1.3.       Continut constitutiv

Latura obiectiva cuprinde ca element material actiunea de inducere in eroare care se

realizeaza fie prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase, fie prin prezentarea ca

mincinoasa a unei fapte adevarate. Actiunea de inducere in eroare poate fi realizata in genere

prin orice mijloace, de la simpla afirmatie mincinoasa sau reticenta pana la mijloace caracterizate

de lege ca fiind frauduloase, caz in care, avem o forma agravata a infractiunii (art.215, alin.2

C.p.). Indiferent de mijloacele folosite, faptuitorul trebuie sa creeze victimei o falsa reprezentare

a realitatii, aceasta ajungand sa creada ca fapta mincinoasa este adevarata sau ca fapta adevarata

este mincinoasa. Aptitudinea unui mijloc de a induce in eroare depinde nu numai de

imprejurarile concrete in care este folosit, ci si de persoana victimei, de gradul ei de cultura, de

starea psihica in care se gasea in momentul savarsirii faptei, etc.

Pentru existenta infractiunii nu intereseaza daca, datorita acestor imprejurari de ordin

subiectiv, victima s-a lasat sau nu usor indusa in eroare. Legea urmareste indeosebi sa apere

persoanele mai credule, mai putin prudente, deoarece tocmai asemenea persoane sunt expuse sa

devina victime ale infractiunii.De pilda, s-a retinut ca fiind infractiunea de inselaciune, fapta

inculpatei, cunoscuta ca practica de mai multi ani vrajitorie, care profitand de naivitatea si starea

psihica in care se gasea victima, insarcinata fara a fi casatorita, a convins-o pe aceasta sa-i aduca

obiecte casnice si alimente, pentru ca, prin vrajitorie si descantece ce le va face asupra lor, sa

determine intoarcerea acasa a tatalui copilului.[5]

De asemenea, fapta unui medic care, afirmand in mod mincinos ca un medicament are

anumite insusiri de natura a vindeca maladia unui pacient, vinde acest medicament cu un pret

superior celui real si dobandeste astfel un folos material injust, constituie infractiunea de

inselaciune simpla prevazuta de art.215 alin.1 Cod penal.[6]

Folosirea de nume mincinoase presupune utilizarea unui nume care nu apartine in realitate

faptuitorului ci este fie ,,imprumutat” de la alta persoana in locul careia se recomanda, fie este

inventat cu scopul de a-si ascunde identitatea (de exemplu infractorii s-au prezentat sub numele

unor reprezentanti de firme straine vorbind limba romana cu accent german, italian, englez,etc.).

Folosirea de calitati mincinoase presupune utilizarea (unui nume care nu apartine in

realitate faptuitorului) de titluri, functii pe care faptuitorul nu le are in realitate (se prezinta ofiter

de politie, procuror, functionar la oficiul postal).

 In conformitate cu art.260 alin.9 din V.C.p. cand mijlocul folosit la savarsirea infractiunii

constituie prin el insusi infractiune, se vor aplica regulile de la concursul de infractiuni. Astfel, in

ipoteza comiterii inselaciunii prin fals sau uz de fals, acestea nu se absorb in continutul

inselaciunii, ci se va face aplicarea art.47,48 ori 54 alin.1 V.C.pen. privind concursul de

infractiuni.

In cazul variantei speciale prevazute de art.215 alin.3 C.pen. numita si inselaciunea ,,in

conventii” constituie inselaciune si inducere si mentinerea in eroare a unei persoane, parte in

contract (incheiat sau executat), de catre cealalta parte, astfel incat, fara acea eroare, cel inselat n-

ar fi incheiat sau executat contractul.

Prin expresia ,, cu prilejul incheierii “ se intelege intervalul care s-ar scurge de la inceperea

tratativelor si pana la stabilirea acordului de vointa, iar prin expresia ,, cu prilejul executarii “ se

intelege tot intervalul in care obligatiile contractuale se gasesc in faza de aducere la indeplinire

pana la definitiva executare[7].

Comite inselaciune in conventii acela care cu prilejul platii pretului unor bunuri cumparate

de la un cetatean strain, remite acestuia un pachet in care in locul unei parti din suma datorata,

intoduce simple foi de hartie[8].

Pentru existenta infractiunii de inselaciune, prevazuta de art.260 alin.4, actiunea

faptuitorului trebuie sa conste in  emiterea unui CEC, sau a unui alt instrument de plata asupra

unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau

acoperirea necesara, sau nu va exista pana la termenul convenit intre parti, precum si retragerea,

dupa emitere, a proviziei, in total sau in parte, ori a interzice trasului de a plati inainte de

expirarea termenului de prezentare in scopul aratat in alin.1, daca ,,s-a pricinuit o paguba

posesorului cecului sau a altui instrument de plata”.

 ,,Trasul ” este persoana care are mandat sau ordin de la o alta persoana numita ,,tragator”

sa execute obligatia de plata a unei sume eterminate in favoarea unei a treia persoane numita

beneficiar, la implinirea scadentei si la locul ce sunt mentionate.Tragatorul, in concret, poate sa

ceara trasului ( inainte de a se prezenta beneficiarul, sa incaseze suma la expirarea termenului

prevazut in cambie) sa nu execute acest ordin spre a-l insela pe beneficiar(creditor al

tragatorului).

Infractiunea de inselaciune se mai poate savarsi prin folosirea de mijloace frauduloase pentru a

indeparta de la licitatia publica o persoana, sau de a limita licitatiile ori numarul participantilor.

Aceasta modalitate se poate realiza, spre exemplu, prin impunerea unor conditii de bonitate

excesive in raport de obiectul licitatiei, astfel incat se limiteaza numarul celor ce pot accede la

licitatie, prin subevaluarea obiectului licitatiei, astfel incat se limiteaza din start licitatia, ori prin

falsificarea dosarului unei persoane, ducand la inlaturarea acesteia de la licitatie.

O alta modalitate o constituie exploatarea necunoasterii sau lipsei de experienta a unui minor sau

a starii de slabiciune a persoanelor vulnerabile datorita varstei, bolii sau starii de graviditate,

pentru a le determina sa incheie acte prejudiciabile pentru acestea. Se poate savarsi infractiunea

de inselaciune in aceasta modalitate de catre o persoana care, promitand unei fetite ca ii va da

jucarii in schimbul cerceilor din ureche obtine astfel bunurile respective[9].

Ratiunea introducerii acestei  modalitati normative o constituie calitatea speciala a

subiectului pasiv (un minor, o persoana in varsta, bolnava, ori gravida) care, datorita starii sale,

poate cadea prada usor manevrelor frauduloase ale faptuitorului.

In sfarsit, inselaciunea se mai poate savarsi prin inducerea sau mentinerea in eroare cu

privire la conditiile de trai din tara de emigrare, pentru a determina o persoana sa emigreze. Fapta

se savarseste de regula, de agentii specializate care ofera contracte de munca in strainatate,

prezentand conditii de munca si de salarizare avantajoase si incasand un comision pentru

incheierea contractului, conditii care se dovedesc departe de a fi acelea prezentate in momentul

ajungerii la locul de munca[10].

Ultimele trei modalitati ale infractiunii de inselaciune sunt prevazute doar in varianta de

modificare a Codului penal.

Urmarea imediata consta in crearea unei situatii care a produs o paguba fie patrimoniului

public, fie celui privat.Prin paguba se intelege prejudiciul material efectiv si cert cauzat unei

persoane fizice sau juridice,private sau publice. Paguba efectiv produsa va avea un rol

determinant in stabilirea pericolului social concret, cat si in privinta incadrarii juridice a

faptei.Daca prin actiunea de inducere in eroare s-a produs o paguba materiala mai mare de

3.000.000.000 lei sau o tulburare deosebit de grava activitatii unui organ de stat, unei institutii

sau altei persoane juridice sau fizice, fapta va realiza continutul agravat al inselaciunii prevazute

in art.215 alin.5 C.pen.

Pentru realizarea laturii obiective a infractiunii de inselaciune trebuie sa se constate

existenta unei legaturi de cauzalitate intre elementul material (actiunea de amagire) si paguba

produsa (urmarea imediata).

In privinta formei de vinovatie, care prezinta atitudinea psihica a persoanei care a savarsit o

fapta, la infractiunea de inselaciune, consta in intentia directa, deoarece escrocul isi da seama ca

actiunea sa de inducere in eroare urmareste sa provoace in mintea persoanei amagite o falsa

cunoastere a realitatii si prevede ca datorita acestei actiuni cel in cauza va lua o pozitie care va

pricinui o paguba. Textul de incriminare cere ca actiunea ce formeaza elementul material, sa fie

insotita de cerinta esentiala, potrivit careia acesta sa se realizeze, in scopul obtinerii pentru sine

sau pentru altul, al unui folos material injust. Prin acest scop urmarit de infractor se atribuie

intentiei caracterul calificat prin scop.

In cele mai multe cazuri, mobilul nu constituie un element necesar pentru existenta

infractiunii, cum este si cazul infractiunii de inselaciune, dar cunoasterea lui de catre organele

judiciare prezinta importanta pentru individualizarea pedepsei.

Pentru realizarea laturii subiective este nevoie de intentia de a amagi, de a induce in eroare,

insotita de o cerinta esentiala: actiunea de amagire sa fie efectuata in scopul de a obtine pentru

sine sau pentru altul un folos material injust,astfel inselaciunea apare ca o infractiune savarsita cu

intentie directa calificata prin scop (obtinerea unui folos material injust).

Infractiunea de inselaciune este susceptibila de toate formele imperfecte ale infractiunii.

Actele pregatitoare,  desi  posibile,  nu sunt insa pedepsite de lege, ele trebuie avute in vedere

insa la individualizarea pedepsei, intrucat, de multe ori, sunt relevante cu privire la pericolul pe

care il prezinta faptuitorul. Cand actele pregatitoare au fost efectuate de o alta persoana, ajutand

astfel pe autor la realizarea actiunii de amagire, ele devin acte de complicitate anterioara.

Tentativa este pedepsita potrivit art.269. Infractiunea de inselaciune poate fi comisa in

oricare din modalitatile tentativei (perfecta cat si cea imperfecta). Este posibila si tentativa relativ

improprie.

Infractiunea de inselaciune se consuma in momentul in care s-a produs urmarea imediata,

adica situatia pagubitoare pentru victima, concretizata in producerea unei pagube efective in

patrimoniul celui inselat. Actiunea de amagire poate imbraca uneori forma unei activitati

infractionale continuate in aceste situatii, infractiunea de inselaciune se epuizeaza in momentul

efectuarii ultimului act al activitatii infractionale. Astfel, fapta unei persoane de a falsifica datele

inscrise in carnetul de munca, de a prezenta acest carnet astfel falsificat, cu ocazia incadrarii sale

la o arganizatie de stat si de aincasa apoi, in mod repetat, o retributie superioara celei la care avea

dreptul, constituie, printre altele, infractiunea de inselaciune in paguba avutului public in forma

continuata, potrivit art.41 alin.2 C.pen.

Totusi, daca locul sau timpul savarsirii a fost in asa fel ales incat sa contribuie la realizarea

infractiunii, se va tine seama de aceasta la evaluarea gradului concret de pericol social al faptei si

deci la individualizarea pedepsei (in timp ce persoana amagita se gasea arestata sau internata

intr-un spital, sau cand petrecea intr-un local de noapte).Locul infractiunii se considera de regula

acolo unde actiunea de amagire si-a produs efectul, adica inselarea victimei si paguba rezultata.