a 47-a - societateadeimunologie.ro · departamentul de biochimie și biologie moleculară,...

1

SOCIETATEA DE IMUNOLOGIE DIN ROMÂNIA

A 47-A

CONFERINȚĂ ANUALĂ

DE IMUNOLOGIE CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ

4 – 6 Octombrie 2017

INCD „Victor Babeș”, București

Editura total Publishingwww.totalpublishing.ro

ISBN 978-606-8003-71-9

A 47–a Conferință Anuală de Imunologie

3

CUPRINS

ORGANIZATORI…………………………………………………………….5

INFORMAȚII GENERALE…………………………………………………6

PROGRAM ȘTIINȚIFIC…………………………………………………….7

CONFERINȚE PLENARE………………………………………………….21

CONFERINȚĂ PLENARĂ - COST…………………………………… ….31

WORKSHOP - HEMATOLOGIE………………………………………….35

WORKSHOP - VACCINURI……………………………………………….41

WORKSHOP - PATOLOGIE TUMORALĂ POST-TRANSPLANT.......51

WORKSHOP - ACCESUL LA MEDICINA PERSONALIZATĂ……….57

PREZENTĂRI ORALE - IMUNOLOGIE FUNDAMENTALĂ……........61

PREZENTĂRI ORALE - IMUNOLOGIE CLINICĂ……….………........67

POSTERE…………………………………………………………………….73

PREZENTĂRI ORALE - SPONSORI……………….……….……….........93

PLENARY LECTURES……………………………………………………..97

PLENARY LECTURE - COST...………………………………………….107

WORKSHOP - HEMATOLOGY……………………………………….....111

WORKSHOP - VACCINES…………………………………………..……115

WORKSHOP - POST-TRANSPLANT TUMORAL PATHOLOGY.......125

WORKSHOP - ACCESS TO PERSONALIZED MEDICINE……….…131

ORAL PRESENTATIONS - FUNDAMENTAL IMMUNOLOGY……..135

ORAL PRESENTATIONS - CLINICAL IMMUNOLOGY…………….141

POSTERS……………………………………………………………….......147

ORAL PRESENTATIONS - SPONSORS…………………..…………….167

INDEX………………………………………………..………..…………….171


4


5

ORGANIZATORI

Comitet științific: Prof. Dr. Victor CRISTEA

Dr. Cornel URSACIUC Prof. Dr. Monica NEAGU

Comitet de organizare: Dr. Cornel URSACIUC

Prof. Dr. Monica NEAGU Ch. Mihaela SURCEL Dr. Gheorghița ISVORANU Bioch. Adriana Narcisa MUNTEANU Bioch. Ioana Ruxandra PÎRVU Biol. Dan CIOTARU As. med. Silvia SORCA

Procesare text: Ch. Mihaela SURCEL Dr. Radu HUICĂ Dr. Cornel URSACIUC IT: Cezar PETRESCU SPONSORI: A&A Dialab Solutions ACCELA Biomedica Medizinprodukte Romania ELTA’90 NovaIntermed Parmel Gomma


6

INFORMAȚII GENERALE

1. ÎNREGISTRARE ȘI SECRETARIAT TEHNIC Va funcționa în holul central al INCD „Victor Babeș”, București.

Miercuri 4 Octombrie: 09:00 - 18:30 Joi 5 Octombrie: 09:00 - 18:30 Vineri 6 Octombrie: 09:00 - 13:00

2. LUCRĂRILE CONFERINȚEI - se vor ține în Amfiteatrul „Ioan

Moraru” din INCD „Victor Babeș”, București.

3. POSTERELE - vor fi expuse conform programului în 5 Octombrie 2017, între orele 11:15 - 18:30. Discuții între orele 19:00 - 20:00.

4. PROGRAM SOCIAL: COCKTAIL – Miercuri 4 Octombrie, orele 19:00 Biblioteca din INCD „Victor Babeș”, București. CINĂ FESTIVĂ – Joi 5 Octombrie, orele 20:00 Biblioteca din INCD „Victor Babeș”, București.

Vineri, 6 Octombrie 2017, între orele 13:30 - 14:00, va avea loc

Adunarea generală a membrilor SIR Amfiteatrul „Ioan Moraru” din INCD „Victor Babeș”, București.


7

PROGRAM ȘTIINȚIFIC

Miercuri 4 Octombrie

0900 – 0930 ÎNREGISTRARE PARTICIPANȚI

0930 – 1000 DESCHIDEREA OFICIALĂ

1000 – 1130 SIMPOZION – MOLECULE DE ADEZIUNE

Moderatori:

Acad. Octavian Popescu Facultatea de Biologie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca Prof. Dr. Anișoara Cîmpean, Facultatea de Biologie, Universitatea din București

CP1. Moleculele de adeziune celulară Prof. Dr. Victor Cristea1,2, Lucian Pop2 1UMF „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca; 2Centrul Medical „Sf. Iosif”, Cluj-Napoca

CP2. Gliconectinele - molecule primordiale de recunoaștere și adeziune celulară Acad. Octavian Popescu Facultatea de Biologie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca

1130 – 1145 PAUZĂ DE CAFEA

1145 – 1400 CONFERINȚE PLENARE

Moderator: Prof. Dr. Victor Cristea UMF „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca

CP3. Imunoterapia alergen-specifică – progrese și direcții Carmen Panaitescu1,2, Laura Marusciac1,2, Tudor-Paul Tamas1,2 1UMF „Victor Babeș”, Timișoara, Departamentul de Științe Funcționale; 2SCJU „Pius Brînzeu”, Timișoara, Centrul OncoGen


8

CP4. A avea și a nu avea: dilema funcțională a limfocitelor T dublu-negative Dr. Cornel Ursaciuc INCD „Victor Babeș”, București

CP5. De la NK la ILC (Innate Lymphoid cells) Prof. Dr. Petru Cianga, Corina Cianga UMF “Grigore T. Popa”, Iași

1400 – 1500 MASA DE PRÂNZ

1500 – 1600 CONFERINȚĂ PLENARĂ - COST

Moderatori:

Prof. Dr. Marieta Costache, Facultatea de Biologie, Universitatea din București Prof. Dr. Monica Neagu, INCD „Victor Babeș”, București; Facultatea de Biologie, Universitatea din București

CPC. Hibridizare comparativă genomică de tip ARRAY pentru analiza genomică în melanomul cutanat Prof. Dr. Monica Neagu1,2,3, Carolina Constantin1,3, Carmen Dumitru3, Aurora Arghir1,4, Andreea Țuțulan-Cuniță5, Sorina Papuc1, Sabina Zurac2,4 1INCD „Victor Babeș”, Departament Imunologie, București; 2Facultatea de Biologie, Universitatea București; 3Spitalul Universitar Colentina, Departament Patologie, București; 4UMF „Carol Davila”, București; 5Cytogenomic Medical Laboratory, București

1600 – 1645 CONFERINȚĂ PLENARĂ

Moderator: Dr. Cornel Ursaciuc, INCD „Victor Babeș”, București

CP6. Imunoterapia în cancer Prof. Dr. Virgil Păunescu UMF „Victor Babeș”, Timișoara


9

1645 – 1815 WORKSHOP – HEMATOLOGIE

Moderator: Conf. Dr. Horia Bumbea, Clinica Hematologie, Sp. Universitar de Urgență, București

W-H1. Implicațiile clinice ale bolii minime reziduale în hemopatii Dr. Horia Bumbea Clinica Hematologie, Spitalul Universitar de Urgență, București

W-H2. Importanța investigării multiparametrice în diagnosticul eritroleucemiei Prof. Dr. Ana Maria Vlădăreanu Clinica Hematologie, Spitalul Universitar de Urgență, București

W-H3. Importanța morfologiei și citochimiei în diagnosticul leucemiilor acute mieloblastice Dr. Cristina Enache Clinica Hematologie, Spitalul Universitar de Urgență, București

W-H4. Diagnosticul genetic al leucemiilor acute – de la cariotip la cartografierea de nouă generație Dr. Aurora Arghir INCD „Victor Babeș”, București

1815– 1845 PREZENTAREA ASOCIAȚIEI TRANSPLANTAȚILOR DIN ROMÂNIA

Gheorghe Tache, președinte ASTRANROM

1900 – 2200 COCKTAIL – Biblioteca INCD „Victor Babeș”


10

Joi 5 Octombrie

0900 – 1030 PREZENTĂRI ORALE - IMUNOLOGIE FUNDAMENTALĂ

Moderatori:

Prof. Dr. Carmen Chifiriuc Facultatea de Biologie, Universitatea din București Dr. Carolina Constantin, INCD „Victor Babeș”, București

PO-IF1. Sistemul glimfatic cerebral sau „vasele limfatice cerebrale noi drenează concepțiile vechi” Inimioara Mihaela Cojocaru UMF „Carol Davila”, București; Clinica de Neurologie, Spitalul clinic „Colentina”, București

PO-IF2. Inhibarea proliferării prin contact intercelular reduce autofagia Mariana Pavel-Tanasa1,2, Corina Cianga1, Daniela Constantinescu1, Carla F. Bento2, Maurizio Renna2, Petru Cianga1 1Departamentul de Imunologie, UMF „Grigore T. Popa” Iași; 2Departamentul de Genetică Medicală, Cambridge Institute for Medical Research, Cambridge, UK

PO-IF3. Metode valoroase de izolare și caracterizare a exozomilor Gabriela Elena Androsiac S.C. NOVAINTERMED, România

PO-IF4. Expresia beta-secretazei, un component important al cascadei amiloidului, în creierul șoarecilor knockout pentru caveolină-1 Maria Dudău1, Elena Codrici1, Ionela Daniela Popescu1, Simona Mihai1, Laurențiu Anghelache1, Cristiana Tănase1,2, Ana-Maria Enciu1,3 1INCD „Victor Babeș”, București; 2Universitatea „Titu Maiorescu”, București; 3UMF „Carol Davila”, București


11



CP7. Telomerii scurți: markeri în controlul imunității CMV în transplantul pulmonar Prof. Dr. Iulia Popescu Division of Pulmonary, Allergy and Critical Care Medicine, University of Pittsburgh School of Medicine, Pittsburgh, PA, 15213, USA

1115 – 1130 PAUZĂ DE CAFEA Montare postere

1130 – 1400 WORKSHOP – VACCINURI

Moderatori: Dr. Adrian Onu, INC „Cantacuzino”, București Prof. Dr. Virgil Păunescu, UMF „Victor Babeș”, Timișoara

W-V1. Un nou antigen hibrid S/preS1, derivat de la proteinele de anvelopă ale virusului hepatic B, obținut în plante și celule animale, induce răspuns umoral si celular mai eficient decât proteina S, componenta principală a vaccinului standard Mihaela-Olivia Dobrică1, Cătălin Lazăr1, Lisa Paruch2, Hanne Skomedal2, Hege Steen2, Sissel Haugslien2, Cătălin Țucureanu3, Iuliana Caraș3, Adrian Onu3, Sonya Ciulean3, Alexandru Brânzan4, Jihong Liu-Clarke2, Crina Stăvaru3, Norica Nichita1 1Institutul de Biochimie al Academiei Române, București; 2NIBIO – Institutul Norvegian pentru Cercetare în Bioeconomie, Ås, Norvegia; 3INC „Cantacuzino”, București; 4Institutul de Biologie al Academiei Române, București

W-V2. Evaluarea imunogenității unor proteine derivate de la virusul hepatic B (VHB) și virusul hepatic C (VHC) obținute în plante și celule mamaliene Cătălin Țucureanu3, Iuliana Caraș3, Adrian Onu3, Sonya Ciulean3, Ene Vlase3, Adriana Costache3, Mihaela-Olivia Dobrică1, Cătălin Lazăr1, Lisa Paruch2, Hanne Skomedal2, Hege Steen2, Sissel Haugslien2, Jihong Liu-Clarke2, Crina Stăvaru3, Norica Nichita1


12

1Institutul de Biochimie al Academiei Române, București; 2NIBIO – Institutul Norvegian pentru Cercetare în Bioeconomie, Ås, Norvegia; 3INC „Cantacuzino”, București

W-V3. Modularea fenotipului și capacității de prezentare a celulelor dendritice derivate din măduvă osoasă sub influența unor ajuvanți particulați în combinație cu liganzi TLR Cătălin Țucureanu, Iuliana Caraș, Vlad Tofan, Sonya Ciulean, Mihaela-Roxana Ioghen, Octavian Ioghen, Crina Stăvaru, Aurora Sălăgeanu, Adrian Onu INC „Cantacuzino”, București

W-V4. Monitorizarea eficacității vaccinului antigripal sezonier și pandemic în Europa. Proiectul I-MOVE (influenza monitoring vaccine effectiveness) Daniela Pițigoi1,2, Alina Elena Ivanciuc1,3, Mihaela Lazăr1, Carmen Maria Cherciu1, Maria Elena Mihai1,3, Gheorghe Necula1,4, Cristina Tecu1, Emilia Lupulescu1 1INC „Cantacuzino”, București; 2UMF „Carol Davila”, București; 3Facultatea de Biologie, Universitatea din București; 4IFIN „Horia Hulubei”, București-Măgurele

W-V5. Pledoarie pentru vaccinare Petru Cianga UMF „Grigore T. Popa”, Iași

W-V6. Democrația: între libertatea individuală (liberul arbitru) și protecția colectivă; unde greșim? Victor Cristea1,2, Lucian Pop2 1UMF „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca; 2Centrul Medical „Sf. Iosif”, Cluj-Napoca

W-V7. Dezvoltarea și producerea unui vaccin. Constrângeri economice și responsabilitate socială. Adrian Onu, Crina Stăvaru, Cătălin Țucureanu INC „Cantacuzino”, București

1400 – 1500 MASA DE PRÂNZ


13

1500 – 1630 WORKSHOP PATOLOGIE TUMORALĂ POST-TRANSPLANT

Moderatori:

Prof. Dr. Ileana Constantinescu, Centrul de Imunogenetică și Virusologie Institutul Clinic Fundeni, București Prof. Dr. Petru Cianga, UMF „Grigore T. Popa”, Iași

W-T1. Rolul microARN-urilor în diagnosticul și prognosticul tumorilor vezicale posttransplant renal Maria Mirela Iacob2,4, Ana Moise1,2, Costin Petcu1,3, Cătălin Baston1,3, Adriana Oprea2, Daniela Filofteia Nedelcu2, Ileana Constantinescu1,2 1UMF „Carol Davila”, București; 2Centrul de Imunogenetică și Virusologie, Institutul Clinic Fundeni, București; 3Centrul de Uronefrologie, Dializă și Transplant Renal, Institutul Clinic Fundeni, București; 4Universitatea București, Facultatea de Biologie, București

W-T2. Analiza și interpretarea unui biomarker epigenetic pentru predicția eficienței chimioterapiei cu agenți alchilanți Adriana Oprea2, Ana Moise1,2, Maria Mirela Iacob2,4, Cătălin Baston1,3, Ileana Constantinescu1,2 1UMF „Carol Davila”, București; 2Centrul de Imunogenetică și Virusologie, Institutul Clinic Fundeni, București; 3Centrul de Uronefrologie, Dializă și Transplant Renal, Institutul Clinic Fundeni, București; 4Universitatea București, Facultatea de Biologie, București

W-T3. Valoarea prognostică a genelor KIR în infecția cronică cu VHC Larisa Ursu2, Ana Moise1,2, Maria Mirela Iacob2,3, Adriana Oprea2, Adela Toader2, Daniela Filofteia Nedelcu2, Ileana Constantinescu1,2 1UMF „Carol Davila”, București; 2Centrul de Imunogenetică și Virusologie, Institutul Clinic Fundeni, București; 3Universitatea București, Facultatea de Biologie, București

1630 – 1645 PAUZĂ DE CAFEA


14

1645 – 1815 PREZENTĂRI FIRME SPONSORI


PO-S1. Instrumente inovatoare pentru analiza modernă în citometria de flux Dr. Ana Maria Georgescu Novaintermed, România

PO-S2. Abordări moderne în imunologie Dr. Irina-Valentina Cojocaru ACCELA, România


Moderator: Dr. Radu-Ionuț Huică INCD „Victor Babeș”; UMF „Carol Davila”, București

CP8. NRF2 modulates neuroinflammation in Alzheimer’s disease Prof. Dr. Antonio Cuadrado INCD „Victor Babeș”, București, România; Universidad Autónoma de Madrid, España

1900 – 2000 SESIUNE DE POSTERE

Moderatori: Prof. Dr. Monica Neagu, INCD „Victor Babeș”; Facultatea de Biologie, Universitatea din București Dr. Carolina Constantin, INCD „Victor Babeș”, București

P1. Evaluarea toxicității in vivo a quantum dots de siliciu Delia A. Niţă, Miruna S. Stan, Anca Dinischiotu Facultatea de Biologie, Universitatea din București, Departamentul de Biochimie și Biologie Moleculară, București, România

P2. Impactul suprafețelor hibride asupra răspunsului macrofagelor Mădălina Icriverzi1,2, Livia Sima1, Valentina Dincă3, Anișoara Cîmpean2, Anca Roșeanu1 1IBAR, Departamentul Interacții Ligand-Receptor, București; 2UB, Departamentul de Biochimie și Biologie Moleculară, București; 3INFLPR, Departamentul de prelucrare fotonică a materialelor avansate, Măgurele


15

P3. Investigarea in vivo a efectelor flavonoizilor asupra cicatrizării cutanate Constantin Căruntu1,2, Bogdan Marinescu3, Daniel Boda4, Carolina Constantin3, Monica Neagu3 1UMF „Carol Davila”, Dsciplina Fiziologie, București; 2INDNBM „Prof. N.C. Paulescu”, Departamentul de Dermatologie, București; 3INCD „Victor Babeș”, București; 4UMF „Carol Davila”, Laboratorul de Cercetare în Dermatologie, București

P4. Model experimental de administrare orală a unui imunomodulator bacterian Sonya Ioana Ciulean, Crina Stăvaru INC „Cantacuzino”, Laborator Imunitate Celulară și Moleculară, București

P5. Compușii bioactivi modulează diferit moleculele asociate apoptozei și adeziunii celulare în linia celulară de adenocarcinom mamar MCF-7 Camelia Mia Hotnog1, Mirela Mihăilă1, Anca Botezatu2, Iulia Iancu2, Liliana Puiu3, Viviana Roman1, Marinela Bostan1, Lorelei Irina Brașoveanu1 1Institutul de Virusologie „Ștefan S. Nicolau”, Centrul de Imunologie, București; 2Institutul de Virusologie „Ștefan S. Nicolau”, Departamentul de inginerie genetică, București; 3Institutul de Oncologie „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu”, București

P6. Nitric oxid sintaza de tip neuronal (nNOS) - marker pentru diagnosticul distrofiilor musculare Gisela Găină1,2, Emilia Manole1, Elena Ionică2 1Institutul National de Patologie „Victor Babeș”, București, România; 2Departmentul de Biochimie și Biologie Moleculară, Facultatea de Biologie, Universitatea din București

P7. Molecule circulante asociate procesului inflamator în patologia cardiovasculară Irina Huică1, Gabriela Anton1, Adriana Pleşa1, Iulia Virginia Iancu1, Anca Botezatu1, Mariana Anton2 1Institutul de Virusologie „Ștefan S. Nicolau”, București; 2Spitalul Clinic „Colțea”, UMF „Carol Davila”, București


16

P8. Complexe noi de ruteniu (III) cu co-solvenți – potențiali agenți anti-tumorali în tratamentul cancerului de colon Mirela Mihăilă1, Camelia Hotnog1, Viviana Roman1, Marinela Bostan1, Valentina Uivaroși2, Lorelei Irina Brașoveanu1 1Institutul de Virusologie „Ștefan S. Nicolau”, Centrul de Imunologie, București; 2UMF „Carol Davila”, Facultatea de Farmacie, Departamentul de Chimie Generală și Anorganică, București

P9. Activarea celulelor NK pentru imunoterapia cancerului Gheorghița Isvoranu1, Mihaela Surcel1,2, Bogdan Marinescu1,3, Florina Lucia Cionca1, Radu-Ionuț Huică1,4, Adriana Narcisa Munteanu1, Dan Ciotaru1, Manuella Militaru3, Ovidiu Bratu4, Monica Teodora Neagu1,2, Cornel Ursaciuc1 1INCD „Victor Babeș”, București; 2Universitatea din București, Facultatea de Biologie, București; 3USAMV Facultatea de Medicină Veterinară, București; 4UMF „Carol Davila”, București

P10. Model murin de carcinom genital indus prin transplantare celulară Bogdan Marinescu1,2, Gheorghiţa Isvoranu1, Cătălin Gabriel Manole1, Manuella Militaru2 1INCD „Victor Babeș”, București; 2USAMV Facultatea de Medicină Veterinară, București

P11. Anticorpii anti-alotip în artrita reumatoidă tratată cu agenți biologici anti-TNFα Mihaela Surcel1,2, Adriana Narcisa Munteanu1, Radu-Ionuț Huică1,3, Ioana Ruxandra Pîrvu1, Dan Ciotaru1, Ionela Neagoe1, Gina Manda1, Gheorghița Isvoranu1, Ovidiu Bratu3, Monica Neagu1,2, Cornel Ursaciuc1 1INCD „Victor Babeș”, București; 2Universitatea din București, Facultatea de Biologie, București; 3UMF„Carol Davila”, București

P12. Timfocite B de tranziție T2 la copii cu infecții recurente fără imunodeficiență primară Radu-Ionuț Huică1,2, Mihaela Surcel1, Dan Ciotaru1, Adriana Narcisa Munteanu1, Ioana Ruxandra Pîrvu1,3, Coriolan Ulmeanu4, Cornel Ursaciuc1,3 1INCD „Victor Babeș”, București; 2UMF„Carol Davila”, București; 3Centrul de Diagnostic, INCD „Victor Babeș”, București; 4Spitalul Clinic de copii

"Grigore Alexandrescu", București


17

P13. Deleția clusterului miR-17-92 în celulele stem hematopoietice și progenitori urmată de evaluarea fenotipică a populațiilor mieloide Ștefania Rogozea, Valeriu Cișmașiu, Florina Gisela Găină, Cristina Mariana Niculițe INCD „Victor Babeș”, București

P14. Transferul adoptiv al celulelor NK preactivate cu citokine asigură reducerea tumorilor existente Gheorghița Isvoranu1, Mihaela Surcel1,2, Bogdan Marinescu1,3, Florina Lucia Cionca1, Radu-Ionuț Huică1,4, Adriana Narcisa Munteanu1, Dan Ciotaru1, Manuella Militaru3, Ovidiu Bratu4, Monica Teodora Neagu1,2, Cornel Ursaciuc1 1INCD „Victor Babeș”, București; 2Universitatea din București, Facultatea de Biologie; 3USAMV Facultatea de Medicină Veterinară, București; 4UMF „Carol Davila”, București

P15. Răspunsul redox al celulelor mononucleare periferice la furtuna citokinică din sânge în artrita reumatoidă Gina Manda1, Maria Dobre1, Ionela Neagoe1, Simona Mihai1, Denisa Predețeanu2, Cătălin Codreanu3 1INCD „Victor Babeș”, București; 2Spitalul Clinic „Sfânta Maria”, București; 3Centrul Clinic de Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia“, București

2000 – 2200 CINĂ FESTIVĂ – Biblioteca INCD „Victor Babeș”


18

Vineri 6 Octombrie

0900 – 1100 PREZENTĂRI ORALE - IMUNOLOGIE CLINICĂ

Moderatori: Dr. Crina Stăvaru, INC „Cantacuzino”, București Dr. Cornel Ursaciuc, INCD „Victor Babeș”, București

PO-IC1. Actualități în sindromul antisintetază Manole Cojocaru1,2, Inimioara Mihaela Cojocaru3,4 1Universitatea „Titu Maiorescu”, Facultatea de Medicină, București; 2Centrul Clinic pentru Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia”, București; 3UMF „Carol Davila”, București; 4Clinica de Neurologie, Spitalul Clinic „Colentina”, București

PO-IC2. Există o corelație între MHC I și NF-kB în miozite și distrofii musculare? Emilia Manole1,3, Gisela Găină1,5, Alexandra Bastian2,4 1INCD „Victor Babeș”, București; 2UMF „Carol Davila”, București; 3Spitalul Clinic Colentina, Centrul de Cercetare, București; 4Spitalul Clinic Colentina, Departamentul Anatomie Patologică, București; 5UB, Facultatea de Biologie, București

PO-IC3. Imunofenotiparea limfocitară extinsă – metodă de completare a imunodiagnosticului celular în infecții recurente la copii fără imunodeficiență primară Cornel Ursaciuc1,2, Mihaela Surcel2, Radu Huică2,3, Dan Ciotaru2, Adriana Narcisa Munteanu2, Ioana Ruxandra Pîrvu1,2, Ovidiu Bratu3, Coriolan Ulmeanu4 1Centrul de Diagnostic, INCD „Victor Babeș", București; 2Secția Imunologie, INCD „Victor Babeș", București; 3UMF „Carol Davila”, București; 4Spitalul Clinic de copii „Grigore Alexandrescu", București

1100 – 1115 PAUZĂ DE CAFEA Sesiune de fotografii


19

1115 – 1300 WORKSHOP ACCESUL LA MEDICINA PERSONALIZATĂ

Moderatori:

Prof. Dr. Ștefan N. Constantinescu, Universitatea Catolică Louvain, Institutul de Duve, Belgia; Vicepreședinte al Federației Academiilor Europene de Medicină Prof. Dr. Cristiana Tănase, INCD „Victor Babeș”; Universitatea „Titu Maiorescu”, București

W-MP. Medicina de precizie și tratamentul personalizat: obiective ale Federației Academiilor Europene de Medicină Ștefan N. Constantinescu Universitatea Catolică Louvain, Institutul de Duve, Belgia Vicepreședinte al Federației Academiilor Europene de Medicină Participanți: Prof. Dr. Miron Bogdan, UMF „Carol Davila”, București Prof. Dr. Virgil Păunescu, UMF „Victor Babeș”, Timișoara Conf. Dr. Cristina Popescu, UMF „Vasile Goldiș”, Arad Dr. Eugen Radu, UMF „Carol Davila”, București Prof. Dr. Cristiana Tănase, INCD „Victor Babeș”; Facultatea de Medicină, Universitatea „Titu Maiorescu”, București Prof. Dr. Monica Neagu, INCD „Victor Babeș”; Facultatea de Biologie, Universitatea din București

1300 – 1315 DECERNAREA PREMIILOR CONFERINȚEI

1315 – 1330 ÎNCHIDEREA CONFERINȚEI

1330 – 1400 ADUNAREA GENERALĂ A MEMBRILOR SIR


20

21

CONFERINȚE PLENARE


22

23

CP1. MOLECULELE DE ADEZIUNE CELULARĂ

Victor Cristea1,2, Lucian Pop2 1UMF „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România 2Centrul Medical „Sf. Iosif”, Cluj-Napoca, România

Moleculele de adeziune celulară (CAM – cell adhesion molecules) sunt glicoproteine integrale, situate pe suprafaţa celulelor, care sunt implicate în interacţiuni de tipul celulă-celulă (adeziune intercelulară) sau celulă-matrice extracelulară, prin legarea lor de ligandul specific. Această aderenţă stă la baza multor procese biologice: embriogeneză, repararea ţesuturilor, răspunsuri imune şi inflamatorii. Adeziunea intercelulară poate fi homotipică, dacă se realizează între celule de acelaşi tip, sau heterotipică – între celule diferite. De asemenea, moleculele care se leagă între ele pot fi identice (aderenţa homofilă) sau diferite (aderenţă heterofilă). Astfel de interacţiuni duc la transmiterea semnalelor primite din exterior spre interiorul celulei şi la declanşarea unor evenimente care pot modifica starea de activare, mobilitatea celulei, precum şi fenotipul acesteia. Funcţiile lor imune sunt legate de: a) migrarea, activarea şi exprimarea funcţiei efectorii a LT; b) interacţiunea LT cu APC; c) aderenţa, migrarea şi penetrarea celulelor fagocitante prin pereţii vaselor sangvine; d) domicilierea ("homing”) limfocitelor în ţesuturile limfoide; e) generează un semnal costimulator al APC profesioniste către LT naive (fără memorie), semnal necesar pentru expansiunea clonală. Se cunosc cinci familii principale de molecule de adeziune şi anume: integrine, selectine, cadherine, molecule mucine-like şi superfamilia de imunoglobuline.


25

CP3. IMUNOTERAPIA ALERGEN-SPECIFICĂ – PROGRESE ȘI DIRECȚII

Carmen Panaitescu1,2, Laura Marusciac1,2, Tudor-Paul Tamas1,2

1UMF „Victor Babeș”, Timișoara, Departamentul de Științe Funcționale, Timișoara, România 2SCJU „Pius Brînzeu”, Timișoara, Centrul OncoGen, Timisoara, România

Imunoterapia alergen-specifică (allergen-specific immunotherapy, AIT) este utilizată de peste 100 de ani. Aceasta a fost folosită inițial pentru tratamentul febrei de fân (rinoconjunctivită alergică) indusă de polenul de graminee, dar indicațiile sale au fost extinse rapid la alergia la alte polenuri, precum și la alergene perene, cum ar fi acarienii din praf de casă, dar și la boli precum astmul alergic. Mecanismele imunologice care stau la baza AIT au fost înțelese treptat; acestea implică generarea de celule T reglatoare, devierea răspunsului imun alergic de la tipul Th2 la tipul Th1, trecerea de la producția de anticorpi alergen-specifici de tip imunoglobuline (Ig) E la IgG4, precum și inhibarea răspunsurilor eozinofilelor, mastocitelor și bazofilelor din țesuturile afectate. O dată cu descifrarea mecanismelor imune ale AIT s-a putut concluziona că AIT este singurul tratament care poate modifica expresia și istoricul bolii alergice, inducând protecție împotriva progresiei bolii și ameliorarea simptomelor, aceste efecte persistând ani de zile după întreruperea tratamentului. În ultimii ani, au existat numeroase progrese în ceea ce privește îmbunătățirea strategiilor de vaccinare, descoperirea de noi molecule implicate în mecanismele moleculare și dezvoltarea de noi biomarkeri pentru monitorizarea AIT. Progresele actuale includ, de asemenea, combinații de probiotice, vitamine și agenți biologici cu AIT, precum și dezvoltarea de alergoizi, vaccinuri recombinante și hipoalergenice cu eficacitate păstrată și siguranță crescută în comparație cu produsele imunoterapeutice tradiționale.


24

CP2. GLICONECTINELE - MOLECULE PRIMORDIALE DE RECUNOAȘTERE ȘI ADEZIUNE CELULARĂ

Octavian Popescu Facultatea de Biologie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, România

Pentru elucidarea mecanismelor moleculare implicate în recunoașterea self și discriminarea non-self, în cursul apariției organismelor multicelulare, ne-am concentrat atenția asupra rolului glicoconjugaților de suprafață celulară în interacțiunile celulare xenogenice la Porifera (bureți de mare). Investigațiile biochimice complexe ale acestor glicoconjugați au demonstrat existența unei noi clase de molecule mari de proteoglicani de suprafață celulară cu catene glicanice lungi. Aceste molecule sunt diferite de glicozaminoglicanii clasici, sugerând că proteoglicanii de la bureții de mare definesc o nouă clasă de molecule primordiale de adeziune celulară, molecule numite de noi glyconectine (GN). Analizele fizico-chimice, biochimice și structurale ale glycanilor din GN izolate de la trei specii de bureți de mare (Clathria prolifera - GN1, Halichondria panicea - GN2 și Cliona celata - GN3) au confirmat că mecanismul molecular al interacțiunilor homofilice GN-GN mediate de glicani la Porifera se bazează pe „asociații” foarte specifice speciei, dependente de Ca2+, apropiindu-se de gradul de selectivitate al sistemului de recunoaștere heterofilică caracteristic superfamiliei imunoglobulinelor. Studiile noastre stabilesc o nouă paradigmă privind rolul central al glicanilor primordiali din GN în auto-asamblarea și discriminarea non-self implicate în adeziunea celulară, înainte de evoluția spre multicelularitate.


25

CP3. IMUNOTERAPIA ALERGEN-SPECIFICĂ – PROGRESE ȘI DIRECȚII


1UMF „Victor Babeș”, Timișoara, Departamentul de Științe Funcționale, Timișoara, România 2SCJU „Pius Brînzeu”, Timișoara, Centrul OncoGen, Timisoara, România

Imunoterapia alergen-specifică (allergen-specific immunotherapy, AIT) este utilizată de peste 100 de ani. Aceasta a fost folosită inițial pentru tratamentul febrei de fân (rinoconjunctivită alergică) indusă de polenul de graminee, dar indicațiile sale au fost extinse rapid la alergia la alte polenuri, precum și la alergene perene, cum ar fi acarienii din praf de casă, dar și la boli precum astmul alergic. Mecanismele imunologice care stau la baza AIT au fost înțelese treptat; acestea implică generarea de celule T reglatoare, devierea răspunsului imun alergic de la tipul Th2 la tipul Th1, trecerea de la producția de anticorpi alergen-specifici de tip imunoglobuline (Ig) E la IgG4, precum și inhibarea răspunsurilor eozinofilelor, mastocitelor și bazofilelor din țesuturile afectate. O dată cu descifrarea mecanismelor imune ale AIT s-a putut concluziona că AIT este singurul tratament care poate modifica expresia și istoricul bolii alergice, inducând protecție împotriva progresiei bolii și ameliorarea simptomelor, aceste efecte persistând ani de zile după întreruperea tratamentului. În ultimii ani, au existat numeroase progrese în ceea ce privește îmbunătățirea strategiilor de vaccinare, descoperirea de noi molecule implicate în mecanismele moleculare și dezvoltarea de noi biomarkeri pentru monitorizarea AIT. Progresele actuale includ, de asemenea, combinații de probiotice, vitamine și agenți biologici cu AIT, precum și dezvoltarea de alergoizi, vaccinuri recombinante și hipoalergenice cu eficacitate păstrată și siguranță crescută în comparație cu produsele imunoterapeutice tradiționale.


26

CP4. A AVEA ȘI A NU AVEA: DILEMA FUNCȚIONALĂ A LIMFOCITELOR T DUBLU-NEGATIVE

Cornel Ursaciuc INCD „Victor Babeș” București, România

Limfocitele T dublu-negative (T-DN) reprezintă o subpopulație normală a limfocitelor T, prezentă în proporție de până la 10% în sângele periferic. Până în ultimul deceniu, celulele T-DN au fost oarecum neglijate, fiind considerate suportul limfoproliferărilor de la șoarecii lpr sau gld și din sindromul autoimun limfoproliferativ (ALPS) la om. Cercetările privitoare la implicarea T-DN în răspunsul imun antiinfecțios, imunoreglare, patologia transplantului și răspunsul imun antitumoral au modificat percepția față de aceste celule, care sunt din ce în ce mai investigate. Originea T-DN poate fi în timus, unde se formează în urma restrângerii expresiei moleculelor CD4 și CD8 de pe timocitele dublu-pozitive. O evoluție auxiliară importantă este hipo/demetilarea moleculei CD8 de pe limfocitele T-CD8+, cu generarea de celule T-DN. Acumularea lor în periferie în sindroamele limfoproliferative se datorează unui defect de apoptoză pe calea Fas-FasL. Studiile din ultimii ani au precizat mai multe categorii de limfocite T-DN, în funcție de tipul de receptor pentru antigen (TCR) sau funcții: sau T-DN și T-DN reglatoare. Fenotipul T-DN este CD3+CD4-CD8-CD1d-, de aceea identificarea lor prin citometrie în flux comportă o investigație cu 6 culori “în lipsă”, T-DN nefiind T-helper, T-citotoxic, sau NKT. Creșterea acestei subpopulații în unele sindroame infecțioase, boli autoimune sau respingeri de grefă justifică posibilitatea introducerii determinării T-DN într-un sistem de imunofenotipare limfocitară extinsă. Lipsa receptorilor CD4 și CD8 ai complexului major de histocompatibilitate (MHC) nu anulează posibilitatea celulelor T-DN de a recunoaște antigene. Acest proces poate avea loc în absența restricției MHC prin creșterea afinității TCR, care poate recunoaște antigene intacte sau peptide pe baza conformației acestora. Interacția cu complexul dintre peptidul antigenic și molecula MHC-2 se poate realiza în absența CD4, prin acțiunea activatorului intracelular Zap-70 cu care este cuplat lanțul CD3 Activarea T-DN după contactul cu antigenul generează secreție de citokine diverse din grupul Th1 (IFNTNF) și din grupul Th2 (IL-4, IL-10), la care se adaugă IL-17 și TGF. Ambiguitatea funcțională a limfocitelor T-DN face ca acestea să devină un rezervor de limfocite T în diferite situații în care această populație este


27

compromisă (infecții limfotrope, imunoproliferări, imunodeficiențe). De aici și până la utilizarea celulelor T-DN ca ținte terapeutice nu mai este decât un pas, pe care cercetătorii încearcă să-l facă prin diverse modele experimentale de stimulare specifică sau transfer adoptiv. Lucrarea a fost realizată prin Programul Nucleu, derulat cu sprijinul ANCSI, proiectul PN 16.22.03-04.

CP5. DE LA NK LA ILC (INNATE LYMPHOID CELLS)

Corina Cianga, Petru Cianga Disciplina de Imunologie, UMF „Grigore T. Popa” Iaşi, România

Celulele NK (Natural Killer), descoperite în contextul studiului citotoxicităţii celulare, au fost denumite ca atare în anul 1975 de către Kiessling, Klein şi Wigzell. Celulele NK, implicate primordial în liza celulelor tumorale şi a celulelor infectate cu virusuri, sunt prezente atât în ţesuturi cât şi în torentul circulator. Multiple dovezi atestă astăzi existenţa unor celule denumite “innate lymphoid cells” (ILC). Acestea derivă din acelaşi precursor limfoid, nu prezintă receptori pentru antigen, au un fenotip similar cu NK, populează diverse ţesuturi şi prezintă similarităţi importante cu limfocitele T CD4+ din punct de vedere al pattern-urilor de citokine secretate. Ca urmare, ILC sunt capabile să iniţieze răspunsuri imune precoce şi joacă astfel roluri esenţiale în răspunsul imun anti-patogen caracteristic fiecărui tip de ţesut, precum şi în inflamaţie, reparare tisulară sau homeostazia metabolică. Prin intermediul citokinelor secretate, ILC au posibilitatea de a interacţiona şi influenţa diverse celule hematopoietice şi non-hematopoietice ale imunităţii specifice sau non-specifice. Acţioneaza în cadrul imunităţii înnăscute ca celule efector: odată stimulate de către citokine, secretă la rândul lor citokine care amplifică semnalele furnizate. Astăzi sunt recunoscute trei subpopulaţii de ILC, în funcţie de citokinele secretate. Diferenţierea acestor subpopulaţii se realizează cu ajutorul unor factori transcripţionali implicaţi în diverse stadii de dezvoltare şi diferenţiere ale limfocitelor T. Fiecare subpopulaţie de ILC interacţionează cu diferite celule şi generează astfel trei tipuri de module integrate specializate de răspuns imun, specializate pentru îndepărtarea unui anumit tip de patogen. Pe măsură ce răspunsul imun progresează, în funcţie de citokinele secretate, unul dintre aceste trei module va deveni dominant, aspect critic în special


28

în procesele cronice precum infecţiile persistente, alergii, autoimunităţi şi, nu în ultimul rând, răspunsul imun anti-tumoral. Ca urmare, înţelegerea biologiei ILC va oferi un fundament important pentru dezvoltarea unor noi tratamente în astfel de afecţiuni.

CP6. IMUNOTERAPIA ÎN CANCER

Virgil Păunescu UMF „Victor Babeș”, Timișoara, România

Răspunsul imun în cancer este în principal unul mediat celular prin celule NK și celule T citotoxice. Acesta este bazat pe depistarea de antigene exprimate de celulele tumorale. În cazul neoplasmelor, antigenele sunt cele derivate din proteinele self mutate sau supra-exprimate. Caracteristicile răspunsului imun pot fi utilizate pentru dezvoltarea de terapii eficiente anti-tumorale pe mai multe paliere: manipularea semnalului co-stimulator, stimualrea activității celulelor prezentatoare de antigen, utilizarea terapiei cu citokine, utilizarea anticorpilor monoclonali, dezvoltarea de vaccinuri sau, mai recent, utilizarea de celule T modificate cu chimaeric antigen receptors (CAR). În mod normal, sistemul imun se auto-reglează prin prezența unei căi inhibitoare ce conține receptori de tip CTLA-4 sau PD-1. Această cale este un detriment în terapia neoplasmelor datorită abilității celulelor tumorale de a eschiva răspunsul imun. Blocarea receptorilor inhibitori induce însă regresia tumorală parțială sau completă în până la 40% din pacienți dar tratamentul prezintă reacții adverse – reacții inflamatorii autoimune. Terapia de precizie (personalizată) se bazează în prezent pe ținte care nu sunt specifice tumorilor: CD19, CD20, HER2 etc. Adevărata personalizare ar presupune identificarea antigenelor tumorale specifice fiecărui pacient cu neoplazie – imunoterapie țintită. O abordare este reprezentată de celule T modificate ce exprimă CAR. Acestea au devenit una din cele mai promițătoare terapii în cancer, cu succes remarcabil în leucemia limfatică cronică unde rata de succes este de 90% (remisie completă).


29

CP7. TELOMERII SCURȚI: MARKERI ÎN CONTROLUL IMUNITĂȚII CMV ÎN TRANSPLANTUL PULMONAR

Iulia Popescu Division of Pulmonary, Allergy and Critical Care Medicine, University of Pittsburgh School of Medicine, Pittsburgh, PA, 15213, USA

Fibroza pulmonară idiopatică (IPF) este o manifestare obișnuită la pacienții cu scurtarea gravă a telomerilor (TL) și reprezintă o indicație principală pentru transplantul pulmonar. CMV rămâne un important agent patogen oportunist la pacienții cu transplant pulmonar (LTR), în special la cei cu risc mai mare, donor + / recipient - (D+/R-) și donor + / recipient + (D+/R+) LTR. Aici am evaluat LTR-urile IPF în comparație cu LTR-urile non-IPF în funcție de vârstă și am observat o incidență crescută și un risc crescut de viremie recurentă după terapia/profilaxia CMV. Am grupat LTR-urile în cele cu IPF (n = 42) bazate pe TL sever scurtată (<10 percentile n = 29/42, 69%) și am constatat că acești pacienți au avut un risc crescut de recurență a viremiei și a altor complicații CMV (rezistență la ganciclovir, boală de organ) comparativ cu grupul control (martor). LTR-urile IPF cu TL-ul ≤10th percentile au demonstrat afectarea răspunsului imun specific CMV la phosphoprotein-65 și SEB-reactive atât la CD8+ cât și la CD4+ al celulelor T-efectoare în multifuncționalitatea lor (IFN-, TNF-, CD107a, IL-2) cât și în capacitatea lor de a prolifera comparată cu grupul de vârstă similară non-IPF LTRs sau cu grupul IPF LTRs cu >10th percentile TL. Proliferarea CMV-specifică a fost direct corelată cu reducerea inducerii factorului-cheie de transcripție celular T-bet, în grupul LTR cu TL scurt și IPF. Tratamentul cu IL-2 exogen a indus răspunsurile CMV-specific proliferative și efectoare in vitro ale CD8 + în LTR cu telomerii scurți. Concluziile noastre demonstrează că TL cu lungime redusă poate fi un marker important în a prezice imunodeficiența T-celulelor afectate CMV și controlul viral în LTR-urile IPF cu risc înalt.


30

CP8. NRF2 MODULATES NEUROINFLAMMATION IN ALZHEIMER’S DISEASE

Antonio Cuadrado INCD „Victor Babeș”, București, România Universidad Autónoma de Madrid, España

Damaged neurons activate inflammatory pathways that in turn participate in progression of neurodegeneration. The mechanisms involved in changing beneficial inflammation into the detrimental and chronic neuroinflammation characteristic of Alzheimer’s disease are still unknown but NRF2 transcription factor may be involved. We have addressed this question with a mouse that combines amyloidopathy and tauopathy with either wild type (AT-NRF2-WT) or NRF2-deficiency (AT-NRF2-KO). The proteinopathy induced cognitive deficits and premature death with a marked spinal deformity accompanied with motor problems that were accelerated by the absence of NRF2. A transcriptomic analysis demonstrated that AT-NRF2-KO evidenced dysregulation of the inflammation mediated by chemokine and cytokine pathway. Accordingly, deficiency in NRF2 worsened inflammatory parameters including more astrogliosis and microgliosis as determined by an increase in GFAP, IBA1 and CD11b. To determine whether pharmacological targeting of transcription factor NRF2 might provide a disease-modifying therapy, we employed dimethyl fumarate (DMF), a drug already in use as antioxidant modulator of inflammation for the treatment of multiple sclerosis. Daily oral gavage of DMF during six weeks improved cognition and motor problems in the AT-NRF2-WT mice compared with the vehicle treated animals. This study demonstrates the relevance of inflammatory response, tightly regulated by NRF2 activity and provides a new strategy to fight Alzheimer’s disease.


31

CONFERINȚĂ PLENARĂ - COST -


32


33

CPC. HIBRIDIZARE COMPARATIVĂ GENOMICĂ DE TIP ARRAY PENTRU ANALIZA GENOMICĂ ÎN MELANOMUL CUTANAT

Monica Neagu1,2,3, Carolina Constantin1,3, Carmen Dumitru3, Aurora Arghir1,4, Andreea Țuțulan-Cuniță5, Sorina Papuc1, Sabina Zurac2,4 1INCD „Victor Babeș”, Departament Imunologie, București, România 2Facultatea de Biologie, Universitatea București, România 3Spitalul Universitar Colentina, Departament Patologie, București, România 4 UMF „Carol Davila”, București, România 5Cytogenomic Medical Laboratory, București, România

Melanomul cutanat (MC) deși reprezintă doar 6% dintre toate cancerele de piele, este caracterizat de un grad înalt de mortalitate (80% mortalitate dintre toate cancerele de piele), în ciuda noilor imuno-terapii recent aprobate. Deși la nivel European incidența cea mai ridicată este în Suedia și Danemarca, România ocupând penultimul loc în raportul incidenței, țara noastră are cea mai ridicată rată a mortalității în special în grupa de vârstă de 45-55 ani. În studiul mecanismelor imune care influențează procesele pro-/anti-tumorale imune din MC ne-am axat asupra regresiei parțiale. Studiile noastre proteomice anterioare asupra regresiei în MC ne-au ghidat către studiul profilului genomic al ariilor regresate și non-regresate. Astfel, în 120 de tumori de MC cu/fără regresie parțială am utilizat o nouă metodă de investigație, hibridizare comparativă genomică de tip array (CGH-array) pentru identificarea variațiilor numărului de copii (CNV) în aceste arii. Am identificat o paletă extrem de diversă a CNV în ariile ne-regresate, caracterizate în special prin amplificări, în timp ce în ariile parțial regresate (din aceeași tumoră) diversitatea CNV este mult scăzută. În plus, în zonele ne-regresate amplificările găsite cu cea mai mare frecvență au fost în Interferon Regulatory Factor 4, Interleukin 3; C-X-C Motif Chemokine Ligand 12, Insulin Like Growth Factor 2, Zinc Finger Protein 771/778, ADAM Metallopeptidase Domain 3A. În contrast, în zonele cu regresie parțială, pe lângă faptul că în 64% dintre tumori nu s-au găsit CNV, în primele 3 cele mai frecvente alterații (Zinc Finger Protein 771/778, ADAM Metallopeptidase Domain 3A și Zic Family Member 3) au fost identificate deleții. După informația noastră, acesta este primul studiu asupra CNV din regiunile parțial


34

regresate comparativ cu cele ne-regresate în MC și în care raportăm elemente genomice aflate în strânsă corelație cu sistemul imun. Studiu finanțat prin PN-II-PCCA-2013-4-1407 (MELTAG, Grant no. 190/2014).


35

WORKSHOP - HEMATOLOGIE


36


37

W-H1. IMPLICAȚIILE CLINICE ALE BOLII MINIME REZIDUALE ÎN HEMOPATII

Horia Bumbea Clinica Hematologie, Spitalul Universitar de Urgență, București

Răspunsul la tratament în hemopatiile maligne a fost evaluat clasic prin analiza criteriilor de remisiune completă. Pe măsură ce terapiile noi au îmbunătățit răspunsul terapeutic, a apărut conceptul de răspuns profund, care este analizat prin tehnici de înaltă performanță, imunofenotipice sau genetică moleculară. În leucemiile acute, analiza bolii minme reziduale (BMR) a devenit parte a protocolului terapeutic în leucemia acută limfoblastică și în prezent se implementează în stratificarea prognostică în leucemia acută mieloblastică. Leucemia limfocitară cronică (LLC) beneficiază de o îmbunătățire continuă a posibilităților terapeutice în ultimii ani. Tratamentele de ultimă generație au condus din ce în ce mai mult la obținerea unor procente din ce în ce mai mari de remisiuni clinice complete. În același timp, a devenit fezabilă țintă de eradicare moleculară a bolii, asemănător cu leucemia mieloidă cronică. De asemenea, în mielomul multiplu, (MM), analiza BMR este inclusă în citeriile de evaluare a răspunsului în ghidurile internaționale. Semnificația nivelului BMR este extrem de importantă pentru ca datele din ultimele trialuri clinice au arătat ca BMR este un predictor independent al răspunsului terapeutic, respectiv al supraviețuirii fără progresie (PFS) și al supraviețuirii globale (OS). Translația utilizării analizei BMR în trialurile clinice înspre utilizarea acesteia în practica clinică este deci următorul pas care este posibil având în vedere că în prezent BMR este considerat un marker surogat în timp real pentru evaluarea răspunsului, ceea ce va permite ghidarea deciziei terapeutice, de consolidare sau de prevenire a recăderilor, în funcție de evaluarea BMR. Optimizarea analizei BMR prin citometrie în flux a condus la introducerea facilă a acestei practici în toate laboratoarele de citometrie.


38

W-H2. IMPORTANȚA INVESTIGĂRII MULTIPARAMETRICE ÎN DIAGNOSTICUL ERITROLEUCEMIEI

Ana Maria Vlădăreanu Clinica Hematologie, Spitalul Universitar de Urgență, București

W-H3. IMPORTANȚA MORFOLOGIEI ȘI CITOCHIMIEI ÎN DIAGNOSTICUL LEUCEMIILOR ACUTE MIELOBLASTICE

Cristina Enache Clinica Hematologie, Spitalul Universitar de Urgență, București

Cuvântul leucemie provine inițial din cuvintele grecești "leukos", iar în 1846 Rudolf Wirchov a stabilit termenul modern, după examinarea sângelui infectat sub microscop, instrument care a fost inventat prima data în sec XVII, ulterior perfecționat și utilizat azi de către medici pentru a identifica modificările apărute în țesuturi și celule. Leucemiile acute sunt un grup heterogen de boli neoplazice cu caracter clonal, ale celulelor stem nediferenţiate sau parţial diferenţiate, caracterizate prin oprirea diferenţierii şi maturaţiei acestor celule, asociată sau nu cu trecerea lor în sângele periferic. În 1976, un grup de morfologi din Franta, SUA, și Marea Britanie (FAB) a realizat prima clasificarea a leucemiilor acute bazându-se exclusiv pe criterii morfologice, pentru ca în 1985 o revizuire a acesteia să împartă leucemiile în 8 tipuri de leucemii mieloide acute și 3 tipuri de leucemii limfoide acute. Clasificarea morfologică se bazează pe identificarea liniei celulare leucemice (mieloidă și limfoidă) și a stadiului de diferențiere a celulelor. Recunoșterea morfologică a blaștilor este elementul esențial pentru diagnosticul leucemiilor acute. Criteriul principal al clasificării FAB fiind reprezentat de prezența a peste 30% blaști din totalul de elemente nucleate, non-eritroide în aspiratul medular examinat la microscop în colorație May-Grunwald-Giemsa. Evaluarea morfologică a unui caz suspect de leucemie începe cu examinarea sângelui periferic; a aspiratului de măduvă osoasă și a biopsiei. Morfologia rămâne metoda standard pentru enumerarea blaștilor care sunt exprimați ca procent în celulele nucleate prin numărarea a 100 de celule în sângele periferic și a 500 de celule în


39

măduva osoasă. Principalele tipuri de blaști întâlniți în leucemii fiind reprezentate de: mieloblast, promielocitul leucemic, monoblast, eritroblast și megakarioblast. Un alt criteriu important al clasificării FAB îl reprezintă stabilirea apartenenței de linie a blaștilor folosind și colorații citochimice ajutătoare, cele mai importante fiind reprezentate de mieloperoxidază și esteraze. Morfologia este utilă în diagnosticul diferențial al leucemiilor acute de sindroamele mielodisplazice și de agranulocitoză, dar și în monitorizarea răspunsului la terapie și în determinarea bolii minime reziduale.

W-H4. DIAGNOSTICUL GENETIC AL LEUCEMIILOR ACUTE – DE LA CARIOTIP LA CARTOGRAFIEREA DE NOUĂ GENERAȚIE

Aurora Arghir1,2, Sorina Mihaela Papuc1, Raluca Colesniuc1, Diana Cisleanu2,3, Horia Bumbea2,3, Ana-Maria Vlădăreanu2,3 1INCD „Victor Babeș”, București, România 2UMF „Carol Davila”, București, România 3Spitalul Universitar de Urgență, București, România

Investigațiile genetice în hemato-oncologie au contribuit la descifrarea leucemogenezei și au creat premizele dezvoltării de terapii țintite. Primele abordări terapeutice orientate molecular au vizat neoplasme hematologice, de exemplu administrarea ATRA în leucemia acută promielocitară și a inhibitorilor de tirozin kinaze în leucemiile cu fuziuni genice BCR/ABL1, schimband astfel profund domeniul terapiei oncologice. Arsenalul actual de investigații în hemato-oncologie include tehnologii „high throughput” și de înaltă rezoluție, de tipul microarray și secvențiere de nouă generație, ce permit caracterizarea moleculară a întregului genom sau regiuni de interes la un nivel fără precedent în oncologie. Definirea caracteristicilor moleculare ale fiecărui pacient contribuie la aplicarea mai eficientă a strategiilor terapeutice actuale și în final, la obținerea unor rezultate terapeutice mai bune. Prezentăm câteva dintre rezultatele generate, prin aplicarea unui algoritm de investigații genetice, la pacienți cu leucemii acute și rolul acestora în îmbunătățirea managementului clinic. Pe lângă metodele clasice


40

(cariotipare în bandare GTG) au fost utilizate pentru caracterizarea moleculară hibridizarea comparativă genomică bazată pe microarray și secvențierea țintită de nouă generație. A fost identificată o gamă largă de tipuri de anomalii genetice, de la dezechilibre genomice extinse la variații de secvență. Datele obținute au contribuit la confirmarea/stabilirea diagnosticului, evaluarea prognosticului și orientarea terapiei în grupul de pacienți investigați. Suport financiar: Subprogramul de diagnostic imunofenotipic, citogenetic și biomolecular al leucemiilor acute; Program Nucleu, Proiectele PN 16.22.01.01 și PN 16.22.05.01.


41

WORKSHOP - VACCINURI


42


43

W-V1. UN NOU ANTIGEN HIBRID S/preS1, DERIVAT DE LA PROTEINELE DE ANVELOPĂ ALE VIRUSULUI HEPATIC B, OBȚINUT ÎN PLANTE ȘI CELULE ANIMALE, INDUCE RĂSPUNS UMORAL ȘI CELULAR MAI EFICIENT DECÂT PROTEINA S, COMPONENTA PRINCIPALĂ A VACCINULUI STANDARD

Mihaela-Olivia Dobrică1, Cătălin Lazăr1, Lisa Paruch2, Hanne Skomedal2, Hege Steen2, Sissel Haugslien2, Cătălin Țucureanu3, Iuliana Caraș3, Adrian Onu3, Sonya Ciulean3, Alexandru Brânzan4, Jihong Liu- Clarke2, Crina Stăvaru3, Norica Nichita1 1Institutul de Biochimie al Academiei Romane, București, România 2NIBIO – Institutul Norvegian pentru Cercetare in Bioeconomie, Ås, Norvegia 3INC „Cantacuzino”, București, România 4Institutul de Biologie al Academiei Romane, București, România

Introducere: Virusul Hepatic B (VHB) afectează 6% din populația lumii, determinând boli hepatice grave și moartea a > 600,000 persoane pe an. Tratamentele anti-VHB actuale nu sunt curative, prevenția prin vaccinare rămânând cea mai eficientă strategie pentru controlul infecției. Deși eficient, vaccinul anti-VHB standard, obținut prin producerea proteinei de anvelopă S în drojdii, nu induce un răspuns imun protector în ~10% din populația vaccinată. Mai mult, programele naționale de vaccinare sunt limitate în tarile în curs de dezvoltare, din cauza costurilor ridicate. În acest context, scopul principal al acestui studiu a fost dezvoltarea unui antigen VHB mai imunogenic decât cele actuale, prin combinarea unor epitopi relevanți derivați de la proteinele L și S, urmată de investigarea răspunsului imun. Methode: Secvența de aminoacizi 21-47 din domeniul preS1 al proteinei L a fost inserată în bucla antigenică a proteinei S, pentru a forma un nou antigen hibrid. Proteina S/preS121-47 rezultată, impreună cu proteina S, drept control, au fost produse în celule HEK293T și plante de tutun (N. benthamiana), cele din urmă fiind o platformă de producție de proteine recombinate cu costuri mai reduse. Rezultate: Analiza comparativă, biochimică, funcțională și prin microscopie electronică a demonstrat asamblarea noului antigen în particule subvirale, în plante și celule animale. Antigenele purificate din mediul de cultură al celulelor HEK293T transfectate, sau din frunze de


44

tutun au fost utilizate pentru vaccinarea șoarecilor BALB/c. Caracterizarea serurilor obținute a demonstrat prezența anticorpilor neutralizanți, anti-S și anti-preS1, în serul animalelor vaccinate cu antigenul S/preS121-47. Important, antigenul hibrid a indus un răspuns imun umoral și celular semnificativ mai eficient decât cel produs de proteina S, indiferent de sistemul de expresie utilizat. Concluzii: Datele obținute în acest studiu promovează noul antigen drept un candidat promițător pentru un posibil vaccin nou anti-VHB, pentru imunizarea persoanelor care nu răspund la vaccinul standard, bazat pe proteina S.

W-V2. EVALUAREA IMUNOGENITĂȚII UNOR PROTEINE DERIVATE DE LA VIRUSUL HEPATIC B (VHB) ȘI VIRUSUL HEPATIC C (VHC) OBȚINUTE ÎN PLANTE ȘI CELULE MAMALIENE

Cătălin Țucureanu3, Iuliana Caraș3, Adrian Onu3, Sonya Ciulean3, Ene Vlase3, Adriana Costache3, Mihaela-Olivia Dobrică1, Cătălin Lazăr1, Lisa Paruch2, Hanne Skomedal2, Hege Steen2, Sissel Haugslien2, Jihong Liu-Clarke2, Crina Stăvaru3, Norica Nichita1 1Institutul de Biochimie al Academiei Române, București, România 2NIBIO – Institutul Norvegian pentru Cercetare in Bioeconomie, Ås, Norvegia 3INC „Cantacuzino”, București, România

Introducere: Vaccinurile orale, inclusiv formulările pe bază de plante, sunt considerate ca alternative sau suplimente pentru vaccinurile injectabile deoarece acestea au potențialul de a simplifica procedurile de vaccinare împotriva agenților patogeni prin pătrunderea pe calea mucoaselor. Scopul studiului a fost demonstrarea imunogenității unor noi antigene hibrid;-VHB proteina S/preS121-47 comparativ cu proteina S și -VHC varianta E2 N-glicozilată a proteinei heterodimer de anvelopa E1E2 ( E1E2∆N6) și heterodimerul E1E2. Metode: Studiile au fost efectuate pe șoareci Balb/c femele de 6-8 săptămâni, fiind aprobate de către comisia internă de etică (CE /39/21.04.2015). Antigenele au fost administrate parenteral și oral iar determinarea răspunsului imun antigen specific s-a făcut prin metodele ELISA și ELISPOT.


45

Rezultate: Analiza răspunsului în anticorpi antigen specific de clasă IgG a arătat că indiferent de tipul expresiei în plante de tutun (N. benthamiana) sau în celule mamaliene (HEK293T) antigenul hibrid S/preS121-47 a fost mai imunogen comparativ cu proteina S a VHB. Prin tehnica ELISPOT a fost evidențiat un număr semnificativ mai mare de splenocite secretoare de IFNg după stimularea cu antigen VHB. În cazul imunizării orale cu antigenele VHC exprimate în frunzele de salată (Lactuca sativa), titrurile cele mai mari de IgA secretor au fost detectate la șoarecii imunizați cu constructul polipeptidic E1E2∆N6. Concluzie: Rezultatele studiilor efectuate demonstrează calitățile imunogene ale noilor antigene VHB și VHC cu potențial de utilizare în vaccinare.

W-V3. MODULAREA FENOTIPULUI ȘI CAPACITĂȚII DE PREZENTARE A CELULELOR DENDRITICE DERIVATE DIN MĂDUVĂ OSOASĂ SUB INFLUENȚA UNOR AJUVANȚI PARTICULAȚI ÎN COMBINAȚIE CU LIGANZI TLR

Cătălin Țucureanu, Iuliana Caraș, Vlad Tofan, Sonya Ciulean, Mihaela-Roxana Ioghen, Octavian Ioghen, Crina Stăvaru, Aurora Sălăgeanu, Adrian Onu INC „Cantacuzino", București, România

Introducere: Adjuvanții au devenit componente esențiale ale vaccinurilor purificate de generație nouă. În timp ce capacitatea lor de a stimula răspunsul imun și de a crește eficiența vaccinării este dovedită, mecanismele exacte de acțiune ale acestora rămân, în mare parte, necunoscute. Înțelegerea interacției specifice a adjuvanților cu diferitele tipuri de celule implicate în etapele discrete ale dezvoltării răspunsului imun adaptativ și a impactului acestora asupra tipului de răspuns efector dezvoltat este vitală pentru dezvoltarea rațională, adaptată la patogen, a vaccinurilor. Acest studiu evaluează impactul combinațiilor de adjuvanți TLR (“toll-like receptor”) dependenți și independenți asupra maturării, secreției de citokine și capacității de prezentare a antigenului a celulelor dendritice derivate din măduva osoasă (BMDC). Materiale și metode: BMDC au fost stimulate cu adjuvanți TLR-dependenți (structuri moleculare asociate patogenilor-PAMP) și TLR-independenți (derivați polizaharidici amfifili–PCP, emulsie de squalen-


46

SE) singuri sau în combinație pentru 12, 24 sau 48 de ore. Secreția de citokine și chemokine în supernatantele de cultură a fost măsurată pe Luminex-200IS. Expresia CD11c, CD83 și MHC-II pe suprafața BMDC a fost măsurată prin microscopie de fluorescență cantitativă. Capacitatea de stimulare a LyT a fost determinată prin pulsarea DC cu antigen (hemaglutinină recombinantă a virusului gripal PR8 - HA) cu/fără stimulare simultană cu liganzi TLR (2h) urmată de incubarea cu splenocite provenite de la șoareci transgenici TCR-HA. Rezultate: În timp ce stimularea doar cu PCP sau SE nu a condus la secreția unor nivele detectabile de citokine în culturile DC sau splenocite, combinarea adjuvanților particulați cu liganzi TLR a condus la modularea profilelor de secreție a citokinelor induse de aceștia, într-o manieră specifică. Expresia MHC-II pe suprafață DC stimulate cu PCP și SE a crescut semnificativ, fiind augmentată suplimentar de stimularea concomitentă TLR. Celulele dendritice maturate în prezența diferiților liganzi TLR au demonstrat capacitate diferită de a stimula secreția de IFN-gamma, IL-5, IL13 și IL17A de către LyT antigen-specifice.

W-V4. MONITORIZAREA EFICACITĂȚII VACCINULUI ANTIGRIPAL SEZONIER ȘI PANDEMIC ÎN EUROPA. PROIECTUL I-MOVE (INFLUENZA MONITORING VACCINE EFFECTIVENESS)

Daniela Pițigoi1,2, Alina Elena Ivanciuc1,3, Mihaela Lazãr1, Carmen Maria Cherciu1, Maria Elena Mihai1,3, Gheorghe Necula1,4, Cristina Tecu1, Emilia Lupulescu1 1INC „Cantacuzino”, București, România 2UMF „Carol Davila”, București, România 3Facultatea de Biologie, Universitatea din București, România 4IFIN „Horia Hulubei”, București-Magurele, România

Introducere: Anual, în luna februarie, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă compoziția vaccinului antigripal. În ultimele opt sezoane de gripă, studiul de monitorizare a eficacitații vaccinului antigripal (Vaccine Effectiveness -VE) în Europa (I-MOVE project) a avut ca scop măsurarea eficacității vaccinului antigripal față de cele trei tulpini gripale co-circulante în funcție de grupa de vârstă și de tipul de vaccin. Din sezonul 2008-2009, Institutul Cantacuzino participă anual la


47

I-MOVE cu studii caz-control care vizează măsurarea VE la nivelul rețelei de supraveghere ILI (Influenza Like Illness). Metode: Medicii de familie sentinelă participanți la studiu au selectat sistematic pacienții cu ILI de toate vârstele și au recoltat probe biologice în maxim șapte zile de la debutul simptomelor. Am comparat statusul vaccinal al pacienților ILI cu rezultat pozitiv sau negativ. Am calculat eficacitatea vaccinului ajustată pentru locul studiului și potențialii factori agravanți implicați (vârsta, debutul, afecțiuni cronice etc.). În ultimele trei sezoane a fost inclusă în studiu caracterizarea genetică și antigenică a virusului gripal. Concluzii: Vaccinuri diferite (diverși producatori) au fost folosite în sezoane, regiuni și țări diferite. Unii indivizi au fost vaccinați cu vaccin adjuvantat, care poate provoca un răspuns imun diferit, în special în ceea ce privește durata de protecție. Acoperirea vaccinală scăzută în centrele participante limitează analiza statistică care furnizează informații importante de sănătate publică, cum ar fi VE dată de vaccinarea anterioară sau VE după tipul vaccinului. Dimensiunea eșantionului a fost prea mică pentru a măsura VE după produs. Activitatea gripală a variat de la sezon la sezon precum și în același sezon, iar proporția tulpinilor caracterizate genetic si antigenic a fost scăzută și a variat în funcție de centrul de studiu. Datele antigenice și genetice, precum și supravegherea epidemiologică, permit detectarea rapidă a modificărilor tulpinilor circulante și contribuie la îmbunătățirea programelor de vaccinare sau a tratamentului antiviral.

W-V5. PLEDOARIE PENTRU VACCINARE

Petru Cianga Disciplina de Imunologie, UMF “Grigore T. Popa”, Iași, România

Procesul de imunizare induce imunitate protectivă împotriva antigenelor. Această protecție poate fi de lungă durată numai dacă se dezvoltă memoria imunologică și poate apare ca o consecință a unei infecții naturale sau poate fi obținută artificial prin vaccinare, o formă activă de imunizare care conduce la imunitate de lungă durată. Ca urmare a acumulării dovezilor și a înțelegerii proceselor fundamentale care ne permit să înțelegem astăzi mecanismele intime ale imunizării, vaccinologia s-a dezvoltat ca un domeniu distinct de


48

expertiză. Mai mult decât atât, vaccinarea este astăzi considerată unul dintre cele trei câștiguri majore din medicină, împreună cu antibioterapia și anestezia. Beneficiile vaccinurilor sunt covârșitoare dacă ne gândim că prin intermediul unor campanii internaționale s-a reușit eradicarea variolei și controlul asupra altor 10 infecții majore: pojar, oreion, rubella, febra tifoidă, tetanus, difterie, pertusis, gripă, febră galbenă și rabie, în timp ce infectția cu virusul poliomielitic a fost redusă cu mai mult de 95%. Accesul nelimitat la informații necenzurate și neverificate în lumea modernă a condus la o mișcare anti-vaccin, bazată pe o diversitate de argumente, de la violarea libertății personale până la ineficiența sau toxicitatea vaccinurilor. Cu toate acestea, este bine documentat faptul că mișcarea anti-vaccin a refuzat întotdeauna metodele științifice și peer-review-ul studiilor pe care le iau în considerare.

W-V6. DEMOCRAȚIA: ÎNTRE LIBERTATEA INDIVIDUALĂ (LIBERUL ARBITRU) ȘI PROTECȚIA COLECTIVĂ; UNDE GREȘIM?

Victor Cristea1,2, Lucian Pop2 1UMF „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România 2Centrul Medical „Sf. Iosif”, Cluj-Napoca, România

Imunizarea la nivel planetar față de infecția cu virusul variolei a reprezentat cea mai mare victorie a OMS. Ea se datorează în egală măsură eforturilor conjugate ale medicilor și specialiștilor din fiecare țară în parte. Încrederea în eficiența vaccinurilor începută cu mii de ani urmă în China - prin variolizarea grupurilor mari populaționale a fost demonstrată în secolul XIX în Europa la început de L. Pasteur în Franța apoi de tot mai mulți specialiști din alte țări ale Europei Vestice. România ultimelor decenii ale veacului trecut, se număra printre țările în care multe boli infecțioase erau eficient controlate de o rețea bine pusă la punct de epidemiologi și medici de familie. Democrația oferită de căderea zidului Berlinului a adus un aer proaspăt în toate țările fost comuniste. Se pot observa peste tot efectele benefice aduse de transformările oferite de știință și tehnologie.


49

Pe plan social, conceptual - au apărut însă și reacții comportamentale neașteptate sau greu de înțeles. Există astăzi numeroase dezbateri menite să discrediteze o muncă solidă realizată de înaintași. Vom încerca să discutăm o parte dintre cauzele care au dus la acest impas și să vedem dacă fractura apărută în societatea românească (mai ales) poate fi tratată.

W-V7. DEZVOLTAREA ȘI PRODUCEREA UNUI VACCIN. CONSTRÂNGERI ECONOMICE ȘI RESPONSABILITATE SOCIALĂ.

Adrian Onu, Crina Stăvaru, Cătălin Țucureanu INC „Cantacuzino”, București, România

Beneficiile vaccinării sunt incontestabile atât la nivel individual cât și social. Ca direcție strategică majoră în sănătatea publică, vaccinarea face ca aceste beneficii să depășească cu mult protecția individuală față de numeroase boli infecțioase, prin eliminarea / eradicarea / reducerea morbidității și a complicațiilor asociate unor boli infecțioase. Totuși, chiar dacă beneficiile vaccinării sunt evidente, în societatea modernă în care informația nefiltrată duce la scăderea încrederii în vaccin, argumentele științifice trebuie aduse continuu pentru a demonstra eficiența, siguranța vaccinurilor și a îmbunătăți conceptele legate de utilizarea acestora. Siguranța vaccinurilor trebuie avută în vedere chiar din faza de dezvoltare alegând acele vaccinuri pentru care riscul este minim. Pe lângă aceasta, tehnologia de dezvoltare a unui vaccin trebuie să asigure robustețea unui produs industrial. Producerea unui vaccin trebuie să fie continuă, stabilă și suficientă pentru acoperirea întregii populații țintă. Este, ca urmare, necesară dezvoltarea continuă de noi antigene. În plus, de multe ori, antigenicitatea redusă a unor componente microbiene necesită prezența unor adjuvanți adecvați existenți în formulările actuale ale vaccinurilor disponibile pe piață. Cadrul necesar dezvoltării de vaccin implică o mai bună caracterizare a antigenului, optimizarea formulării acestuia, extinderea modalităților de caracterizare a imunogenicității, evaluarea protecției și, în final, elaborării documentației studiilor non clinice și clinice conform reglementarilor farmaceutice, cu scop principal de asigura cadrul reglementat a unui produs a cărui calitate să poată fi monitorizată continuu. Problematica deciziilor necesare pentru a atinge acest scop este exemplificată.


50


51

WORKSHOP PATOLOGIE TUMORALĂ

POST-TRANSPLANT


52


53

W-T1. ROLUL microARN-URILOR ÎN DIAGNOSTICUL ȘI PROGNOSTICUL TUMORILOR VEZICALE POSTTRANSPLANT RENAL

Maria Mirela Iacob2,4, Ana Moise1,2, Costin Petcu1,3, Cătălin Baston1,3, Adriana Oprea2, Daniela Filofteia Nedelcu2, Ileana Constantinescu1,2 1UMF „Carol Davila”, București, România 2Centrul de Imunogenetică și Virusologie, Institutul Clinic Fundeni, București, România 3Centrul de Uronefrologie, Dializă și Transplant Renal, Institutul Clinic Fundeni, București, România 4Universitatea București, Facultatea de Biologie, București, România

Cancerul de vezică urinară este unul dintre cele mai comune și agresive forme de cancer ale tractului urinar, cu o rată mare de mortalitate. Pentru reducerea morbidității și a mortalității la pacienții cu cancer de vezică urinară este nevoie de dezvoltarea și implementarea unor teste noi cu sensibilitate și specificitate crescută pentru diagnosticul precoce, pentru stadializarea și monitorizarea progresiei bolii și pentru predicția, monitorizarea răspunsului la terapie. MicroARN-urile reprezintă o clasă de ARN-uri mici, necodante care reglează expresia genelor codante de proteine prin represia translației sau clivajul transcripților ARN într-o manieră specifică de secvență. MicroARN-urile au rol în reglarea genelor implicate în inițierea cancerului, progresie și metastazare. Cancerul de vezică urinară în diferite stadii și grade prezintă caracteristici fenotipice și genotipice distincte. Diagnosticul molecular al tumorilor se bazează în prezent pe utilizarea de noi biomarkeri, asociați cu tratamentul țintit. Expresia microARN-urilor în țesutul tumoral vezical conduce la identificarea unor microARN-uri oncogenice sau supresoare tumorale care sunt supraexprimate sau subexprimate. Acestea sunt asociate cu căi moleculare de carcinogeneză și îmbunătățesc clasificarea moleculară a cancerului urotelial. Lucrarea implică evaluarea și analiza expresiei microARN-urilor din biopsii din țesut tumoral și țesut normal de vezică urinară provenite de la pacienți diagnosticați cu cancer de vezică urinară invaziv muscular. Scopul nostru este să evidențiem expresii ale anumitor microARN-uri relevante în diagnosticul de invazivitate cât și ca factori prognostici în acest tip de cancer. Evaluarea expresiei a 7 tipuri de microARN-uri s-a realizat prin metoda Real-Time PCR.


54

Rezultatele noastre preliminare arată că nivelurile expresiei unor microARN-uri sunt asociate cu recurența sau metastazarea și oferă informații prognostice putând reprezenta o bază pentru dezvoltarea unor terapii țintite anticancer vezical.

W-T2. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA UNUI BIOMARKER EPIGENETIC PENTRU PREDICȚIA EFICIENȚEI CHIMIOTERAPIEI CU AGENȚI ALCHILANȚI

Adriana Oprea2, Ana Moise1,2, Maria Mirela Iacob2,4, Cătălin Baston1,3, Ileana Constantinescu1,2 1UMF „Carol Davila”, București, România 2Centrul de Imunogenetică și Virusologie, Institutul Clinic Fundeni, București, România 3Centrul de Uronefrologie, Dializă și Transplant Renal, Institutul Clinic Fundeni, București, România 4Universitatea București, Facultatea de Biologie, București, România

Introducere: Epigenotipul unui țesut tumoral care conține promotorul metilat al genei codante pentru MGMT este considerat în prezent ca un marker de prognostic semnificând o creștere a sensibilității la tratamentul cu agenți alchilanți. MGMT (O6-metil-guanin-ADN metiltransferaza) este o proteină cu activitate enzimatică specifică implicată în repararea ADN și este crucială pentru stabilitatea genomului, reparând leziunile mutage ale ADN-ului apărute în mod natural. Acest proces previne astfel nepotrivirile și erorile în timpul replicării și transcripției ADN-ului. Material și metodă: Au fost analizate probe din biopsii de prostată provenite de la 25 de pacienți cu adenocarcinom de prostată. Țesuturile au fost fixate cu formalină și conservate în parafină, urmată de extracția ADN și determinarea purității și concentrației de ADN genomic, MS-PCR/nested MS-PCR. Gena care codifică enzima MGMT este reprimată epigenetic într-o varietate de cancere prin procesul epigenetic al metilării promotorului ADN. Interpretarea biomarkerului depinde de tipul de tumoră: lipsa activității de reparare a ADN poate fi dramatică pentru inițializarea transformării neoplazice dar este benefică în tumorile avansate în timpul tratamentului clasic bazat pe agenți de alchilare. Starea transcripțională reprimată/activă a genei codante pentru MGMT este corelată epigenetic cu starea metilată/nemetilată a promotorului său.


55

Rezultate: În cazul în care MGMT este activă, deci nemetilată, poate interfera negativ cu acțiunea antitumorală a medicamentelor alchilante sau a radioterapiei care produce rupturi ale ADN-ului dublu catenar. Concluzii: Inactivarea genelor reparatorii ale ADN-ului poate fi privită drept eveniment important în inițierea cancerului. Capacitatea redusă de reparare a guaninelor alchilate prin metilarea promoterului genei MGMT ar putea oferi un beneficiu terapeutic la pacienții cu tumori tratabile cu medicamente alchilante clasice în combinație cu radioterapie. Studiile expresiei genice a hepsinei și telomerazei arată o creștere a expresiei în cancerul de prostată și o expresie scăzută în hiperplazia benignă de prostată.

W-T3. VALOAREA PROGNOSTICĂ A GENELOR KIR ÎN INFECȚIA CRONICĂ CU VHC

Larisa Ursu2, Ana Moise1,2, Maria Mirela Iacob2,3, Adriana Oprea2, Adela Toader2, Daniela Filofteia Nedelcu2, Ileana Constantinescu1,2 1UMF „Carol Davila”, București, România 2Centrul de Imunogenetică și Virusologie, Institutul Clinic Fundeni, București, România 3Universitatea București, Facultatea de Biologie, București, România

Celulele natural killer (NK) fac parte din sistemul imunitar înnăscut și joacă un rol important în infecția cu VHC prin uciderea celulelor infectate sau modificate printr-o acțiune citotoxică directă și/sau mediata de anticorpi. Receptorii KIR (killer cell immunoglobulin-like receptors) joacă un rol major în reglarea activității celulelor NK și implicit în răspunsul imun din infecții virale, boli autoimune, cancere sau post-transplant. Scopul studiului este analiza genotipului KIR la pacienții cu infecție cronică cu virusul hepatitei C și impactul diferitelor genotipuri KIR asupra progresiei bolii și răspunsului la tratamentul antiviral. Studiul a fost efectuat pe 120 de pacienți cu hepatită cronică cu VHC. Pentru genotiparea KIR a fost utilizată metoda SSP (Sequence Specific Primer) iar pentru determinarea încărcăturii virale metoda Real-Time PCR.


56

Rezultatele noastre relevă o contribuție a genelor KIR2DS2 și KIR2DL2 la susceptibilitatea infecției cronice cu VHC și o asociere a genei KIR2DS3, în absența KIR2DS5, cu nivele scăzute ale viremiei. În concluzie, genele KIR joacă un rol important în răspunsul imun împotriva VHC și pot fi factori cheie care modulează progresia infecţiei şi răspunsul la tratament.


57

WORKSHOP ACCESUL LA MEDICINA

PERSONALIZATĂ


58


59

W-MP1. MEDICINA DE PRECIZIE ȘI TRATAMENTUL PERSONALIZAT: OBIECTIVE ALE FEDERAȚIEI ACADEMIILOR EUROPENE DE MEDICINĂ

Ștefan N. Constantinescu Universitatea Catolică Louvain, Institutul de Duve, Belgia Vicepreședinte al Federației Academiilor Europene de Medicină

Federația Academiilor Europene de Medicină (în limba engleză FEAM), organism creat în 1993 și stabilită oficial la Bruxelles prin decret Regal în 1995, reunește 18 Academii medicale naționale cu peste 5000 de cercetători de vârf, aleși în mod competitiv în domeniul biomedical și al sănătății, și colaborază cu 5 rețele academice europene și mondiale. FEAM oferă consultanță la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește medicina umană și animală, cercetarea biomedicală, educația și prioritățile în domeniul sănătății. FEAM are în vedere dezvoltarea de proiecte și politici medicale în următoarele direcții:

- Editarea genomului uman: oportunități și provocări pentru Europa

- Medicina de precizie și asistența personalizată – noi dimensiuni - Sprijin pentru cercetarea europeană în domeniul sănătății - Inegalitatea în sănătate

Activitatea FEAM contribuie la Organismul de Consultanță Științifică pentru Politicile Academiilor Europene (SAPEA), proiect finanțat de Uniunea Europeană în cadrul programului “Horizon 2020”, în interacțiune cu Mecanismul European de Consiliere Științifică (SAM), ce furnizează către Comisia Europeană consultanță științifică independentă, interdisciplinară și bazată pe dovezi, cu privire la aspectele politicilor de sănătate. În acest mod Comisia Europeană are acces la cel mai bun aviz științific posibil, independent de interesele instituționale sau politice. FEAM va organiza un Forum deschis instituțiilor academice de cercetare, clinicilor, fundațiilor și industriei, în care să se discute aspectele esențiale ale cercetării științifice și politicilor de sănătate în UE. Progresele în terapia țintită și imunoterapia cancerului necesită regândirea practicilor europene de rambursare a costurilor pentru testele de identificare a mutațiilor. Cercetările și aplicațiile din acest domeniu au


60

primit sprijin prin numeroase proiecte de cercetare. FEAM consideră medicina personalizată o prioritate. O primă conferință "Medicina de precizie și sănătate personalizată – noi dimensiuni" a avut loc în iunie 2016 la Berna, iar următoarea astfel de conferință va fi organizată sub egida FEAM în Septembrie 2018 la Geneva. Acesta va fi organizată în paralel cu școala de vară a ESPT în Farmacogenomică și Terapie Personalizată.


61

PREZENTĂRI ORALE IMUNOLOGIE

FUNDAMENTALĂ


62


63

PO-IF1. SISTEMUL GLIMFATIC CEREBRAL SAU „VASELE LIMFATICE CEREBRALE NOI DRENEAZĂ CONCEPȚIILE VECHI”

Inimioara Mihaela Cojocaru UMF „Carol Davila”, București, România Clinica de Neurologie, Spitalul Clinic „Colentina”, București, România

Creierul este unic prin lipsa la nivelul său a unei vascularizații limfatice virtuale. La periferie, circulația limfatică faciliteză clearance-ul proteinelor extracelulare și a excesului de lichid din interstițiu. La nivelul creierului, în pofida arhitecturii sale complexe și a activității metabolice crescute a sensibilității celulelor neuronale de a schimba în mediul extracelular, nicio structură anatomică de organ foarte specializată nu a fost încă identificată să faciliteze clearance-ul limfatic eficient al soluțiilor extracelulare și a lichidului din parenchimul cerebral. A fost relevată recent prezența unui drenaj substanțial și semnificativ imunologic de la nivelul creierului spre ganglionii limfatici cervicali. Această cale paravasculară cerebrală larg răspândită, în care o mare parte din LCR subarahnoidian circulă prin parenchimul cerebral via spațiilor paraarteriale, efectuează schimb cu lichidul interstițial, existentă de-a lungul căilor paravenoase, este denumită cale „glimfatică”; este în principal realizată de astrocite și facilitează clearance-ul deșeului interstițial de la nivelul parenchimului cerebral. Lichidul cefalorahidian drenează într-o mai mică măsură via lamei cribriforme și mucoasei nazale spre ganglionii limfatici cervicali. Transportul glimfatic este controlat de nivelul de trezire a creierului, în cursul somnului spațiul interstițial cerebral extinzându-se semnificativ comparativ cu starea de veghe. Sistemul glimfatic pare să joace un rol important în patogenia unor afecțiuni neuroimune și neurodegenerative, precum scleroza multiplă, boala Parkinson și boala Alzheimer. Recunoașterea că encefalul folosește atât mecanisme locale cât și răspândite la organe pentru curățarea deșeului proteic interstițial poate oferi perspective noi asupra fiziopatologiei și profilaxiei neurodegenerării, precum și asupra agresiunilor și proteinopatiilor SNC uman.


64

PO-IF2. INHIBAREA PROLIFERĂRII PRIN CONTACT INTERCELULAR REDUCE AUTOFAGIA

Mariana Pavel-Tanasa1,2, Corina Cianga1, Daniela Constantinescu1, Carla F. Bento2, Maurizio Renna2, Petru Cianga1 1Departamentul de Imunologie, UMF „Grigore T. Popa” Iași, România 2Departamentul de Genetică Medicală, Cambridge Institute for Medical Research, Cambridge, UK

Introducere: Inhibarea proliferării celulare prin contact intercelular este o proprietate fundamentală a celulelor sănătoase de a-și înceta creșterea și puterea proliferativă atunci când ajung să ocupe tot spațiul care le este alocat. Acest comportament de oprire a proliferării celulare este întâlnit la majoritatea celulelor epiteliale, mai exact atunci când diviziunea celulară este stopată pentru a permite inițierea diferențierii celulare. Din punct de vedere patologic, pierderea acestui comportament de inhibare prin contact duce la creștere celulară necontrolată (caracteristică a tumorilor solide) și mărește abilitatea celulelor de a invada alte țesuturi (metastazare) [1]. Autofagia este o cale importantă de degradare intracelulară, care facilitează supraviețuirea celulelor canceroase mai ales când acestea sunt expuse unor perioade lungi de ischemie/ hipoxie și altor agresiuni metabolice cauzate de niveluri scăzute de factori de creștere sau inactivitatea proteasomului, situații relevante mediului intratumoral. Prin urmare, este importantă înțelegera rolul autofagiei în timpul inhibării proliferării celulare. Materiale și metodă: Pentru studiul autofagiei în celule epiteliale am folosit culturi de MCF10A cultivate la diferite densități (scăzute și, respective, crescute) și am investigat markerii autofagozomilor (LC3) și ai precursorilor acestora (ATG16L1), atât prin imunofluorescență, cât și prin Western blotting. Experimentele au fost realizate în prezența sau absenţa Bafilomicinei A1 (inhibitor lizozomal) în mediul de cultură (concentrație 400 nm, pentru 5h) [2]. De asemenea, am investigat şi dinamica citoscheletului de actină în aceste condiții. Rezultate: În urma experimentelor efectuate am observat că celulele cultivate la o densitate mare au niveluri mult scăzute de autofagie față de cele crescute dispersat. Acest fapt se datorează perturbării dinamicii citoscheletului de actină. Referințe:[1] Hanahan, D. & Weinberg, R. A. The hallmarks of cancer. Cell 100, 57-70 (2000).


65

[2] Pavel, M. & Rubinsztein, D. C. Mammalian autophagy and the plasma membrane. The FEBS journal, doi:10.1111/febs.13931 (2016).

PO-IF3. METODE VALOROASE DE IZOLARE ȘI CARACTERIZARE A EXOZOMILOR

Gabriela Elena Androsiac S.C. NOVAINTERMED, România

Exozomii sunt vezicule membranare de dimensiuni mici, de origine endozomală, eliberate în mediul extracelular. Aceste vezicule sunt secretate de către diferite tipuri celulare, cum ar fi celulele sistemului imunitar (celule T, B, dendritice), plachete sangvine, celule neuronale și endoteliale. Multă vreme exozomii au fost considerați ca fiind debriuri celulare fără nicio semnificație biologică. Cercetări recente au demonstrat însă rolul acestora în comunicarea intercelulară, punându-se astfel accent pe utilizarea lor viitoare ca biomarkeri în diagnosticul și terapia cancerului, ca vectori pentru livrarea anumitor medicamente sau pentru creșterea activității antivirale în cazul anumitor infecții (utilizarea lor pentru construirea unor vaccinuri). Metodele clasice de izolare și caracterizare a exozomilor sunt în prezent destul de limitate, datorită dimensiunilor foarte reduse ale acestora: între 30-100 nm. Citometria în flux reprezintă în prezent una dintre tehnicile puternice de referință pentru a studia proteinele de suprafață specifice diferitelor tipuri celulare sau markerii activatori de pe suprafața exozomilor, determinând în acest fel originea lor celulară.


66

PO-IF4. EXPRESIA BETA-SECRETAZEI, UN COMPONENT IMPORTANT AL CASCADEI AMILOIDULUI, ÎN CREIERUL ŞOARECILOR KNOCKOUT PENTRU CAVEOLINĂ-1

Maria Dudău 1, Elena Codrici1, Ionela Daniela Popescu1, Simona Mihai1, Laurenţiu Anghelache1, Cristiana Tănase1,2, Ana-Maria Enciu1,3 1INCD „Victor Babeș”, Bucureşti, România 2Universitatea „Titu Maiorescu”, Bucureşti, România 3UMF „Carol Davila” Bucureşti, România

Introducere: Proteina precursoare amiloidă (APP) este exprimată în creierul uman sănătos și a fost legată de boala Alzheimer (AD), în principal prin scindarea proteolitică de către beta-secretază. Caveolina-1, proteina structurală a caveolelor, s-a dovedit a fi asociată cu îmbătrânirea, dar rolul precis al cav-1 nu a fost demonstrat în patogeneza AD. În acest studiu, investigăm dacă expresia și activitatea beta-secretazei este influenţată de absenţa cav-1 și impactul asupra expresiei APP. Materiale și metode: Animale: șoareci C57B16 (control) și șoareci STOCK Cav1tm1Mls / J (knock-out pentru caveolină-1) de aceeași vârstă și sex. Activitatea beta-secretazei a fost măsurată prin FRET. Western Blot și electroforeza nativă au fost efectuate pentru APP, caveolin-1 și GAPDH. Rezultate: Nivelurile APP au fost diferite între regiunile corticale ale şoarecilor cav-1 KO și control, în special în cerebel. În fracția membranară provenită din cortexul cerebelos, cav-1 și APP au fost evidențiate la aceeași greutate moleculară, utilizând un protocol de electroforeză nativă. Concluzii: Șoarecele knock-out caveolin-1 este un instrument important pentru studierea proceselor neurodegenerative, prin urmare ar putea fi folosit ca un posibil model al bolii Alzheimer. Mai mult, rezultatele noastre indică o interacțiune funcțională la nivelul membranei între caveolina-1 și proteina precursoare a amiloidului. Acknowledgment: Acest studiu a fost finanțat de proiectul ANCS-UEFISCDI PN-II-RU-TE-2014-4-1534, contractul nr. 101/2015.


67

PREZENTĂRI ORALE IMUNOLOGIE CLINICĂ


68


69

PO-IC1. EXISTĂ O CORELAȚIE ÎNTRE MHC I ȘI NF-kB ÎN MIOZITE ȘI DISTROFII MUSCULARE?

Emilia Manole1,3, Gisela Găină1,5, Alexandra Bastian2,4 1INCD „Victor Babeș”, București, România 2UMF „Carol Davila”, București, România

3Spitalul Clinic Colentina, Centrul de Cercetare, București, România 4Spitalul Clinic Colentina, Departamentul Anatomie Patologică, București, România 5UB, Facultatea de Biologie, București, România

Stressul de Reticul endoplasmatic (sRE), acest mecanism non-imun care are un rol în patologia unor tipuri de miopatii, poate fi fenomenul care declanșează inflamația sau doar o consecință a acesteia. NF-kB este placa turnantă între componentele imună și non-imună în procesul de afectare a fibrei musculare, putând fi activat atât de căile de semnalizare de tip inflamator, cât și ca răspuns la sRE. Studii recente au arătat că o supraexprimare a MHC-I induce activarea NF-kB și declanșarea sRE în diferite forme de miozite. Dar este valabil și în alte tipuri de miopatii? Studiile noastre, făcute pe miozite și pe distrofii musculare forma centurilor, arată faptul că atunci când există un nivel ridicat al MHC-I, există și o supraexprimare a NF-kB, fără însă să existe o corelație directă între variația acestor două proteine. Deși ambele au o expresie fenotipică mai ridicată în miopatii față control, nivelul lor de supraexprimare nu prezintă o legatură directă. Presupunem că nivelul NF-kB depinde atât de prezența MHC-I, cât și de o serie de alți factori care intervin în inflamație și în sRE. Este posibil ca acest din urmă proces să nu fie activ la toți pacienții cu miopatii inflamatorii și atunci nivelul NF-kB să difere și în funcție de această patologie. Studii ulterioare vor evidenția și alți markeri ai sRE care să demonstreze existența acestui fenomen la pacientii investigati și corelarea cu nivelul NF-kB. Studiul s-a făcut pe biopsii musculare de la pacienți cu diferite forme de miozite și distrofii musculare. Expresia fenotipică a proteinelor investigate s-a pus în evidență prin imunohistochimie și Western blot. S-au utilizat criosecțiuni și fragmente de țesut muscular crioprezervat. Rezultatele pot avea impact atât în înțelegerea patologiei acestor boli, cât și în diagnostic. NF-kB ar putea constitui o potențială țintă terapeutică în miopatiile cu componentă inflamatorie.


70

Studiul a fost finanțat de MCI, Proiectul Nucleu PN 16.22.02.04./2016, “Biomarkeri proteomici și epigenetici în miozite și distrofii musculare, importanța lor în diagnosticul de precizie și ca posibile ținte terapeutice.”

PO-IC2. ACTUALITĂȚI ÎN SINDROMUL ANTISINTETAZĂ

Manole Cojocaru1,2, Inimioara Mihaela Cojocaru3,4

1Universitatea „Titu Maiorescu”, Facultatea de Medicină, București, România 2Centrul Clinic pentru Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia”, București, România

3UMF „Carol Davila”, București, România 4Clinica de Neurologie, Spitalul Clinic „Colentina”, București, România

Sindromul antisintetază este o tulburare autoimună cronică (2–3 ori mai frecventă la femei decât la bărbați), asociat cu boala interstițială pulmonară (cea mai importantă trăsătură), dermatomiozită (DM) și polimiozită (PM). Cauza sindromului antisintetază este încă necunoscută. Progresele recente în imunologie au ameliorat cunoștințele noastre și acum este posibil să clasificăm sindromul antisintetază conform cu prezența autoanticorpilor specifici miozitei. Markerul principal al sindromului antisintetază este prezența autoanticorpilor în ser față de aminoacil-tRNA sintetază (anti-ARS implicat în sinteza proteinei). Sindromul antisintetază este datorat anticorpilor IgG direcționați împotriva sintetazei. Anticorpii antisintetază includ: anti-histidil- (anti-Jo-1, fiind cel mai cunoscut), anti-treonil- (anti-PL-7), anti-alanil (anti-PL-12), anti-isoleucil- (anti-OJ), anti-glicil- (anti-EJ), anti-asparaginil- (anti-KS), anti-Wa, anti-tirosil- (anti-YRS), anti-fenilalanil-transfer RNA sintetază (anti-Zo) și particule de recunoaștere anti-semnal (anti-SRP). Anticorpii anti-Jo-1 sunt cei mai frecvenți anticorpi antisintetază (în 20-30% dintre pacienții cu PM/DM).


71

PO-IC3. IMUNOFENOTIPAREA LIMFOCITARĂ EXTINSĂ – METODĂ DE COMPLETARE A IMUNODIAGNOSTICULUI CELULAR ÎN INFECȚII RECURENTE LA COPII FĂRĂ IMUNODEFICIENȚĂ PRIMARĂ

Cornel Ursaciuc1,2, Mihaela Surcel2, Radu-Ionuț Huică2,3, Dan Ciotaru2, Adriana Narcisa Munteanu2, Ioana Ruxandra Pîrvu1,2, Ovidiu Bratu3, Coriolan Ulmeanu4 1Centrul de Diagnostic, INCD „Victor Babeș", București 2Secția Imunologie INCD „Victor Babeș", București 3UMF „Carol Davila”, București 4 Spitalul Clinic de copii "Grigore Alexandrescu", București

Introducere: Populațiile și subpopulațiile limfocitare sunt determinate în mod curent prin imunofenotipare limfocitară standard (ILS), care evaluează limfocitele T-CD3+, T-CD4+, T-CD8+, B, NK. ILS este suficientă pentru diagnosticul imunodeficiențelor celulare primare (IDP), dar poate fi neconcludentă în ceea ce privește infecțiile recurente (IR) neasociate IDP. În aceste situații este necesară o extindere a panelului celular investigat, cu categorii de limfocite ce pot avea impact în patogenia IR, determinate prin imunofenotipare limfocitară extinsă (ILE): T dublu-negative (T-DN) (CD3+CD4-CD8-), NKT (CD3+CD16/56+CD4±CD8±CD1d+), B imature (CD19+CD10+), B naive (CD19+sIg+), B de memorie (CD19+CD27+), plasmocite (CD19+CD38+). Metodologie: ILS și ILE au fost efectuate la 25 copii (1-9 ani) cu IR neasociate IDP. Determinările s-au realizat din sânge integral recoltat pe EDTA. Fenotiparea a fost efectuată printr-o metodologie cu 8 culori la citometrul în flux FACSCanto II (BD), utilizând anticorpi monoclonali specifici fluoromarcați și microsfere de compensare Anti-Mouse Ig, /Negative Control Particles Compensation Set (BD). Analiza datelor a fost efectuată cu software FACSDiva 6.1. Rezultate: Limfocitele B totale (CD19+) au fost scăzute la 67% cazuri, în special prin diminuarea subpopulației B naive. Limfocitele T totale (CD3+) au fost scăzute la 11% cazuri, dintre acestea 1/3 fiind scăderi de T-CD4+. T-DN au fost crescute la 22% cazuri, 75% din acestea fiind asociate cu scăderi ale T-CD4+. Celulele NK au fost crescute la 39% pacienți, fără modificări ale subpopulației NKT.


72

Îmbunătățirea generală a imunodiagnosticului s-a înregistrat la 22% din cazurile cu modificări ale populației T și 72% din deficiențele populației B. ILE a fost determinantă la 28% din cazurile cu scăderi de celule B. Concluzii: ILE poate determina cu mai mare acuratețe originea scăderilor populațiilor T, B sau NK în IR cu aspect celular neclar, în special pentru scăderile limfocitelor B totale și T-CD4+. Opțiunile diagnostice pot fi astfel mai variate și pot oferi soluții terapeutice fiecărui caz în parte. Lucrarea a fost realizată prin Programul Nucleu, derulat cu sprijinul ANCSI, proiectul PN 16.22.03-04.


73

POSTERE


74


75

P1. EVALUAREA TOXICITĂŢII IN VIVO A QUANTUM DOTS DE SILICIU

Delia A. Niţă, Miruna S. Stan, Anca Dinischiotu

Facultatea de Biologie, Universitatea din București, Departamentul de Biochimie și Biologie Moleculară, București, România

Introducere. Quantum dots de siliciu (Si/SiO2 QDs) sintetizate prin ablaţie laser prezintă o structură de tip miez-înveliş, având un miez de siliciu cristalin înconjurat de un înveliş de dioxid de siliciu amorf, şi dimensiuni cuprinse între 6 şi 8 nm. Scopul acestui studiu a fost reprezentat de evaluarea in vivo a gradului de stres oxidativ generat la nivel hepatic în urma administrării Si/SiO2 QDs. Materiale și metode. Toxicitatea QDs de siliciu a fost investigată prin injectarea în vena codală a acestor Si/SiO2 QDs la şoarecii albi de tip Swiss, fiind testate 3 concentraţii diferite (1, 10 şi 100 mg QDs/kg corp). După 24 ore de la administrarea nanoparticulelor, şoarecii au fost sacrificaţi şi prelevate ţesuturile hepatice. Din extractele proteice totale obținute au fost dozate activitățile specifice ale enzimelor antioxidante (superoxid dismutazei (SOD), catalazei (CAT), glutation peroxidazei (GPX), glutation reductazei (Gred), glutation S-transferazei (GST), glucozo 6-fosfat dehidrogenazei (G6PDH), precum şi concentraţia de glutation redus (GSH) şi de malonaldehidă (MDA), raportându-se rezultatele la un control reprezentat de şoarecii care au primit ser fiziologic. Rezultate. Analizele efectuate au arătat că primele două concentraţii de nanoparticule testate (1 şi 10 mg QDs/kg corp) nu au indus toxicitate la nivel hepatic, valorile fiind obţinute în apropierea controlului. În ceea ce priveşte cea mai mare doză administrată (100 mg QDs/kg corp), s-a remarcat scăderea cu 30% a activităţii CAT, cu 22% a activităţii G6PDH, cu 15% a activităţii GST şi cu 20% a activităţii GPX şi al nivelului GSH. Concluzii. Determinările efectuate demonstrează lipsa de toxicitate a Si/SiO2 QDs până la concentraţii de 10 mg/kg corp, neafectând balanţa redox la nivel hepatic. Rezultatele acestui studiu aduc dovezi experimentale cu importanţă deosebită în studiul utilizării in vivo a produselor pe bază de quantum dots în diverse domenii medicale.


76

P2. IMPACTUL SUPRAFEŢELOR HIBRIDE ASUPRA RĂSPUNSULUI MACROFAGELOR

Mădălina Icriverzi1,2, Livia Sima1, Valentina Dincă3, Anişoara Cîmpean2, Anca Roşeanu1

1IBAR, Departamentul Interacţii Ligand-Receptor, Bucureşti, România 2UB, Departamentul de Biochimie şi Biologie Moleculară, Bucureşti, România 3INFLPR, Departamentul de prelucrare fotonică a materialelor avansate, Măgurele, România

Introducere: Macrofagele sunt celule implicate din primele etape ale procesului inflamator până la rezolvarea acestuia, ele având un rol crucial în integrarea implanturilor osoase. Proprietăţile suprafeţelor biomaterialelor sunt importante în generarea răspunsului imun favorabil, macrofagele fiind un sensor de detectare timpurie a procesului inflamator. În acest studiu s-a investigat influenţa globală a compuşilor anti-inflamatori (lactoferina-Lf) şi osteogenici (hidroxiapatita-HA), precum şi a suprafeţelor generate prin combinarea lor într-un film copolimeric (Co) asupra răspunsului macrofagelor. Materiale şi metode: Adeziunea şi morfologia celulelor THP-1 diferenţiate la macrofage cultivate în contact direct cu filmele create, în prezenţa şi în absenţa unui stimul inflamator au fost evaluate prin tehnici de microscopie electronică de baleiaj (SEM) şi imunofluorescenţă. Proliferarea şi viabilitatea celulară au fost determinate prin tehnica colorimetrică cantitativă MTS şi prin investigarea microscopică LIVE/DEAD. Tehnica ELISA a fost utilizată pentru cuantificarea citokinelor pro-inflamatoare şi anti-inflamatoare eliberate de către celulele ataşate. Markerii membranari specifici polarizării M1/M2 au fost analizaţi prin microscopie de imunofluorescenţă. Rezultate: Toate suprafeţele analizate au permis aderarea celulelor THP-1, marcarea poteinelor actină şi vinculină precum şi analiza SEM evidenţiind morfologii celulare asociate cu compoziţia suprafeţelor şi cu tipul de tratament (+LPS/-LPS). Prezenţa LPS a condus la scăderea numărului de celule viabile ataşate la suprafeţele analizate. Cultivarea celulelor THP-1 pe suprafeţele Lf-HA-Co şi stimulate cu LPS a avut drept rezultat o scădere a nivelului factorului de necroză tumorală TNF-α, a citokinei pro-inflamatoare IL-6 şi o uşoară creştere a nivelului citokinei anti-inflamatoare IL-10, comparativ cu controlul. Evaluarea


77

polarizării macrofagelor prin microscopie de imunofluorescenţă a dezvăluit o activare specială, celulele afişând caracteristici pentru ambele stări de polarizare M1/M2. Concluzii: Rezultatele obţinute sugerează faptul că suprafeţele de tipul Lf-HA-Co determină o activare şi un comportament special al macrofagelor, făcând aceste acoperiri hibride promiţătoare pentru utilizarea în implantologia osoasă. Mulţumiri: UEFISCDI-PN-II-239/2014, proiect 4/2017 IBAR-Academia Română, Şcoala Doctorală a Universităţii Bucureşti-Facultatea de Biologie.

P3. INVESTIGAREA IN VIVO A EFECTELOR FLAVONOIZILOR ASUPRA CICATRIZĂRII CUTANATE

Constantin Căruntu1,2, Bogdan Marinescu3, Daniel Boda4, Carolina Constantin3, Monica Neagu3

1UMF „Carol Davila”, Dsciplina Fiziologie, București, România 2INDNBM „Prof. N.C. Paulescu”, Departamentul de Dermatologie, București, România 3INCD „Victor Babeș”, București, România 4UMF „Carol Davila”, Laboratorul de Cercetare în Dermatologie, București, România

Introducere: Evaluarea regenerării și remodelării pielii după un proces lezional este o provocare pentru cercetători dar și pentru dermatologi. În studiul nostru am utilizat dermatoscopia și microscopia confocală de reflectanță in vivo pentru monitorizarea efectelor administrării topice de diosmină și hesperidină asupra procesului de cicatrizare cutanată. Material și metode: Cercetarea noastră a fost efectuată pe șoareci BALB/c care au fost împărțiți în două loturi, unul tratat cu o cremă ce conține diosmină și hesperidină, iar cel de al doilea cu o cremă similară dar fără flavonoizi, după efectuarea unei incizii cutanate standard. Pentru fiecare șoarece am evaluat procesul de cicatrizare utilizând imagini clinice, dermatoscopice și de microscopie confocală de reflectanță preluate la 4 zile după efectuarea inciziei. Rezultate: Evaluarea imagistică complexă pe care am efectuat-o a pus în evidență diferențe semnificative între cele două loturi, arătând o regenerare mai rapidă a structurilor dermice și epidermice la șoarecii tratați cu flavonoizi, cu o reacție inflamatorie mai redusă, refacerea


78

structurilor fibro-elastice dermice și regenerarea parțială a aspectului normal al celulelor epidermice. Concluzii: Administrarea topică de diosmină și hesperidină accelerează regenerarea cutanată după o incizie standard, iar tehnicile moderne de investigare imagistică a pielii pot evidenția acest proces la nivel micromorfologic. Mențiune: Această lucrare este parțial susținută prin intermediul grantului PNII-PT-PCCA-2013-4-1386 (Proiect 185/2014) finanțat de UEFISCDI.

P4. MODEL EXPERIMENTAL DE ADMINISTRARE ORALĂ A UNUI IMUNOMODULATOR BACTERIAN

Sonya Ioana Ciulean, Crina Stăvaru INC „Cantacuzino”, Laborator Imunitate Celulară şi Moleculară, Bucureşti, România

Introducere: Polidinul a fost conceput ca o suspensie injectabilă care la un volum de 1ml, conţine 13 tulpini bacteriene gram pozitive şi gram negative izolate din teren, inactivate şi supuse bilolizei. În formularea finală conţinea pe lângă germeni şi excipienţi precum: clorură de sodiu, fenol, bilă de bou, apă pentru preparate injectabile. Scopul studiului a fost de evalua modificarile sistemice induse de administrarea orală de Polidin în diverse formulări. Metode: În studiu au fost folosiţi şoareci BALB/c femele, de 6-10 săptâmăni. Într-un prim experiment şoarecii au primit Polidin fie prin înglobare în hrană (1ml/zi), fie prin suplimentare în apă (10 %) timp de 5 zile. Într-un experiment secund, grupurile de şoareci trataţi cu Polidin au fost infectaţi cu Salmonella typhimurium în concentraţie de 109 germeni/ml şi monitorizaţi clinic 7 zile. Prin tehnica ELISA au fost determinate nivelele serice de IFNg, IL-6, MMP-9, KC, FAS, TNFα, iar prin citometrie de flux, producția intracelulară de specii reactive de oxigen (SRO). Rezultate: Analiza rezultatelor a arătat că după 5 zile de administrare de Polidin, scade nivelul seric al citokinelor analizate. La 7 zile post infecție profilul citokinic determinat este variabil între grupurile de șoareci în funcție de modalitatea de administrare și de formulare a Polidinului. Analiza tabloului clinic în toate grupurile de șoareci infectaţi a arătat prezenţa bolii, pierderea de greutate cea mai mare fiind înregistrată la


79

grupul de şoareci naivi. Comparativ cu martorul naiv infectat, un procent mai mare de celule medulare producătoare de SRO a fost detectat la șoarecii care au primit Polidin. Concluzie: Datele obținute arată că administrarea orală a suspensiei de Polidin exercită un efect imunomodulator prin scăderea nivelului seric al unor citokine proinflamatorii.

P5. COMPUȘII BIOACTIVI MODULEAZĂ DIFERIT MOLECULELE ASOCIATE APOPTOZEI ȘI ADEZIUNII CELULARE ÎN LINIA CELULARĂ DE ADENOCARCINOM MAMAR MCF-7

Camelia Mia Hotnog1, Mirela Mihăilă1, Anca Botezatu2, Iulia Iancu2, Liliana Puiu3, Viviana Roman1, Marinela Bostan1, Lorelei Irina Brașoveanu1

1Institutul de Virusologie „Ștefan S. Nicolau”, Centrul de Imunologie, București 2Institutul de Virusologie „Ștefan S. Nicolau”, Departamentul de inginerie genetică, București 3Institutul de Oncologie ”Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu”, București

Cancerul mamar reprezintă unul dintre cele mai invazive tipuri de cancer și este a doua cauză de deces la femei. Invazia tumorală și metastazarea implică mecanisme ca progresia aberantă a ciclului celular, evaziunea apoptozei, alterări ale adeziunii celulare și inducerea angiogenezei, acestea fiind rezultatul unor modificări genetice și epigenetice, în special la nivelul proto-oncogenelor și genelor supresoare tumorale, în final fiind generat un fenotip malign și rezistența la chimio- și radio-terapie. Creșterea expresiei unor molecule de adeziune, cum ar fi ICAM-1 (intercellular adhesion molecule), sau a unor factori angiogenici, reprezintă evenimente frecvente. Date recente au arătat că activarea proteinei reglatoare a apoptozei p53 ar putea conduce la creșterea expresiei ICAM-1, atât la nivel genic, cât și la nivel proteic. Studiul prezent a avut ca scop investigarea rolului reglator al compușilor bioactivi (resveratrol, curcumină și genisteină) asupra expresiei genice și proteice a unor molecule implicate în apoptoză și adeziune celulară în celulele de adenocarcinom mamar MCF-7. Acestea au fost tratate timp de 24h cu diferite concentrații de compuși biologic activi. Apoi celulele


80

au fost procesate până la obținerea cDNA și efectuarea analizei RT-PCR în sistem TaqMan. Capacitatea modulatorie a compușilor studiați a fost investigată pentru decelarea genelor TP53, Bcl-2, Bax, ICAM-1, CDH1, MUC-1. În plus, prin tehnica microarray și/sau citometrie în flux, s-a analizat expresia proteică a moleculelor studiate. Tratamentele aplicate au indus modularea profilului moleculelor de adeziune sau asociate procesului apoptotic. Analizele de corelație prin regresie liniară au demonstrat existența unei corelații directe semnificative statistic între nivelurile de expresie genică ale p53 și Bax, sau ICAM-1 și ligandul sau, MUC-1. Rezultatele au arătat existența unei corelații între genele care codifică molecule associate proceselor de apoptoză și adeziune celulară, acestea fiind modulate în mod diferit de tratamentele singulare sau combinate.

P6. NITRIC OXID SINTAZA DE TIP NEURONAL (nNOS) - MARKER PENTRU DIAGNOSTICUL DISTROFIILOR MUSCULARE

Gisela Găină1,2, Emilia Manole1, Elena Ionică2

1INCD „Victor Babeș”, București, România 2Departmentul de Biochimie și Biologie Moleculară, Facultatea de Biologie, Universitatea din București

Introducere: Distrofiile musculare sunt un grup de boli musculare moștenite cu caracteristici clinice și patologice comune, dar care diferă între ele prin gravitate, mod de transmitere și proteina implicată. Lipsa unui tratament pentru aceste afecțiuni invalidante justifică interesul pentru identificarea de biomarkeri de diagnostic și prognostic al acestor maladii. Obiectivul studiului a fost de a confirma, pe un lot de pacienți cu distrofie musculară Duchenne/Becker (DMD/DMB) și distrofie musculară de tip forma centurilor (DMFC), nNOS ca potențial biomarker pentru diagnostic și prognostic al bolii în distrofiile musculare. Materiale şi metode: Studiul a fost efectuat pe un lot de 20 de pacienți cu DMD/BMD, 10 pacienți cu distrofie musculară de tip forma centurilor și 10 probe provenite de la martori sănătoși. A fost evaluată calitativ prin imunofluorescență (IF) și cantitativ prin western blot (WB) expresia


81

proteinelor de interes din mușchiul scheletic (distrofina, utrofina, α -, β și γ -sarcoglican, calpaina-3, nNOS și caveolina-3). Rezultate: La pacienții fără afectare musculară, există o reacție imunohistochimică pozitivă pentru nNOS pe fața internă a membranei fibrelor musculare, fiecare fibră prezentând un marcaj uniform pe întreaga suprafață a sarcolemei. Absența distrofinei din fibrele musculare scoate în evidență existența a două fenotipuri: absența expresiei nNOS (-) și reducerea nivelului de expresie nNOS la nivelul sarcolemei. Totodată s-a observat că prezența nNOS în citosol este asociată unui fenotip sever de distrofinopatie. Deficiența nNOS a fost observată și în DMFC când este implicat complexul sarcoglicanilor, o ușoară reducere a expresiei în calpainopatii și o expresie normală în caveolinoaptii. Concluzii: Această variabilitate a expresiei nNOS în diferite tipuri de distrofii musculare ar putea fi parțial datorată prezentei fibrelor în regenerare în muschiul distrofic sugerând interacțiuni cruciale între nNOS și proteinele musculare implicate în distrofiile musculare (distrofina, calpaina-3, sarcoglicanii). Totodată aceste rezultate demonstrează importanța evaluării expresiei nNOS în suspectarea unei distrofii musculare, nNOS putând fi un marker important de diagnostic și prognostic în distrofiile musculare.

P7. MOLECULE CIRCULANTE ASOCIATE PROCESULUI INFLAMATOR ÎN PATOLOGIA CARDIOVASCULARĂ

Irina Huică1, Gabriela Anton1, Adriana Pleşa1, Iulia Virginia Iancu1, Anca Botezatu1, Mariana Anton2 1Institutul de Virusologie „Ștefan S. Nicolau”, Bucureşti 2Spitalul Clinic „Colţea”, UMF „Carol Davila”, Bucureşti

Introducere: Boala cardiovasculară, principala cauză a morbidităţii şi mortalității în rândul adulţilor, este puternic influențată de statusul proaterogen de la nivel endotelial. Substratul imunologic al inflamaţiei este determinat de citokinele proinflamatorii, care iniţiază o cascadă proaterogenă si formarea plăcii de aterom. Unele moleculele de miRNA au un rol important în inflamația și funcția plachetară, nivelurile lor circulante fiind asociate cu boala vasculară. Scopul acestui studiu a fost stabilirea profilului inflamator la pacienţi cu afecţiuni cardiovasculare şi a nivelurilor de expresie a miR-21 şi miR-126 circulant.


82

Materiale şi metode: În studiu au fost inclusi 102 pacienţi cu afecţiuni cardiovasculare (HTA, BCI, CMI) şi 29 subiecţi sănătoşi (lot control) de la care s-a recoltat sânge din care s-a izolat ARN total (Trizol - Invitrogen). Nivelurile plasmatice ale IL-6, IL-10, TNF-, TGF-β1 şi ale TLR-4 au fost cuantificate în RT-PCR (real-time PCR) (ABI), faţă de GAPDH şi de lotul control, iar expresiile miR-21 şi miR-126 circulant au fost cuantificate în sistem Taqman faţă de RNU43. Analiza statistică a fost efectuată cu programul GraphPad Prism (ANOVA, Mann-Whitney, regresie liniară şi corelare Spearman). Rezultate: Au fost analizate statistic (Mann-Whitney) nivelurile expresiilor moleculelor circulante studiate, între grupul de pacienţi şi lotul control diferenţe statistic semnificative (p<0,05) notându-se pentru expresia IL-6 (p=0,0016), TGF-β1 (p=0,0045) şi TNF- (p=0,0103). Expresiile miR-21şi miR-126 circulant au fost semnificativ scăzute la pacienţi, faţă de grupul control (p<0,0001), iar coeficientul de regresie liniară, r2=0,4165, precum şi factorul de corelare Spearman r=-0,6654, (p<0,0001) au indicat o corelaţie inversă între TGF-β1 şi miR-21, pentru subiecţii studiaţi. Concluzii: Nivelul de expresie miR-21 ȋn cazurile studiate sugerează o mai bună asociere cu profilul inflamator comparativ cu expresia miR-126. Implicarea miR în procesul inflamator ȋn patologia cardiacă este conturat de corelaţia semnificativă ȋntre expresia miR-21 şi nivelurile TGF-β1 (ţinta sa).

P8. COMPLEXE NOI DE RUTENIU (III) CU CO-SOLVENȚI – POTENȚIALI AGENȚI ANTI-TUMORALI ÎN TRATAMENTUL CANCERULUI DE COLON

Mirela Mihăilă1, Camelia Hotnog1, Viviana Roman1, Marinela Bostan1, Valentina Uivaroși2, Lorelei I. Brașoveanu1

1Institutul de Virusologie „Ștefan S. Nicolau”, Centrul de Imunologie, București, România 2UMF „Carol Davila”, Facultatea de Farmacie, Departamentul de Chimie Generală și Anorganică, București, România

Introducere: Metalele sunt componente celulare esențiale pentru organismele vii și în condiții normale sunt strict reglementate. Complexele de coordonare au devenit probe atractive ca potențiali agenți


83

anticancerigeni, dar absorbția, toxicitatea și rezistența la metalo-droguri, trebuie studiate înainte de utilizarea clinică. Cancerul colorectal este al treilea dintre cele mai comune tipuri de cancere umane din lume și implică modificări genetice, progresie aberantă a ciclului celular, rezistența la inhibarea creșterii, replicarea fără limită, evaziunea apoptozei, inducerea angiogenezei și modificarea adeziunii celulare. Utilizarea clinică a cisplatinului și a analogilor acestuia poate fi limitată de rezistența tumorii la medicamente și efectele adverse, prin urmare compușii de ruteniu (RuIII), ar putea fi luați în considerare ca medicamente alternative. Metode: Citotoxitatea complexelor noi de Ru(III) cu co-solvenți, comparativ cu CisPt, a fost testată pe linia celulară umană de cancer de colon LoVo, utilizând testul colorimetric cu MTS. În plus, analiza celulelor în timp real (RTCA) prin sistemul xCELLigence, a fost utilizată pentru a monitoriza continuu citotoxicitatea mediată de compuși față de proliferarea celulelor. Efectele de modulare ale compușilor Ru(III) au fost evaluate prin exprimarea genelor moleculelor asociate apoptozei prin RT-PCR în sistemul TaqMan, în timp ce proliferarea prin fazele ciclului celular și evenimentele apoptotice au fost evaluate prin abordări prin citometrie în flux. Rezultate și concluzii: Experimentele noastre, efectuate pe celule tumorale LoVo tratate cu complexe de Ru(III) și co-solvenți, au arătat o proliferare a celulelor diminuată, niveluri crescute de apoptoză și procente scăzute de nuclee în faza S a ciclului celular. Analizele statistice au arătat corelații semnificative între expresia genică a moleculelor pro-apoptotice p53, anti-apoptotice Bcl-2 și nivelele de apoptoză în celulele tratate cu compușii noi de Ru(III). Bazându-se pe interfața dintre biologia moleculară și chimia bioanorganică, complexele de Ru(III) ar putea fi utilizate în viitor ca probe pentru a viza căile moleculare, ca agenți anticancerigeni.


84

P9. ACTIVAREA CELULELOR NK PENTRU IMUNOTERAPIA CANCERULUI

Gheorghiţa Isvoranu1, Mihaela Surcel1,2, Bogdan Marinescu1,3, Florina Lucia Cionca1, Radu-Ionuț Huică1,4, Adriana Narcisa Munteanu1, Dan Ciotaru1, Manuella Militaru3, Ovidiu Bratu4, Monica Teodora Neagu1,2, Cornel Ursaciuc1

1INCD „Victor Babeș”, Bucureşti, România 2Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie, România 3USAMV Facultatea de Medicină Veterinară, București, România 4UMF „Carol Davila”, București, România

Introducere: Celulele NK sunt un instrument promițător pentru imunoterapia cancerului, deoarece acestea recunosc și ucid eficient celulele tumorale. În acest context, cultivarea ex vivo este o opțiune atractivă de a crește numărul de celule NK și de a le îmbunătăți potențialul antitumoral înainte de aplicațiile clinice. Receptorii citokinici transmit semnale importante care reglează proliferarea, supraviețuirea, activarea și funcțiile efectoare ale celulelor. În acest studiu, am testat două citokine, IL-15 și IL-21, care reglează dezvoltarea celulelor NK, supraviețuirea și funcția. Materiale şi metode: Am utilizat șoareci C57BL/6, în vârstă de 8-10 săptămâni. Au fost isolate celulele NK din spline provenite de la șoareci sănătoși și purtători de tumoră. Celulele CD3-NK1.1+ au fost îmbogățite prin selecție negativă și cultivate peste noapte (20-22h) în prezența citokinelor (IL-15+IL-21) sau doar în prezența IL-15 (control) și apoi au fost caracterizate prin citometrie în flux, test de citotoxicitate. Rezultate: Celulele NK provenite de la șoareci sănătoși, cât și de la șoareci purtători de melanom activate cu tandemul de citokine sau doar cu IL-15 (control) au prezentat similarități fenotipice în ceea ce privește exprimarea markerilor de activare ai celulelor NK: CD11c, CD45R, gp49B, CD27 și receptorii citokinici CD122 (IL2 /15 Rβ), CD132 (lanțul comun γ). În plus, observăm o expansiune preferențială a markerului CD69 pe celulele NK1.1+ provenite de la șoareci sănătoși și purtători de melanom și o creștere a expresiei markerului CD11b pe celulele NK activate cu tandemul IL-15+IL-21 la șoarecii sănătoși. Când am testat capacitatea de a ucide țintele YAC-1, toate grupurile de celule NK au prezentat citotoxicitate similară.


85

Concluzii: Aceste date sugerează că IL-21 poate fi utilizată eficient în combinație cu alte citokine care stimulează proliferarea și maturarea celulelor NK. Tratamentul cu IL-21 a condus la o maturare a funcțiilor celulei NK. Mențiune: Lucrare sprijinită de Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică din România prin proiectul PN 16.22.04-04.

P10. MODEL MURIN DE CARCINOM GENITAL INDUS PRIN TRANSPLANTARE CELULARĂ

Bogdan Marinescu1,2, Gheorghiţa Isvoranu1, Cătălin Gabriel Manole1, Manuella Militaru2 1INCD „Victor Babeş”, Bucureşti, România 2USAMV Facultatea de Medicină Veterinară, Bucureşti, România

În prezent, cancerul reprezintă o cauză majoră a mortalităţii pe glob. Conceperea de modele animale experimentale de cancer mereu a însemnat un punct de cotitură pentru studierea fiziopatologiei şi evaluarea de noi agenţi terapeutici. Scopul acestui studiu este de a stabili un protocol pentru obţinerea de şoareci femelă cu carcinom uterin indus prin grefare. Pentru studiu au fost folosite şase femele de şoareci din linia C57Black/6. După anestezierea generală, a fost efectuată incizia abdominală în scopul expunerii cornului uterin stâng. Suspensia de celule a fost obţinută anterior de la şoarece cu carcinom donor şi ajustată la 2.6 x 107 celule/ml. Fiecare animal a fost inoculat cu 0.1 ml din suspensie, în lumenul cornului uterin stâng, la cinci milimetri distanţă de uter. La opt zile după inoculare au fost detectate prin palpare neoformaţiuni la animalele care au răspuns pozitiv grefării tumorale. Peste alte două zile a fost observată asimetrie abdominală. Examinarea ecografică a fost efectuată pentru documentare vizuală a neoformaţiunilor. La şaisprezece zile după inoculare s-a făcut necropsie pentru recoltarea neoformaţiunilor. Volumul acestora a fost măsurat, indicând o rată de creştere notabilă. Având în vedere rezultatele noastre dar şi consecvenţa observată în progresia tumorală putem concluziona că acest protocol poate fi fiabil pentru generarea de şoareci cu carcinom uterin pentru studii ulterioare în cercetarea cancerului. Mențiune: Lucrare sprijinită de Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică din România prin proiectul PN 16.22.04-02.


86

P11. ANTICORPII ANTI-ALOTIP ÎN ARTRITA REUMATOIDĂ TRATATĂ CU AGENȚI BIOLOGICI ANTI-TNFα

Mihaela Surcel1,2, Adriana Narcisa Munteanu1, Radu-Ionuț Huică1,3, Ioana Ruxandra Pîrvu1, Dan Ciotaru1, Ionela Neagoe1, Gina Manda1, Gheorghița Isvoranu1, Ovidiu Bratu3, Monica Neagu1,2, Cornel Ursaciuc1 1INCD „Victor Babeș”, București, România 2Universitatea București, Facultatea de Biologie, București, România 3UMF „Carol Davila”, București, România

Introducere: Artrita reumatoidă (AR) este o afecțiune inflamatorie cronică cu mecanism autoimun, care deseori produce distrucție articulară și deteriorare funcțională. Deși introducerea terapiilor biologice a revoluționat tratamentul AR, 20-40% din pacienți nu răspund la medicație (non-responderi). Efectele secundare și costurile ridicate ale terapiei impun identificarea de noi biomarkeri cu roluri cheie în diferite stadii de evoluție a AR. În cadrul studiului a fost monitorizată apariția anticorpilor anti - inhibitori de TNF (biomarkeri predictivi ai răspunsului la tratament) și s-a urmărit asocierea între prezența aloanticorpilor și dezvoltarea unui rezultat clinic negativ (reacție adversă la medicament și eșecul tratamentului). Materiale și metode: Cazuistica a cuprins un lot de 21 de pacienți (25-77 ani) diagnosticați cu AR, non-responderi la metotrexat, la care s-a inițiat terapia anti-TNFα prin administrare de Adalimumab (ADA), la 10 pacienți, respectiv Etanercept (ETA), la 11 pacienți. Au fost dozați semicantitativ anticorpii anti-ETA, respectiv anticorpii anti-ADA, din plasmă prin tehnica ELISA; testările au fost realizate înainte de terapie și pe parcursul a mai multor vizite. Activitatea bolii a fost monitorizată cu ajutorul scorului DAS28. În funcție de valoarea acestuia, pacienții au fost împărțiți în câte 3 grupuri (responderi, parțial-responderi, non-responderi). Rezultate: Anticorpii anti-ETA: 36% din pacienții considerați prezintă anticorpi anti-ETA după 6 luni de terapie sau mai mult, deși scorul DAS28 are un trend descendent. Pentru restul pacienților investigați valorile negative sunt în concordanță cu evoluția favorabilă a scorului DAS28. Anticorpii anti-ADA: 90 % din pacienții considerați prezintă anticorpi anti-ADA după 3 sau 6 luni de terapie, dar și în acest caz scorul DAS28 are un trend descendent. Un singur pacient, non-responder la ADA, nu


87

prezintă anticorpi. Anticorpii anti-ADA nu reflectă evoluția activității bolii. Pacienții responsivi la terapie sau parțial responsivi, pentru care s-au înregistrat scăderi ale scorului DAS28 chiar și remisie, devin seropozitivi pe parcursul terapiei anti-TNF. Concluzii: Rezultatele experimentale obținute sugerează că prezența anticorpilor anti - agent terapeutic nu conduce neapărat la lipsa răspunsului la terapie, după cum un răspuns slab la terapie poate avea alte cauze decât anticorpii anti-alotip. În cazul pacienților non-reponderi nu este exclus ca anticorpii să formeze complexe imune cu ADA, respectiv ETA și în consecință să nu poată fi detectați prin tehnica ELISA. Lucrarea a fost realizată prin Programul Nucleu, derulat cu sprijinul ANCSI, proiectul PN 16.22.03.05.

P12. LIMFOCITE B DE TRANZIȚIE T2 LA COPII CU INFECȚII RECURENTE FĂRĂ IMUNODEFICIENȚĂ PRIMARĂ

Radu-Ionuț Huică1,2, Mihaela Surcel1, Dan Ciotaru1, Adriana Narcisa Munteanu1, Ioana Ruxandra Pîrvu1,3, Coriolan Ulmeanu4, Cornel Ursaciuc1,3 1INCD „Victor Babeș”, București, România 2UMF „Carol Davila”, București, România 3Centrul de Diagnostic, INCD „Victor Babeș”, București, România 4Spitalul Clinic de copii "Grigore Alexandrescu", București, România

Introducere: Limfocitele B (LB) de tranziție sunt primii precursori ai celulelor B care migrează din măduva hematogenă în sângele periferic. Scopul lucrării a fost analiza potențialelor modificări cantitative ale populației LB T2, definite aici prin CD45high, CD19+, CD20+, CD27-, CD38+, CD10+, IgM+ și IgD+, la copii cu infecții recurente (IR) fără imunodeficiență primară (IDP). Material și metode: A fost efectuată imunofenotipare limfocitară (IFL) cu 8 culori la 31 de copii (1-9 ani) cu IR fără IDP. Proba analizată a fost sânge integral recoltat pe EDTA, lotul de control fiind format din 6 copii cu valori normale la IFL. La achiziția datelor au fost utilizate citometrul în flux BD FACSCanto II și programul BD FACSDiva 6.1, compensarea revărsărilor de fluorescență fiind efectuată cu trusa Anti-Mouse Ig,


88

/Negative Control Particles Compensation Set (Becton Dickinson). Analiza datelor a fost realizată în FCS Express 6 (De Novo Software). Rezultate: Analiza comparativă a celor două grupe de cazuri (pacienți vs. control) a condus la obținerea următoarelor valori procentuale: limfocitele B CD19+CD20+ din totalul limfocitelor 17±7 față de 22±3, LB T2 din totalul limfocitelor 4,84±4,39 față de 2,76±2,26, iar procentul LB T2 din LB 0,26±0,18 față de 0,12±0,10. Concluzii: Variațiile mari ale deviațiilor standard nu permit confirmarea sau infirmarea unor diferențe semnificative între valorile procentuale ale populației LB T2 la grupul de copii cu IR fără IDP față de cel de control. Studiul a fost efectuat prin grant al Ministerului Educației și Cercetării, proiect Nucleu nr. 22N 03 04/2016.

P13. DELEȚIA CLUSTERULUI MIR-17-92 ÎN CELULELE STEM HEMATOPOIETICE ȘI PROGENITORI URMATĂ DE EVALUAREA FENOTIPICĂ A POPULAȚIILOR MIELOIDE

Ștefania Rogozea, Valeriu Cișmașiu, Florina Gisela Gaină, Cristina Mariana Niculițe INCD „Victor Babeș”, București, România

Clusterul miR-17- 92 este codificat în genomul uman pe cromozomul 13 și reprezintă un grup de șase microARN-uri (miR-17, miR-18a, miR-19a, miR-19b, miR-20a și miR-92a). Expresia acestor microARN-uri este importantă pentru proliferarea celulară, în supresia apoptozei celulelor canceroase și în inducerea angiogenezei tumorale. De asemenea studiile arată că aceste microARN-uri prezintă funcții importante în timpul dezvoltării normale a organismului. În studiul nostru, am eliminat clusterul miR-17-92 din celule prin încrucișarea șoarecelui purtător al transgenei Mx1-Cre cu o linie de șoareci în care gena clusterului are inserate secvențe "flox" apoi am indus deleția clasterului prin administrarea de Poly I:C, un imunostimulant frecvent folosit în activarea promotorului Mx și expresia Cre. Prin metoda PCR am demonstrat abesența totală a clusterului miR-17-92 după inducerea deleției apoi am realizat caracterizarea imunofenotipică a celulelor stem hematopoietice și a progenitorilor acestora folosind markeri lineage( Kit, Sca1, Flt3, CD150, CD105, FcgR, CD41). Astfel am arătat că în urma ablației clusterului miR-17-92,


89

populațiile mieloide sunt modificate din punct de vedere a proporțiilor în vedere cu alte populații de celule hematopoietice. Datele sugerează faptul că clusterul miR-17-92 are un rol în diferențierea mieloidă. Această lucrare a fost realizată prin proiecte finanţate de Ministerul Educaţiei Naţionale (CNCS – UEFISCDI, nr. PN-II-ID-PCE-2012-4-0395 și PN-III-P2-2.1-PED-2016-1932).

P14. TRANSFERUL ADOPTIV AL CELULELOR NK PREACTIVATE CU CITOKINE ASIGURĂ REDUCEREA TUMORILOR EXISTENTE

Gheorghița Isvoranu1, Mihaela Surcel1,2, Bogdan Marinescu1,3, Florina Lucia Cionca1, Radu-Ionuț Huică1,4, Adriana Narcisa Munteanu1, Dan Ciotaru1, Manuella Militaru3, Ovidiu Bratu4, Monica Teodora Neagu1,2, Cornel Ursaciuc1

1INCD „Victor Babeș”, București, România 2Universitatea din București, Facultatea de Biologie, România 3USAMV Facultatea de Medicină Veterinară, București, România 4UMF „Carol Davila”, București, România

Introducere: Cancerul rămâne una dintre principalele cauze ale mortalității, în pofida eforturilor depuse în cercetare pentru descifrarea mecanismelor moleculare ale bolii și pentru dezvoltarea de noi abordări terapeutice, țintite și personalizate, cu efecte adverse acceptabile. Succesul în transferul celular adoptiv şi modularea ex vivo cu citokine a funcţiilor celulare, a stârnit interesul pentru imunoterapie în cancer. În prezent, imunoterapia este recunoscută ca fiind a patra alternativă în tratarea cancerului după chirurgie, chimio şi radioterapie. În acest studiu, am investigat dacă transferul adoptiv al celulelor NK preactivate cu IL-12/15/21 poate să reducă creșterea tumorilor existente la șoarece. Rezultatele noastre indică posibilități de dezvoltare a unor noi strategii terapeutice baze pe celule NK cu aplicare în clinică. Materiale şi metode: Au fost utilizaţi şoareci din liniile C57BL/6 şi B6.129S7-Rag1tm1Mom/J, de 8-10 săptămâni. Celulele NK au fost izolate prin selecţie negativă din spline de la şoareci B6.129S7-Rag1tm1Mom/J, folosind kitul de izolare (Miltenyi Biotec) şi tratate cu IL-12 (10 ng/ml), IL-15 (10 ng/ml) şi IL-21 (100 ng/ml) (R&D Systems) sau IL-15 (10 ng/ml) timp de 20 de ore. Şoarecii C57BL/6 au fost injectaţi subcutanat


90

cu 106celule B16F10 per animal și au primit celule NK la 7 zile după injectarea celulelor tumorale. Diametrele tumorale au fost măsurate cu şublerul, şi volumul tumoral a fost calculat după formula: 4 π r3 /3, unde r este media celor două diametre perpendicular. Rezultate: Celulele NK preactivate cu IL-12/15/21 au fost identificate în splină la trei săptămâni după transferul adoptiv, acestea fiind activate. Transferul adoptiv al celulelor NK preactivate cu IL-12/15/21 la şoareci a generat o scădere semnificativă a ratei de creştere tumorală la şoarecii primitori. Concluzii: Pe baza rezultatelor din modelul animal experimental, transferul adoptiv al celulelor NK preactivate cu citokine pare să fie promițător pentru terapia cancerului. Nu există nicio îndoială că celulele NK au un rol major în tratamentul cancerului, iar în viitor, imunoterapia cu celule NK de la "o nouă speranță" poate deveni "o realitate" pentru bolile maligne. Mențiune: Lucrare sprijinită de Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică Română prin proiectul PN 16.22.04-04.

P15. RĂSPUNSUL REDOX AL CELULELOR MONONUCLEARE PERIFERICE LA FURTUNA CITOKINICĂ DIN SÂNGE ÎN ARTRITA REUMATOIDĂ

Gina Manda1, Maria Dobre1, Ionela Neagoe1, Simona Mihai1, Denisa Predețeanu2, Cătălin Codreanu3 1INCD „Victor Babeș”, București, România 2Spitalul Clinic „Sfânta Maria”, București, România 3Centrul Clinic de Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia”, București, România Introducere: Artrita reumatoidă (RA) este o boală autoimună cu componentă inflamatorie pregnantă, cu manifestări locale și sistemice. Succesul terapiilor biologice care țintesc sistemul anti-TNFα au evidențiat rolul imunității nespecifice în patogenia acestei boli, posibil în corelație cu semnalele de pericol. În plus, rolul unor mecanisme de semnalizare redox, adesea ignorate, a fost recent evidențiat ca posibil mecanism de modulare a răspunsului imun în RA. Scop: Scopul lucrării îl constituie investigarea statusului redox al celulelor mononucleare izolate de la pacienți RA, în corelație cu activitatea bolii și cu răspunsul la terapie.


91

Metode: Activitatea bolii s-a evaluat în clinicile de reumatologie partenere pe baza scorului DAS28. De la pacienți RA au fost izolate plasma și celule mononucleare (PBMC). Profilul proteic în plasma s-a determinat prin multiplexare proteică cu tehnologia Luminex. Profilul de expresie a genelor implicate în stresul oxidativ și răspunsul antioxidant la nivelul PBMC s-a determinat prin pathway-focused PCR array. Rezultate: Datele experimentale evidențiază niveluri plasmatice crescute ale multor citokine pro-inflamatorii în plasma pacienților RA neresponsivi la terapia antireumatică curentă. Răspunsul bun la terapia anti-TNFα nu s-a corelat cu nivelul acestei citokine înainte de instituirea terapiei. Concentrația plasmatică a TNFα s-a încadrat în domeniul valorilor normale, dar pe parcursul terapiei biologice a crescut semnificativ odată chiar dacă scorul DAS28 a scăzut. În mod surprinzator, genele care codifică pentru TNFα, IL-1β și IL-18 au fost semnificativ sub-exprimate comparativ cu grupul control. De asemenea, furtuna citokinică pro-inflamatoare din plasma pacienților RA nu a fost însoțită de supra-exprimarea genelor implicate în stres oxidativ și răspuns antioxidant la nivelul PBMC. Concluzii: Furtuna citokinică din plasma pacienților RA nu pare să fie generată de PBMC și nu determină obligatoriu activarea stresului oxidativ în aceste celule. Potențiala semnificație a acestei disjuncții va fi discutată. Acknowledgement: Studiul a fost finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin proiectul PCCA 124/2014 Th17NET și proiectul Nucleu PN16.22.03.03.


92


93

PREZENTĂRI ORALE SPONSORI


94


95

PO-S1. INSTRUMENTE INOVATOARE PENTRU ANALIZA MODERNĂ ÎN CITOMETRIA DE FLUX

Ana Maria Georgescu Novaintermed, București, România

Noua generație BD AccuriC6 Plus face citometria de flux și mai accesibilă, cu aplicații largi în domenii cum ar fi imunologie, biologie celulară și cancer, plante și microbiologie și educație. Aplicația mobilă de la Miltenyi Biotec Augmented Reality (AR) este concepută pentru a vă ajuta să explorați caracteristicile unice ale anticorpilor recombinanți REAfinity™ și să aflați avantajele acestora pentru citometria de flux.

PO-S2. ABORDĂRI MODERNE ÎN IMUNOLOGIE

Irina-Valentina Cojocaru ACCELA, București, România

Imunoterapia afecțiunilor oncologice, alături de metodele chimioterapice, crește speranța de viață a pacienților și conferă un tratament adecvat, personalizat și eficient. Imunoterapia combină metode de explorare genetică, morfologie celulară, kinetică celulară și stabilirea unui profil imunologic, cu scopul identificării proteinelor inhibitoare pentru celulele canceroase. Prezentarea avantajelor utilizării kitului de imunotherapie pe instrumentul xCellIgence. Prezentarea platformei Irys pentru New Generation Mapping, cel mai bun instrument pentru oncohematologie.


96


97

PLENARY LECTURES


98


99

CP1. CELL ADHESION MOLECULES

Victor Cristea1,2, Lucian Pop2 1”Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania 2 ”Sf. Iosif” Medical Center, Cluj-Napoca, Romania

Cell adhesion molecules (CAM) are integral, cell surface glycoproteins that are involved in cell-cell interactions (intercellular adhesion) or cell-extracellular matrix by binding to their specific ligand. This adhesion is the basis of many biological processes: embryogenesis, tissue repair, immune and inflammatory responses. Intercellular adhesion may be homotypic if it occurs between cells of the same type or heterotypic - if it occurs between different cells. Also, molecules that bind to each other may be identical (homophilic adhesion) or different (heterophilic adherence). Such interactions lead to the transmission of signals received from the outside to the inside of the cell and to trigger events that can alter the activation state, cell mobility, and its phenotype. Their immune functions are related to: a) migration, activation and expression of the LT effector function; b) LT interaction with APC; c) the adherence, migration and penetration of phagocytic cells through the walls of the blood vessels; d) "homing" of lymphocytes in lymphoid tissues; e) generates a costimulatory signal of professional APC to naive LT (with no memory), signal required for clonal expansion. There are five main families of adhesion molecules, namely: integrins, selectins, cadherins, mucin-like molecules and the immunoglobulin superfamily.


100

CP2. GLYCONECTINS - PRIMORDIAL MOLECULES OF CELL RECOGNITION AND ADHESION

Octavian Popescu ”Babeș-Bolyai”University, Faculty of Biology, Cluj-Napoca, Romania

In order to understand the molecular basis for primordial self-recognition and non-self discrimination during the emergence of multicellular organisms, we focused our attention on the role of cell surface glycoconjugates in Porifera (marine sponges) xenogeneic cellular interactions. The complex biochemical investigations of these glycoconjugates have shown the occurrence of a new class of large cell surface proteoglycan molecules containing long glycan chains. These molecules are different from classical glycosaminoglycans, suggesting that sponge proteoglycans define a new class of primordial cell adhesion molecules, molecules named by us glyconectins (GNs). The physico-chemical, biochemical and structural analyses of GN glycans isolated from three marine sponge species (Clathria prolifera - GN1, Halichondria panicea - GN2, and Cliona celata - GN3) confirmed that the molecular mechanism of glycan-mediated homophilic GN interactions in Porifera is based on highly species-specific and Ca2+-dependent „associations”, approaching the degree of selectivity of the heterophilic immunoglobulin superfamily recognition system. Our studies establish a new paradigm for the pivotal role of primordial GN glycans in the self-assembly and non-self discrimination involved in cellular adhesion prior to the evolution to multicellularity.


101

CP3. ALLERGEN-SPECIFIC IMMUNOTHERAPY - ADVANCES AND HIGHLIGHTS


1”Victor Babeș” University of Medicine and Pharmacy Timișoara, Department of Functional Sciences, Timișoara, Romania 2Emergency Clinical County Hospital ”Pius Brinzeu” Timișoara, OncoGen Center, Timișoara, Romania

Allergen-specific immunotherapy (AIT) has been in use for over 100 years. It was first used for the treatment of grass pollen-induced hay fever (allergic rhinoconjunctivitis), but its indications were soon extended to other pollens, as well as to perennial allergens such as house dust mites, and to diseases such as asthma. The underlying immunologic mechanisms have been gradually understood; they involve generation of regulatory T cells, deviation of the allergic immune response from Th2 to Th1-type, a shift in allergen-specific antibody production from immunoglobulin (Ig) E to IgG4, as well as inhibition of responses from eosinophils, mast cells and basophils in the affected tissues. Along with the insights in the immune mechanisms of AIT came the realization that AIT is the only treatment that can modify the expression and history of allergic disease, inducing protection against disease progression and symptom improvement that persist for years after the treatment is discontinued. In recent years, there have been many developments regarding improved vaccination strategies, discovery of new molecules involved in molecular mechanisms and development of new biomarkers for AIT monitoring. Current advances also include the combination of probiotics, vitamins and biologicals with AIT, as well as the development of allergoids, recombinant and hypoallergenic vaccines that have retained efficacy and increased safety in comparison with traditional immunotherapeutics.


102

CP4. TO HAVE AND HAVE NOT: FUNCTIONAL DILEMMA OF DOUBLE-NEGATIVE T LYMPHOCYTES

Cornel Ursaciuc ”Victor Babeș” National Institute of Pathology, Bucharest, Romania

Double-negative T-lymphocytes (T-DN) are a normal T cell subpopulation present in up to 10% of peripheral blood lymphocytes. Until the last decade, T-DN cells have been somewhat neglected, being considered to support lymphoproliferation in lpr or gld mice and autoimmune lymphoproliferative syndrome (ALPS) in humans. Until a few years ago, T-DN cells have been somewhat neglected, being considered abnormal T cells that produce lymphoproliferation in lpr or gld mice and autoimmune lymphoproliferative syndrome (ALPS) in humans. Research on T-DN involvement in anti-infective immune response, immunoregulation, transplantation pathology and antitumor immune response have changed the perception of these cells, which are increasingly being investigated. The origin of T-DN may be in the thymus, where they are formed by downregulation of CD4 and CD8 molecules on double-positive thymocytes. An important auxiliary development is the hypo/demethylation of the CD8 molecule on T-CD8+ lymphocytes, with the generation of T-DN cells. Their accumulation in periphery in lymphoproliferative syndromes is due to an apoptosis defect in the Fas-FasL pathway. Studies in recent years have identified several categories of T-DNA lymphocytes, depending on the type of antigen receptor (TCR) or functions: or T-DN and regulatory T-DN. The T-DN phenotype is CD3+CD4-CD8-CD1d-, so identification by flow cytometry involves a 6-color "through lack" investigation, T-DN not being T-helper, T-cytotoxic, or NKT. Increasing this subpopulation in some infectious syndromes, autoimmune diseases or graft rejections justifies the possibility of introducing T-DN in an extended lymphocyte immunophenotyping proposed by the team of the Immunopathology Laboratory of "Victor Babeș" institute. The lack of major histocompatibility complex (MHC) receptors CD4 and CD8 does not cancel the ability of T-DN cells to recognize antigens. This process can occur in the absence of MHC restriction, due to the increased affinity of the TCR, which can recognize intact antigens or peptides based on their conformation. Interaction with the complex between the


103

antigenic peptide and MHC-2 molecule can be accomplished in the absence of CD4 by the action of Zap-70 intracellular activator linked to CD3. Activation of T-DN after contact with the antigen generates the secretion of various cytokines from the Th1 group (IFN-TNF-α) and the Th2 (IL-4, IL-10) group to which IL-17 and TGFβ are added. Functional ambiguity of T-DN lymphocytes makes them become a reservoir of T lymphocytes in various situations where this population is compromised (lymphotrophic infections, immunoproliferations, immunodeficiencies). Hence, to the use of T-DN cells as therapeutic targets, there is only one step that researchers are currently trying to do with experimental models of specific stimulation or adoptive transfer. This work was supported by Core Program, implemented with the support of NASR, project no. 16.22.03-04.

CP5. FROM NK TO ILC (INNATE LYMPHOID CELLS)

Corina Cianga, Petru Cianga Immunology Department, UMF ”Grigore T. Popa”, Iaşi, Romania

The NK cells (Natural Killer), discovered in the context of cellular cytotoxicity studies, were such named by Kiessling, Klein and Wigzell in 1975. NKs, primarily involved in tumor cell and virally infected cell lysis, are present both in tissues and within the blood stream. Accumulating evidence lead further to the discovery of a new set of cells, which were named “innate lymphoid cells” (ILC). These cells derive from the same lymphoid precursor, do not express an antigen receptor, have a similar phenotype with the NK cells, populate various tissues and display important similarities with CD4+ T cells as patterns of cytokine secretion are concerned. As a consequence, ILCs are capable of initiating early immune responses and thus play an essential role in the tissue-specific anti-pathogen immune responses, as well as in inflammation, tissue repair or metabolic homeostasis. By the means of their secreted cytokines, ILC have the possibility to interact and influence various hematopoietic and non-hematopoietic cells, belonging both to the innate and adaptive immunity. These cells act within the frame of innate immunity as effector cells: once stimulated by cytokines, they secrete on their turn cytokines that will amplify the received signals.


104

Three ILC cell populations are acknowledged, according to the secreted cytokines. These cell subpopulations owe their differentiation to transcriptional factors involved in various developmental and differentiation stages of T lymphocytes. Each ILC cell subpopulation interacts with different cells and thus generates three types of specialized integrated modules of immune responses, dedicated to the removal of a particular pathogen type. As the immune response progresses, according to the secreted cytokines, one of these modules will become dominant, a critical aspect especially for chronic processes such as persistent infections, allergies, autoimmunities and, last but not least, anti-tumor immune responses. Understanding ILCs biology will offer an important fundament for developing new treatments for these conditions.

CP6. IMMUNE-THERAPIES IN CANCER

Virgil Păunescu UMF „Victor Babeș”, Timișoara, Romania

The immune response in cancer is mainly a cell-mediated by NK cells and cytotoxic T cells. It is based on the detection of antigens expressed by tumor cells. In the case of neoplasms, antigens are those derived from self-mutated or over-expressed proteins. Immune response characteristics may be used to develop effective anti-tumor therapies on multiple sights: manipulation of the co-stimulatory signal, stimulation of antigen presenting cell’s activity, use of cytokine therapy, use of monoclonal antibodies, development of vaccines or, more recently, of modified T cells with chimeric antigen receptors (CAR). Normally, the immune system self-regulates by the presence of an inhibitory pathway containing CTLA-4 or PD-1 receptors. This pathway is a detriment in neoplasm therapy due to the ability of tumor cells to escape the immune response. Blocking of inhibitory receptors induces partial or complete tumor regression in up to 40% of patients, but the treatment presents adverse reactions - autoimmune inflammatory reactions. Precision (custom) therapy is currently based on targets that are not tumor-specific: CD19, CD20, HER2, etc. True personalization would


105

involve the identification of tumor specific antigens for each patient with neoplasia - targeted immunotherapy. One approach is represented by modified T cells expressing CAR. These have become one of the most promising cancer therapies with remarkable success in chronic lymphatic leukemia where the success rate is 90% (complete remission).

CP7. SHORT TELOMERS: MARKERS IN IMPAIRED CMV-IMMUNITY AND CONTROL FOLLOWING LUNG TRANSPLANTATION

Iulia Popescu Division of Pulmonary, Allergy and Critical Care Medicine, University of Pittsburgh School of Medicine, Pittsburgh, PA, 15213, USA

Idiopathic Pulmonary Fibrosis (IPF) is a common manifestation in patients with severely shortened telomere length (TL) and a leading indication for lung transplantation. CMV remains an important opportunistic pathogen in lung transplant recipients (LTRs), particularly in higher-risk, donor+/recipient- (D+R-) and donor+/recipient+ (D+R+), LTRs. We evaluated IPF LTRs compared to age-matched non-IPF LTRs and observed an increased incidence and risk for relapsing viremia following CMV therapy/prophylaxis. We stratified IPF LTRs (n=42) based on severely short TL (<10th percentile for age; n=29/42, 69%) and found that these patients had an increased risk of relapsing viremia and other CMV complications (end-organ disease, ganciclovir resistance) compared to controls. IPF LTRs with ≤10th percentile TL demonstrated impaired CMV phosphoprotein-65-specific and SEB-reactive CD8+ and CD4+ T-cell effector multifunction (IFN-, TNF-, CD107a, IL-2) and proliferative capacity compared to age-matched non-IPF LTRs or IPF LTRs with >10th percentile TL. Impaired CMV-specific proliferation strongly correlated with reduced induction of the key regulatory Type-1 transcription factor, T-bet, in short TL IPF LTRs. Exogenous IL-2 treatment rescued CMV-specific CD8+ T-cell in vitro proliferative and effector responses in LTRs with short telomeres. Together, our findings demonstrate that severely shortened TL predicts impaired CMV-specific T-cell immunity and viral control in high-risk IPF LTRs.


106

CP8. NRF2 MODULATES NEUROINFLAMMATION IN ALZHEIMER’S DISEASE

Antonio Cuadrado ”Victor Babeș” National Institute of Pathology, Bucharest, Romania Universidad Autónoma de Madrid, España

Damaged neurons activate inflammatory pathways that in turn participate in progression of neurodegeneration. The mechanisms involved in changing beneficial inflammation into the detrimental and chronic neuroinflammation characteristic of Alzheimer’s disease are still unknown but NRF2 transcription factor may be involved. We have addressed this question with a mouse that combines amyloidopathy and tauopathy with either wild type (AT-NRF2-WT) or NRF2-deficiency (AT-NRF2-KO). The proteinopathy induced cognitive deficits and premature death with a marked spinal deformity accompanied with motor problems that were accelerated by the absence of NRF2. A transcriptomic analysis demonstrated that AT-NRF2-KO evidenced dysregulation of the inflammation mediated by chemokine and cytokine pathway. Accordingly, deficiency in NRF2 worsened inflammatory parameters including more astrogliosis and microgliosis as determined by an increase in GFAP, IBA1 and CD11b. To determine whether pharmacological targeting of transcription factor NRF2 might provide a disease-modifying therapy, we employed dimethyl fumarate (DMF), a drug already in use as antioxidant modulator of inflammation for the treatment of multiple sclerosis. Daily oral gavage of DMF during six weeks improved cognition and motor problems in the AT-NRF2-WT mice compared with the vehicle treated animals. This study demonstrates the relevance of inflammatory response, tightly regulated by NRF2 activity and provides a new strategy to fight Alzheimer’s disease.


107

PLENARY LECTURE - COST -


108


109

CPC. ARRAY-BASED COMPARATIVE GENOMIC HYBRIDIZATION FOR GENOMIC ANALYSIS IN CUTANEOUS MELANOMA

Monica Neagu1,2,3, Carolina Constantin1,3, Carmen Dumitru3, Aurora Arghir1,4, Andreea Țuțulan-Cuniță5, Sorina Papuc1, Sabina Zurac2,4 1”Victor Babes” National Institute of Pathology, Immunology Department, 99-101 Splaiul Independentei, Bucharest, Romania 2Faculty of Biology, University of Bucharest, 93-95 Splaiul Independentei, Bucharest, Romania 3Colentina University Hospital, Pathology Department, 19-21 Stefan cel Mare Blv., Bucharest, Romania 4”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, 8 Eroii Sanitari Blv., Bucharest, Romania 5Cytogenomic Medical Laboratory, 10 Albac Str., Bucharest, Romania

Accounting for 6% of all skin cancers, cutaneous melanoma (CM), in spite of the newly developed immune-therapies, remains the skin cancer with the highest mortality (80 % of all skin cancer death). Although the European highest incidence is acknowledged for Sweden and Denmark, and Romania is positioning on the first to last position regarding incidence, it has the highest mortality related to cutaneous melanoma, especially for 45-55 years group age. In the search for pro-/anti-tumorigenesis immune mechanisms in CM we have focused on partial reggression. As our prior studies have focused on proteomic approaches of this issue, now we are tackling the genomic profiling of regressed and non-regressed areas of CM. In 120 CM tumors with/without partial regression samples we have used new investigation method array-based comparative genomic hybridization (CGH-array) to identify genomic copy number variants (CNVs) in these areas. We have found that in the non-regressed areas there is a huge arry of CNVs mainly characterized by amplifications, while in the partial regressed areas (from the same tumor tissue) the identifyed CNVs are lower as multitudine. Moreover the highest frequency amplifications that were found in non-regressed areas were in Interferon Regulatory Factor 4, Interleukin 3; C-X-C Motif Chemokine Ligand 12, Insulin Like Growth Factor 2,Zinc Finger Protein 771/ 778, ADAM Metallopeptidase Domain 3A. To the contrary as 64% of the investigated partially regressed areas had no CNV, the Zinc Finger Protein 771/ 778, ADAM Metallopeptidase Domain 3A and Zic Family


110

Member 3, the top 3 frequently found alterations, were identified with deletions. Up to our knowledge this is the first reported study on CNVs in the partial regressed and non-regressed areas of CM and we have found important genomic immune-related elements that probably account for regression in CM. Acknowledgement. PN-II-PCCA-2013-4-1407 (MELTAG, Grant no. 190/2014)


111

WORKSHOP - HEMATOLOGY


112


113

W-H1. CLINICAL IMPLICATIONS OF MINIMAL RESIDUAL DISEASE IN MALIGNANT HEMOPATHIES

Horia Bumbea Haematology Department, Clinical Emergency Hospital Bucharest, Romania

The response to treatment in malignant hemopathies has been classically evaluated by analyzing the complete remission criteria. As new therapies improved the therapeutic response, the concept of deep response emerged, which is analyzed by high performance, immunophenotypic or molecular genetics techniques. In acute leukemia, minimal residual disease (MRD) analysis became part of the therapeutic protocol in acute lymphoblastic leukemia and is currently being implemented in prognostic stratification in acute myeloblastic leukemia. Chronic Lymphocytic Leukemia (CLL) benefits from a steady improvement in treatment options over the past few years. Last generation treatments have increasingly led to increasing rates of complete clinical remission. At the same time, it became the feasible target of molecular eradication of the disease, similar to chronic myeloid leukemia. Also, in multiple myeloma, (MM), MRD analysis is included in the citation to evaluate the response in international guidelines. The significance of MRD is extremely important because data from recent clinical trials have shown that MRD is an independent predictor of the therapeutic response, namely, progression-free survival (PFS) and global survival (OS). The translation of the use of MRD analysis in clinical trials to its use in clinical practice is therefore the next step that is possible given that currently MRD is considered a real-time surrogate marker for the evaluation of the response, which will guide the therapeutic decision, relapse prevention, according to the MRD assessment. The optimization of MRD analysis by flowcytometry has led to the easy introduction of this practice in all cytometry laboratories.


114

W-H2. THE IMPORTANCE OF MULTIPARAMETRIC INVESTIGATION IN THE DIAGNOSIS OF ERYTHROLEUKAEMIA

Ana Maria Vlădăreanu Haematology Department, Clinical Emergency Hospital Bucharest, Bucharest, Romania

W-H3. THE IMPORTANCE OF MORPHOLOGY AND CYTOCHEMISTRY IN THE DIAGNOSIS OF ACUTE MYELOBLASTIC LEUKAEMIA

Cristina Enache Haematology Department, Clinical Emergency Hospital Bucharest, Bucharest, Romania

W-H4. GENETIC DIAGNOSIS OF ACUTE LEUKEMIAS – FROM KARYOTYPE TO NEXT – GENERATION MAPPING

Aurora Arghir1,2, Sorina Mihaela Papuc1, Raluca Colesniuc1, Diana Cisleanu2,3, Horia Bumbea2,3, Ana-Maria Vlădăreanu2,3 1”Victor Babeș” National Institute, Bucharest, Romania România 2”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

3Clinical Emergency Hospital Bucharest, Bucharest, Romania


115

WORKSHOP - VACCINES


116


117

W-V1. A NOVEL CHIMERIC HEPATIS B VIRUS S/preS1 ANTIGEN PRODUCED IN MAMMALIAN AND PLANT CELLS TRIGGERS A HUMORAL AND CELLULAR IMMUNE RESPONSE MORE EFFICIENTLY THAN THE STANDARD VACCINE-CONSTITUENT, S PROTEIN

Mihaela-Olivia Dobrică, Cătălin Lazăr1, Lisa Paruch2, Hanne Skomedal2, Hege Steen2, Sissel Haugslien2, Cătălin Țucureanu3, Iuliana Caraș3, Adrian Onu3, Sonya Ciulean3, Alexandru Brânzan4, Jihong Liu- Clarke2, Crina Stăvaru3, Norica Nichita1 1Institute of Biochemistry of the Romanian Academy, Bucharest, Romania

2NIBIO - Norwegian Institute for Bioeconomy Research, Ås, Norway 3”Cantacuzino” National Research Institute, Bucharest, Romania 4Institute of Biology of the Romanian Academy, Bucharest, Romania

Introduction: Hepatitis B Virus (HBV) affects 6% of the world population, causing severe liver disease and eventually the death of more than 600,000 people every year. Current anti-HBV therapies are not efficient enough to cure the disease and prevention through vaccination remains the most effective approach to control the infection. Although safe and efficient, the standard vaccine, based on production of the small (S) envelope protein in yeast, fails to elicit an effective immune response in about 10% of vaccinated individuals, which are at risk of infection. Moreover, the vaccination programs are limited in the developing countries because of the high costs. In this context, the major aim of this study was to develop a more immunogenic HBV antigen, by combining relevant epitopes derived from both large (L) and S surface proteins and investigate the immune response in BALB/c mice. Methods: An immunogenic fragment covering the 21-47 amino acid sequence of the preS1 domain of the L protein was inserted within the antigenic loop of S to form a new antigen. The resulting S/preS121-47 chimera and the wild-type S protein were produced in HEK293T cells and N. benthamiana plants, as a low-cost recombinant protein production platform. Results: Comparative biochemical, functional and electron microscopy analysis indicated assembly of the novel antigen into subviral particles in mammalian and plant cells. Antigens purified from HEK293T medium and tobacco leaves were used for immunization studies in mice.


118

Characterization of the mice sera was performed and specific anti-S and anti-preS1 antibodies were detected following vaccination with the S/preS121-47 protein, which were able to neutralize the HBV infection in vitro. Importantly, the hybrid antigen elicited significantly stronger humoral and cellular immune responses than the S protein, in both expression systems used. Conclusion: Our data promote this antigen as a promising vaccine candidate to overcome poor responsiveness to the conventional, S protein-based, HBV vaccine.

W-V2. IMMUNOGENICITY EVALUATION OF SOME PROTEINS DERIVED FROM HEPATIS B VIRUS (HBV) AND HEPATIS C VIRUS (HCV) IN MAMALIAN CELLS AND PLANTS

Cătălin Țucureanu3, Iuliana Caraș3, Adrian Onu3, Sonya Ciulean3, Ene Vlase3, Adriana Costache3, Mihaela-Olivia Dobrică1, Cătălin Lazăr1, Lisa Paruch2, Hanne Skomedal2, Hege Steen2, Sissel Haugslien2, Jihong Liu-Clarke2, Crina Stăvaru3, Norica Nichita1 1Institute of Biochemistry of the Romanian Academy, Bucharest, Romania 2NIBIO - Norwegian Institute for Bioeconomy Research, Ås, Norway 3”Cantacuzino” National Research Institute, Bucharest, Romania Introduction: Oral vaccines, including plant formulations, are considered as alternatives or supplements to the injectable vaccines because they have the potential to simplify the procedures for vaccination against pathogens by mucosal way entering. The aim of this study was to demonstrate the immunogenicity of new antigen-protein hybrid; - HBV, S/preS121-47 protein compared with protein S and -HCV, N-glycosylated E2 variant of envelope protein heterodimer E1E2 (E1E2 ∆ N6) and E1E2 heterodimer. Method: Animal studies approved by the National Commission on ethics. (EC/39/21.04.2015 were performed on 6-8 weeks old Balb/c female mice. Antigens were administered parenterally and orally and antigen specific immune response detection has been made by ELISA and ELISPOT methods.


119

Results: Analysis of antigen specific antibodies response of IgG class showed that regardless of the type of the expression in tobacco plants (N. benthamiana) or in mammalian cells (HEK293T) S/preS121-47 hybrid protein antigen was more immunogenic compared to HBV protein S. Through the ELISPOT technique was revealed a significantly greater number of IFNg secretory splenocyte after HBV antigen stimulation. In the case of oral immunization with HCV antigens expressed in transgenic lettuce (Lactuca sativa), the highest titers of secretory IgA were detected in mice immunized with E1E2∆N6-expressing lettuce. Conclusion: The results of these studies showed the immunogenic property of the new HBV and HCV antigens with potential use in vaccination.

W-V3. PHENOTIPICAL AND FUNCTIONAL CHANGES IN BONE MARROW DERIVED DENDRITIC CELLS STIMULATED WITH PATICULATE ADJUVANTS IN COMBINATION WITH TLR LIGANDS

Cătălin Țucureanu, Iuliana Caraș, Vlad Tofan, Sonya Ciulean, Mihaela-Roxana Ioghen, Octavian Ioghen, Crina Stăvaru, Aurora Sălăgeanu, Adrian Onu INC "Cantacuzino", Bucharest, Romania

Introduction: Adjuvants have become an essential part of current highly purified vaccines, and, while their immune stimulating and efficiency enhancing properties are undisputed, their precise mechanisms of action remain, for the most part, elusive. Understanding the specific interaction of adjuvants with different cell types involved in the various stages of adaptive immune response development and their impact on the type of effector responses mounted is vital for rational, pathogen-tailored vaccine design. This study addresses the impact of toll-like receptor dependent and independent adjuvants and adjuvant combinations on murine bone marrow derived dendritic cell maturation, cytokine secretion and antigen presentation ability. Materials and methods: GM-CSF differentiated murine bone marrow derived dendritic cells (DC) were stimulated with toll-like receptor (TLR) dependent (pathogen associated mollecular patterns - PAMP) and TLR independent (amphiphillic polisaccharide derivative–PCP, and


120

squalene emulsion-SE) adjuvants alone or in combination for 12, 24 and 48 hours. Cytokine and chemokine secretion in cell culture supernates was measured on Luminex-200IS. DC surface expression of CD11c, CD83 and MHC-II was measured through quantitative fluorescence microscopy. DC’s ability to prime antigen-speciffic T-cells was determined by first loading DC with antigen (recombinant PR8 influenza virus haemagglutinin - HA) w/wo simultaneous TLR stimulation for 2h and subsequent incubation with transgenic TCR-HA mouse splenocytes. Results: While stimulation with PCP and SE alone was unable to induce detectable cytokine production from DC or splenocytes, combination of particulate adjuvants with TLR ligands led to modulation of the cytokine secretion patterns in a specific manner. Surface MHC-II expression was significantly increased on DC stimulated with PCP and SE alone, but was further enhanced by combination with TLR stimuli. CD83 surface expression was increased by particulate adjuvant/TLR-ligand combinations only. Dendritic cells maturated with different TLR ligands showed markedly different abilities to stimulate IFN-gamma, IL-5, IL13 and IL17A release from antigen specific T-cells.

W-V4. MONITOR SEASONAL AND PANDEMIC INFLUENZA VACCINE EFFECTIVENESS IN EUROPE. I-MOVE (INFLUENZA MONITORING VACCINE EFFECTIVENESS) PROJECT

Daniela Pițigoi1,2, Alina Elena Ivanciuc1,3, Mihaela Lazăr1, Carmen Maria Cherciu1, Maria Elena Mihai1,3, Gheorghe Necula1,4, Cristina Tecu1, Emilia Lupulescu1 1National Research Institute „Cantacuzino”, Bucharest, Romania 2Faculty of Medicine and Pharmacy “Carol Davila”, Bucharest, Romania 3Faculty of Biology, Bucharest University, Romania 4Horia Hulubei National Institute for R&D in Physics and Nuclear Engineering, Bucharest-Măgurele, Romania

Introduction: In February each year, the World Health Organization (WHO) provides recommendations for the composition of the influenza vaccines. During the last eight influenza seasons the Influenza Monitoring Vaccine Effectiveness in Europe (I-MOVE) multicentre


121

case–control study aimed to measure the effectiveness of the seasonal influenza vaccine against the three co-circulating viruses by age group and by vaccine type. Since the season 2008-2009, Cantacuzino Institute participates yearly to the I-MOVE network with case-control studies aimed to measure the influenza vaccine effectiveness (VE) at primary care level. Method: Sentinel practitioners (GPs) were instructed to systematically select ILI patients all ages and to swab within seven days of symptom onset. We compared odds of vaccination between influenza positive and negative patients. We calculated vaccine effectiveness adjusted for study site and potential confounders (age, time of onset and presence of chronic conditions etc). For the last three seasons genetic and antigenic results were included. Conclusion: Different vaccines were used not only in the different seasons, but also by country and within regions within countries. Some individuals were vaccinated with adjuvanted vaccine, which may elicit a different immune response, particularly in relation to duration of protection. The low influenza vaccination coverage in the participating sites limited statistical power for some subgroup, analyses that provide important information for public health action like VE by previous vaccination or VE by type of vaccine. The sample size was too small to measure VE by vaccine product. Influenza activity varied from season to season and also in the same season and the proportion of strains genetically and antigenically characterized was low and varied by site.

W-V5. VACCINE ADVOCACY

Petru Cianga Immunology Department, University of Medicine and Pharmacy ”Grigore T. Popa” Iași, Romania

The process of immunization is inducing protective immunity against antigens. This protection can be long lived only if immunological memory is developed and it can occur as a consequence of a natural infection or it can be artificially achieved by vaccination, an active form of immunization which leads to long-term immunity. Due to accumulating evidence and understanding of the fundamental processes that allow us to understand today the intimate mechanisms of


122

immunization, vaccinology emerged as a distinctive field of expertise. Furthermore, vaccination is considered one the three medical milestones alongside with antibiotherapy and anesthesia. The benefits of vaccines are overwhelming as worldwide campaigns managed to eradicate smallpox and control at least 10 other major infectious diseases: measles, mumps, rubella, typhoid, tetanus, diphtheria, pertussis, influenza, yellow fever, and rabies, while polio was reduced to more than 95%. Full access to uncensored and unverified information in the modern world led to an anti-vaccine movement, based on a wide range of arguments, from the violation of personal freedom to ineffectiveness or toxicity of vaccines. However, it is documented that anti-vaccinationists always refused the scientific methods and the peer-review of the studies they take into consideration.

W-V6. DEMOCRACY: BETWEEN INDIVIDUAL FREEDOM (FREE WILL) AND COLLECTIVE PROTECTION; WHERE ARE WE WRONG?

Victor Cristea1,2, Lucian Pop2 1”Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania 2”Sf. Iosif” Medical Center, Cluj-Napoca, Romania

Planetary immunization against smallpox infection was the WHO's biggest victory. It was also due to the combined efforts of physicians and specialists in all countries. The confidence in the effectiveness of vaccines that started thousands of years ago in China - by the variolation of large population groups was demonstrated in the 19th century in Europe at the beginning by L. Pasteur in France and then by more and more specialists from other Western European countries. Romania of the last decades of the past century was among the countries where many infectious diseases were efficiently controlled by a well-established network of epidemiologists and family doctors. The democracy provided by the fall of the Berlin Wall brought fresh air to all former communist countries. All the beneficial effects of the transformations provided by science and technology are evident.


123

On a social, conceptual level, however, unexpected or hard to understand behavioral reactions also occurred. There are many debates today that discredit the solid work done by forebears. We will try to discuss some of the causes that led to this impasse and to see if the fracture in the Romanian society can be treated.

W-V7. THE DEVELOPMENT AND PRODUCTION OF A VACCINE. ECONOMIC CONSTRAINTS AND SOCIAL RESPONSIBILITY.

Adrian Onu, Crina Stăvaru, Cătălin Țucureanu "Cantacuzino" National Research Institute, Bucharest, Romania

The benefits of vaccination are indubitable both at individual and social level. As a major strategic direction in public health, vaccination benefits far exceed personal protection against many infectious diseases, by the elimination / eradication / reduction of morbidity and complications associated with infectious diseases. However, even if the benefits of vaccination are evident, in modern society where information unfiltered lowers confidence in the vaccine continuous scientific arguments are nedeed to demonstrate the efficacy and safety of vaccines and improve concepts related to their use. Vaccine safety should be considered right from the development phase choosing those vaccines for which the risk is minimal. Besides developing a vaccine technology should provide a robust indusrial product. The production of a vaccine must be continuous, stable and sufficient to cover the whole target population. It is therefore necessary a continuus development of new antigens Moreover the low antigenicity of some microbial components requires the presence of suitable adjuvants in the formulation of vaccines available on the market today. The framework for the development of vaccine implies a better characterization of the antigen, optimiziation of vaccine formulation, develomnt of the methods for the characterization of immunogenicity, assessment of the protection and, finally, drawing documentation for nonclinical and clinical studies as pharmaceutical regulation requires, with the primary purpose of ensuring that vaccine is reglemented product whose quality can be continuously monitored. The issue of necessary decisions to achieve this goal is exemplified.


124


125

WORKSHOP

POST-TRANSPLANT TUMORAL PATHOLOGY


126


127

W-T1. THE CLINICAL RELEVANCE OF microRNAs IN DIAGNOSIS AND PROGNOSIS OF URINARY BLADDER TUMORS POST KIDNEY TRANSPLANTATION

Maria Mirela Iacob2,4, Ana Moise1,2, Costin Petcu1,3, Cătălin Baston1,3, Adriana Oprea2, Daniela Filofteia Nedelcu2, Ileana Constantinescu1,2 1”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania 2Centre for Immunogenetics and Virology, Fundeni Clinical Institute, Bucharest, Romania 3Centre for Uronephrology, Dialysis and Renal Transplantation, Fundeni Clinical Institute, Bucharest, Romania 4University of Bucharest, Faculty of Biology, Bucharest, Romania

Bladder cancer is one of the most common forms of urinary tract malignicy with a high mortality rate. To reduce morbidity and mortality in patients with urinary bladder cancer, it is necessary to develop and implement new tests with increased sensitivity and specificity for early diagnosis, staging and monitoring disease progression, predicting and monitoring response to therapy. MicroRNA is a small non-coding class of RNA that regulates expression of protein coding genes by translation repression or cleavage of RNA transcripts in a sequence-specific manner. MicroRNAs play a role in regulating genes involved in cancer initiation, progression and metastasis. Bladder cancer at different stages and degrees has distinct phenotypic and genotypic characteristics. The molecular diagnosis of tumors is currently based on the use of new biomarkers associated with targeted treatment. The expression of microRNAs in bladder cancer leads to the identification of oncogenic microRNAs or tumor suppressors that are overexpressed or underexpressed. They are associated with molecular pathways of cancerogenesis and improve the molecular classification of urothelial cancer. The study involved the evaluation and analyses of microRNA expression in tumor biopsy tisuue and normal bladder tissue from patients diagnosed with invasive muscle bladder cancer. Our aim is to highlight expression of some microRNAs which are clinically relevant in accurate diagnosis and prognosis in bladder cancer. Evaluation of expression of 7 types of microRNA was performed by Real-Time PCR.


128

Our preliminary data show that different level of microRNAs expression could be associated with recurrence or metastasis. These results enable us to select personalised prognosis factors for the patients and offer a basis for development of new anticancers treatments.

W-T2. ANALYSIS AND INTERPRETATION OF A EPIGENETIC BIOMARKER FOR THE PREDICTION OF CHEMOTHERAPY EFFICIENCY WITH ALKYLATING AGENTS

Adriana Oprea2, Ana Moise1,2, Maria Mirela Iacob2,4, Cătălin Baston1,3, Ileana Constantinescu1,2 1”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania 2Centre for Immunogenetics and Virology, Fundeni Clinical Institute, Bucharest, Romania 3Centre for Uronephrology, Dialysis and Renal Transplantation, Fundeni Clinical Institute, Bucharest, Romania 4University of Bucharest, Faculty of Biology, Romania

Introduction: The epigenotype of a tumor tissue containing methylated promoter of the MGMT enconding gene is considered a good prognostic marker signifying an increase in the sensitivity related to alkylating agents treatment. MGMT (O6-methyl-guanine-DNA methyltransferase) is a protein with a specific enzyme activity that is involved in DNA repair and is crucial for genome stability repairing the naturally occurring mutagenic DNA lesion. This process therefore prevents mismatch and errors during DNA replication and transcription. Biological material and methods: the samples were 25 prostate adenocarcinomas biopsis from patients submited in the uronefrology department of Fundeni Clinical Institute. The tissues were fixed with formalin and preserved in paraffin, followed by DNA extraction and determination, MS-PCR method/nested MS-PCR. The gene encoding the MGMT enzyme is epigenetically silenced in a variety of cancers by the epigenetic process of DNA promoter methylation. The interpretation of the biomarker depends on the type of tumor: the lack of the DNA repair activity may be dramatic for the initiation of the neoplasic transformation, but is beneficial for the late tumors during classical alkylating based treatment. The silenced/active transcriptional state of


129

the MGMT coding gene is epigenetically correlated with the methylated/unmethylated state of its promoter. Results: when MGMT is active, hence unmethylated, it may negatively interfere with the anticancer action of the alkylating drugs or of the radiation inducing double strand DNA breaks. Conclusion: inactivation of DNA repair genes can be seen as an important event in cancer initiation. The reduced repair capacity for alkylated guanines by promoter methylation of the MGMT gene may provide a therapeutic benefit in patients with tumor tissues prepared for classical alkylating drugs combined with radiotherapy. Gene expression studies of hepsin and telomerase show an increase of expression in prostate cancer and low expression profiles in benign prostate hyperplasia.

W-T3. PROGNOSTIC VALUE OF KIR GENES IN HCV CHRONIC INFECTION

Larisa Ursu2, Ana Moise1,2, Maria Mirela Iacob2,3, Adriana Oprea2, Adela Toader2, Daniela Filofteia Nedelcu2, Ileana Constantinescu1,2 1”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania 2Centre for Immunogenetics and Virology, Fundeni Clinical Institute, Bucharest, Romania 3University of Bucharest, Faculty of Biology, Bucharest, Romania

Natural Killer (NK) cells belong to the innate immune system and play an important role in HCV infection by killing infected or altered cells by direct and/or antibody-mediated cytotoxic action. KIR receptors (killer cell immunoglobulin-like receptors) play a major role in regulating the activity of NK cells involved in immune response in viral infections, autoimmune diseases, cancers or post-transplantation. The aim of our study is to analyze the KIR genotype in patients with chronic hepatitis C infection and the impact of different KIR genotypes on disease progression and response to antiviral treatment. The study was performed on 120 HCV chronic infected patients. For KIR genotyping was used the SSP (Sequence Specific Primer) method, while Real-Time PCR method was used for viral load assessment.


130

Our results reveal a contribution of KIR2DS2 and KIR2DL2 genes to the susceptibility for chronic HCV infection and, an association of KIR2DS3 gene, in the absence of KIR2DS5, with low levels of viremia. In conclusion, KIR genes play an important role in the immune response against HCV and may be key factors that modulate the progression of the infection and the response to treatment.


131

WORKSHOP ACCESS TO PERSONALIZED

MEDICINE


132


133

W-MP1. PRECISION MEDICINE AND PERSONALISED TREATMENT: OBJECTIVES OF THE FEDERATION OF EUROPEAN ACADEMIES OF MEDICINE

Ștefan N. Constantinescu Catholic University Louvain, de Duve Institute, Belgium Vice-president of the Federation of European Academies of Medicine

The Federation of European Academies of Medicine (FEAM), an institution created in 1993 and officially established in Brussels by Royal decree in 1995, brings together 18 national medical academies with over 5,000 leading researchers who are competitive in biomedical and healthcare, and collaborates with 5 European and world academic networks. FEAM provides advice at European Union level on human and animal medicine, biomedical research, education and health priorities. FEAM is considering the development of medical projects and policies in the following directions:

- Human genome editing: opportunities and challenges for Europe - Precision medicine and personalized health – new dimensions - The future support of academic clinical and health research in

Europe - Health inequalities

FEAM contributes to the Science Advice for Policy by European Academies (SAPEA), a project funded by the European Union under the “Horizon 2020” program, in interaction with the European Scientific Advisory Mechanism (SAM), which provides the European Commission with independent, interdisciplinary and evidence-based scientific advice on health policy issues. In this way, the European Commission has access to the best possible scientific advice, independent of institutional or political interests. FEAM will organize a Forum open to academic research institutions, clinics, foundations and industry, to discuss essential aspects of scientific research and health policies across the EU. Progress in targeted therapy and cancer immunotherapy requires rethinking European reimbursement practices for mutation testing. Research and applications in this area have received support through numerous research projects. FEAM has personalized medicine as a pirority. A first conference on "Precision medicine and personalized


134

health – new dimensions" was held in June 2016 in Bern and a follow up one is scheduled by FEAM in September 2018 in Geneva. It will be organised in parallel to the summer school of ESPT in Pharmacogenomics and Personalized Therapy.


135

ORAL PRESENTATIONS FUNDAMENTAL IMMUNOLOGY


136


137

PO-IF1. THE CEREBRAL GLYMPHATIC SYSTEM OR ʺNEW BRAIN LYMPHATIC VESSELS DRAIN OLD CONCEPTSʺ Inimioara Mihaela Cojocaru ”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania Department of Neurology, ”Colentina” Clinical Hospital, Bucharest, Romania

The brain is unique in its lack of a conventional lymphatic vasculature. In the periphery, the lymphatic circulation facilitates the clearance of extracellular proteins and excess fluid from the interstitium. Within the brain, despite its complex architecture and high metabolic activity of neural cells sensitivity to change in the extracellular environment, no specialized organ-wide anatomic structure has yet been identified that facilitates the efficient lymphatic clearance of extracellular solutes and fluid from the brain parenchyma. Scientists have recently revealed a substantial and immunologically significant drainage from the brain to cervical lymph nodes. This brainwide paravascular pathway, in which a large proportion of subarachnoid CSF circulates through the brain parenchyma via para-arterial spaces, exchanges with the interstitilal fluid, and exists along para-venous pathways, is called ʺglymphaticʺ pathway; it is primarily built by astrocytes and facilitates the clearance of interstitial waste from the brain parenchyma. Cerebrospinal fluid drains via the cribriform plate and nasal mucosa to cervical lymph nodes in a lesser extent in humans. Glymphatic transport is controlled by the brains arousal level, during sleep the brain interstitial space volume expands significantly compared with the awake state. The glymphatic system is likely to play an important role in the pathogenesis of some neuroimmune and neurodegenerative disorders, such as multiple sclerosis, Parkinsons disease and Alzheimers disease. Recognition that the brain uses both local and organ-wide mechanisms for clearing interstitial protein waste may offer new insights into the pathophysiology and prophylaxis of neurodegeneration, as well as injuries and proteinopathies of the human CNS.


138

PO-IF2. CONTACT INHIBITION OF PROLIFERATION DOWNREGULATES AUTOPHAGY

Mariana Pavel-Tanasa1,2, Corina Cianga1, Daniela Constantinescu1, Carla F. Bento2, Maurizio Renna2, Petru Cianga1 1Department of Immunology, ”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iași, Romania 2Department of Medical Genetics, Cambridge Institute for Medical Research, Cambridge, UK

Introduction: Contact inhibition of proliferation (CIP) is the fundamental property of normal cells to cease proliferation and cell division when they occupy all the space allocated to them, upon reaching confluence. This behaviour of cell proliferation arrest is typically seen in most epithelial cells, when cell division is stopped and cell differentiation initiated. Pathologically, loss of contact inhibition leads to uncontrolled cell growth (hallmark of solid tumours) and increases the abilities of cells to invade host tissues (hallmark of metastasis) [1]. Autophagy is an important degradative intracellular pathway that enables the survival of cancerous cells during periods of ischemia (both glucose and oxygen deprivation) and various stress insults (growth factors deprivation, proteasome inhibition) which are common in the tumour microenvironment. Therefore, it is important to understand the role of autophagy, if any, in contacted-inhibited cells. Materials and methods: To study the autophagy levels in cells plated at low and high densities, we cultured MCF10A cells and investigated the markers of autophagosomes (LC3) and phagophore structures (ATG16L1) by immunofluorescence and Western blot, in the presence and absence of the lysosomal inhibitor Bafilomycin A1 (400nm for 5h) [2]. Additionally we investigated the actin cytoskeleton using the Phalloidin F-actin staining. Results: We identified that at high cell density, the autophagy levels are reduced compared to low cell density both in basal and starvation conditions. This is caused by impairment in the actin cytoskeleton dynamics. References:[1] Hanahan, D. & Weinberg, R. A. The hallmarks of cancer. Cell 100, 57-70 (2000). [2] Pavel, M. & Rubinsztein, D. C. Mammalian autophagy and the plasma membrane. The FEBS journal, doi:10.1111/febs.13931 (2016).


139

PO-IF3. VALUABLE METHODS FOR EXOSOME ISOLATION AND CHARACTERIZATION

Gabriela Elena Androsiac S.C. NOVAINTERMED, Romania

Exosomes are small membrane vesicles of endosomal origin released into the extracellular environment. These vesicles are secreted by different cell types, such as cells of the immune system (T-, B-, dendritic cells), platelets, neuronal and endothelial cells. For a long time, exosomes have been considered cellular debris without any biological significance. However, recent studies have demonstrated their involvement in the intercellular communication, focusing on their future use as biomarkers in cancer diagnosis and therapy, as vectors for delivery of certain drugs, or to increase antiviral activity for certain infections (their use for the vaccines development). The classical methods used for the exosome isolation and characterization are currently quite limited due to their small sizes: between 30-100 nm. Flow cytometry is currently one of the powerful reference techniques for studying surface proteins specific to different cell types or activator markers on the surface of exosomes, thereby determining their cellular origin.

PO-IF4. EXPRESSION OF BETA-SECRETASE, AN IMPORTANT PLAYER IN AMYLOID CASCADE, IN THE BRAIN OF CAVEOLIN-1 KNOCK-OUT MICE

Maria Dudău1, Elena Codrici1, Ionela Daniela Popescu1, Simona Mihai1, Laurenţiu Anghelache1, Cristiana Tănase1,2, Ana-Maria Enciu1,3 1”Victor Babeș” National Institute of Pathology, Biochemistry-Proteomics Department, Bucharest, Romania 2”Titu Maiorescu” University, Faculty of Medicine, Bucharest, Romania 3”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacology, Bucharest, Romania

Introduction: Amyloid precursor protein (APP) is expressed in the healthy human brain and has been linked to Alzheimer's disease (AD), mainly by proteolitic cleavage by beta-secretase. Caveolin-1, the scaffold protein for membrane microdomains called caveolae, was shown to be


140

associated with ageing, but the precise role of cav-1 has not been demonstrated in the pathogenesis of AD. In this study, we investigate whether the expression and activity of beta-secretase changes in caveolin-1 knock-out mice, and impacts on the expression of APP. Materials and Methods: Animals: C57Bl6 mice (control) and STOCK Cav1tm1Mls/J mice ( knock-out for caveolin-1) of the same age and gender. Betasecretase activity was measured by FRET. Western Blot and Native Electrophoresis were performed for APP, caveolin-1 and GAPDH. Results: APP levels were different between cav-1 KO and control brain regions, particularly in the cerebellum. In the membrane fraction of the cerebellum, cav-1 and APP were highlighted at the same molecular weight, using a native electrophoresis protocol. Conclusions: The caveolin-1 knock-out mouse is an important tool for studying neurodegenerative processes, therefore it could be used as a possible model of Alzheimer’s disease. Furthermore, our results indicate a functional interaction at the membrane level between caveolin-1 and amyloid precursor protein. This study was funded by the ANCS-UEFISCDI PN-II-RU-TE-2014-4-1534 project, contract no 101/2015.


141

ORAL PRESENTATIONS

CLINICAL IMMUNOLOGY


142


143

PO-IC1. IS THERE A CORRELATION BETWEEN MHC I AND NF-Kb IN MYOSITIS AND MUSCULAR DYSTROPHIES ?

Emilia Manole1,3, Gisela Găină1,5, Alexandra Bastian2,4

1”Victor Babeș” National Institute of Pathology, Bucharest, Romania; 2”Carol Davila” UMPh, Bucharest, Romania 3Colentina Clinical Hospital, Research Department, Bucharest, Romania 4Colentina Clinical Hospital, Pathology Department, Bucharest, Romania 5UB, Faculty of Biology, Bucharest, Romania

Endoplasmic Reticulum stress (ERstress), this non-immune mechanism that has been shown to play a role in the pathology of some types of myopathies, may be the phenomenon that triggers inflammation or just a consequence of this. NF-κB is the turntable between immune and non-immune components in a process that affects muscle fiber, and can be activated both by inflammatory signaling pathways and as a response to ERstress. Recent studies have shown that the overexpression of MHC-I induces NF-κB activation and ERstress triggering in various forms of myositis. But is it true in other types of myopathies? Our studies on myositis and muscular dystrophies, show that when there is a high level of MHC-I, there is also an overexpression of NF-κB, but it is not a direct correlation between these two proteins variation. Although both have a higher phenotypic expression in myopathies compared to control samples, their upregulation does not have a direct relationship. We assume that NF-κB level depends both on the presence of MHC-I and on other factors that affect the inflammation and ERstress. It is possible that this latter process being not active in all patients with myopathies with inflammation and the NF-κB level also being fluctuant depending on this pathology. Further studies will draw attention to other ERstress markers that demonstrate the existence of this phenomenon in the investigated patients, and the correlation with the NF-κB level. The research was conducted on muscle biopsies from patients with various types of myositis and muscle dystrophy. The phenotypic expression of the investigated proteins was revealed by immunohistochemistry and Western blotting. Cryosections and cryopreserved muscle fragments were used.


144

Our results could have an impact both for a better understanding of the pathology of these diseases, but also for diagnosis. NF-kB could be a potential therapeutic target in myopathies with inflammation. The study was funded by MCI, “Nucleu” Project PN 16.22.02.04.2016, "Proteomic and epigenetic biomarkers in myositis and muscular dystrophy, their Importance in the precision diagnosis and as possible therapeutic targets."

PO-IC2. NEW INSIGHTS INTO ANTISYNTHETASE SYNDROME

Manole Cojocaru1,2, Inimioara Mihaela Cojocaru3,4

1”Titu Maiorescu” University, Faculty of Medicine, Bucharest, Romania 2”Dr. Ion Stoia” Clinical Center for Rheumatic Diseases, Bucharest, Romania

3”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania 4Department of Neurology, ”Colentina” Clinical Hospital, Bucharest, Romania

Antisynthetase syndrome (ASS) is a rare chronic autoimmune disorder (2–3 times more common in women than in men), associated with interstitial lung disease (the most important feature), dermatomyositis (DM), and polymyositis (PM). The cause of ASS is unknown. Recent developments in immunology have improved our knowledge and it is now possible to classify ASS according to the presence of myositis specific autoantibodies. The hallmark of ASS is the presence of serum autoantibodies directed against aminoacyl-tRNA synthetases (anti-ARS involved in protein synthesis). ASS is due to IgG antibodies directed against the enzyme synthase. Antisynthetase antibodies (ASAb) include: anti-histidyl- (anti-Jo-1, being the best known), anti-threonyl- (anti-PL-7), anti-alanyl (anti-PL-12), anti-isoleucyl- (anti-OJ), anti-glycyl- (anti-EJ), anti-asparaginyl- (anti-KS), anti-Wa, anti-tyrosil- (anti-YRS), anti-phenylalanyl-transfer RNA synthetase (anti-Zo), and anti-signal recognition particle (anti-SRP). Anti-Jo-1 is the most common ASAb (in 20-30% of PM/DM patients).


145

PO-IC3. EXTENDED LYMPHOCYTE IMMUNOPHENOTYPING - A METHOD OF COMPLETING CELLULAR IMMUNODIAGNOSIS IN RECURRENT INFECTIONS IN CHILDREN WITHOUT PRIMARY IMMUNODEFICIENCY

Cornel Ursaciuc1,2, Mihaela Surcel2, Radu-Ionuț Huică2,3, Dan Ciotaru2, Adriana Narcisa Munteanu2, Ioana Ruxandra Pîrvu1,2, Ovidiu Bratu3, Coriolan Ulmeanu4 1Diagnostic Center, ”Victor Babeș” National Institute, Bucharest, Romania 2Department of Immunology, ”Victor Babeș” National Institute, Bucharest, Romania 3”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania 3”Grigore Alexandrescu” Children’s Hospital, Bucharest, Romania

Populations and sub-populations of lymphocytes are currently determined by standard lymphocyte immunophenotyping (SLI), which assesses T-CD3+, T-CD4+, T-CD8+, B and NK lymphocytes. SLI is sufficient for the diagnosis of primary cellular immunodeficiency (PID), but may be inconclusive with respect to recurrent infections (RI) non-associated to PID. In these situations, it is necessary to extend the investigated cellular panel with categories of lymphocytes that may impact on the pathogenesis of IR, determined by extensive lymphocyte immunophenotyping (ELI): double-negative T cells (T-DN) (CD3+CD4-

CD8-), NKT cells (CD3+CD16/56+CD4±CD8±CD1d+), immature B cells (CD19+CD10+), naive B cells (CD19+sIg+), memory B cells (CD19+CD27+), plasma cells (CD19+CD38+). Method: ILS and ILE were performed in 25 children (1-9 years) with RI not associated to PID. The determinations were made from whole blood collected on EDTA. Phenotyping was performed by an 8-color methodology on the FACSCanto II flow cytometer (BD) using fluorochrome-specific monoclonal antibodies and Anti-Mouse Ig, /Negative Control Particles Compensation Set microspheres (BD). Data analysis was performed with FACSDiva 6.1 software (BD). Results: Total B lymphocytes (CD19+) were decreased in 67% cases, especially by diminishing the naive B subpopulation.


146

Total T lymphocytes (CD3+) were decreased in 11% of cases, 1/3 of which were decreases in T-CD4+. T-DN were elevated in 22% cases, 75% of which were associated with decreases in T-CD4+. NK cells were grown in 39% of patients, with no changes in the NKT subpopulation. Overall immunodiagnostic improvement was seen in 22% of cases with T-population changes and 72% of patients with B-cell decreases. Conclusions: ILE can more accurately determine the origin of T-cell, B or NK declines in IR with unclear cellular results, especially for decreases in total B-lymphocytes and T-CD4+. Diagnostic options can be so varied and can provide therapeutic solutions to each individual case. This work was supported by Core Program, implemented with the support of NASR, project no. 16.22.03-04.


147

POSTERS


148


149

P1. IN VIVO TOXICITY ASSESSMENT OF SILICON QUANTUM DOTS

Delia A. Niță, Miruna S, Stan, Anca Dinischiotu

Faculty of Biology, University of Bucharest, Department of Biochemistry and Molecular Biology, Bucharest, Romania

Introduction: Si / SiO2 QDs synthesized by laser ablation that have a core-shell structure with a crystalline silicon core surrounded by an amorphous silicon dioxide shell and sizes ranging from 6 to 8 nm. The purpose of this study was to evaluate in vivo the degree of oxidative stress generated in the liver followed by the administration of Si / SiO2 QDs. Materials and methods: Silicon QDs toxicity was investigated by injection into the codified vein of these Si / SiO2 QDs in Swiss mice, being tested in 3 different concentrations (1, 10 and 100 mg QDs / kg body weight). After 24 hours of nanoparticle administration, the mice were sacrificed and liver tissue was sampling. From the total protein extracts, were measured the specific activities of the antioxidant enzymes (superoxide dismutase (SOD), catalase (CAT), glutathione peroxidase (GPX), glutathione reductase (Gred), glutathione S-transferase (GST), glucose 6-phosphate dehydrogenase (G6PDH), as well as reduced glutathione (GSH) and malonaldehyde (MDA) concentration, the results have been reported to mice injected with phisiological serum. Results: The analyzes performed showed that the first two concentrations of nanoparticles tested (1 and 10 mg QDs / kg body) did not induced liver toxicity, the values being obtained near the control. Regarding the highest dose (100 mg QDs / kg body weight)it was noted that 30% decreased in CAT activity, 22% G6PDH activity, 15% GST activity, and 20% GPX activity and GSH concentration. Conclusions: The determinations performed demonstrate the lack of toxicity of Si / SiO2 QDs to concentrations of 10 mg/kg body, without any effect to the redox balance of the liver. The results of this study shows experimental evidences with high importance to the study of in vivo use of materials based of quantum dots in various medical fields.


150

P2. HYBRID COATING IMPACT ON MACROPHAGE RESPONSE

Mădălina Icriverzi1,2, Livia Sima1, Valentina Dincă3, Anișoara Cîmpean2, Anca Roșeanu1

1IBAR, Ligand-Receptor Interaction Department, Bucharest, Romania 2UB, Department of Biochemistry and Molecular Biology, Bucharest, Romania 3INFLPR, Photonic Processing of Advanced Materials Department, Magurele, Romania

Introduction: Macrophages are cells that are involved from the early steps until the resolving of inflammation and they play crucial role in bone implant integration. Different cues of biomaterial surfaces are important in a favorable immune response, macrophages being an early sensor for detecting an inflammatory process. In this study we investigated the overall influence of anti-inflammatory (lactoferrin-Lf) and osteogenic (hydroxyapatite-HA) factors and their generated surface combination embedded in a copolymer hybrid film (Co) on macrophage response. Materials and methods: Cell adhesion and morphology of THP-1 differentiated macrophages cultured in direct contact with created films in the presence and absence of inflammatory stimulus was evaluated by SEM and immunofluorescent microscopy. Cell proliferation and viability were assessed by MTS colorimetric assay and LIVE/DEAD analysis. ELISA method was used for pro-inflammatory and anti-inflammatory cytokine release quantification from attached macrophages. M1/M2 polarization membrane specific markers of THP-1 cells were analyzed by immunofluorscent microscopy technique. Results: All analyzed surfaces supported cell attachment, actin and vinculin staining of THP-1 cells and SEM analysis revealed different cell morphology specific with surface composition and treatment (+LPS/-LPS). LPS addition reduced the number of viable cells attached on all analyzed surfaces. THP-1 cells cultured on Lf-HA-Co and stimulated with LPS led to a decreased level of TNF-α and IL-6 pro-inflammatory cytokines and a slight increase of anti-inflammatory IL-10 cytokine levels compared with control. Macrophage polarization assessment by immunofluorescent microscopy, revealed an interesting activation, cells displaying features of both M1/M2 polarization state.


151

Conclusions: Our results suggest that Lf-HA-Co surfaces determine a special activation and behavior of macrophages thus being o promising coating for biomaterials used in bone implantation. Acknowledgments: This work was supported by PN-II- 239/2014 grant awarded by UEFISCDI, project no 4/2017 of the Institute of Biochemistry- Romanian Academy Research Program and University of Bucharest-Biology Doctoral School.

P3. IN VIVO INVESTIGATION OF FLAVONOIDS EFFECTS ON SKIN WOUND HEALING

Constantin Căruntu1,2, Bogdan Marinescu3, Daniel Boda4, Carolina Constantin3, Monica Neagu3

1”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Department of Physiology, Bucharest, Romania 2”Prof. N.C. Paulescu” National Institute of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases, Department of Dermatology, Bucharest, Romania 3”Victor Babes” National Institute of Pathology, Bucharest, Romania 4”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Dermatology Research Laboratory, Bucharest, Romania

Introduction: The assessment of skin regeneration and remodeling after an injury is a true challenge for researchers and dermatologists. In our study we have used dermoscopy and in vivo reflectance confocal microscopy as tools for monitoring the effects of topical diosmin and hesperidin on cutaneous healing process. Materials and Methods: Our research was performed on BALB/c mice which were divided into two groups receving eather a cream containing diosmin and hesperidin or a similar cream without flavonoids, after a standardized skin incision. For each mouse we have evaluated the healing process using clinical, dermoscopy and in vivo reflectance confocal microscopy images acquired 4 days post-incision. Results: Our complex imaging investigation highlighted significant differences between the two groups, showing a more rapid regeneration of dermal and epidermal structures in the flavonoid treated mice with reduced inflammatory reaction, restoration of dermal fibro-elastic structures and partial regeneration of the normal aspect of epidermal cells.


152

Conclusions: Topical diosmin and hesperidin accelerate skin regeneration after a standardized incision and modern skin imaging techniques are able to highlight this process on micromorphological level. Acknowledgements: This paper is partly supported by grant PNII-PT-PCCA-2013-4-1386 (Project 185/2014) financed by the Executive Agency for Higher Education, Research, Development and Innovation.

P4. EXPERIMENTAL MODEL FOR THE ORAL ADMINISTRATION OF A BACTERIAL IMMUNOMODULATOR

Sonya Ioana Ciulean, Crina Stăvaru ”Cantacuzino” NIR, Cellular and Molecular Immunity Laboratory, Bucharest, Romania

Introduction: Polidin was conceived as an injectable suspension with a concentration per ml of 13 strains of inactivated and bile-lysed, field-detected gram positive and negative bacteria. In its final formulation, the bacterial suspension contains excipients like sodium chloride, phenol, bovine bile and injection water. The study aims to evaluate systemic changes determined by oral administration of Polidin in several formulations. Methods: Female BALB/c mice, 6-10 weeks old, were used in this study. In a first experiment, mice were either given Polidin in their food (1ml/day) or in their water (10%) for a period of 5 days. In a second experiment, mice treated with Polidin were infected with a concentration of 109 bacteria/ml of Salmonella typhimurium and clinically monitored for 7 days. Serum levels of IFNg, IL-6, MMP-9, KC, FAS, TNFα were determined through ELISA and intracellular reactive oxygen species (ROS) production was evaluated by flow cytometry. Results: Results indicate that after 5 days of Polidin administration, serum levels of analysed cytokines drop. At 7 days post infection, cytokine profiles vary between mouse groups depending on Polidin administration and formulation. Clinical signs indicate disease installation in all mice groups, with the highest weight drop seen in naïve mice. In contrast to the naïve infection control, a bigger percentage of bone marrow ROS- producing cells were found in mice treated with Polidin.


153

Conclusion: Our data suggests that oral administration of Polidin has an immunomodulatory effect underlined by a decrease in the serum levels of proinflammatory cytokines.

P5. BIOACTIVE COMPOUNDS DIFFERENTIALLY MODULATE MOLECULES ASSOCIATED TO APOPTOSIS AND CELL ADHESION IN MCF-7 BREAST ADENOCARCINOMA CELL LINE

Camelia Mia Hotnog1, Mirela Mihăilă1, Anca Botezatu2, Iulia Iancu2, Liliana Puiu3, Viviana Roman1, Marinela Bostan1, Lorelei Irina Brașoveanu1

1”Ștefan S. Nicolau” Institute of Virology, Center of Immunology, Bucharest, Romania 2”Stefan S. Nicolau” Institute of Virology, Genetic Engineering Dept, Bucharest, Romania 3”Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” Institute of Oncology, Bucharest, Romania

Breast cancer is the most common invasive cancer, and the second main cause of cancer death in women. Tumor cell invasion and metastasis involve aberrant progression of the cell cycle, evasion of apoptosis, modification of cell adhesion and induction of angiogenesis, being the result of multiple genetic and epigenetic damages to the cell, particularly involving proto-oncogenes and tumor suppressor genes, finally resulting in the generation of a malignant phenotype, and resistance to chemo- and radio-therapy. Upregulation of cell adhesion molecules, like intercellular adhesion molecule (ICAM-1), and angiogenic factors, such as vascular endothelial growth factor, are frequent events. Recent data showed that genotoxic activation of apoptosis regulator p53 might lead to up-regulation of ICAM-1, both in terms of mRNA and protein levels. Our study focused on the investigation of the regulatory role of bioactive compounds (resveratrol (Rsv), curcumin (Crm) or Genistein (Gst)) on gene vs. protein expression of selected apoptosis, or cell adhesion-related molecules in MCF-7 human breast adenocarcinoma cell line. The MCF-7 breast adenocarcinoma cell line was treated with different concentrations of biologically active compounds for 24h. Then cells were processed to obtain cDNA, and probes were used to perform RT-


154

PCR analysis in the TaqMan system. The modulatory capacity of the studied compounds was investigated on TP53, Bcl-2, Bax, ICAM-1, CDH1, MUC-1 gene expression. In addition, the protein microarray technique and/ or flow cytometry were used to analyze modulation of protein expression. Treatments applied induced the modulation of profiles associated to cell adhesion or apoptotic process. Linear regression correlation analyses have demonstrated the existence of a statistically significant direct correlation between the p53 and Bax gene expression levels, or ICAM-1 and its ligand, MUC-1. Our results showed an interplay between the genes coding molecules associated to apoptosis and cell adhesion, that were differentially modulated by single or drug-combined treatments.

P6. NEURONAL NITRIC OXIDE SYNTHASE (nNOS) - MARKER FOR DIAGNOSIS OF MUSCULAR DYSTROPHIES

Gisela Găină1,2, Emilia Manole1, Elena Ionică2 1National Institute of Pathology ”Victor Babeș”, Bucharest, Romania 2Department of Biochemistry and Molecular Biology, University of Bucharest, Romania

Introduction: Muscular dystrophies are a group of inherited muscular diseases with common clinical and pathological features but differing in severity, inheritance, and protein involved. The lack of treatment for these disabling conditions justifies the interest in identifying diagnostic and prognostic biomarkers for these diseases. The objective of the study was to confirm nNOS as a potential biomarker for diagnosis and prognosis of muscle dystrophies, in a group of patients with Duchenne/Becker muscular dystrophy (DMD/BMD) and limb girdle muscular dystrophy (LGMDs). Materials and Methods: The study was conducted in a group of 20 patients with DMD/BMD, 10 patients with LGMD and 10 samples from healthy controls. It has been evaluated expression of the proteins of interest in the skeletal muscle (dystrophin, utrophin, α -, β and γ - sarcoglycan, calpain 3, nNOS and caveolina 3) by immunofluorescence (IF) and Western blot (WB). Results: In patients without muscle damage, there is a positive immunohistochemical reaction for nNOS on the internal face of the


155

muscle fiber membrane, each fiber showing a uniform mark across the surface of sarcolemma. The absence of dystrophin in muscle fibers reveals the existence of two phenotypes: the absence of nNOS expression (-) and the reduction of nNOS expression at sarcolemmal level. It has also been observed that the presence of nNOS in the cytosol is associated with a severe phenotype of dystrophinopathy. The nNOS deficiency was observed also in the LGMD when the complex of sarcoglycans is involved, a slight reduction of nNOS expression was observed in calpainopathy and a normal expression in caveolinoapathies. Conclusions: This variability of nNOS expression in different types of muscular dystrophies may be partly due to the presence of regenerative fibers in the dystrophic muscle suggesting crucial interactions between nNOS and muscle proteins involved in muscular dystrophies (dystrophin, calpain-3, sarcoglycans). At the same time, these results demonstrate the importance of evaluation of nNOS expression when a muscular dystrophy is suspected, nNOS being an important marker for diagnosis and prognosis in muscular dystrophies.

P7. CIRCULATING MOLECULES ASSOCIATED WITH INFLAMMATORY PROCESS IN CARDIOVASCULAR PATHOLOGY

Irina Huică1, Gabriela Anton1, Adriana Pleșa1, Iulia Virginia Iancu1, Anca Botezatu1, Mariana Anton2 1”Ştefan S. Nicolau” Institute of Virology, Bucharest, Romania 2”Colţea” Clinical Hospital, "Carol Davila" University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Introduction: Cardiovascular disease, the leading cause of adult morbidity and mortality, is strongly influenced by pro-atherogenic status at endothelial level. The immunological substrate of inflammation is determined by proinflammatory cytokines, which initiate a pro-atherogenic cascade and formation of the atheromatous plaque. Some miRNA molecules play an important role in inflammation and platelet function, their circulating levels being associated with vascular disease. The purpose of this study was to establish the inflammatory profile in patients with cardiovascular disease and the expression levels of miR-21 and circulating miR-126.


156

Materials and methods: 102 patients with cardiovascular disease (HT, ICD, IC) and 29 healthy subjects (control group) were included in the study. Total RNA was isolated (Trizol-Invitrogen) from blood samples. The plasma levels of IL-6, IL-10, TNF-α, TGF-β1 and TLR-4 were quantified in RT-PCR (real-time PCR) (ABI) versus GAPDH and control group; miR-21 and circulating miR-126 were assayed in Taqman system versus RNU43. The statistical analysis was performed with the GraphPad Prism program (ANOVA, Mann-Whitney, linear regression and Spearman correlation). Results: Expression levels of studied circulating molecules were statistical (Mann-Whitney) analysed and significant differenced (p <0.05) were recorded for the expression of IL-6 (p = 0.0016), TGF- β1 (p = 0.0045) and TNF-α (p = 0.0103) between cases and controls. The circulating miR-21 and miR-126 expressions were significantly lower in the control group (p <0.0001) and the linear regression coefficient, r2 = 0.4165, as well as the Spearman correlation factor r = -0, 6654, (p <0.0001) indicated an inverse correlation between TGF-β1 and miR-21 for the studied subjects. Conclusions: The level of miR-21 expression in the studied cases suggests better association with the inflammatory profile compared to miR-126 expression. The involvement of miR in the inflammatory process in cardiac pathology is outlined by significant correlation between miR-21 expression and TGF-β1 levels (its target).

P8. NOVEL RUTHENIUM (III) COMPLEXES WITH CO-SOLVENTS AS POTENTIAL ANTI-CANCER AGENTS IN COLON CANCER THERAPY

Mirela Mihăilă1, Camelia Hotnog1, Viviana Roman1, Marinela Bostan1, Valentina Uivaroși2, Lorelei Irina Brașoveanu1

1Virology Institute ”Stefan S. Nicolau”, Center of Immunology, Romanian Academy, 285 Mihai Bravu Street, 030304, Bucharest, Romania 2”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Faculty of Pharmacy, Department of General and Inorganic Chemistry, 6 Traian Vuia Street, 020956, Bucharest, Romania


157

Background: Metals are essential cellular components for living organisms, and under normal conditions are tightly regulated. Coordination complexes became very attractive probes as potential anticancer agents, but the uptake, toxicity, and resistance to metallodrugs have to be studied before clinical use. Colorectal cancer is the third of the most common human cancers in the world, and involves genetic alterations, aberrant progression of the cell cycle, resistance to growth inhibition, replication without limit, evasion of apoptosis, induction of angiogenesis, and modification of cell adhesion. The clinical use of Cisplatin and its analogues might be limited by tumor drug resistance and adverse effects, therefore ruthenium (RuIII) compounds might be taken into account as alternative drugs. Methods: Cytotoxity of novel Ru(III) complexes with co-solvents, as compared to CisPt, were tested in LoVo human colon cancer cell line, by using the colorimetric assay with MTS. In addition, real-time cell analysis (RTCA) by xCELLigence System was used to continuously monitor compound-mediated cytotoxity vs. cell proliferation. Modulation effects of Ru(III) compounds were evaluated on gene expression of apoptosis-associated molecules by RT-PCR in TaqMan system, while proliferation through cell cycle phases and apoptotic events were assessed by flow cytometry approaches. Results and conclusions: Our experiments, performed in LoVo tumor cells treated with Ru(III) complexes and co-solvents, showed a diminished cell proliferation, increased levels of apoptosis, and decreased percentages of nuclei in S phase of the cell cycle. Statistic analyses showed significant correlations between gene expression of the pro-apoptotic p53, anti-apoptotic molecule Bcl-2 molecules, and apoptosis levels in novel Ru(III) compounds treated cells. Based on the interface between molecular biology and bioinorganic chemistry, Ru (III) complexes might be in future used as probes to target molecular pathways as anticancer agents.


158

P9. ACTIVATION OF NATURAL KILLER CELLS FOR CANCER IMMUNOTHERAPY

Gheorghiţa Isvoranu1, Mihaela Surcel1,2, Bogdan Marinescu1,3, Florina Lucia Cionca1, Radu-Ionuț Huică1,4, Adriana Narcisa Munteanu1, Dan Ciotaru1, Manuella Militaru3, Ovidiu Bratu4, Monica Teodora Neagu1,2, Cornel Ursaciuc1

1”Victor Babeș” National Institute of Pathology, Bucharest, Romania 2University of Bucharest, Faculty of Biology, Bucharest, Romania 3USAMV Veterinary Faculty, Bucharest, Romania 4”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Introduction: Natural killer (NK) cells are a promising tool for the use in immunotherapy of cancer, since they efficiently recognize and kill tumor cells. In this context, ex vivo cultivation is an attractive option to increase NK cells in numbers and to improve their antitumor potential prior to clinical applications. Cytokine receptors transduce important signals that regulate proliferation, survival, activation status, and trigger effector functions. In this study, we tested two cytokines, IL-15 and IL-21, that regulate NK cell development, survival, and function. Materials and methods: We used C57BL/6 mice, 8-10 weeks old. Splenic NK cells were isolated from healthy and melanoma-bearing mice. CD3-NK1.1+ cells were enriched by negative selection and cultured overnight (20-22 h) with cytokines (IL-15+IL-21) or with IL-15 alone (as control), and then they were characterized by flow cytometry, cytotoxicity assay. Results: NK cells from both, healthy and melanoma-bearing mice that were activated with combination of cytokines and control NK cells (activated with IL-15 alone) were relatively phenotypically similar with regard to expression of NK cell activation markers CD11c, CD45R, gp49B, CD27 and cytokine receptors CD122 (IL2/15 Rβ), CD132 (common γ chain). In addition, we observe a preferential expansion of CD69 marker from healthy and melanoma-bearing mice, and an increase of CD11b marker on NK1.1+ cells activated with IL-15+IL-21 combination from healthy mice. When we tested for the ability to kill YAC-1 targets, all groups of NK cells exhibited similar cytotoxicity.


159

Conclusions: These data suggest that IL-21 may be used effectively in combination with other cytokine that stimulate NK cell proliferation and maturation. IL-21 treatment led to a maturation of NK cell functions. Acknowledgement: This work was supported by Core Program, implemented with the support NASR, project no. 16.22.04.04.

P10. MOUSE MODEL OF GENITAL CARCINOMA INDUCED BY CELLS TRANSPLANTATION

Bogdan Marinescu1,2, Gheorghiţa Isvoranu1, Cătălin Gabriel Manole1, Manuella Militaru2 1”Victor Babeş” National Institute of Pathology, Bucharest, Romania 2USAMV Veterinary Faculty, Bucharest, Romania

Currently, cancer is still one of the leading causes of mortality worldwide. The development of experimental cancer animal models always represented a turning point in studying pathophysiologic issues and furthermore assessing new therapeutic candidates. The aim of this study is to establish a protocol for generating female mice with uterine carcinoma by using an allografting technique. Six C57Black/6 female mice were used for this study. After general anesthesia, abdominal surgery was performed in order to expose the left uterine tube. Cells suspension was previously obtained from carcinoma donor mouse and adjusted at 2.6 x 107 cells/ml. Each animal was intraluminally inoculated with 0.1 ml of suspension in left uterine tube, five milimeters distance from uterus. Eight days after inoculation, palpable new developed tumor mases were detected at positive engrafted animals. After two more days abdominal asymmetry was clinically observed. Echography examination was performed for visual documenting the new formed tumors. Sixteen days after inoculation necropsy was done for harvesting tumor masses. Their volumes were determined and indicated a notably rate of growth, as it was measured for each of the cases. Considering our results and also the consistency in tumor progression we may conclude that this protocol could be reliable for generating mice with uterine carcinoma for further studies in cancer research. Acknowledgement: This work was partially supported by Core Program, implemented with the support NASR, project no. 16.22.04.02.


160

P11. ANTI-ALLOTYPE ANTIBODIES IN RHEUMATOID ARTHRITIS TREATED WITH ANTI-TNFα BIOLOGIC AGENTS

Mihaela Surcel1,2, Adriana Narcisa Munteanu1, Radu-Ionuț Huică1,3, Ioana Ruxandra Pîrvu1, Dan Ciotaru1, Ionela Neagoe1, Gina Manda1, Gheorghița Isvoranu1, Ovidiu Bratu3, Monica Neagu1,2, Cornel Ursaciuc1 1”Victor Babeş” National Institute of Pathology, Bucharest, Romania 2Faculty of Biology, University of Bucharest, Romania 3”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Introduction: Rheumatoid arthritis (AR) is a chronic inflammatory disease with autoimmune mechanism, which often causes joint destruction and functional deterioration. Although the introduction of biological therapies revolutionized AR treatment, 20-40% of patients do not respond to medication (non-responders). Side effects and high cost of therapy require the identification of new biomarkers with key roles at different stages of AR evolution. The study monitored the appearance of anti-TNF inhibitors antibodies (predictive biomarkers of treatment response), and the association between the presence of alloantibodies and the development of a negative clinical outcome (adverse drug reaction and treatment failure) was followed. Materials and methods: The casuistry included a group of 21 patients (25-77 years) diagnosed with AR, non-responders to methotrexate, with anti-TNFα therapy: Adalimumab (ADA) - 10 patients, respectively Etanercept (ETA) - 11 patients. Anti-ETA antibodies, respectively, anti-ADA antibodies were dosed semi-quantitatively from plasma by ELISA; the tests were performed before the therapy and during several visits. Disease activity was monitored using the DAS28 score. Depending on DAS28 value, patients were divided into 3 groups (responders, partial-responders, non-responders). Results: Anti-ETA antibodies: 36% of the patients have anti-ETA antibodies after 6 months of therapy or more, although the DAS28 score has a downward trend. For the rest of the investigated patients the negative values are consistent with the favorable evolution of the DAS28 score. Anti-ADA antibodies: 90% of the patients present anti-ADA antibodies after 3 or 6 months of therapy, but in this case also the DAS28 score has a downward trend. One patient, non-responsive to ADA, does not have


161

antibodies. Anti-ADA antibodies do not reflect the evolution of disease activity. Patients responding to therapy or partially responsive, for whom DAS28 score decrease even in remission, become seropositive during anti-TNF therapy. Conclusions: The experimental results obtained suggest that the presence of anti-therapeutic agents antibodies does not necessarily lead to a lack of response to therapy, as a weak response to therapy may have other causes than anti-allotype antibodies. In non-responders patients, it is not excluded that the antibodies form immune complexes with ADA, respectively ETA and therefore can not be detected by the ELISA technique. This work was supported by Core Program, implemented with the support NASR, project PN 16.22.03.05.

P12. T2 TRANSITIONAL B LYMPHOCYTES IN CHILDREN WITH RECURRENT INFECTIONS WITHOUT PRIMARY IMMUNODEFICIENCY

Radu-Ionuț Huică1,2, Mihaela Surcel1, Dan Ciotaru1, Adriana Narcisa Munteanu1, Ioana Ruxandra Pîrvu1,3, Coriolan Ulmeanu4, Cornel Ursaciuc1,3 1Immunology Department, ”Victor Babeș” National Institute, Bucharest, Romania 2”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania 3Diagnostic Center, ”Victor Babeș” National Institute, Bucharest, Romania 4”Grigore Alexandrescu” Children’s Hospital, Bucharest, Romania

Introduction: Transitional B lymphocytes are the first precursors of B cells that migrate from the bone marrow into peripheral blood. The purpose of the study was to analyse the potential quantitative changes in the T2 BL population, defined by CD45high, CD19+, CD20+, CD27-, CD38+, CD10+, IgM+ and IgD+, in children with recurrent infections (RI) without primary immunodeficiency (PID). Materials and methods: Eight-colour lymphocyte immunophenotyping (IF) was performed in 31 children (1-9 years) with RI without PID. Whole blood was collected for analysis on EDTA, and the control group


162

included 6 children with normal IF values. Sample acquisition was performed on a BD FACSCanto II flow cytometer with BD FACSDiva 6.1 software, and fluorescence compensation was performed with Anti-Mouse Ig, /Negative Control Particles Compensation Set (Becton Dickinson). Data analysis was performed with the FCS Express 6 software (De Novo Software). Results: Comparative analysis of the two groups of cases (patients versus controls) lead to the following cell populations percentages: CD19+ CD20+ BL of total lymphocytes: 17 ± 7 versus 22 ± 3; T2 BL of total lymphocytes: 4.84 ± 4.39 versus 2.76 ± 2.26. The T2 BL percentage of BL was: 0.26 ± 0.18 versus 0.12 ± 0.10. Conclusions: The large variations in standard deviations do not allow confirmation or invalidation of significant differences between the percentage values of the T2 BL population in children with RI without PID compared to the control group. This study was supported by a grant from the Ministry of Education and Research, NUCLEU project no. 22N 03 04/2016.

P13. DELETION OF THE CLUSTER miR-17- 92 IN HEMATOPOIETIC STEM CELLS AND THEIR PROGENY FOLLOWED BY PHENOTYPIC ASSESSMENT OF MYELOID POPULATIONS

Ștefania Rogozea, Valeriu Cișmașiu, Florina Gisela Găină, Cristina Mariana Niculițe ”Victor Babeş” National Institute of Pathology, Bucharest, Romania

MiR-17-92 cluster maps to human chromosome 13 and encodes six individual microRNAs (miR-17, miR-18a, miR-19a, miR-19b, miR-20a and miR-92a). Expression of these microRNAs promotes cell proliferation, suppresses apoptosis of cancer cells and induces tumor angiogenesis. Studies also reveal important functions for these microRNAs during normal development of the organism. In our study we have knocked-out the miR-17-92 cluster by crossing the transgenic mouse Mx1-Cre with a line that carry “flox” sequences inserted within the cluster gene, then we induced the cluster deletion by intraperitoneal injection of Poly I:C, a commonly used immunostimulant


163

in conditional knockout murine models. By PCR we demonstrated that the cluster miR-17-92 is completely absent after Cre induction. Further we proceeded to immunophenotypic characterization of hematopoietic stem cells and their progeny by using lineage markers (cKit, Sca1, Flt3, CD150, CD105, FcgR, CD41) showing that myeloid populations are altered in absence of the cluster miR-17-92. The data suggest that the cluster miR-17-92 has a role in myeloid differentation. This work was supported by grants of the Ministry of National Education, CNCS – UEFISCDI (project number PN-II-ID-PCE-2012-4-0395 and PN-III-P2-2.1-PED-2016-1932.)

P14. ADOPTIVE TRANSFER OF CYTOKINES-PREACTIVATED NK CELLS PROVIDES REDUCTION OF ESTABLISHED TUMOR

Gheorghița Isvoranu1, Mihaela Surcel1,2, Bogdan Marinescu1,3, Florina Lucia Cionca1, Radu-Ionuț Huică1,4, Adriana Narcisa Munteanu1, Dan Ciotaru1, Manuella Militaru3, Ovidiu Bratu4, Monica Teodora Neagu1,2, Cornel Ursaciuc1

1”Victor Babeș” National Institute of Pathology, Bucharest, Romania 2University of Bucharest, Faculty of Biology, Bucharest, Romania 3USAMV Veterinary Faculty, Bucharest, Romania 4UMF ”Carol Davila”, Bucharest, Romania

Introduction: Cancer represents one of the major causes of mortality, despite huge research efforts for deciphering the molecular mechanisms of disease and for developing new targeted and personalized therapeutic approaches with acceptable side-effects. Successful adoptive cell transfer (ACT) and ex vivo modulation of cellular functions with cytokines has aroused the interest for immunotherapy in cancer. Currently, immunotherapy is known as the forth treatment alternative in cancer, after surgery, chemo‐ and radiotherapy. We investigated whether adoptive transfer of IL-12/15/21–preactivated NK cells reduces growth of established mouse tumors. Our results raise the possibilities for the development of novel NK cell–based therapeutic strategies for clinical application. Materials and methods: We used C57BL/6 mice and B6.129S7-Rag1tm1Mom/J, 8-10 weeks old. NK cells were isolated by negative


164

selection from spleens of B6.129S7-Rag1tm1Mom/J mice with the NK cell isolation kit (Miltenyi Biotec) and treated with 10 ng/ml IL-12, 10 ng/ml IL-15, and 100 ng/ml IL-21 (R&D Systems) or 10 ng/ml IL-15 for 20 h. C57BL/6 mice were s.c. injected with 106 B16F10 cells and received adoptive transfer of NK cells at day 7 after tumor cell inoculation. Tumor diameters were measured by a caliper, and the tumor volume was calculated by the following formula: Tumor volume = 4 π r3 /3, where r is the mean of the two perpendicular diameters. Results: IL-12/15/21–preactivated NK cells persisted in spleen for 3 weeks after adoptive transfer with high effector function. Adoptive transfer of IL-12/15/20–preactivated NK cells in mice significantly reduced tumor growth of recipient mice. Conclusions: Based on results from experimental animal model, adoptive transfer of cytokines-preactivated NK cells seems to be promising for cancer therapy. There is no doubt that NK cells have major role in cancer treatments, and in the future, NK cell immunotherapy from “a new hope” may become “a reality” for malignant diseases. Acknowledgement: This work was supported by Core Program, implemented with the support NASR, project no. 16.22.04.04.

P15. REDOX RESPONSES OF BLOOD MONONUCLEAR CELLS TO THE PRO-INFLAMMATORY PLASMA CYTOKINE STORM IN RHEUMATOID ARTHRITIS

Gina Manda1, Maria Dobre1, Ionela Neagoe1, Simona Mihai1, Denisa Predețeanu2, Cătălin Codreanu3 1INCD ”Victor Babes”, Bucharest, Romania 2”Sfânta Maria” Clinical Hospital, Bucharest, Romania 3Clinical Center for Rheumatic Diseases ”Dr. Ion Stoia“, Bucharest, Romania

Introduction: Rheumatoid arthritis (RA) is an autoimmune disease with marked inflammatory component, having both local and systemic echo. The success of biologic therapies targenting the TNFα system evidenced the key role of the innate immunity in RA, possibly in correlation with danger signals. Additionally, the involvement of subtle redox signaling events, oftenly ignored, was recently highlighted as potential modulatory mechanism of the immune response in RA.


165

Aim: Investigations on the redox status of mononuclear cells from RA patients, in correlation with disease activity and response to anti-rheumatic therapy. Methods: Disease activity was evaluated as DAS28 in partner rheumatology clinics. Plasma and mononuclear cells (PBMC) were isolated from blood. The cytokine profile in plasma was measured by protein multiplexing using the Luminex technology. The expression profile of genes involved in oxidative stress and antioxidant response was assessed by pathway-focused PCR array. Results: Experimental data indicated increased levels of many pro-inflammatory cytokines in the plasma of RA patients that were non-responsive to therapy. Good response to anti-TNFα therapy was not correlated with the level of these cytokines before therapy onset. For instance, TNFα levels in the plasma of RA patients were in the normal range, albeit the high disease score, but raised during therapy when diseases activity decreased. PBMC do not seem to be the source TNFα, IL-1β and IL-18 in plasma, as long as the genes coding for these cytokines were constantly under-expressed in patients’ blood. The pro-inflammatory cytokine storm was not accompanied by over-expression of genes critically involved in oxidative stress and antioxidant response. Conclusion: The pro-inflammatory cytokine storm in the plasma of RA patients is seemingly not triggered by PBMC, and does not induce generally the activation of oxidative responses in these cells. The potential significance of these results will be discussed. Acknowledgement: The study was financially supported by the Romanian Ministry for Research and Innovation through the grants PCCA 124/2014 Th17NET and PN16.22.03.03.


166


167

ORAL PRESENTATIONS SPONSORS


168


169

PO-S1. INNOVATIVE TOOLS FOR MODERN FLOW ANALYSIS

Ana Maria Georgescu Novaintermed, Bucharest, Romania

New generation BD AccuriC6 Plus makes flow cytometry even more within reach with wide applications in areas such as immunology, cell and cancer biology, plant and microbiology, and education The Miltenyi Biotec augmented reality (AR) mobile app is designed to help you explore the unique features of REAfinity™ Recombinant Antibodies and learn about their advantages for flow cytometry.

PO-S2. MODERN APPROACH IN IMMUNOLOGY

Irina-Valentina Cojocaru ACCELA, Bucharest, Romania

Immunotherapy in oncology, together with chemotherapy, increases patients life hope and offers an optimized and personalized treatment. Immunotherapy combines different methods like genetics, cell morphology, cell kinetics and immunology profiling, having as purpose identification of tumor inhibitor checkpoint proteins. Advantages of using Immunotherapy kit for xCellIgence. Irys platform for New generation Mapping, best choice for oncohaematology.


170


171

INDEX

A

Andreea Țuțulan-Cuniță .................................................................................................... 8, 33, 109 Androsiac Gabriela Elena ................................................................................................ 10, 65, 139 Anghelache Laurențiu ..................................................................................................... 10, 66, 139 Anton Gabriela ................................................................................................................ 15, 81, 155 Anton Mariana ................................................................................................................ 15, 81, 155 Arghir Aurora .................................................................................................. 8, 9, 33, 39, 109, 114

B

Bastian Alexandra ........................................................................................................... 18, 69, 143 Baston Cătălin ................................................................................................... 13, 53, 54, 127, 128 Bento Carla F. .................................................................................................................. 10, 64, 138 Boda Daniel ..................................................................................................................... 15, 77, 151 Bogdan Miron ............................................................................................................................... 19 Bostan Marinela .......................................................................................... 15, 16, 79, 82, 153, 156 Botezatu Anca ................................................................................................... 15, 79, 81, 153, 155 Brașoveanu Lorelei Irina ............................................................................. 15, 16, 79, 82, 153, 156 Bratu Ovidiu ............................................................... 16, 17, 18, 71, 84, 86, 89, 145, 158, 160, 163 Brânzan Alexandru .......................................................................................................... 11, 43, 117 Bumbea Horia ..................................................................................................... 9, 37, 39, 113, 114

C

Caraș Iuliana...................................................................................11, 12, 43, 44, 45, 117, 118, 119 Căruntu Constantin ......................................................................................................... 15, 77, 151 Cherciu Carmen Maria .................................................................................................... 12, 46, 120 Chifiriuc Carmen ........................................................................................................................... 10 Cianga Corina ................................................................................................ 8, 10, 27, 64, 103, 138 Cianga Petru ......................................................................... 8, 10, 12, 13, 27, 47, 64, 103, 121, 138 Cionca Florina Lucia .................................................................................... 16, 17, 84, 89, 158, 163 Ciotaru Dan .............................................. 5, 16, 17, 18, 71, 84, 86, 87, 89, 145, 158, 160, 161, 163 Cisleanu Diana ...................................................................................................................... 39, 114 Cișmașiu Valeriu .............................................................................................................. 17, 88, 162 Ciulean Sonya ............................................................ 11, 12, 15, 43, 44, 45, 78, 117, 118, 119, 152 Cîmpean Anișoara ....................................................................................................... 7, 14, 76, 150 Codreanu Cătălin ............................................................................................................ 17, 90, 164 Codrici Elena ................................................................................................................... 10, 66, 139 Cojocaru Inimioara Mihaela ........................................................................ 10, 18, 63, 70, 137, 144 Cojocaru Irina-Valentina ................................................................................................. 14, 95, 169 Cojocaru Manole............................................................................................................. 18, 70, 144 Colesniuc Raluca ................................................................................................................... 39, 114


172

Constantin Carolina ........................................................................... 8, 10, 14, 15, 33, 77, 109, 151 Constantinescu Daniela .................................................................................................. 10, 64, 138 Constantinescu Ileana ......................................................................... 13, 53, 54, 55, 127, 128, 129 Constantinescu Ștefan .................................................................................................... 19, 59, 133 Costache Adriana ........................................................................................................... 11, 44, 118 Costache Marieta ........................................................................................................................... 8 Cristea Victor ............................................................................................... 5, 7, 12, 23, 48, 99, 122 Cuadrado Antonio .......................................................................................................... 14, 30, 106

D

Dincă Valentina .............................................................................................................. 14, 76, 150 Dinischiotu Anca ............................................................................................................. 14, 75, 149 Dobre Maria ................................................................................................................... 17, 90, 164 Dobrică Mihaela-Olivia ...................................................................................... 11, 43, 44, 117, 118 Dudău Maria ................................................................................................................... 10, 66, 139 Dumitru Carmen ............................................................................................................... 8, 33, 109

E

Enache Cristina ................................................................................................................. 9, 38, 114 Enciu Ana-Maria ............................................................................................................. 10, 66, 139

G

Găină Gisela ............................................................................. 15, 17, 18, 69, 80, 88, 143, 154, 162 Georgescu Ana Maria ..................................................................................................... 14, 95, 169

H

Haugslien Sissel ................................................................................................. 11, 43, 44, 117, 118 Hotnog Camelia Mia .................................................................................... 15, 16, 79, 82, 153, 156 Huică Irina ...................................................................................................................... 15, 81, 155 Huică Radu-Ionuț ................................ 5, 14, 16, 17, 18, 71, 84, 86, 87, 89, 145, 158, 160, 161, 163

I

Iacob Maria Mirela .............................................................................. 13, 53, 54, 55, 127, 128, 129 Iancu Iulia .......................................................................................................... 15, 79, 81, 153, 155 Icriverzi Mădălina ........................................................................................................... 14, 76, 150 Ioghen Mihaela-Roxana .................................................................................................. 12, 45, 119 Ioghen Octavian ............................................................................................................. 12, 45, 119 Ionică Elena .................................................................................................................... 15, 80, 154 Isvoranu Gheorghița .................................................... 5, 16, 17, 84, 85, 86, 89, 158, 159, 160, 163 Ivanciuc Alina Elena ........................................................................................................ 12, 46, 120


173

L

Lazăr Cătălin ...................................................................................................... 11, 43, 44, 117, 118 Lazăr Mihaela ........................................................................................................................ 12, 120 Liu-Clarke Jihong ............................................................................................................. 11, 44, 118 Lupulescu Emilia ............................................................................................................. 12, 46, 120

M

Manda Gina ................................................................................................ 16, 17, 86, 90, 160, 164 Manole Cătălin Gabriel ................................................................................................... 16, 85, 159 Manole Emilia ............................................................................................. 15, 18, 69, 80, 143, 154 Marinescu Bogdan ..................................................... 15, 16, 17, 77, 84, 85, 89, 151, 158, 159, 163 Marusciac Laura ........................................................................................................................ 7, 25 Mihai Maria Elena ........................................................................................................... 12, 46, 120 Mihai Simona .............................................................................................. 10, 17, 66, 90, 139, 164 Mihăilă Mirela ............................................................................................. 15, 16, 79, 82, 153, 156 Militaru Manuella ..........................................................................16, 17, 84, 85, 89, 158, 159, 163 Moise Ana ........................................................................................... 13, 53, 54, 55, 127, 128, 129 Munteanu Adriana Narcisa ...................... 5, 16, 17, 18, 71, 84, 86, 87, 89, 145, 158, 160, 161, 163

N

Neagoe Ionela ............................................................................................. 16, 17, 86, 90, 160, 164 Neagu Monica ........................................ 5, 8, 14, 15, 16, 17, 19, 33, 77, 84, 86, 109, 151, 158, 160 Necula Gheorghe ............................................................................................................ 12, 46, 120 Nedelcu Daniela Filofteia .................................................................................. 13, 53, 55, 127, 129 Nichita Norica ................................................................................................... 11, 43, 44, 117, 118 Niculițe Cristina Mariana ................................................................................................ 17, 88, 162 Niţă Delia A. .................................................................................................................... 14, 75, 149

O

Onu Adrian ....................................................................... 11, 12, 43, 44, 45, 49, 117, 118, 119, 123 Oprea Adriana ..................................................................................... 13, 53, 54, 55, 127, 128, 129

P

Panaitescu Carmen ........................................................................................................... 7, 25, 101 Papuc Sorina ....................................................................................................... 8, 33, 39, 109, 114 Paruch Lisa ........................................................................................................ 11, 43, 44, 117, 118 Pavel-Tanasa Mariana ..................................................................................................... 10, 64, 138 Păunescu Virgil............................................................................................................ 8, 19, 28, 104 Petcu Costin .................................................................................................................... 13, 53, 127 Petrescu Cezar ................................................................................................................................ 5


174

Pițigoi Daniela ................................................................................................................. 12, 46, 120 Pîrvu Ioana Ruxandra ................................................................ 5, 16, 18, 71, 86, 87, 145, 160, 161 Pleşa Adriana .................................................................................................................. 15, 81, 155 Pop Lucian ....................................................................................................... 7, 12, 23, 48, 99, 122 Popescu Cristina ........................................................................................................................... 19 Popescu Ionela Daniela .................................................................................................. 10, 66, 139 Popescu Iulia .................................................................................................................. 11, 29, 105 Popescu Octavian ............................................................................................................. 7, 24, 100 Predețeanu Denisa ......................................................................................................... 17, 90, 164 Puiu Liliana ..................................................................................................................... 15, 79, 153

R

Radu Eugen ................................................................................................................................... 19 Renna Maurizio .............................................................................................................. 10, 64, 138 Rogozea Ștefania ............................................................................................................ 17, 88, 162 Roman Viviana ............................................................................................. 15, 16, 79, 82, 153, 156 Roșeanu Anca ................................................................................................................. 14, 76, 150

S

Sălăgeanu Aurora ........................................................................................................... 12, 45, 119 Sima Livia ........................................................................................................................ 14, 76, 150 Skomedal Hanne ............................................................................................... 11, 43, 44, 117, 118 Sorca Silvia ...................................................................................................................................... 5 Stan Miruna S. ................................................................................................................ 14, 75, 149 Stăvaru Crina .......................................... 11, 12, 15, 18, 43, 44, 45, 49, 78, 117, 118, 119, 123, 152 Steen Hege ........................................................................................................ 11, 43, 44, 117, 118 Surcel Mihaela .......................................... 5, 16, 17, 18, 71, 84, 86, 87, 89, 145, 158, 160, 161, 163

T

Tache Gheorghe ............................................................................................................................. 9 Tamas Tudor-Paul ............................................................................................................. 7, 25, 101 Tănase Cristiana ....................................................................................................... 10, 19, 66, 139 Tecu Cristina ................................................................................................................... 12, 46, 120 Toader Adela .................................................................................................................. 13, 55, 129 Tofan Vlad ...................................................................................................................... 12, 45, 119

Ț

Țucureanu Cătălin ........................................................... 11, 12, 43, 44, 45, 49, 117, 118, 119, 123


175

U

Uivaroși Valentina ........................................................................................................... 16, 82, 156 Ulmeanu Coriolan ....................................................................................... 16, 18, 71, 87, 145, 161 Ursaciuc Cornel ........... 5, 8, 11, 14, 16, 17, 18, 26, 71, 84, 86, 87, 89, 102, 145, 158, 160, 161, 163 Ursu Larisa ...................................................................................................................... 13, 55, 129

V

Vlase Ene......................................................................................................................... 11, 44, 118 Vlădăreanu Ana Maria ................................................................................................ 9, 38, 39, 114

Z

Zurac Sabina...................................................................................................................... 8, 33, 109


176


177

NOTES __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________


178

__________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________

a 47-a - societateadeimunologie.ro · departamentul de biochimie și biologie moleculară,...

Documents