A preda eficient. Un eseu despre cum si de ce nu se stie cine da si cine primeste.

IA preda- a da cuiva n primire un obiect, un bun care i revine de drept sau de care trebuie s rspund. Aceasta este una din definitiile de dictionar ale cuvantului, poate cea mai potrivita pentru a incepe. Profesorul preda lectia. Eltrececeva numit lectie elevului sau. Frumusetea e ca predand lectia, profesorul nu ramane imputinat. Atunci cand dai celui indreptatit ceea ce i se cuvine, bunul care-i revine de drept, nu saracesti.Ceea ce uimeste in actul predarii estematerialitatealui. Nimic mai material, mai concret decat faptul caprimindlectia te imbogatesti. A fi bogat e la fel cu a te simti bogat. Sau, altfel: sunt bogati numai cei care se simt bogati!Elevul al doilea termen al binomului. El este cel care primeste ceea ce i se da. Devine mai bogat, da, dar dictionarul spune catrebuie sa raspundade bunul primit. Trebuie, sa raspunda - doua cuvinte ce tin de ordinea morala. Este o relatie ciudata aceasta, intre profesor si elev. In general, intre doi oameni, unul are un drept impotriva celuilat, care are obligatia corelativa sa dea sau sa faca ceva in profitul primului. Aici,profesorul preda celuilalt ceva la care acesta are dreptul dar de care este tinut sa raspunda.Elevul nu e, deci, un simplu creditor care pretinde sa primeasca ce i se datoreaza si care, dupa ce a primit, poate dispune cum vrea de bunul in cauza. El nu poate lepada lectia predata. Trebuie s-o internalizeze in celulele sale, s-o topeasca in sufletul si in mintea lui. La sfarsit, lectia primeste numele lui.Intrebarea care se pune este: cum se face ca de foarte multe ori nu se intampla asa? Si astfel coboram in realitate.Pentru ca am inceput cu o definitie de dictionar, continui la fel. Eficient- care produce efectul asteptat. De unde rezulta ca eficienta este rezultatul unei asteptari. Trebuie sa astepti ca sa primesti ceea cete astepti. Numai ca poti sa nu primesti ceea cete asteptidesi ai asteptat.O lectie bine primita este preludiul unei transformari.In general se presupune ca subiectul activ al procesului educational este profesorul. El trebuie sa aiba initiativa, el trebuie sa conduca elevul prin labirintul cunoasterii. Profesorul d iar elevul primeste. Tema acestui eseu este eficienta predarii dar, oricat de mult am rasuci subiectul, ceva ramane inca de spus, simtim asta cu totii, neindoienic Nu putini suntem cei care, in multe randuri, am privit dezolati scoala si cartile de pedagogie, simtind ca tehnica predarii, inovatia, propria vocatie nu ajung. Mai trebuie ceva: elevul, cel care se transforma invatand de la noi.El trebuie sa-mi spunacumsa predau pentru ca singurul mod onorabil de a cauta eficienta este prin ochii elevului siinochii elevului.Nu vad alt mod de a invata eficienta predarii decat de la elev. El este singurul meu maestru. Sunt obligata sa constat ca elevul are o responsabilitate uriasa fata de mine, profesorul lui, aproape la fel de mult cat ma simt eu responsabila pentru el. Ce-mi ramane de facut este sa-l fac sa inteleaga asta.Cand am inceput redactarea eseului nu stiam unde voi ajunge. Am vrut sa plec de la cea mai adanca dintre premise si sa deduc, pas cu pas, aproape logic, intreaga arhitectura a relatiei fundamentale profesor elev si un tipar elementar (citeste: puternic) de comportament. Acum sunt in impas. Chestiunea responsabilitatii elevului fata de propriul destin reprezentat de profesor in timpul anilor de formare ramane vitala, in opinia mea. Numai ca responsabilitatea aduce cu ea problema libertatii iar libertatea, mai precis proasta intelegere a libertatii, introduce o centrifuga irezistibila care subtiaza raportul formativ. Libertatea nu poate fi gandita decat prin intalnirea cu ceilalti. Mediul social devine astfel un actor esential in mentinerea unui echilibru in demersul educational. Plecat de la gradul zero al modelarii persoanei m-am oprit inevitabil la o constatare simpla, aproape un truism: fiecare societate si fiecare timp istoric genereaza propriul ideal de personalitate si propria paradigma educationala. Profesorul si elevul, impreuna, devin beneficiarii sau victimele epocii sau locului in care traiesc.(Scopul acestui eseu a devenit, inprimul rand, terapeutic.) Este limpede ca profesorul nu (mai) poate fi un model, nici macar un model cultural. Vremurile s-au schimbat. Intr-un fel sau altul, scoala trebuie sa recunoasca acest fapt. Mai aud din cand in cand la televizor frazele mieroase despre dascalii nostri, privesc in jur, nu zaresc nici un domn Trandafir in preajma si ma cuprinde frustrarea. Pericolul sub care sta azi scoala este de a-si vedea dascalii transformati in functionari deceptionati de rutina zilnica, numarandu-si banii, anii ramasi pana la pensie sau stand permanent cu ochii pe net in cautarea unui alt job.A devenit un loc comun sa afirmi ca invatamantul este in criza. Dar este admisibil ca un fapt atat de exterior fiecaruia dintre noi cum este tranzitia catre un alt fel de societate sa decida iremediabil restul vietii noastre? Intr-un fel, omul este o faptura aflata permanent in criza, tocmai asta il faceeficient. De ce nu pot privi zgomotul social ca un bun prilej pentru a ma concentra asupra vocatiei mele? Un bun prilej de a ma reinventa, adica de a ramane credincios mie insamiCunosc o tanara care invata de exact 22 de ani. A trecut prin cateva scoli bune, de aici si de afara, e inca la scoala si se teme ca nu-si va gasi locul in lume. Imi spune ca la Paris bisericile sunt goale iar bibliotecile universitare sunt frecventate numai de indieni, est-europeni etc. Ajungi sa te intrebi daca toate scolile astea, cu burse, cu masterate, doctorate, studii postdoctorale etc. nu sunt decat subterfugii inventate pentru a evita excesul fortei de munca. Este ingrijorata de unul din profesorii ei. A devenit nai rece, mai distant. Asta mi-atrage atentia, imi pare ca, neintentionat, fata imi vorbeste despre responsabilitatea ei fata de profesor.Poate caacest om tanar se teme ca si-a deceptionat mentorul:distanta privita ca apel la responsabilitate. Daca este asa, functioneaza, doctoranda devoreaza 15 carti pe saptamana, cel putin. Sa pun la socoteala si fisele, redactarea tezeiE o lupta surda, cu propriile temeri, cu bibliografia, cu viitorulAcum imi pare limpede ca judecarea eficientei predarii depinde de un model preexistent. Problema cu eficienta predarii este ca a devenit masurabila. Poti masura insa taria unui caracter, la care unul din profesori a contribuit, poate, decisiv? Poti izola contributia profesoarei de matematica la rigoarea cu care elevul prezinta caracterizarea unui personaj din cartea de romana? Cu cat sunt mai precise, cu atat rezultatele masurarii devin mai problematice. Si apoi, caretrebuie sa fieefectul asteptat al predarii? Cum poate fidefinitin mod suficient? Aici nu mai e vorba de timpul istoric care determina idealul de umanitate ci de un banal sistem de teste marcat de subiectivitatea autorilor sai al caror singur scop este sa separe clarobscurul pe coloane De aceea inteleg sa refuz aceasta notiune - de eficienta a predarii - si sa preferexcelenta predarii. Excelenta e superlativul binelui iar binele are 2500 de ani de istorie europeana. Vechii greci, ai caror mostenitori suntem, nu masurau inteligenta sau eficienta predarii de care habar n-aveau. Preferau sa invete plimbandu-se. Pe de alta parte, dupa 2500 de ani noi avem inca preocuparea binelui Atunci de ce sa renuntam la o valoare fundamentala in favoarea unui indicator financiar-economic?Acest scurt eseu s-a construit singur, din aproape in aproape. Cu toate acestea, concluzia e dinainte stiuta: preda bine si preda cu usurinta profesorul de vocatie, adica cel care s-a nascut profesor, cu viciul in singe. Preda bine profesorul constiincios, inzestrat cu exigenta lucrului bine facut. Dar cel mai bine preda profesorul iubit de elevul sau, cel care, intalnindu-l, se opreste, il saluta si il intreaba zambind: Ce pot face pentru dumneavoastra, domnule Profesor?, chiar daca nu chiar cu cuvintele astea.