Rezoluția Tinerilor Summitul Tinerilor, 11 – 16 Noiembrie 2016

Noi, reprezentanții principalelor structuri de tineret din România cu recunoaștere

națională și internațională, reunind zeci de mii de tineri implicați direct în activitatea

noastră, sute de mii de tineri care participă la activitățile noastre anual și reprezentând

interesele a peste 3 milioane de tineri din România, am hotărât să ne asumăm,

împreună, susținerea schimbărilor necesare pentru ca generația noastră să poată privi cu

optimism spre viitor.

România are 5,6 milioane de tineri, din care 2,8 milioane elevi și peste 500,000 de studenți.

24% dintre cei cu vârsta între 15 și 24 de ani sunt șomeri sau chiar, în cazul a 400,000

de tineri, în situații NEET (nu sunt încadrați în muncă, educație, stagiu profesional sau de

ucenicie). Populația României este în declin, iar în 2060 vom mai fi doar 14 milioane de

cetățeni. Deși Uniunea Europeană își propune o rată de absolvire a învățământului superior

de 40% în rândul persoanelor de 30 - 34 de ani, sub 45% dintr-o generație promovează în

România examenul de bacalaureat, iar rata de părăsire timpurie este de 18,4%. Situația

este și mai dramatică în rândul tinerilor cu dizabilități și a celor proveniți din mediul

rural sau instituționalizați. În același timp, tinerii sunt descurajați din a-și întemeia o familie

și din a face și crește copii în România de nivelul scăzut al salarizării, nesiguranța locurilor

de muncă, dezvoltarea insuficientă a antreprenoriatului, condițiile de muncă precare,

neadaptarea sistemului de educație la nevoile și la realitățile actuale ale societății, sistemul

de sănătate precar și inexistența serviciilor și stimulentelor necesare pentru a ușura

integrarea lor activă în comunitate și pe piața muncii și pentru a le asigura încredere în

perspectiva unui trai decent în viitor.

Noi, tinerii, suntem peste 28% din populația țării și reprezentăm principalul motor al

dezvoltării societății românești pe termen lung. Tinerii trebuie să constituie o prioritate,

indiferent de cine și cum ia deciziile în România și trebuie să fim parte activă a procesului

decizional și să contribuim la ce se întâmplă în prezent în societate, căci vom fi cei ce vom

simți cel mai mult impactul deciziilor care se iau astăzi.

Facem apel la principalii decidenți din România - Președintele României, Președintele

Senatului, Președintele Camerei Deputaților, Prim-ministrul României și președinții partidelor

politice - să fie aliații noștri, să își asume și să implementeze cu prioritate măsurile propuse.

Vom susține cu ideile, energia și resursele noastre toate demersurile constructive asociate și

suntem pregătiți să combatem propunerile și măsurile toxice pentru generația noastră.

1. Deciziile referitoare la tineri - viziune și impact, nu demagogie

și PR

România are nevoie de politici publice de tineret integrate, de o viziune unitară la

nivelul Guvernului în această privință și de un membru al Guvernului care să răspundă de

crearea acestei viziuni. Acel ministru trebuie să fie responsabil inclusiv de armonizarea

strategiilor diferitelor ministere în ceea ce-i privește pe tineri sau cu impact asupra lor,

în mod transversal, iar aceste strategii trebuie să se bazeze pe date clare, cercetări și

studii de impact, pe înțelegerea tinerilor și a măsurilor care îi pot ajuta în mod real, și care

să aibă o finanțare adecvată scopului, utilizată transparent și prin proceduri care

descurajează corupția. Este necesar ca o nouă lege a tineretului să reflecte și să susțină

această abordare.

Rolul autorităților locale în construirea unui viitor mai bun pentru tineri trebuie întărit prin

crearea de strategii locale pentru tineret care abordează cel puțin educația preterțiară,

sănătatea, accesibilitatea spațiului și serviciilor publice pentru tineri cu dizabilități sau

aparținând minorităților de diferite tipuri, mediul, accesul la locuințe, dezvoltarea serviciilor

care susțin natalitatea și dezvoltarea organizațiilor de tineret. Strategiile trebuie susținute prin

măsuri adecvate, finanțate corespunzător. Primăriile și consiliile județene trebuie să aibă

proprii angajați specializați în lucrul cu tinerii, dar și să asigure implicarea tinerilor și a

organizațiilor de tineret în procesele decizionale și în implementarea efectivă a

măsurilor care îi vizează, prin înființarea de consilii consultative funcționale și prin

mecansime transparente de finanțare a activității acestora.

2. Educație

Învățământ Preuniversitar

La momentul actual, sistemul preuniversitar din România se află într-un punct critic, un

moment la care este imperioasă intervenția tuturor actorilor din educație, în conturarea,

implementarea și monitorizarea unei reforme de fond, care să asigure componentele unui

sistem eficient, relevant, corelat cu spațiul socio-economic european și cu principiile

și valorile democratice.

Pornind de la o nerespectare generală a legislației, se remarcă lipsa de finanțare adecvată

a educației, finanțare care ar consolida infrastructura școlară, ar actualiza suporturile

didactice și ar majora salariile personalului didactic, creând astfel motivare- corelată cu o

pregătire și formare continuă a cadrelor didactice modernă și fundamentată pe nevoile și

caracterul elevului, responsabilizare și asumare.

Un alt aspect esențial este vizat de necesitatea regândirii curriculumului și corelarea acestuia

cu cerințele pe care un elev al secolului XXI le are, raportându-se la spațiul școlii. Corelarea

cu cerințele și nevoile piaței muncii, interdisciplinaritatea, tehnologizarea și

digitalizarea nu trebuie să rămână doar niște deziderate, consolidarea acestor elemente

fiind urgentă și foarte necesară.

Învățământ superior

Sistemul de învățământ superior românesc trebuie să funcționeze bazându-se pe câteva

valori solide: etică, transparență, echitate, accesibilitate și calitate. Pentru ca acestea să

fie garantate, statul trebuie să asigure o finanțare adecvată acestui domeniu. În plus,

sistemul educațional trebuie să fie guvernat de un cadru legislativ coerent, clar, complet

și predictibil.

Studiile universitare ar trebui să fie accesibile tuturor categoriilor de tineri, indiferent de statul

lor socio-economic, principiile echității și egalității de șanse putând fi puse în aplicare prin

mecanisme de sprijin eficiente, precum burse, locuri de cazare suficiente și cu condiții de

trai și studiu moderne, asistență medicală gratuită sau locuri finanțate de la bugetul de

stat acordate și pe criterii sociale. În plus, sistemul educațional trebuie să fie adaptat inclusiv

nevoilor tinerilor cu dizabilități.

Tinerii din România merită un sistem de învățământ terțiar de calitate, compatibil și

competitiv cu cel din alte state europene. De asemenea, studenții trebuie să fie parteneri

egali în sistem, participând la luarea tuturor deciziilor, inclusiv în toate procesele privind

evaluarea și asigurarea calității. Mai mult, instituțiile de învățământ superior trebuie să fie

transparente, non-partizane din punct de vedere politic, garantând un spațiu liber

dezbaterilor de idei și asigurând toleranță zero pentru frauda și impostura academică.

Serviciile educaționale oferite de universități trebuie să fie cu adevărat centrate pe

nevoile, dorințele și interesele studenților. Astfel, aceștia trebuie să beneficieze de

infrastructură educațională modernă, cadre didactice bine pregătite, inclusiv din punct de

vedere psihopedagogic, metode de predare inovative și trasee cât mai flexibile de

învățare, corelate cu stagii obligatorii și eficiente de consiliere și orientare în carieră

Educație nonformală

Educația nonformală este complementară educației formale și asigură o dezvoltare

unitară a tinerilor. Educația nonformală implică un proces de învățare holistic, care

asigură dezvoltarea personală a tinerilor în cadrul unor contexte de învățare care răspund

nevoilor reale ale acestora, prin metode active și interactive, și care produce o schimbare în

bine la nivelul tinerilor și a comunităților din care aceștia fac parte. Considerăm că la

nivel de politică publică este necesară cooperarea interorganizațională între actorii

relevanți ai educației formale și nonformale, care să asigure un proces de învățare la

standarde de calitate și recunoașterea educației nonformale.

3. Piața Muncii

Antreprenoriatul reprezintă cea mai importantă sursă de locuri de muncă și o soluție viabilă

pentru rezolvarea problemelor de dezvoltare economică. În ultimii ani, mai ales în contextul

economic dificil, rolul tinerilor întreprinzători a devenit din ce în ce mai vizibil și mai

evident pentru autorități și publicul larg: aceștia creează locuri de muncă atunci când puțini

se gândesc să facă angajări, sunt cei care văd oportunități în criză economică și care fac

investiții inclusiv în recesiune. De aceea, susținerea tinerilor antreprenori și a tinerilor

care iau în calcul opțiunea de a deveni antreprenori este una dintre măsurile care pot

crea o fundație puternică pentru creștere economică. Pentru ca România să devină țara

cu mediul antreprenorial cel mai atractiv din Sud-Estul Europei, mediul politic trebuie să

implementeze măsuri care țin seama de nevoile tinerilor întreprinzători, acționând în sensul

sprijinirii start-up-urilor, finanțării adecvate a IMM-urilor, debirocratizării, sprijinirii

dezvoltării resurselor umane, valorificării oportunităților de investiții și

internaționalizării afacerilor.

Susținem, de asemenea, promovarea de politici pentru creșterea atractivității

stagiaturii, ca instrument esențial pentru tranziția din școală spre un loc de muncă, atăt

pentru angajatori, cât și pentru viitorii stagiari, prin condiții de muncă ce respectă legislația în

vigoare. Programelor europene de formare și integrare a tinerilor pe piața muncii, precum

Garanția pentru Tineri, trebuie să le fie asigurată funcționalitatea nu doar teoretică, iar

tinerilor trebuie să le fie create locuri de muncă decente, permanente, cu normă

întreagă.

4. Voluntariat

Voluntariatul este una dintre principalele metode prin care un tânăr poate fi activ în

comunitate și prin intermediul căreia acesta pot deprinde anumite abilități, utile pentru

dezvoltarea lui ulterioară. La nivel național, majoritatea persoanelor care realizează activități

de voluntariat sunt tineri cu vârsta cuprinsă între 15 și 35 de ani, care activează atât în

organizații de tineret, cât și în alte domenii. De aceea, considerăm că este necesar ca

voluntariatul să fie una dintre componentele cheie în realizarea unui set de politici

publice destinate tinerilor. Este important ca tinerii să fie informați cu privire la aceste

oportunități de voluntariat, dar și organizațiile-gazdă (organizații neguvernamentale sau

instituții publice) să adapteze programele de voluntariat în funcție de nevoile tinerilor. În

acest sens, considerăm importantă realizarea de politici publice, care să aibă ca obiectiv

principal crearea de infrastructură în domeniul voluntariatului, adaptată nevoilor

tinerilor.

5. Discriminare

Trebuie luate măsuri ferme pentru scăderea discriminării la toate nivelurile în societatea

românească, inclusiv în rândul tinerilor. Un proces educațional bine structurat, care să

cuprindă valențe ce includ valori și principii care să îi determine pe tineri să înțeleagă

importanța toleranței și non-discriminării este un punct de plecare în rezolvarea acestor

probleme. Statul trebuie să ia în considerare, nu doar declarativ, necesitatea echilibrării

disproporționalităților între tineri, ținând cont de diferiți factori: mediul de rezidență,

apartenența la o etnie minoritară, prezența unei dizabilități sau orientarea sexuală. În

toate aceste procese, tinerii beneficiari trebuie consultați periodic, atât la elaborarea, cât și

la implementarea demersurilor ce se propun. În toate aceste posibile sfere de discriminare,

statul trebuie să se implice activ în implementarea de măsuri care să integreze aceste

categorii de persoane dezavantajate atât în mediul educațional, cât și în cel socio-

cultural și la nivel de inserție pe piața muncii.

Guvernul trebuie, de asemenea, să asigure accesul tinerilor cu dizabilități la toate

aspectele vieții sociale, educaționale, de muncă sau culturale, prin adaptarea facilităților și la

acest nivel, nu doar în legislație, ci și în practică. Nu în ultimul rând, o atenție sporită trebuie

să se acorde și tinerilor instituționalizați, care trebuie motivați și sprijiniți să se implice în

comunitate, să își urmeze studiile, să se integreze pe piața muncii și să devină autonomi.

6. Mediu

România moștenește un patrimoniu natural unic. Aceste bogății sunt astăzi afectate, de cele

mai multe ori ireversibil. Tinerii sunt primii care trebuie să dea un exemplu în respectarea

și conservarea acestui patrimoniu. Este nevoie ca aceștia să fie implicați direct în

promovarea politicilor de sustenabilitate. Protejarea mediului trebuie să fie o preocupare

de la cel mai înalt nivel de reprezentare a țării. Guvernul trebuie să aibă o politică unitară,

operaționalizată de ministerul mediului, dar respectată și de celelalte ministere, care să ia în

considerare măsuri clare de reducere a impactului negativ asupra mediului,

responsabilitatea sustenabilă a bogățiilor naturale, conservarea patrimoniului natural

și economia circulară. În egală măsură, autoritățile publice locale au responsabilitatea directă

a unui management sustenabil a resurselor și a deșeurilor. Într-o societate modernă, tinerii

sunt cei care trebuie să acționeze pentru conservarea resurselor și respectarea

legislației. În cazul în care legislația nu este clară sau are lacune, este rolul tinerilor să aibă

o preocupare pentru un cadru legislativ eficient, pentru a le reprezenta interesele comune.

7. Sport

În domeniul educației fizice și sportului se impun măsuri ferme, astfel încât tinerii să aibă

oportunitatea să participe la activități sportive, să fie motivați să facă sport și să înțeleagă

importanța acestuia.

În acest sens, propunem realizarea unei strategii naționale a sportului integrată pornind

de la -9 luni la 80 de ani, reformarea modului de predare a educației fizice și sportului din

România și asigurarea accesului gratuit pentru tineri în bazele sportive ale instituțiilor de

învățământ preuniversitar și universitar. De asemenea, sunt necesare realizarea unui

sistem de competiții ale sportului școlar, precum și a unui sistem al sportului

universitar, prin Asociațiile Sportive Universitare, care să constituie Federația

Sportului Universitar, o structură autonomă, concomitent cu elaborarea unui masterplan

pentru construirea de baze sportive în cadrul școlilor, liceelor și universităților.

8. Demografie

Este nevoie de o schimbare profundă a politicilor demografice în România, ţinând cont de

proiecţiile îngrijorătoare pe termen lung şi de obstacolele pe care le întâmpină tinerii în

prezent în întemeierea unei familii în ţară.

Astfel, considerăm necesare reformarea sistemului de alocare a indemnizaţiilor pentru

creşterea copilului, în așa fel încât să asigure un venit la un nivel decent pentru tinerii sub

25 de ani, precum și implementarea unui sistem de deduceri fiscale şi oferirea unui

pachet de beneficii sociale pentru familiile sau părinţii singuri care au în grijă mai mult de 2

copii. Mai mult decât atât, sugerăm crearea de condiţii necesare integrării socio-

profesionale a proaspeţilor părinţi la locul de muncă şi în instituţiile de învăţământ

terţiar și demararea unei campanii de promovare a drepturilor femeilor însărcinate şi de

vaccinare a copiilor, cu ţintă în mediul rural.

9. Cultură

Deși noțiunea de cultură e constantă de-a lungul timpului, e nevoie de înțelegerea și

acceptarea formelor contemporane de artă. Se cer, de asemenea, îmbunătățiri pe 3 planuri

principale:

1. Calitatea actului cultural - în orașele mari, deși evenimentele artistice și culturale sunt

numeroase, ele adesea nu reușesc să își atingă scopul, acestea neavând capacitatea de a

atrage tinerii, iar raportul calitate-resurse investite este, de asemenea, îndoielnic. În

plus, în foarte multe cazuri, propunerile unor organizații de și pentru tineret sau ale unor

grupuri informale de tineri în domeniul cultural-artistic nu ajung să fie finanțare din cauza

altor priorități, lăsând nesprijinită o latură importantă a dezvoltării comunității tinere.

2. Cantitatea actului cultural - în orașele mai mici sau în mediul rural, manifestările

culturale sunt reduse sau chiar nu există. Posibilele soluții, precum caravanele artistice

(film, teatru, muzică) pentru tineri, ar trebui susținute mai mult.

3. Accesul la actul de cultură - comunitățile dezavantajate sunt excluse de la participare,

prin lipsa accesibilizării (în cazul persoanelor cu deficiențe), prin costul de acces (în cazul

persoanelor cu dificultăți economice, sociale) sau alte asemenea bariere. Este necesar ca

tinerii din orice mediu să aibă acces la actul cultural, luând în considerare mai ales

impactul culturii asupra formării individului.

Inițiatori:

Consiliul Tineretului din România (CTR);

Consiliul Național al Elevilor (CNE);

Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR);

Patronatul Tinerilor Întreprinzători din România (PTIR);

Organizația de Tineret a Blocului Național Sindical (OTBNS);

CNS Cartel Alfa - Comisia Națională de Tineret

Organizația Națională Cercetașii României (ONCR);

Consiliul Tinerilor Instituționalizați (CTI);

Asociația Națională a Surzilor din România - Filiala Tineret (ANSR-Tineret);

Uniunea Liceenilor Maghiari (ULM);

Federația VOLUM;

Asociația Student Sport;

Fundația World Vision Romania (WVR);

Fundația Județeană pentru Tineret Timiș (FITT);

Federația Share – Cluj-Napoca;

Let’s Do It - Romania;

Asociații de elevi - Asociația Elevilor din Bacău (AEBC), Asociația Elevilor din Constanța

(AEC).