Eşantionarea şi modalităŃile de eşantionare

Procesul eşantionării

Eşantion, populaŃie

� eşantion – un număr de unităţi care sunt selectate din rândurile acelei populaţii care face obiectul cercetării, cu scopul de a estima caracteristicile acesteia.

� populaţie - oamenii, în general, cumpărătorii unui anumit produs, familiile, agenţii economici de un anumit tip, studenţii, elevii etc.

Procesul eşantionării - activităŃi specifice

� definirea populaţiei care face obiectul cercetării (a populaţiei ţintă);

� alegerea cadrului de eşantionare;

� alegerea metodei de eşantionare;

� stabilirea modalităţilor de selecţie a unităţilor eşantionului;

� stabilirea mărimii eşantionului;

� alegerea unităţilor efective ale eşantionului;

Stabilirea populaŃiei cercetate şi a

cadrului de eşantionare� Stabilirea populaţiei cercetate sau a populaţiei

relevante are în vedere determinarea ansamblului persoanelor sau organizaţiilor către care se orientează cercetarea şi asupra cărora se vor răsfrânge rezultatele cercetării.

� În practică, în cazul unei eşantionări aleatoare, eşantionul va trebui ales dintr-o listă a populaţiei,care, deseori, diferă într-o anumită măsură de populaţia care face obiectul cercetării. Această listă reprezintă cadrul de eşantionare sau baza de eşantionaredeoarece ea cuprinde elementele din care urmează a se constitui eşantionul.

Liste ale populaŃiei

� totalitatea agenţilor economici dintr-un municipiu, judeţ sau pe ansamblul ţării,

� listele electorale, � cărţile de telefon ale localităţilor,� listele cu autovehiculele înmatriculate de către

poliţie,� harta unui oraş cu toate străzile pe care le are

Sunt şi situaţii, numeroase, când pentru diferite segmente ale populaţiei nu există nici un fel de listă. În acest caz, se impune găsirea unui echivalent acceptabil pentru baza de eşantionare.

Unitatea de eşantionare (sau de observare) Constituirea eşantionului presupune stabilirea unităţii de

eşantionare, de sondaj şi de analiză. Unitatea de eşantionare (sau de observare) este

reprezentată de un element distinct sau un grup de elementedistincte din cadrul populaţiei cercetate, ce poate fi selectatpentru a forma eşantionul.

Unitatea de eşantionare poate fi:� o persoană, � o familie, � o gospodărie, � o firmă sau� o întreprindere,� o localitate

Unitatea de eşantionare nu se suprapune întotdeauna cuunitatea de sondaj şi cu unitatea de cercetare sau de analiză.

Unitatea de sondaj,

Unitatea de analiză sau de cercetare

� Unitatea de sondaj reprezintă persoana de la care se culeg datele primare, respectiv respondentul.

� Unitatea de analiză sau de cercetare reprezintă persoane, grupul de persoane sau organizaţia despre care se culeg datele primare.

Exemplu:

Pentru analiza cheltuielilor familiare:

� unitatea de eşantionare poate fi locuinţa saugospodăria,

� unitatea de sondaj poate fi un membru al locuinţei sau gospodăriei

� unitatea de analiză poate fi familia.

Metode de eşantionare

Se disting două mari modalităţi de eşantionare:

� eştionare aleatoare (probabilistă);

� eşantionare nealeatoare (empirică, la întâmplare) sau pe bază de raţionament.

Eşantionarea aleatoare

Eşantionarea aleatoare reprezintă acea tehnică de stabilire a eşantionului care presupune faptul că fiecareunitate a populaţiei cercetate are o anumită probabilitate de a fi inclusă în eşantion, probabilitate diferită de zero, care poate fi cunoscută a priori.

Practic, aceasta înseamnă că fiecare unitate a populaţiei trebuie să aibe aceeaşi şansă ca toate celelaltede a figura în eşantion. Aceasta conduce la constituireaeşantionului prin tragere la sorţi.

Eşantionarea nealeatoare

� Eşantionarea nealeatoare reprezintă acea tehnică a stabilirii eşantionului care presupune necunoaşterea probabilităţii de includere în eşantion a indivizilor colectivităţii.

� Selecţia are un caracter arbitrar, subiectiv şi se bazează, în primul rând, pe judecata personală a cercetătorului presupunând o "alegere rezonabilă".

� În anumite situaţii o asemenea metodă poate fi utilă pentru scopurile cercetării, aşa cum se procedează în cazul unor cercetări exploratorii.

Eşantionarea probabilistă sau aleatoare

- avantaje:� cunoaşterea probabilităţii fiecărui individ din cadrul populaţiei

cercetate de a fi cuprins în eşantion; aceasta permite determinarea unei marje de eroare a rezultatelor obţinute, adică un calcul al mărimii erorii de eşantionare pentru fiecare eşantion în parte; se poate astfel cunoaşte abaterea valorii parametrilor eşantionului de la valoarea parametrilor reali ai populaţiei cercetate;

� selecţia probabilistă a celor care vor constitui eşantionul; în acest fel se asigură reprezentativitatea eşantionului şi se oferă utilizatorilor o protecţie în raport cu alte modalităţi de selecţie care pot cuprinde importante erori de eşantionare;

� posibilitatea inferenţei statistice; rezultatele obţinute la nivelul eşantionului pot fi extrapolate la nivelul populaţiei cercetate cu marja de eroare stabilită.

Dezavantajele metodelor probabiliste de

eşantionare

� Dezavantajele metodelor probabiliste de eşantionare constau, în primul rând, în costurile mai ridicate pe care la implică şi în timpul mai îndelungat pe care îl necesită.

Principalele metode de eşantionare

aleatoare sunt:� eşantionarea aleatoare simplă;

� eşantionarea sistematică;

� eşantionarea stratificată;

� eşantionarea de grup;

� eşantionarea în trepte;

� eşantionare zonală multistadială;

� eşantionare în mai multe faze.

a. eşantionarea aleatoare simplă

� Eşantionarea aleatoare simplă sau sondajul probabilist nerestrictiv este procedeul care asigură fiecărui element din cadrul populaţiei nedivizate o şansă egală de a fi inclus în eşation.

� Această metodă se utilizează atunci cînd populaţia cercetată este omogenă sau nu poate fi divizată în straturi.

� Atunci când populaţia cuprinde un număr mare de indivizi, alegerea celor care vor constitui eşantionul se face pe baza tabelelor de numere aleatoare sau a numerelor aleatoare generate de calculator.

Exemplu� O firma producatoare de uleiuri de motor doreste sa

efectueze o cercetare de marketing pe piata brasoveana a persoanelor fizice pentru a determina caracteristicile segmentului de consumatori ai produselor sale si atitudinile acestora fata de produse.

• populatia cercetata: este reprezentata de posesorii brasoveni de autovehicule;

• se determina marimea esantionului (presupunem ca a rezultat n = 384 posesori;

• exista posibilitatea de a se folosi drept cadru de esantionare lista cu detinatorii de autovehicule, persoane fizice, ordontai alfabetic (de la Politia Brasov);

• se va utiliza apoi un tabel cu numere aleatoare, pentru a extrage din lista de posesori un numar de 384 persoane .

b) eşantionare sistematică

� Eşantionarea sistematică reprezintă procedeul de eşantionare care presupune alegerea aleatoare a unui număr de plecare, de la care, adăugând o mărime fixă, predeterminată, va rezulta o unitate a eşantionului.

� Este un procedeu simplu, bazat deci pe ceea ce se cheamă metoda intervalului egal sau a pasului mecanic.

� Mărimea acestuia se determină prin împărţirea bazei de eşantionare la mărimea stabilită a eşantionului.

Exemplu

� Un eşantion de 60 persoane dintr-o populaţie de 1200, conduce la o lungime a pasului egală cu 20.

� După ce se alege aleator numărul de start, din primele 20 de persoane, presupunem 15, se vor alege apoi componentele eşantionului la fiecare a 20-a persoană (numerele 35, 55, 75, ş.a.m.d.).

� Din lista cu clienti se vor extrage pe baza unui pas mecanic elementele ce vor constitui esantionul. Fiecarui client i se atribuie un numar de ordine.

� Pasul mecanic se determina dupa formula:

n = marimea esantionuluiN = marimea populatiei cercetate

� Din primele 11 locuri din lista clientilor se va alege aleator unul, sa spunem 7. Clientul situat la locul 7 in lista va fi prima componenta a esantionului. Se va adauga apoi la cifra 7 pasul si se va obtine a doua componenta, 7 + 11 = 18. s.a.m.d.

Exemplu�O societate comerciala distribuitoare de echipament de birotica marca “X” doreste sa cunoasca opiniile clientilor sai in legatura cu produsele si serviciile oferite in scopul imbunatatirii deservirii acestora. Se hotaraste organizarea unei anchete selective. Numarul total al clientilor firmei este de 2670, iar marimea corectata a esantionului este de 250.

c) eşantionare stratificată

� Populaţia cercetată este divizată în straturi sau grupe, având în vedere anumite caracteristici. În aceste condiţii, din fiecare strat se vor extrage subeşantioane folosind procedeul eşantionării aleatoare simple sau eşantionării sistematice.

� Motivul de bază al utilizării eşantionării stratificate îl reprezintă obţinerea unui eşantion cu un nivel mai înalt de reprezentativitate pentru colectivitatea respectivă.

� Caracteristica de bază a eşantionării stratificate este aceea că la nivelul straturilor dispersia caracteristicii studiate este mai mică decât dispersia aceleiaşi caracteristici la nivelul eşantionului.În acest caz, va rezulta o eroare standard mult mai mică deoarece grupurile care sunt diferite între ele, din punctul de vedere al unei caracteristici, vor fi reprezentate adecvat în sistemul eşantionării stratificate, lucru care nu este posibil în cazul eşantionării aleatoare simple.

Eşantionarea stratificată presupune:

� identificarea unei variabile (sau a câtorva) ca bază a stratificării.

Spre exemplu, într-o analiză a comportamentului de marketing al întreprinderilor mici şi mijlocii, o primă variabilă de stratificare o poate reprezenta domeniul de activitate: industrie, construcţii, comerţ, servicii. O a doua variabilă de segmentare, la nivelul fiecărui strat, o reprezintă mărimea întreprinderii în raport cu un anumit

criteriu (numărul de salariaţi sau cifra de afaceri).

� din fiecare strat se va alege, aleator, un număr de întreprinderi (un subeşantion) care vor constitui, prin însumare, eşantionul.

Eşantionarea stratificată poate fi

realizată în mai multe moduri:

� proporţional

� neproporţional

� optim

Eşantionare stratificată proporŃional.

� Atunci când componentele eşantionului sunt extrase din fiecare strat proporţional cu mărimea relativă a populaţiei acestora în totalul populaţiei cercetate, pornind de la listele ce conţin categoriile respective de unităţi, se va obţine un eşantion care are la bază o eşantionare stratificată proporţional.

Eşantionare stratificată neproporŃional.

� Având în vedere anumite ipoteze ale cercetării sau unele consideraţii de natură analitică, din anumite straturi se pot extrage subeşantioane care pot fi mai mari sau mai mici comparartiv cu cele care ar rezulta din eşantionarea proporţională. În acest caz vom avea o eşantionare stratificată neproporţional.

� Spre exemplu, dacă vom porni de la ipoteza că în cazul întreprinderilor mijlocii comportamentul de marketing este mai evident, comparativ cu întreprinderile mici, atunci proporţia formării subeşantioanelor corespunzătoare straturilor ce cuprind întreprinderile mijlocii va fi mai mare decât cea care ar exista în cazul eşantionării proporţionale. Invers, în cazul întreprinderilor mici.

Eşantionarea optimă

� Eşantionarea optimă are în vedere optimizarea mărimii subeşantioanelor care corespund diferitelor straturi, a căror însumare o reprezintă eşantionul stabilit. În general, nivelul optim al subeşantionului fiecărui strat va depinde atât de mărimea stratului cât şi de abaterea standard din interiorul stratului. Mărimea optimă a fiecărui subeşantion este direct proporţională cu mărimea stratului şi invers proporţională cu omogenitatea acestuia.

Exemplu

� Se urmareste realizarea unei anchete selective in randul studentilor de la stiinte economice si sociale, pentru identificarea preferintelor studentilor privind periodicele de specialitate.

� Marimea esantionului este de n = 250 de studenti, � Marimea totala a colectivitatii cercetate este de N = 1417.� Marimea corectata a esantionului n’ = 210.

� Se recurge la o esantionare stratificata proportional pe doua nivele;

� Bazele de stratificare considerate sunt: � specializarea � anul de studiu.

Exemplu

Repartizarea

esantionului

d) eşantionarea de grup

Eşantionul se costituie dintr-un număr de grupurişi nu din unităţi elementare extrase una câte una. Înschimb, în cadrul grupurilor extrase aleator, la nivelulultimei faze, vor fi intervievaţi toţi indivizii care fac parte din ele.

Exemple de grupuri:� cartierele, care sunt grupuri de imobile,� imobilele, care sunt grupuri de gospodării; � gospodăriile, care sunt grupuri de indivizi;� zborurile aeriene, care sunt grupuri de pasageri; � totalitatea magazinelor cu amănuntul de un anumit

tip de pe raza unui oraş, care constituie, de asemenea, un grup

� Eşantionarea de grup se utilizează îndeosebi în situaţiile în care populaţia cercetată se prezintă sub forma unei ierarhii.

Exemplu

Spre exemplu:•locuitorii unui oraş pot fi grupaţi pe cartiere, fiecare reprezentând un grup;

•din rândul cartierelor se alege aleator un eşantion constituit din câteva cartiere.

� Acestea, la rândul lor, cuprind alte grupuri formate din străzi.

� Din rândurile acestora se

alege, aleator, un eşantion.

Exemplu

� Fiecare stradă din eşantion cuprinde un număr de imobile. Din acestea se constituie un eşantion.

� Eşantionul din imobile cuprinde un număr de locuinţe sau gospodării. Din acestea se constituie în final, aleator, un eşantion de locuinţe (gospodării) care va cuprinde un anumit număr de persoane.

� Se chestionează apoi toate persoanele care compun locuintele sau gospodăriile respective luând în considerare caracteristicile prestabilite ale acestora (spre exemplu, cele cu peste 18 ani, ambele sexe).

e) eşantionarea în trepte

� Această metodă presupune parcurgerea unor etape succesive numite trepte şi este indicată pentru populaţiile care sunt organizate pe mai multe niveluri.

� Într-o primă etapă se aleg unităţile din primul nivel de agregare. Aceste unităţi se numesc unităţi primare şi ele vor constitui baza de sondaj pentru unităţile din al doilea nivel care se numesc secundare ş.a.m.d. până la constituirea eşantionului în mărimea sa prestabilită. În această situaţie există o dispunere în cascadă a bazelor de sondaj, deoarece unităţile alese într-o etapă formează baza de eşantionare pentru nivelul următor de eşantionare.

� Eşantionarea în trepte este o combinaţie de metode de eşantionare: eşantionare de grup şi o altă metodă aleatoare care poate fi eşantionare aleatoare simplă, eşantionare sistematică sau eşantionare stratificată ce conduce la constituirea unui eşantion în mărime prestabilită.

� Presupunem ca se doreste realizarea unei anchete la domiciliu in randul populatiei brasovene cu varsta de peste 18 ani si nu se dispune de un cadru de esantionare adecvat (nu dispunem de o lista a intregii populatii a brasovului cu varsta de peste 18 ani). Pentru aceasta se recurge la o esantionare in trepte. Marimea determinata a esantionului este n = 384 de persoane.

Exemplu

Exemplu

Se vor considera: � unitati primare de esantionare - cartierele

orasului - in numar de 12 potrivit noii liste a abonatilor telefonici “Pagini Aurii”;

� unitatile secundare vor fi constituite din strazile cartierelor;

� unitatile tertiale din imobile (case sau blocuri);� unitatile cuaternare vor fi reprezentate de

persoane.

Alte metode de esantionare:

� Esantionarea zonala multistadiala

� Esantionarea in mai multe faze (ex. selectarea prealabila a posesorilor de calculatoare si apoi constituirea unui esantion din cadrul acestora.)

Eşantionarea nealeatoare

Eşantionarea nealeatoare cuprinde, de asemenea, mai multe metode. Cele mai importante sunt:

� a. eşantionarea convenţională (la întâmplare);� b. eşantionare logică;� c. eşantionare cotă - parte;� d. eşantionarea din aproape în aproape;� e. eşantionarea la locul de cumpărare sau la locul

de consumare;� f. eşantionare pe bază de voluntariat;� g. eşantionare prin metoda itinerarului.

a) eşantionarea convenŃională (la

întâmplare)

� Presupune alegerea componentelor eşantionului prin oprirea, la alegerea operatorului, a unor persoane aflate în incinta magazinelor sau pe stradă şi luarea unor interviuri, de obicei scurte.

� Prin această metodă foarte economică se realizează un eşantion care nu poate fi reprezentativ pentru o anumită populaţie sau colectivitate. Concluziile rezultate, desigur, nu se pot generaliza la nivelul populaţiei avute în vedere. Ele exprimă opinii numai ale unor persoane.

� Cu toate acestea, o asemenea metodă este folositoare în cazul unor cercetări exploratorii, în condiţiile în care eşantionul este mai mare şi cât de cât reprezentativ sub aspectul structurii populaţiei avute în vedere.

b) eşantionare logică

� În acest caz, o persoană cu experienţă face o selecţie a componentelor eşantionului bazată pe raţionamentul său privind cele mai indicate trăsături pe care trebuie să le posede membrii eşantionului.

� Cercetătorii stabilesc eşantionul având în vedere anumite scopuri pe care le urmăresc chiar dacă ceea ce rezultă nu poate fi un eşantion pe deplin reprezentativ.

� Spre exemplu, în cadrul unui test de piaţă, cercetătorii, pe baza unei analize logice, vor alege oraşele pe care ei le consideră ca fiind cele mai indicate pentru a testa noul produs.

c) eşantionare cotă - parte

Stabilirea eşantionului cotă - parte se face pornind de la două cerinţe:

� a) stabilirea caracteristicilor relevante de control;

� b) cunoaşterea distribuţiei acestor caracteristici în cadrul populaţiei care face obiectul cercetării.

Exemplu

Datele referitoare la structura populatiei, in functie de cele trei criterii, sunt prezentate mai jos:

d) eşantionarea din aproape în aproape

("bulgăre de zăpadă")

� Această metodă constă în alegerea, iniţial, prin metode aleatoare a unui număr relativ mic de persoane care vor intra în eşantion. Apoi, de la aceste persoane se obţin informaţii despre alte persoane care posedă aceeaşi caracteristică supusă cercetării, de la acestea informaţii privind identificarea altor persoane, până se constituie eşantionul în mărimea sa prestabilită.

e) eşantionare la locul de cumpărare sau

la locul de consumare� Această metodă empirică presupune stabilirea

populaţiei studiate în funcţie de locul de cumpărare a unor bunuri sau servicii: clienţii unui centru comercial, clienţii unei anumite reţele de restaurante, vizitatorii unei anumite agenţi turistice etc.

� Spre exemplu, în cazul unui complex comercial, selecţia subiecţilor se poate face fie la intrările sau ieşirile din complex, fie în interiorul lui. De asemenea, interviurile respective trebuie realizate în anumite perioade de timp considerate omogene în raport cu clientela unităţii comerciale respective.

Alte metode de esantionare

� Esantionarea pe baza de voluntariat (exemplu: ascultatorii unui post de radio care consimt sa raspunda la cateva intrebari in cadrul unei emisiuni)

� Esantrionarea prin metoda itinerarului

Validarea eşantionului

� În cazul unei anchete prin sondaj, când eşantionul s-a stabilit folosind o metodă probabilistă, după obţinerea datelor primare dar înainte de prelucrarea acestora, se pune problema validării eşantionului obţinut din punctul de vedere al reprezentativităţii sale, având în vedere datele de caracterizare ale subiecţilor.

� Validarea eşantionului constă în stabilirea măsurii în care distribuţia fiecărei variabile de caracterizare a subiecţilor cercetaţi este apropiată de cea a populaţiei care face obiectul cercetării.

� Pentru a realiza validarea eşantionului va trebui să dispunem de date statistice certe care să reflecte distribuţia populaţiei cercetate în raport cu fiecare variabilă de caracterizare.

� Activitatea de validare a eşantionului se realizează prin intermediul unui test de

comparare a diferenţelor dintre procente. Acesta implică ca ipoteză nulă, pentru variabila luată în considerare, egalitatea procentului în cazul populaţiei cercetate (π) cu procentul existent la nivelul eşantionului (p); invers, în cazul ipotezei alternative.

� În situaţia în care eşantionul nu poate fi validat, pentru a putea realiza cercetarea se impune efectuarea unei operaţii de redresare.

� Redresarea eşantionului constă în modificarea structurii acestuia, astfel încât aceasta să coincidă cu structura populaţiei cercetate, având în vedere fiecare variabilă de caracterizare relevantă pentru cercetarea în cauză.

Sursele de erori în cadrul anchetelor prin

sondaj

Principalele tipuri de erori posibile sunt:

� a) eroarea aleatoare de eşantionare,

� b) eroarea sistematică.

Eroarea aleatoare de eşantionare

� Acest tip de eroare reflectă o fluctuaţie de ordin statistic care apare datorită variaţiilor de şanse

în selectarea unităţilor unui eşantion. Asemenea erori sunt de neînlăturat atâta timp cât nu se recurge la mărirea eşantionului. Eroarea aleatoare de eşantionare poate fi estimată.

� Realizarea unei estimaţii prin intermediul unui eşantion nu este acelaşi lucru ca rezultatul evidenţiat de un census (recensământ). În cazul unui census sunt culese informaţii de la absolut toate unităţile populaţiei cercetate. În acest context, eroarea aleatoare de eşantionare va apare ca o diferenţă între rezultatele unui eşantion şi rezultatele unui census.

� Unităţile unui eşantion, chiar în situaţia în care sunt alese prin respectarea strictă a teoriei eşantionării, nu pot reprezenta populaţia într-un mod perfect. Rezultatele obţinute pot constitui însă estimări corecte, de încredere. Eşantioanele constituite corect conduc la estimări corecte pentru parametrii populaţiei. În asemenea situaţii poate să apară numai o mică diferenţă între valorile reale ale parametrilor populaţiei şi valorile parametrilor eşantionului, adică o eroare mică de eşantionare.

� Eroarea întâmplătoare de eşantionare depinde de mărimea eşantionului. Cu cât eşantionul va fi mai mare, cu atât mai mică va fi eroarea aleatoare de eşantionare. Eroarea aleatoare de eşantionare se poate estima în funcţie de mărimea eşantionului şi nivelul de încredere avut în vedere.

Eroarea sistematică

Eroarea sistematică rezultă din factori care nu suntlegaţi de mărimea eşantionului. Aceşti factori care generează eroarea sistematică sunt legaţi de imperfecţiunile procesului de eşantionare cum ar fi:� greşeli de selecţie a unităţilor eşantionului,� greşeli în întocmirea cadrului de eşantionare, � nonrăspunsuri, � refuzul de a participa la desfăşurarea anchetei etc.

Aceste erori nu se datorează deci variabilităţiişanselor de a face parte din eşantion şi, ca atare, ele se mai numesc erori noneşantion.

� Eroarea sistematică există atunci când rezultatele eşantionului evidenţiază o tendinţă persistentă de abatere într-o direcţie anume de la valoarea parametrilor populaţiei.

� Multiplele surse de erori, care în mod sistematic influenţează răspunsurile, pot fi împărţite în două mari categorii:

� erori datorate subiecţilor

� erori de administrare a anchetei.

Erori datorate subiecŃilor întervievaŃi

� O primă categorie de erori sunt cele determinate de acei subiecţi care nu răspund la întrebările din chestionarele pe care le-au primit. Diferenţa statistică dintre rezultatele unei anchete care îi cuprinde pe cei care au răspuns şi rezultatele unei anchete care i-ar cuprinde şi pe cei care nu au răspuns reflectă eroarea datorată nonrăspunsurilor.

� Persoanele care sunt incluse în eşantion şi care nu au putut fi contactate, (nefiind la domiciliu) cât şi persoanele care refuză să răspundă, se numesc nonrespondenţi. Aceste persoane pot introduce serioase erori în rezultatele anchetei.

� Nonrăspunsurile pot fi parţiale, atunci când în cadrul unui interviu, subiectul, din diferite motive, nu răspunde la unele întrebări, sau totale, când nu pot fi obţinute răspunsuri la nici una din întrebările chestionarului.

� Problemele pe care le ridică nonrăspunsurile parţialesunt mai puţin complicate deoarece răspunsurile la alte întrebări din chestionar pot evidenţia unele posibilităţi de explicare.

� Problemele generate de nonrăspunsurile totale sunt însă deosebit de dificile şi se pun distinct în funcţie de tipul de anchetă şi de metodele de sondaj utilizate. Astfel, în cazul metodelor empirice, cum ar fi spre exemplu metoda cotă - parte, cercetătorul nu poate cunoaşte refuzurile. El poate avea o evaluare eventual numai din unele consemnări făcute de operator.

� În cazul metodelor aleatorii, componentele eşantionului sunt precis stabilite. Ca urmare, se pot cunoaşte, după anchetă, numărul de nonrăspunsuri şi cauzele lor.

� O formă de eroare sistematică este şi eroarea de auto -selecţie. Ea se manifestă în cazul unei anchete autoadministrate, atunci când subiecţii care se simt atraşi de tema anchetei completează chestionarul, spre deosebire de cei care nu sunt atraşi de tema respectivă şi care nu răspund la chestionar. Eroarea de auto - selecţie distorsionează ancheta prin suprareprezentarea unei părţi, a celei interesate în problema respectivă, şi nereprezentarea celor indiferenţi.

� Pentru a reduce din dimensiunile acestor erori, cercetătorul va trebui să facă o serie de eforturi pentru a obţine date de la subiecţii nereprezentaţi în eşantion. Spre exemplu, pentru cei care nu doresc să răspundă la telefon, să se încerce un interviu personal la domiciliu. Subiecţii care nu sunt găsiţi acasă, sunt căutaţi de mai multe ori, în alte zile.

� Eroarea sistematică legată de răspuns. O asemenea eroare se manifestă atunci când subiecţii tind să răspundă la întrebări, deliberat sau nu, într-un mod care nu corespunde cu realitatea.

Erori legate de conceperea şi realizarea

activităŃilor de cercetare� erori legate de modul de concepere a procesului de măsurare. În

locul unei scale de evaluare prin comparaţie se utilizează o scalămonovalentă care presupune măsurarea în sine a unei singureconstrucţii.

� erori în procesul de pregătire a datelor: greşeli care apar atunci cânddatele sunt verificate, codificate şi introduse în calculator;

� erori în selectarea componentelor eşantionului: constă înnereprezentativitatea eşantionului datorită conceperii şi realizăriinecorespunzătoare a procedurii de eşantionare.

� erori legate de operatorii de interviuri: aceştia cenzureazp răspunsurile greşite sau nu pot înregistra răspunsul dat de subiect;

� erori datorate înşelătoriei: operatorii falsifică integral sau parţialunele chestionare sau nu sunt trecute în revistă întrebările sensibile, răspunsurile la acestea fiind date de operatori după intuiţia lor.

Dacă eroarea aleatoare de eşantionare se poate determina pebaza intervalelor de încredere, cu metode statistice, în schimb eroareasistematică nu poate fi stabilită cu precizie.