CuprinsA. ArgumentB. Capitole I. Turismul în România

1. Evoluția turismului în România2. Turismul

2.1. Potențialul turistic al României, 2.2. Provinciile turistice din România 2.3. Formele de turism2.4.Obiective turistice din România

II. Zona Bucovina 1.Cadrul natural și istoric al zonei 2. Zona Bucovina-forme și tipuri de turism 3. Dezvoltarea durabilă a turismului în zonă

III. Studiu de caz “ Mănăstirile Bucovinei“1. Mănăstirile bucovinene-scurtă prezentare

2. Perspective de dezvoltare a turismului religios în Bucovina

3.Baza de cazare specifică edificiilor religioase

4.Trasee 5. Concluzie

C. BibliografieD. Anexe

A. Argument

România deţine atât elemente care au însemnătate pentru turism cât şi o multitu -dine de mijloace care pot facilita activităţile specifice acestui domeniu. Răspândirea acestora în teritoriu este diferită existând pe de-o parte aglomerări de obiective ce au condiţionat şi concentrări de modalităţi şi resurse de punere în valoare a acestora, iar pe de alta spaţii largi în care toate acestea sunt dispiate. Mai mult în prima categorie evoluţia locală, regională este variată în contextul impunerii unora spre anumite tipuri de activităţi turistice, unele re -cunoscute pe plan naţional şi internaţional în raport de altele care dispun de obiective la fel de însemnate dar puţin cunoscute şi unde mijloacele de valorificare sunt reduse.

Pentru a avea o bază într-un program complex de organizare şi dezvoltare turistică a ţării şi a oricărui teritoriu trebuie să se plece de la inventarierea corectă a tot ceea ce există şi la diferenţierea de unităţi care să se poată înscrie într-un sistem ierarhic. Componentele de ordine diferite vor abvea o anumită alcătuire şi funcţionalitate dar şi legături care să asi- gure intercondiţionarea şi prin aceasta unitatea sistemului.Pentru turism importanţă are sta- bilirea de unităţi taxonomice precise care pe de-o parte fiecare reflectă un anumit nivel de resurse potenţiale iar pe de altă parte un minim de dotare (mijloacele) posibile la un mo- ment dat, pentru valorificarea acestora. Dacă prima componentă poate fi privită ca relativ fixă (mai ales în cazul elementelor specifice cadrului natural), cea de a doua are un caracter dinamic în sensul unei evoluţii sau involuţii în funcţie de politicile economice aplicate.

Scara ierarhică normală, cel puţin pentru evaluarea potenţialului turistic o constituie: punctul turistic, localitate (cu valenţe turistice), centru turistic, axă turistică, zonă turistică, regiune turistică la care în cazul României se poate adăuga provincia turistică.

Studierea turismului în România serve te întregirii imaginii fenomenului turistic cuș particularizarea pentru România. Se urmareşte cunoaşterea etapelor de dezvoltare, pentru ca în comparaţie cu fenomenul turistic european şi global să poată fi apreciat obiectiv facându-se abstracţie de perioadele de regres legate de factori de natură social-economică sau politică.

Obiectivele esenţiale ale studiului de fa ă constă tocmai în cunoaşterea patrimoniului turistic,ț a materiei prime neprocesate, sau parţial amenajate care se constitue ca factor fundamental, făara de care turismul ca fenomen şi mai ale3s activitate ec onomică majoră nici nu poate fi conceput.

Un alt obiectiv este cel de a surprinde tendinţele aparent aleatoare stimulate de noile orientări, de impactul cu procesul de privatizare şi legislaţie, dar mai ales cele legate de iniţiativele particular-familiare, mai ales în mediul rural care dă consistenţa şi spaţialitate şi aferă noi posibilităţi şi direcţii de expansiune.

Analiza dezvoltării in timp a bazei materiale şi legatura cu infrastructura general aparţinând altor domenii de activitate evidenţiază o altă caracteristică a turismului, aceea de ramură de sinteză şi cu sprijinire logistică reciprocă.

Cunoaşterea amenajărilor turistice, ca şi volum şi dimensiune, tipologie şi repartiţie spaţială reflectă gradul de utilizare turistică şi raportarea la intensitatea, caracteristicile, regimul şi provenienţa fluxurilor turistice.

Toate acestea se vor constitui ca argumente în evidenţierea corelaţiei între diversitatea potenţialului şi amenajărilor turistice, calitatea serviciilor şi gradul de eficienţa a acestora reflectată atăt în volumul cererii, stimulate de ofertă a pieţei turistice şi mai ales în categoriile de turism ( a tipurilor şi formelor de turism practicate şi practicabile).

La nivel regional spaţial sunt surprinse caracteristici care individualizează entităţi ce permit emiterea de prognoze şi tendinţe de dezvoltare.

În perioada actuală, turismul este de mare importanţă atât pe plan naţional cât şi internaţional, reprezentând unul dintre cele mai complexe fenomene ale civilizaţiei contemporane nu numai prin proporţiile impresionante ale populaţiei globului care-l practică, dar mai ales prin implicaţiile sale. Denumirea de “turism” a căpătat în zilele noastre sensuri ce realizează o mare complexitate de situaţii, de la necesitatea firească de a cunoaşte, de a vedea sau de a descoperi, până la cerinţele reconfortării fizice sau intelectuale. Termenul generic de “turism” înmănunchiază gusturile şi însuşirile de a călători, pedestru, ciclist, cu automobilul, trenul, vaporul sau avionul, de placere sau pentru îngrijirea sănătăţii. Obiectul imediat al oricărei forme de turism îl constituie aspectele mai mult sau mai puţin “artistice” ale naturii locurilor, natura cu toate însuşirile aerul, pământul, vegetaţia sau apa. Dar oricât de spectaculoase vor fi asemenea însuşiri, ele pot da deplinătate numai în măsura asocierii lor “civilizaţiei”, componentelor realităţilor sociale, istorice, economice privite ca atare, dar mai ales pe firul metamorfozelor lor în timp şi spaţiu. Vom atinge idealul turistic ori de câte ori, călătorind, vom avea prilejul să ne bucurăm de “natură”, aşa cum este ea, dar mai ales în manifestarea armonioasă cu munca şi inteligenţa omenească. Din punct de vedere etimologic, conform dicţionarului Larousse, termenul “turism” ar proveni din latinescul “turnus”-“voiaj în circuit”, care a fost preluat de limba franceză “tour” –călătorie, plimbare. Pe de altă parte, unele dicţionare susţin originea engleză a cuvântului, provenit din “tour” şi “to tour” –“călătorie în circuit” (Swizewscki, 1977). Există o serie de definiţii ale turismului care sau remarcat de-a lungul timpului. Definiţie elaborată de Swizewschi şi Oancea (1977) consideră turismul un fenomen social-economic de masă, caracteristic civilizaţiei industrial-urbane ce se deplasează in cadrul relaţiilor interdependente dintre mediul geografic şi societate. El constă în consumarea produsului turistic pe diferite arii geografice şi unităţi de timp, ca urmare a deplasărilor banale ale indivizilor în afara activităţilor productive sau a obligaţiilor de serviciu, având ca rezultat regenerarea forţei de muncă, refacerea sănătăţii îmbogăţirea orizontului cultural (inclusiv satisfacţii spirituale).

B. Capitolul I Turismul în România

1.Evolu ia turismului înț România

Organiza ia Mondială a Turismului (O.M.T. – ce î i are sediul la Madrid) define te tu- rismulț ș ș ca fiind “ activită ile realizate de persoane sau grupuri de persoane pe durata călătorii -lor i ederiiț ș ș acestora în loca ii diferite de spa iul obi nuit traiului cotidianț ț ș 1. Conform determi- nărilor turismul este „activitatea cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitoreşti dintr-un anumit punct de vedere". Activitatea turistică poate fi considerată una din cele mai vechi ocupaţii ale omului încă pe timpurile când nomadismul era modul de viaţă al unei colectivităţi umane. Pe parcursul evolu iei societă ii umane, omul în permanenţă a avut şi activităţi turistice, care auț ț fost impuse de anumite situaţii, nevoi, necesităţi şi poate nu în ultimul rînd pentru ceea ce numim noi astăzi agrement. Turiştii care se deplasau dintr-un loc în altul au fost în de- cursul timpului printre primii şi cei mai dinamici purtători de informaţii. În condiţiile lipsei telecomunicaţiilor succesele de dezvoltare în toate activităţile umane erau difuzate şi prin tu- rişti. Cu certitudine se poate afirma că turismul a existat în toate epocile istorice, ceea ce s-a nodificat în timp a fost doar formele de deplasare a turiştilor, scopurile acestora.2 Pentru unii turismul este o distracţie sau o formă de menţinere sau de refacere a sănătăţii, iar pentru alţii o activitate profesională, o necesitate vitală. România, cu o experienţă de peste 2000 de ani în activităţile turistice, în prezent îşi per- fecţionează formele de practicare a turismului, infrastructura turismului şi se află în faţa adop- tării unei strategii al activităţilor turistice, prin luarea în considerare a experienţei ţărilor avan- sate, a elaborărilor ştiinţifice din marile centre universitare şi academice.3 România are posibi- lităţi universale, specifice, unice în dezvoltarea turismului. România nu poate (şi nici nu trebuie) să preia un model elaborat şi folosit în alte ţăr ale lumii. România are propriul său po-tenţial ştiinţific şi practic care să fundamenteze strategia sa proprie, cu totul originală, pe care să o aplice prin metode, de asemenea, întrutotul specifice. O asemenea orientare nu poate fi explicată doar prin experienţa istorică sau prin originalitatea condiţiilor geografice, climatrice, tradiţiilor, obiceiurilor, artei, culturii etc.

În ultimii ani, România a devenit o destina ie preferată pentru mul i europeni (mai mult deț ț 60%4 dintre turi tii străini provin din ările membreș ț UE), rivalizând i fiind la concuren ă cu ăriș ț ț precum Bulgaria, Grecia, Italia sau Spania.

Sta iuni precumț Mangalia, Saturn, Venus, Neptun, Olimp iș Mamaia (numite uneori iș Riviera Română) sunt printre principale atrac ii turistice pe timp de vară.ț În timpul iernii, sta iunileț de schi de pe Valea Prahovei i dinș Poiana Bra ovș sunt destina iile preferate ale turi tilor străini.ț ș Pentru atmosfera lor medievală i pentru castelele aflate acolo, numeroase ora e transilvăneneș ș precum Sibiu, Bra ovș , Sighi oaraș , Cluj-Napoca sau Târgu Mureș au devenit ni te importante puncteș de atrac ie pentru turi ti. De curând s-a dezvoltat i turismul rural ce se concentrează asupraț ș ș promovării folclorului iș tradi iilorț . Principalele puncte de atrac ie le reprezintăț Castelul

1 Glăvan, V.(2000),Turismul în România, Edit. Economică Bucureşti,

2 Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara (2001),România. Potenţial turistic şi turism, Edit.Univ. Bucureşti,

3 Cocean., P.(1997),Geografia turismului românbesc.Editura Focul Viu, Cluj Napoca, Biblioteca Facultăţii de Geografie,

4 Stănculescu G. – „Tehnologia turismului”, Editura Oscar Print, Bucure ti 2003ș

Bran, mânăstirile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Transilvania ori Cimitirul Vesel din Săpân aț . Alte atrac ii turistice importante din România sunt cele naturale precumț Delta Dunării,Por ile de Fierț , Pe tera Scări oaraș ș i încă alte câteva pe teri dinș ș Mun ii Apuseniț .

Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale i a istoriei sale bogate,ș având de asemenea o contribu ie importantă la economia ării. În 2006, turismul intern iț ț ș interna ional a asigurat 4,8% dinț PIB i aproximativ jumătate de milion de locuri de muncă (5,8%ș din totalul locurilor de muncă).5 După comer , turismul este cea de-a doua ramură importantă dinț sectorul de servicii. Dintre sectoarele economice ale României, turismul este unul dinamic i în cursș rapid de dezvoltare, fiind de asemenea caracterizat de un mare poten ial de extindere.ț După estimările World Travel and Tourism Council,6 România ocupă locul 4 în topul ărilor care cunosc oț dezvoltare rapidă a turismului, cu o cre tere anuală a poten ialului turistic de 8% din 2007 până înș ț 2016.[19] Numărul turi tilor a crescut de la 4,8 milioane în 2002, la 6,6 milioane în 2004. Deș asemenea, în 2005, turismul românesc a atras investi ii de 400 milioane de euro.ț 7

5 Dinu Mihaela (2002), Geografia turismului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.6 Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara (2001),România. Potenţial turistic şi turism, Edit.Univ. Bucureşti,

Biblioteca Facultăţii de Geografie.

7 Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara (2001),România. Potenţial turistic şi turism, Edit.Univ. Bucureşti,

Biblioteca Facultăţii de Geografie

DESTINAŢII TURISTICE ÎN ROMÂNIA

DESTINAŢII TURISTICE MONTANE

(STAŢIUNI TURISTICE MONTANE)

DESTINAŢII TURISTICE BALNEARE

(STAŢIUNI TURISTICE BALNEARE)

DESTINAŢII TURISTICE DE LITORAL

(STAŢIUNI TURISTICE DE LITORAL)

DESTINAŢII TURISTICE URBANE

- centre turistice- localităţi turistice urbane

DESTINAŢII TURISTICE ÎN SPAŢIUL RURAL

(sate turistice)

LOCALITĂŢI ŞI TRASEE TURISTICE

localităţi urbane şi rurale,trasee turistice

ARII PROTEJATE

PARCURI NAŢIONALEPARCURI NATURALE• REZERVAŢII ALE BIOSFEREI

SPECIALE

• vânătoare sportivă• pescuit sportiv• cazinouri• Parcuri tematice

2. Turismul

2.1.Poten ialul turistic al României ț Poten ialul turistic constituie o componentă esen ială a ofertei turistice i o condi ieț ț ș ț indispensabilă a dezvoltării turismului. Prin dimensiunile i diversitatea elementelor sale, prinș valoarea i originalitatea acestora, el reprezintă motiva ia principală a circula iei turistice. ș ț ț

Evaluarea corectă a componentelor sale, analiza posibilită ilor de valorificare eficientă aț acestora presupune elaborarea unui sistem na ional i categorial adecvat care să permită conturareaț ș unei strategii coerente a dezvoltării activită ii turistice. Atrac ia turistică este moti -vul fundamentalț ț i imboldul ini ial al deplasării către o anumită destina ie turistică. O zonă sau un teritoriu prezintăș ț ț

interes în măsura în care dispune de elemente de atrac ie a căror amenajare poate determina oț activitate de turism. Din această perspectivă, poten ialul turistic al unui teritoriu poate fi definit laț modul general, prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atrac ii turistice i care se preteazăț ș unei amenajări pentru vizitarea i primirea călătorilor. Scopul lucrării este de a prezenta poten ialulș ț turistic al României respectând următoarele criterii: - identificarea componentelor patrimoniului natural; - identificarea componentelor patrimoniului antropic; - descrierea formelor de turism; - prezentarea itinerarilor specifice Maramure ului istoricș 8.

a) Relieful – este cel mai variat i important element de poten ial turistic atât prin valoareaș ț peisagistică cât i prin posibilită ile largi de practicare a turismului pe care le oferă. Principaleleș ț atrac ii ale reliefului sunt generate de: ț

- treptele i formele de relief (relieful glaciar, carstic, vulcanic);ș

- stâncile cu formă bizară;

- fenomenele geologice.

Relieful se constituie atât ca atrac ie turistică de sine stătătoare, stimulând practicarea drume iei,ț ț alpinismului, odihnei i recreerii, speoturismului cât i în suport pentru alte elemente de poten ialș ș ț (hidrografic, floră, faună).

b) Clima – contribuie la crearea ambian ei favorabile călătoriei prin: ț

- regimul pricipita ilor; ț

- temperatura i umiditatea aerului; ș

- nebulozitatea atmosferei;

- brizele montane i marine; ș

8 George Cristea i Mihai Dăncu – „Maramure un muzeu viu în Centrul Europei”.ș ș ș

Clima constituie o condi ie de bază pentru practicarea unor forme de turism: • sporturile de iarnă prinț prezen a, consisten a i men inerea stratului de zăpadă; • cura heliomarină; • climatoterapia. ț ț ș ț

c) Hidrografia – contribuie la sporirea atractivită ii unei zone turistice prin prezen a următoarelorț ț elemente de poten ial turistic: ț

- râuri, fluvii, lacuri naturale i antropice; mări, delte i estuare; ape minerale i termominerale iș ș ș ș favorizează practicarea turismului de sfâr it de săptămână, de pescuit, de cură heliomarină, deș practicarea a sporturilor nautice, de tratament balnear.

d) Vegeta iaț – reprezentată prin păduri, paji te, arborete prezintă: ș

- o atrac ie turistică în sine: parcuri naturale ca destina ii de vacantă, parcuri dendrologice, rezerva iiț ț ț tiin ifice; ș ț

- un element care spore te atractivitatea celorlalte componente ale poten ialului turistic. ș ț

Ea prezintă un interes deosebit pentru turismul de odihnă, recreere, agrement.

e) Fauna - prezintă din punct de vedere turistic o importan ă: - cinegetică i piscicolă - datorităț ș bogă iei i varia ii speciilor;ț ș ț

- estetică – contribuind astfel la cre terea atractivită ii zonelor vizitate; ș ț

- tiin ifică – datorită existen ei unor specii rare sau pe cale de dispari ie protejate în rezerva ii iș ț ț ț ț ț parcuri zoologice i constituie o motiva ie pentru practicarea turismului de vânătoare i pescuitș ț ș sportiv, tiin ific, de cunoa tere. ș ț ș

f) Rezerva iile naturaleț – prezintă importan ă: - sub aspect estetic – ca element de atractivitate; -ț cognitiv – tiin ific ca bază a turismului profesional i de cunoa tere.ș ț ș ș

România dispune de un bogat i valoros poten ial antropic, rezultat al existen ei i istoriei deș ț ț ș peste două milenii a poporului român în acest spa iu geografic. Componentele poten ialului turisticț ț antropic, care se eviden iază prin atractivitatea i valoarea lor, se grupează înț ș 9:

•Poten ialul cultural – istoricț :

• Vestigii arheologice i monumente istorice i de artă; ș ș

• Elemente de etnografie i folclor; ș

• Institu ii i evenimente cultural – artistice; ț ș

•Poten ialul tehnico – economicț

•Poten ialul socio – demograficț

9 Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara (2001),România. Potenţial turistic şi turism, Edit.Univ. Bucureşti,

Biblioteca Facultăţii de Geografie.

Patrimoniul cultural – istoric

Vestigii arheologice si monumente istorice si de arta. Vestigiile arheologice existente pe teritoriul României sunt numeroase, de mare valoare atât pentru istoria, cultura si civiliza ia poporului nostru,ț cat si pentru cele universale. Dintre acestea pot fi enumerate10:

- cetă ile dacice: Sarmizegetusa, de la Coste ti si Blidaru din mun ii Oră tiei;ț ș ț ș

- cetă ile daco – romane: Monumentul triumfal Tropaeum Traiani de la Adamclisi, Drobeta, unde seț afla si ruinele podului Traian, Dierna Orsova; Napoca (Cluj Napoca), Potaissa (Turda);

- cetă ile medievale: Sighi oara, Neam , Suceava, Curtea Veche – Palatul Voievodal din Bucure ti,ț ș ț ș Alba Iulia, Targovi te; ș

- cetă i ărăne ti fortificate: Depresiunea Bra ovului, „Tara Bârsei” Ră nov, Bod, Feldioara, Prejmer,ț ț ș ș ș Teliu Maierus.

Monumentele istorice si de artă de o mare varietate reflectă evaluarea culturii i civiliza ieiș ț autohtone, dar i influentele diferitelor culturi ale lumii cu care a intrat în contract intre cele maiș reprezentative se număra:

- mănăstirile Bucovina- Sucevi a, Moldovi a, Vorone , Humor, Putna, Arbore, Dragomirna, Neam –ț ț ț ț Agapia, Varatec, Neam , Oltenia – Tismana, Horezu, Govora, Cozia;ț

- bisericile: Biserica Neagra din Bra ov; „Biserica Trei Ierarhi” din Ia i; ș ș

- bisericile din lemn din Maramure ; Dragomiresti; Rozavlea;ș

- castele i palate ca: Bran, Peles, Corvine tilor – Hunedoara, Mogo oaia, Cotroceni;ș ș ș

- monumentele de artă: Ansamblul Sculptural al lui Brâncu i de la Mără e ti, Turnul Chindiei de laș ș ș Târgovi te si altele. ș

Elementele etnografice si folclorice: caracterizate prin originalitate, bogă ie si varietate,ț reprezintă o atrac ie inedita a ării noastre. Acestea includ: ț ț

- arhitectura si tehnica populara specifica, cele din zonele Bucovinei, Tarii Mo ilor, Maramure ,ț ș Dornelor;

- crea ie artistică, produc ia mestesugarească i artizanul se remarcă prin centrele de ceramica de laț ț ș Horezu, Corund, Oboga, Marginea si altele;

-centrele de prelucrare a lemnului, încondeierea ouălor, esutul covoarelor, cojocaritul;ț

- obiceiuri, tradi ii populare exemplu: Târgul de Fete de pe Muntele Găina, Festivalul datinilor siț obiceiurilor de iarna de la Sighetu Marmatiei;

10 Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara (2001),România. Potenţial turistic şi turism, Edit.Univ. Bucureşti,

Biblioteca Facultăţii de Geografie.

- costumele populare din zonele Arge , Muscel, Moldova, Oltenia, Transilvania.ș

• Institu iile si evenimentele cultural – artistice reflecta intensitatea vie ii spirituale, tradi ia siț ț ț modernismul in cultura.

- edificiile unor institu ii culturale ca: Ateneul roman, Operele din Bucure ti, Timi oara, Cluj, Palatulț ș ș Culturii din Ia i, Bibliotecile din Oradea, Alba Iulia, Casa Sfatului din Bra ov;ș ș

- muzeele si casele memoriale cu profile diverse: tiin ele naturii, istorice, tiin a i tehnicaș ț ș ț ș etnografica si arta;

- evenimente culturale de tipul festivalurilor muzicale: George Enescu, Cerbul de Aur, ale filmului, ale teatrului, expozi ii si târguri, serbări (Serbările Marii, Serbările Zăpezii); ț

- Case memoriale Ipote ti, Mirce ti, Stupca; ș ș

- Muzee: Muzeul Brukinthal – Sibiu, Muzeul „Antipa” Suceava;

- Palate: Palatul Culturii – Ia i; - Biblioteci: biblioteca Bathyaneum – Alba Iulia; - Sate turistice:ș Rucar, Bran, Fundata, Bogdan – Vodă;

- Sate cu tradi ii folclorice: Huda, Certeze, Prislop. ț

Poten ialul tehnico – economic ț include11:

- baraje de acumulare: Izvorul Muntelui, Vidra, Vidraru, Por ile de Fier; ț

- poduri: Podul de la Cernavoda;

- Transfagarasanul si alte elemente tehnico – economice care pot constitui atrac ii. ț

Poten ialul socio – demograficț cuprinde:

- ora ele care sunt atractive prin arhitectura specifica, prin valorile de arta pe care le adăpostesc sauș evenimentele pe care le găzduiesc: Bucure ti, Cluj Napoca, Timi oara, Alba Iulia, Oradea,ș ș Sighi oara, Ia i, Bistri a.ș ș ț

- localită ile rurale care pe lângă aceste valori oferă si condi ii naturale deosebit de atractive pentruț ț petrecerea timpului liber.

România dispune de un bogat şi complex potenţial turistic. El este alcătuit mai întâi dintr-o varietate de forme de relief, izvoare cu apă minerală şi termală, lacuri folosite pentru agrement, nataţie şi pescuit sportiv, un valoros fond cinegetic concentrat în păduri de foioase şi conifere, peisaje diverse de la cel al crestelor montane dezvoltate la peste 2000 m la cele de câmpie, litoral şi Delta Dunării. Gruparea pe teritoriul României a acestor elemente este rezultatul conexiunilor stabilite între om şi natură de-a lungul timpului, fapt ce a condus la conturarea de provincii turistice şi zone turistice (în cadrul acestora sunt centre, localităţi şi obiective turistice fiecare reflectând un

11 Stănculescu G. – Tehnologia turismului, Editura Oscar Print, Bucure ti 2003ș

anumit grad de complexitate atât ca potenţial turistic şi infrastructură cât şi ca mod de desfăşurare a activităţilor turistice).12

Astfel în cadrul României se deosebesc mai multe provincii cu caracteristici distincte date de asocierea elementelor naturale şi a celor antropice, o infrastructură diferită care valorică corespunzător sau nu elementele existente.

2.2. Provinciile turistice din România

Provincia turistică Carpatică este cea mai extinsă spaţial, caracteristicile ei fiind date de:

• predominarea elementelor naturale (relief glaciar, carstic, vulcanic, creste, vârfuri ascuţite, mase de grohotişuri, platouri, chei şi defilee, numeroase izvoare şi lacuri, pajişti alpine şi subalpine, intense păduri de conifere şi foioase, faună cinegetică valoroasă etc.)

• concentrarea elementelor istorice şi de cultură ca şi a celei mai mari părţi din infrastructură în depresiuni şi în lungul văilor mari, aici găsindu-se şi centrele turistice care polarizează dinamica turistică;

• activităţi turistice specifice–drumeţii pe trasee montane cu durată şi grade diferite de dificultate, alpinism, vânătoare, explorări carstice, odihnă, excursii în circuite care reunesc principalele localităţii etc.

În cadrul ei se separă două mari categorii de zone turistice. Prima include masivele muntoase(M Gutâi, M.Rarău-Giumalău, M.Rodnei, M.Ceahlău, M.Hăşmaş, M.Călimani, M.Harghita, M.Buzăului, M.Braşovului, M.Ciucaş, M.Piatra Craiului, M.Bucegi, M.Făgăraş, M.Iezer, M.Cozia, M.Căpăţânii, M.Şureanu, M. Parâng, M. Retezat, M.Ţarcu, M.Godeanu, M.Apuseni ) în care există multe atracţii turistice dominant cu caracter natural ce sunt cuprinse în sisteme de poteci cu marcaje turistice; aici sunt cabane, amenajări pentru sporturi de iarnă, areale pentru pescuit sau vânat; drumeţia constituie forma principală de turism.

Mult mai extinse sunt zonele turistice complexe care includ depresiuni, văi importante cu numeroase aşezări precum şi porţiuni din munţii vecini. În cadrul lor sunt diferite tipuri de obiective antropice (culturale, istorice, sociale etc.) concentrate în localităţi dar şi obiective naturale (îndeosebi lacuri, izvoare minerale, unele rezervaţii naturale etc. aflate în apropiere); se impun mai multe centre turistice cu dotări variate pentru turism din care se organizează excursii; formele de turism importante sunt: recreerea şi odihna, tratamente în staţiuni balneare şi climaterice, excursii în circuit etc. Cele mai însemnate zone sunt: Oaş, Maramureş, Bucovina, Bistriţa, Braşov, Ciuc-Gheorghieni, Banat, Buzău- Vrancea,

12 Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara (2001),România. Potenţial turistic şi turism, Edit.Univ. Bucureşti,

Biblioteca Facultăţii de Geografie.

Infrastructura tradiţională 13formată din drumuri forestiere, poteci marcate sau nemarcate, cabane sau refugii a fost completată în ultimul timp prin apariţia mai ales în cadrul depresiunilor şi în lungul culoarelor de vale a numeroase aşezări în care s-a dezvoltat agroturismul (Depresiunea Dornelor, Depresiunea Maramureş, Ţara Oaşului, Munţii Apuseni)

Provincia turistică Dobrogea cuprinde spaţiul dintre Dunăre şi Marea Neagră. Această provincie are caracter complex, elemente turistice naturale se îmbină cu cele antropice, iar infrastructura şi dotările sunt variate dar cu o distribuţie diferită. Se impun două zone turistice

• Dobrogea de Sud inclusiv litoralul (condiţii optime pentru odihnă,balneoterapie, recreere; Constanţa şi Mangalia sunt cele mai însemnate centre turistice, o infrastructură bine dezvoltată, fapt dovedit de clasarea pe locul I pe ţară a judeţului Constanţa în ceea ce priveşte numărul de locuri de cazare; localităţi turistice cu importanţă istorică Adamclisi, centre viticole renumite ca Ostrov)

• Delta Dunării (grinduri pe care se află sate mici pescăreşti, lacuri, canale braţele Dunării pe care se face navigaţie; Sulina singurul oraş din Deltă şi Tulcea – centrul turistic din nordul Dobrogei din care se pătrunde în inima Deltei). În restul Dobrogei se adaugă mai multe centre turistice cu importanţă mai mică (Cernavodă, Măcin, Medgidia, Babadag etc.) şi două axe turistice: axa Carasu (Cernavoda-Medgidia-Constanţa) şi axa dunăreană (Ostrov-Cernavoda-Topalu-Hârşova-Măcin-Issacea) care se caracterizează prin mnumeroase urme de civilizaţie materială încă din cele mai vechi timpuri.

Provincia Dealurilor Transilvaniei include partea centrală a României desfăşurată între ramurile Carpaţilor. Precumpănesc obiectivele istorice şi cultural tradiţionale (cetăţi şi ruine de cetăţi antice şi medievale nu numai în oraşe dar şi în sate, castele şi palate, biserici în stil gotic, baroc, renascentist etc., cetăţi ţărăneşti, biserici din lemn, clădiri din sec. XVIII-XIX etc.). Se adaugă elemente ale cadrului natural (lacuri sărate rezultate prin prăbuşirea exploatărilor de sare pe seama cărora s-au dezvoltat staţiuni balneare, rezervaţii naturale floristice, geomorfologice, peisaje inedite etc.). provincia Dealurilor Transilvane se caracterizează printr-o dotare corespunzătoare mai ales în oraşe, dar apariţia unor centre de turism rural în cadrul depresiunilor Sibiu şi Făgăraş sau în arealul Bistriţa-Cluj.

În cadrul acestei provincii se disting câteva zone turistice cu caracter complex în jurul unor mari centre turistice (în jurul oraşului Cluj-Napoca

• zona Someşul Mic, în jurul oraşului Bistriţa

• zona Someşul Mare, în jurul oraşelor Târgu Mureş, Sighişoara şi Medias

• zona Mureşului transilvan, în apropierea oraşelor Făgăraş, Sibiu, Alba Iulia

• zona sud transilvană).

13 Stănculescu G. – Tehnologia turismului, Editura Oscar Print, Bucure ti 2003ș

Provincia turistică a Podişului Moldovei se desfăşoară în estul României cuprinzând regiuni de dealuri, podiş şi depresiuni în care specificul este dat de elementele istorice şi de cultură (ruine de cetăţi medievale, biserici aparţinând diferitelor epoci şi stiluri, edificii din sec. XVIII-XIX, numeroase muzee etc.) şi prin peisajele caracteristice anumitor regiuni (podgorii şi livezi renumite). Se conturează două zone turistice complexe ce au ca centre polarizatoare oraşele Suceava .

• zona turistică Bucovina şi Iaşi

• zona turistică Jijia- Bahlui. În partea de sud a Podişului Moldovei se poate delimita o altă zonă turistică – zona Bârlad.

Cu excepţia părţii nordice a provinciei turistice, dotările turistice sunt slabe şi sunt reprezentate doar de câteva hoteluri situate în oraşe.

Provincia dealurilor din sudul României include Subcarpaţii şi Podişul Getic. Elementele cu importanţă turistică sunt – un relief fragmentat cu multe forme deosebit de pitoreşti, lacuri sărate şi izvoare minerale, pe seama cărora s-au dezvoltat multe staţiuni balneoclimaterice–Slănic Prahova, Călimăneşti, Govora, Olăneşti, Săcelu), vulcani noroioşi şi carst pe sare, biserici şi mănăstiri din sec. XIV-XVIII, un bogat fond etnofolcloric tradiţional. Se separă câteva zone (Buzău- Vrancea, Prahova-Argeş, Oltenia de Nord). Această provincie este relativ aproape de Bucureşti şi de alte oraşe din câmpia Română care se constituie şi principalele zone emiţătoare de turişti, alături de oraşele mari situate în interiorul acestei zone. Infrastructura este relativ bună fiind localizată cu precădere în lungul văilor principale (Olt, Jiu, Argeş, Prahova) şi în staţiunile balneare sau climaterice situate aici. Se pot adăuga axele turistice ale văilor Teleajen şi Doftana.

Provincia Câmpia Română are o extindere mare, obiectivele de interes turistic ca şi cea mai mare parte din amenajările destinate odihnei şi agrementului sunt concentrate în oraşe (Craiova, Piteşti, Ploieşti). Se impune zona Bucureştiului care include oraşul dar şi o parte din câmpia limitrofă. Aici sunt cele mai multe muzee de importanţă naţională, ruinele palatului şi curţii domneşti din sec. XV-XVI, biserici vechi din sec. XVII-XIX, palate şi edificii reprezentative din sec. XIX-XX, cele mai însemnate instituţii cultural-artistice, o salbă de lacuri şi păduri de agrement, un echipament turistic variat etc. Celelalte oraşe constituie centre turistice însemnate care polarizează activităţile turistice pe spaţii mai mici fiind în acelaşi timp localităţile din care pornesc fluxuri spre zonele vecine din Subcarpaţi şi Carpaţi. O axă însemnată în perspectivă va fi Dunărea.

Provincia dealurilor şi câmpiilor din vestul ţării reprezintă o provincie turistică de mare importanţă care are în compunere Dealurile şi Câmpia de Vest, regiuni cu un poteţial turistic natural variat dar doar parţial valorificat, şi cu un potenţial antropic diversificat şi bine valorificat. Activităţile turistice se desfăşoară în oraşele mari (Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Lugoj, Zalău, Baia Mare) în care sunt concentrate obiective îndeosebi social-culturale şi istorice şi o infrastructură bine reprezentată. Ele constituie şi centre din care pornesc fluxuri de turişti spre localităţi turistice mai mici din câmpie (pentru odihnă şi agrement la sfârşit de săptămână) sau din staţiunile din Carpaţii Occidentali. Importante sunt şi staţiunile balneoclimaterice care s-au dezvoltat aici pe seama izvoarelor termale şi minerale de la Buziaş, Băile Felix, Băile 1 Mai şi Băile Tinca de importanţă naţională sau locală.

2.3. Formele de turism

România dispune de un excep ional poten ial balnear care concentrează o varietate de factoriț ț

morali de cură. Factorii naturali de cură în turismul balnear14:

1. Apele minerale i termominerale ș

2. Lacurile terapeutice

3. Nămolurile terapeutice

4. Emana ii de gaze terapeuticeț

5. Salinele

6. Plantele medicinale

7. Factorii climatici de cura

8. Aeroionizarea Existenta acestora a favorizat dezvoltarea turismului balneo climateric si

valorificarea lor pentru tratarea unor game largi de afec iuni.ț

1. Apele minerale si termominerale volumul rezervelor, calită ile terapeutice, varietateaț

con inutului lor, acestea reprezintă principalul factor natural de cura din tara noastră, de care se leagăț

o parte importanta din activitatea balneoturistica a României. Apele minerale din tara noastră au un

con inut deosebit de variat in elemente chimice si de aceea prezintă o mare complexitate siț

diversitate sub aspect fizico-chimic, minerologic, termic. Ele sunt localizate in principal intre zona de

contact intre dealuri si podi uri cu arealul montan (sta iunile Covasna, Tu nad, Calimanesti, Baileș ț ș

Herculane, Vatra Dorna)

2. Lacurile terapeutice, datorează calită ilor fizico – chimice ale apelor lor si ale unorț

particulelor ca fenomenul de heliotermie si salinitate ridicata, prezintă un deosebit interes terapeutic.,

apele acestor lacuri sunt clorurate sodice, iodurate sau suflatate.

Lacurile cele mai folosite in balneoturism:

- din Câmpia Română – Balta Alba, Lacul Sărat, Lacul Amara;

- de pe litoral marin – Techerghiol, Mangalia; - din masivele de sare din zonele dealurilor sub

carpatice sau de podi (de la Sovata, Ocna Murea, Ocna Dej, Ocna Sibiului, Slanic Prahova, Ocnaș

Sugatag.).

3. Nămolurile terapeutice, România dispune de importante rezerve de nămoluri terapeutice care

după originea si calită ile lor fizico –chimice, se împart in trei categorii:ț

14 Stănculescu G. –Tehnologia turismului, Editura Oscar Print, Bucure ti 2003ș

- sapropelice, nămoluri negre, sulfuroase, specifice lacurilor: Techerghiol, Amara, Lacul Sarat,

Sovata, Ocna Sibiului, Ocnele Mari si Marii Negre.

- Nămoluri minerale de izvor de la Sanghiorzi Bai, Baile Felix;

- Turbe descompuse chimic la: Poiana Stampu, Borsec, Tusnad, Mangalia.

4. Emana ii naturale de gaze termice, acestea includ:ț

- Emana iile naturale de dioxid de carbon, specific mun ilor vulcanici Oa – Caliman – harghita,ț ț ș

sunt utilizate ca mofete la Baile Tusnad, Borsec, Buzia , Covasna, Vatra Dornei, Sangiori Bai,ș

Harghita Bai.

- Emana iile naturale de hidrogen sulfurat, sunt intalnite la: Sugag- Bai si Santimbru Oas fiind uniceț

in Europa.

5. Salinele constituie un important factor de cura, baze de tratament, se afla la Targul Ocna,

Slanic, Prahova, Slanic Moldova, Praid si Cacica.

6. Plantele medicinale ca factori naturali de cura, sunt din ce in ce mai solicitate balneomedic, atât

in prepararea unor medicamente, cat si in cura externa ca bai de plante.

7. Factori climatici de cura pot fi utiliza i in men inerea sau ameliorarea stării de sănătate aț ț

organismului uman prin climatoterapic. In urma cercetărilor de bioclimatologie medicala sau

eviden iat mai multe bioclimate cu calită i terapeutice:ț ț

- bioclinat excitant de câmpie si litoral: - bioclimat sedativ indiferent din câmpia de vest, dealurile si

podi urile pana la 600 -1000 m; ș

- bioclimat tehnico stimulant specific altitudinilor de peste 800 m si pana la circa 2000 m.

9. Aeruconizarea, influenta climatului aeroelectric cu o aeroinizarea bogata, predominant

negativa are efecte benefice asupra organismului uman în principal de sedare. Astfel ea se constituie

intr-un important factor de cura pentru multiple afec iuni, sporind astfel valoarea balneo- medio aț

unei sta iuni. In afara noastră aeronizarea prezintă valori moderate, dar sunt zone unde acestea suntț

mult mai ridicate (Baile Felix, Borsec, Moneasa, Baile Herculane). Acest valoros fond balnear al tarii

noastre este dublat dea servi de particularită i. ț

Turismul mai mult ca oricare domeniu de activitate, este dependent de mediul înconjurător,

aceasta reprezentând „materia sa prima”, obiectul si domeniul de activitate si de desfă urare a sa,ș

purtătorul resurselor sale. Dezvoltarea societă ii presupune mediul înconjurător la doua tipuri de deț

gradări:

• Unul ca urmare directa a exploziei demografice, a expansiunii ora elor, cre terii considerabile siș ș

intr-un ritm rapid înregistrate in industrii, agricultura si alte domenii de activitate amplificării

sistemelor de transport, comunica ii, exploatări intensive a resurselor naturale. Aceasta implica: -ț

aerul - apa Popularea - solul - sonora - peisajul

- pădurilor Degradarea - rezerva iilor si monumentelor naturale - obiectivelor antropiceț

• Altul mai pu in agresiv cu caracter sezonier care decurge din folosirea mediului înconjurătorț

pentru activită i de turism si agrement. Aceasta este rezultatul:ț

a) concep ie gre ita de valorificare a unor resurse turistice, zone, puncte sau obiecte turistice; ț ș

b) presiuni directe a turi tilor asupra peisajului, florei, faunei sau a altor obiective turistice pe care leș

poate deteriora total sau par ial. In ceea ce prive teț ș protec ia si conservarea mediuluiț , in tara noastră

este creat un cadru juridic solid, reflectat in sistemul de legi, hotărâri si alte acte normative care

stabilesc principiul, normele generale si speciale, precum si răspunderile ce revin societă ilor,ț

persoanelor fizice si chiar organelor centrale si de control in acest domeniu.

Zonele si sta iunile turistice beneficiază de priorită i pentru ameliorarea siț ț protec ia mediuluiț

înconjurător prin măsura si programe speciale, care vizează asigurarea si încurajarea dezvoltării

turismului. Când turismul i mediul înconjurător coexistă în armonie, mediul beneficiază de pe urmaș

turismului. Există multe exemple de acest gen, majoritatea intrând în unul din cele două

tipuri:conservarea i reabilitarea mediuluiș .

Valoarea poten ialului turistic al României, caracterizata prin varietatea si armonia formelor deț

relief, diversitatea obiectivelor turistice naturale si antropice, precum si existenta unor resurse cu

caracter de unicat, situează România printre tarile cele mai favorizate, având posibilită i deț

practicarea a unui „turism total”. Punerea in valoare a acestuia presupune conceperea unor programe

turistice originale si atractive, pe interese cat mai variate, specifice diferitelor zone ale tarii.

Complexitatea si atractivitate poten ialulului turistic al Carpa ilor Romane ti se poate materializa inț ț ș

organizarea unor programe turistice specifice ca:

o excursii, drume ii pe trasee montane, marcate, cure de teren in Muntii Bucegi,ț

Făgăra , Retezat, Parâng, Ceahlău, Candel, Piatra Craiului, Postăvarul, Harghita; ș

o alpinism in mun ii Bucegi, Piatra Craiului, Retezat.ț

o Ac iuni de orientare turistica; - Speoturism in Mun ii Apuseni, Mun ii Bucegi, Mun iiț ț ț ț

Cernei, Mun ii Mehedin i;ț ț

o Sejurul care poate fi: - sejurul de 6-12 zile pentru practicarea sporturilor de iarna in

mun ii Postăvarul, in mun ii Bucegi, Azuga, Sinaia - sejur de 6-12 zile pentru odihnaț ț

si tratament in Sinaia, Predeal Poiana Bra ov, Tusnad. ș

o Sejur scurt pentru sfâr it de săptămâna sau cu ocazia diferitelor sărbători: Crăciun,ș

anul Nou, 1 Mai. - turism rurali în culoarul Rucar – Bran, in Maramure , Bucovina,ș

Apuseni, Oltenia de Nord; - produse tematice ca de exemplu: circuite situate in zone

montane: Turul mănăstirilor din Bucovina, „Maramure ul – inut de legenda”, „peș ț

urmele lui Dracula”.

Dintre numeroasele trasee si itinerarii turistice specifice zonei montane amintim15:

• Bu teni – Cabana Gura Diham – Poiana Izvoarelor, Diham – Predeal – Bucure ti: ș ș

• Bucure ti – Sinaia – Predeal – Paraul Rece – Rasnov – Bran – Rucar - Targoviste – Bucure ti; ș ș

• Bucure ti – Sinaia – Bu teni – Predeal – Bra ov Victoria – Podragu – Bâlea Lac – Băile Cascada –ș ș ș

Lacul Vidraru – Curtea de Arge – Bucure ti; ș ș

• Bucure ti – Pite ti – Curtea de Arge – Bâlea Lac – Cartisoara – Avrig – Sibiu – Ramnicu Valcea –ș ș ș

Pite ti – Bucure ti; ș ș

• Oradea – Beius – Stana de Vale – Cabana Lasu – Cabana Valea Draganului – Alesd – Oradea;

• Cluj Napoca - Cheile Turzii – Câmpeni Albac – Huedin – Cluj Napoca.

Bogă ia si varietatea poten ialului turistic din Delta Dunării o individualizează, generând oț ț

multitudine de programe turistice. Între acestea se eviden iază: ț

• plimbări cu vaporul, hidrobuzul sau bărcile pe canalele Deltei i pe lacurile interioare; - programeleș

gastronomice cu specialită ile pescăre ti; ț ș

• programe speciale de pescărit i vânătoare; - programe oferite naturali tilor. ș ș

Dintre itinerarile turistice care pot fi practicate in Delta Dunării exemplificăm: o Bucure ti – Tulceaș

– Murighiol – Babadag – Enisală – Histria – Mamaia – Constan a – Bucure ti; o Bucure ti – Tulceaț ș ș

– Chilia Veche – Sulina – Cri an – Maliuc – Bucure ti. ș ș

Litoralul românesc al Mării Negre reprezintă prin valoarea i diversitatea atrac iilor, o importantăș ț

destina ie artistică. Între programele turistice ce pot fi organizate eviden iem: - sejururi de 6 – 12 zileț ț

pentru odihnă i pentru cură helio – marină;ș

• sejur de 12 -21 de zile pentru tratament balnear; - tururi de litoral;

• agrement nautic; - degustări de vinuri de la Mulfatlar; - echita ie la Mangalia. Itinerarii turisticeț

specifice litoralului românesc al Mării Negre este:

• Bucure ti – Constan a – Eforia Nord – Mangalia – Adamclisi – Mulfatlar – Constan a – Bucure ti.ș ț ț ș

Din punct de vedere al resurselor naturale i al resurselor turistice antropice, România esteș

foarte bine reprezentată, principalele atrac ii turistice o reprezintă elementele de etnografie, folclor,ț

artă populară, rezerva iile naturale , ț sta iuni balneoclimatericeț precum iș fondul cinegetic Romanesc.

În ceea ce prive te structurile de primire România are o imagine destul de bună pentru viitor, darș

totu i ar fi loc i pentru mai bine, astfel are în vedere construirea unor structuri noi, dar iș ș ș

modernizarea celor existente. Structurile turistice ale alimenta iei i tratament sunt bine reprezentateț ș

în compara ie cu cele de agrement i prestări servicii, care nu sunt suficient de bine dotate din punctț ș

15 Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara (2001),România. Potenţial turistic şi turism, Edit.Univ. Bucureşti, Biblioteca Facultăţii de Geografie

de vedere al bazei tehnico – materiale. Acestea din urmă necesită modernizări masive, dar iș

introducerea unor noi forme de agrement i extinderea re elei de servicii. Turismul este foarte strânsș ț

legat de civiliza ie i cultură, între ele instituindu-se o rela ie de interdependen ă. Prin valorificareaț ș ț ț

resurselor naturale, umane i financiare puse la dispozi ia sa, turismul generează efecte economice iș ț ș

sociale care duc la cre terea eficien ei economice, a progresului i a civiliza iei. Manifestarea cereriiș ț ș ț

turistice i dinamica acestuia în România sunt determinate de o serie de factori demografici,ș

psihologici, organizatorici, care joacă un rol hotărâtor în cadrul diferitelor segmente de turism.

Pentru o dezvoltare complexă a turismului poten ialii clien i ar trebui să fie mai bine informa i prinț ț ț

intermediul mass – media, internet, TV

2.4 Obiective turistice din România

Obiective turistice naturale reprezintă acele elemente ale cadrului fizico-geografic dintr-un loc ce au vocaţie pentru turism.

Obiective turistice oferite de relief sunt numeroase şi frecvent asociate; mai importante sunt16:

-vârfurile principale din masivele montane sau deluroase care constituie o atracţie prin fizionomie(Detunatele, Creasta Cocoşului, Istriţa, Pietrele Doamnei), prin înălţime (cele 11 vârfuri carpatice româneşti care depăşesc 2500m), prin vederea panoramică Vârful Omu din munţii Bucegi sau Vârful Moldoveanu din Masivul Făgăraş, vf.Ouşoru din sudul Munţilor Suhard)

-cheile, defileele şi cascadele - prin fizionomie şi pitoresc aparte sunt între cele mai căutate pentru drumeţie, alpinism (ex. Defileele Jiului, Oltului sau Dunării; cheile Bicazului, Ialomiţei; cascada Iadolina, Putnei, Urlătoarea, Cormaia)

-formele de relief carstic (peşteri, doline, avene, lapiezuri, polii etc.) se impun prin spectaculos şi inedit; multe sunt şi rezervaţii naturale.Cele mai reprezentative peşteri din România sunt: Peştera Vântului şi Meziad din Munţii Pădurea Craiului, Gheţarul Scărişoara şi Peştera Urşilor din Munţii Bihor, Topolniţa din Podişul Mehedinţi, Cloşani din Podişul Mehedinţi, Polovragi, Peştera Muierii din Munţii Căpăţânii. Câteva din peşterile României prezintă picturi rupestre şi urme de viaţă materială din pleistocen cum ar fi cele de la Pescari (Defileul Dunării), Cuciulat (Podişul Someşan), Peştera de la Gura Dobrogei (Podişul Casimcea). Renumite prin marea densitate şi varietate a formelor carstice sunt: platourile din Munţii Aninei (Iabalcea, Ravniştea, Colonovăţ), Munţii Locvei (Cărbunari, Sf.Elena), Munţii Pădurea Craiului (Damiş-Zece Hotare) unele creste sau bare calcaroase (Piatra Craiului, Vânturariţa -Buila) sau masive (Hăşmaşul Mare).

-forme de relief pseudocarstic sunt dezvoltate pe sare, gips şi brecia sării; se aseamănă cu formele de relief carstice şi se impun în peisaj în Subcarpaţi (Meledic pe valea Slănicului de Buzău, Depresiunea Între Râmnice, Ocna Mureş, Ocna Sibiu, Ocna Dej etc.)

16 Glăvan, V.(2000),Turismul în România, Edit. Economică Bucureşti, Biblioteca Facultăţii de Geografie.

-formele de relief vulcanic (conurile, craterele, platourile vulcanice, măgurile aparţinând neckurilor etc.). La noi în ţara forme de relief vulcanic bine păstrate se întâlnesc în Munţii Călimani şi Harghita; Etna sau Vezuviu în Italia.

-formele de relief create de vânt (dunele de nisip în Franţa, câmpurile de nisip -ergurile sahariene, kumurile din Asia Centrală etc.). La noi în ţară se impun câmpurile de dune din Delta Dunării, Hanu Conachi, la Carei sau în sudul Olteniei.

-formele de relief glaciare create de gheţarii pleistoceni (circurile, văile, morenele, blocurile eratice etc. din Carpaţi, Alpii Scandinaviei, Canada etc.). Se impune peisajul glaciar carpatin complex din munţii Rodnei, Făgăraş, Retezat, Parâng.

-formele de relief din lungul ţărmurilor îndeosebi falezele (Bretagne), plajele, insulele legate prin cordoane de nisip, deltele etc. - ex. ţărmul românesc înalt cu faleză şi cel cu plaje şi delte).

-formele de relief rezultate în urma proceselor de meteorizare şi gravitaţionale (abrupturi cu blocuri prăbuşite la bază, alunecări de mari proporţii, coloane şi blocuri rotunjite din culmea Pricopan, hornuri, hrube şi văi de sufoziune dezvoltate în loessurile dobrogene sau din lungul Prutului, Siretului, Dunării; ravenări de mari dimensiuni cum ar fi cele de la Râpa Roşie de lângă Sebeş sau Groapa Ruginoasa din Munţii Apuseni )17.

-forme de relief rezidual, prezente la nivelul interfluviilor alpine- creste zimţate, turnuri, abrupturi cu baza acoperită de grohotişuri -ex. Piatra Craiului, Creasta Făgăraşului etc.

-stânci cu forme deosebite rezultate din eroziunea diferenţială şi acţiunea mai multor agenţi externi, sunt dezvoltate îndeosebi pe conglomerate şi calcare în munţii Ciucaş, Bucegi, Ceahlău.

-vulcanii noroioşi-forme de relief create prin acumularea şi solidificarea noroiului argilos scos la zi de gazele din adânc (Pâclele Mari, Pâclele Mici, Andreiaşu din judeţul Buzău; Haşag pe valea Visei; Băile Homorod )

-platourile şi conurile vulcanice rezultate în urma proceselor de acumulare şi consolidare a diverselor produse vulcanice (lave, aglomerate, cenuşă etc.). Tipice sunt în vestul masivelor Călimani-Harghita.

Obiective turistice de natură geologică18. Pe ansamblu sunt mai puţin căutate; doar de cei care şi-au făcut din acestea un hobby (ex. puncte fosilifere). Pot fi şi unele fenomene inedite care stârnesc interes sau care sunt folosite într-un anumit scop. În acest sens, se pot separa:

-creste, ziduri, martori de eroziune impuse de existenţa locală a unui anumit tip de rocă (cristalin, eruptiv, calcare etc.). Se pot menţiona în acest sens: Detunatele din Munţii Metaliferi cu coloane de bazalt; coloanele de bazalt de la Racoş, creasta de granite şi cuarţite din Culmea Pricopan, Creasta Cocoşului din Gutâi, zidurile de andezit bazaltoid de pe Firiza.

17 Dinu Mihaela (2002), Geografia turismului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

18 Glăvan, V.(2000),Turismul în România, Edit. Economică Bucureşti, Biblioteca Facultăţii de Geografie.

-focurile vii- fenomen rezultat din autoaprinderea gazelor naturale din adânc care ies la suprafaţă în lungul faliilor, fisurilor etc. (ex. la Terca în bazinul Slănicului de Buzău şi Andreiaşu pe valea Milcovului).

-mofetele, emanaţii de CO2, folosite în tratamentul anumitor boli (circulaţia periferică) în puncte amenajate (ex. Tuşnad, Covasna etc.); în unele locuri, necunoaşterea efectelor nocive pentru respiraţie a condus frecvent la moartea animalelor şi accidental a oamenilor, de unde renumele căpătat şi numeroasele legende ţesute asupra acestora -ex. Peştera Ucigaşă de la Balvanyos.

-cariere cu un anumit tip de rocă, mai rară sau care prin frumuseţe stârneşte interes (ex. marmura de Ruşchiţa, Vaşcău, Moneasa; granitul de Greci; chihlimbarul de la Colţi).

-vechi ocne de sare sau saline care au fost amenajate pentru diferite activităţi turistice (balnear-Tg. Ocna, Slănic Prahova, Ocna Dej, Praid etc.; antrenamente şi concursuri sportive –Slănic Prahova).

-puncte fosilifere, rezervaţii geologice şi paleontologice (ex. Strunga din Bucegi pentru fauna cretacică, Suslăneşti pentru impresiunile fosile de peşti şi plante din oligocen etc.).

-regiuni puternic accidentate tectonic care stârnesc curiozitatea cunoaşterii (ex. falia San Andreea din California; culoarul tectonic Timiş - Cerna

Obiective turistice cu caracter biogeografic-sunt numeroase, dar la noi sunt într-o anumită măsură cunoscute şi necontrolat valorificate, pentru turism. Cele mai însemnate sunt19:

- pădurile din marginea localităţilor sunt căutate mai ales pentru pentru recreere la sfârşit de săptămână; se adaugă pentru grupuri restrânse şi pentru alte activităţi cum ar fi vânatul şi culesul fructelor de pădure; dar ele ar putea reprezenta obiective importante pentru activităţile cu elevii la unele teme geografice, biologice. Pădurile au atât funcţie economică (mai ales pădurile situate la marginea marilor oraşe cu activitate industrială intensă) cât şi funcţie de recreere.

-pădurile parc se află în unele sectoare ale oraşelor mari şi au rezultat fie, prin amenajări speciale în pădurea iniţială ( alei, puncte de alimentaţia, mijloace de recreere –ex. Băneasa pentru Bucureşti, Vatra Dornei, Copou la Iaşi), fie prin plantaţii, uneori cu arbori aduşi din diferite locuri din ţară sau străinătate (Dumbrava Sibiului); rolul recreativ este dominant..

-parcurile dendrologice sunt suprafeţe în limitele unei localităţi în care după un anumit plan au fost plantate specii de arbori, arbuşti, plante perene din diferite părţi ale Globului (multe cu carcter exotic), spre ele conducând alei; suprafaţa este parcelată iar gruparea speciilor în acestea se face după o tematică care îmbină mai multe criterii ştiinţifice (arbori şi arbuşti subtropicali, plante specifice mediului acvatic sau celui alpin etc.); uneori sunt şi sere cu specii tropicale, decorative, recreeative. Între parcele sunt alei iar denumirile plantelor importante sunt indicate prin panouri sau tăbliţe (ex. Simeria, Moacşa lângă Curtici, Săvărşin, Gura Humorului, parcul din faţa cetăţii Suceava).Unele au şi grupuri de cercetători.

19 xxx (1984), Geografia României, II, Geografia Umană şi Economică, Edit. Academiei

-grădinile botanice sunt parcuri amenajate în conformitate cu un plan strict ştiinţific; conţin specii de arbori, arbuşti, plante de parter din diferite locuri de pe Glob, colecţii de plante rare, sere; colectiv de cercetare, ierbare etc. În România cele mai importante sunt la Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Jibou, Galaţi etc.

-parcuri pentru recreere şi odihnă - există în toate oraşele numărul fiind în funcţie de mărimea acestuia; gradul de dotare este diferit; cele mai mari sunt organizate în jurul unor lacuri (frecvent antropice); au spaţii cu amenajări speciale pentru odihnă, joaca copiilor, activităţi cultural-sportive etc. (ex. Cişmigiu, Herăstrău, Titan în Bucureşti).

-păduri în regiunile montane, de deal şi podiş care sunt străbătute pe anumite trasee turistice (ex.Bucegi pe versantul prahovean, Munţii Baiu). În această grupare intră mai multe categorii cum ar fi: păduri de interes cinegetic, păduri de tip turistic străbătute de trasee turistice, păduri cu folosinţă pentru campare aflate în grade diferite de amenajare.

-păduri cu arbori seculari (Slătioara din estul munţilor Rarău; pădurea Valea Putnei din estul munţilor Giumalău, în M. Buzăului la Harţagu şi Viforâta; în M. Călimani); frecvent sunt suprafeţe mai mari în care există pâlcuri de molizi sau fagi, iar în câmpie stejari cu înălţime şi diametre foarte mari şi care au o vârstă care depăşeşte 150 ani; frecvent constituie rezervaţii naturale (la vest de Buzău pădurile Spătaru şi Crâng, la Snagov, Comana etc.).

-rezervaţii botanice, forestiere sunt în mai mică măsură introduse în literatura turistică şi ca atare sunt frecventate doar de specialişti sau de cei care doresc să le cunoască cu un scop didactic sau ca hobby. (ex. turbăriile de la Mohoş, Tuşnad, Borsec, Poiana Stampei etc.). Există însă şi rezervaţii în care se impune un anumit component floristic, el constituind chiar un simbol pentru localitatea în moşia căruia se află. Mai mult la anumite date calendaristice în acele locuri se organizează sărbători folclorice care atrag numeroşi turişti (ex. Sărbătoarea înfloririi liliacului sălbatic de la Ponoare, Sărbătoarea castanului de la Tismana; Sărbătoarea narciselor la Vad în Depresiunea Făgăraş, bujorul sălbatic de la Zaul de Câmpie).

-rezervaţii faunistice - în care sunt protejate anumite specii de mamifere (capra neagră, ursul carpatic), păsări (pelicani, egrete, stârci etc.), peşti (lostriţa pe Bistriţa, Vişeu, aspretele pe Vâlsan); cele mai multe sunt concentrate în Delta Dunării, bălţile Dunării sau în munţii înalţi.

-rezervaţii naturale complexe în care alături de specii rare de plante, animale ce au însemnătate distinctă fiind protejate, se adaugă valoarea peisajului, unele elemente inedite ale reliefului sau alcătuirea geologică (dominant în masivele carpatice).

-locuri unde există specii de plante endemice sau animale strict protejate fără a fi rezervaţii naturale (îndeosebi cu liliac sălabtic, lalea pestriţă, bujor).

-grădini şi puncte zoologice sunt spaţii amenajate care cuprind specii de animale captive din ţara noastră iar cele mai mari şi din afară Constituie locuri de vizită, îndeosebi pentru copii dar şi de studiu (Grădina Zoologică Băneasa, Călăraşi, Tecuci, etc.)

-parcurile zoologice reprezintă areale de pădure îngrădite, aflate sub protecţie în care sunt colonizate anumite grupuri de animale în scop ştiinţific dar şi pentru vizite turistice (Vânători Neamţ, Bucşani-Dâmboviţa, Haţeg)

-păstrăvăriile-sunt spaţii amenajate pentru înmulţirea şi creşterea salmonidelor şi valorificarea lor economică.Cele mai multe sunt pe văile carpatice, dar în ultima vreme au fost create şi în unele localităţi din regiunile colinare (Pod. Mehedinţi, Subcarapaţii Gorjului etc.)

-locuri unde se pot practica vânătoare sportivă şi pescuitul sportiv; există perioade în care aceste acţiuni se realizează organizat sau individual. Spre exemplu toamna se practică pescuit sportiv de rang naţional şi internaţional îndeosebi pentru ştiucă şi crap pe marile bălţi sau vânat de raţe sălbatice şi iepuri în Delta Dunării.

- parcurile naţionale sunt spaţii delimitate în majoritatea situaţiilor în regiunile muntoase. Ele constituie o regiune în care valoarea deosebită a componentelor naturale, multe din ele rarităţi au impus protejarea totală faţă de activităţi economice (exploatări forestiere, miniere, agricole etc.); în cadrul lor sunt rezervaţii ştiinţifice în care nu se pătrunde decât cu autorizaţie specială şi spaţii în care sunt trasee turistice şi unele amenajări necesare practicării acestuia (ex. Parcul naţional Retezat, Parcul naţional Rodna etc.). Primul a fost cel din Munţii Retezat care are acest statut din 1935. Din 1979 el este în acelaşi timp şi rezervaţie a biosferei. După 1990 au mai primit acest statut încă 10 regiuni. În cadrul lor există areale strict ocrotite care au caracter ştiinţific şi spaţii limitrofe protejate dar în care activităţile turistice sunt permise doar sub control ecologic ( ex: cele 2 areale din Munţii Retezat).

-parcurile naturale constituie o categorie aparte stabilită după anul 2003. Ele sunt în număr de 6. Fiind localizate atât în munţi cât şi în regiunile deluroase (Munţii Măcin) şi chiar de câmpie (Balta Mică a Brăilei). Au suprafeţe mari dar variabile de la caz la caz, în cuprinsul lor intrând şi localităţi rurale. Ca urmare în afara spaţiilor ocrotite (rezervaţii, specii de plante şi animale rare, elemente de geologie sau de relief protejate etc.) şi unde se practică un turism ecologic sunt şi suprafeţe (vatra satelor, terenuri cu diverse culturi) unde activităţile turistice (îndeosebi cele legate de agroturism, tratamente balneare, etc) se asociază cu cele de natură economică ( se exclud formele care conduc la diferite poluări).20

-rezervaţie a biosferei reprezintă o regiune naturală care a căpătat un regim de protecţie şi folosinţă specială, fiind încadrată ca "sit natural" cu valoare de patrimoniu mondial. La noi, acest regim îl are Delta Dunării împreună cu Câmpia lagunară Razelm-Sinoie şi o fâşie de pe platforma litorală; în cadrul ei există 15 rezervaţii naturale strict delimitate între care sunt spaţii pentru turism, pescuit, mai multe sate cu activităţi agricole etc.

Obiective turistice legate de ape.

20Dinu Mihaela (2002), Geografia turismului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Apele, indiferent de forma sub care există, au constituit şi reprezintă mediul necesar omului şi activităţilor sale inclusiv pentru turism. Ca urmare, în afara faptului că în vecinătatea lor sunt obiective turistice de altă natură, ele însele se pot încadra în această direcţie. În acest sens sunt21:

--izvoarele fie că sunt minerale, arteziene, geisere, intermitente, fie termale şi mezotermale etc., au impus amenajări balneare sau pentru turism- Vatra Dornei, Borsec, Tuşnad, Băile Herculane; izvoarele carbogazoase şi cu apă plată, sunt valorificate şi pentru folosinţa apei în consumul turiştilor. Apele minerale de pe teritoriul României se pot grupa în 11 categorii (oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalino-feroase, feruginoase, arsenicale, clorurate sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, radioactive) şi reprezintă o valoroasă resursă turistică (tabel nr. ) atât prin consum dar mai ales pentru asigurarea unor tratamente specifice.Alături de acestea sunt pe de-o parte izvoarele termale cu grad de mineralizare variat care au o largă căutare în tratamentele terapeutice (Felix, 1 Mai, Tinca, Băile Herculane) dar şi apele termale extrase prin foraje utilizate în ştranduri (Oradea, Timişoara), fie ca mijloc balnear (Cozia, Bucureşti-Foradex). Cele mai importante izvoare termale de la noi din ţară sunt la Moneasa (23-32°C), Geoagiu (34°C), Vaţa de Jos (35-38°C), Băile Herculane (62°C în cazul apelor din foraje), Băile Felix(48-69°C), în perimetrul Vadu Oii–Topalu, Ţicleni, Călimăneşti-Căciulata, Cozia-Bivolari, (temperaturi peste 50°C), Lunca Bradului-Topliţa (22,5°C), Băile Olăneşti(32,5°C), Mangalia (21,5°C), Băile Tuşnad (21°C), Timişoara (20,2°C), Arad (21,2°C), Băile Tinca (25°C), Răbăgani(23°C) etc. (I.Pişota, 1995).

-lacurile, au valenţe turistice multiple; constituie locuri de agrement, odihnă frecvent folosite la sfârşit de săptămână; sunt baze pentru pescuit, canotaj, înot etc.; la unele lacuri cu apă sărată, salmastră care dispun de nămol sapropelic există amenajări pentru tratamente balneare (Lacul Sărat de la sud de Brăila, Amara, Terchirghiol, cele din ocnele prăbuşite-Slănic etc.); alte lacuri din regiunile montane (glaciare, carstice) reprezintă obiective însemnate pe traseele turistice (Bâlea, Capra, Gâlcescu, Bucura, Zănoaga, Ighiu, Zăton) .

-râurile atât în localităţile pe care le străbat, dar şi în afara lor, sunt solicitate în diverse forme de practicare a turismului (odihnă, recreere, înot); la cele mari şi adânci se adaugă navigaţia de plăcere şi instrucţie. Pe râurile mari din ţară (Mureş, Olt, Siret) în ultimii ani au fost reînviate “expediţiile nautice” ale plutaşilor de odinioară dar prin folosirea unor ambarcaţiuni sportive moderne. Amenajările hidrotehnice şi hidroenegetice (pe Bistriţa, Argeş, Olt) au ca element de atractivitate distinct lacurile de acumulare (Dunărea, Mureş, Bega, etc.) folosite şi pentru canotaj, plimbări cu şalupe, pescuit etc.

-marea sub raportul importanţei turistice trebuie privită în mai multe sensuri:

• litoralul cu peisaje puternic antropizate şi unde există obiective turistice variate izolate sau grupate; staţiuni care sunt valorificate diferit (recreere, odihnă, tratament, diferite sporturi, instrucţie etc.), pentru (Năvodari, Eforie, Mangalia Nord, Costineşti) dar şi în cele două municipii (Constanţa şi Mangalia); • navigaţia care facilitează turism local şi internaţional (Constanţa, Mangalia);• calităţile tonifiante ale apei pentru înot şi terapie.

Obiectivele turistice de natură antropică

21 xxx (1984), Geografia României, II, Geografia Umană şi Economică, Edit. Academiei

Constituie rezultatul gândirii şi activităţilor multiple ale oamenilor de-a lungul mileniilor. Sunt concentrate îndeosebi în spaţiul aşezărilor, dar există şi disparat în afara acestora. În această grupă se includ22:

Obiective turistice de natură istorică care în majoritate sunt urme de cultură materială şi vestigii de aşezări şi cetăţi din epoci diferite. În acest sens, se pot separa, la nivelul României.

• urme de aşezări şi culturi din paleolitic (Ştefăneşti pe Prut), neolitic (cultura Cucuteni).

• vestigii ale unor aşezări dacice (Sarmisegetuza dacică, Costeşti, Blidaru, Lozna, Brad –Zargidava, greceşti (Histria, Tomis, Calatis), daco-romane (Sarmisegetuza Ulpia Traiana, Apulum, Napoca sau cele din lungul Dunării şi din Dobrogea- Dierna, Carsium, Axiopolis, Aegysus, Noviodunum).

• ruinele unor cetăţi medievale (la Suceava, Cetatea Neamţului, Cluj-Napoca, Sighişoara, Mediaş, Sibiu, Alba Iulia, Oradea, Timişoara, Deva etc.), cetăţi ţărăneşti (Prejmer, Hărman, Alma Vii, Saschiz, Iacobeni, Biertan, Moşna în Podişul Hârtibaciu), biserici întărite (în Transilvania) etc.

• locuri de bătălii însemnate pentru istorie indicate prin mausolee, troiţe, monumente, cimitire ale eroilor (Călugăreni, Podul Înalt, Şelimbăr, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Soveja, Mateiaş).

Obiective turistice cu însemnătate arhitectonică şi artistică

Înglobează elemente ale creaţiei umane rezultate de-a lungul secolelor, ele relevând atât curente artistice naţionale cât şi influenţa unora de rang internaţional care au fost adaptate. Se includ:

- Biserici, mănăstiri, moschee, sinagogi etc. care au fost construite şi refăcute în secole diferite; se identifică în Transilvania şi Banat, mai multe tipuri de edificii realizate în stilurile arhitectonice-romanic, gotic, renascentist, baroc etc, apoi peste tot biserici de lemn ortodoxe, biserici din piatră şi zidărie în stil bizantin dar transpus diferit de la o epocă la alta (mai însemnate fiind cel muşatin în Moldova, brâncovenesc în Ţara Românească etc.), construcţii în stil clasic în sec. XIX şi în cea mai mare parte a sec. XX; (modern în ultimele decenii).

• Edificii civile (îndeosebi din sec. XVII-XX) care poartă pecetea influenţelor artistice naţionale a celor exterioare sau o îmbinare a acestora; se includ palate (în marile oraşe), conace, cule (Oltenia), case boiereşti, castele(Transilvania, Peleş) etc. acestea sunt construite în diferite stiluri arhitectonice (romanic, gotic şi neogotic, Renaştere, baroc, brâncovenesc, empire, secession, eclectic şi al academismului francez, clasic şi neoclasic, modern). Între acestea remarcabile prin dimensiuni şi valoare artistică sunt cele din oraşele mari: Braşov, Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea, Timişoara, Bucureşti, Iaşi, Craiova, Constanţa, Alba Iulia, Hunedoara dar şi altele din localităţi mai mici, uneori sate.

• Monumente, statui şi busturi ale unor personalităţi, construcţii şi plăci comemorative. Majoritatea sunt situate în oraşe sau în localităţile natale ale personalităţilor respective.

• Muzee, expoziţii şi case memoriale constituie o categorie largă cu profil extrem de variat (istorie, artă populară, pictură, sculptură, ştiinţele naturii, colecţii inedite de obiecte etc.); se găsesc în

22 xxx (1984), Geografia României, II, Geografia Umană şi Economică, Edit. Academiei

oraşe (diferite ca număr şi tematică) dar şi în unele aşezări rurale (aici au caracter de colecţii dominant cu tematică istorică, artă populară, ştiinţele naturii etc.).

Obiective turistice cu caracter etno-folcloric23 care pun în evidenţă obiceiuri străbune, obiective ale creaţiei populare, festivaluri artistice populare. Trăsăturile fundamentale ale culturii populare româneşti sunt autenticitatea, originalitatea, unitatea în varietate a fenomenelor, continuitatea toate acestea împletindu-se cu ingeniozitatea şi inventivitatea reflectate în creaţii de civilizaţie materială, în datini, obiceiuri, în creaţia literară orală, în cântecul şi dansul popular. Se pot separa:

• Muzee cu profil de artă şi arhitectură populară. Cele mai însemnate au caracter complex incluzând case, acareturi ţărăneşti, stâne, instalaţii tehnice care datează din secolele XVII-XVIII, ţesături, cusături, obiecte de uz gospodăresc etc. Prin construcţii şi obiecte se redă specificul satului românesc din diferite zone etnofolclorice. Renumite sunt: Muzeul Satului din Bucureşti (primul din ţară, înfiinţat de Dimitrie Gusti în 1936), Bujoreni-Vâlcea, Goleşti-Argeş, Dumbrava Sibiului, Suceava lângă cetate, Negreşti-Oaş, Sighetul Marmaţiei, Curţisoara-Gorj.

• Construcţii de lemn (case, porţi, biseici) aflate în diverse sate care au devenit renumite prin acestea. Aici sunt porţile masive cu bogate decoraţii în judeţele Marmureş, Gorj, Harghita, Covasna.

• Ateliere şi colecţii de linguri, furculiţe, furci de tors, linguri realizate de creatori populari talentaţi din mai multe sate din judeţele Vâlcea, Alba, Olt, Hunedoara; se adaugă piese de mobilier în judeţele Bihor (Budureasa), Vâlcea, Argeş, Maramureş.

• Ceramica populară se lucrează încă în aproape 200 de centre din toată ţara, dintre care o parte însemnată sunt legate de redarea artistică şi tradiţională. Se impun obiectele din ceramică artistică; ceramică neagră lustruită cu pietre albe de râu la Marginea (Suceava) şi Poiana Deleni (Iaşi); ceramică roşie lustruită la Săcel (Maramureş), ceramică albă smălţuită la Horezu, Vlădeşti (Vâlcea), Oboga (Olt).

• Sărbătorile populare, târgurile şi nedeile legate de păstorit, de ciclurile vegetative ale diferitelor plante, târgurile-concurs ale olarilor etc. Importante sunt cele de la Novaci, Vaideeni, Huta Certeze, Prislop, Gura Teghii, Lopătari, Andreiaşu, din satele din Mărginimea Sibiului, din Culoarul Bran-Rucăr.

Obiective cu caracter economic24. Sunt mai puţine ele reflectând un anumit stil de construcţie sau mod de exploatare economică specifice unor perioade istorice. Între cele păstrate sunt unele poduri din piatră din sec. XVI-XVII în Moldova pe râul Bărlad, podurile peste Dunăre realizate de A. Saligny la Feteşti-Cernavodă, furnale vechi în Banat din sec. XVIII, calea ferată cu cremalieră de la Oraviţa-Anina, muzeul locomotivelor (Reşiţa), farul genovez de la Constanţa, barajele de la Vidraru, Porţile de Fier sau de pe Bistriţa, Someşul Cald, Sebeş, Lotru etc; mori din piatră sau de vânt, planul înclinat de la Covasna; vechi exploatări de aur

23 Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara (2001),România. Potenţial turistic şi turism, Edit.Univ. Bucureşti,

Biblioteca Facultăţii de Geografie

24 xxx (1984), Geografia României, II, Geografia Umană şi Economică, Edit. Academiei

(Roşia Montană), sare (Cacica, Slănic, Târgu Ocna, Turda etc.), cărbune, ardezie, petrol (Sărata Monteoru)

Alte obiective artistice sau comemorative. În această grupare se includ toate festivalurile artistice (îndeosebi muzicale), locurile în aer liber unde sunt concentrate rezultate ale creaţiei artistice populare (sculpturi în lemn, piatră, Cimitirul Vesel de la Săpânţa) sau culte (taberele de sculpturi în lemn, fier-Galaţi, piatră - Măgura, Hobiţa, Galaţi, Babadag, Lăzarea etc.), cimitire ale eroilor (1916-1918, 1941-1944, revoluţiei din 1989).

Capitolul II Zona Bucovinei 1. Cadrul natural și istoric al zonei

Bucovina este situată în partea de nord a României, în nord-vestul Moldovei. Regiune montană

pitorească, cu tradi ii etnografice ce dăinuie nealterate, Bucovina se remarcă printr-o activitateț

turistică dinamică, datorată în primul rând mânăstirilor. Cele cinci mânăstiri cu pictură exterioară,

intrate în patrimoniul turistic mondial, î i păstreaza frumusetea după mai bine de 450 de ani. ș

Bucovina este printre cele mai atractive si frecventate zone turistice de pe harta României. Nu intamplator de altfel, această zonă, vestită astăzi în întreaga lume, a fost distinsă în anul 1975 cu premiul interna ional “Pomme d’Or” de către Federa ia Interna ională a Ziari tilor i Scriitorilor deț ț ț ș ș Turism, iar multisecularele monumente de arhitectură cu fresce interioare i exterioare din acest colș ț de ară au fost trecute de UNESCO in lista monumentelor de artă universalț .

Spa iu încărcat de istorie i trăiri însemnate de-a lungul timpului pentru to i românii, Bucovinaț ș ț este o regiune de un pitoresc unic, fiind de la un capăt la altul o succesiune de peisaje patriarhale, conservate cu grijă, care vorbesc de la sine i bucura nespus ochiul i sufletul trecatorului.Cele maiș ș reprezentative monumente din perioada medievală sunt concentrate în Bucovina. Aceste monumente în ansamblul lor constituie un limbaj specific, un limbaj de imagini. Caracterul acestui limbaj este, ca si cel al întregii culturi medievale, religios, iar temeiul lui il constituie tradi ia cre tină.ț ș 25

25 xxx (1984), Geografia României, II, Geografia Umană şi Economică, Edit. Academiei

Bucovina este cunoscută pentru folclor, costume, mobilier, olărit, tapi erii i covoare.ț ș Me ter ugarii continuă tradi iile mo tenite din genera ie în genera ie. Mă ti, costume tradi ionale,ș ș ț ș ț ț ș ț ouă vopsite, obiecte din lemn sculptate, broderii i covoare care sunt încă elemente al vie ii cotidiene.ș ț

Bucovina este un loc care te răsplăteşte la fiecare pas, în orice perioadă a anului. Pădurile adînci şi apele cristaline sub cerul de un albastru pur fac din această zona o poartă spre Rai. Poţi experimenta esenţa României, dacă încetineşti, respiri o gură de aer curat, şi mergi, pe jos, pe drumurile spre mănăstirile pictate, din inima Moldovei. Puţine sunt locurile din România unde cultura, istoria şi religia se împletesc mai bine şi mai frumos decît aici. Cultura istorică şi tradiţiile, frumuseţea naturii, satele autentice şi oamenii prietenoşi, toate fac parte din mozaicul Bucovinei. Bucovina, Bukowina, Buchenwald este ţinutul în care basmele sunt înca aievea. Când spui Bucovina, te gândeşti fără să vrei la manastirile pictate, care au dus faima locurilor până departe. Puţini sunt cei care nu au auzit măcar de albastrul de Voroneţ, de Putna, unde se află mormântul lui Ştefan cel Mare, sau de Suceviţa, o adevarată cetate, nu doar o manastire! Dar există încă atâtea locuri minunate, atâtea alte atracţii care merită luate în seamă, satele pitoreşti, pajiştile pline de verdeaţă, mireasma pădurilor de brad, stânele izolate şi turmele de oi, agricultura tradiţională, costumele populare, obiceiurile şi meşteşugurile, artizanatul. Bisericile şi mănăstirile sunt fascinante, dar ochiul şi sufletul obosesc repede şi caută altceva. Gospodăriile ţărăneşti au case mari, cu faţade sculptate în lemn sau piatră, cu acoperişuri colorate, cu porţi lucrate manual. Aici, există posibilitatea găzduirii turiştilor, acestora oferindu-li-se camere aranjate şi mobilate în stil bucovineantradiţional, cu elemente folclorice de o valoare deosebită. Demn de reţinut este faptul că turiştii au ocazia să fie serviţi cu produse alimentare naturale. O altă caracteristică a turismului rural din Bucovina este valorificarea în întregime a produselor realizate în gospodarie. Turistul are posibilitatea să guste din preparatele culinare şi băuturile specifice zonei, unele dintre ele fiind unice. Mulţi turişti se reântorc pe aceste meleaguri tocmai pentru a se reântâlni cu aceste mâncăruri delicioase.Zona Bucovina, ca unitate turistică, este proiectată ca un model dinamic de dezvoltare şi se înscrie în procesul de înnoire calitativă prin preocuparea de punere în valoare, la un nivel din ce în ce mai înalt, a bogatelor resurse de care dispune.

Bucovina este un spaţiu cultural tânăr şi nealterat, un spaţiu cu vocaţie culturală europeană, o promisiune de excelenţă a culturii române. Sunt, în România, spaţii culturale care au obosit. Care nu mai pot aduce nimic nou în cultură, care respiră numai prin nările trecutului. Bucovina poate aduce, la masa culturii române, anvergura şi excelenţa unui spaţiu care, din destin periferic, şi-a păstrat aerul tonic al tinereţii cultu-rale. Bucovina nu a avut vreme să fie macerată de malaxorul care destramă eroi şi tradiţii. Aici, cultura română respiră tânăr şi liber, fără inhibiţii, fără „eroi civilizatori”, fără „modele” culturale autoritariste. În viziunea de marketing turistic, potenţialul turistic face parte integrantă din oferta turistică, una din cele două laturi, alături de cererea turistică, ale pieţei turistice.

Întregul cadru natural al Bucovinei constituie un adevărat monument al naturii, ce îndeamnă la odihnă şi drumeţie. Odihnitor, însă fără a fi monoton, armonios, şi prietenesc, el dispune de o serie de obiective de mare interes turistic şi ştiinţific, unele ocrotite de lege, altele prin bunul simţ al oricărui turist adevărat.

Proporţionalitatea, etajarea formelor naturale pe verticală, tipologia ecosistemelor, armonia peisagistică a teritoriului justifică până la un punct, definirea lui ca sinteză a geografiei pământului românesc. Cu excepţia caracterului concentric, toate acestea reeditează principalele particularităţi ale cadrului natural al ţării.

2 . Poten ialul turistic al zonei Bucovina ț

Situarea geografică face ca în limitele acestui teritoriu să-şi dea întâlnire elemente biomorfologice specifice centrului, estului şi nordului continentului european. Raportat la marile unităţi geografice ale ţării, teritoriul se suprapune parţial Carpaţilor Orientali şi Podişului Sucevei. De la vest la est, relieful înregistrează o scădere treptată în altitudine, tipurile de forme orientându-se în fâşii cu direcţia nord-sud şi în general, paralele între ele. În ansamblu, teritoriul cuprinde două importante unităţi de relief: regiunea muntoasă, ce reprezintă 2/3 din suprafaţa totală şi regiunea de podiş, în proporţie de 1/3. Regiunea muntoasă se include Carpaţilor Orientali. Este alcătuită din masive, grupe de masive şi complexe de culmi, separate între ele prin culoare adânci şi arii depresionare: masivele Suhard şi Căliman, Obcinele Bucovinei, masivele Giumalău-Rarău, Munţii Stânişoarei, Depresiunea Dornelor, culoarul depresionar Vatra Dornei- Câmpulung Moldovenesc- Gura Humorului.

Munţii care alcătuiesc masivul Suhard se desfăşoară sub forma unui triunghi prelung, situat la vest de Bistriţa Aurie şi dominat de mai multe vârfuri care depăşesc altitudinea de 1600 m: Omu (1931 m), Suhardu (1709 m), Ouşoru (1639 m). Vârfurile cele mai înalte cunosc condiţiile mediului subalpin, cu consecinţe însemnate asupra tuturor elementelor fizico-geografice. Masivul Căliman este cel mai înalt şi cel mai impunător munte vulcanic (Vf. Pietrosu- 2102 m) din ţara noastră şi oferă aspecte de relief aparte, constând din vârfuri ascuţite, forme reziduale curioase, platouri structurale, câmpuri întinse de grohotişuri, cu dispunere radiară faţă de conul vulcanic principal.

Obcinile Bucovinei reprezintă un sistem de culmi muntoase, paralele între ele, orientate NV-SE pe direcţia generală a grupei nordice a Carpaţilor Orientali.

Obcina Mestecănişului se desfăşoară ca o culme prelungă cu altitudini din ce în ce mai scăzute spre SE (Vf. Lucina- 1588 m, Vf. Mestecăniş- 1291 m, Popasul Mestecăniş- 1086 m) şi cu profil transversal asimetric. Obcina Feredeu, care începe din vest seria unităţilor muntoase alcătuite din fliş poartă pe spinarea sa câteva „ cocoaşe “ , dintre care cea mai înaltă este vârful Paşcanu (1479 m).

Obcina Mare la est de valea largă a Moldoviţei, format din numeroase culmi prelungi, care rar depăşesc 1200 m.Sistemul de depresiuni din zona muntoasă constituie importante arii de discontinuitate morfologică faţă de regiunile înconjurătoare înalte, caracterizându-se printr-un relief neted (Depresiunea Dornelor) şi câmpuri de lunci şi terase desfăşurate în lungul văilor (culoarul depresionar Câmpulung Moldovenesc- Gura Humorului; Culoarul depresionar al Moldoviţei). Regiunea de podiş este mai coborâtă în medie cu 200 m faţă de cele mai estice culmi muntoase, fiind alcătuit din platouri structurale, versanţi cu microrelief de alunecare, martori de

eroziune şi denudaţie, văi asimetrice, depresiuni erozivo-denudaţionale, culoare morfologice de vale. Compartiment al Podişului Moldovei, Podişul Sucevei (460 m- denumit astfel după apa Sucevei, care îl străbate prin mijloc) a fost studiat cu interes de mai mulţi geografi, printre care şi V. Bărcăuanu în lucrarea sa Podişul Moldovei- natură, om, economie. El consideră că cele mai importante subunităţi de relief din această regiune sunt: Dealurile piemontane Marginea-Ciungi se întind la poalele Obcinelor spre est, până în albia majoră a Sucevei. Este partea de podiş cea mai fragmentată şi cea mai erodată, ca urmare a apropierii de munte şi a adâncirii reţelei hidrografice. Cota maximă este în dealul Ciungi (692 m). Depresiunea Rădăuţi este aşezată între râurile Suceava şi Suceviţa, în faţa Obcinelor. Ea corespunde treptei celei mai coborâte a Podişului Sucevei, cu o altitudine medie de 360 m. Podişul Suceava-Fălticeni, subunitate înaltă a podişului Ssucevei, este de formă asemănătoare cu masivul deluros Dragomirna, dar de dimensiuni mai mari. Se întinde între culoarele văilor Moldova şi Suceava-Siret, are altitudine de 528 m.

Podişul Dragomirna este cea mai tipică parte a podişului Sucevei prin toate caracteristicile geomorfologice proprii Podişului Moldovenesc: monoclin cu forme structurale (cueste şi platforme), înălţimea medie 450 m, cota maximă este 528 m (Vf. Teişoara). Este cuprins între culoarele văilor Suceava şi Siret.

Depresiunea Liteni este situată în NE Podişului Fălticeni, în bazinul superior al Şomuzului Mare. Are o altitudine de 320 m; văi largi cu fund mlăştinos, cu alunecări de teren şi forme structurale.

Câmpia piemontană Baia este situată în lungul văii extramontane a Moldovei.

Culoarul Văii Siretului are în ţinutul Sucevei 6-8 km lăţime, iar în zona de confluenţă cu râul Suceava ia aspectul unei câmpii aluvionare intracolinare cu o lăţime de peste 12 km. Cea mai înaltă dar şi cea mai fragmentată subunitate de relief o constituie dealurile piemontane Marginea-Ciungi, în timp ce culoarul Văii Siretului, Câmpia piemontană Baia, Depresiunea Rădăuţi reprezintă forme de relief neted, uneori terasat şi cu altitudinile cele mai coborâte.Analizând modul cum se îmbină componentele mediului, regiunea Bucovina se caracterizează printr-un inedit indiscutabil: aici se desfăşoară unul dintre cele mai spectaculoase sisteme de culmi muntoase paralele între ele (Obcinile Bucovinei); aici se întâlnesc interesante sisteme ecosisteme depresionare, cu turbării şi ape subterane mineralizate (Depresiunea Dornelor); aici se află cele mai pitoreşti depesiuni de contact dintre unităţile muntoase şi cele deluroase (Depresiunea Rădăuţi, Cacica, Solca) (N. Pop, 1973)

3. Dezvoltarea durabilă a turismului în zonă

Bucovina, are o faimă turistică pe care doar litoralul românesc o întrece. Ea a fost creată în primul rând de numeroasele monumente ctitorite cu mai bine de 500 ani în urmă, în epoca lui Ştefan Voievod (căruia chiar contemporanii i-au spus „ cel Mare”) şi a urmaşilor săi care s-au străduit să-i continue opera. Ei au reuşit ca alături de „stilul moldovenesc” din arhitectură,

închegat în ultimii ani de domnie a lui Ştefan cel Mare, să creeze „ un stil moldovenesc” şi in pictura murală, strălucit reprezentat de frescele exterioare ale unor biserici.

În Bucovina, aproape fiecare loc are o amintire istorică. Doar aici, la adăpostul munţilor şi codrilor s-au aflat primele capitale ale statului feudal Moldova) Suceava); aici sunt ruinele celor mai vestite şi puternice cetăţi (Cetatea de Scaun a Sucevei); aici s-au înălţat cele mai multe din ctitoriile Moldovei. În acest sens, merită amintită remarca istoricului D. Onciul, care afirmă că „nicăieri pe tot pământul romanesc nu se afla pe un spaţiu atât de mic, atâta bogăţie de istorie romaneasca, atâta bogăţie de amintiri scumpe ale trecutului”.

Potenţialul turistic antropic, ca de altfel şi cel natural se constituie ca un factor fundamental de dezvoltare a turismului. Potenţialul turistic, conform teoriei lui N. Ceangă, cuprinde totalitatea factorilor de atracţie aparţinând cadrului natural şi antropic, valorificaţi prin intermediul angajărilor turistice. Ei generează fluxuri turistice cu arii de provenienţa interne sau internaţionale, ce se deplasează către arii de destinaţie, unde „consuma” într-o maniera aparte, turistică, produsul turistic, rezultat din potenţial şi amenajarea acestuia.

Componentele patrimoniului turistic antropic au intrat în aria de interes turistic pe măsura manifestării tendinţei omului modern de a se cunoaşte pe sine prin cunoaşterea celor mai reprezentative realizări ale umanităţii, din cele mai vechi timpuri si până astăzi.

Este un reflex firesc care marchează grupuri tot mai mari de persoane si care determină astfel intrarea în circuitul cunoaşterii, prin turism, a unor noi destinaţii şi obiective. Acestora li se adaugă şi calitatea de atractivitate turistică, care deşi complementară sau derivată (faţă de funcţia sau destinaţia iniţială) poate deveni dominantă şi cu efecte benefice multiple.

Intrarea în aria de interes şi apoi în circuitele turistice consacrate este marcată în România încă din a doua parte a secolului al XIX-lea, când aşezăminte şi unele localităţi devin puncte de interes pentru turismul elitist. Fenomenul se accentuează în perioada interbelica şi mai ales in ultima jumătate a secolului trecut, cu un dublu impact: intrarea în aria de interes a tot mai multor categorii de obiective antropice (cetăţi feudale, mănăstiri fortificate, biserici cu valoare artistică, monumente comemorative , muzee, case memoriale, instituţii de cultură şi artă) şi implicarea unui număr tot mai mare de persoane, aparţinând la categorii umane variate. Aceasta componentă importantă a potenţialului turistic si-a adus astfel o contribuţie esenţială la individualizarea turismului de masă, o altă caracteristică a timpurilor actuale.

Atractivitatea turistică a obiectivelor de natură antropică are o conotaţie complexă. În primul rând, se impune mai ales prin componentele aparţinând timpurilor istorice, prin simbolistică determinând impactul emoţional pentru realizări ale trecutului , care nu reprezintă decât jaloane în formarea civilizaţiei româneşti actuale. În al doilea rând , obiectivele în sine reprezintă realizări efective cărora, caracteristicile lor structurale precum dimensiunea şi materialul de construcţie utilizat, stilul, forma, culoarea, ornamentele le atribuie calităţi cum ar fi unicitatea sau originalitatea, ineditul. Ele rezulta fie din soluţiile de edificare sau prezentare fie din modul de amplasare intr-un context natural sau antropic care le evidenţiază valenţele. Un atribut deloc neglijabil este şi acela al vechimii, al apartenenţei la o anumită epocă social istorică, deoarece este ştiuta o alta trăsătura a omului modern. Ea constă în faptul de a găsi adeseori suport

moral în evadarea într-un trecut considerat ca ideal sau sursa de inspiraţie de creaţie sau cunoaştere.

Întregul ansamblu al obiectivelor de natură antropică alcătuieşte un potenţial valorificabil din punct de vedere turistic, în mod diferenţiat; ca intensitate sau modalitate. El ţine de civilizaţia materială, de cultură, de esenţă spirituală, realizate în mod treptat în condiţii social istorice diferite, toate dând adevărata măsură a valorilor autentice ale societăţii.

A. cultural (religios);

- balnear;

- rural;

- de tranzit;

- pentru vânătoare i pescuit;ș

- pentru echita ie;ț

- pentru sporturi de iarnă;

- pentru sporturi extreme;

- de congrese i reuniuni;ș

- de recreere, odihnă i agrement;ș

- ecoturism

A. Turismul i pelerinajul religiosș

inuturile Bucovinei înglobează pagini de istorie, tradi ii i obiceiuri străvechi, monumenteȚ ț ș unice i meste uguri specifice, ctitorii medievale care atestă o permanen ă spirituală i istorică aș ș ț ș locuitorilor acestor meleaguri. Zona este presărată pe toată întinderea ei cu biserici i mănăstiri renumite pentru picturile exterioreș i interioare, edificii unice în lume (au primit în 1975 premiul „Mărul de Aur” acordate de Uniuneaș

Interna ională a Jurnalistilor i Scriitorilor din Turism). ț ș Mănăstirile au fost ridicate aproape toate în secolele XV – XVI în timpul domniei voievozilor tefan cel Mare i Petru Rare . Fiecare dintreȘ ș ș acestea are o culoare dominantă („albastrul de Vorone ”, „verde de Sucevi a” etc.) i prezintă sceneț ț ș unice prin compozi ia lor grafică, scene care descriu scene importante din religie sau care oglindescț momente din istoria Europei (Cucerirea Constantinopolului la Humor, Geneza la Vorone .ț

B. Vânătoarea i pescuitul ș

Vânătoarea i pescuitul i-au găsit din totdeauna condi ii, datorită varietatii formelor de relief,ș ș ț desimii re elei hidrografice, gradului mare de împădurire a suprafe ei jude ului.ț ț ț

Suceava detine cel mai mare fond de vânatoare din ară:ț- Mun ii Bistritei;ț- Rarăul;- Giumalăul;- Călimanul;- Suhardul. În podis, se vânează (pe lângă unele răpitoare), iepurele i în ultima vreme fazanul (Patrau i).ș ț Jude ul participă cu peste 18% la planul de carne de vânat pe ară.ț ț

C. Agroturismul

Turismul rural(agroturismul) detine o pondere considerabilă. Acesta este concentrat în jurul zonelor Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Putna, Gura Humorului i în general în localita ileș ț învecinate mănăstirilor. Turismul rural din jude ul Suceava se caracterizează prin mai multi factori determinan i:ț ț dintre cei mai importanti factori am putea aminti: Calitatea peisajului natural i numeroasele obiective turistice de factură religioase. La acestea seș adaugă calitatea aerului i a apelor, mai ales a vestitelor izvoare cu apă minerală.ș Un element cheie este ospitalitatea oamenilor, aceasta trasatură fiind definitorie pentru bucovineni. Datorită unui exces de spatiu în gospodăriile ărănesti (mai ales în zona de munte aț jude ului) există posibilitatea gazduirii turi tilor în gospodărie, acestora oferindu-se camere aranjateț ș i mobilate în stil bucovinean tradi ional, cu elemente folclorice de o valoare deosebită.ș ț

Demn de re inut este faptul că în cadrul gospodăriilor agroturistice sucevene, turi tii au ocazia săț ș servească produse alimentare 100% naturale, fără aditivi, conservan i sau compusi chimici sintetici.ț

D. Turismul cultural

Turismul cultural in România este in general de natura religioasă, practicat în cea mai mare masură de turi tii străini, atra i de frumuse ea i de încărcătura cultural-istorică a obiectivelorș ș ț ș turistice (manastiri, biserici, muzee, etc.). Aceasta forma de turism comportă o latură informa ională,ț turi ti fiind motiva i de ideea de înva a i de a cunoa te lucruri noi despre aceste locuri.ș ț ț ș ș Turismul de pelerinaj, practicat în majoritatea cazurilor de turisti români. Acestia sunt motivati de considerente spirituale si se manifesta mai ales cu ocazia sarbatorilor religioase traditionale (Pasti, Craciun, hramuri bisericesti).

E. Turismul sportiv

Vânătoarea i pescuitul i-au gasit din totdeauna condi ii, datorită varietă ii formelor de relief,ș ș ț ț desimii re elei hidrografice, gradului mare de împădurire a suprafe ei judetului.ț ț Suceava detine cel mai mare fond de vânatoare din tara:- Mun ii Bistritei;ț- Rarăul;- Giumalăul;- Călimanul;- Suhardul.

În podi , se vânează (pe lângă unele răpitoare), iepurele i în ultima vreme fazanul (Pătrău i).ș ș ț Jude ul participă cu peste 18% la planul de carne de vânat pe ară.ț ț

Râurile jude ului oferă condi ii deosebit de favorabile pentru pescuit. În apele de munte, loculț ț principal îl ocupă păstrăvul i lipanul, iar în cele de podi cleanul, mreana, crapul, avatul i tiuca.ș ș ș ș

Călăria se practică la herghelia din localitatea Rădău i, situată pe strada Bogdan Vodă.ț Vizitatorii pot încerca valoarea cailor de rasa în manejul amenajat în incintă. Pe hipodromul de lângă crescătorie se organizează concursuri hipice.

Sporturile de iarnă se practica pe tot cuprinsul zonei, dar in special in statiunea balneo-climaterica Vatra Dornei, care fiind avantajata de pozitia sa (la o altitudine de 802 m ), dispune si de pârtii de schi si săniu e amenajate (pe pantele muntilor Dealu Negru, Runc si Bârnarel). Aici seț găsesc pârtii atât pentru începători, cât i pentru avansa i.ș ț

F. Turismul terapeutic

Turismul în scop terapeutic este practicat în special în depresiunea Dornelor iș Câmpulungului. Prezen a izvoarelor minerale, impun o notă specifică acestei zone. Astfel,ț zăcămintele de ape carbogazoase constau într-un numar de 37 izvoare, care apar pe teritoriul localită ilor: Poiana Cosnei, Dorna Candrenilor, Poiana Negrii, Vatra Dornei, Ortoaia, Saru Dornei,ț Panaci, Glodu, Dârmova, Bro teni. Se mai cunosc surse de ape minerale la Poiana Stampei,ș Dorni oara, Neagra Sarului si Drăgoiasa.ș

Un factor natural care a contribuit si contribuie din plin la dezvoltarea ora ului Vatra Dorneiș i a tinutului înconjurător îl constituie patrimoniul forestier, care numai în zona ora ului acoperăș ș

peste 10.000 ha. După al doilea razboi mondial, ora ul Vatra Dornei s-a dezvoltat pe multiple planuri.ș Farmecului natural al locurilor i s-a adaugat si o plăcuta ambian ă urbanistică: pe lânga vilele iț ș construc iile balneare din trecut s-au ridicat noi edificii balneare i cartiere de blocuri.ț ș Sta iunea Vatra Dornei func ionează în regim permanent i este renumită pentru climatulț ț ș ozonat, nămolul de turbă i izvoarele minerale carbogazoase, sodice i bicarbonate utilizate înș ș tratarea unor afec iuni ale aparatului locomotor, cardiovascular si ale sistemului nervos periferic.ț Izvoarele minerale din zonă erau cunoscute încă din anul 1790, dar primele amenajări în scop terapeutic au avut loc abia în 1845. Spre sfâr itul secolului al XIX lea au început sa fie folositeș băile de namol care utilizau nămolul extras din tinovul de la Poiana Stampei. “Parcul ora ului” situat la poalele Dealului Negru este principala zonă de concentrare aș izvoarelor minerale precum i a institu iilor balneare si turistice. Chiar la intrarea în parc, vizitatorulș ț întâlne te două clădiri, impunătoare prin dimensiuni si prin stilul baroc în care au fost concepute;ș construite în 1895, ele adăpostesc sanatoriul balnear i clubul statiunii, principalele institu ii utilizateș ț de cei veniti la tratament. Sta iunea dispune de doua baze de tratament, cu căzi pentru băi carbogazoase, pentru nămol i cuț ș sec ii de hidroterapie. În sta iune se poate face i cură de teren, pe aleile parcului. Pe lângă curaț ț ș externă, se poate face i cură internă, datorită izvoarelor minerale. Sta iunea dispunea de o capacitateș ț de 1.100 de locuri în vile si complex, urmând ca pe parcursul timpului acest număr să se dubleze. O

nouă bază de tratament i odihnă a ora ului o constituie cea a Hotelului Intus.ș ș Ora ul Vatra Dornei, având teritoriul foarte bogat în ape bicarbonate-ferginoase, esteș considerat ca fiind unul dintre cele mai vechi i mai cunoscute sta iuni balneare din Carpa iiș ț ț Orientali.

Sarea de la Cacica Existen a comunei Cacica este strâns legată de munca ce se desfasoară de la 27 i până la chiarț ș 48 de metri adâncime în interiorul salinei. Ascunse de lumina zilei se află lacul sărat, pe tera piticilorș i imensa sală de dans, ca i altarul Sf. Barbara, sfânta ocrotitoare a lucrătorilor în adâncuri. Aici josș ș

domne te constant o temperatura de 4 grade C.ș Cacica, localitatea cu cea mai semnificativa comunitate poloneză din Bucovina oferă gazduire i „Muzeului Minorită ilor”. 15 august este o dată care trebuie re inută, pentru că atunci esteș ț ț sărbătorită cu mare fast Sf. Maria.

Capitolul III

Studiul de caz Mănăstirile din Bucovina

1. Mănăstirile bucovinene-scurtă prezentare

Originalitatea Bucovinei o formează locaşurile sfinte, alese drept locuri de veşnica odihnă de domnitorii Moldovei, refugii ale credinţei, reprezentând în acelaşi timp autentice opere de artă în care cunoscătorii au găsit o sinteză a inspiraţiei de origine bizantină cu influenţa Renaşterii

occidentale din secolele XV-lea şi al XVI-lea. Ele pot fi considerate şi deţinătoarele multor relicve de artă (manuscrise cu miniaturi strălucite, giuvaeruri, piese de îmbrăcăminte brodate, obiecte religioase de mare preţ aduse de la Muntele Athos) din vremurile cele mai înfloritoare ale voievo zilor moldoveni.

Regiunea istorică BUCOVINA, al cărei teritoriu se întinde astăzi peste zona din apropierea oraşelor Suceava, Campulung Moldovenesc si Rădăuţi din Romania i zona Cernăuţi din Republicaș Ucraina, împreună cu nordul Moldovei a fost denumită şi ”Tara de Sus”. Această zonă oferă privelişti de o rară frumuseţe, la care se adaugă un şirag de mănăstiri ctitorite de foşti mari domnitori şi boieri moldoveni de-a lungul timpului (Muşatinii , Alexandru cel Bun ,Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Ştefan Tomşa, Alexandru Lăpuşneanu, Familia Movileştilor ) fiecare cu culoarea sa specifică , Voroneţ (albastru) , Humor (roşu) , Suceviţa (verde), Moldoviţa (galben) şi Arbore (combinaţie de culori).

Aceste monumente au fost incluse de UNESCO printre capodoperele de artă ale lumii şi de asemenea Federaţia Internaţională de Turism a Jurnaliştilor şi Scriitorilor (FIJET) le-a decernat Premiul internaţional „Pomme d’ or” (1975). Demne de amintit sunt : Mănăstirea Voroneţ (1488), Ctitoria lui Ştefan cel Mare, Biserica Arbore(1503)-hatmanul Luca Arbore, Mănăstirea Humor (1530) , Ctitoria logofătului Teodor Bubuiog, Mănăstirea Moldoviţa (1532), Ctitoria lui Petru Rareş, Mănăstirea Suceviţa, Ctitoria boierilor Movileşti. Acestea sunt singurele biserici pictate, conservate ca atare, monumente de importanţă universală. Ele au fost pictate în epoca lui Petru Rareş, la iniţiativa vărului său, Mitropolitul Grigore Roşca, la Şcoala de pictori moldoveni ce luase fiinţă la Voroneţ. Frescele exterioare, „de o mirifică exuberanţă cromatică” sunt comparate, ca valoare artistică cu picturile murale de la San Marco din Veneţia. Voroneţul este cea mai valoroasă prin picturile sale monumentale, prin amploarea şi efectul lor decorativ, fiind situată de istoricii de artă înaintea bisericilor din Athos şi Pisa. Suceviţa, care prin fresce continua tradiţia lui Petru Rareş, încheie seria marilor monumente din epoca formării şi apogeului stilului moldovenesc. Compoziţia culorilor (albastru de Voroneţ , roşul de Humor, galbenul de Moldoviţa şi verdele de Suceviţa – culorile de fond ale frescelor) a rămas încă necunoscută iar prospeţimea picturilor este nealterat. Aceste mănăstiri prezintă scene unice prin compoziţia lor grafică scene care descriu scene importante din religie sau care oglindesc momente din istoria Europei (Cucerirea Constantinopolului la Humor, Geneza şi Judecata de apoi la Voroneţ, Scara virtuţilor la Humor).

Opera artiştilor moldoveni anonimi este comparată cu operele lui Giotto, Leonard da Vinci sau Michelangelo. Acesta a îndreptăţit pe George Vâlsan (1965) să afirme că :”numai un popor de păstori munteni[…] a putut născoci o astfel de minune artistică, socotită azi ca una dintre cele mai alese realizări artistice populare ale Europei.”

Alte mănăstiri vizitate şi apreciate de turişti sunt Mănăstirea Dragomirna (1609) a lui Anastasie Crimca, Putna lui Ştefan cel Mare(1466) Slatina a lui Alexandru Lăpusneanu(1561) Solca lui Ştefan Tomşa , Probota(1530), Raşca.

La o analiza comparativă din punctul de vedere al vechimii, a funcţiilor, dar mai ales a stilurilor in care au fost realizate , se poate face o diferenţiere în mai multe categorii de aşezăminte religioase. După rangul ecleziastic şi după, modul de funcţionare, acestea pot fi catedrale, biserici, mănăstiri şi schituri.

Dintre acestea o atenţie deosebită a fost acordată mănăstirilor. Mănăstirile şi schiturile adiacente lor sunt presărate mai ales din partea de vest şi de nord a Moldovei, apărând la apus trecătoarea Bistritei, iar la nord trecătoarea Prutului cu drumurile lor de comerţ şi propaganda între Apus şi Răsărit. Acest lucru se explică prin faptul că biserica ortodoxă, sprijinită de voievozi, boieri şi de întreg poporul, a aşezat mai cu seamă spre hotarul de Apus şi Miaza-noapte a ţării fortăreţe naturale de apărare a credinţei (mănăstiri pentru stăvilirea primejdiei romano-catolice şi pentru întărirea ortodoxismului).

O alta forma de aşezări monahale o reprezintă schiturile, edificii de mici dimensiuni, ce adăpostesc un număr redus de călugări, situate în poziţii greu accesibile în special în zona de munte. Multe dintre ele prezintă atractivitate datorita literaturii populare care circula pe baza lor, ca de exemplu Chilia lui Daniil Sihastru, a picturilor realizate şi a unei vieţi monahale ascetice, caracterizată de post priveghere şi rugăciune.

Bisericile în Bucovina că de altfel şi în Ţara Româneasca, se remarcă nu atât prin dimensiuni cât mai ales prin unitatea compoziţiei, prin armonia intre dimensiuni, influentele bizantine, precum şi prin pictura murală interioară sau exterioara. Ele au avut un rol important după secolul al XV-lea atât pe plan cultural cât şi istoric. Multe dintre ele sunt ctitorii voievodale şi în perioada lui Ştefan cel Mare au reprezentat tot atâtea marcări ale războaielor şi victoriilor sale. Se impune biserica Bogdana, Ctitoria Muşatinilor, şi Necropola Domnească, considerată cea mai veche construcţie medievală de zid din Moldova.

La Suceava în cadrul celor câteva zeci de biserici se remarcă bisericile Mirăuţi, Sfântu Gheorghe, Sfântul Dumitru, Zamca.

Bucovina cuprinde „ un sobor de locaşuri sfinte”, dovezi ale evlaviei românilor căci toate au fost întemeiate de voievozi, preoţi, negustori, sau răzeşi români. Primul care a cercetat numărul mănăstirilor şi schiturilor în Bucovina a fost Aaron Pumnul, conform Fondului Religionar din Bucovina (1865). El a ajuns la concluzia că în acest ţinut şi-ar duce existenţa 23 de mănăstiri şi schituri.

Bucovina înseamnă pentru fiecare turist în parte o experienţă extraordinară şi în acelaşi timp o călătorie obositoare, care se recomandă a fi făcută în timp. Acest circuit nu poate începe decât din oraşul Suceava.

Oraşul Suceava, oraş reşedinţă de judeţ este un oraş vechi, mândru de trecutul său. „Această bătrâna cetate de scaun, după ce a cunoscut strălucirea, a ajuns un fel de târg de interes mai mult local care păstrează din trecut numai bisericile şi ruinele cetăţii.” Astfel caracteriza Enciclopedia României din 1938, oraşul Suceava, devenit astăzi un important centru turistic şi recunoscut datorită obiectivelor sale de mare atractivitate turistică, dar şi datorită binecunoscutei ospitalităţi bucovinene.

Cel mai însemnat edificiu religios, vizitat de numeroşi turişti români şi străini este Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, unde se găsesc moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava aduse de la Biserica de la Mirăuţi. Hramul bisericii este „Sfântul Gheorghe” (23 aprilie), dar sărbătoarea propriu-zisă care atrage mii de turişti, este scoaterea sfintelor moaşte pe 24 iunie.

Mănăstirea se află chiar în centrul oraşului. Zidirea ei a durat opt ani fiind începută în 1514 de către fiul lui Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Orb şi terminată de Ştefăniţă, (1522).

Clădirea este impunătoare, repetând cu mici deosebiri forma şi stilul bisericii lui Ştefan cel Mare de la Mănăstirea Neamţ. Nu lipsesc decorul policrom, realizat prin cărămizi şi discuri smălţuite, însă apar şi decorul prin frescă. Deşi podoaba picturală a exteriorului (realizată în 1534) s-au păstrat urme doar pe peretele sudic. În schimb, în interior se păstrează pictura originală, care actualmente se află în lucrări de restaurare. Sunt remarcabile frescele din altar şi naos, care au fost curăţate fără a fi refăcute. Deosebit de valoros este tabloul votiv şi în special portretul lui Ştefăniţă Vodă. Picturile din pronaos şi din pridvor sunt mai puţin valoroase, suferind de pe urma spălării şi fiind pe alocuri repictate.

În interiorul bisericii se află racla moaştelor Sfântului Ioan cel Nou, împodobită cu 12 plăci de argint gravate, aşezate pe lemn de chiparos din secolul al XV-lea. Gravurile înfăţişează, ca şi frescele mai noi din pridvor, scene din viaţa Sfântului Ioan cel Nou.

În Spatele parcului central al oraşului, înconjurată doar de construcţii noi, se află Biserica Învierii, zidită în 1551, de Elena Rareş. Ea este o copie a bisericilor orăşeneşti cu plan mixt din epoca lui Ştefan cel Mare, (Sfântul Ioan din Piatra Neamţ). Are însa o formă mai greoaie şi este realizată cu materiale inferioare.

Tot în centrul oraşului, chiar pe locul unde s-au aflat curţile domneşti din Suceava, se află Biserica Domniţelor cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie). Ea a fost zidită în 1643 de Vasile Lupu ca paraclis a palatului domnesc. Construcţia are proporţii mici, dar armonioase fiind încoronată de o turlă zveltă. Ea este ridicată pe un plan simplu, dreptunghiular, interiorul este tratat unitar, împărţirea tradiţionala în pronaos, naos şi altar, fiind mai mult simbolică. Clopotniţa, lipită pe partea nordică, dăunează aspectului general al monumentului.

Mai spre vest nu departe de locul Curţii Domneşti se afla Ctitoria lui Petru Rareş, Biserica Sfântul Dimitrie (26 octombrie ziua în care se sărbătoreşte hramul). Construcţia a durat doi ani (1534-1536), o prima clădire dărâmându-se din motive necunoscute. Are un plan triconic şi seamănă cu o alta clădire a lui Petru Rareş, Moldoviţa, doar că la Suceava pridvorul este închis. Biserica are o construcţie monumentală: 36 metri lungime şi 16 metri lăţime. Faţadele au fost acoperite în întregime cu fresce dar nu s-au păstrat decât parţial pe turlă. Momentan se afla în lucrări de restaurare în ceea ce priveşte pictura interioară. Catapeteasma a fost lucrată în foiţă de aur. În partea de răsărit a bisericii se află un masiv turn de clopotniţa. El a fost construit în 1561 de Alexandru Lăpuşneanu şi înălţat cu un etaj în secolul al XIX-lea, când a fost folosit ca foişor de foc. Acum se află şi el într-un program naţional de restaurare iniţiat de Ministerul Culturii şi Cultelor.

Pe o străduţa care se îndreaptă din centrul oraşului spre Cetate se află Biserica Mirăuţi, numită astfel fiindcă aici erau unşi „mireuţi” voievozii Moldovei. Prima construcţie a fost ridicată probabil în secolul al XIV-lea de Petru Muşat, biserica existând în 1401, când s-au adus la Suceava moaştele Sfântului Ioan cel Nou. Ea a fost reconstruită în totalitate în secolul al XVII-lea, iar la sfârşitul secolului al XIX-lea ea a fost restaurată de K.A. Romstorfer.

Mănăstirea-cetate Zamca se situează în zona armenească a oraşului dincolo de piaţa comerciala a oraşului. Construcţiile actuale datează de la începutul secolului al XVII-lea , o inscripţie pe turnul intrării indicând anul 1606. Biserica ridicată pe plan dreptunghiular se află în mijlocul unor incinte de forma unui patrulater neregulat . Zidurile sunt întărite cu contraforturi spre exterior şi interior, dar nu au turnuri la colţuri. Pe latura răsăriteană se află turnul intrării, iar pe cea apuseană o construcţie combinată ingenios cu rol dublu: turn de apărare şi paraclis.

Părăsind oraşul prin cartierul Iţcani şi urmând drumul E 85, orice turist îşi poate desfăşura periplul spre obiectivele turistice din Bucovina. După trecerea pasarelei peste calea ferată, la dreapta se desprinde o şosea asfaltată care conduce la Mănăstirea Dragomirna.

Într-adevăr, nu există alt loc pe pământ în care se afla un astfel de grup de biserici, cu o aşa de înaltă calitate a frescelor exterioare.vocabular al limbii romane. În majoritatea cazurilor, bisericile au fost întemeiate ca loc al familiilor nobile pentru îngropare. Deşi urmând programul iconografic canonic, fiecare pictor a interpretat scenele în feluri uşor diferite. Folosind culori precum Albastrul de Voroneţ, Roşul de Humor sau Verdele de Arbore, pictorii (majoritatea necunoscuţi) au descris poveştile biblice ale pământului şi ale raiului, scene din viaţa Sfintei Fecioare şi a lui Iisus Hristos, povestiri despre începuturile omenirii şi viaţa după moarte. Prima dată, scenele au fost pictate pe pereţii interiori, apoi extinse către pereţii exteriori. Motivele pentru astfel de scene vaste erau atât religioase, cât şi didactice: pentru a promova ortodoxismul şi pentru a educa oamenii de rand.

2. Perspective de dezvoltare a turismului religios în Bucovina

Potenţialul turistic al Bucovinei nu aste suficient valorificat şi nici serviciile turistice nu sunt diversificate, în acest caz se asistă la o devansare a amenajărilor turistice de către fluxul de turişti.

Pentru Bucovina există o serie de proiecte ce privesc dezvoltarea turismului, toate incluse în programul “ Bucovina de aur “ iniţiat de Ministerul Turismului din anul 2000.

În anul 2003 a fost propus proiectul “ Ştefan cel Mare- 500 “ dedicate integral obiectivelor istorice şi religioase din judeţul Suceava, deşfăşurat cu ocazia împlinirii în 2004 a 500 ani ce la moartea marelui voievod Ştefan. Sunt pregătite mari manifestări în toate ctitoriile lui Ştefan cel Mare şi mai ales la Mănăstirea Putna, manifestări ce vor antrena” valuri ” de sute de mii de turişti. Statul român a acordat suma de 1.800.000.000 pentru realizarea acestui program. Un alt proiect “Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de turism în Bucovina” vine în întâmpinarea nevoii unei infrastructuri mai perfecţionate, atât pentru sezonul cald cât şi pentru cel rece. Proiectul beneficiază de finanţare nerambursabilă de aproximativ două milioane de Euro din partea Uniunii Europene, acordate prin programul PHARE 2000.26

Toate acestea programe au în comun o serie de obiective. Bogatul şi variatul potenţial al Bucovinei impune măsuri de dotare şi organizare din ce în ce mai ample la nivelul

26 Epuran, Gh., 1968, “Circuit în Moldova de Nord”, Ed. Meridiane, Bucureşti

cerinţelor turismului modern. Unul dintre elementele cele mai importante în exploatarea turistică îl constituie reţeaua de drumuri care leagă între ele diferite obiective. De aceea se propune acordarea unei atenţii deosebite dezvoltării şi modernizării infrastructurii de transport. La fel de importante sunt şi lucrările de întreţinere şi restaurare a monumentelor culturale şi de artă.

Eforturi considerabile se depun şi pentru încurajarea agroturismului prin amenajarea de case în reţeaua agroturistică din Voroneţ, Mănăstirea Humorului, Putna, Vatra Moldoviţei, care să asigure servicii de cazare şi masă în conformitate cu bine cunoscuta ospitalitate bucovineană.

Pentru turismul rural se manifestă încă o cerere relativ scăzută, această situaţie fiind deteriorată de lipsa mijloacelor financiare în cazul turiştilor români si de insuficienta promovare în rândul turiştilor străini.

De altfel, toate aceste obiective incluse în programele referitoare la dezvoltarea turismului cu precădere cel religios trebuie să fie susţinute de o eficientă campanie publicitară, atât la nivel de judeţ, cat şi în întreaga ţară şi străinătate.

Salba de mănăstiri din Bucovina reprezintă a doua zonă turistică a României după litoralul Mării Negre. În patrimoniul turistic al ţării ea se impune ca o zonă cu un potenţial turistic de o deosebită importanţă în care se remarcă în primul rând fondul turistic cultural cu momente istorice şi artă feudală.27

Bucovina cu aşezările în care au existat reşedinţe sau domenii voievodale a devenit demult destinaţie de pelerinaj. Extraordinarele lăcaşe aflate în patrimoniul UNESCO, mănăstirile Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Arbore, Humor sau Probota nu încetează să uimească cu frescele exterioare ce datează de aproape 500 de ani. Ele înseamnă povestea unor voievozi care au vrut să-i mulţumească lui Dumnezeu. Între ei întotdeauna pomenit primul este Ştefan cel Mare ziditor aproape a 50 de biserici.

Turismul cultural din România este în general de natură religioasă, practicat de turişti români şi stăini atraşi de frumuseţea şi de încărcătura cultural istorică a obiectivelor turistice (mănăstiri, biserici, schituri, chilii, muzee). Această formă de turism comportă şi o latură spirituală pentru turiştii români , în general oameni simplii şi una informaţională mai ales în cazul turiştilor străini şi al turiştilor români (intelectuali, studenţi, elevi) motivaţi de ideea de a învăţa şi de cunoaşte lucruri noi despre locurile vizitate.

Cea mai vizitată dintre mănăstiri este Mănăstirea Voroneţ. Mănăstirea Putna se remarcă prin cea mai importantă bază de cazare care se află în lucrări de extindere. E a se pregăteşte pentru manifestările din 2004, ocazionate de împlinirea a 500 de ani de la moartea ctitorului Mănăstirii Putna, Ştefan cel Mare.

27 Glăvan V. (2006), Potenţialul turistic şi valorificarea sa, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti

În perioada de după revoluţia din decembrie 1989, turismul religios s-a dezvoltat mai mult ca urmare a afirmării credinţei, a liberei circulaţii, dar şi a programelor de promovare ele turismului. Aşadar, numărul turiştilor români şi străini a crescut de la un an la altul, ponderea turiştilor români fiind mereu mai mare.

Ca urmare a intensificării acestor forme de turism, care implică un număr din ce în ce mai mare de persoane, a luat fiinţă agroturismul (turismul rural), aflat încă în studiu incipient. Pentru pensiunile turistice şi fermele agroturistice se înregistrează o cerere mult mai mică raportat la oferta turistică (potenţialul turistic şi capacitatea de cazare existentă). Pe de o parte este vorba de lipsa mijloacelor financiare, mai ales în cazul turiştilor români, iar pe de altă parte un aspect negativ esenţial îl reprezintă promovarea insuficientă în străinătate a obiectivelor turistice religioas.

Potenţialul turistic al Bucovinei nu este suficient pus în valoare, iar serviciile turistice nu sunt foarte diversificate. Acestea sunt motivele principale pentru care asistăm la o devansare a amenajărilor turistice de către fluxul de turişti. În codiţiile unei valorificări juste agroturismul ar constitui o adevărată investiţie profitabilă.

În cazul turismului religios nu se poate vorbi despre o evidenţă strictă a turiştilor pentru că nu există o statistică exactă a acestor date. Cifrele utilizate au fost culese de la maicile stareţe sau de maicile-ghizi, care s-au orientat după numărul de bilete vândute sau după însemnările din cartea de impresii.

În general media anuală a turiştilor care vizitează mănăstirile din Bucovina este de 100.000 de turişti. Acest număr poate să crească dacă se vor lua măsuri în ceea ce priveşte dezvoltarea şi diversificarea bazei de cazare, mai ales în incinta mănăstirilor, modernizarea căilor de acces la obiectivele turistice şi a mijloacelor de transport, precum şi organizarea mai bună a reţelei ce oferă ghiduri, albume, pliante în vederea promovării obiectivelor turistice de natură religioasă.

3. Infrastructura în turismul religios.

Valorificarea superioară a potenţialului turistic şi stimularea activităţii turistice sunt condiţionate de dezvoltarea, perfecţionarea şi diversificarea infrastructurii turistice care are rolul de a satisface cererea turistică prin dotări şi servicii specifice. De altfel, se remarcă relaţii de strânsă dependenţă între mărimea cererii turistice şi gradul de dezvoltare al infrastructurii fiecare dintre cei doi parametri stimulându-se reciproc.

Baza de cazare specifică edificiilor religioase

În cazul turismului religios baza de cazare existentă este în continuă dezvoltare şi modernizare, dar încă intr-un ritm şi un volum nesatisfăcător.

Între introducerea în circuitul turistic a unor obiective şi construirea bazelor de cazare există un paralelism evident. Aceste baze apar ca o rezultantă strictă a cererii turistice, manifestând o mare sensibilitate la variaţiile acesteia. Aşa se explică de ce în ultimii ani , datorită programului de promovare a Bucovinei, au apărut (fie în curţile mănăstirilor fie în satele din jurul acestora) construcţii destinate cazării turiştilor.

Tipologia bazelor de cazare are la origine criterii diverse, în definirea tipurilor ţinându-se seama de mărime, confort, funcţionalitate, perioadă de utilizare, tipul de turism pe care-l deservesc. Astfel, în cazul turismului religios se detaşează casele de oaspeţi din incinta mănăstirilor, precum şi cabanele şi vilele turistice ce au în program vizite sau excursii la mănăstiri. Mai recent, au început să se remarce şi bazele de cazare secundare, integrate domeniului turistic temporar şi la un nivel modest de funcţionalitate, cum ar fi pensiunile urbane şi rurale fermele agroturistice. Astfel, în Bucovina la nivelul anului 2001 existau 71 de structuri de cazare folosite de către turiştii veniţi să viziteze mănăstirile din acest ţinut dintr-un total de 96. În acelaşi an, capacitatea de cazare turistică existentă era de 5534 locuri, ceea ce reprezintă doar 3% din capacitatea naţională. Cu această medie Bucovina rămâne în urma unor regiuni turistice de prim ordin ca litoralul Mării Negre sau Valea Prahovei.28

În ceea ce priveşte capacitatea de cazare turistică a mănăstirilor, aceasta este redusă. Există mănăstiri, ca de exemplu Mănăstirea Suceviţa care nu deţin spaţii de cazare.

Orice turist primeşte din partea mănăstirii adăpost şi mâncare pentru maxim trei zile. Pentru o perioadă îndelungată, turistul trebuie să plătească o suma de 200 000 lei. Actul turistic se materializează, în acest caz; din punct de vedere economic numai o dată cu funcţionarea acestor baze de cazare pe anumite tarife, pentru că astfel, limitarea turismului doar la simpla vizitare a mănăstirilor este sinonimă cu realizarea componentei culturale, fără nici o eficienţă pe planul încasărilor.

Mănăstirile şi bisericile din oraşul Suceava nu deţin baza de cazare proprie, turiştii putând fi cazaţi în hotelurile din oraş: Bucovina, Arcaşul, Balada, Gloria, Zamca, Suceava, toate de două stele. După afirmaţiile preotului-călugăr Nicodim, ghidul Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou, că în urmă cu câţiva ani a existat aici o bază de cazare de câteva zeci de locuri. Momentan, nu mai există decât chiliile celor 20 de călugări şi casa P. S. Pimen. La hramul mănăstirii (24 iunie) cei mai mulţi turişti, veniţi îndeosebi din Maramureş, înnoptează sub cerul liber, în curtea mănăstirii.

În urma cercetărilor de teren, capacitatea de cazare turistică din incinta mănăstirilor este de circa 400-450 locuri.

Mănăstirea Putna este ansamblul mănăstiresc cu cea mai complexă bază de cazare, actualmente aflată în curs de dezvoltare. După afirmaţiile părintelui Nicolae, ghidul muzeului mănăstirii, baza de cazare se constituie din Arhondaric ce dispune de 80 de locuri şi din hotelul mănăstirii, construit după revoluţie în afara incintei mănăstireşti, pe partea dreaptă. Este o clădire modestă cu două niveluri, cu baie proprie, care poate adăposti 210 turişti. Camerele sunt cu mai multe paturi, unele fiind rezervate femeilor, iar altele bărbaţilor.

În timpul sezonului sunt date în folosinţă câteva căsuţe din lemn. Casa de oaspeţi este destinată personalităţilor. Comparativi cu celelalte mănăstiri, această bază de cazare este destul de extinsă.

28 Epuran, Gh., 1968, “Circuit în Moldova de Nord”, Ed. Meridiane, Bucureşti

Deşi dotarea este foarte simplă, aspectul camerelor este plăcut şi primitor. Ele nu au decât o masă, câteva paturi, iar pereţii sunt împodobiţi de icoane, şi scoarţe specifice Bucovinei.

Mănăstirea Suceviţa spre deosebire de Mănăstirea Putna, în afara chiliilor celor 60 de călugăriţe nu deţine alte structuri de cazare. După afirmaţiile Maicii Ştefania majoritatea turiştilor care vor să înnopteze aici au la dispoziţie hanul turistic Suceviţa din vecinătatea mănăstirii cu o capacitate de 124 locuri.

Pentru Mănăstirea Moldoviţa după 1990 s-a permis construirea unei gospodării a mănăstirii în care vieţuiesc maicile mai tinere, se cresc animale, se pregăteşte mâncarea. În aceeaşi gospodărie există „Casa pentru închinători” ce se reduce la doua camere cu câte 12 paturi. Lângă această gospodărie există o vilă cu doua etaje destinată vizitatorilor de seamă, cum a fost cazul vizitei recente din luna mai 2003 a Prinţului Charles al Marii Britanii. Maica Tatiana afirmă că aceste construcţii au obţinut cu greu permisiunea de a fi construite deoarece lângă un monument istoric precum Moldoviţa nu se poate construi decât la o distanţă minima de 200 metri.

Bazele de cazare din Mănăstirile Voroneţ şi Umor sunt minime, acestea fiind compensate de gospodăriile ţărăneşti dornice de a caza turişti dar şi de apropierea oraşului Gura Humorului. În Mănăstirea Dragomirna baza de cazare este aproape inexistentă existând totuşi câteva amenajări pentru turişti. Momentan mănăstirea a rămas fără sursă de apă, datorită secării lacului Dragomirna.

Mănăstirea Râşca oferă turiştilor cazare într-o clădire situată în faţa bisericii mănăstirii. Ea are 14 camere cu câte două sau 3 paturi. Această capacitate de cazare se dovedeşte a fi foarte mică în comparaţie cu cererea turistică, motiv pentru care este necesară rezervarea prin telefon.

Mănăstirea Probota are o capacitate de cazare de 30 de locuri rezervarea făcându-se tot prin telefon. Celelalte mănăstiri au bază de cazare cu o capacitate foarte redusă. Unele sunt situate în oraşe (Siret, Rădăuţi) unde există hoteluri pentru cazare, altele aflându-se în zone unde este dezvoltat agroturismul. Datele obţinute de la mănăstiri sunt pur orientative, neexistând o statistică propriu-zisă a capacităţii de cazare. Peste 60% din turiştii străini doresc să fie cazaţi, în timpul vizitei lor în incinta mănăstirii ei fiind interesaţi în mod deosebit de tradiţiile şi obiceiurile religioase româneşti.

4. Trasee turistice

Pentru vizitarea mănăstirilor din Bucovina se recomandă câteva trasee29

1. Suceava-Dragomirna-Rădăuţi-Putna-Marginea-Suceviţa-Vatra-Moldoviţei-Câmpulung Moldovenesc-Voroneţ-Mănăstirea Humorului-Stupca-Suceava (262 km).

29 Epuran, Gh., 1968, “Circuit în Moldova de Nord”, Ed. Meridiane, Bucureşti

2. Suceava-Dragomirna-Rădăuţi-Putna-Marginea-Suceviţa-Vatra Moldoviţei-Câmpulung Moldovenesc-Vatra Dornei-Zugreni-Broşteni-Pasul Tarniţa-Voroneţ-Mănăstirea Humorului-Stupca-Suceava (380 km).

3. Suceava-Stupca-MănăstireaHumorului-Voroneţ-Gura Humorului-Mălini-Baia-Fălticeni-Probota-Suceava (280 km).

4. Suceva-Fălticeni-Baia-Mălin-GuraHumorului-Voroneţ-Mănăstirea Humorului-Stupca-Suceava (161 km)

5. Suceava-Stupca-Mănăstirea Humorului-Voroneţ-Câmpulung Moldovenesc-Rarău-Zugreni-Vatra Dornei-Câmpulung Moldovenesc-Vatra Moldoviţei-Suceviţa-Marginea-Putna-Rădăuţi-Arbore-Cacica-Dragomirna-Suceava (400 km).

6. Fălticeni-Râşca-Baia-Mălini-Voroneţ-Mănăstirea Humorului-Suceava-Fălticeni (200 km).

7. Rădăuţi-Putna-Marginea-Suceviţa-Vatra Moldoviţei-Vama-Voroneţ-Mănstirea Humorului-Cacica-Solca-Arbore-Rădăuţi (234 km).

8. Câmpulung Moldovenesc-Vatra Moldoviţei-Suceviţa-Marginea-Putna-Rădăuţi-Arbore-Solca-Cacica-Mănăstirea Humorului-Voroneţ-Slătioara-Câmpulung Moldovenesc (230 km).

9. Câmpulung Moldovenesc-Lucina-Vatra Dornei-Zugreni-Rarău-Câmpulung Moldovenesc (175 km).

10. Câmpulung Moldovenesc-Voroneţ-Gura Humorului-Cacica-Solca-Arbore-Rădăuţi-Putna-Marginea-Suceviţa-Vatra Moldoviţei-Câmpulung Moldovenesc (235 km).

11. Gura Humorului-Mănăstirea Humorului-Cacica-Solca-Arbore-Rădăuţi-Putna-Marginea-Suceviţa-Vatra Moldovitei-Vama-Voroneţ-Gura Humorului (200 km).

12. Vatra Dornei-Zugreni-Rarău-Câmpulung Moldovenesc-Vama-VatraMoldoviţei-Suceviţa-Marginea-Putna-Rădăuţi-Arbore-Cacica-Mănăstirea Humorului-Voroneţ-Slătioara-Câmpulung Moldovenesc-Pasul Mestecăniş-Vatra Dornei (335 km).

13. Vatra Dornei-Pasul Mestecăniş-Câmpulung Moldovenesc-Slătioara-Mănăstirea Humorului-Cornul Luncii ( Mălini-Slatina-Baia )-Fălticeni-Suceava-Dragomirna Gura Humorului-Voroneţ-Ostra-Broşteni-Zugreni-Vatra Dornei (330 km).

5. Concluzie

În noianul de transformări produse în viaţa social-economică după al II-lea război mondial introducerea automatizării, folosirea ciberneticii şi tehnicii de calcul în diverse sectoare de activitate, industrializarea agriculturii, conturarea ştiinţei ca ramura de producţie, modernizarea mijloacelor de

transport, societatea omenească, indiferent de forma relaţiilor de producţie, de sistemul social-politic existent, s-a industrializat la scara planetară.

Societăţile industrializate, mai mult sau mai puţin dezvoltate, au ca trăsătura definitorie o importanta concentrare a populaţiei în centre urbane, în cadrul cărora, pe suprafeţe restrânse, se înregistrează aglomerări ale locuitorilor de şcolarizare şi de munca, ale căilor şi mijloacelor de transport, ale familiilor în blocuri de locuinţe.

Societatea industrializată oferă, prin organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, prin tehnologia modernă şi concentrarea întreprinderilor producătoare, posibilităţi nelimitate de creştere a productivităţii muncii, cu multiple efecte pozitive asupra membrilor societăţii, între care: cre tereaș veniturilor şi a puterii de cumpărare, sporirea duratei timpului liber, prin reducerea zilei şi a săptămânii de lucru, prin mărirea concediilor, creşterea speranţei de viaţă, dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor de informare.

Însă, în acelaşi timp, societatea industrializată are şi efecte negative asupra membrilor ei, acestea manifestându-se sub forma agresivităţilor biologice (poluare, lipsa de mişcare), precum şi a celor de ordin nervos (stresul psihic, constrângerile din viaţa socială şi profesională)30.

De aici, şi nu numai, dorinţa şi tendinţa oamenilor societăţii contemporane de a-şi petrece timpul liber călătorind, căutând sau visând la colţuri liniştite din natura, vizitând oraşe şi sate pentru a cunoaşte oameni şi locuri, sau pentru a-şi îngrijii sănătatea. Şi cum numărul populaţiei a crescut considerabil în majoritatea ţărilor, iar influenţa factorilor distanţa-timp a fost diminuata simţitor prin modernizarea mijloacelor de transport, turismul ca modalitate de petrecere plăcută şi utilă a timpului liber a cunoscut o "explozie" fără precedent, constituind una din cele mai remarcabile trăsături ale epocii contemporane.

Turismul reprezintă un fenomen economico-social specific civilizaţiei moderne, puternic ancorat în viaţa societăţii, şi ca atare, influenţat de evoluţia ei. Prin caracterul sau de masa şi conţinutul complet, turismul antrenează un vast potenţial material şi uman, cu implicaţii importante asupra evoluţiei economiei şi societăţii, asupra relaţiilor internaţionale.

Turismul prezintă trăsăturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se, aşa cum apreciază unii autori, într-o ramură a economiei naţionale, ramură. care, prin specificul sau, se integrează în sectorul terţiar.

Referitor la rolul turismului în cadrul economiei naţionale, literatura de specialitate eviden iazăț faptul că el are "un impact considerabil asupra economiilor, societăţilor şi culturilor diferitelor ţări de referinţă".31

30 Cocean., P.(1997),Geografia turismului românbesc.Editura Focul Viu, Cluj Napoca, Biblioteca Facultăţii de Geografie.

31 Glăvan V. (2006), Potenţialul turistic şi valorificarea sa, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti

Turismul joacă un rol important în viaţa economică şi socială, acţionează ca un element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, ca o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultură şi civilizaţie al oamenilor. Turismul prezintă o complexitate în continuă creştere, în plan economic sintetizează rezultatele unui mare număr de activităţi, în plan psiho-social, se constituie ca o modalitate superioara de organizare a timpului liber.

C. BIBLIOGRAFIE

1. George Cristea i Mihai Dăncuș ș – „Maramure un muzeu viu în Centrul Europeiș ”.

2. Pompei Cocean – Geografia turismului, Editura Focul Viu, 2004

3. Stănculescu G. – „Tehnologia turismului”, Editura Oscar Print, Bucure ti 2003ș

4. Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara (2001),România. Potenţial turistic şi turism,

Edit.Univ. Bucureşti, Biblioteca Facultăţii de Geografie

5.

6. Ciangă N. 2001,2002),România.Geografia Turismului(partea întâi)Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, Biblioteca Facultăţii de Geografie.

7. Cocean., P.(1997),Geografia turismului românbesc.Editura Focul Viu, Cluj Napoca, Biblioteca Facultăţii de Geografie.

8. Glăvan, V.(2000),Turismul în România, Edit. Economică Bucureşti, Biblioteca Facultăţii de Geografie.

9. Glăvan V. (2005), Geografia turismului, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti

10. Glăvan V. (2006), Potenţialul turistic şi valorificarea sa, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti

11. Dinu Mihaela (2002), Geografia turismului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

12. xxx (1984), Geografia României, II, Geografia Umană şi Economică, Edit. Academiei

13. Barbu, N., Ionesei L. 1987 Obcinele Bucovinei, Ed. Sport Turism, Bucureşti.

14. Bojoi I. Şi colaboratorii, 1979 Ghid turistic al judeţului Suceava, Ed. Sport Turism, Bucureşti

15. Monoranu, O. , Iacobescu, M., Paulencu, D.,1979, Suceava, mic îndreptar touristic, Ed. Sport Turism, Bucureşti

16. Popp, N.,Iosep, I., Paulencu, D.,1973,Judeţul Suceava,Ed. Academiei RSR, Bucureşti.

17. Opriş, I.,2002, “Monumente istorice din România”, Bucureşti.

18. Epuran, Gh., 1968, “Circuit în Moldova de Nord”, Ed. Meridiane, Bucureşti

19. Ciangă, N., 1998, “Turismul în Carpaţii Orientali –studiu de geografie umană”, Ed. Presa

Universitară,

D. Anexe