Comportarea instrumentelor de măsură în regim dinamic

În regim dinamic mărimea de intrare este întotdeauna o funcţie de timp xi(t). Din acest motiv şi mărimea de ieşire (indicaţia instrumentului), reprezintă în general o funcţie de timp. Dependenţa xe = f(xi) se determină pe baza ecuaţiei diferenţiale de lucru a instrumentului ca sistem dinamic. Putem trage concluzii privind comportarea în regim dinamic a unui instrument, dacă la intrarea acestuia xi(t) are forme particulare. Utilizăm funcţia treaptă ca formă particulară pentru mărimea de intrare.xi = Aif(t)

Această funcţie se poate realiza cu uşurinţă în mod experimental(o treaptă de tensiune sau o treaptă de curent). Se introduc următorii parametrii:

factorul de amplificare sau reducere a instrumentului: în care - reprezintă valoarea stabilizată a mărimii de ieşire a instrumentului

eroarea dinamică sau abaterea dinamică:

reprezintă diferenţa în orice moment dintre valoarea stabilizată a mărimii de ieşire şi valoarea instantanee la momentul dat al mărimii de ieşire.

funcţia indicială sau răspunsul indicial:Parametrii de calitate în regim dinamic pentru un instrument de măsură pe baza cărora se apreciază comportarea în regim dinamic sunt: timpul de răspuns absolut, timpul de creştere însoţit, după caz de supracreşterea maximă.Pentru un răspuns de tip exponenţial (cel mai uzual) timpul de răspuns reprezintă aria porţiunii haşurate. Dacă însă răspunsul instrumentului este de tip oscilant (indicaţia oscilează în jurul valorii stabilizate) atunci la însumarea algebrică a suprafeţelor conform relaţiei anterioare, suprafeţele de deasupra valorii stabilizate fiind negative, suprafaţa totală însumată rezultă mult diminuată. Din acest motiv în cazul răspunsului oscilant, se utilizează timpul de răspuns absolut.