ABORDAREA PSIHODINAMICA A PERSONALITATII

Reprezentanti: SIGMUND FREUD, CARL GUSTAV JUNG, ALFRED ADLER.Teoriile psihodinamice ale personalitătii pun accent pe inconstient, considerând ca foarte multe aspecte ale

personalitătii se află dincolo de nivelul constientizării.

SIGMUND FREUD – TEORIA PSIHANALITICA

Sigmund Freud a dezvoltat prima teorie a personalitătii (si prima formă de psihoterapie) pe care a numit-o psihanaliză. Acesta a considerat că cea mai mare parte a personalitătii este inconstientă; oamenii ar ascunde multe ”adevăruri” despre sine utilizând mecanismele de apărare (mecanisme de aparare: reprimarea, formatiunea reactionala, deplasarea, proiectia, negarea, fantezia, rationalizarea, intelectualizarea, identificarea, regresia, sublimarea). De asemenea, comportamentul oamenilor actual este determinat de dorintele, credintele, fricile, conflictele si amintirile inconstiente. Natura umană este întrutotul malignă, fiind condusă de instinctul sexual si de cel agresiv. Personalitatea este spatiul unor conflicte continue între Id, Ego si Superego. Personalitatea se dezvoltă prin mai multe stadii psihosexuale si este clar stabilită până la vârsta de 5-6 ani. Visele reprezintă ”calea regală” către inconstient. Psihopatologia apare atunci când persoana nu reuseste să sublimeze instinctele maligne în forme acceptate social. Sigmund Freud este intemeietorul psihodinamicii prin scoala de psihanaliza. Propune o intelegere noua complexa a personalitatii. A aplicat psihanaliza in multe arii de cunoastere: religie, arta, etc. Ideea gandirii lui Freud este aceea ca organismul este singura sursă a întregii energii mentale. Freud introduce conceptele majore:

1. instinct / energie psihica2. eros / tanatos3. conflict intern / conflict extern4. libido / cathesis5. intrapsihic / parapraxes1. Instinct / energie psihica. Instinctul este presiunea de a actiona fără a constientiza pentru a atinge anumite

scopuri. - se activeaza atunci cand o parte a corpului semnalizeaza o nevoie (ex: hrana, apa, sex);- instinctul activat (nevoia) produce apoi o stare psihologica de tensiune crescuta (dorinta), care este traita in

mod neplacut. = nevoia => dorinta;- are 4 componente: sursa, scop, forta, obiect;- sursa = corpul intreg sau parte a corpului;- scopul = de a satisface nevoia organismului, de a reduce tensiunea interna;- forta = cantitatea de enrgie consumata pentru a reduce tensiunea interna;- obiectul = orice lucru, actiune care permite satisfacerea acelei nevoi.Freud - obiectivul de baza a intregului comportament uman este de a obtine placerea si a evita neplacerea sau

durerea = principiul placerii. Asadar, omul actioneaza pentru a reduce tensiunea mentală neplacuta, ceea ce in schimb satisface nevoia instinctuală de la baza. Acest scop primar al placerii umane este realizat prin reducerea instinctelor, iar scopul instinctelor este de a restabili starea anterioara de echilibru. Ciclul complet de comportament de la relaxare la tensiune si activitate, si înapoi la relaxare se numeste modelul reducerii tensiunii.

Freud identifica 2 instincte de baza pe care le descrie in 2 modalitati diferite. Primul model al instinctelor se referă la două forte opuse, cea sexuală (≈ Eros) si cea distructivă sau agresivă (≈ Tanatos). Al doilea model, mai global, a considerat aceste forte ca fiind fie sustinătoare ale vietii (Eros), fie orientate către moarte sau distrugere (Tanatos). Ambele modele accentuează ideea unui conflict biologic, continuu si imposibil de rezolvat. Acest antagonism de bază nu este totdeauna vizibil în viata mentală pentru că majoritatea gândurilor si actiunilor umane sunt determinate de combinatia dintre cele două insticnte si nu doar de unul dintre ele. Aceste doua instincte fuzioneaza in mod obisnuit unul cu celalalt, dar nu neaparat in cantitati egale. Astfel, orice act erotic, chiar si actul sexual propriu-zis, detine si o parte agresiva; in timp ce actul agresiv, chiar si crima, contine anumite componente erotice. Ambele instincte sunt innascute.

2. Eros / Tanatos. Erosul = instinctual sexual sau instinctual care sustine viata. Prin eros nu se refera numai la actul sexual ci la orice ne produce placere. Placerea se obtine-n mod diferit de-a lungul vietii. Tanatosul =

1

instinctual distrctiv sau instinctual orientat catre moarte. Viata insasi cauta sa se intoarca la starea anterioara de non-existenta, toate fiintele umane fiind motivate in acest sens de “instinctul mortii”. Toate fiintele suntem animate la un moment dat de instincte distructive.

3. Conflicte interne / conflicte externe. Aceste conflicte sunt inevitabile, cf. Freud ne nastem cu ele. Freud a fost extrem de pesimist in legatura cu natura umana. El a argumentat ideea ca omul este in mod ereditar necivilizat, si ca instinctele sexuale si distructive includ dorinta de incest si de crima si din cauza caruia omul se afla de la-nceput in conflicte in primul rand cu societatea. Si conflictul intrapsihic este inevitabil, pentru ca omul trebuie sa invete sa canalizeze aceste impulsuri puternice dar interzise intr-o forma de activitate care sa fie acceptabila din punct de vedere social.

4. Libido / Cathesis. Activitatile mentale implica constant operatiuni ale energiei psihice. Fiecare om detine o cantitate mai mica sau mai mare de enegie psihica. Libido = energie sexuala; Cathesis = cantitatea de energie atasata unui lucru – cantitate mare de energie atasata unui lucru ex: doliu => cantitate mai mica de energie atasata altor lucruri. Daca o cantitate mai mare de energie psihica e continuta de una din componentele personalitati, ex: Id sau Superego atunci o cantitate mai mica de energie este disponibila pentru alte componente, ex: Ego. Libido = energia psihica asociata cu instinctul sexual (instinctul vietii). Libidoul este in intregime intrapsihic. Libidoul nu este o energie statica; el se ataseaza de obiecte prin energie psihica.

5. Determinism intrapsihic / parapraxes. Conform teoriei psihanalitice, nimic nu se intampla in psihic din intamplare; toate comportamentele mentale (si fizice) sunt determinate de cauze anterioare. Acest principiu este cunoscut sub denumirea de determinism intrapsihic. Omul este manta de fortele inconstientului. Toate actele comportamentale care determina o motivatie inconstienta = parapraxes, ex: actele ratate.

STRUCTURA PERSONALITATII – MODELUL TOPOGRAFIC

Freud a introdus ideea existentei unui aparat psihic pe care îl considera ”capacitatea psihismului de a vehicula energie”. Initial, Freud a structurat personalitatea in termeni de inconstient, preconstient si constient.

CONSTIENTUL. Detine un loc periferic al aparatului psihic si culege informatii din lumea exterioară si cea interioară. Din punct de vedere economic, energia psihică are câmp liber de manifestare. Constientul se supune principiului realitătii: trebuie sa se-mpace cu realitatea; ne forteaza sa ne adaptam societatii. Are functie de cenzurare = filtreaza instinctele ce se afla-n dezacord cu rigorile societatii pentru a le-mpiedica sa se manifeste direct. Are functie de refulare = trimite-n inconstient toate impulsurile care nu sunt in accord cu normele sociale. Are o functie de rezistenta = baricadeaza impulsurile reprimate in inconstient.

PRECONSTIENTUL. Inconstientul care este exclusiv latent si care devine cu usurintă constient il numim preconstient. Este o statie de tranzitie prin care materialul din inconstient rămâne o vreme înainte de a ajunge la constient. Informatiile de aici pot fi aduse cu usurinta la nivelul constiintei. Se afla mai aproape de constient decat inconstientul pentru ca se afla in sfera controlului.

INCONSTIENTUL. Tot ceea ce este refulat reprezinta inconstientul. Refularea este o operatie prin care subiectul încearcă să respingă sau să mentină în inconstient reprezentări, gânduri, imagini, amintiri legate de o pulsiune. Este foarte greu sa aduci materiale de la nivel inconstient la nivel constient. Inconstientul posedă continuturi, mecanisme si energie specifice. Are un caracter irational, adică se sustrage oricărei logici interne sau externe. Se supune principiului placerii; este amoral. Continuturile din inconstient doresc sa iasa la nivel constient. Produsele care au o fixatie la nivel inconstient sunt mai ales dorintele refulate din copilarie.

STRUCTURA PERSONALITATII – MODELUL STRUCTURAL

Freud si-a revizuit teoria si a descris personalitatea in termenii a trei constructe: Id, Ego si Superego. Ele nu sunt separate; sunt in interrelatie.

ID-UL (SINELE). Id-ul este esenta originară din care se formează întreaga personalitate. Este rezervorul de energie psihica. nu se modifică pe măsură ce persoana creste; el nu se schimbă prin experientă pentru că nu este în contact cu lumea exterioară. Constituie polul pulsional al personalitătii. Singura componentă a personalitatii care este prezenta de la nastere. Id-ul include toate instinctele si toata cantitatea de energie psihica; este in totalitate inconstient. Singurul sau scop este de a obtine placerea si a evita neplacerea – se supune principiului placerii.

2

Include gânduri primitive care nu au fost niciodată constiente, gânduri care au fost negate, inacceptabile pentru constiintă. Tot ce a fost reprimat in copilarie ramane la fel si la nivel adult: impulsurile instinctuale si reprimarile, nu sunt afectate de experienta si de timp (procesul primar nu are sentimentul timpului si nu este afectat de experienta).

EGO-UL (EUL). Incepand cu 6-8 luni, Egoul incepe sa se dezvolte din Id, pe măsură ce bebelusul devine constient de propria identitate. Formarea Egoului este ajutata de experientele corporale (mangaierea copilului). Singura component a personalitatii capabila sa interactioneze cu mediul. Este o componenta rationala. Suspenda principiul placerii in favoarea principiului realitatii si amana descarcarea tensiunii pana cand un obiect mai potrivit poate fi gasit. Logica rationala bazata pe amanarea placerii, rezolvarea de probleme si auto-conservare este denumita proces secundar. Egoul caută plăcerea și evită neplăcerea. Egoul este creat de Id în încercarea de a face fată nevoii de a reduce tensiunea si de a mări plăcerea. Depinde de 2 surse: 1. experientele corporale si 2. frustrarea este foarte importanta pentru dezvoltarea eului copilului; pentru ca un copil nefrustrat functioneaza numai dupa principiul placerii, doar cu Idul ceea ce-nseamna ca Egoul se va dezvolta fortat, slab, incapabil sa-si controleze impulsurile. Este necesara o cantitate de frustrare optima – daca nu se pun limite copilului atunci dezvoltarea eului este total deficitara. Suporta influentele timpului.

SUPEREGO-UL. (SUPRA EUL). Se formeza din Ego. Este cenzorul activitatii Ego-ului. Este un depozitar al standardelor valorice. Superegoul dezvoltă, elaborează si mentine codul moral al individului. copilul incepe sa internalizeze standardele parentale. Acest proces conduce la formarea Supraeului, o parte speciala a Eului, care observa si emite judecati de valoare fata de tot. Supraeul este partial constient si partial inconstient. Incepe sa se dezvolte din Ego intre 3 si 5 ani si continua sa internalizeze caracteristici ale profesorilor, idolilor din adolescenta si alte figuri de autoritate.

RELATIA DINTRE CELE 3 SUBSISTEME ALE PERSONALITATII. Scopul psihicului este de a mentine un echilibru intre cele 3 instante – care maximizeaza placerea si minimalizeaza tensiunile. Energia folosită este originară din Idul primitiv și instinctual prin natura sa. Egoul, care se naște din Id, există pentru a face față în mod realist la impulsurile Idului. El este un mediator între forțele Idului, Superegoului și cerințele realității externe. Superegoul se naște din Ego și acționează ca o contraforță morală față de preocupările practice ale Egoului. El stabilește liniile directoare care definesc și limitează flexibilitatea Egoului. Eul raspunde la conflicte prin anxietate (frica fara obiect). Problema majoră a psihicului este de a face fată anxietătii. Freud a identificat anxietatea prin sursele sale. Anxietatea realista este cauzata de pericolul din mediu. Anxietatea nevrotica provine din suferinta rezultata dintr-un impuls al Idului puternic si periculos. Anxietatea morala este cauzata de acte sau dorinte ce violeaza standardele Binelui si Raului (Superego) si include sentimente de rusine si vinovatie. Anxietatea morala si nevrotica sunt mai dificil de manageriat pentru ca sunt intrapsihice. Anxietatea se dezvoltă în orice situatie (reală sau imaginară) în care există o amenintare asupra corpului sau psihicului prea mare pentru a fi ignorată. Situatiile tipice ce cauzează anxietate sunt: pierderea unui obiect dorit; pierderea iubirii; pierderea identitătii (ridiculizarea publica); pierderea iubirii de sine. Egoul protejează întreaga personalitate împotriva amenintării prin falsificarea naturii amenintării. Modalitătile prin care aceste distorsiuni sunt realizate poartă denumirea de mecanisme de apărare.

DEZVOLTAREA PERSONALITATII

Copilul aflat in crestere trece printr-o serie de stadii psihosexuale, fiecare fiind caracterizat printr-o zona erogena particulara care serveste ca sursa principala de placere. Fiecare stadiu este marcat printr-un principiu al placerii; daca stadiul nu este satisfacut o parte din energie ramane fixate pe acest stadiu si se va resimti la nivel adult, ex: dorinta copilului de-a musca, de-a suge, va dezolta posibil dependente de tutun, de persoane, etc.

STADIUL ORAL. De la 0 la 12 luni, dorintele sexuale ale copilului sunt centrate in jurul regiunii orale (gura, buze, limba). Suptul sanului sau al biberonului ofera nu numai hrana, ci si placere. Insa, frustrarea si conflictul sunt inevitabile pentru ca mancarea nu apare intotdeauna in momentul foamei si pentru ca copilul trebuie eventual indepartat de la san si invatat sa nu-si mai suga degetul.

STADIUL ANAL. De la 12 la 18 luni, copilul capata un anumit control asupra expluziilor anale. Majoritatea libidoului se detaseaza de zona ora;la si se ataseaza zonei anale Frustrarea si conflictul se centreaza in jurul educarii toaletei, un exercitiu dificil de auto-control.

3

STADIUL URETRAL. Acest stadiu nu este clar distinct de stadiul anal. Copilul trebuie sa invete sa controleze eliminarea urinei si conflictul apare din problema „udatului patului”.

STADIUL FALIC. 3 – 5ani. Baiatul produce senzatii de placere prin stimularea manuala a organului sau sexual. Copilul devine acum „iubitul” mamei, simte atractie fata de mama si rivalitatea fata de tata. Acest set de atitudini duble fata de ambii parinti constituie complexul lui Oedip - include toate aspectele unei adevarate povesti de dragoste: pasiune, gelozie, dorinte disperate. Complexul lui Oedip poate conduce la conflicte severe. Apare atractie fata de sexul opus. Apare acel instinct de incest (innascut – Eros) cu mama. Baietii simt ca se afla in rivalitate cu tatal. Ulterior invata sa cedeze in fata autoritatii tatalui sis a inteleaga ca numai acesta se poate bucura de privilegii speciale cu mama. Initial, fata se ataseaza puternic de mama sa hranitoare. Totusi, descoperirea faptului ca nu are penis, conduce la intense sentimente de inferioritate si gelozie. In mod tipic, fata isi va respinge mama pentru ca are acelasi defect, isi intensifica atasamentul fata de tata, isi priveste mama ca pe o rivala, si dezvolta o dorinta inconstienta de a compensa presupusa sa deficienta fizica avand copilul tatalui sau (un baiat). Pe la 5-6 ani, personalitatea este ferm formata => o perioada de latenta. De la acest moment pana la pubertate, impulsurile erotice ale copilului devin mai putin accentuate. Sexualitatea capata forme mai securizante, amnezia acopera amintirile sexualitatii infantile.

STADIUL GENITAL. Stadiul genital este obiectivul unei dezvoltari normale si reprezinta adevarata maturitate. Narcisismul produce acum un interes mai sincer fata de ceilalti oameni.

CRITICI ADUSE TEORIEI PSIHANALITICE

Convingerea lui Freud ca femeile sunt inferioare, au un superego slab si sunt predispuse la nevroze, este considerat ca fiind absurd. Aparent Freud avea prejudecati sexiste (asa cum era obisnuit in epoca sa). Accentul pus de Freud pe sexualitate este excesiv. Esantioane mici si nereprezentative. Modul de analiză a datelor prea subiectiv. Accentul prea mare pus pe fortele biologice, în calitate de modelatoare ale personalitătii.

TEORIA LUI CARL GUSTAV JUNG

Carl Justav Jung a fost inițial un susținător al psihanalizei, de care s-a desprins în timp pentru a-și formula propria teorie a personalității. Deși a considerat că inconștientul este extreme de important, Jung s-a aflat în dezacord cu Freud din mai multe puncte de vedere. În primul rând, natura umană este atât bună cât și rea. Autorul a considerat că, în plus față de instinctele lui Freud, comportamentul oamenilor este animat și de procesul de individuare. Jung a formulat și argumentat ideea că există un inconștient colectiv care conține arhetipuri, adică predispoziții moștenite de a percepe lumea în anumite modalități. Psihopatologia apare atunci când personalitatea se polarizează, accentuând anumite aspecte în defavoarea altora – aspect contrar naturii noastre interioare. Psihologia analitică se focalizează pe stabilirea relațiilor dintre procesele conștiente și cele inconștiente și pe îmbunătățirea schimbului dinamic dintre acestea. Jung și-a dezvoltat propria școală de gândire cunoscută sub numele de psihologie analitică. Isi argumenteaza teoria din experienta cu clientii sai. Sustine ca psihicul si realitatea externa formeaza un intreg: “unus mundus”. To ce este in macrocosmos este si in microcosmos; tot ce este in corp este si in psihic; tot ce este sus este si jos.

STRUCTURA PSIHICA

La nivelul psihicului exista structure matriceale; matrice colectiva care se individualizeaza. Relatia dintre cele doua structuri, psihismul obiectiv si psihismul subiectiv, dintre constiinta si inconstient este de tip complementar: „...procesele inconstientului au o legatura de tip compensator cu constiinta. In mod expres am folosit cuvantul <<compensator>> si nu <<opus>> constiintei, pentru ca incosntientul si constiinta nu sunt cu necesitate in opozitie ci complementare pentru a forma o totalitate care este sinele”. Introduce imaginea de sfera pentru psihic: 1 = constiinta, prin care se fac evaluari; 2 = inconstientul, pentru ceea ce este obscure; 3 = inconstientul personal, pentru conflicte interioare*; 4 = inconstientul colectiv, centrul sferei, pentru ceea ce mostenim genetic – o parte a psihicului.

4

INCONSTIENTUL COLECTIV. Pe baza lui se formeaza celelalte structuri. Include conținuturi care nu provin din experiența personală. Jung afirma că mintea unui copil posedă deja o structura care modelează și canalizează toată dezvoltarea ulterioară și interacțiunile cu mediul. Această structură de bază este aceeași pentru toți copiii. Deși fiecare se dezvoltă diferit și devine unic, inconștientul colectiv este comun tuturor oamenilor.

ARHETIPURI SI IMAGINI ARHETIPALE. Arhetipurile sunt structuri fundamentale ale psihicului obiectiv; sunt forme fără conținut propriu care servesc la organizarea și canalizarea materialului psihic. Arhetipurile formează infrastructura psihicului. ”Paternurile arhetipale seamănă cu paternurile găsite în formarea cristalelor. Nu există doi fulgi de zăpadă exact la fel; totuși fiecare fulg de zăpadă are o structură de bază în șase puncte”. „Arhetipul ca atare este un model ipotetic si nereprezentabil, ceva asemenea <<modelului de comportament>> din biologie”. Cu alte cuvinte, evenimentele mentale recurente traite de fiecare individ sunt determinate nu numai de istoria sa personala ci si de istoria colectiva a speciei ca intreg encodata in inconstientul colectiv. Jung compara arhetipurile cu depozitele tuturor experientelor ancenstrale ale omului. In afara acestor depozite pot exista amintiri mostenite care sunt determinate individual. Arhetipul este doar o forma, nu are continut. Imaginile arhetipale sunt imagini fundamentale, profunde, formate prin actiunea arhetipurilor asupra experientei acumulate de individul concret. Nu putem cunoaste niciodata arhetipul ci avem acces la el doar prin imagini arhetipale. Exista 2 tipuri de structure arhetipale: arhetipurile identitatii si arhetipurile relationale. Fiecare structura majoră a personalității este arhetip. Pentru intelegerea dinamicii interactiunilor dintre nivelele psihismului asa cum au fost descrise se opereaza o distinctie intre structurile identitatii propriu-zise, eul si umbra, si structurile relationale, persona si anima/animus. Pentru Jung, constiinta si inconstientul sunt o pereche de complementare care au nevoie una de cealalta, fiecare avand sens doar in prezenta perechii. Constiinta si inconstientul sunt intr-un schimb continuu. Constiinta se contituie astfel ca o conditie transcendenta pentru lume, pentru cunoastere. Constiinta este centru al cunoasterii, localizare a responsabilitatii si a luarii deciziilor vitale pentru individ.

EGOUL. Este centrul conștiinței și un arhetip major al personalității. Da consistenta vietii individuale. Planifica si organizeaza experientele omului. Este singurul arhetip partial constient.

PERSONA. Al 2-lea arhetip relational, reprezinta interfata intre constiinta individuala si societate. Persona este aparența omului în lume, este rolul pe care fiecare om și-l asumă și prin care interacționează cu ceilalți. Persona include rolurile sociale, tipurile de haine purtate și stilul individual de exprimare. Persona = arhetipul conformității. Persona protejeaza Egoul si psihicul de forțele sociale și este un important instrument de comunicare. Exista si situatii in care persona se poate dezvolta disproportionat – fie dezvoltarea excesiva a personei, fie o dezvoltare inadecvata, insuficienta => Persona poate determina individul să trăiască la nivel de fațadă și de roluri sociale superficiale.

UMBRA. Este arhetipul ce cuprinde toate continuturile psihice care au legatura cu respingerea, aspectele reprimate, dorinte si amintiri reprimate. Umbra este un fel de ”sine negativ”. Cu cât este mai puternică Persona și individul se identifică cu ea, cu atât el își neagă alte părți ale personalității sale => umbra este mai puternica. Cu cât conținuturile umbrei sunt mai conștiente, cu atât mai puțin domină personalitatea individului. Umbra este o parte integrantă a naturii umane. Umbra nu este doar forța negativă a psihicului; este depozitarul energiei sexuale, a spontaneității și vitalității, precum și sursa majoră a energiilor creative.

ANIMUS / ANIMA. Complementar fata de sexul definit si asumat la nivelul eului, se constituie, pe directionarea oferita de arhetipul contrasexual, complexele anima, reprezentand feminitatea interioara si interiorizata la barbat, si animus, respectiv complementaritatea masculinitatii la femeie. La femei – animus, la barbati – anima. Se formeaza din 3 surse: la nivelul mostenirii colective, ex: la barbati din istoria lor cu femeile; din relatia barbatului cu mama sa; relatia barbatului cu toate femeile din viata sa. (diferenta dintre ele o recunoastem prin proiectia sa – un barbat este atras de femeile care reprezinta practic aspectele sale reprimate asupra feminitatii) (“saptamana oarba” – cand o femeie vine pe anima unui barbat si invers, animusul unei femei pe barbat – ne indragostim de proiectia animei).

SINELE. Conștientul și inconștientul nu sunt neapărat în opoziție unul cu celălalt, ci sunt complementare pentru a forma o totalitate, care este Sinele. Sinele este arhetipul central reglator, coordonator pentru unitatea intregului.

COMPLEXUL. Jung introduce conceptual de complex. Complexele sunt grupari de imagini care sunt in interrelatie. Complexele constituie substanta bazala a inconstientului personal. Complexele ilustreaza dispozitia unei persoane, cat si relatiile si emotiile legate de aceste relatii, repcum si modelel de comportament stereotipe

5

traite in copilarie si mai tarziu in viata. Exista complex matern si complex patern. O serie de complexe, cum ar fi umbra, persona sau anima/animus s-au constituit si ca urmare a mecanismelor de refulare sau reprimare.

INCONSTIENTUL PERSONAL. Apartine individului si este format din aspecte reprimate.

DINAMICA PSIHICA – CARL GUSTAV JUNG

Jung concepe psihismul ca pe un sistem unitar cu autoreglare. In cadrul acestui model intervin in principal 3 legi ale dinamicii. Complexul sistem psihic structurat pe mai multe nivele si constituidu-se pe matricea unor tendinte functionale este intr-o continua miscare, o continua dinamica si transformare la nivelul energiei psihice, energie denumita de Jung cu termenul general de libido, spre deosebire de Freud care-l denumeste ca fiind energia sexuala. Conform principiului ca totul este contrar - libidoul este analog energiei fizice si functioneaza in ecuatia generala a relatiei dintre contrarii. Cu cat tensiunea dintre perechea de contrarii este mai mare, cu atat energia este mai ridicata. In lipsa contrariilor nu se manifesta nici un libidou. Libidoul are o dubla miscare, spre inainte, sau progresiva, si inapoi, de retragere sau regresiva, ca expresie a dublei necesitati care guverneaza functionarea normala a psihicului, legatura cu lumea exterioara si legatura cu lumea interioara. Regresia este un mecanism normal in masura in care libidoul functioneaza fara blocaje, in sensul intoarcerii temporare si necesare la o stare de visare dupa o activitate mentala intensa si directionata. Intoarcerea se poate manifesta si in sensul unei temporare reveniri la un stadiu anterior de dezvoltare, ca o compensare pentru un efort de transformare adaptativa crescut.

PROCESUL DE INDIVIDUARE. Termen introdus de Jung – “sa devii cel ce esti!” = realizarea de sine. Individuarea este procesul de dezvoltare a unei relații dinamice între Ego și Sine, integrarea părților variate ale psihicului: Egoul, Persona, umbra, Anima, Animus și alte arhetipuri inconștiente. Individuarea înseamnă împlinirea mai bună si mai completă a calitătilor colective ale fiintei umane.

ETAPELE PROCESULUI DE INDIVIDUARE: 1. DESCOPERIREA PERSONEI. Persona nu este nimic real; este un compromis între individ și societate despre cum trebuie să fie omul. Se realizeaza prin distinctia Personei si restul personalitatii sale.

2. CONFRUNTAREA UMBREI. Omul devine liber de influenta Umbrei în măsura în care acceptă realitatea acestei părti întunecate si realizează simultan că este mai mult decât Umbra sa, ex: altruism – egoism, toate lucrurile sunt polare, unite influenteaza comportamentul.

3. CONFRUNTAREA ANIMEI / ANIMUSULUI. Odata constientizate devenim dependenti de ele. Pot influenta sau domina pe cei care le ignoră sau le acceptă imaginile si proiectiile ca fiind productii personale.

4. DEZVOLTAREA SINELUI. Scopul final al procesului de individuare este dezvoltarea Sinelui. Sinele va înlocui Egoul ca centru al psihicului. Constienta Sinelui aduce unitate psihicului si ajută la integrarea materialului constient si a celui inconstient. Egoul va rămâne centrul constiintei dar nu mai este nucleul întregii personalităti.TIPOLOGIA PSIHOLOGICA. Prin functie psihologica Jung intelegea „o forma anumita de activitate a psihicului, care in conditii schimbate, ramane in principiu egala cu ea insasi”. Energetic, este o forma de manifestare a libidoului. Jung a identificat 4 functii psihologice fundamentale, care sunt autonome si care pot fi clasificate grupandu-le in doua rationale: gandirea si afectivitatea – prin care procesam informatiile din lume (logica rationala si logica afectiva), si doua irationale: senzorialitatea si intuitia – prin care adunam informatiile din mediu (la nivel constient si inconstient). „Aceste doua functii fac posibila manifestarea in forme specifice lor a capacitatii de fantazare”.

APRECIERI ADUSE TEORIEI LUI JUNG. Jung poate fi considerat un precursor al umanismului prin conceptul de individuare. De asemenea teoria sa legată de tipurile psihologice a condus la construirea unor instrumente de psihodiagnostic al personalitătii. Jung a fost adesea criticat pentru sistemul său de gândire lipsit de coerentă si de o organizare clară. De asemenea, toate criticile adresate lui Freud cu privire la datele folosite si metoda de cercetare aleasă (studiul de caz) au fost adresate si lui Jung. Descrierea tipurilor fundamentale de atitudine umană (extraversia, introversia). Dezvoltarea în sens experimental a metodei asociatiilor libere.

6

7