A doua scrisoare a lui Pavel

scrisă corintenilor

Epistola = Scrisoare = Răvaș

• Are un autor• Are niște destinatari • Este scrisă la un moment dat datorită unor circumstanțe• Incapsuleaza anumite sfaturi adresate unor sitații specifice•Transmite sentimente, cuvintele fiind îmbrăcate în emoții.

Lucrul extraordinar este că Dumnezeu ia scrisoarea respectivă și o canonizeaza pentru Biserica Lui, adică decide că biserica are nevoie de ce scrie acolo ca să-L cunoască mai bine pe El, ca să fie echipată mai bine în vederea bătăliei cu Satana de ale cărui planuri să nu fim în necunoștință.

Autor(i)• Un om plin de Duhul Lui, controlat de Duhul Lui• Un om liber care își urmează călăuzirea (2:12)• Unul care consideră suferința de acum un mijloc

pentru ca gloria Lui să strălucească• Nu era un hot de slavă, nu strica cuvântul și nu se

propovăduia pe sine• Dispus mereu să stea ca să învețe pe alții, chiar

dacă asta însemna să stea un an si jumatate cu cei din corint

• Un om care înțelege valoarea luptei spirituale și de aceea înceracă să aducă biserica din Corinteni sub apostolia lui, pentru că acolo strălucea LUMINA CUNOȘTINȚEI SLAVEI LUI DUMNEZEU

• Unul care știa că nu stăpânește asupra credinței lor dar care vroia să lucreze împreună cu ei la bucuria lor chemându-i la o viață radicală incărcată de iubire și iertare ca astfel să fie o mireasmă a lui Hristos în fața lui Dumnezu

• Un om care a înțeles că i-a fost dată pe mână slujba împăcării și fiindcă i-a fost dată această onoare a ales să-și tină trupul îm supunere și să fie o trâmbiță a cerului și să nu ștribească gloria Lui

• Un om pentru care slăbiciunea și suferința este laudă

Corintenii

• Biserica formata erau iudei care cautau semne si neamuri care cautau intelepciune (1Cor 1:22)

• Le plăceau vorbirele și erau vrăjiți de întelepciunea lumească. Pavel era un intrus care vorbea cu frică si cutremur de o nebunie a crucii căutând să nu strice cuvântul, nici să se propovăduiscă pe sine pentru ca comoara purtată în vase de lut să nu-și piardă nemaipomenita putere dată de Dumnezeu

• Oameni mândrii și aroganți căutători ai scaunelor dintâi chiar și în privința darurilor spirituale privite ca un obiect al laudei și nu ca o chemare la slujirii celorlalți

• Ușor influiențabili de acei nespus de aleși apostoli • Erau mândrii și nu priveau bine un om smerit în mijlocul lor• Cu inima strâmtată, legaliști, compromiși în ce privesc căsatoriile....d• dar PECETEA APOSTOLIEI MELE

Momentul si locul scrierii• Există o diferență de un an între cele două scrisori• Se pare că este scrisă din Macedonia ca o reacție

la acuzarea lor că nu își tine cuvântul de a-i vizita, ocazie cu care prin tot ceea ce le scrie caută să-i aducă în acel punct al biruinței, adică în carul de biruință a lui Dumenzeu, in Hristos

• Scrisoarea este scrisă în ultima călătorie misionară unei bisercii formate in Fapte 18, avându-l pe Crisp ca exponent

Scopul scrierii

Aducerea Corintenilor în Lumina Cunoștinței Slavei LuiDumnezeu

Glorificarea Lui

Suferintele Iubire siiertare

Slobozenie....

Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor șiDumnezeul oricărei mîngîieri, care ne mîngîie în toate necazurile noastre,

pentruca, prin mîngîierea cu care noi înșine sîntem mîngîiați de Dumnezeu, să putem mîngîia pe ceice se află în vreun necaz!

după cum avem parte din belșug de suferințele lui Hristos, tot așa, prin Hristos

avem parte din belșug și de mîngîiere.

• Dumezeul mângâierilor• Părintele îndurărilor• Tatăl domnului nostru Isus Hristos

Dumnezeu Tatăl

Ne mângâie prin Hristos

...să mângâiem prin Hristos

Suferintă si mângâiere (1:3-12)

Lauda noastră dată de cuget

Slobozenia si noul legământ

Destoicia care vine de la El

1:12 3:1 4:6,7

Iertarea care-l dezarmeaza pe Satana

Căci Dumnezeu, care a zis:

„Să lumineze lumina din întunerec”, ne-a luminat inimile,

pentruca să facem să strălucească

lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

2Co 4:6

Act 18:1-11 După aceea, Pavel a plecat din Atena, şi s'a dus la Corint. (2) Acolo a găsit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curînd din Italia, cu nevastă-sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toţi Iudeii să plece din Roma. A venit la ei. (3) Şi, fiindcă avea acelaş meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor. (4) Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci. (5) Dar cînd au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s'a dedat în totul propovăduirii, şi dovedea Iudeilor că Isus este Hristosul. (6) Fiindcă Iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele, şi le-a zis: „Sîngele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sînt curat. Deacum încolo, mă voi duce la Neamuri.” (7) Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. (8) Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre Corinteni, cari auziseră pe Pavel, au crezut şi ei, şi au fost botezaţi. (9) Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într'o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, (10) căci Eu sînt cu tine; şi nimeni nu va pune mîna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.” (11) Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre Corinteni Cuvîntul lui Dumnezeu.

Act 18:1-11 După aceea, Pavel a plecat din Atena, şi s'a dus la Corint. (2) Acolo a găsit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curînd din Italia, cu nevastă-sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toţi Iudeii să plece din Roma. A venit la ei. (3) Şi, fiindcă avea acelaş meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor. (4) Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci. (5) Dar cînd au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s'a dedat în totul propovăduirii, şi dovedea Iudeilor că Isus este Hristosul. (6) Fiindcă Iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele, şi le-a zis: „Sîngele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sînt curat. Deacum încolo, mă voi duce la Neamuri.” (7) Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. (8) Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre Corinteni, cari auziseră pe Pavel, au crezut şi ei, şi au fost botezaţi. (9) Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într'o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, (10) căci Eu sînt cu tine; şi nimeni nu va pune mîna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.” (11) Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre Corinteni Cuvîntul lui Dumnezeu.

Cap 1-7

Despre mângâiere și implicațiile

suferinței

Cap 8-9

Dărnicia noastră îl glorifică pe

Dumnezeu și îi mângâie pe frați.

Cap 10-13

Strategia diavolului de a defaima un om

si o lucrare