96603519 etologie comparata modul 3 2

7/28/2019 96603519 Etologie Comparata Modul 3 2

1/8

3.3 COMUNICAREA VIZUALA

Comunicarea vizuala deosebit de bogata ca expresie si intens studiata

reprezinta cea mai usor descifrabila forma de manifestare

comportamentala la animale si la om. Daca pentru studierea comunicarii

tactile, olfactive, gustative sau acustice avem nevoie adesea de metode

complicate de investigare, semnalele vizuale ne sunt mult mai usor

accesibile.

Se comunica vizual prin forma, dimensiuni, culoare, miscare, toate acestea

fiind manipulabile intr-o masura mai mare sau mai mica in raport cu

continutul mesajului ce trebuie transmis.

La unele specii variatia dimensiunilor aparente este facilitata de prezenta

unor apendici corporali (gulere, creste, gusi intalnite la unele reptile cum ar

fi iguanele, baziliscul (Basiliscus plumifrons), soparla zburatoare (Draco

volans) si pasari: pasarea fregata (Fregata magnificens) pupaza (Upupa

epops), , colti si cozi supradimensionate intalnite la mamifere, etc.).

Basiliscus plumifrons - avertizare Draco volans- avertizare


2/8

Fregata magnificens Fregata magnificens - etalare

Upupa epops repaus Upupa epops postura de

intimidare

La pestii balon (Diodon holocanthus ) modificarea dimensiunilor corpului

este extrema si spectaculoasa

Diodon holocanthus repaus Diodon holocanthus postura

de intimidare


3/8

La multe alte specii forma si dimensiunile unui animal sunt caracteristici

relativ fixe pentru un individ considerat, astfel incat comunicarea unui

anumit mesaj pe aceasta cale face cel mai adesea apel la modificari de

postura, gestica, mimica faciala.

Un caine lup adult de exemplu, are forma si coloritul specific rasei

respective iar dimensiunile sale sunt dependente de felul in care a fost hranit.

Aceste caracteristici sunt insa modificabile in functie de context. Atunci

cand un intrus patrunde in teritoriul sau postura cainelui si zbarlirea blanii il

fac dintr-odata sa para mai mare decat este in realitate iar firele de par ale

blanii de pe ceafa si din lungul sirii spinarii, avand o alta pozitie decat cea

din stare relaxata reflecta altfel lumina expunand o coama si o creasta de

culoare neagra, contrastante cu restul blanii si care au efect intimidant. Daca

acelasi caine este dus intr-o curte straina unde eventual se afla un caine

rezident, nu mai observam nici blana infoiata nici postura impunatoare, nici

coada erecta. Cainele isi reduce dimensiunile aparente ale corpului, aplecand

capul si umerii si lasandu-si coada in jos sau chiar ascunzand-o intre

picioarele posterioare.

(Aceste imagini provin din volumul Expresia emotiilor la om si la animale-

Darwin 1872 o lectura recomandata insistent).


4/8

Dupa cum se vede si in imaginea de mai sus se poate vorbi de un adevarat

limbaj al pozitiei cozii unui caine, la care se adauga desigur si miscarea

sau imobilitatea acesteia.

Tactica de a te da mare sau a te face mic este comuna animalelor dar si

omuluiraspunzand unei logici biologice elementare: mai mare = mai

puternic. Pe baza acestui principiu s-au dezvoltat toate posturile

dominante/submisive utilizate in confruntarile intre competitorii sexuali,

teritoriali precum si in afirmarea si recunoasterea rangurilor sociale.

In cazul omului lipsa penelor, a blanii sau a altor apendicilor ornamentali

naturali nu a reprezentat un obstacol in exprimarea acestor posturi. O tinuta

dreapta, cu pieptul bombat, cu capul inaltat, cu bratele usor distantate de

trunchi (ca si cum ar fi garnisite de muschi voluminosi), cu picioarele usor

departate ca pentru a sustine un corp masiv este o tinuta care amplifica

dimensiunile reale. Daca respectiva persoana se deplaseaza o face calcand


5/8

apasat. In plus, ornamente atasate corpului: coroanele de pene ale indienilor

sau cele de aur ale monarhilor, caschetele militarilor de rang superior, tiarele

papilor si cardinalilor, palariile barbatesti, toate au drept element comun

inaltimea care adauga centimetri staturii celui ce le poarta.

Egipt Ecuador

Papua Noua Guinee Centurion roman


6/8


7/8

O dovada in plus referitoare la functia primara a acestor podoabe este adusa

de codul manierelor elegante. Cu exceptia catorva persoane al caror rang

dominant este indiscutabil (regi, imparati, papi si cardinali) toti ceilalti au

datoria de a-si descoperi crestetul atunci cand se afla intr-un context

prosocial, fie ca e vorba de o vizita, sau de prezenta intr-un spatiu public

delimitat (sala de spectacol, sala de curs, etc.). Mentinerea palariei pe cap

este o grava lipsa de politete de fapt este perceputa ca o mentinere

ostentativa a unei atitudini dominante intr-o situatie inadecvata.

Regulile acestea se aplica barbatilor, nu si femeilor deoarece barbatii sunt

cei dominanti traditional. In prezenta femeilor barbatii trebuie sa fie chiar


8/8

mai atenti cu semnalele pe care le transmit. Daca un alt barbat poate fi

salutat printr-o mimare a ridicarii palariei intalnirea cu o femeie impune

gestul complet adesea insotit de o inclinare accentuata a corpului.

Asemanatoare ca functie sunt ornamentele purtate in diferite epoci la nivelul

umerilor avand drept scop latirea lor aparenta sugerand forta (vezi epoletii

hainelor militare din mai toate timpurile, manecile bufante ale costumelor de

epoca, sau intariturile amplasate in captuseala sacourilor barbatesti

moderne).

Pentru a sublinia submisivitatea omul are nevoie de cat mai putine

ornamente exterioare corpului. Coborarea umerilor, plecarea corpului, a

capului si a privirii, mentinerea bratelor atarnande pe langa corp sau

ridicarea lor la nivelul pieptului / deasupra capului, cu palmele deschise in

semn de predare, sunt cele mai frecvente caracteristici ale posturii

submisive. In functie de gravitatea situatiei conflictuale aceste semnale se

pot accentua foarte mult prin ingenunchere, intinderea la picioarele

individului dominant, sarutarea mainii sau a piciorului, plans, lamentatii,

implorare, etc.

96603519 etologie comparata modul 3 2

Documents