57790981-evaziunea-fiscala

7/31/2019 57790981-EVAZIUNEA-FISCALA

1/112


2/112

1.1. Consideratii generale..................................................................................6

1.2. Definitia si clasificarea evaziunii fiscale......................................................7

1.3. Formele evaziunii fiscale..........................................................................12

1.4. Implicatii ale evaziunii fiscale....................................................................14

1.5. Impozitele, presiunea fiscala si politica fiscala n perioada 2002 2006.16

1.5.1. Utilizarea impozitelor n vederea stimularii cresterii economice.......16

1.5.2. Presiunea fiscala..............................................................................181.5.3. Politica fiscala n perioada 2002 - 2006............................................21

2.1. Factorii favorizanti ai fenomenului evazionist...........................................26

2.2. Un posibil portret al fraudatorului..............................................................31

2.3. Modalitati prin care se realizeaza evaziunea fiscala.................................33

2.4. Evaziunea fiscala n Romnia..................................................................34

3.1. Nasterea si evolutia paradisurilor fiscale..................................................38

3.2. Caracteristicile paradisurilor fiscale..........................................................40

3.3. Clasificarea paradisurilor fiscale...............................................................41


3/112

3.4. Factorii de determina alegerea paradisurilor fiscale.................................42

3.5. Forme clasice de entitati juridice offshore................................................50

3.6. Tipuri de companii offshore din punct de vedere al activitatii

desfasurate.51.

3.7. Utilizari legale si ilegale ale jurisdictiilor offshore......................................54

3.7.1. Practici legale de utilizare a juridictiei offshore..................................54

3.7.2. Doctrine judiciare cheie.....................................................................55

3.7.3. Utilizari imorale ale paradisurilor fiscale............................................57

4.1. Elemente generale58

4.2. Cazuri de utilizare a jurisdictiilor offshore n montajele financiare de

spalare a banilor.......................................................................60

4.2.1. Cazul Bancii Internationale de Credit si Comert...............................60

4.2.2. Cazul Franklin Jurado 1990-1996.....................................................61

4.3. Rolul zonelor offshore n mecanismele de spalare a banilor murdar........62

4.4. Fraude si escrocherii offshore notorii straine............................................63

4.4 .1. Cazul Natiunilor inexistente..............................................................63

4.4.1.1. Regatul Enen Kio........................................................................63

4.4.1.2. Principatul New Utopia...............................................................63

4.4.2. Afaceri murdare cu proprietati imobiliare din Costa Rica..............644.4.3. Escrocherii cu titluri diplomatice si nobiliare.....................................65

4.4.4. Ascunderea banilor offshore..............................................................65

4.4.5. Seminariile offshore...........................................................................66

4.5. Fraude si escrocherii notorii din Romnia.................................................66

4.1. Filiera "Dacia Felix" - Cadewell Virgin Islands.......................................67

4.5.2. Filiera "Ram Thade Ltd - Cyprus" Cascadele.................................67

4.5.3 Sugativa - S.V. International Tranzaction........................................69

4.5.4. Tentacula "Columna Bank" - Manel Finanz A.G.Switzerla.............70

4.5.5.Operatiunea"Valeologia"..................................................................70

4.5.6. Axa "ALRO-Slatina" - "ITC Management A.G.-Switzerland"

"Moscova"....71

4.5.7. Spionajul rusesc mobilizat pentru ALRO........................................72


4/112


5/112

Impozitele sunt prea mari si ncercati sa eficientizati o afacere? Una dintre

variantele la care puteti apela este nfiintarea unei firme ntr-un asa-numit paradis fiscal.

"Cel mai important avantaj oferit de companiile nregistrate offshore este impozitarea

atractiva a profiturilor - sau . Exista si alte argumente n favoarea

firmelor offshore - confidentialitatea asigurata beneficiarilor finali - proprietarilor,

flexibilitatea n conducerea operatiunilor companiei, promptitudinea cu care pot finfiintate astfel de companii".1

Pentru nregistrarea unei companii offshore, de regula, este necesara o

copie de pasaport a persoanei care va fi actionar, director sau mputernicit. "Doar n

cteva jurisdictii(de ex.: Cipru) se cere si o scrisoare de referinta bancara, factura de

utilitati etc.".

Exista un numar infinit de combinatii pentru a obtine avantaje de la o

companie offshore. Astfel, societatile pot fi folosite pentru a reduce profitul societatilor-

mama situate n zone cu fiscalitate mare. De exemplu, compania-mama vinde companiei

offshore anumite bunuri la un pret minim, iar compania offshore finalizeaza contracte

pentru vnzarea acestor bunuri la un pret mai ridicat. Societatea-mama, datorita pretului

minim, va avea un profit mai mic si, ca urmare, si impozitul pe profit se va micsora

considerabil".2 Prin aceste tranzactii, compania offshore va realiza un profit considerabil.


6/112

Un alt motiv al nfiintarii unei firme offshore este legat de reinvestirea

capitalului, dar si de garantarea pastrarii confidentialitatii tranzactiilor finalizate intre

companie si clientii sai. n plus, proprietarii de offshore-uri au avantajul de a transfera

resursele de valuta disponibile fara a incalca legile circulatiei monetare si cele fiscale.

"Companiile offshore pot fi utilizate pentru minimalizarea impozitelor societatilor mixte.

n acest caz, acelasi cetatean este proprietarul si administratorul ambelor companii

(offshore), una locala si una aflata n strainatate, care nfiinteaza mpreuna societatea

mixta. Astfel se creeaza posibilitatea de a transfera, ntr-o a treia tara, profitul companiei

straine sub forma de dividende neimpozabile. Mai trziu, banii pot fi returnati n tara n

care societatea mixta este nregistrata, sub forma de investitii si credite privilegiate". Pe

lnga numeroasele avantaje ale detinerii unei firme offshore trebuie tinut cont si de

cteva dezavantaje. "ntre dezavantajele detinerii unei astfel de firme, probabil cel mai

suparator l reprezinta anathema aruncata asupra firmelor nregistrate n paradisuri

fiscale de catre autoritatile statelor cu fiscalitate ridicata". Alte inconveniente, ceva mai

putin importante, sunt reprezentate de costurile de ntretinere a unei asemenea firme si

de distantele destul de mari pe care le are de strabatut un investitor pna la cele mai

multe dintre locatiile offshore.

O companie offshore se poate nregistra ntre o saptamana (Seychelles, Delaware), 3 - 4

saptamani (Insulele Britanice Virgine, Belize, Bahamas, New York) si 1-1,5 luni

1 Manaila A. - Companiile offshore sau evaziunea fiscala legala", Editura C. H. Beck,

Bucuresti, 2006, pag. 26

2www.prezentonline.ro

(Marea Britanie, Hong Kong, Cipru). Exista nsa si variante foarte rapide. "Noi

nregistram companii cu directori fiduciari (nominali) - asa-numitele ready made sau

shelf company - cu o procura n alb, companii care pot fi ridicate de catre client ntr-o

ora", explica reprezentantul LavecoGroup ltd.3

Cele mai importante jurisdictii offshore se gasesc n zona Caraibelor - British Virgin

Islands, Cayman Islands, Bahamas etc. O alta zona interesanta este reprezentata de


7/112

insulele britanice din Canalul Manecii (Guernsey, Jersey si Sark). De asemenea, n

Pacificul de Sud si n Oceanul Indian exista mai multe jurisdictii care ofera posibilitatea

nregistrarii unor companii cu regim offshore. n total, la nivel mondial, exista peste 50

de state care ofera, partial sau total, facilitati offshore. Analistii sunt de parere ca cele

mai cautate jurisdictii sunt nsa cele din Marea Britanie, Noua Zeelanda, Seychelles,

Cipru, Delaware si Insulele Britanice Virgine. Taxele anuale care se platesc pentru un

offshore depind de locatia aleasa, variind ntre 1.500 si 3.200 de dolari. Anumite state

solicita ca taxele anuale pentru primul an de existenta a firmei sa fie achitate nainte de

nmatricularea firmei offshore.

Companiile offshore nu au facturi tipizate sau chitante. "Formularele

tipizate, facturile etc. se personalizeaza de catre fiecare client n parte, noi le dam

modele de facturi, iar ei le personalizeaza - cu denumirea companiei, logo - si le

nregistreaza sub un numar si n Romnia, ncepnd cu acest an, oamenii de afaceri vor

face cunostinta cu acest tip de facturi care se foloseste n Uniunea Europeana", spune

reprezentantul grupului Laveco Ltd. Ct priveste modalitatea ca o companie offshore sa

devina actionar ntr-o companie romneasca, aceasta este similara cu aceea a unei

companii romnesti care devine actionar ntr-o companie romneasca, doar ca pentru

compania straina se cer toate actele de nregistrare si certificatul constatator (status

letter) sa fie cu apostila.

De mentionat ca o companie offshore se preteaza pentru absolut oriceactivitate. Potrivit reprezentantilor companiilor care intermediaza nfiintarea de offshore-

uri, cel mai des sunt folosite pentru comert, import-export, dar si pentru servicii de orice

fel. n ce priveste domeniul imobiliar, n tara noastra, o companie offshore poate detine

un imobil n proprietate, dar nu poate avea proprietatea terenului de sub imobil.

Analistii considera ca, acum, o data realizata aderarea tarii noastre la

Uniunea Europeana, cei care vor sa " " Fiscul prin mutarea afacerilor n zone

offshore vor trebui sa dea dovada de mai multa atentie. "Moda firmelor offshore va

ramne, dar metodele de evitare fiscala vor trebui rafinate. Tarile din Uniunea

Europeana au o experienta importanta n legatura cu entitatile offshore care opereaza

pe teritoriul lor, experienta materializata n legislatie nationala si/sau comunitara. Vrnd-

nevrnd, Romnia va trebui sa trateze mult mai strict comportamentul firmelor offshore.

De altfel, am si observat o anumita preocupare din partea Agentiei Nationale de


8/112

Administrare Fiscala (ANAF) referitoare la preturile de transfer pe care companiile

multinationale le utilizeaza, cnd este posibil, ca vehicule pentru exportul profiturilor".

romneasca, doar ca pentru compania straina se cer toate actele de nregistrare si

certificatul constatator (status letter) sa fie cu apostila.

www.offshor e.ro

Evaziunea fiscala este unul din fenomenele economico - sociale complexe

de maxima importanta cu care statele de astazi se confrunta si ale caror consecintenedorite cauta sa le limiteze ct mai mult, eradicarea fiind practic impisibila. Efectele

evaziunii fiscale se repercuteaza direct asupra veniturilor fiscale, conduc la distorsiuni n

mecanismul pietei si pot contribui la inechitati sociale datorate accesului" sau

nclinatiei" diferite la evaziunea fiscala din partea contribuabililor.

Daca nu ar fi dect aceste cauze aduse de evaziunea fiscala, statul ar

trebui sa se preocupe sistematic si eficient de prentmpinarea si limitarea fenomenului.

Economia subterana ca forma de manifestare a evaziunii fiscale este estimata a fi 9%

din PIB n Marea Britanie, 13% n Suedia, 15,5% n Italia, 9% n Canada si Germania.

Semnificatia problemei este mai mare n tarile mai putin dezvoltate unde

guvernele pot ntmpina mari dificultati n supravegherea tranzactiilor care au loc n

economie, frauda fiscala n aceste tari fiind estimata ntre 4/5 si 9/10 din ncasarile

fiscale prevazute. Nici Romnia nu este departe de aceste estimari.


9/112

Cu toate acestea, statul prin puterile sale politice, poate sa incite la

evaziune fiscala urmarind n special doua scopuri:

* Un scop " argumentat de intentia de a stimula formarea capitalului;

* Un scop " reflectat n sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip

mafiot, cu toate consecintele pe care le implica.

Decurge astfel rolul evaziunii fiscale ca element, dorit sau nu, al politicii

fiscale, decurgnd direct din cel al fiscalitatii n general. n Japonia, formarea capitalului

a fost influentata si de evaziunea fiscala care este ncurajata n mod oficial. Astfel, legal,

un japonez adult este scutit de taxe pentru un cont de economii medii. Japonia are de

cinci ori mai multe conturi dect numarul populatiei.

statului n mentinerea unui anumit grad de evaziune fiscala, trebuie

analizata prin prisma raportului dintre efect (formarea capitalului) si eforturi (o mare

risipa de resurse bugetare, crearea de inechitate n veniturile disponibile ale

contribuabililor etc.). Efectul benefic al interventiei statului sub raportul legislativ este

direct, imediat si vizibil, n timp ce efectele ei nefaste sunt treptate, si indirecte,

5 Patroi D., - "Evaziunea fiscala ntre latura permisiva, aspectul contraventional si

caracterul infractional", Editura

Economica, Bucuresti, 2006, pag. 13

6 Olteanu I., Bistriceanu G. - "Evaziunea fiscala. Metode si tehnici de combatere aevaziunii fiscale", Editura ASE,

Bucuresti, 2005, p.27

neperceptibile. Unul dintre aceste efecte este fenomenul coruptiei care este practic

inevitabil nsotitor al evaziunii fiscale.

Raportul contribuabilului cu sistemul fiscal este nainte de toate o

problema de perceptie n legatura cu ntreaga prelevare pe care el trebuie sa o achite.

Aceasta perceptie este caracterizata printr-un sentiment de constrngere, chiar de o

presiune, ceea ce explica permanenta opozitie la impozit. Cnd este vorba sa se

determine situatia juridica a contribuabilului, prima idee care se impune este cea a

subordonarii stricte a acesteia legii fiscale. Fata de fisc, contribuabilul se afla ntr-o


10/112

situatie legala si reglementata. Contribuabilul nu participa la elaborarea regulilor fiscale,

acestea, de cele mai multe ori, sunt n contradictie cu ceea ce politicienii au promis

atunci cnd i-a solicitat votul. Caracterul legal al impozitului determina natura

raporturilor juridice existente ntre contribuabili si fisc, fixnd statutul contribuabilului

care este de tip general si impersonal.

Acest caracter legal al impozitului implica consecinte si pentru administratie

care si se afla subordonata principiului fundamental si rigid al legalitatii.

Exprimarea acestui fapt rezida prin aceea ca administratia nu dispune dect de o

competenta bine determinata care pentru contribuabili constituie, de asemenea,

garantarea drepturilor sale. Aceasta nseamna ca impozitarea este unilaterala, dar nu si

arbitrara. n plus, contribuabilul, gratie nmultirii cabinetelor de consiliere fiscala si

expertilor contabili, dispune de informare fiscala la fel de abundenta si performanta ca si

cele ale administratiei.

Contribuabilii resimt n mod necesar prelevarea fiscala ca pe o amputare

injusta, sau cel putin inoportuna a avutiei personale. Cel mai adesea, impozitul este

perceput ca un sacrificiu.

Chiar n forma sa cea mai putin conflictuala, impozitul este ntotdeauna

resimtit ca o constrngere. O prima proba a acesteia o reprezinta declaratia,

contribuabilul aflndu-se ntr-o situatie complexa si n fata careia se afla adesea

dezarmat, chiar incapabil sa faca fata dificultatilor legate de obligatiile ce-i revin. Laaceasta se adauga costurile psihologice accesorii n cadrul carora complexitatea si

instabilitatea textelor de lege ocupa un loc important.

O alta proba o reprezinta controalele fiscale. Pentru multi contribuabili:

comercianti, profesiuni liberale, ntreprinderi, verificarea este un calvar. Ministerul

Finantelor Publice efectueaza controale peste controale, influentnd comportamentul

contribuabililor.

Multitudinea obligatiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor si mai

ales povara acestor obligatii au facut sa stimuleze n toate timpurile si ingeniozitatea

contribuabililor de a inventa procedee diverse de eludare a obligatiilor fiscale. Evaziunea


11/112

fiscala a fost ntotdeauna n special activa si ingenioasa pentru ca fiscul lovind indivizii si

averea lor, i atinge n cel mai sensibil interes: interesul banesc.

n pofida a tot ceea ce se scrie despre cauze, modalitati, amploarea,

controlul si sanctiunile privitoare la evaziunea fiscala, nu exista o definitie clara a acestei

notiuni si a notiunii de frauda fiscala.

Economistul francez Jean - Claude arata n lucrarea sa "

ca: Daca se vorbeste ntr-adevar de frauda, se vorbeste n aceaasi masura de frauda

legala sau legitima, frauda ilegala, de evaziune internationala, de evaziune legala, de

evaziune ilegala, de paradisuri fiscale sau refugii, de abuzul dreptului de a fugi din fata

impozitului, de libertatea alegerii caii celei mai putin impozitate sau subestimarea fiscala,

frauda la lege sau economia subterana."8

Cu privire la definitia evaziunii fiscale si a fraudei fiscale Frauda fiscala

desemneaza o infractiune la lege, si se distinge de evaziunea fiscala care se defineste ca

o utilizare abila a posibilitatilor oferite de lege. Sunt nsa cazuri cnd anumite legislatii

sau autori asimileaza n parte cele doua notiuni. Evaziunea fiscala este minimizarea

excesului de impozitare prin utilizarea alternativelor acceptabile reale. Frauda fiscala este

determinata de contribuabili sau consilierii sai profesionisti, preocupati de a nu tine

seama de legea fiscala n vigoare.9

Frauda fiscala este o expresie metaforica si ambigua si este utilizata frecvent n tari

precum: Elvetia, Franta, Belgia, ea desemnnd subestimarea materiei impozabile prinanumite ramuri fiscale de favoare. Cel mai adesea frauda legala desemneaza procedeele

juridice care permit scaparea de impozitarea fara a contraveni legii.

La noi n tara exista astfel de exemple notorii, prin care procedeul a fost

utilizat n scara larga. Una din acestea a fost nfiintarea de societati comerciale n "

de catre acelasi patron sau grup de asociati imediat dupa ce o societate iesea din

perioada de scutire de plata a impozitului pe profit, ajungndu-se ca profitnd de

lacunele legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, sa nu se plateasca de respectivii

contribuabili impozit pe profit de ani de zile, ceea ce a nsemnat pierderea a aproximativ

doua bugete anuale n perioada 1991 - 1995.10 Lacuna a fost mentinuta si de

Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 care a prevazut ca societatile comerciale care au fost

nregistrate nainte de 1 ianuarie 1995 la Registrul Comertului beneficiaza n continuare

de scutire de impozit pe profit. Ordonanta a fost publicata n Monitorul Oficial n data de


12/112

31 august 1994, astfel nct cei interesati au avut la dispozisie 4 luni de zile pentru a-si

completa " de societati comerciale.

Ca urmare a acestui mod lacunar de reglementare a impozitului pe profit s-

a dat economiei nationale o dubla lovitura:

nu si-a atins scopul instituirii dee facilitati fiscale din moment ce mai mult de

jumatate din societatile comerciale nregistrate la Registrul Comertului nu au functionat;

a fost punctul de plecare al generarii si escaladarii fenomenului de evaziune

fiscala n economia romneasca.

Un alt exemplu l constituie zonele defavorizate care au creat multiple

facilitati fiscale societatilor comerciale care efectuau investitii n aceste zone (scutire de

la plata impozitului pe profit, reducerea impozitului pe salarii pentru salariatii angajati

din zonele respective etc.). nsa prin aceste zone au fost derulate majoritatea

importurilor din tara noastra, n special produse alimentare si produse finite, ducnd la

falimentul producatorilor autohtoni care nu au mai facut fata concurentei datorita

preturilor scazute pe piata si gauri importante bugetului de stat prin neplata taxelor

vamale si a impozitelor datorate.

Nici aceasta reglementare nu si-a atins scopul pentru care a fost instituita, acela de a

dezvolta economic zonele defavorizate si de a angaja forta de munca disponibilizata.

Frauda ilegala desemneaza violarea directa si deschisa a legii fiscale, o

infractiune directa si deliberata a regulilor impuse pentru stabilirea si plata declaratiei,prin operatiuni fictive sau de creare de societati fictive.

n ceea ce priveste definirea evaziunii fiscale opiniile specialistilor sunt diferite. Astfel, n

perioada dintre cele doua razboaie mondiale notiunea de evaziune fiscala era inclusa n

cea de frauda.

Autorii contemporani definesc evaziunea fiscala ca totalitatea manifestarilor

de " din fata impozitelor. Ei sustin ca evaziunea fiscala poate fi:

, avnd uneori un caracter fraudulos, si

sau .

Prin evaziune fiscala ilicita se ntelege actiunea contribuabilului care violeaza

prescriptiunea legala cu scopul de a nu plati impozitul cuvenit. Evaziunea fiscala este

frauduloasa atunci cnd contribuabilul obligat sa furnizeze n sprijinul declaratiei sale

justificari, le-a stabilit ntr-un mod neregulat, cu scopul de a nsela fiscul sau cnd


13/112

veniturile nedeclarate prin natura lor sa fie justificate metarialiceste, insuficienta lor

atinge un asa grad, nct vointa fraudatorului sa apara evidenta.11

Evaziunea fiscala este rezultanta logica a defectelor si inadvertentelor unei

legislatii imperfecte si mai greu asimilata, a metodelor si modalitatilor defectuoase de

aplicare, precum si neprevederii si nepriceperii legiuitorului, a carui fiscalitate excesiva

este tot att de vinovata ca si cei care i provoaca prin aceasta evaziune.

Evitarea impozitelor poate avea loc prin trei modalitati:

legea fiscala asigura ea nsasi evaziunea printr-un regim fiscal de favoare;

abtinerea contribuabilului de a ndeplini activitatea, operatiunea sau actul impozabil

(aceasta modalitate este frecventa n cazul unei fiscalitati excesive deoarece rata

marginala de impozitare devine foarte ridicata, evaziunea se produce n acest caz prin

substituirea timpului liber exonerat munci impozitate;

folosirea lacunelor sistemului fiscal.

n literatura de specialitate exista opinii diferite asupra legalitatii evaziunii

fiscale. Una, care considera ca n materia fiscala att evaziune fiscala care consta n

minimizarea obligatiilor fiscale, ct si evaziunea ilegala sau neligitima, care este deifnita

ca ncercarea de a cauta eludarea legii. Alta opinie se refera la faptul ca avem de a face

numai cu evaziune fiscala ca atare, adica contribuabilul respecta legea sau o violeaza. El

datoreaza impozitul sau nu l datoreaza. Evaziunea fiscala este deseori rezultatul fraudei

fiscale. n functie de nedeclararea sau de declaratii false, materia impozabila scapafiscalitatii si nu da loc impozitarii, scapnd astfel de impozitare sume considerabile.

Principiile care clarifica domeniul evaziunii fiscale sunt cele ale legalitatii si

cel al libertatii de gestiune. Conform principiului legalitatii, n materie fiscala

contribuabilul dispune de o libertate de alegere a situatiei celei mai favorabile din punct

10 Olteanu I., Bistriceanu G. - "Evaziunea fiscala. Metode si tehnici de combatere a

evaziunii fiscale", Editura ASE,


de vedere fiscal, n special atunci cnd legea fiscala prezinta lacune sau imprecizii.

Conform principiului libertatii gestiunii economice, contribuabilul poate opta pentru o


14/112

cale mai putin impusa fiscal sau sa interzica administratiei sa se amestece n gestiunea

ntreprinderii (aprecierea riscului financiar, modul de finantare, practici comerciale sau

de gestiune contabila). Plecnd de la cele doua principii de legalitate si libertate a

gestiunii fiscale, practica evaziunii fiscale trebuie sa beneficieze de o prezumtie de

legalitate pe care administratia va cauta sa o combata, fie sustinnd ca contribuabilul a

comis o eroare de apreciere de fapt sau de drept, fie preciznd ca decizia de gestiune

depaseste limitele evaziunii pentru a se nscrie n practici frauduloase.

Desi deciziile pe care le ia contribuabilul n materie fiscala se pot baza pe cele

doua principii: principiul legalitatii fiscale si cel al libertaii de gestiune, aceasta nu

nseamna ca se poate face orice, ca libertatea deciziilor pe care le ia n materie fiscala

nu este ntr-un anumit fel supravegheata. n aceasta zona neprecizata pe care

imperfectiunea legii o lasa la latitudinea contribuabilului, administratia nu ramne

imobila n cautarea de a stabili anumite limite.

O alta forma de evaziune se poate insera ntre actul anormal si eroarea

contabila este decizia incorecta de gestiune, procedura prin care contabilul actioneaza

contrar regulilor fiscale (constituirea de provizioane nedeductibile fiscal).

Descrierea evaziunii fiscale licita si ilicita este necesara si utila pentru ca da

posibilitatea, cel putin teoretica, estimarii marimii fenomenului pe cele doua forme de

manifestare. Aceasta disociere ajuta si la sensibilizarea diferitilor factori de decizie

politica si a celor administrativi n cautarea si stabilirea mijloacelor adecvate de limitaresi combatere a evaziunii fiscale. De evaziunea fiscala licita ar trebui sa se ocupe

ndeosebi factorii de decizie politica si apoi a celor administrativi, iar de evaziunea ilicita

ar trebui sa se ocupe guvernul care raspunde de nfaptuirea politicii fiscale a statului

care poate fi compromisa daca fenomenul evaziunii scapa de sub control.

n practica este dificil de a distinge eroarea contabila involuntara de decizia

luata constient n vederea diminuarii impozitului, limita trasarii formelor evaziunii legale

si ilegale nu poate fi jalonata dect de la caz la caz.

Sub unghiul fiscal si ce penal, delictul fraudei fiscale prezinta trei elemente

constitutive clasice:12

* elementul legal;

* elementul intentional;

* elementul material.


15/112

Elementul legal este o necesitate evidenta. Principiul legalitatii

incriminarilor ofera contribuabilului o garantie mpotriva abuzurilor posibile ale statului,

condamnarea pentru frauda nu este posibila dect n baza unui text legislativ.

Elementul intentional este elementul cel mai indicat al fraudei fiscale,

un punct de vedere comun nefiind nca stabilit ntre doctrina si dreptul pozitiv. Pentru a

dovedi intentia, trebuie ma nti ca respectivul contribuabil sa fi avut cunostinta ca el

violeaza o dispozitie fiscala legala sau ca el a actionat voluntar sau constient n totala




cunostinta de cauza. Deci, trebuie demonstrat ca actul fraudei fiscale a fost comis liber

fara constrngere.

Elementul material presupune ca frauda nu trebuie sa fie considerata n stare latenta.

Pentru a fi condamnata trebuie dovedit un fapt exterior. n legislatia multor tari si

tentativa se pedepseste. Aceasta extensie pune problema dintre tentativa si fraudaconsumata.

Exista diferite trepte de evaziune fiscala. Cel care comite o frauda ocazionala este diferit

de profesionist, primul invoca scuza obscuritatii textelor de lege n timp ce al doilea

manifesta o intentie frauduloasa. Politica represiva a administratilor fiscale din mai multe

state este fondata tocmai pe aceasta distinctie ntre fraudele din neglijenta si fraudele

manifeste. Prin amploarea lor, prin repetare si natura mijloacelor folosite, acestea din

urma sunt supuse unor condamnari penale de care primele pot scapa.

Exista o distinctie clasica ntre frauda fiscala administrativa si frauda fiscala

penala. n timp ce prima este supusa doar penalitatilor fiscale, a doua suporta sanctiuni


16/112

penale. O alta distinctie are la baza existenta mijloacelor frauduloase pentru comiterea

fraudei fiscale. Conform acesteia exista frauda simpla si frauda complexa.

Frauda simpla este intermediara ntre evaziune si frauda fiscala nsotita de

procedee frauduloase care stabileste vointa de a se sustrage impozitarii. Ea se defineste

ca orice actiune sau omisiune comisa cu rea credinta pentru sustragerea de la impozite.

Aceasta este o practica foarte raspndita care furnizeaza majoritatea cazurilor de

aplicare a penalitatilor fiscale n materie de impozitare.

Frauda complexa este frauda tip prin excelenta, nsa ea nu reprezinta dect

o proportie foarte mica din infractiunile fiscale.

Acest delict poate mbraca mai multe forme:

omisiunea voluntara de a face declaratia de impunere la termenele prevazute;

ascunderea sumelor supuse impozitarii;

organizarea insolvabilitatii;

piedicile puse ncasarii impozitelor.

n Olanda, frauda fiscala este definita ca fiind faptul de a stabili n mod

intentionat o declaratie inexacta, de a prezenta documente false sau de a nu respecta

obligatia legala de a furniza administratiei anumite informatii necesare controlului.

Faptele sunt santionate cu nchisoare sau amenzi ridicate (20.000 dolari).

Conform legilor fiscale din Irlanda, frauda fiscala este definita ca orice

infractiune de a se sustrage impozitului. Legea irlandeza sanctioneaza mai asprudelictele fiscale speciale care nu sunt proprii unei anumite categorii de impozit, ci

comune tuturor impozitelor si taxelor percepute de administratia fiscala. Este vorba de

infractiuni considerate ca foarte grave si pasibile de sanctiuni severe. Dintre delicte

enumeram:

Patroi D., - "Evaziunea fiscala ntre latura permisiva, aspectul contraventional si



stabilirea unei declaratii inexacte sau comunicarea de documente inexacte;


17/112

opunerea la controlul fiscal;

refuzul de a pastra sau de a furniza documentele prescrise de lege;

n Germania, delictul de frauda fiscala este definit ca faptul de a omite, n

plina cunostinta de cauza, de a dovedi administratiei elementele care conditioneaza

stabilirea impozitului sau de a-i comunica informatii inexacte sau incomplete, din

moment ce aceste actiuni tind sa micsoreze impozitarea sau de a procura avantaje

fiscale nejustificate autorului lor sau unui tert. Sanctiunile constau n amenzi care

ajung pna la 2 milioane de euro sau pedeapsa cu nchisoare pna la 10 ani pentru

urmatoarele fapte:

vointa contribuabilului de a se mbogati prin frauda;

importanta impozitelor eludate;

avantajele de a detine o functie politica sau complicitatea unui functionar;

n Japonia, unde onestitatea fiscala este n mod obisnuit ridicata, frauda

fiscala face obiectul reprobarii si este calificata ca si crima, ea fiind cercetata nu numai

de serviciile fiscale, ci si de parchet si politie.

n tara noatra, sanctiunile pentru evaziune fiscala sunt pedepsite cu amenzi

contraventionale, relativ scazute sau nchisoare pna la 10 ani pentru fapte ca:

sustragerea de la plata impozitelor;

nedeclararea veniturilor;

distrugerea evidentelor contabile;declararea fictiva a sediului social, etc.

Dupa modul cum se procedeaza n activitatea de evitare a reglementarilor

fiscale se face diferentierea ntre evaziunea fiscala legala si evaziunea fiscala ilicita.

reprezinta actiunea contribuabilului de a ocoli legea,

recurgnd la o combinatie neprevazuta a acesteia. Aceasta forma de evaziune nu este

posibila dect atunci cnd legea este lacunara sau prezinta inadvertente. Evaziunea

fiscala legala se realizeaza atunci cnd o anumita parte din veniturile sau averea unor

persoane sau categorii sociale, este sustrasa de la impozitare datorita modului n care

legislatia fiscala dispune stabilirea obiectivului impozabil.


18/112

Contribuabilii gasesc anumite mijloace, si exploatnd insuficientele legislatiei le eludeaza

n mod legal, sustragndu-se n totalitate sau n parte platii impozitelor, tocmai datorita

unei insuficiente a legislatiei. n acest fel contribuabilii ramn n limita drepturilor lor,

fara putinta de a li se imputa ceva, iar statul nu se poate apara dect printr-o legislatie

clara, precisa.

Cele mai frecvente cazuri de evaziune n care se uzeaza de interpretarea favorabila a

legislatiei fiscale, n practica tarilor cu economie de piata, sunt:

13 Patroi D., - "Evaziunea fiscala ntre latura permisiva, aspectul contraventional si



constituirea de fonduri de amortizare sau de rezerva, n cuantum mai mare dect cel

ce se justifica din punct de vedere economic, micsornd astfel veniturile impozabile

practica unor societati comerciale de a investi o parte din profitul realizat n achizitii

de masini si echipamente tehnice pentru care statul acorda reduceri ale impozitului pe

venit, masura care este menita sa stimuleze acumularea

asocierile de familie, precum si societatile oculte dintre sotia si copiii ntreprinzatoruluisi acesta; rezultatul unei asemenea manevre este impunerea separata a acestora,

repartizarea separata a veniturilor pe fiecare asociat ducnd la micsorarea sarcinilor

fiscal

venitul total al membrilor familiei poate fi mpartit n mod egal ntre acestia, indiferent

de contributia fiecaruia la realizarea lui, pe aceasta cale obtinndu-se o diminuare a

cuantumului impozitului pe venit, care este datorat statului

constituirea unor depozite de pastrare si administrare de catre parinte (tutore) a unor

fonduri n favoarea copilului minor. n acest caz desi venitul aferent depozitului este

supus impunerii, impozitul platit este mai mic n comparatie cu ceea ce s-ar datora pe

venitul astfel redivizat

folosirea n anumite limite, a prevederilor legale cu privire a donatiilor filantropice,


19/112

indiferent daca acestea au avut loc sau nu, duce la sustragerea unei parti din veniturile

realizate de la impunere

un contribuabil are posibilitatea sa opteze pentru impozitul pe venitul persoanelor

fizice, fie pe sistemul de impunere aplicabil veniturilor realizate de corporatie. Optnd

pentru cel de al doilea regim fiscal, contribuabilul realizeaza o importanta sustragere din

venitul impozabil deoarece sistemul de impunere al corporatiilor cuprinde numeroase

facilitati care duc la o substantiala reducere a sarcinilor fiscale.;

luarea n considerare a unor facilitati legale cu privire la excluderea din masa

impozabila a cheltuielilor cu munca vie, cu pregatirea profesionala si practica n

productie, a sumelor platite pentru contracte de cercetare ce au ca obiect programe

prioritare de interes national

scaderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclama sau publicitate,

indiferent daca au fost facute sau nu

interpretarea favorabila a dispozitiilor legale care prevad importante facilitati pentru

contributiile la sprijinirea activitatilor sociale, culturale, stiintifice si sportive.

Legea 12/1991 privind impozitul pe profit (M.O. nr.25 din 31.01.1991) reglementeaza

cheltuielile care se scad din veniturile ncasate n vederea diminuarii profitului. Aceasta

lista a fost modificata n anexa 1, la Hotararea guvernului nr. 804 din 30.11.1991.

Interpretarea favorabila a acestor dispozitii ce acorda scutiri de impozit pe

diferite perioade de la nfiintarea societatii n functie de profil a dus la nfiintarea unuinumar deosebit de mare de societati cu profil comercial n scopul evaziunii fiscale.

, spre deosebire de cea legala, se savrseste prin calcarea

flagranta a legii, profitndu-se de modul specific n care se face impunerea. n acest caz

contribuabilul violeaza prescriptia legala cu scopul de a se sustrage de la plata

impozitelor, taxelor si contributiilor cuvenite statului.

Evaziunea fiscala este frauduloasa cnd contribuabilul, obligat sa furnizeze

date n sprijinul declaratiei n baza careia urmeaza a i se stabili cota impozitului, recurge

la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau

la folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului.


20/112

n general este greu sa se determine toate formele de evaziune de acest gen,

ele fiind practic nelimitate. n activitatea fiscala exista nsa forme care se regasesc mai

frecvent

ntocmirea de declaratii false;

ntocmirea de documente de plati fictive;

alcatuirea de registre contabile nereale;

nedeclararea materiei impozabile;

declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;

executarea de registre de evidente duble, un exemplar real si altul fictive;

diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin

nregistrarea n cheltuielile unitatii a unor cheltuieli neefectuate n realitate;

vnzarile facute fara factura, precum si emiterea de facturi fara vnzare efectiva, care

ascund operatiunile reale supuse impozitarii ;

falsificarea bilantului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o conventie

ntre patron si contabilul sef, ei fiind astfel tinuti sa raspunda solidar pentru fapta

comisa.

Micsorarea ncasarilor bugetare din impozite, datorita evaziunii fiscale, este n mai multe

state o problema acuta si frecventa, marimea acestora nefiind deloc neglijabila.

Incidenta fenomenului evazionist se face simtita pe plan financiar, economic, social si

politic.

n plan financiar evaziunea fiscala constituie o amenintare reala pentru procesele de

realizare a veniturilor publice, influentnd pe aceasta cale evolutia echilibrului bugetar.

Prin actiunea sa n directia diminuarii veniturilor bugetare, evaziunea fiscala contribuie la

micsorarea posibilitatilor de manevra ale statului n economie si n domeniul social.

Sub aspect economic, toate formele de evaziune fiscala influenteaza asupra

concurentei, n sensul distorsionarii acesteia. Societatile care nu-si ndeplinesc obligatiile

fiscale pot practica preturi mai scazute dect cele care nu fraudeaza, n felul acesta

putnd patrunde mult mai usor pe noi segmente de piata.


21/112

Datorita accesului" si nclinatiei" diferite la evaziune fiscala din partea

contribuabililor, fenomenul determina,sub aspect social, aparitia sau, mai degraba,

marirea inegalitatilor ntre contribuabili, determinnd, n final aparitia sau acutizarea

unor tensiuni sociale.

Pierderile fiscale si sociale accentueaza degradarea aparatului economic si financiar,

privnd de facilitatile cuvenite pe cei defavorizati (bolnavi, pensionari, familiile sarace cu

copii), compromitnd ameliorarea sortii lor. Incidenta activitatilor subterane asupra

inegalitatilor sociale este ambigua: daca unele activitati subterane avantajeaza clasele

defavorizate, altele contribuie la mbogatirea gospodariilor cu venituri ridicate. Totusi, se

pare ca tendinta generala este de accentuare a inegalitatilor sociale.

n lucrarea ", profesorul N. Hoanta arata

ca, desi, de pe urma evaziunii fiscale, pe termen scurt, evazionistii au de cstigat, n

timp ce statul (bugetul acestuia) are de pierdut, pe termen lung, perdanti sunt si ceilalti

contribuabili care nu recurg la evaziune fiscala, prin ridicarea posibila a fiscalitatii

pentru complinirea resurselor financiare publice diminuate de evaziune" .

Pentru puterea publica pierderea nu consta numai n nerealizarea resurselor

bugetare, ci si n nerealizarea programului politic de guvernare si n mpiedicarea

ndeplinirii unor aspiratii firesti pentru puterea publica: putere, glorie, credibilitate si alte

avantaje materiale sau spirituale.

Cu toate acestea, statul, prin puterile publice, poate si sa incite la evaziunefiscala urmarind, n principal, doua scopuri:

un scop " argumentat de intentia de a stimula formarea capitalului. Un

exemplu n acest sens l constituie cazul Japoniei care, scutind de taxe conturile de

economii medii, ncurajeaza, n mod oficial, evaziunea fiscala. Din acest motiv, Japonia

are cea mai mare rata de formare a capitalului, numarul conturilor de economii de acest

tip depasind de cinci ori numarul populatiei, inclusiv copiii: .

un scop " reflectat n sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip

mafiot, cu tot cortegiul de consecinte.

La nivel individual, cnd taxarea este perceputa ca excesiva, contribuabilul

are de ales ntre a nu muncii sau a evita plata impozitelor. Dintr-o perspectiva personala,

dar si sociala, decizia de a muncii si de a nu plati impozitele este, n acest caz, mai

eficienta. Individului i este mai bine iar guvernul nu pierde nimic deoarece nu ar


22/112

percepe nici un fel de impozite nici n situatia n care individul ar alege sa raspunda

fiscalitatii ridicate prin somaj.

Referitor la rolul pe care l poate avea evaziunea fiscala n formarea capitalului,

n lucrarea Capitalism si libertate", Milton Friedman aprecia ca Ocolirea impozitarii ar

putea sa fi fost esentiala pentru bunastarea economica." Cu toate acestea daca

lucrurile ar fi stat asa, cstigul a fost obtinut cu pretul unei mari risipe si prin

introducerea unei inechitati larg raspndite" .

Avnd n vedere cele de mai sus, o prezentare riguroasa, stricta a efectelor

fenomenului evazionist este dificil de realizat si n acelasi timp foarte riscanta. "Probabil

chiar frauda fiscala este sansa sistemelor fiscale ca ele sa devina viabile. n aceasta

privinta contrar ideii prea simple care considera frauda un comportament

antidemocratic, aceasta este mai curnd singurul mijloc modest al expresiei directe de

ncuviintare a sa din partea contribuabilului. Departe de a fi contrara democratiei, frauda

fiscala, nu este, din contra, dect manifestarea bruta a vitalitatii sale".

Analiza fenomenului trebuie efectuata prin prisma raportului dintre efectele

sale benefice (formarea capitalului) si eforturile sau costurile acestora (o mare risipa de

resurse bugetare, crearea de inechitate n veniturile disponibile ale contribuabililor, etc).

De asemenea, trebuie sa se tina seama ca efectul benefic al interventiei statului (n

sustinerea unui anumit grad de evaziune fiscala), n special sub raport legislativ, este




direct, imediat si, ca sa spunem asa, vizibil, n timp ce efectele ei nefaste sunt treptate si

indirecte, neperceptibile..." .

Contradictiile pe care acest fenomen le induce, mai ales ntr-un sistem

democratic (ntre nevoia generala de resurse financiare din impozite si sustragerea


23/112

ilegala de la plata acestora; ntre contribuabilii care si achita constiincios obligatiile

fiscale si cei care urmaresc sustragerea de la plata acestora, ceea ce conduce la marirea

ecartului dintre veniturile disponibile ale primilor si ale celor din urma, etc.) fac necesara

lupta" permanenta pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

1.5.1. Utilizarea impozitelor n vederea stimularii cresterii economice

Pentru a se putea estima modul n care politica fiscala actioneaza, mai curnd activ

dect pasiv, trebuie avut la dispozitie un element al acestei politici care sa fie

independent de faza ciclului economic.

Legislatia fiscala, n masura n care este fixa, constituie un stabilizator automat care

genereaza deficite n timp de recesiune si excedente n perioade de expansiune.

Pentru a estima modul n care politica fiscala actioneaza mai curnd activ dect pasiv,

trebuie sa se dispuna de un indice al acestei politici care sa fie independent de faza

ciclului pe care se situeaza.

Impozitele pot fi folosite ca instrumente de fundamentare a unei politice conjuncturale:

astfel, n perioade de depresiune, n scopul relansarii economice, trebuie reduse

impozitele.Astfel, reducerea impozitului pe profit poate incita companiile de a-si extinde

activitatea, reducerea impozitului pe venit va ncuraja persoanele fizice sa lucreze mai

mult.

n situatiile de inflatie, o metoda prin care masa monetara aflata n circulatie poate fi

restrnsa este si cresterea impozitelor directe.

De asemenea, obiectivelor conjuncturale li se poate suprapune si dorinta de a modifica

repartizarea veniturilor si/sau dorinta de a reduce presiunea fiscala, evolutie ce se

manifesta ca tendinta constanta n ultimii 20 de ani.

Stimularea investitiilor private: risc - incitatiile fiscale la investitii risca sa afecteze

alegerile strategice ale ntreprinderilor care nu ar mai fi ghidate de rationalitate

economica. Frnarea investitiilor private n scopuri anti - inflationiste are unele limite.

Dupa unele opinii, n cadrul reformelor fiscale care au avut loc n tarile dezvoltate, prin


24/112

masurile luate s-a urmarit deplasarea dinspre interventionismul prin impozite, catre

neutralitatea impozitelor.

Dar, nsasi informatiile provenite din surse O.E.C.D. evedentiaza ca majoritatea

tarilor continua sa sprijine investitiile sau anumite ramuri / activitati, prin intermediul

sistemului fiscal sau prin subventii de la buget.

n sapte tari O.E.C.D. se opereaza deduceri ale venitului impozabil cu o

parte mai mare sau mai mica din costul investitiilor realizate sau cu rezervele

constituite pentru finantarea investitiilor;

se acorda reduceri ale impozitului pe profit (credit fiscal) n functiile de investitiile

realizate;

subventii pentru finantarea masinilor, instalatiilor si cladirilor noi (n

Irlanda, n proportie de 25-35% din costul acestora);

impunerea cstigului din capital cu cote reduse, pentru detinerea

capitalului fix un numar de ani;

amortizarea degresiva a masinilor;

amortizarea degresiva a constructiilor.

Dupa o perioada de stimulare prin fiscalitate a investitiilor se ajunge la situatia de a se

suprima aceste incitatii fiscale, tendinta existenta n tarile O.E.C.D., deoarece:

stimularea fiscala a investitiilor nu are efecte pe termen lung, iar pe termenscurt, deseori sunt la originea investitiilor n domenii de mic interes;

costul incitatiilor este ridicat, n sensul renuntarii la venituri, de unde apare necesitatea

majorarii cotelor cedulare la niveluri mai ridicate dect ar fi nevoie pentru

a spori acelasi cuantum de venituri;

existenta unai game largi de incitatii conduce la sisteme multiple de evaziune fiscala.

Impozitul asupra societatilor urmareste:

stimularea investitiilor private cu scopul de a ameliora performantele ntreprinderilor

poate fi obtinuta prin intermediul deducerilor fiscale n favoarea investitiilor sau a

facilitatilor acordate amortizarii. n conditiile n care o ntreprindere este incitata sa

investeasca printr-un avantaj oferit, fiscal sau de credit, trebuie sa ndeplineasca doua

conditii :


25/112

sa aiba un program de investitii pregatit sau rapid de pus la punct, pentru a beneficia

de astfel de oportunitati care au un caracter temporar;

sa aiba o estimare a cererii interne sau externe pentru produsele sau serviciile

produse.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice influenteaza:

stimularea dezvoltarii economice sau stabilizarea economiei (politica conjuncturala)

sau a ofertei (politica structurala); diminuarea generala a impozitului pe venit este

instrumentul esential al acestor obiective. Combinate cu reducerea impozitului asupra

companiilor (n special a impozitului pe profit), care stimuleaza investitiile, aceste

impozite determina o crestere rapida;

anumite masuri de modificare: de exemplu scaderea impozitelor aferente veniturilor

mici si cresterea progresivitatii impozitului pe venit atunci cnd acestea asigura o

redistribuire verticala pozitiva, permitnd transferarea veniturilor contribuabililor cu

resurse ridicate la cei cu resurse mai modeste. Acestia din urma avnd o propensiune

pentru consum mai puternica dect titularii veniturilor ridicate, proprietatea de consum a

colectivitatii tinde sa creasca;

lupta contra inflatiei: n aceasta situatie, cresterea impozitelor are ca obiectiv limitarea

consumului si crearea unei economisiri monetare fortate. n practica nsa, aceasta

15 N. Hoanta, Economie si finante publice", Editura Polirom, Iasi, 2000, p.281

16 Peter F. Druker Inovatia si sistemul antreprenorial", Editura Enciclopedica, Bucuresti,

1993, p.171,

17 Milton Friedam, Capitalism si libertate", Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1995, p.

193

prezumtie nu se verifica ntotdeauna. n S.U.A. aceste masuri nu au avut efectul

scontat. n Franta, n perioada 1981 - 1984, a fost impus un mprumut obligatoriu

pentru o treime din numarul menajelor (cu venituri mult mai ridicate dect media pe

economie) cu scopul de a contribui la finantarea actiunilor angajate de catre stat n

favoarea dezvoltarii ndustriale si a sustinerii ocuparii;


26/112

* participarea la cheltuielile asigurarilor sociale.

Indicatorulpresiunea fiscala (sau rata fiscalitatii) reprezinta raportul dintre

ncasarile fiscale (ale statului si ale colectivitatilor locale) si produsul intern brut,

exprimat n procente.

Acest indicator masoara ponderea impozitului n masa bogatiei produse si

permite astfel determinarea sarcinii (poverii) fiscale.

Unii autori prefera sa utilizeze denumirea de coeficient fiscal, cu scopul de a

evita conotatiile negative ale cuvntului presiune: acesta traduce totusi corect ideea de

obligatie, inseparabila de aceea de impozit.

Indicatorul presiune fiscala nu trebuie confundat cu un indicator mai global,

care include si cotizatiile sociale, care reprezenta raportul dintre totalul impozitelor si

cotizatiilor sociale, raportat la PIB si exprimat tot procentual: Rata prelevarilor totale

(calculata ca raport ntre nivelul total al impozitelor si cotizatiilor sociale si PIB) exprima

nsa mai curnd randamentul sistemului de prelevari dect povara asupra

contribuabilului, asa cum este, de regula, n mod eronat interpretat acest indicator.

Aceasta povara ar putea fi exprimata mai corect prin ansamblul tarifelor

(cotelor) impozitelor componente ale sistemului fiscal, iar din acest punct de vedere,nivelul impozitelor din Romnia este comparabil cu acela din alte tari care ntra n

categoria tarilor cu rata fiscalitatii ridicata.Din simpla comparare a cotelor de impozitare

ale principalelor impozite se poate observa ca unele tari cu rata prelevarilor totale sau a

fiscalitatii n PIB este scazuta, n schimb " " este foarte ridicata.De

exemplu : n statele membre ale Comunitatii Economice Europene, cotele de impozit pe

profit la societatile comerciale difera n functie de distribuirea sau nedistribuirea

profitului, dupa cum urmeaza:

Multe state, cum ar fi: Germania, Finlanda si Portugalia, au legiferat evaluarea

capitalului social n euro:

. Beneficiul fiscal DISTRIBUIT (100%):


27/112

a) 26,37% - impozit (korperschaftsteuer)

b) 15,53% - retinere ca sursa

c) 58,10% - diferenta distribuita

19 Economie en transition; L'impot sur les societes, OCDE, Paris, 1990

Taxa de 26,37% provine din majorarea taxei obisnuite de impozit de 25% cu o cota de

5,5%, denumita taxa exceptionala (25% + 25% * 5,5% = 26,37%).

a) 34% - impozit (korperschaftsteuer)



Impozitul minim forfetar este 5% din capitalul social.

a) 40,17% - impozit (vennootschamsbelasting)



Taxa normala de 39% se majoreaza cu taxa conjuncturasa de 3% pentru beneficiile mai

mari sau egale cu 13 milioane franci francezi.

a) 30% - impozit (selskabsktg)




28/112

a) 35% - impozit (impuesco sobre sociedades)



a) 29% - impozit (zhteison tulovero ou samfunds inkomstskatt)

b) - retinere ca sursa

c) 79% - diferenta distribuita

a) 36,43% - impozit (taxa minima)



Taxa normala de 33,1/3% - majorata cu 10%, n anul 2000 (36,66%); cu 6%, n anul

2001; cu 3%, n anul 2002 si n anul 2003, a ramas 33,1/3%, adica 33,33%.

De asemenea, se mai percepe o cotizatie sociala pe beneficiul de baza de

1,10%, daca cifra de afaceri depaseste 50 milioane de franci, si a rezultat, pentru anul

2001, o cota de 36,43%; pentru anul 2002, o cota de 35,43% si, pentru anul 2003, o

cota de 34,43%.

20.www.prezentonline.ro

a) 35% - impozit (taxa generala)



Cota 35% se plica pentru beneficiul obtinut de societatile comerciale din Atena, iar

pentru cele din afara Atenei, cota este de 40%.


29/112

a) 20% - impozit (corporation tax)



Exista si taxa de 12,5% progresiva, pna la 200.000 lire irlandeze; 10% peste 250.000

lire irlandeze si 25% pentru beneficiile neindustriale sau comerciale.

a) 36% - impozit

b) zero - retinere ca sursa


a) 30% - impozit (taxa minima a baremului progresiv)



Pna la un beneficiu de 600.000 franci, baremul este progresiv de 20-30%.

a) 35% - impozitb) 12,96% - retinere ca sursa

c) 48,75% - rest distribuita

Taxa este de 30% si se aplica pentru beneficiul mai mic de 50.000 de flucsi.

a) 35,2% - impozit (imposto sobre o rendimento das pessos colectivas)



Societatile de investitii imobiliare si agricole platesc o cota de 27,4% asupra beneficiului.

a) 30% - impozit (corporation tax)


30/112



Baremul de impozitare este progresiv, astfel:

10% cota, daca beneficiul este mai mic sau egal cu 10.000 lire sterline;

10-20%, daca beneficiul este cuprins ntre 10.000 lire si 50.000 lire;

20% cota, pentru beneficiul cuprins ntre 50.000 lire, inclusiv si 300.000 lire,

inclusiv;

32,5% cota, pentru beneficiul cuprins ntre 300.000 lire, inclusiv si 1.500.000

lire, inclusiv;

30% cota, pentru beneficiul ce depaseste 1.500.000 lire.

a) 28% - impozit (bolagsskatt)



Toate societatile pe actiuni suedeze trebuie sa constituie o rezerva legala de 20%

din capital.

Daca nu se constituie rezerva n mod obligatoriu, atunci se afecteaza cu 10%rezultatul net, pentru constituirea de rezerve.

. Beneficiul fiscal NEDISTRIBUIT

Impozitarea beneficiului nedistribuit, pe fiecare stat membru al CEE, se prezinta

astfel:

Germania (42,20% impozit si restul se reinvesteste - 57,80%);

Austria (34% impozit si 66% investitii);

Belgia (40,17% impozit si 59,83% investitii);

Danemarca (30% impozit si 70% investitii);

Spania (35% impozit si 65% investitii);

Finlanda (29% impozit si 71% investitii);

Franta (36,43% impozit si 63,57% investitii);


31/112

Grecia (35% impozit si 65% investitii);

Irlanda (20% impozit si 80% investitii);

Italia (36% impozit si 64% investitii);

Luxemburg (30% impozit si 70% investitii);

Tarile de Jos (35% impozit si 65% investitii);

Portugalia (35,20% impozit si 64,80% investitii);

Regatul Unit (30% impozit si 70% investitii);

Suedia (28% impozit si 72% investitii);

Din situatia prezentata se remarca faptul ca impozitul pe beneficii, n cazul beneficiului

distribuit, este sub 30% numai n 4 cazuri: Germania (26,37%); Finlanda (29%); Irlanda

(20%); Suedia (28%).

Media cotei de impozit pe profit n tarile nemebre ale CEE este de 35% -36%.

Perioada 2002 - 2006 a reprezentat o perioada decisiva pentru accelerarea

procesului de pregatire a aderarii Romniei la Uniunea Europeana. Guvernul si-a stabilit

atunci ca obiective prioritare:

21.www.prezentonline.ro

* ndeplinirea conditiilor necesare pentru ca Romnia sa obtina calificativul de

economie de piat functionala;

* accelerarea reformelor economice, astfel nct sa devina posibila finalizarea

negocierilor si semnarea Tratatului de aderare pe parcursul anului 2005.

Obiectivul principal pe termen scurt si mediu al politicii fiscal bugetare a fost accelerarea

procesului de reforme structurale, cresterea investitiilor si mbunatatirea corelatiei ntre

resursele de care dispunem si modul n care le utilizam cu obiectivele majore de politica

economica pe care le avem de atins. Pe termen lung, obiectivul politicii fiscale a fost

consolidarea finantelor publice cu scopul cresterii rolului stabilizator prin reducerea

deficitelor structurale si crearea conditiilor necesare pentru functionarea simetrica a

stabilizatorilor automati.


32/112

Reforma legislatiei fiscale impunea reducerea continua a scutirilor si

exceptarilor acordate la plata impozitelor si a taxelor cu scopul cresterii transparentei

mediului de afaceri, mbunatatirii competitiei si largirii bazei de impozitare.

Obiectivul principal al reformei administratiei l constituia crearea unei administratii

fiscale unificate si reforma colectarii contributiilor de asigurari sociale, care sa permita

mbunatatirea serviciilor de asistenta catre contribuabili si sa conduca la cresterea

conformarii voluntare a acestora.

Principalele caracteristici ale politicii fiscal-bugetare n perioada analizata au fost

subordonate obiectivelor de sustinere a cresterii economice si de reducere a ratei

inflatiei si se referea mai ales la

stabilirea deficitului bugetului general consolidat la un nivel corelat cu obiectivele

majore economice si diminuarea deficitelor cvasi-fiscale prin accelerarea reformelor

structurale, n vederea sustinerii ntr-un mod mai eficient a eforturilor de reducere a

ratei inflatiei;

sustinerea procesului de convergenta din punct de vedere nominal si real al

economiei romnesti;

armonizarea legislatiei fiscale cu normele Uniunii Europene;

reforma profunda a administratiei fiscale, n vederea mbunatairii colectarii si crearii

conditiilor necesare atingerii proiectiilor asumate prin cadrul fiscal pe termen mediu si

lung;scaderea ratelor de taxare a contributiilor la asigurarile sociale n scopul reducerii

dezavantajului de competitivitate fiscala, reducerii nclinatiei agentilor economici de a

migra n economia subterana si pregatirii economiei romnesti pentru a face fata

cresterii mobilitatii companiilor, a capitalului si a fortei de munca;

accelerarea procesului de reforma institutionala n scopul implicarii mai active a

comunitatilor locale n procesul de colectare si alocare a resurselor publice;

cresterea capacitatii de absorbtie a fondurilor de preaderare;

mbunatatirea transparentei cheltuielilor publice.


33/112

22

"Evaziunea fiscala - prevenirea si combaterea spalarii banilor, prevenirea si combaterea

coruptiei", Editura

Lumina Lex, Bucuresti, 2005, pag. 78

Factorii care genereaza si favorizeaza fenomenul evaziunii fiscale, att nforma sa permisa" si nesanctionata de lege ct si n forma sa sanctionata de lege, se

pot grupa, pentru o mai buna sistematizare, n:

factori psiho-sociali, care tin att de pornirile si convingerile interioare ale

contribuabilului ct si de conduita generala si mediul social din care acesta face parte;

factori de natura economica, care tin de perceptia contribuabilului cu privire la nivelul

venitului ramas dupa plata impozitului si capacitatea acestuia de a satisface nevoile

individuale a contribuabilului;

factori de ordin legislativ si administrativ, care tin, pe de o parte de perceptia cu privirela modul de asezare a impozitelor, la echitatea sistemului fiscal precum si de perceptia

privitoare la destinatiile date, de stat, sumelor colectate din impozite, iar pe de alta parte

de perceptia contribuabilului cu privire la modul n care organele statului aplica legea

fiscala si eventualele sanctiuni care decurg din nerespectarea ei.

Toti acesti factori prezentati au o actiune conjugata asupra deciziei de sustragere fiscala,

astfel nct trasarea unei demarcatii clare a actiunii fiecaruia este att dificil de realizat,

ct si inoportun.

Prin urmare, consider ca recurgerea contribuabilului la evaziune fiscala sau nu,

reprezinta o optiune interna, proprie fiecarui contribuabil, care tine de perceptia acestuia

asupra unor variabile exogene lui, privite n ansamblul lor.


34/112

Exista un factor originar al oricarei evaziuni fiscale: nclinatia contribuabilului

(omului) spre evaziune fiscala23, chiar daca, nu ntotdeauna, se da curs actului de

evaziune.

Marimea acestei nclinatii pare sa difere n functie de zona geografica a tarii

(nclinatia ar fi mai mare la tarile din sud fata de cele din nord) si de fondul genetic al

poporului respectiv (nclinatia ar fi mai mica la anglo-saxoni fata de latini, spre

exemplu). Caracteristici, precum: atitudinea mult mai toleranta a populatiei fata de

ncalcarea reglementarilor si o oarecare reticenta fata de disciplina, fac din popoarele

latine principalele candidate ale practicarii evaziunii fiscale. Astfel, Italia este o adevarata

campioana a tuturor activitatilor economiei subterane, ntr-o masura apropiata si Spania,

iar n Franta se recunoaste evaziunea fiscala ca fiind al doilea " .

nclinatia spre evaziune fiscala exista n orice individ caruia i se ia, pe cale de

autoritate, o parte din venitul ce-i apartine de drept, si aceasta, pentru ca, el percepe

aceasta masura, n primul rnd, sau mai nti de toate, ca pe un atentat la bunastarea

sa, la libertatea de a se bucura de roadele muncii sale. Omul rational si constient de

propriile capacitati, dar si de scurtimea vietii (cu precadere a celei active) nu poate

renunta usor la ceea ce considera ca i se cuvine, pentru niste scopuri publice nu

ntotdeauna ntelese de el, sau, n orice caz, de cele mai multe ori neevidente.

Constientiznd necesitatea sacrificiului individual, n schimbul unei existentesociale sigure si profitabile si pentru el, contribuabilul va consimti deliberat la impozit,

dar nclinatia spre evaziune nu va fi suprimata. Integrarea imperfecta a impozitului n

cadrul vietii sociale decurge, dupa unii autori, din deficiente de educatie fiscala.

Referitor la acest aspect, n anii '40, C.N.Tautu25 scria despre educatia fiscala a

romnului din acea perioada: Educatia contribuabilului nostru este astazi att de putin

formata, nct el nu are dect o preocupare: sa plateasca ct mai putin si, daca s-ar

putea deloc". Dupa parerea lui Virgil Cordescu26 a nsela nr.5/1996 25 C. N. Tautu,

Evolutia si tehnica impozitelor directe din Romnia", Bucuresti, 1940, citat de N. Hoanta

n lucrarea Evaziunea fiscala", Editura Tribuna Economica, 1997 26 Virgil Codrescu,

Evaziunea fiscala n Romnia", Iasi, 1936, citat de N. Hoanta n lucrarea Evaziunea

fiscala"fiscul se considera, n mentalitatea curenta, ca o proba de abilitate, nu de

necinste; a plati ceea ce fiscul pretinde este o dovada de naivitate, nu de integritate".


35/112

Din pacate, si astazi, mentalitatea contribuabilului romn a ramas aceeasi. Profesia,

religia si starea civila pot avea, de asemenea, relevanta asupra deciziei de

savrsire a evaziunii fiscale.

n ceea ce priveste profesia, aceasta infractiune poate fi savrsita cu succes,

de catre persoanele care ocupa un statut social elevat si detin cunostinte de specialitate

care sa le dea posibilitatea savrsirii actelor de evaziune fiscala. Statutul social deosebit

conferit de profesie duce, mai ales ntr-un mediu social corupt, la ngreunarea masurilor

de tragere la raspundere a acestora.Ei beneficiaza de cei mai buni avocati, de mijloace

materiale cu care sa poata acoperi savrsirea infractiunilor si de o influenta sociala

deosebita, iar la toate acestea se adauga caracterul insidios al acestui gen de infractiuni,

care, de regula, nu se reclama.

De asemenea, este de remarcat ca persoanele casatorite se abtin , de regula de la astfel

de fapte n momentul n care constientizeaza ca poarta responsabilitatea unei familii, dar

sunt tentate sa le comita cnd situatia economica precara a respectivei familii i

determina sa faca acest lucru.

Coruptia, existenta la nivelul unei societati, constituie un alt factor favorizant al evaziunii

fiscale. n acest sens, Adam Smith scria n Avutia natiunilor" ca n acele guverne

corupte unde exista cel putin o suspiciune generala cu privire la o cheltuiala inutila sau o

utilizare gresita a venitului public, legile nu sunt respectate n totalitate". Mai mult dect

att, posibilitatea de eschivare de la plata impozitelor, printr-o ntelegere formala cuinspectorii fiscali, ridica esential atractivitatea evaziunii fiscale.

ntre coruptie si evaziune fiscala exista un raport de interconditionare, astfel ca ntr-o

economie cu un nalt nivel al coruptiei n rndul functionarilor publici, penalizarile nalte

pentru evaziune fiscala nu duc att la reducerea evaziunii fiscale ct la intensificarea

coruptiei.

n ceea ce priveste coruptia existenta la nivelul aparatului fiscal, n Romnia, potrivit

unor studii realizate de Banca Mondiala27, n anul 2005, aproximativ 27% din firmele

romnesti plateau mita inspectorilor fiscali .

Norma sociala constituie un alt factor important n definirea conformarii fiscale a

contribuabilului.

ntr-o economie descentralizata sistemul de taxe se bazeaza pe acordul

voluntar al cetatenilor, stiindu-se ca, pentru propria lor stima, celor mai multi oameni le


36/112

place sa se considere onesti, pentru ca societatea nu ar putea functiona altfel, niciodata

nefiind destui politisti care sa supravegheze pe toata lumea sau destui supervizori pentru

cei chemati sa aplice legea. Acolo unde cetatenii constientizeaza ca taxa este, mai

degraba, rezultatul unui consens exprimat dect al unui decret 23 N.Hoanta,

Fiscalitatea si protagonistii ei ", Revista Impozite si taxe", nr. 11-12/nov-dec 1997

24 V.Pop, M.Scarlat, Veniturile statului - frauda si evaziunea fiscala", Revista Finante,

credit, contabilitate", arbitrar, constiinta lor i va ndemna la conformare n plata

datoriilor catre stat" .

Studii psihologice avnd ca subiect comportamentul platitorului de taxe au

concluzionat ca evaziunea fiscala creste atunci cnd oamenii percep ca taxa este

incorecta. n acelasi timp, nivelul evaziunii fiscale si echitatea fiscala se

interconditioneaza, astfel, daca nivelul evaziunii fiscale este prea ridicat, cerintele

echitatii fiscale sunt distorsionate ceea ce va face ca participarea cetatenilor la plata

impozitelor sa scada.

Prin urmare evaziunea fiscala poate fi o consecinta a sentimentului oamenilor

ca impozitele sunt prea mari si nedrepte pentru ei. Contribuabilii pot avea impresia ca

muncesc din greu pentru bani si ca guvernul ia prea mult din veniturile cstigate de ei si

ofera prea putin n schimb. Efectul poate fi o norma sociala (conduita colectiva) de

evaziune fiscala care depaseste sistemul de valori personale apartinnd individului si

care n mod normal l-ar conduce la plata onesta si constanta a impozitelor.Atunci cnd norma sociala este cinstea, integritatea si corectitudinea, sa fii

gasit ca actor principal sau initiator al evaziunii fiscale implica, pe lnga costul amenzilor

si sanctiunilor aplicate, si un cost irecuperabil al rusinii fata de sine si fata de ceilalti

indivizi. Cnd norma sociala este aceea de a se sustrage de la plata impozitelor, nu se

constata aceeasi stigmatizare a persoanei depistate rau platnic, n schimb cei care

recunosc ca-si platesc impozitele regulat ar putea capata oprobiul public de la ceilalti

(majoritari) care se conformeaza normei generale.

Amenintarea cu pedeapsa se dovedeste ineficace n tentativa de prevenire a

evaziunii fiscale, cnd conformarea fiscala este scazuta pentru ca norma sociala este

aceea de nerespectare a obligatiilor fiscale. n aceasta situatie pedepsirea cuiva acuzat

de evaziune fiscala este perceputa ca arbitrara si injusta, acesta fiind sanctionat pentru


37/112

a se fi comportat ntr-un mod conform cu conduita atitudinala manifestata la nivel social.

Pedeapsa este, n acest caz, nepopulara.

Normele sociale sunt, prin urmare, instrumente care ajuta la determinarea

gradului n care un guvern se poate baza pe onestitatea contribuabililor. De asemenea,

normele sociale influenteaza gradul de eficienta al actiunilor de prevenire si combatere a

evaziunii fiscale.

n anul 1996, Nicolae Hoanta aprecia ca, despre o nclinatie a contribuabilului romn

spre evaziune fiscala, ca factor determinant al acesteia, nu se poate vorbi dect la o

cota foarte redusa, datorita noutatii acestei stari de spirit" pentru el" . Din pacate

dupa nca 8 ani acest fenomen nu mai este deloc nou si cu att mai putin strain

contribuabilului romn. Astazi se poate aprecia ca nclinatia spre evaziune fiscala a

contribuabilului romn a fost amplificata de nemultumire generala privitoare la modul

cum sunt utilizate fondurile publice, de coruptia existenta n Romnia, aceasta

determinnd n final, instituirea unei norme sociale de evaziune fiscala, la nivelul

societatii noastre.

Sunt opinii potrivit carora nclinatia spre evaziune fiscala este n raport invers

proportional cu nivelul veniturilor impozabile si direct proportional cu rata fiscalitatii.

n privinta raportului care exista ntre nivelul veniturilor impozabile sinclinatia spre evaziune fiscala, se sustine ca, n tarile n curs de dezvoltare, frauda

fiscala atinge 80-90% din veniturile fiscale ce ar trebui percepute de aceste tari30. n

aceste tari, nsa, nivelurile reduse ale veniturilor supuse impunerii sunt acompaniate de

sisteme fiscale n care domneste dezordinea, att n ceea ce priveste legiferarea fiscala,

ct si n urmarirea aplicarii legislatiei respective, cu efecte directe asupra proliferarii

coruptiei aparatului fiscal si marimii veniturilor fiscale atrase la buget.

Cu toate acestea nu trebuie nteles ca, dupa un anumit nivel al veniturilor

obtinute, nclinatia spre evaziune fiscala dispare, ca persoanele cu patrimonii personale

importante gasesc inutila (sau de o mai mica utilitate) actiunea de a-si marii aceste

patrimonii, inclusiv pe calea evaziunii fiscale (n conditiile, de cele mai multe ori, ale unor

riscuri mari). nsusirea care-i face sa se sustraga esentei teoriei utilitatii marginale

descrescnde este ca ei se pot economisii, se pot investi, se pot schimba foarte usor


38/112

contra oricaror altor bunuri. Aceasta nsusire a banilor mpreuna cu caracterul, n fond,

egoist, al omului, care priveste cu ochi rai tot ceea ce i se ia prin forta (constrngere),

face ca n gndirea evazionistilor, actiunea de evaziune sa fie, daca nu considerata

legala, macar morala",justificata.

n privinta relatiei care exista ntre nivelul evaziunii fiscale si rata fiscalitatii,

economistul canadian A. Laffer a enuntat teoria care-i poarta numele, potrivit careia

marirea prelevarilor fiscale instiga la mai putina munca (descurajeaza anumite activitati)

sau poate, mai curnd, determina disimularea unei parti din activitatea depusa si

trecerea ei n sfera neoficiala. Teoria lui este ilustrata de o curba ce evidentiaza grafic

momentul ratei ideale a fiscalitatii, n opozitie cu enuntarea binecunoscuta:

".

Este posibil ca volumul ncasarilor sa creasca, chiar prin reducerea ratei de

impunere nsa aplicata la o masa mai mare a venitului impozabil: . Trebuie spus, nsa,

ca scenariul unei politici de relaxare fiscala, de inspiratie liberala, poate conduce la doua

impulsuri de sens contrar. Astfel, reducerea fiscalitatii poate conduce la o reducere a

economiei subterane, n special a fraudei fiscale, muncii la negru si evaziunii sau, din

contra, dereglementarea, ca efect al unei politici de relaxare fiscala, poate conduce la

ncurajarea practicilor subterane, mai putin ncorsetate si controlate: .

Desi, ca tendinta, gradul de fiscalitate, n Romnia, s-a nscris n trendul

specific tarilor europene dezvoltate, acesta a avut o tenta confiscatoare, pentrucontribuabilul romn cu venit mediu, n masura n care sumele banesti disponibile dupa

impozitare nu-i asigurau dect mijloacele indispensabile subzistentei,si nu acoperirea

ntr-un grad satisfacator a nevoilor umane.

Aceasta stare de fapt a avut ca efect inhibarea motivatiei de a muncii (n

economia de suprafata) si orientarea contribuabilului catre obtinerea unor venituri cu

caracter ilicit. Prin urmare, gradul de fiscalitate din Romnia a fost doar aparent mai

scazut, n comparatie cu media U.E., n realitate pentru contribuabilii buni platnici acesta

a fost mult mai ridicat, deoarece aceasta cifra se formeaza ca o medie, n conditiile n

care o parte din contribuabili si achita obligatiile fiscale, iar cealalta nu.

De asemenea, nivelul scazut al produsului intern brut determina o anumita maniera de

judecata a unei presiunii fiscale de 30%, n cazul unei economii n care cele 70 de

procente de venit ramase nu-i asigura contribuabilului, poate, nici mijloacele


39/112

indispensabile de subzistenta, si n cu totul alta, ntr-o economie n care, aceeasi parte

de venit i permite contribuabilului un trai decent si poate, n plus, economisirea unei

parti din venitul respectiv.

Decizia de a evaziona a contribuabilului are n vedere, nsa, nu presiunea

fiscala generala, calculata la nivel macroeconomic, ci presiunea fiscala resimtita la nivel

individual, care a depasit, n perioada studiata, cel putin la nivelul persoanelor fizice, cu

mult media la nivel macroeoconomic. Aceasta datorita modului n care factorul de

decizie a nteles sa repartizeze sarcina fiscala ntre contribuabili.

Si n mediul de afaceri, fiscalitatea a fost perceputa ca o decapitalizare a

agentului economic, fiind practic o forma de agresiune exercitata asupra activitatii

acestuia prin distorsiunile pe care le genereaza privind nivelul si ritmicitatea fluxurilor de

numerar.

De foarte multe ori, agentii economici din tara noastra au reclamat caracterul excesiv al

fiscalitatii, care nu corespunde cerintelor de capitalizare si relansare economica,

genernd, n acelasi timp, o lipsa acuta de capital, cu consecinte asupra amplificarii

arieratelor ntreprinderilor si generalizarii blocajului financiar.

Cu siguranta, cea mai importanta cauza a evaziunii fiscale este, nsusi

impozitul, mai corect sistemul fiscal n cadrul caruia se dezvolta, bazat pe principiuldeclarativitatii contribuabilului ce beneficiaza de o prezumtie de sinceritate si care este

o incitatie la disimulare". Tehnica impozitarii cu numeroase derogari explica dezvoltarea

fraudei. Altfel spus, fiecare impozit contine el nsusi bazele propriei fraude".

Factorii economici si cei psiho-sociali sunt amplificati, ntotdeauna de:

o legislatia fiscala deficitara ;

o fiscalitate excesiva (sub raportul numarului mare al obligatiilor fiscale si a actelor

normative instituitoare si al deselor modificari ale acestora);

existenta unui aparat fiscal ineficient, etc.

Cadrul legislativ deficitar este un factor important care contribuie la amplificarea

fenomenului evazionist.

n lucrarea Diviziunea muncii n societate" , Emile Durkeim a elaborat

conceptul de anomie (de la grecescul a nomos" - fara norma) care desemneaza o stare


40/112

obiectiva a mediului social caracterizata printr-o dereglare a normelor sociale datorita

unor schimbari bruste (razboaie, revolutii, crize economice, etc.).

28 Nicolae D. Dinu, Economia subterana n Romnia n perioada de tranzitie 1990-

1996",

teza de doctorat,

Academia de Studii Economice, Bucuresti, 2001, p.8

29 Nicolae Hoanta, Evaziunea fiscala.Evaluari. Sanctiuni. Prevenire", Revista Impozite

si taxe", nr. 5/mai 1996

ntr-o astfel de stare se afla si societatea romneasca dupa revolutia din 1989, cndnceperea procesului de trecere la economia de piata a gasit economia romneasca ntr-

un vid legislativ, functionnd o buna perioada de timp n virtutea inertiei, viteza de

reglementare a diverselor domenii din economie fiind foarte lenta.

n domeniul sanctionarii sustragerii de la plata obligatiilor fiscale catre stat,

Romnia a beneficiat de o lege a combaterii evaziunii abia n anul 1994 (Legea nr.

87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale). Pna n acel moment, aparatul fiscal

neavnd instrumentul necesar pentru a actiona n legalitate, pentru diminuarea fraudei

fiscale, consecinta fiind amplificarea fenomenului evazionist.Mai mult dect att, sanctiunile prevazute de Legea 87/1994 erau contrazise n unele

cazuri, de o serie de alte sanctiuni prevazute n legile instituitoare de impozite si taxe

sau chiar n legile bugetare anule, acest paralelism si ambiguitatea privitoare la stabilirea

sanctiunilor neputnd dect sa denatureze aplicarea echilibrata a legislatiei fiscale.

Un astfel de exemplu este cel n care bugetul de stat de anul 1997 prevedea

ca nevarsarea de catre platitorii de salarii a obligatiilor bugetare calculate si retinute

prin stopaj la sursa, din drepturile salariale respective, se penalizeaza cu 20% din

sumele retinute si nevarsate odata cu plata acestor drepturi", n timp ce art. 18 din

Legea nr 87/1994 preciza ca n cazul n care impozitele, taxele si contributiile datorate

statului au fost diminuate prin ncalcarea dispozitiilor fiscale, persoana contravenienta va

varsa pe lnga impozitele, taxele si contributiile neachitate o suma egala cu diferentele

de impozite, taxe si contributii stabilite de organul de control".


41/112

Aceste dispozitii diferite prevazute pentru aceleasi fapte nu puteau dect sa

ngreuneze controlul, adncind confuzia si ridicnd un semn de ntrebare asupra

corectitudinii si echitatii sanctiunilor. Dar fosta lege pentru combaterea evaziunii fiscale

continea ea, nsasi, o serie de neclaritati, nefiind facuta o delimitare clara a infractiunilor

si contraventiilor, astfel ca unele fapte puteau fi interpretate, n functie de dorinta sau

pregatirea persoanei care efectua controlul.

Nu mai putin adevarat este si faptul ca nu toate legile economice au fost

congruente cu ele fiscale, avnd loc confuzii chiar n rndul regulii fiscale, dublate de un

grad ridicat de fiscalitate pentru unii contribuabili persoane fizice si juridice.

Cadrul legislativ este componenta esentiala a oricarui sistem fiscal. De la

elaborarea legislatiei fiscale ncepe construirea oricarui sistem fiscal. Daca absenta unor

legi fiscale, pentru reglementarea anumitor impozite si taxe, este un factor major de

incitare la evaziune si frauda fiscala si existenta unor legi confuze, cu scapari mari, are,

n mod categoric, acelasi efect. De asemenea, nici elaborarea unui sistem fiscal prea

complex si stufos nu este o solutie n lupta dusa de administratie mpotriva evaziunii

fiscale. A plati sau a nu plati impozite"- aceasta este ntrebarea de al carei raspuns, mai

ales n cazul tarii noastre, de cele mai multe ori, depinde nsasi existenta si

prosperitatea unor companii".35 Raspunsul este conditionat de doi factori: iscusinta

ntreprinzatorului si performantele legiuitorului P. Ngaoszvath,

", p.61, citat de N. Hoanta n Evaziuneafiscala.Evaluari.Sanctiuni. Prevenire", Revista Impozite si taxe", nr. 5/mai 1996

31 M. Pestieau, L'economie souterraine" Ed. Hachette, 1991, citat de N.Craiu,

"Relevanta practica a teoriei "too much tax, no tax"", Revista "Finante Publice si

Contabilitate , nr. 7-8/iulie-august 2003 32 N.Craiu, Politica fiscala din perspectiva

economiei subterane", Revista Finante Publice si Contabilitate", nr.9/septembrie 2003

n emiterea de reglementari corespunzatoare.

n conditiile unor reglementari necorespunzatoare, cu prevederi insuficiente,

neclare, confuze, susceptibile de interpretari dintre cele mai diferite, ntreprinzatorii fie

nu vor plati impozite, fie vor plati impozite derizorii. Asemenea ntreprinzatori care


42/112

desfasoara activitati de evaziune fiscala legala nu trebuie sanctionati, si, de fapt, nici nu

pot fi sanctionati - pentru abilitatea lor de a face bani la umbra legii", inclusiv pe

seama unor venituri care, n conditiile unor reglementari corespunzatoare s-ar cuveni

bugetului public.

n Romnia, lipsa, pentru mult timp, a unei legislatii stricte n ceea ce

priveste documentele fiscale si cele de nsotire a marfii a creat posibilitatea circulatiei

marfurilor si a deducerilor fiscale pe baza unor documente ce apartineau altor societati

comerciale sau erau emise n numele unor societati comerciale fantoma.

O alta cauza a evaziunii fiscale, de data aceasta a celei realizate la adapostul

legii o constituie acordarea mult prea lejera si nefundamentata a facilitatilor fiscale.

Sunt situatii n care introducerea sau modificarea unui impozit este impusa

nu numai de realizarea obiectivului financiar, dar si de realizarea unor obiective

economice sau sociale.

Masurile de ordin fiscal sunt folosite n orice tara ca unul din cele mai

importante instrumente de influentare a activitatii economice, n special pentru

stimularea dezvoltarii unor domenii de activitate, produse sau servicii, inclusiv prin

acordarea de facilitati fiscale.

Din anul 1990 si pna n anul 2005, n Romnia, s-a emis un numar foarte

mare de acte normative continnd numeroase facilitati fiscale, n scopul dezvoltarii

activitatii economice, n special, prin atragerea de capital strain. Aceste facilitati fiscaleau fost folosite, din plin, ca veritabile instrumente de evaziune fiscala legala".

Opinia unor specialisti n evaziune fiscala legala" este ca, n Romnia, n

perioada 1990-2000 si, ntr-o oarecare masura, si dupa aceea, un agent economic care

a valorificat din plin scaparile legislative, confuziile, ambiguitatile, interpretarile cele mai

diferite, uneori diametral opuse, din cele mai importante prevederi din legislatia fiscala,

nu mai avea nevoie sa ncalce legea pentru a se sustrage de la plata impozitelor.

Singura conditie, pentru a beneficia de aceste facilitati, este cunoasterea si valorificarea,

din plin, a neajunsurilor si ambiguitatilor legislatiei fiscala si a facilitatilor fiscale

acordate, n unele cazuri, pe beneficiari".

Aceste facilitati fiscale au afectat substantial veniturile bugetare si au stimulat

efectiv indisciplina n achitarea obligatiilor bugetare, n special din partea celor mai mari

contribuabili, carora li s-au adresat cu precadere.


43/112

n conditiile acordarii unor asemenea nlesniri la plata obligatiilor bugetare, cei

mai dezavantajati au fost agentii economici corecti, care si-au achitat integral si n

termenul legal obligatiile de plata, beneficiarii fiind agentii economici rau platnici, care

nu si-au achitat, pe mai multi ani, obligatiile de plata si care au folosit sumele datorate

bugetului public ca surse atrase" pentru finantarea propriilor obiective. n timp, acestia

beneficiind, n plus, de o reducere, n termeni reali, a debitelor restante ca urmare a

deprecierii monedei nationale.

Multitudinea facilitatilor fiscale acordate, retrase si apoi iar n aplicare, care,

dupa o anumita perioada de timp, efectiv nu mai puteau fi identificate, sistematizate si

prezentate clar nici de cei mai buni specialisti n dom

57790981-evaziunea-fiscala

Documents