise preface că moarejocul se reiala intervale oarecum egaleuneori zâmbim acruSe răzvrăteşte fiereamocnind disperarea unor celulenerăbdătoare alteori fantasme de purpurăne străbat visele până cemesagerul alb atinge pleoapacu o boare să fii să fii viuîn aşteptare mulţumind

Spre cerPe mâna dreaptă s-a aşezatdin senin o verigăapoi ridicând spre cer o rugăo întâmpină maiestuoscrudele flori de castanlumânări din ceară vecheprelungind liniştito horă albăînspre nori şi stele

Maria Calleya Versuri


Se întețesc ritmurilePromite-mi că somnulnu se întrerupecă balul şi măştile luidansează mai departedeşi se înteţesc ritmurilepână la malul celălaltcâţiva paşi au rămasaceia alunecândfără zgomotspre ţara negurilor

Ora propiceFrumuseţea e lângă tineîmi lipsesc însă ochiiiar glasul a pieritbucuria s-a aşezat în palmăscoică sidefieaşteaptă răsăritulora propicedin somn se trezeştezâmbetul pe fruntea de cearăatâtea raze stau pregătitesă te îmbrăţişezepeste drum a înflorit salcâmul alb

Acum înaintea ochilorCunoşteam locul unde răsare soarelemişcător şi elîmi aducea salutul fierbintepe prima suliţă a dimineţiiacum înaintea ochilor

serile stă un bradcu cinci coarnepe o ramură a luidinspre pământmă aşez şi eucu toată greutatea

SemneSunt un om şi nu suntSunt o femeie şi nu suntSunt un copil şi nu suntSunt o pasăre şi nu suntSunt o fărâmă de visŞi aceea blurată cotropităCu vagi semne de luminăCu maluri surpateCu crampe ciudateTrădând un anotimpÎnecat în splendoarePartea mea de nefiinţăE nepotrivireaClamată feluritDe ceilalţiPartea mai simplăA fiinţei meleSe înclină dejaNu le stau împotrivăDoar îndrăznesc să fiuOrbecăim împreunăÎntre aceleaşiSofisticate zăbrele

O scară invizibilăMi-am înghiţit norocul cu tot cu rădăcină


n-ar trebui să mă surprindă că mi se clatină piciorulnu mai ştiu să-mi ostenesc vorbele către un zâmbetliniile de forţă şi-au schimbat direcţiaam putea coborî şi urca o scară invizibilăpe care numai hoţii de meserie o întrezărescun dar de rămas bun încă aş în-drăzniarcul cu săgeţi otrăvitede care nu scapă omul de bună cuviinţădispărut de curândtocmai îmi făceam rugăciuneape covrigul uscat asezoat cu macar mai fi de aprinso lumânare cu parfum de cetină

Cele mai crude diminețiMătase şi purpurăademenind fluturicu numere imparedin unirea lorde nimeni ştiutăse mai naşte o floarea celor mai crude dimineţi

Dorul ca pecete străveziediapazonul din fruntemăsurând cu preciziefluctuaţiile atmosfericeîl încreţeşte vântulîl mângâie mareaîntr-o bună zi se va desprindeca să se aşeze cumintepe un gol încă mai mare


Harta sufletului meuPe harta sufletului meuAi poposit o clipăErai un călător grăbit Zburând cu o aripă.

Şi eu pierdusem al meu zborDin cer ploua cu peneŞi lacrimi îmi îngreunauTristele mele gene.

Eram un munte doborât Cu piatra sfărâmatăŞi inima-mi era şi eaO doină zbuciumată.

Dar ai venit, m-ai transformat Şi ai schimbat iar hartaM-am transformat în deal cu floriMi s-a schimbat iar soarta.

Pe hartă-acum e soare iarCu pene nu mai plouăE-un cer frumos, de stele plinŞi inima mi-e nouă.

Sunt doar un pictorSunt doar un pictor ce-şi aşterne Mereu culori pe al său suflet. Pe unele le-aş vrea pereneZilnic, să îmi picteze-un zâmbet.

Pe unele le-aş da afarăCăci prea m-am săturat să plâng M-am săturat să mă mai doară Pustiu e-al vieţii mele crâng.

Nu mai suport să văd doar doliuŞi îmi iau pensula cu mineMă lepăd imediat de-orgoliuŞi pictez doar culori senine.

Pictez oameni, pictez în mineMagia stă doar în culori Pictează omule, în tineŞi leapădă-te de rigori!

Draga mea croitoreasă

Draga mea croitoreasă, Inima-mi tu poţi s-o coşi? Spune-mi măcar dacă – ţi pasăSă mă coşi, să mă descoşi ...

Ai putea tu cu o aţăSă repari inima frântă? Tu, cu acul, să-i dai viaţăApoi, să se ia la trântă

VersuriBogdana Găgeanu


Cu dureri, dezamăgiri Cu trădări şi cu minciuniS-aibă iarăşi rătăciri Şi s-aştepte iar minuni.

Draga mea croitoreasă, Inima mea doare tareNu vreau să fac cale-ntoarsă, Vreau să găsesc vindecare.

Inima mea e bolnavăVreau s-o operezi chiar tuScoate-afară ce-i otravăŞi transform-o în tabu!

Piatră nestematăSufletu-i piatră nestematăNu-ntotdeauna-i şlefuit. De oameni, ea este pătată Şi punctul slab îi e lovit.

Trece prin multe mâini deodată Dar nu toţi oamenii sunt buniNu este valorificatăŞi capătă des, stricăciuni.

Dar vine şi ziua în careÎşi va relua ea strălucirea Un meşter iscusit apare, Ce-i dăruieşte fericirea.

Tu ești... Tu eşti ca globul pământesc Te învârtesc, te răsucesc, Te mai descopăr pas cu pas, Te studiez ca pe-un atlas.

Tu eşti eclipsa mea de lunăCe noaptea – ntreagă o – ncununăŞi stai de pază ca străjer

Peste al inimii ungher.

Tu eşti eclipsa mea de soare În viata mea ai dat culoareMă-nconjuri cu-ale tale razeCe se transformă în topaze .

Bombă cu ceasEşti ca o bombă cu ceasMă faci să simt că-s fericită Până la extaz.

Eşti ca o bombă cu ceasMă faci ca un vulcan să explodezIar liniştii eu să-i zic pas.

Eşti ca o bombă cu ceasNu ştiu :să te dezamorsez... Sau să te las?

Nu ştiu...

Nu ştiu să trăiesc fără mamăNimeni nu m-a-nvăţat s-o facEa a trecut a morţii vamă, Eu tot nu pot să mă împac.

Nu ştiu să trăiesc fără tatăŞi nu-nţeleg când mă respingeDe ce nu m-a iubit vreodată? Iar rana asta arde, frige...

Nu ştiu să fiu copil fără părinţi Ceasornicul din mine s-a stricat Poate doar rugăminţi fierbinţi L-ar ajuta la reparat.

Sunt eu copilul nimănui? A cui mai sunt, dacă eu n-am pă-rinţi? Rămâne gustul amărui Şi strigătul zadarnic către sfinţi.


Sclipiri în noapte Pe trotuarul vieţii, ratăcind tăcută,Am zărit din prima taina fericirii,O credeam uitată, o credeam pier-dută...Însă fericirea e o lege-a firii

Tot privind spre frunze, zile care picăDin copacul vieţii, căzând la pă-mânt,M-am tot întrebat dacă-mi este fricăSă fac cu ispita un mic legământ

Am cerut părerea unei stele miciCe sclipea în noapte privind către mine,Ea a reuşit să-mi spulbere friciCu priviri directe ce-mi păreau senine

Şi-ntr-o toamnă-iarnă tot mai mohorâtăCând şi gândul pare mai trist şi stingherSoarta, dintr-o dată, fu mai hotă-râtăSoarele să-l pună iar pe al meu cer.

Gânduri fantomăMă scurg ca o fantomă pe-un pereteŞi gândurile-mi urlă de durere

Dar nimeni nu m-aude, nu mă vedeIar oasele-mi se macină-n tăcere

Doar umbrele mă înfăsoară-n umbreCitindu-mi în privire cu mirareImaginile-n juru-mi sunt prea sumbreSă mai astept vreo urmă de-ndu-rare

Se leagănă tavanul în răspărŞi lămpile au amuţit de-atâta jale

VersuriNicoleta Tudor


Mă pregătesc să-mi spun un adevărDeşi evit, deşi ştiu că el doare

Să-mi spun că lumea toată s-a-nrăitConstat şi-acum, privind în jurul meuE liber la furat şi la minţitÎncât... nu ne mai rabdă DumnezeuSe unduie şi luna a tristeţeHaloul ei ne prevesteşte răulLacrimi îi curg pe cele două feţeCând vede cum se adânceşte hăul

Copacii se grăbesc să înfloreascăNu cred că vor mai apuca s-o facă,Când iarna va veni, împărăteascăNu ştim când va pleca sau nu ştim dacă...

Ninsoarea va fi tot mai cenuşieIar soarele nu va putea să mai răzbatăPrin norii ce ne vor acoperi în vrieŞi nu vor vrea să plece, niciodată

Mă scurg ca o fantomă în pustiuNu-mi caut locul, ştiu că nu-l gă-sescŞi nici să îl găsesc, de vreau, nu ştiuŞi-atunci... de ce să mă mai oste-nesc?

Nori în gânduri Altă marţi după luni şi alt joi după miercuri Altă zi după zi şi-altă lună-ntr-o lună...Trec zile nebune, mă-nvârt tot în cercuriSunt deja obosită, sunt atât de bătrână...

Mă strădui să-nţeleg ce vânt mă răscoleşteŞi dincotro mă mână spre veşnicul sfârşitŞtiu, stelele-s pe cer şi luna mă iubeşteDar nu sunt pregatită de-un astru să profit

Ştiu, cerul mă aşteaptă, şi soarele mă vreaEu aripi încă n-am, deşi le simt cum cresc,Simt cum se pregăteşte acolo steaua mea...Încep să desluşesc un cânt Dumne-zeesc

Nu, nu sunt pregătită să port căma-şa albăŞi nici nu merit încă să fiu în car primită,Mai am de exersat la gândul ce mi-e salbă,Mi-e calea mult prea lungă să pot să fiu smerită

Ştiu, dacă vreau să fiu, pot fi orice doresc...Dar asta e-ntrebarea, voi vrea vreo-dată oareSă lepăd haina vieţii prin aripi ce-mi tot crescCând trupul urlă încă şi sufletul mă doare?

Mă pregătesc în taină, să nu mă poarte norulPrin locuri negrăite şi fără de ver-deaţăDestul mă arde noaptea şi mă fră-mântă dorulSă ţin cu pumnii strânsi de actuala viaţă

CENACLUL PĂLTINIȘde laars PoEtiCa52

Alt miercuri după marţi şi-o vineri după noiDe-i vară sau de-i iarnă... la fel eu le trăiesc De-i soare sau ceaţă, de-i vânt sau de-s ploiPe toate le simt, le ştiu, le iubesc...

Gânduri de toamnă În toamna flămândă mă-npiedic de-un gând E frig şi e brumă, copacii sunt trişti Ce iarnă va fi pe întregul pământ Când ştiu că acum doar în gânduri exişti

Ce vremuri cu ger vor veni peste noi Când eu sunt aici şi tu eşti departe Ne-acoperă toamna cu blânde nevoi Dar iarna e-n suflet şi iar ne des-parte

Vom trece cu greu prin crivăţul vieţii Din rădăcini ne va scoate iubireaIar anii se-adună, dând sens dimi-neţiiTimpul se scurge, ne mestecă firea

Deşi eşti departe, eşti atât de aproape În suflet înfipt şi sudat pe vecie Eşti flamura vie ce-o port pe sub pleoape, Ce simt, ce trăiesc, doar sufletu-mi ştie...

Metamorfoză Fă-mă Doamne bob de rouăSă mă răcoresc când plouă, Să simt soarele în zori,Iarba să îmi dea fiori

Fă-mă fluture frumosSă trăiesc periculosÎntr-o zi, cât într-o viaţăSă simt a lumii dulceaţă

Fă-mă pisc de munte durIarna ceaţa să îndur,Să-mi călească amintireaVântul să îmi fie firea

Vulturii să se aşezeOrizontul să-l scruteze Şi să simt prin ochii lorCodrii, să oftez de dor

Floare de colţ fă-mă Doamne,Să-mi închid floarea în toamne,S-aştept vara friguroasă Să-i dau o floare frumoasă

Fă-mă Doamne raza lunii...Fă-mă floare de petunii...Fă-mă Doamne... chiar şi pomNumai... nu mă face om...

Capricii de iarnăNinge peste lume cu tristeţi de ceară, Ninge peste noapte până o îngroa-pă, În vedenii scurte ninge de cu seară Orologiul plânge fulgi umpluţi cu apă


Nu mai e lumină, felinaru-i spart De atâta noapte, strada s-a ascuns, Caii stau în grajduri, răpuşi de javart, Iarna nu mai are pentru noi răs-puns.

Din troieni de gânduri, nu găsim nimic Doar zăpezi secrete, stau să se topească, Uriaşii dorm, mai mişcă un pic Ne rugăm la ceruri să nu se tre-zească

Ninge peste lume, deloc peste noi Norii au ales să ne ocolească, Plâng copacii-n vânturi, zgribuliţi şi goi La-nceput de iarnă... vara s-o ves-tească

Ninge doar în visuri de copii cuminţi Rugaciunea-i lungă, cine s-o mai spună... Când pământu-i plin doar de falşii sfinţi Care spun minciuni despre-o lume bună

Ninge peste lume, iarna explodea-ză Noi simţim doar suflul, căci e prea departe, Mulţi sunt cei ce mint, prea mulţi ne trădează, Laşitatea lor de ierni ne desparte...

Eterna viațăViaţa nu curge doar în tonuri de gri, Viaţa nu-i un bilet tras în grabă, Viaţa e arta de-a trăi şi-a muri, Viaţa-n fiece zi te întreabă

Dacă ştii care-i rostul pe lume, Dacă ştii pentru ce ai venit, De te vezi într-o noapte anume De-a lui Cupidon săgeată lovit

Viaţa-i atunci când norul îl ştergi Pentru-a vedea mai bine apusul, Viaţa-i atunci când deşi nu întrebi Universul îţi serveşte răspunsul

Viaţa-ţi aduce tristeţi, uneori, Când lacrima limpede-ţi curge, Când trist, nu ai adormit până-n zori Pentru că sufletul tău încă plânge

Viaţa e zâmbetul ce pe buze îl porţi Când te bucuri de o floare primită, Într-o seară când luna luceşte sub bolţi Şi în suflet e binevenită

Când răpuşi de dor ne-agăţăm disperaţi De un gând, de un vis, de-o trăire, La iubire fiind cu toţi condamnaţi Întrebându-ne ce e aia iubire…

Viaţa, de-ar curge doar în tonuri de gri Chiar ar fi un bilet tras în grabă Şi totuşi, e arta de-a trăi şi-a muri E iubire, pentru cine se-ntreabă...


VersuriNicoleta Crăete

2020 păsări

nimeni n-a venit să mă întrebe de cenimeni în ce fel cu cine când undemă duc sau devin

în cea mai rotundă şi de beznă ţipenieam şezut eu şi pâineaam şezut eu şi vinul

douămiidouăzeci păsări s-au izbit de fereastră atuncirăsturnând vinulpeste pâinea ce se făcuse fărâme pe drum

E ca și cum

ai arunca o piatrăîntr-o fântână seacăşi ea s-ar duce şuier spre ţintătraversând întunericprin lumini diferite

să iubeştipartea aceea de oglindăcare aruncă

în tine cu pietresă îţi iubeşti negaţiaatât de multîncât să o poţi bea

Cine e acela ce umblă

oamenii au uitat să respirefragmente de golzac orânduite de-a valmape casele lor

vremea e să se audă orchestrapândeşte cărnii hrana lorumbră pământului

dar intră în alunecarea din umbrăcad păsări cad păsăricu morminte în ciocşi-ntrebarea


cine e acela ce umblă fără haine şi numecine e acela ce umblă

Vis răsturnat

iubirea e un eşafod pe care dormimiar somnul nostru are ferestre cu vedere spre păsări

nu-ţi face leagăn din părul femeii îndoite cu apăo pasăre şi-a făcut cuib în elca să moară

o vei planta a doua zi şi vei ştică nu ştii nimic din ce ştiicând cu mâinile oarbe pe trupuri citeşti

nu mai rămâne decât să legi copacii cu faţa în jossă se oglindească pământul în ei când te cheamăcu nume străin

Peste toate oglinzile

mai multe oglinzi spală trupul

în trupul meu viu creşte trupul meu mortdin trupul meu mort creşte viaţă

te ating cu o infinitate de trupuri posibilepeste toate oglinzile


VersuriMaria Trif

SimptomeZilele se rostogolesc anevoiepe caldarâmul ruginit al vremii.De pereţii încărunţiţi se loveştestrigătul numelui tău...

În timp ce depărtareaînalţă ziduri pe linia orizontuluieu îmi plimb aşteptareape sub aţintirea privirii tale.

Un junghi verdeîmi săgeată lacrima ochiului stângşi mă cuprindeo sfâşietoare durere de Noi...

Am nevoie de tine, doctore!

RourareDin bolta nopţii, nourii diformiMi se strecoară, rând pe rând, sub pleoape...Mi-s tulburi ochii, vino să-i adormi,Dar dimineaţa lasă-le-o aproape!

De-atâta Tu, eu nu mă mai găsesc,De-atâta Noi, distanţele se sfarmă;A dor de ziuă braţele-mi vuiescŞi mâna ta-mi răsare-ncet în palmă.

Cât dinspre tine nu este târziu,Cât dinspre noapte ziua se aude,În rourarea-ţi ochiului verziuSe-neacă teama pleoapei mele ude.

Cântec de dragE-aşa frumoasă clipa ce ne ţinePe prispa înserării gând în gândŞi drag în drag, că nici nu se cuvineSă ne-ntrebăm, iubite, până când.

Zburăm, uimiţi, spre înălţimi pro-funde,Netulburaţi, în aripile noi;La ce ne-am întreba şi până unde,Cât nu privim, niciunul, înapoi?


Stau, martori vii ai frumuseţii noastre,Potop, în ochii noştri, de scântei,Tu, faru-mi verde-al nopţilor albastre,Eu, ultima-ţi poveste-ntre femei.

Ce spuneai?...Şi ce spuneai, mă întrebai de mine?De-al cui păcat ne mai vuieşte burgul?Acelaşi dor cărarea verde-mi ţineŞi-mi stâmpără, neînţeles, amur-gul!

Dar recunosc că mai încearcă uniiSă facă valuri, cu spinări curbate,Mai sar în şei fără de cai nebuniiVisând nobleţe-albastrelor palate.

Mai sunt atei ce prevestesc sfârşi-tulŞi babe oarbe ce le fac hatârul,Dar tot din zori se-nalţă răsăritul,Tot a sfinţire amiroase mirul!

Şi de vuieşte, galben, astăzi bur-gul,Acelaşi dor cărarea verde-mi ţineŞi-mi stâmpară, neînţeles, amur-gul...Dar ce spuneai, mă întrebai de mine?

ÎngândurareŢi-aud îngândurarea din colţul celălaltAl iernii ce-şi croieşte, din întâm-plări, cărare,Acolo unde-un murmur al dorului înaltÎşi reazămă ecoul de ochiul meu de zare.

Da, va veni, probabil, o vreme de blestem,Povară ne-nţeleasă pe umerii ninsorii,Cu alte lanţuri grele şi n-o să mai putemVedea nemarginirea de zidul închisorii.

Şi teama va rămâne, de-a pururea, străjerLa poarta nebuniei din zilele acesteSă muşte-nfometată, cu dinţii ei de gerDin drumurile noastre, nescrisa mea poveste!

Scrisoare de iarnăDe-acum a devenit un ritual,Tăcută, să m-aşez, seară de seară,La masa mea cu iz medievalŞi să privesc tăcută-n călimară.

Îmi scot din piept cuvintele să-ţi scriu,Dar mă izbeşte larma unui ceas,Îmi amintesc că-i iarnă şi-i târziuŞi nu mai ştiu pe unde ne-am rămas.


Şi, de ţi-aş scrie, ce-aş putea să-ţi spun?Cum că, mai bine, nici că mi se poate,Când crivăţul răcneşte, de nebun,De-mi asurzeşte gândurile toate?

Să-ţi scriu de veri, când marea de ninsoareE-nnămeţită-n pieptul meu, de-a latul?Şi, dacă-ţi spun, vei înţelege oareCât alb pustiu întinde aşteptatul?

Sa-ţi scriu de bine? N-aş putea minţi!M-apasă greu târziul, ca nevrutul,Şi fug de mine, doar n-oi mai simţiCum îmi inundă iarna aşternutul

Nu-i mai, DoamneNu-i mai, Doamne, nu-i mai lerPe pămàntul fără cer,Ţipăt mut şi drag stingherŞi-un colind murit de ger.

Nu-i mai, nu sunt şi Tu veziOameni-lumi şi pomi-livezi,Nici poveşti unde să-aşeziVisele în care crezi.

Nu mai este, Doamne, nu-iZvon de naştere-n gutui,Numai galbenu-amăruiAl nemaiaproapelui.

Nu mai este şi nu-i mai,Nestrunit, avânt de cai...Dă-ne, Doamne, să ne daiNe-nspinate căi de rai!

Mi te iubescMi te iubesc de-un veac si-o amâ-nare;Mi te-am uitat în vis, iar eu, cu-minte,Sădeam speranţe-n tulburări de mareŞi nu ştiu cum... mi te-am adus aminte!

Mi te iubesc din era aşteptăriiÎncremenită-n braţele-mi pustii;Mă încolţise teama înnoptăriiCând te-am văzut şi-am priceput că-mi vii.

Mi te iubesc de-un neştiut de lume;La poarta unui vers, din noi năs-cut,Te-am auzit rostindu-mă pe numeŞi-abea atunci mi te-am recunos-cut.

Şi te iubesc cu vina şi mirareaDe-a încăpea într-o chemare verdeÎn care mă-ntregeşte întâmplareaŞi-nţelepciunea tâmplei mi se pierde...


Dor viscolitE frigul draconic, de parcă SiberiiÎmprăştie vântul, dar n-aş prea vorbiDe vreme şi vremuri, să nu mi te sperii,Să crezi, bunăoară, că nu vei răzbi

Stihiile-acestea... şi ştii şi tu bineC-afară şi-n inimi iernarea-i la fel,Că cerne, amarnic, când nu eşti cu mine,Distanţa pustiuri prin site de-oţel.

Şi fluturii gheţii-mi pătrund pe sub frunteSpre gândul în care te ţin, şi aşezO şa fermecată pe-o crupă de munteSă-ncaleci hotarul damnat, dar visez?

O turmă de mânji cu copitele-al-biteTe poartă în coame de nori, tropo-tind?Nu! Nu-i decât dorul de tine, iubite,Ce trece prin sufletul meu, visco-lind

Să mă ierțiTu să mă ierţi de uneori, iubite,Îmi iau de mână versul şi dispar,Dar am primit, din lună, un pătrarLa naştere şi-n zilele cernite

Când zarea are lanţuri la picioareŞi nu-i nimic din ce era firesc,

Alerg acolo... mă adăpostescDe vitregia vremii ce mă doare.

Şi liberă de lege şi de toate,Rămân, cuminte, vreme de un vis,De-un dor, de-un zvon al verde-lui-deschisCât să-ndrăznesc să cred că se mai poate

Ca paşii noştri să se redeprindăCu frumuseţea drumului-furatŞi braţele, aşa cum le-a fost dat,Să aibă, iarăşi dreptul să cuprindă!

Cântec de octombrieSe scutură parfumul veriiPeste răsuflul vremii greuŞi peste-nflăcărarea seriiCe mi te-aduce, domnul meu!

Potop de frunze iscă-n caleOctombrie... fără de rostCăci mângâierea tâmplei taleDe toamnă-mi ţine adăpost.

Sa nu-mi vorbeşti şi tu de lacrimi,Dar dac-ar fi şi-ar fi să plângi,Din ochii-adâncii noastre patimiMă varsă-n taina pleoapei stângi.

Să n-avem gânduri de plecare,E-atâta frumuseţe-n jurŞi în profetica-ntâmplareCe ni se ţese împrejur.

Atâta viaţă se răsfrângeDin trupul frunzei auriiDe parcă vara ce se frângeNe-ar învia dac-am muri...

CENACLUL PĂLTINIȘde laartă PlastiCă60

Cristina SimuPictură

Prenume : Cristina – MariaNume : imuData şi locul naşterii : 29 martie – SibiuStudii : institutul de arte plastice „andreescu” 1976 cluj – napocaProfesie : profesor de ed. Plastica.Loc de munca : scoala nr. 13– SibiuFunctie : profesor de educatie plasticaDomeniu artistic de creatie : grafica – picturaParticipari la tabere, simpozioane si documen-tari în ţară şi străinatate :Publicaţii despre artă; filme de artă 1987;1988 – 1990.Membră titulară a institului „Göetheanum” – Dornach elveţiaSibiel cisnadioara – sibiu( nationale); simeria – hunedoara(internationale)Rosia – sibiuExpozitii personale : 1986 – casa de cultura a sindicatelor – sibiu1989 – Galeria „luceafarul” – a ziarului „tribu-na” sibiu1995 – Sibiu – galeria „arta”1996 – Mainleus – germania- Casa franceza „ille et villaine”1997 – Bolognia – italia1998 – Urnasch – elevetia1999 – Wernstein – germania2000 – Salonic – germania2001 – Galeria „arta” – sibiu2005 – Londra – anglia2008 – Grecia2012 – Spania expozitii colective : toate care au fost organizate de u.A.P. Pe plan local, nati-onal si internationalLucrari in colectii particulare : romania, u.S.A., Germania, franta, italia, elvetia si greciaMembru titular u.A.P. – 1993Premii si distinctii : 1996 – germania1998 – Franta2000 – Elvetia2006 – Nominalizare pt concursul „the women of the year”Din s.U.A.2008 – Grecia2012 - SpaniaActivitate publicistica : articole, ilustratii, foto-

grafii, filme atat pe plan local, national cat si pe plan international : t.V.R.1 – Din 1976 la emisiunea „viata spirituala” un ciclu de cinci filme despre muzeul de icoane pe sticla, unic in lume : sibiel; t.V.R international 1997 –1998, la t.V.R.1 – 1997- DespreItalia „amprentele privirii”(arta, istorie si po-ezie).1998 – T.V.R.1 ( La emisiunea „confluen-te”: sibiel – „satul care cerne in suflet lumina” – realizare de 3 pliante si calendare – 1998 – 1999 ( ed.Honterus)Ilustratii la un volum de poezii : italia – „lianele privirii” – 1997Editura „imago”Calendare 1996 – pentru copii(romana si ger-mana) – ed.”Triade” – cluj napoca1997 – Astrologic – ed.”Sofianum” – arad1999 – „Icoana” – „drumul spre eternitate” – color – tip.”Honterus”Ilustratii si articole despre arta – revista „sofia-num” – arad – 1996 – 1997Ilustratii pentru biblioteca „astra” – 1998Ilustratii pentru revista „mileniu” – craiova(in-sp. Pentru cultura): 2000 – 2006Franta – lourmont liga culturala romano – francezaGermania – nürnberg – 2004Italia – bolognia – roma –2005Grecia – atena – 2006Realizarea asociatiei „sibiel 2000” – asociatie de dezvoltare comunitara si turism cultural

61CENACLUL PĂLTINIȘde la Cristina simu

IMPULS


ÎNGEMĂNARE


ÎNTRUPARE


LERU-I LER


ÎNSUFLEȚIRE.


PSALM


IZVOR


ÎNTRUCHIPARE


SOLARĂ


ADIERE


AMIAZA


AMINTIRE


AMURG


DOR


ELAN


ÎNSERARE


REPER


TIMP


VEGHE


VersuriSilvana Gruiță

Cinefilă

Se lasă seara tristă iarŞi mâine vine în zadar

( privesc un film din veac trecutCu-n El şi-o Ea şi cu-n sărut)

Scrisoarea ta mi-a destrămat A visului beteală rară,

( El o sărută înfocat , Ea pleacă,ploaia o-nconjoară)

Şi îmi aduci aminte iarDe clipe decupate din ziar

(eroul meu din film e mort).

Atâta tragedie nu suport…

Dilemă

Eu cred că în sfârşitNimicul s-a lăsat păcălit

şi-a intrat în sticla marinăCa să-şi găsească altă regină.

Acum Totul este stăpân( u nimic mai bun

decât Nimicul plecat pe marepe care valul l-a dus la

plimbare).

Între Tot şi NimicTotul pare pitic

Iar Nimicul un Totîncrezut şi netot. Încurcată poveste

Care-a fost şi tot este…


Fir tremurând

Braţele mele mi-s legănateVers al pădurii tainic şi blând

Copilăria din ele-mi răsareÎn plasa lor sunt doar fir

tremurând.Uitat este totul ce mă-nvăţară

vechi anotimpuriŞi iată uitai

Sunt acum steaua ce se-nfioarăŞi luna de flori a nebunului mai.

Braţele tale mi-s leagăneLeagăn în somn mă aşez, mă ridic,

Copilăria adu-mi-o iarSă nu mă trezească nimic.

Gând

Ninge cu litere negreZăpada hârtiei preaalbăPuţine cuvinte de vegheÎnşiră arginţii din salbă.

Şi prinsă filă cu filăPagina gând lângă gând

Devine o dulce idilăA mult răzvrătitului gând.

Glasuri de ape

Ziua întreagă îmi sună glasuri de ape

încet suspinândTriste precum pescăruşii când

pornesc spre departeZburând.

Monotone , vântoase, glasuri de ape

mereu şuierând.Vânturi cenuşii , reci vânturi mă-

nsoţesc oriunde aş pleca

Răsună glasuri de ape şi ape În urma mea.

Noaptea şi ziua le-aud cum şoptescO clipă de-ar sta !


Ars PoeticaLuminița Potîrniche

Niciodată nu-i timpulorologii ale timpului pierdut cu limba lor arsă pe dedesubt rugina făcând bube ce să mai mănânci cu gura asta foamea bate ding-dong îi sperie pe căutătorii eternităţii zgârie pielea frumuseţii căpcăunul şade mai mereu într-o astfel de cutie lăcuită şi se dă huţa în vedeniile fricoşilor în ornic aş putea să jur că nu e nimic doar moartea care râde la fix şi jumătate niciodată nu-i timpul

Rezumat postumdimineţile supravieţuirii lui erau grele aveau gust de chit şi mină de pix praful se distingea puţin se uita în fundul paharului ca să vadă cine-l otrăvise ultima oară se încălţa în două ghete diferite ca să i se piardă drumul până la locul unde oricum era pierdut la întoarcere schimba premeditat ora ceasului ca să întârzie oamenii în viaţa lor le dădea bilete false la coborârea din tramvai mai punea câte o piedică un cot un ghiont oraşul îl ocolea pe şoseaua de centură acasă scotea ochii pozelor din ziar decupa rând cu rând reclamele funerare

apoi vindea la kilogram hârtia răpănoasă noaptea se făcea că îl strigă o cucuvea pe numele prietenului mort îi luase adresa de la ultimul miliţian care mai trăia cică într-un bloc subteran bea mult pentru că organismul său ca o sită trebuia să deschidă des uşa băii la fiecare pahar uşa se deschidea cu un hâc apoi i s-au lungit tot mai mult braţele în timpul din urmă îl vedeam prin piaţă mergând în mâini cum mergem noi în picioare dar mult mai drept avea o statură de om corpolent în uitare am auzit că ar fi murit clopotele au tăcut vreo trei zile în vreo trei limbi diferite avusese o poveste mică şi tristă se terminase repede nu scrisese în nici un ziar


***

lumea zilei de marţi e o bolniţă în care la răsărit cântă privighetoarea şi la apus o mâncăm ne luăm pastilele de uitare închidem uşa făcută din vată asistenta de noapte îşi numără mătăniile câte una vorbeşte prin somn câte una vorbeşte prin moarte un bec de veghe ţine coşmarurile la un loc şi departe cu o singură mână

Pentru alb nu mai există ziştiu că la final e întotdeauna aşa vei da să apuci lucruri micipe care nu le vezi

tatei i se arătase puntea unui vapor şi păpuşa în rochie cu buline care i se părea hidoasă nouă nu ne muriseră păpuşile şi nici rochiţele cu buline nu erau atât de bine păstrate încât să le vezi când aproapenu mai vezi nimic

vaporul o fi fost arca întoarsă din potopul ei după cel rămas în urmăîn nimicul de viaţă

închipuieşte-ţi îndeletnicirea ultimă de-a apuca lucruri mici care nu sunt dar care-ţi scapă la fel de bineca şi cele care nu vor mai fi niciodată

poate că tu eşti deja trecut

de frontiera încercărilor frica s-a lăsat păgubaşă şi te-a lăsat liber ca să îţi iei pantalonii de pe scaun să te îmbraci singurcu puterile ultimei fugi

n-am uitat că ziceai că te aşteaptă nişte oameni la capătul tramvaiului acolo unde eu nu am putut ajunge anul ăsta deşi tu ai rămas îmbrăcatîn pantalonii aceia demodaţi

mama aleargă după tine cu un fier de călcat dunga se strică dacă stai mult în pământşi ploile vin mai des decât oaspeţii

lumânările se sting de vânt fierul de călcat are şamota sfărâmată ca o bucată albă de oscălcată prin iarbă

timpul ploios al costumelor de stofă a trecut modest şi cu jale prin cartierul acesta nimeni nu mai coase nasturii şi nici buzunarele găuritetoate-s mărunţiş

când fulgeră se aude cum trosneşte mărunţişul primit ca rest la vamă zornăie şi fuge pe sub pământ ca o comoara care se ascunde deşi trăsnetul nu cade de două oriîn aceeaşi groapă

pentru asta există calendare cu negru şi roşu pentru alb nu mai există zi


Gara de nordacum sunt doar eu, femeia grasă de lângă mine care mănâncă tot timpul cu aplicaţie, cu predestinare, bărbatul cu o coadă de cal şi barbă care fumează ţigări adevărate. adineaori a trecut un om al străzii sau al gării sau al nimănui. o fi fost un om al lui Dumnezeu şi eu nu l-am recunoscut, aşa cum şchiopăta el de ambele picioare înfăşurate în nişte reiaţi jegoşi. m-a cutremurat asemănarea cu ceilalţi oameni, poate şi cu mine. nu ştiu de unde vin şi încotro se duc toţi proscrişii aceştia, dar la un moment dat dispar şi uităm să-i mai căutam în oglindă. uneori îi visăm că ne întind o mână scheletică şi ne spun bună seara, trenul tău pleacă de la linia aceea pe care nici porumbeii n-o mai apucă la miezul nopţii. dar acum aştept personalul de seară. luna se hurducă pe traverse.

Carantinatăceau toţi şi din colţul gurii li se scurgea un firicel de linişte am închis uşa ştiam că aici nu se va mai putea spune nimic pe stradă trecea o căruţă cu var locul va fi albit orbit imposibil despre carantină nu avea nimeni curaj să aducă vorba

doar câte o găleată de var nestins mai bolborosea să nu luaţi aminte

Continuuo jumătate de lume-ntre noi şi tot îţi aşez şuviţa de păr şi tot mai ştiu cum miroşi şi cum accentuezi cuvintele când te sugrumă. ştii, ceva nou, ceva vechi, ceva de-mpru-mut, marea într-un lighean de lut, albastră, visele noastre vechi cu colţuri îndoite, ţi-oi fi adus aminte de mine, te-oi fi uitat, ai simţit, ai tresărit. nou doar locul în care eşti şi eu ştiu că e aproape ca înainte, dar e un loc din care cu greu mai vii, dacă ţii minte. de împrumutat doar durerea aceea mică şi obraznică care se mută, când la mine, când la tine, când într-o stare vecină cu nebunia. dacă aş fi ştiut atunci că tot ritualul acesta e făcut aiurea, pentru năluci şi paie de grâu, goale, spulberate care-ncotro, m-aş fi răzgândit. iată, vin nişte ploi mânioase şi mare-i primejdia să nu mai găsim adăpost în mintea oricui. dar cine ştie să încuie mai bine teritoriile unei credinţe, decât cel care şi-a devorat jertfa cu tot cu iertare. şi ce ochi dureros de profunzi are cel care e martirizat continuu...


Ars PoeticaDana Maria

Dansalunecarea în somneste un fel de moartemoarte în care nu întâlneştidivinitateaalunecarea în somneste un fel de viaţăviaţă în care nu dai pieptcu realitateaalunecarea spre somneste un moment de magieo răscruce întreviaţă şi moartemulte suflete se sting noapteagreşind drumulmulte iubiri se stingvoalate de lumina dimineţii

Cuvintetrupputregaiinimăcarnesufletsticlăcioburiranălacrimisperanţădurerenodcomă

moartedordor

Cer de Rai sau Iadmorman de carneînsufleţităla ce bun sufletulţipând flămând

pământ reavănpregătit de găzduirecer seninaşteptând

bătaie de aripifără cuibfoamea


Iluzieoferindu-te vieţiiacelei vieţi cu final sigureste ca şi cumai construi castele de nisippe fundul mării

moartea este o nepăsarea ceea ce a fostşi o dăruire totalăa ceea ce o să fie

viaţa şi moartease întâlnescîn punctul în caretotul devine neantabisul

Părinţi

iubindu-mă m-aţi învăţatsă trăiesclăsându-mă să trăiesc m-aţi învăţatsă iubesciubind mi-am găsitdrumultrăind m-a găsitiubireamulţumind e un clişeuiubind e mulţumirea

Griştiaţi căinsomniilenu există doar noapteainsomniileexistă şi ziuaacele zile în careeşti prea gol

pentru a putea visaprea orbpentru a putea privispre noaptea care vinecu insomniile ei

ştiai că omulpoate trăi fără hranădar moare în lipsaiubiriiah nefericită insomniea zilei şi a nopţii

Miere pentru fluturii flămânzi

când fluturiiflori trezite la viaţăîntâlnesc albineîn tumultul violet de liliaccaută doar mierea care să-i hrăneascăpână primăvara viitoare


Platonic finalMi-s grei paşii şi umblu fără direcţie,Singur, pe drumuri pustii, murdare.Vântul rece duce-n al său sân toate gândurile mele,Numai de mi-ar putea duce şi singu-rătatea tot aşa, departe…Mâinile grele îşi caută alinare în gol, În pustiul pe care mi l-ai dat în dar.Nu am un loc al meu, nu am unde să mă întorcŞi atunci merg, merg cu capul plecat de atâta nelinişte.Să tot merg şi să nu am pace până-n ale tale braţe căldură n-oi găsi.Şi de te-oi găsi, iubito, să mă primeşti şi la pieptul tău capul să mi-l duciSă am odihnă şi pe tine să te am, Să nu mai umblu, să nu mai rătăcesc Şi să mă-ntorc acasă.

AiureaNimic nu-mi aparţine,Iar eu sunt al nimănui.Totul este defapt nimic,Iar nimicul tot este al meu.Şi-atunci, am eu totul?Vorbesc aiureli ,iubito, Sunt năuc, lăsat în urmă Să găsesc rost în bobul de mazăreŞi-n ciripitul păsăriiPrecum un demiurg singuratic,Dar care are tot.

Văd, aud, pricep şi ştiuDar sunt mai neştiutor Şi lipsit de simţuri Cum nicidecum nu am mai fost.

Mă înconjoară oameni Cu suflete curate, cu priviri nemişca-teDe efemera viaţăŞi mă simt murdar, nedemn.Pierd înţesul din cuvinte,Vorbesc singur, fără sens Şi fără de cusur,Merg şi nu ştiu unde,Merg aiurea.Rătăcesc încet şirul vorbelor Şi trec de la un vers la altul,Uit ce spuneam, uit de mineSunt năuc, vorbesc aiurea,Dar tu să mă ierţi, iubito.

Ars PoeticaEva-Maria Căzan


Ars PoeticaJaneta Iuga

Femeia fatalăe, de fapt, femeia şaman.Ea ştie că toţi bărbaţiicare-i vor sta cu capul în poalăvor trece moartea.Bărbat,bărbat,bărbatmereu vindecade trecut,de mamă,de tată,de fiu,de toţi dumnezeii,de tot ce e viupână când,într-o zi,luă moartea în braţeşi moartea muri.

Vârste

Privesc de pe arcurile unei trăiri suspendate personajul unei vieţi pe care îl ridic din a doua

tinereţepentru că abia acumştiu să stea în picioare cuvintelealegându-şi portretul potrivit.

Lecții de supraviețuire

Când nu mai avem material de fericire,


începem să ne croşetăm sufletul.Prin fiecare ochi intră lumina şi iese întunericul;important e sensul.

Lecții de supraviețuire (II)

Când sfârşitul se infiltrează în pereţii inimii,începem să zugrăvim cu minteapână când acoperim rănile vieţiişi o transformăm în cameră de oaspeţi pentru momentele care nu poartă tocuridin dorinţa de a nu face zgomot în trecere. Singura urmă a întrevederii este legitimaţia de prins în piept cu titlul Aziuitată pe noptieră.

Metamorfoză

Viaţa are copite:când loveşte cu ele,când se loveşte pe sine

până îşi despică sternul,făcând loc printre articulaţii să se scurgă toată făptura.

Nu știu cine suntpentru că mama n-a apucat să-mi spună.Nu ştiu cine suntpentru că prezentul areţărână în gură.

Oamenii nu se mai pot închina niciunui rostcând zac de zile întregicu degetele încleştate pe buricul durerii.

Deasupra ochiului te-au sărutat cariilede prezenţăsau de absenţă. Când?mă uit mai atent -îl văd pe Dumnezeu alergând cu călcâiele tari în rănile moi.Dumnezeu te doare.


Mai aproape sau mai departe de pământcu fiecare pas.A cui urmă rămâne deasupra?Dar dedesubt?

Indiferent cât de mult te ascunzi în carne iar şi iar,te găsesc dezbrăcatîn plămânii meicare au uitat să doară.Îţi trag viaţa pe năriîn ascunsşi o vindec.

Doamne,ce gust are inimape care am desfăcut-o de carne!Degetele-mi sunt mânjite,dar îmi arată caleape care pot faceurmătorul pas.

Tălpile tale nu mai pot atinge drumul meu,

Ai încurcat anotimpurile -De prea mult frigte-a acoperit întunericulsau poate lumina -Cine poate şti?

Lanțul care ne îndoaie pașiiare gustul unei vieţi crescute din pripăca o promisă.Rana dinţilor de lapteîncă sângerează pe fierul încins de atâteaîncercări.

EuharistieÎn încercarea de a mă da de trei ori peste cappentru a lega un fir întinsde un anotimp,era să mă pierd.Am frânt din minetoate zilele îmblânzitecare se opriseră în gât,adunam firimiturile rămase din mine,înghiţeam până lipseam -Unde eram?


În carnea cui crescusem?Cu sângele cui ţinusem un toast?În numele cui,în mâinile cui,cine eram?

Portret de femeiecu dedesubturi tari

Calc fără milăpeste cuvintele cancer,nu mai accept ca Dumnezeu să plângă;am învăţat să ocolesc rănilerespectând cruceacelor care se hrănesc din căderi.

JANETA IUGA(27 ianuarie 1988, Timișoara)

Cercetător postdoctoral antreprenor Universitatea de Vest din Timișoara A publicat împreună cu Baki Ymeri, volumul de versuri Gustul nerăbdării (Shija e padurimit), Editura Amanda Edit Verlag (2021), în antologii: Poezia 2020 (Art Creativ), Vara sentimentelor (eCreator), Row of Masks (Editgraph), în revistele ,,ParnasXXI” - poeme adunate sub umbrela grupajului ,,Templu Post-Modern pentru Geea”, ,,Revista Monitorul de Poezie”, ,,Elanul”.Consideră că prin artă se poate învinge timpul, pentru că arta este însuși Dumnezeu.


Am jucatDragule, cu tine am jucathora iubirii pe malul lacului de smaraldsub sălcii pletoaseîn adierea vântului mângâietorfermecată de privirea taameţită de atingerea palmelor caldefremătam toată când mă îmbrăţişainu mai eram euun gheizer de fericire eramauzeam doar şoapta nopţiisimţeam căldura braţelor puterniceşi dulceaţa buzelor cu foc sărutateinima bătea nebuneştepicioarele tremurau înfiorateun cântec îngeresc plutea în noifericirea se aşezase pe lună…

cât de dureroase-s iubirile ciobite!

Drumul meudrumul meu-speranţă pe marece urcă şi coboară în voia valurilorla zenit o iolăun pescăruş cu aripile întinsemă încurajează să continui

s-a scufundat galionul Vasacu leul lui puternicazi ochi admirativi îl înconjoarănimic nu se pierde când înaintezicu inima încrezătoare

drumul meu- speranţă tăinuităde munţii scăldaţi în luminăla răsărit vârfuri împungând aerul rarefiatla apus medalie aurită aruncată în marepe punte…inima mea

Fără iubireFără iubire, făr-un singur cuvântTimpul e rece şi strâmt, tot mai strâmt.

Înnouraţi zorii fără de soare -Zilele-s triste făr-o sărutare.

Rană sunt serile fără răspunsuri.Grele şi nopţile cu multele visuri.

Inima-i slăbită de supărare.Plânge şi perna de-atâta-ntristare.

Fără iubire-i patul cu flori.Frigul dansează până în zori.

Ars PoeticaMarilena Capșa


Gura ta gura tafloare de macîn grâul iubiriicu focsărutatăde culegătorulde sentimentepuseîntr-un hectarde cuvinteaşteaptăîmplinirea

Liană pe trunchiul tăuumărul tăuodihna meaeu lianasubţire şi gingaşăcerul ne luminează caleapământul ne sprijină paşiifalnic în mijlocul poieniite-nalţi privind spre lumecu tine vădaudşi înţeleginima ta mă ocroteşteînlănţuiţi înfruntăm ploaia şi vântulluna şi soarele ne mângâieîn hora timpuluica Ram şi Sita hoinariprin păduri cu frunze auriiîn toamna tinereţiiliană pe trunchiul tăusunt eu

Tristețea o știu pe de rostCu paşii îngheţaţi pe strada cenuşiecaut lumina din ochii obosiţi.Greu de ajuns prin ceaţa lăptoasă a zilelorcu perdeaua de nori trasă peste inima mea.Ieri îmi jurai iubire veşnică,trupul tremura în fierbinte îmbrăţişare,stelele ocroteau perechea adamică.

Azi vorbele reci lovescîn ritmul unei profunde tristeţi.

Tristeţea o ştiu pe de rost.Nimic nu-mi scapă.Nici junghiul din stânga,nici oftatul adânc de mine.Regretele sunt zadarnice.Vina e doar a mea.Am acceptat să mă minţi frumos.Ştiam că împleteşti cuvinte seci,dar nădăjduiam că, într-o zi,mă vei iubi cu adevărat.M-am înşelat.

Mireasă îndoliată tristeţea mea.Voalul speranţelor s-a rupt.Doar poza înrămată mai zâmbeşteîn colţul cu flori ofilite.Priviri despletite în oglinda spartă,stalactite de lacrimi pe obrajii palizi,ridurile adânci sunt repetate rictusuripe faţa obosită.

Tristeţea nopţilor insomniace, cu ploi reci,o trăiesc clipă de clipă.Simt cum perfid pătrund microbiineputinţei în trupul bolnav de idei.Scăldat în râul Acheron, ca Ahile,călcâiul iubirii a rămas neatins de apele urii,dar vulnerabil este.

Stelele lucesc încurajator.Mâine soarele va lumina din nou în ograda sufletului tău, îmi zic.Fabrica de făcut sorii speranţei lucrează non-stop.Lasă uşa deschisă!Tristeţea va fi topită de parfumul florilorşi de ciripitul păsărelelor.Primăvara soseşte totuşi.

CENACLUL PĂLTINIȘde laCivilizațiE94

CAPITOLUL 2: NORMELE DE DREPT CONSTITUȚIONAL

Divizarea dreptului în ramuri de drept se face în funcţie de obiectul reglementării juri-dice, la acest criteriu se mai pot adăuga încă două criterii auxiliare metoda reglementării juridice, precum şi interesul guvernanţilor.

Prin aplicarea criteriului ştiinţific privind obiectul reglementării juridice, se delimitea-ză dreptul constituţional de celelalte ramuri ale dreptului, ca atare trebuie cercetate acele relaţii sociale care prin conţinutul lor, sunt constituţionale. Aceste relaţii devin, prin reglementarea lor de către normele dreptu-lui constituţional, raporturi juridice de drept constituţional.

2.1. Identificarea raporturilor de drept constituţional

Se impune ca în ansamblul relaţiilor so-ciale reglementate de drept să fie identificate acelea, care, prin conţinutul lor specific, sunt raporturi de drept constituţional.

Aceste relaţii apar în procesul instaură-rii, menţinerii şi exercitării statale a puterii (ca atare toate aceste relaţii sociale sunt re-glementate de normele de drept constituţio-nal).

Toate prevederile din Constituţie sunt norme de drept constituţional.

Concluzii: în obiectul dreptului constitu-ţional există două categorii de relaţii juridice:

a) relaţii cu dublă determinare juridică, raporturi, care fiind reglementate şi de alte ramuri de drept, sunt reglementate în acelaşi timp şi de Constituţie, devenind implicit şi raporturi de drept constituţional.

b) relaţii specifice de drept constituţional, care formează obiectul de reglementare nu-mai pentru normele de drept constituţional

Ceea ce este comun tuturor acestor rela-ţii juridice este faptul că se nasc în procesul complex de instaurare, menţinere şi exerci-tare a puterii.

Obiectul dreptului constituţional: rela-ţiile sociale, care se nasc în activitatea de instaurare, men-ţinere şi exercitare a puterii de stat şi care privesc bazele puterii şi bazele organizării puterii, precum şi cele care apar în activitatea de exercitare a puterii de stat.

Bazele puterii sunt elemente exterioare statului, care generează şi determină puterea de stat în conţinutul său (factorii economici şi sociali) care impun stabilirea unor astfel de norme juridice încât să asigure atingerea scopurilor propuse societăţii.

Bazele organizării puterii sunt tot ele-mente exterioare care condiţionează organi-zarea acesteia (de exemplu teritoriul, popu-laţie, etc.).

Relaţiile sociale care se nasc în legătură cu bazele puterii de stat şi bazele organizării de stat privesc conţinutul şi organizarea pu-terii de stat.

Exercitarea puterii de stat este o activitate

Constituția pe înțelesul tuturor Dr. Mihai Baltador

95CENACLUL PĂLTINIȘde la CivilizațiE

specifică, desfăşurată de organele reprezen-tative, consti-tuite prin alegeri libere, perio-dice şi corecte, precum şi direct de cetăţeni prin referendum, conform art. 2 din Con-stituţia României revizuită în 2003, fiind o activitate de conducere la nivel superior a tuturor activităţilor de conducere desfăşurate de autorităţile statului.

2.2. Subiectele raporturilor de drept con-stituţional

Subiecte ale raporturilor de drept con-stituţional sunt oamenii luaţi individual sau grupaţi în colective. (asociaţii, fundaţii, etc.)

Trăsături specifice raporturilor juridice de drept constituţional

a) Unul din subiecte este întotdeauna fie deţinătorul puterii, fie statul, fie un organ re-prezentativ.

b) Aceste subiecte acţionează în mod ne-cesar într-un raport juridic, apărut în activi-tatea de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii de stat.

Şi unităţile administrativ-teritoriale pot fi subiecte de drept constituţional, dacă le înţelegem ca grupuri de populaţie organizate în teritoriu (de exemplu prin Legea electorală din 1992 s-a recunoscut judeţelor, statutul de circumscripţie electorală).

Subiecte ale raporturilor juridice de drept constituţional pot fi:

A. PoporulEste subiect al raporturilor juridice de

drept constituţional potrivit Constituţiei Ro-mâniei revizuită în 2003 care în articolul 2 edicteză că suveranitatea naţională aparţine poporului român care încredinţează realiza-rea acesteia unor autorităţi publice alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber ex-primat.

Poporul îşi exprimă în multe probleme voinţa sa în mod direct, cu ocazia stabilirii formei de guvernământ, a structurii de stat,

prin referendum.Unitatea de interese a poporului şi sta-

tului nu exclude ca poporul şi statul să fie subiecte de sine stătătoare, în raporturile de drept constituţional, cu atât mai mult cu cât poporul este deţinătorul puterii politice, iar statul capătă plenitudinea împuternicirilor sale conform voinţei poporului.

Poporul exprimă voinţa şi în mod direct, prin intermediul referendumului, iar rezulta-tele acestuia sunt opozabile tuturor autorită-ţilor, inclusiv a celor reprezentative (art. 90 din Constituţia României revi-zuită în 2003).

B. Statul ca subiect al raporturilor de drept constituţional poate să apară fie direct, fie reprezentat de autorităţile publice. Direct, statul apare ca subiect al raporturilor juridice de drept constituţional în cazul raporturilor juridice privitoare la cetăţenie şi în raporturi-le privind federaţia.

Ca întreg, este subiect de drept constitu-ţional în raporturile dintre federaţie şi statele membre precum şi în raporturile privind ce-tăţenia.

C. Organele statului (de regulă sunt in-stituţiile/autorităţile publice dar pot fi şi au-torităţi autonome, Avocatul Poporului sau Curtea Constituţio-nală).

Acestea pot fi subiecte ale raporturilor de drept constituţional dacă îndeplinesc cumu-lativ două condiţii prevăzute de lege. Orga-nele legislative apar întotdeauna ca subiecte ale raporturilor de drept constituţional cu condiţia ca raportul juridic la care participă să fie de drept constituţional. Celelalte au-torităţi ale statului (executive, judecătoreşti) pot fi subiecte ale raporturilor de drept con-stituţional, numai dacă participă la un raport juridic în care celălalt subiect este poporul, statul sau organele legislative şi dacă rapor-tul se naşte în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii.

Organele interne ale camerelor legiui-toare în îndeplinirea unor atribuţii specifi-ce privind propunere legislativă, avizare şi


control (comisiile parlamentare, birourile permanente şi grupurile parlamentare) pot deveni subiecte ale raporturilor juridice de drept constituţional.

D. Partidele, formaţiunile politice, alte organizaţii.

Acestea contribuie la definirea şi ex-primarea voinţei politice a cetăţenilor.

Ca forme organizatorice prin care ce-tăţenii participă la guvernare, partidele politice şi organizaţiile profesionale pot fi subiecte ale raporturilor de drept con-stituţional (de exemplu partidele politi-ce au dreptul de a propune candidaţi în alegeri).

E. Cetăţenii în raporturile juridice de drept constituţional

Pot apărea distinct ca persoane fizice, sau ca persoane investite cu anumite demnităţi sau funcţii într-un organ de stat (deputat, se-nator), sau organizaţi pe circumscripţii elec-torale. În primul caz ei intervin ca subiecte ale raporturilor de drept constituţional, pen-tru realizarea drepturilor fundamentale, în al doilea caz apar ca subiecte ale raporturilor de reprezentare (care sunt raporturi de drept constituţional), în al treilea caz apar ca su-biecte cu ocazia alegerilor de deputaţi, sena-tori sau a şefului statului.

Cetăţeanul, ca persoană fizică, este su-biect în raporturile de drept constituţional în cazul în care:

- ca cetăţean îşi exprimă votul;- ca şi candidat, devine reprezentant al

cetăţenilor;- ca beneficiar al azilului politic;- reprezintă o colectivitate de cetăţeni

(doar cei români);- face parte din grupuri de cetăţeni care

susţin un candidat independent;- aparţin unui grup de cetăţeni care ini-

ţiază o propunere legislativă (100.000 şi 500.000 în cazul unei propuneri de modifi-care a Constituţiei).

F. Străinii şi apatrizii

Aceştia apar ca subiecte de drept constituţional cu ocazia acordării cetăţeniei, a azilului politic, etc.

2.3. Normele de drept constituţionalPrin norma juridică întelegem o re-

gulă socială, de conduită generală şi obligatorie, instituită sau sancţionată de puterea de stat în diferite forme. Aceas-tă regulă are menirea să asigure conso-lidarea şi dezvoltarea relaţiilor sociale în conformitate cu interesele şi voinţa guvernanţilor, determinată în ultima instanţă, de condiţiile vieţii materiale din societate şi a cărei respectare este impusă, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului.

Normele de drept constituţionalSunt acele norme care reglementea-

ză conduita oamenilor în relaţiile sociale fundamentale ce apar în procesul insta-urării, menţinerii şi exercitării puterii.

Aceste norme sunt cuprinse atât în Constituţie cât şi în alte acte normative care constituie izvoare de drept consti-tuţional.

Ceea ce distinge o normă juridică de o normă morală, politică sau de altă natură este faptul că în ultimă instanţă, atunci când norma respectivă nu este aplicată de bunăvoie, aplicarea ei este asigurată prin forţa de constrângere a statului.

Ca atare, pentru reglementările de principiu, de largă generalitate cuprinse în Constituţie, în unele cazuri sancţiuni ce se regăsesc şi în alte ramuri de drept.

Normele dreptului constituţional pot fi clasificate ca fiind:

- norme de drept constituţional cu aplicare mijlocită;

- norme de drept constituţional cu aplicare nemijlocită.

De exemplu: Norma din Constituţie privitoare la faptul că „statul ocroteşte

97CENACLUL PĂLTINIȘde la CivilizațiE

căsătoria şi familia şi apără interesele mamei şi copilului” este urmată de re-glementările din Codul Familiei (aspec-tul mijlocit), iar norma din Constituţie privind egalitate în drepturi a cetăţeni-lor nu mai trebuie să fie urmată de re-gle-mentări în alte legi (aspectul nemij-locit).

Normele juridice în general, au o structură logică trihotomică, fiind com-puse din:

a) Ipoteza reprezintă starea de fapt ce tre-buie întrunită şi care poate fi absolut deter-minată, când aceasta este prevăzută în mod expres şi relativ determinată când este pre-văzută în mod exemplificativ. De exemplu: art. 97 din Constituţia României revizuită în 2003, care exprimă vacanţa funcţiei pre-zidenţiale prevede că această situaţie poate să intervină în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitatea definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces (ceea ce presupune un proces de evaluare a Cur-ţii Constituţionale) care potrivit art 146 din Constituţie, constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea func-ţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constate Parlamentului şi Guvernului.

b) Dispoziţia reprezintă conduita sau comportamentul de urmat şi arată ce trebuie făcut (se hotărăşte, se acordă, va organiza, etc.) sau consacră o realitate, un statut ce nu poate fi discutat. De exemplu: cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice art. 16 (1) din Constituţia Ro-mâniei revizuită în 2003 dar şi ce nu se poate face, de exemplu: cetăţenii români nu pot fi extrădaţi sau ex-pulzaţi din România, art. 19 (1) din Consti-tuţia României revizuită în 2003.

Excepţia de la regulă se constituie cazul în care textul, permite o acţiune sau alta ex-primată lingvistic prin verbul a putea. De exemplu: textul de la art. 27 (2) prevede că ,,de la prevederile aliniatului 1 din Consti-tuţia României revizuită în 2003, se poate

deroga” în următoarele situaţii (şi sunt enu-merate aceste situaţii).

Dispoziţia este de regulă absolut deter-minată şi doar excepţional poate fi relativ determinată sau circumstanţiată.

c) Sancţiunea exprimă consecinţa unei con-duite necorespunzătoare şi poate fi ex-primată:

- în mod implicit prin faptul că este obli-ga-torie şi constituie izvor de drept pentru celelalte ramuri de drept;

- în mod nemijlocit, sancţiuni proprii, care vizează autorităţile statale, persoanele care îndeplinesc funcţii publice, cetăţenii.

(De exemplu: declararea unui text de lege ca fiind neconstituţional).

- în mod mijlocit care, în funcţie de gra-dul de determinare, poate fi:

- determinată;- relativ determinată;- alternativă;- cumulativă.

2.4. Izvoarele formale ale dreptului con-stituţional român

Prin izvoare de drept, înţelegem formele de exprimare a normelor juridice, care sunt determinate de modul de edictare sau sancţi-onare a lor de către stat.

Izvoarele dreptului constituţional se identifică cel puţin după două criterii:

a) autoritatea publică emitentă;b) conţinutul normativ al actului.Ca atare, în principiu, sunt izvoare ale

dreptului constituţional român numai actele normative care sunt adoptate de autorităţile publice reprezentative.

În al doilea rând, acestea trebuie să înde-plinească cumulativ şi condiţia de a conţine norme juridice care să reglementeze relaţiile sociale fundamen-tale, ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii.

Cutuma (obiceiul) constituţională poate fi aşezată printre izvoarele dreptului pozitiv şi ca atare poate interveni “contra legem”


putând modifica sau abroga dispoziţii cuprinse într-o lege constituţională. De aceeaşi prezumţie se bucură şi cutuma parla-mentară şi practica Curţii Constituţionale.

Referitor la hotărârile Guvernului putem spune că, întrucât acestea sunt emise de o au-toritate publică centrală a administraţiei de stat, care are menirea de a executa sau de a organiza executarea legilor, acestea nu pot fi privite ca o lege.Ca atare, de regulă, actele Guvernului nu constituie izvor de drept con-stituţional.

Ordonanţele Guvernului, prin excepţie, ca acte cu putere de lege (delegare legisla-tivă), în măsura în care reglementează relaţii de drept constituţional, sunt izvoare de drept constituţional.

Regulamentele de funcţionare ale Parla-mentului şi ale camerelor acestuia sunt iz-voare de drept constituţional.

Cele mai importante izvoare formale ale drep-tului constituţional român sunt:

A. Constituţia şi legile de modificare a Constituţiei

Este izvorul principal al dreptului constituţional deoarece toate normele cuprinse sunt de drept con-stituţional. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre legile de modificare a acesteia.

B. Legea ca act juridic al Parlamen-tului

Numai unele din legi sunt izvoare de drept constituţional şi anume acelea care reglementează re-laţiile sociale fun-damentale ce apar în procesul instau-ră-rii, menţinerii şi exercitării puterii.

De exemplu: Legea privind cetăţenia română, legile electorale, etc.

C. Regulamentele Parlamentului Reglementează relaţii sociale ce apar

în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii.

De exemplu: Regulamentul Camerei Deputaţilor, regulamentul Senatului, regulamentul şedinţelor comune ale Ca-merei Deputaţilor şi Senatului.

D. Ordonanţele Guvernului Se emit în baza art. 115 din Consti-

tuţia României revizuită în 2003, iar ele constituie izvoare de drept în cazul în care îndeplinesc cumulativ cele două condiţii (cea dintâi se consideră înde-plinită ca urmare a delegării legislative date de Parlament).

E. Tratatele internaţionale Ca să constituie izvor de drept con-

stituţional acestea trebuie să fie de apli-caţie directă, nemijlocită, să fie ratificate de Parlament şi să cuprindă reglementări ale relaţiilor specifice dreptului constitu-ţional. Tratatele trebuie să fie licite.

Există patru reguli de aplicare a tra-tatelor recunoscute în dreptul internaţi-onal:

a) Obligaţia statului de a le respecta în-tocmai şi cu bună credinţă;

b) Tratatele odată ratificate de Parlament, fac parte din dreptul intern;

c) Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind libertăţile publice se vor face întotdeauna în concordanţă cu De-claraţia Universală a Drepturilor Omului, au prioritate reglementările internaţionale cu excepţia cazului în care dreptul intern conţine dispoziţii mai favorabile cu pactele şi celelalte tratate internaţionale (situaţie în care se va aplica întotdeauna norma mai fa-vorabilă);

d) În toate cazurile se va acorda prioritate reglementărilor internaţionale, iar în cazul existenţei unor neconcordanţe între acestea şi reglementărilor interne (art. 20 din Consti-tuţia României revizuită în 2003) se vor apli-ca prevederile din tratatele internaţionale.


- Asta e firma în care vei lucra ...În aerul dimineţii însorite, vechea biserică

arăta cafeniu acum, nu aducea nicidecum cu un sediu de birouri, chiar şi de arhitectură. Urcară nişte trepte înguste în melc ce duceau la primul nivel. Acest etaj era de fapt o intervenţie modernă, avînd acoperişul de sticlă.

- Îmi place teribil locul ăsta.- Vino să cunoşti patronul. Dînsul este mis-

ter Bentley.- Nice to meet you. Hai să-ţi prezint firma.Rătăciră cîteva minute prin încăperi.- Aici va fi locul tău de lucru. El este Ron,

arhitectul cu care vei face echipă.Ron, un tînăr cu doi ani mai bătrîn decît el

îi strînse mîna. Generalul remarcă aerul modest al interlocutorului. În ciuda englezei impecabi-le, hainele lui ponosite îl făceau să semene cu conaţionalii săi. „Să fie oare sud-american ?”

- Vom lucra împreună la acest complex de locuinţe.

Generalul remarcă că planşele erau semna-te de James.

- James e şeful de proiect?- Da. Eu urmăresc lucrările de execuţie.

Împreună ne vom ocupa de amenajările inte-rioare. Exteriorul clădirilor e aproape finalizat. Într-o oră vom vizita şantierul.

- Interesant. Din cîte înţeleg vă ocupaţi ab-solut de tot, de la proiectare la execuţie, promo-vare şi chiar vînzare.

- Da şi ai uitat punere în funcţiune şi asis-tenţă în postutilizarea clădirilor şi chiar pregăti-rea personalului tehnic de întreţinere. Păstrăm nu doar filozofic principiile arhitecturii verna-culare engleze. Chiar şi metodele de execuţie încercăm să le menţinem aceleaşi ...

- Pare a fi un stil secular.- Ce poate fi mai frumos decît să împiedi-

căm trecerea timpului prin tradiţie ?Se aşeză începînd să deseneze în linişte. Se

îndrăgosti imediat de atmosfera calmă de lucru.- Serviţi ceva domnule ?Se întoarse. O femeie blondă cu ochi albaş-

tri ţinea în mîini un platou imens de argint pe care se înşirau ceşti şi băuturi. Cu toate că tre-cuse de prima tinereţe nu putu să nu-i remarce

frumuseţea. „Frumuseţea unei femei îmbătrîni-te frumos e ca vinul vechi. Dacă nu face floare sau mucegai devine tot mai aromat”.

- Mă numesc Alice. Vă pot servi cu ceva ?- Un ceai negru, neîndulcit.- Un biscuit ?- Nu. Vă foarte mulţumesc.Continuă să deseneze în tăcere cam o oră

cînd Ron se întoarse.- Eşti de acord să mergem pe şantier ?- Why not ?Coborîră treptele melc în spatele clădirii.

Într-un parc discret ce dădea în spatele altei bi-serici se înşirau maşinile. A lui Ron părea la fel de sud-americană ca şi hainele pe care le purta. O maşină bleumarin, pătrăţoasă şi îngrozitor de ponosită. Remarcă portbagajul legat cu o sfoară. Pentru că îi era simpatic acest personaj, încercă să pară indiferent ca să nu-l jignească cu mirarea lui.

Intrînd în maşină, ritualic aproape, Ron îşi aşeză întîi pe cap casca albă de şantier, legă centura de siguranţă şi răsuci tacticos butonul radioului. „Mai lipseşte să apeleze Houstonul, cartierul general N.A.S.A.,şi putem decola către lună.” Generalul îi repetă mişcările, întrebîn-du-l:

- De ce ne punem căştile pe cap în maşină?- Pe şantier e obligatoriu să purtăm căşti de

protecţie. E la nici cinci minute de mers.- Whatever, dar arătăm ca Amstrong şi

Buzz Aldrin decolînd...Locul pe care-l vizitară părea un complex

de locuinţe. Incinta compactă îi dădea un aer de cetate medievală, poate şi datorată şi cărămizi-

Adrian GândilăAmurg în acvariul de bronz

(continuare din nr. 66,68 și 70)


lor aparente cu care erau acoperite toţi pereţii exteriori.

- Noi obişnuim atunci cînd se demolează o clădire veche să recuperăm tot ce are valoare istorică. Le folosim apoi în clădirile pe care le proiectăm.

- Chiar şi oasele ?- Oasele stau de regulă în cimitir.- Eu mă refeream la cele rămase de la cină

..., oricum, îmi place mult gardul ăsta lateral. Unduirile lui curbe aduc cu un balaur din că-rămidă roşie.

- Mulţumesc, eu sunt autorul. Mie mi s-au încredinţat spaţiile exterioare. De fapt , nu ştiu dacă remarci, în partea stîngă chiar a fost o clă-dire veche pe care am integrat-o întregului an-samblu nou.

- N-aş fi remarcat-o dacă nu mi-o arătai. Cred că îmbrăcînd şi partea nouă în cărămidă aparentă, par chiar din aceeaşi „melodie”. Şti ce începe să-mi placă la tine ?

- ... ?- Faci din orice lucru mic ceva mare, sau mă

rog, suficient de important. - De fapt noul a continuat firesc vechiul. Am

ales cărămida să semene cu cea a clădirii vechi. Asta e secretul, să intrăm.

La interior clădirea nu era complet termina-tă, pereţii tencuiţi fiind încă nezugrăviţi şi unele pardoseli nu erau încă gata.

- Metoda noastră de lucru e simplă. Alegem de regulă un loc cu „amintiri istorice” şi proiec-tăm locuinţele în legătură cu asta în stil verna-cular. Obţinem autorizaţia şi executăm repede ansamblul „la roşu”, după care terminăm pe şantier detaliile; exact ca meşterii medievali. De fapt, pentru asta am venit. Vom măsura „la mi-limetru” cîteva băi şi bucătării pe care urmează să le mobilăm.

Măsurară într-adevăr spaţiile alese şi apoi se întoarseră la firmă. Mergînd la bibliotecă, Ron extrase două cataloage voluminoase.

- Ăsta e pentru bucătării iar ăsta e cu mobilier pentru băi. Ce

preferi ?- Mobiler din lemn masiv ?- Da, mister Bentley ţine la un minim stan-

dard de calitate. Doar tradiţia poate asigura confortul.

- Să înţeleg că am măsurat cu precizie pen-tru a proiecta mobilierul ...

Începură să lucreze fiecare la planşeta lui. Generalul realiză că deşi , teoretic , filozofia părea simplă, în realitatea detaliilor lucrurile nu

mai păreau chiar la fel. Ar fi dat să-l consulte pe celălalt, dar văzîndu-l atît de absorbit de lucru, nu îi venea să-l deranjeze. După îndelungi strădanii, lucrurile păreau să capete contur.

- Ron, nu cumva aveţi nişte foiţă?- La ce anume te referi ?- O hîrtie subţire, galben-transparentă. Dacă

desenezi pe ea schiţe, poţi aşeza o alta apoi şi prin transparenţă poţi redesena...

- Cum adică ?- Ca să nu greşeşti, desenezi straturi peste

straturi pînă eşti mulţumit de desen. La sfîrşit, pui calcul final şi „tragi în tuş” planşa.

- Nu înţeleg de ce. Noi lucrăm mult mai simplu. Iei un calc, îl lipeşti pe planşetă, dese-nezi construcţia în creion şi cînd o termini, tragi în tuş.

„Şi jumătate din idei îţi rămîn în cap...”, gîn-di generalul.

- Bine, de unde iau calcul ?- Ai grijă, nu trage în tuş. Patronul însuşi

vrea să-ţi facă corectură.- Să înţeleg din exprimarea ta că-mi face o

mare cinste ...- Îi place să cunoască fiecare nou venit. Spre

deosebire de alte firme, ca cele de la Londra, noi avem filiale mici în toate oraşele Angliei, cu unul, doi, maximum trei angajaţi în fiecare oraş. Aici, unde ne aflăm, e sediul central. Se lucrează vara cu studenţi ca tine pentru a-i reînvăţa tradiţia. Acest lucru e supravegheat de patronul în persoană.

- Seamănă cu evul mediu ... Firmele mari de acum concentrează chiar sute de oameni în acelaşi loc. Doar printr-un efort conjugat se pot realiza proiecte mari.

- Nu e cazul nostru. Nu lucrăm la un proiect mai mult de trei arhitecţi. La acest ansamblu ce-l are ca şef de proiect pe James, doar eu şi cu tine vom completa echipa. Noi vom proiecta şi instalaţiile interioare, şi asta nu mai mult de săptămînă,după care vom supraveghea şanti-erul.

- Dar noi nu suntem ingineri de instalaţii ...- Complici lucrurile. Standardele britanice

sunt simple, nu trebuie decît alese din catalog echipamentele dorite.

În aparenţă aşa părea, dar generalul realiză că doar într-o bucătărie, britanicii aveau cinci tipuri diferite de prize. I se păru complicat la început, dar logica lui Ron era uşor de înţeles astfel că, răsfoind catalogul de „electrice” i se păru şi lui că pricepea.

acest număr este ilustrat cu lucrări ale artistei cristina

Documents