8/15/2019 7istorie

1/3

Apoi, intelectual are tot dreptul să opereze prin diferențierea „accidentalului” de

„esențial” și, ca individ înzestrat cu inteligență și discernământ, să își urmărească

propriile scopuri .

Pentru Hegel, forma fenomenologică a lumii eterioare nu coincide cu esența sa,

cu propriul său conținut ! li"ertatea ! care se împlinește pe sine la scară istorică,

 într#un orizont temporal inde$nit. %e aceea, intelectului &egelian îi este

indiferentă o astfel de meta$zică, foarte îndepărtată de aspirațiile sale imediate'

pentru el, forma lumii reprezintă realitatea lumii, și doar pe aceasta o are în

vedere atunci când a"strage, adică atunci când ierar&izează elementele realității

 în funcție de scopurile în "aza cărora acționează. (a fel, atunci când separă

accidentalul, sau accidentul ca particularizare a acestuia, „un ce real care, în

același timp, este determinat numai ca posi"il, un real al cărui alt ceva sau opus

e tot atât de posi"il” ! de esențial, adică de esențialitatea sa individuală, de

propria sa "unăstare și continuitate, de sinele său pe care îl recunoaște ca scop,

intelectul este cu totul îndrituit să procedeze în acest fel, să se conserve și să

prospere, diferențiind, în ceea ce îl privește, între c&estiunile secundare și cele

primare.

)ândirea este realitate și este poziționată în miezul lucrurilor, nu în afara

lucrurilor, proiectându#le pe un traseu emancipator. *ntelectul nu reușește însă să

o"serve decât aparența, super$cialul, eteriorul, coa+a lucrurilor, nu estența,

$ința în sine și pentru sine, umanitatea care își devine sieși scop și care înaintează permanent, c&iar dacă încet și cu reculuri, pe calea rațiunii.

8/15/2019 7istorie

2/3

piritul nu are cum să nu a+ungă să $e ceea ce este de+a în realitate, realitatea ca

esență, nu ca aparență. -i cum realitatea este posi"ilitate oferindu#și sie conținut

 în mi+locul a"undenței fenomenale condamnată la a $ temporară, trecătoare !

„unitatea esenței și a eistenței' în ea își au adevărul esența lipsită de formă și

fenomenul inconsistent sau su"zistarea nedeterminată și insta"ila diversitate” !

realitatea a+unge să eprime necesitatea însăși .

înțelegere de tip superior, rațională, reclamă deci imperativul de a nu $

„prizonierul categoriilor intelectului” . Acesta din urmă se menține cu o"stinație

 în contradicție cu rațiunea, cu lumea eterioară reală, esențială, cu a"solutul,

 înțeles drept ec&ili"ru dinamic, $ințând întru spirit, între individ și societate, între

particular și general, su"iect și o"iect ! luându#și propria su"iectivitate drept scop

ultim .

au, așa cum a sesizat și /ittgenstein, „individualul se dovedește tot mereu lipsit

de importanță, dar posi"ilitatea $ecărui caz individual ne dezvăluie ceva despre

esența lumii” .

Prin concept, gândirea se eli"erează pe sine și se ridică deasupra constrângerilor

fenomenale, c&iar dacă nu le depășește . u" forma unei universalități

su"iective, a unei singularități care și#a fructi$cat potențialul rațional, conceptul

reprezintă o contradicție eistentă și în același timp depășită între eul prezent și

eul posi"il, eul normativ, eul real, în cele din urmă . Pe cale de consecință,

conceptul este superior intelectului deoarece „cuprinde în sine toate

determinațiile anterioare ale gândirii, ca depășite”.

„Pentru realizarea sa, conceptul nu are nevoie de niciun impuls eterior.0aturaproprie a lui, înc&izând în sine contradicția simplității și a diferenței, și $ind de

aceea fără odi&nă, mână conceptul să se realizeze, să dezvolte diferența ce se

a1ă în el însuși numai în mod ideal ! adică în forma contradictorie a lipsei de

diferență ! într#o diferență reală' și prin această suprimare a simplității sale,

depășită ca o lipsă și o unilateralitate, să se desăvârșească în c&ip real, devenind

 întregul ! a cărui posi"ilitate el doar o conținea la început” .

2onceptul este rezultatul $inței luată ca esență 3 „4sența e prima negație a

$inței, care, prin aceasta, a devenit aparență' conceptul este a doua negație sau

negarea acestei negații' el este deci $ința resta"ilită, dar ca in$nită mi+locire și

negativitate în sine însăși a ei” .

8/15/2019 7istorie

3/3

%ar conceptele singulare nu contri"uie la etinderea cunoașterii de sine a esenței

.