UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IA ŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL PROPRIETĂłII

INTELECTUALE

Prof. univ. dr. IOAN MACOVEI

Lect. univ. dr. NICOLETA-RODICA DOMINTE

- SUPORT CURS -

Anul III

Semestrul I

2008 2008

2

CUPRINS

CAP. I. CONSIDERAłII INTRODUCTIVE ..............................................7 1.1. Obiectul dreptului de proprietate intelectuală ...................................7 1.2. Definirea dreptului de proprietate intelectuală ..................................7 1.3. Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală ......................7 1.4. Izvoarele dreptului de proprietate intelectuală ..................................8

1.4.1. Izvoarele interne.........................................................................8 1.4.2. Izvoarele internaŃionale..............................................................9

1.5. Principiile dreptului de proprietate intelectuală ..............................11 1.5.1 Tratamentul naŃional.................................................................11 1.5.2. Dreptul de prioritate.................................................................11 1.5.3. IndependenŃa brevetelor...........................................................12 1.5.4. IndependenŃa mărcilor .............................................................13

CAP. II. MĂRCILE...................................................................................14 1.1. NoŃiuni generale privind mărcile.....................................................14 1.2. Semnele care pot constitui mărci.....................................................14

1.2.1. Numele......................................................................................14 1.2.1. Denumirile................................................................................15 1.2.3. Sloganurile şi titlurile de publicaŃii ..........................................15 1.2.4. Literele şi cifrele.......................................................................15 1.2.5. Elemente figurative...................................................................16 1.2.6. Forma produsului şi forma ambalajului..................................17 1.2.7. Culoarea produsului sau a ambalajului...................................17 1.2.8. Prezentarea sonoră ..................................................................17 1.2.9. Desenul.....................................................................................18

1.3. Clasificarea mărcilor .......................................................................18 1.3.1. Mărcile de fabrică şi mărcile de comerŃ ..................................18 1.3.2. Mărcile de produse şi mărcile de servicii................................18 1.3.3. Mărcile individuale şi mărcile colective..................................19 1.3.4. Mărcile facultative şi mărcile obligatorii.................................19 1.3.5. Mărcile simple şi mărcile combinate.......................................19 1.3.6. Mărcile verbale, mărcile figurative şi mărcile sonore.............20 1.3.7. Mărcile auditive, mărcile vizuale şi mărcile intelectuale........20 1.3.8. Mărcile speciale.......................................................................20

1.4. FuncŃiile mărcii................................................................................22 1.4.1. FuncŃia de diferenŃiere a produselor........................................22 1.4.2. FuncŃia de concurenŃă ..............................................................22

2

1.4.3. FuncŃia de organizare a pieŃei .................................................23 1.4.4. FuncŃia de monopol..................................................................23

1.5. CondiŃii privind protecŃia mărcilor..................................................23 1.5.1. CondiŃii de fond........................................................................23 1.5.2. CondiŃii de formă......................................................................26

1.6. Subiectul dreptului la marcă ............................................................26 1.7. Dobândirea dreptului la marcă ........................................................27

1.7.1. Sisteme de dobândire a dreptului la marcă..............................27 1.7.2. Procedura de înregistrare a mărcii ..........................................28 1.7.3. Durata de protecŃie a mărcii ....................................................30 1.7.4. Reînnoirea înregistrării mărcii ................................................30 1.7.5. Modificarea înregistrării mărcii ..............................................30 1.7.6. Înregistrarea internaŃională a mărcilor ...................................31

1.8. Transmiterea dreptului la marcă ......................................................32 1.8.1. ModalităŃi de transmitere.........................................................32 1.8.2. Înscrierea transmiterii dreptului la marcă...............................34 1.8.3. Transmiterea mărcilor înregistrate internaŃional....................34

1.9. Stingerea dreptului la marcă ............................................................34 1.9.1. Cauzele de stingere a dreptului la marcă.................................34 1.9.2. Radierea înregistrării internaŃionale.......................................36

1.10. Apărarea dreptului la marcă ..........................................................36 1.10.1. Mijloace de drept administrativ.............................................36 1.10.2. Mijloace de drept civil............................................................37 1.10.3. Mijloace de drept penal..........................................................37

CAP. III. INDICAłIILE GEOGRAFICE ŞI NUMELE COMERCIAL ...39 SecŃiunea 1 - IndicaŃiile geografice ............................................................39

1.1. CondiŃii privind indicaŃiile geografice.............................................39 1.2. Dobândirea dreptului asupra indicaŃiilor geografice .......................39 1.3. Drepturile conferite asupra indicaŃiilor geografice..........................40 1.4. Încetarea drepturilor asupra indicaŃiilor geografice ........................40 1.5. Apărarea drepturilor asupra indicaŃiilor geografice ........................41 1.6. Regimul internaŃional ......................................................................41

SecŃiunea 2 - Numele comercial.................................................................42 2.1. Compunere, funcŃii ..........................................................................42 2.2. CondiŃii de fond şi formă.................................................................43 2.3. Dobândire, transmitere ....................................................................43 2.4. Mijloace de apărare .........................................................................44 2.5. Regimul internaŃional ......................................................................44

3

CAP. IV. BREVETELE DE INVENłII ....................................................45 1.1. NoŃiuni generale privind brevetele de invenŃie ...............................45

1.1.1. InvenŃii brevetabile şi invenŃii nebrevetabile...........................45 1.1.2. InvenŃii de produse şi invenŃii de procedee..............................45 1.1.3. InvenŃii principale şi invenŃii complementare..........................46 1.1.4. InvenŃii simple şi invenŃii complexe.........................................47

1.2. Brevetabilitatea invenŃiilor ..............................................................47 1.2.1. Noutatea...................................................................................47 1.2.2. Activitatea inventivă .................................................................48 1.2.3. Aplicabilitate industrială..........................................................48

1.3. CreaŃii nebrevetabile ca invenŃii ......................................................49 1.4. Brevetarea invenŃiilor secrete ..........................................................49 1.5. Brevetare invenŃiilor în străinătate ..................................................49 1.6. Subiectele protecŃiei juridice a invenŃiilor.......................................49 1.7. Titlurile de protecŃie a invenŃiilor....................................................50

1.7.1. Categorii de titluri de protecŃie................................................50 1.7.2. Sisteme de acordare a titlurilor de protecŃie............................51 1.7.3. Durata de valabilitate a titlurilor de protecŃie.........................51

1.8. Brevetul de invenŃie.........................................................................52 1.8.1. Procedura de brevetare a invenŃiei ..........................................52 1.8.2. Drepturile şi obligaŃiile privind invenŃiile................................55

1.9. Transmiterea drepturilor privind invenŃiile .....................................60 1.9.1. Contractul de cesiune...............................................................60 1.9.2. Contractul de licenŃă ................................................................61 1.9.3. Transmiterea succesorală a drepturilor asupra invenŃiilor .....62 1.9.4. LicenŃele obligatorii.................................................................62

1.10. Încetarea drepturilor privind invenŃiile..........................................62 1.10.1. Stingerea drepturilor ce decurg din brevetul de invenŃie.......62 1.10.2. Decăderea titularului din drepturile conferite de brevet .......63 1.10.3. Anularea brevetului de invenŃie..............................................63

1.11. Apărarea drepturilor privind invenŃiile..........................................63 1.11.1. Mijloace de drept administrativ.............................................63 1.11.2. Mijloace de drept civil............................................................63 1.11.3. Mijloacele de drept penal.......................................................64

1.12. ProtecŃia internaŃională invenŃiilor ...............................................65 5.12.1. NoŃiuni introductive................................................................65 1.12.2. Sistemul ConvenŃiei de la Paris..............................................66 1.12.3. Sistemul Tratatului de la Washington....................................66

4

1.12.4. Sistemul ConvenŃiei de la München.......................................66 CAP. V. MODELELE DE UTILITATE, DESENELE ŞI .........................68 MODELELE INDUSTRIALE ...................................................................68 SecŃiunea 1 - Modelele de utilitate .............................................................68

1.1. NoŃiuni introductive.........................................................................68 1.2. ProtecŃia modelelor de utilitate........................................................68 1.3. Regimul internaŃional ......................................................................68

SecŃiunea 2 - Desenele şi modelele industriale ..........................................68 2.1. NoŃiuni introductive.........................................................................68 2.2. Definirea obiectului protecŃiei .........................................................69 2.3. Natura juridică .................................................................................69 2.4. Sisteme de protecŃie.........................................................................69

2.4.1. Sistemul cumulului de protecŃie................................................69 2.4.2. Sistemul cumulului parŃial........................................................70 2.4.3. Sistemul protecŃiei specifice.....................................................70

2.5. CorelaŃia desenelor şi modelelor industriale cu alte drepturi intelectuale..............................................................................................70

2.5.1. Desenele sau modelele industriale şi dreptul de autor............70 2.5.2. Desenele şi modelele industriale şi brevetele de invenŃie ........71 2.5.3. Desenele sau modelele industriale şi mărcile ..........................71

2.6. Subiectele protecŃiei ........................................................................71 2.6.1. Autorul independent.................................................................71 2.6.2. Autorul salariat........................................................................72 2.6.3. Titularul certificatului de înregistrare.....................................72

2.7. CondiŃiile de fond ale protecŃiei ......................................................72 2.7.1. Caracterul industrial...............................................................73 2.7.2. Noutatea..................................................................................73 2.7.3. Caracterul individual..............................................................73

2.8. Desenele şi modelele excluse de la protecŃie ..................................73 2.9. Procedura de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale .......73

2.9.1. Solicitantul certificatului de înregistrare.................................74 2.9.2. Depunerea cererii de înregistrare............................................74 2.9.3. Data depozitului naŃional reglementar....................................74 2.9.4. Efectele constituirii depozitului naŃional reglementar.............74 2.9.5. Examinarea preliminară a cererii de înregistrare...................75 2.9.6. Publicarea cererii de înregistrare............................................75 2.9.7. OpoziŃia persoanelor interesate...............................................75 2.9.8. Examinarea de fond a cererii de înregistrare..........................76

5

2.9.9. Revocarea din oficiu.................................................................76 2.9.10. Eliberarea certificatului de înregistrare................................76 2.9.11. Durata de valabilitate a certificatului de înregistrare...........77

2.10. Drepturi şi obligaŃii........................................................................77 2.10.1. Drepturile personal nepatrimoniale ale autorului .................77 2.10.2. Drepturile patrimoniale ale titularului certificatului de înregistrare.........................................................................................77 2.10.3. Dreptul exclusiv de exploatare...............................................77 2.10.4. Dreptul la despăgubiri ...........................................................78 2.10.5. ObligaŃiile titularului certificatului de înregistrare...............78

2.11. Transmiterea drepturilor privind desenele şi modelele industriale78 2.11.1. Contractul de cesiune.............................................................78 2.11.2. Contractul de licenŃă ..............................................................79 2.11.3. Transmiterea succesorală a drepturilor................................80

2.12. Încetarea drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale....80 2.12.1. Expirarea perioadei de valabilitate........................................80 2.12.2. Anularea certificatului de înregistrare...................................80 2.12.3. Decăderea titularului din drepturi.........................................80 2.12.4. RenunŃarea titularului certificatului de înregistrare..............80

2.13. Apărarea drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale....80 2.13.1. Mijloace de drept administrativ.............................................80 2.13.2. Mijloacele de drept civil.........................................................81 2.13.3. Mijloace de drept penal..........................................................81

2.14. ProtecŃia internaŃională a desenelor şi modelelor industriale ........82 2.14.1. ConvenŃia de la Paris.............................................................82 2.14.2. Aranjamentul de la Haga.......................................................82 2.14.3. ConvenŃia de la Berna............................................................82 2.14.4. Acordul de la Marrakech........................................................82

CAP. VI. DREPTURILE DE AUTOR.......................................................83 1.1. NoŃiuni introductive.........................................................................83 1.2. Subiectul dreptului de autor.............................................................83 1.3. Obiectul dreptului de autor..............................................................83 1.4. ConŃinutul dreptului de autor...........................................................84 1.5. Limitele exercitării dreptului de autor.............................................85 1.6. Transmiterea dreptului de autor.......................................................86 1.7. Apărarea dreptului de autor .............................................................87

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................88

6

7

CAP. I. CONSIDERAłII INTRODUCTIVE

1.1. Obiectul dreptului de proprietate intelectuală Dreptul de proprietate intelectuală este format din dreptul de proprietate industrială şi dreptul de autor. Proprietatea industrială, ca instituŃie juridică, reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile referitoare la creaŃiile intelectuale aplicabile în industrie şi la semnele distinctive ale acestei activităŃi. După o altă clasificare, obiectele proprietăŃii intelectuale sunt încadrate în trei grupe distincte. La cele două categorii de obiecte de proprietate industrială, creaŃiile noi şi semnele distinctive, se adaugă încă una, reprimarea concurenŃei neloiale. Libertatea şi moralitatea activităŃii economice se asigură printr-un ansamblu de dispoziŃii care protejează practicile cinstite în materia industrială şi comercială. Dreptul de autor, ca instituŃie publică, reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile referitoare la realizarea unei opere literare, artistice sau ştiinŃifice. Pentru a fi protejată, opera trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: să fie rezultatul unei activităŃi creatoare a autorului; să îmbrace o formă concretă de exprimare, perceptibilă simŃurilor; să fie susceptibilă de aducere la cunoştinŃa publicului. În cadrul dreptului de autor, elementul caracteristic al creaŃiei intelectuale constă în originalitatea operei.

1.2. Definirea dreptului de proprietate intelectuală Prin dreptul de proprietate intelectuală se înŃelege ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile privind protecŃia creaŃiei intelectuale în domeniile industrial, ştiinŃific, literar şi artistic, precum şi semnele distinctive ale activităŃii de comerŃ. Aspectul pozitiv constă în dreptul titularului de a fi singurul îndreptăŃit să exploateze obiectul dreptului său de proprietate intelectuală. Prerogativa folosinŃei se exercită de titular în mod direct şi nemijlocit. Aspectul negativ constă în dreptul titularului de a interzice altor persoane orice folosinŃă a bunului, fără încuviinŃarea sa. Prin opunerea de către titular a folosinŃei bunului, terŃii au obligaŃia de a nu face nimic de natură a aduce atingere exercitării dreptului de proprietate intelectuală

1.3. Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală reprezintă una din cele mai controversate probleme. În funcŃie de clasificările folosite, punctele de vedere susŃinute în literatura de specialitate pot fi grupate în două mari teorii. Dreptul asupra proprietăŃii intelectuale este apreciat ca un drept de proprietate, sau ca un drept distinct ce formează o categorie specială. După o primă opinie, dreptul de creaŃie intelectuală este caracterizat ca un drept de proprietate, conform dreptului natural. În această concepŃie, creaŃia

8

intelectuală este considerată cea mai personală, cea mai legitimă, cea mai sacră şi cea mai inatacabilă dintre toate proprietăŃile. Teoria drepturilor intelectuale a preconizat ideea unei noi categorii de drepturi. La diviziunea clasică a drepturilor în personale, obligaŃionale şi reale, consacrată de dreptul roman, Edmond Picard a adăugat încă o grupare a drepturilor intelectuale. Ideea drepturilor intelectuale, ca o categorie specială, s-a bucurat de un succes deosebit. Ea a fost preluată şi susŃinută în diverse variante.

Drepturile intelectuale au un caracter patrimonial, conferă titularului un monopol de exploatare şi sunt opozabile erga omnes. Spre deosebire de drepturile reale, drepturile intelectuale au ca obiect activitatea şi gândirea omului.

Drepturile intelectuale au o valoare pecuniară, fără să aibă ca obiect bunuri corporale şi fără să constituie creanŃe în raporturile cu debitorii. Ele sunt formate din creaŃiile intelectuale, literare, artistice, invenŃiile, desenele şi modelele, semnele de atragere a clientelei, numele comercial, emblema, mărcile de fabrică, apelaŃiunile de origină, drepturile asupra clientelei, ca cele recunoscute reprezentaŃilor, agenŃilor de asigurări, membrilor unor profesii liberale. Prin opozabilitatea erga omnes şi caracterul lor imediat, drepturile intelectuale se înrudesc cu drepturile reale.

După o teorie, dreptul asupra creaŃiei intelectuale este un drept complex, care cuprinde în conŃinutul său atributele personale nepatrimoniale şi atribute patrimoniale. Aceste prerogative personale nepatrimoniale şi patrimoniale sunt indisolubil legate între ele, fără să existe un primat al unora asupra celorlalte.

După o altă teorie, dreptul asupra creaŃiei intelectuale este un drept personal nepatrimonial ce dă naştere, pe cale de consecinŃă, şi la drepturi de ordin patrimonial. Drepturile de ordin patrimonial, fiind împletite organic cu cele de ordin personal nepatrimonial, formează un tot unitar.

1.4. Izvoarele dreptului de proprietate intelectuală Dreptul de proprietate intelectuală are două categorii de izvoare: interne şi

internaŃionale. ProtecŃia creaŃiei intelectuale este asigurată pe plan internaŃional de dispoziŃiile ConvenŃiei de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 1883 şi ConvenŃiei de la Berna pentru protecŃia operelor literare şi artistice din 1881. ConvenŃiile cuprind reguli aplicabile prin intermediul legilor naŃionale ale Ńărilor membre, precum şi reguli uniforme aplicabile pe teritoriul Uniunii de la Paris şi Uniunii de la Berna.

1.4.1. Izvoarele interne Principalele izvoare interne, care pot fi grupate, în funcŃie de obiectele

protecŃiei juridice, sunt următoarele: a) în domeniul invenŃiilor:

- Legea nr.64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenŃie, republicată în 2002;

9

- Hotărârea Guvernului nr.499 din l8 aprile 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.64 din l99l privind brevetele de invenŃie, republicată;

- Legea nr.93 din 20 mai 1998 privind protecŃia tranzitorie a brevetelor de invenŃie;

- Normele Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci nr. 211 din 22 septembrie 1998 de aplicare a Legii nr.93 din 1998 privind protecŃia tranzitorie a brevetelor de invenŃie;

- Normele Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci nr. 242 din 18 februarie 1999 privind sprijinirea brevetării în străinătate a invenŃiilor româneşti, modificate şi completate prin Normele nr. 318 din 4 ianuarie 2000.

b) în domeniul desenelor şi modelelor industriale: - Legea nr.129 din 29 decembrie 1992 privind protecŃia desenelor şi

modelelor industriale, republicată în 2002; - Hotărârea Guvernului nr.1171 din 2 octombrie 2003 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129 din 1992 privind protecŃia desenelor şi modelelor industriale, republicată;

c). în domeniul mărcilor şi indicaŃiilor geografice: - Legea nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice; - Hotărârea Guvernului nr. 833 din 19 noiembrie 1998 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice;

d). în domeniul numelui comercial: - Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăŃile comerciale

republicată în 2004; - Legea nr. 26 din 5 noiembrie 1990 privind registrul comerŃului,

republicată în 1998; e). în domeniul dreptului de autor:

- Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe;

- Hotărârea Guvernului nr. 779 din 25 iulie 2002 privind organizarea şi funcŃionarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi a corpului de arbitri;

- Hotărârea Guvernului nr. 1287 din 13 noiembrie 2002 privind numirea corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

1.4.2. Izvoarele internaŃionale

Începând cu secolul al XIX-lea, vocaŃia internaŃională a drepturilor de creaŃie intelectuală a determinat includere în convenŃiile comerciale bilaterale a unor prevederi referitoare la proprietatea industrială.

10

1.4.2.1. ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale Ideea unei reglementări şi Uniuni internaŃionale în domeniul creaŃiei industriale a fost discutată la Congresul de la Viena din 1873, Congresul de la Trocadéro 1878 şi ConferinŃa internaŃională de la Paris din 1880. Acest proiect s-a concretizat la cea de a doua ConferinŃă internaŃională de la Paris, prin încheierea ConvenŃiei pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 20 martie 1883. Prin aceeaşi ConvenŃie, a fost creată şi Uniunea internaŃională pentru protecŃia proprietăŃii industriale, cu sediul iniŃial la Berna, iar din 1960 la Geneva. România a aderat la ConvenŃia de la Paris, revizuită la Bruxelles şi Washington, prin Decretul-Lege nr. 2641 din 17 iunie 1920, ratificat prin Legea din 27 martie 1924. Fiecare dintre Ńările Uniunii trebuie să organizeze un serviciu special de proprietate industrială, precum şi un depozit central pentru publicitatea brevetelor de invenŃii, modelelor de utilitate, desenelor sau modelelor industriale şi a mărcilor de fabrică sau de comerŃ. Acest serviciu va edita o publicaŃie oficială.

1.4.2.2. ConvenŃia de la Berna pentru protecŃia operelor literare şi artistice După îndelungate discuŃii pregătitoare, care au durat aproape 25 de ani, la 9 septembrie 1886 s-a încheiat ConvenŃia de la Berna pentru protecŃia operelor literare şi artistice. ConvenŃia a intrat în vigoare la 5 decembrie 1887. Ulterior, ConvenŃia a fost amendată şi completată printr-un Act adiŃional şi o DeclaraŃie interpretativă, semnate la Paris, la 4 mai 1896. ConvenŃia de la Berna a fost adoptată de 9 state, în calitate de membre fondatoare. România a aderat la ConvenŃia de la Berna în forma revizuită la Berlin, prin Legea nr. 152, promulgată prin Decretul nr. 1312 din 24 martie 1926, cu efecte de la 1 ianuarie 1927. Ulterior, România a ratificat şi forma revizuită a convenŃiei de la Roma, Stockholm şi Paris. Statele participante la ConvenŃia de la Berna au dreptul de a încheia între ele convenŃii particulare prin care să recunoască autorilor drepturi mai întinse decât cele acordate de Uniune (art. 7). Toate statele membre au dreptul de a autoriza, de a supraveghea sau interzice, prin măsuri de legislaŃie sau poliŃie internă, difuzarea pe teritoriul lor a oricărei opere de creaŃie intelectuală (art. 17).

1.4.2.3. ConvenŃia pentru instituirea OrganizaŃiei Mondiale a ProprietăŃii Intelectuale La conferinŃa diplomatică de la Stockholm din 14 iulie 1967 s-a semnat ConvenŃia pentru instituirea OrganizaŃiei Mondiale a ProprietăŃii Intelectuale (O.M.P.I.). ConvenŃia a intrat în vigoare la 26 aprilie 1970. OrganizaŃia Mondială a ProprietăŃii Intelectuale este o organizaŃie interguvernamentală, cu statut de instituŃie specializată. OrganizaŃia succedă Birourilor InternaŃionale Reunite pentru ProtecŃia ProprietăŃii Intelectuale înfiinŃate în 1893, care au administrat Uniunea de la Paris şi Uniunea de la Berna. Sediul OrganizaŃiei Mondiale a ProprietăŃii Intelectuale este la Geneva.

11

1.4.2.4. ConvenŃii încheiate în cadrul Uniunii de la Paris În cadrul Uniunii de la Paris au fost încheiate următoarele convenŃii internaŃionale: Aranjamentul de la Madrid din 1891 privind înregistrarea internaŃională a mărcilor; Aranjamentul de la Madrid din 1891 privind reprimarea indicaŃiilor de provenienŃă false sau înşelătoare; Aranjamentul de la Haga din 1925; Aranjamentul de la Nisa din 1957; Aranjamentul de la Lisabona din 1958; Aranjamentul de la Locarno din 1968; Tratatul de la Washington din 1970; Aranjamentul de la Strasbourg din 1971; Tratatul de la Viena din 1973; Aranjamentul de la Viena din 1973; ConvenŃia de la München din 1973; Tratatul de la Budapesta din 1977; Tratatul de la Geneva din 1994.

1.4.2.4. ConvenŃii încheiate în cadrul Uniunii de la Berna În cadrul Uniunii de la Berna au fost încheiate următoarele convenŃii internaŃionale: ConvenŃia internaŃională de la Roma din 1961; ConvenŃia de la Geneva din 1971; ConvenŃia de la Bruxelles din 1974; Tratatul de la Geneva din 1989; ConvenŃia Universală de la Paris din 1971; s.a.m.d.

1.5. Principiile dreptului de proprietate intelectuală Principiile fundamentale ale dreptului proprietăŃii intelectuale sunt tratamentului naŃional, dreptul de prioritate, independenŃa brevetelor şi independenŃa mărcilor.

1.5.1 Tratamentul naŃional Prin tratamentul naŃional se înŃelege că resortisanŃii Uniunii de la Paris şi ai Uniunii de la Berna beneficiază, în celelalte Ńări membre, de aceleaşi drepturi ca şi naŃionalii. Principiul tratamentului naŃional este consacrat de art. 2 din ConvenŃia de la Paris. CetăŃenii fiecărei Ńări a Uniunii, potrivit alin. 1 al art. 2, se vor bucura în toate celelalte Ńări ale Uniunii, în ceea ce priveşte protecŃia proprietăŃii industriale, de avantajele pe care legile respective le acordă în prezent sau le vor acorda în viitor naŃionalilor, aceasta fără a se prejudicia drepturile prevăzute în mod special de prezenta ConvenŃie. Asimilarea străinului cu naŃionalul constituie o dispoziŃie fundamentală şi a ConvenŃiei de la Berna din 1886. Principiul este înscris în art. 5 al ConvenŃiei. În afară de tratamentul naŃional, ConvenŃia de la Paris instituie şi tratamentul unionist. Prin tratament unionist se înŃelege că resortisanŃii Uniunii beneficiază de totalitatea drepturilor acordate direct de ConvenŃia de la Paris. Tratamentul unionist asigură resortisanŃilor un minimum de avantaje, care constituie un drept intern al Uniunii internaŃionale.

1.5.2. Dreptul de prioritate Prin drept de prioritate se înŃelege situaŃia privilegiată a unei persoane, care a

efectuat într-o Ńară a Uniunii un prim depozit reglementar, de a depune cereri cu acelaşi obiect pentru obŃinerea protecŃiei în celelalte Ńări membre.

12

Pentru a exista un drept de prioritate, primul depozit trebuie să aibă valoarea unui depozit naŃional reglementar, care îndeplineşte condiŃiile prevăzute de legislaŃia naŃională fiecărei Ńări membre sau a tratatelor bilaterale sau multilaterale încheiate între Ńările Uniunii (art. 4, lit. A, alin. 2). Prin depozit naŃional reglementar se înŃelege orice depozit care este suficient pentru a stabili data la care a fost depusă cererea în Ńara respectivă, oricare ar fi soarta ulterioară a cererii (art. 4, lit. A, alin. 3). Primul depozit se poate constitui în Ńara de origine a resortisantului sau într-o altă Ńară a Uniunii. Cea de a doua cerere este necesar să aibă acelaşi obiect ca şi prima. În ambele cereri se vor formula aceleaşi revendicări. Succesorii în drepturi ai primului depunător pot invoca dreptul de prioritate.

Termenele de prioritate, conform lit. C, alin. 1 al art. 4, au fost stabilite la 12 luni pentru brevetele de invenŃie şi modelele de utilitate şi la 6 luni pentru desenele sau modelele industriale şi pentru mărcile de fabrică sau comerŃ. Termenele încep să curgă de la data depozitului primei cereri, fără ca ziua depozitului să fie cuprinsă în calcul (art.4, lit.C, alin. 3). Cererile depuse de alte persoane pentru acelaşi obiect, în intervalul de prioritate, vor fi lovite de nulitate. Prioritatea în cascadă înseamnă că persoana, care a depus o cerere ulterioară cu invocarea priorităŃii, va putea solicita un nou termen de prioritate de la data depozitului posterior. Întrucât dreptul de prioritate este configurat numai de primul depozit, nu se admite cascada de priorităŃi succesive. PriorităŃile multiple înseamnă că cererea ulterioară este cuprinsă în mai multe cereri anterioare. Potrivit lit. F a art. 4, nici o Ńară a Uniunii nu va putea refuza o prioritate sau o cerere de brevet pentru motivul că depunătorul revendică priorităŃi multiple, chiar dacă ele provin din Ńări diferite, cu condiŃia să existe o unitate a invenŃiei în sensul legii Ńării respective. De obicei, priorităŃile multiple se invocă cu ocazia invenŃiilor de perfecŃionare sau de completare succesive. Dreptul de prioritate poate fi transmis unui cesionar, pentru o altă Ńară. Transmiterea este admisibilă dacă beneficiarul are calitatea de resortisant al Uniunii. ConvenŃia de la Paris consacră şi o prioritate de expoziŃie. Prin dispoziŃiile art. 11, alin. 1 se prevede că Ńările Uniunii vor acorda, în conformitate cu legislaŃia lor internă, protecŃia temporară invenŃiilor brevetabile, modelelor de utilitate, desenelor sau modelelor industriale, precum şi mărcilor de fabrică sau de comerŃ, pentru produsele care vor figura la expoziŃiile internaŃionale oficiale sau oficial recunoscute, organizate pe teritoriul uneia din ele.

1.5.3. IndependenŃa brevetelor Prin independenŃa brevetelor se înŃelege că cererile de brevete pentru aceeaşi invenŃie depuse în diferite Ńări ale Uniunii de la Paris nu depind unele de altele. În conformitate cu dispoziŃiile alin.1-5 ale art. 4bis, brevetele cerute în diferitele Ńări ale Uniunii, de cetăŃeni ai Uniunii, vor fi independente de brevetele obŃinute pentru aceeaşi invenŃie în celelalte Ńări, membre sau nu ale Uniunii. Această dispoziŃie trebuie înŃeleasă în mod absolut, în sensul că brevetele acordate în cursul termenului

13

de prioritate sunt independente, atât din punct de vedere al cauzelor de nulitate şi decădere cât şi din punct de vedere al duratei normale de protecŃie.

1.5.4. IndependenŃa mărcilor

Prin independenŃa mărcilor se înŃelege că, după înregistrarea într-o Ńară a Uniunii de la Paris, marca nu mai depinde de marca de origine sau de mărcile înregistrate în celelalte Ńări ale Uniunii.

14

CAP. II. MĂRCILE

1.1. NoŃiuni generale privind mărcile

Marca este un semn distinctiv, care diferenŃiază produsele şi serviciile unei persoane prin garanŃia unei calităŃi determinate şi constante, formând, în condiŃiile legii, obiectul unui drept exclusiv.

În dreptul român, elementele caracteristice ale mărcii sunt consacrate de Legea nr. 84 din 15 aprilie 1998. Potrivit art. 3, lit.a marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică, servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparŃinând altor persoane.

1.2. Semnele care pot constitui mărci Semnele care pot constitui mărci sunt enumerate de art. 3, lit. a al Legii nr. 84 din 1998. Ele se referă la cuvinte, inclusiv nume şi persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului său, combinaŃii de culori. Legea română cuprinde o enumerare enunciativă a semnelor distinctive care pot fi înregistrate ca mărci.

Spre deosebire de reglementarea din 1967, între semnele susceptibile de apropriere ca marcă nu figurează şi prezentarea sonoră. Omisiunea a fost influenŃată de prevederile Tratatului de la Geneva privind dreptul mărcilor din 1994, care nu se aplică mărcilor holograme şi mărcilor care nu sunt alcătuite din semne vizibile, în special mărcile sonore şi mărcile olfactive.

1.2.1. Numele Între semnele care pot constitui o marcă, legea prevede în mod expres cuvintele. În economia textului, termenul de cuvinte include atât numele, cât şi denumirile. Utilizarea numelui patronimic ca marcă atribuie titularului un drept exclusiv. Întrucât numele poate să aparŃină mai multor persoane, dreptul exclusiv nu priveşte numele în sine, ci numai forma sa specială. În unele state, numele poate fi utilizat ca marcă fără a fi necesar să prezinte o formă specială. Cu caracter derogatoriu, condiŃia formei distinctive trebuie respectată dacă numele este banal. O marcă poate fi formată şi din numele unei alte persoane decât a titularului, în temeiul unei autorizaŃii a terŃului sau a succesorilor săi.

De altfel, art. 5, lit. j din Legea nr. 84 din 1998 exclude de la înregistrare mărcile care conŃin, fără consimŃământul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucură de renume în Ńara noastră. Pentru constituirea unei mărci se poate folosi şi un nume istoric. Utilizarea ca marcă a numelor istorice trebuie să nu aducă atingere memoriei unei personalităŃi dispărute. Marca poate fi alcătuită şi dintr-un nume imaginar. De exemplu, Eau du docteur Addison. În mod obişnuit, numele imaginar reprezintă o denumire ce se foloseşte ca marcă.

15

1.2.1. Denumirile Denumirile sunt cuvinte luate din limbajul curent sau inventate. Pentru a constitui o marcă, denumirile trebuie să fie arbitrare sau de fantezie. În materia mărcilor nu pot fi folosite denumirile generice, necesare sau descriptive.

Denumirile care reprezintă cuvântul ce indică un produs sunt necesare. Încorporându-se cu produsul, cuvintele nu pot constitui o marcă, fiind denumiri necesare. Ele ar implica monopolizarea unor produse apropriindu-se sub formă de marcă, denumirea lor necesară. Denumirile care descriu un anumit produs sunt necesare sau descriptive. Denumirile descriptive pot desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaŃia, valoarea, originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului, sau alte caracteristici ale acestora. Ele sunt excluse de la protecŃie de către art. 5, lit. d din Legea nr. 84 din 1998. Regula caracterului descriptiv prezintă şi unele derogări. Pot fi folosite ca mărci denumirile simbolice, precum şi denumirile care sugerează calităŃile produsului în mod indirect şi fantezist.

O valoare simbolică au denumirile de Ńări şi oraşe care nu mai există. În contrast, denumirile geografice se pot folosi ca mărci numai dacă prezintă o formă exterioară specifică. Tot ca o condiŃie, denumirile geografice trebuie să nu fie apelaŃiuni de origine sau indicaŃii de provenienŃă. Denumirea este considerată admisibilă, când nu Ńine seama de natura şi de genul obiectului, fiind independentă de produs. Denumirea poate fi formată dintr-un singur cuvânt, un adjectiv combinat cu un substantiv sau o combinaŃie de cuvinte. De exemplu, Dero, Hopfen Köning, Diner’s Club. O valoare simbolică au denumirile de Ńări şi oraşe care nu mai există. În contrast, denumirile geografice se pot folosi ca mărci numai dacă prezintă o formă exterioară specifică. Tot ca o condiŃie, denumirile geografice trebuie să nu fie apelaŃiuni de origine sau indicaŃii de provenienŃă. Cuvintele adoptate ca marcă se pot transforma în unele cazuri într-o denumire generică. Identificarea unei denumiri cu un anumit produs este un fenomen de degenerare a mărcii. De exemplu, mărcile apă de colonie, aspirină, gramofon, termos, celofan, telex.

1.2.3. Sloganurile şi titlurile de publicaŃii Legea română nu se referă la sloganuri şi titluri de publicaŃii. Dar modul de redactare al textului nu înlătură, în principiu, posibilitatea de folosire, ca marcă, a sloganurilor şi titlurilor de publicaŃii. Pentru a forma o marcă, sloganurile trebuie să fie arbitrare sau de fantezie. Titlurile de ziare, reviste şi cărŃi sunt protejate fie ca mărci, fie ca obiect al dreptului de autor.

1.2.4. Literele şi cifrele Pentru a constitui o marcă, literele şi cifrele trebuie să aibă o formă grafică distinctă. Literele folosite ca marcă pot fi iniŃialele unui nume. Marca poate fi alcătuită şi din iniŃialele unor cuvinte. IniŃialele trebuie să poată să fie pronunŃate,

16

formând un cuvânt fără semnificaŃie cunoscută. În cazul în care mărcile sunt exclusiv formate din cifre, ele nu pot fi protejate. Întrucât cifrele nu sunt distinctive în sine, marca trebuie să prezinte o formă distinctivă, fără a fi necesară asocierea cu elemente grafice speciale.

Legea română din 1998 menŃionează în mod expres literele şi cifrele. Pentru a constitui o marcă, literele şi cifrele trebuie să aibă o formă grafică distinctă. În unele sisteme de drept, literele şi cifrele nu sunt acceptate ca mărci. Cu caracter de excepŃie, se admit totuşi literele şi cifrele care au o formă originală ori sunt notorii.

1.2.5. Elemente figurative Elementele figurative cuprind o multitudine de forme: embleme, viniete, etichete, peisaje, portrete, fotografii, blazoane, desene, sigilii, amprente, reliefuri, peceŃi, liziere. Emblema este un semn figurativ simplu, reprezentând un obiect real sau imaginar, care simbolizează o anumită idee. De exemplu, o floare, un clopot, o ancoră. Emblema are rolul de a individualiza o societate comercială sau industrială.

Emblema care se referă la natura produsului are un caracter descriptiv şi nu poate constitui o marcă. Astfel, emblema formată dintr-o frunză de viŃă pentru vinuri sau emblema alcătuită dintr-o lămâie pentru citronadă nu este distinctivă. Pentru a fi protejată ca marcă, emblema trebuie să aibă o formă specială sau caracteristică. În măsura în care emblema prezintă un caracter distinctiv în sine, dreptul privativ va include şi denumirea respectivă.

Vinieta este un ansamblu de figuri, o dispoziŃie de linii sau un desen, ce se lipeşte de produs. Constituind o ilustraŃie de mici dimensiuni, cu sau fără un subiect precis, vinieta se lipeşte pe produs.

Eticheta este o hârtie sau un carton de mărime redusă, care conŃine unele indicaŃii privind un produs. Imaginile pot forma, în principiu, obiectul unei mărci, cum ar fi portretul sau fotografia. În practică, se consideră că folosirea de către o persoană a propriului său portret, care seamănă izbitor cu un portret adoptat anterior ca marcă, reprezintă un act de concurenŃă neloială.

În temeiul dispoziŃiilor art. 6ter al ConvenŃiei de la Paris, se prevede că nu pot fi protejate, în absenŃa unei autorizaŃii din partea organelor competente, mărcile care cuprind reproduceri sau imitaŃii de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii oficiale de control şi garanŃie, blazoane aparŃinând Ńărilor Uniunii (art. 5, lit. k). Acelaşi regim se aplică şi reprezentărilor grafice care aparŃin organizaŃiilor internaŃionale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe Ńări ale Uniunii de la Paris (art. 5, lit. l) În ceea ce priveşte figurile geometrice simple, cum ar fi un cerc, un triunghi sau un pătrat, se consideră că sunt inexpresive. Figurile geometrice simple, neînsoŃite de elemente verbale sau de alte elemente figurative, nu pot constitui mărci.

17

1.2.6. Forma produsului şi forma ambalajului Forma produsului este admisibilă ca marcă dacă nu este necesară sau de natură să producă un rezultat industrial. Mărcile constând în forma produselor sunt într-o oarecare măsură descriptive şi, din această cauză, limitate.

Legea română precizează în art. 5, lit. e că nu pot fi protejate mărcile constituite exclusiv din forma produsului, care este impusă de natura produsului sau este necesară obŃinerii unui rezultat tehnic sau care dă o valoare substanŃială produsului.

Pentru a fi apropriat ca marcă, forma ambalajului trebuie să aibă caracter distinctiv. De exemplu, sticlele de Coca-Cola, flacoanele pentru parfumuri Guerlaine.

În unele legislaŃii, protejarea ca marcă a formei ambalajului este condiŃionată de însoŃirea de alte semne, cum ar fi inscripŃii, etichete, menŃiuni. Această soluŃie permite să fie înregistrată atât marca, cât şi forma ambalajului pe care se aplică.

1.2.7. Culoarea produsului sau a ambalajului

Mărcile pot fi formate din combinaŃii de culori ale produsului sau ambalajului. CombinaŃiile de culori sunt folosite, ca marcă, fără rezerve sau obiecŃiuni. Ele trebuie numai să prezinte un aspect caracteristic, un aranjament propriu. O singură culoare nu poate constitui o marcă. ReticenŃele faŃă de folosirea unei singure culori ca marcă sunt determinate de numărul limitat al culorilor şi de imposibilitatea consumatorului de a distinge cu claritate nuanŃele. Înregistrarea ca marcă a unei singure culori ar genera un risc de monopolizare.

Doctrina admite totuşi că o singură culoare poate fi şi un element esenŃial al mărcii, individualizându-se printr-o dispoziŃie specială sau prin aplicarea pe unele părŃi ale produsului. De altfel, regula 9, alin. 2, lit. h din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84 din 1998 prevede posibilitatea ca solicitantul să revendice, ca element distinctiv al mărcii, o culoare sau mai multe culori.

1.2.8. Prezentarea sonoră ConŃinutul unei mărci poate fi alcătuit şi din semnale sonore sau melodii simple. Prezentarea sonoră se asociază de obicei cu un serviciu sau un produs. Mărcile sonore sau auditive trebuie să fie clare, expresive şi caracteristice. Majoritatea legislaŃiilor la care s-a aliniat şi legea română nu recunosc mărcile sonore.

Mărcile sonore sau auditive trebuie să fie clare, expresive şi caracteristice. Ele vor însoŃi comercializarea produsului, fără a se limita la publicitate. Valabilitatea mărcilor sonore a fost admisă în dreptul american. Înregistrarea lor se efectuează prin depozitul de discuri fonografice. ReticenŃa manifestată faŃă de marca auditivă a fost determinată de absenŃa unei legături directe cu produsul şi de imposibilitatea realizării unui depozit material.

18

1.2.9. Desenul Desenul este un semn care poate fi folosit ca marcă. Admisibilitatea

protecŃiei ca marcă este condiŃionată de caracterul distinctiv al desenului. În cazul în care beneficiază de protecŃia dreptului de autor, desenul nu trebuie să aducă atingere drepturilor autorului.

1.2.10. CombinaŃiile de semne Prin combinarea elementelor, semnele necesare sau banale devin particulare, putându-se folosi ca mărci. ParticularităŃile mărcilor combinate permit alegerea celor mai adecvate mijloace de publicitate comercială.

1.3. Clasificarea mărcilor Mărcile se pot grupa în mai multe categorii. În mod corespunzător, regimul juridic al unei mărci este configurat de încadrarea ei într-o anumită categorie.

1.3.1. Mărcile de fabrică şi mărcile de comerŃ În funcŃie de destinaŃia lor economică, mărcile se împart în mărci de fabrică şi mărci de comerŃ. Mărcile de fabrică şi mărcile de comerŃ au acelaşi regim juridic.

Marca de fabrică se foloseşte de producător sau fabricant, în domeniul activităŃii industriale, agricole, meşteşugăreşti şi artizanale. Marca de fabrică diferenŃiază produsele unei persoane fizice sau juridice de alte produse similare. Marca de comerŃ este utilizată de comerciant sau distribuitor, prin aplicarea ei pe produsele pe care le vinde. Marca de comerŃ arată că distribuirea produselor se face de o societate comercială.

1.3.2. Mărcile de produse şi mărcile de servicii Din punctul de vedere al obiectului, se disting mărcile de produse şi mărcile de servicii. Mărcile de fabrică şi mărcile de comerŃ se aplică şi identifică anumite produse, fabricate sau naturale. În acest fel, ele formează categoria mărcilor de produse.

Mărcile de serviciu se întrebuinŃează pentru a deosebi serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele prestate de către alte persoane. În conformitate cu serviciile susceptibile de a fi protejate, mărcile de servicii sunt de două feluri:

- mărci de serviciu care se aplică pe produse sau sunt ataşate produselor pentru a indica pe autorul serviciului prestat;

- mărci de servicii care indică servicii ce nu sunt legate de anumite produse.

Între semnul distinctiv şi serviciu trebuie să existe o legătură nemijlocită. În funcŃie de natura serviciului, marca se foloseşte în mod direct sau indirect. Astfel, societăŃile de transport aplică marca pe vehicule, iar restaurantele aplică marca pe veselă şi tacâmuri. Alteori, marca poate fi aplicată pe documentaŃia care se întocmeşte la prestarea de servicii sau pe ambalajul produsului pentru care se efectuează serviciul.

19

1.3.3. Mărcile individuale şi mărcile colective Având în vedere titularul dreptului, mărcile pot fi individuale şi mărci colective. Mărcile individuale, private sau ordinare, aparŃin şi se utilizează de o anumită persoană fizică sau juridică. În forma sa iniŃială, ConvenŃia de la Paris a reglementat numai mărcile individuale.

Mărcile colective se folosesc în comun de mai multe persoane juridice. În mod obişnuit, mărcile colective se aplică împreună cu marca individuală, fiind o garanŃie a calităŃii sau originii produsului. Potrivit art. 7bis, Ńările Uniunii au obligaŃia să admită la depunere şi să protejeze mărcile colective aparŃinând unor grupuri colective a căror existenŃă nu este contrară legii Ńării de origine, chiar dacă aceste grupuri colective nu posedă o întreprindere industrială sau comercială. ProtecŃia va putea fi refuzată, dacă marca colectivă este contrară interesului public. Mărcile colective sunt reglementate şi în unele legislaŃii naŃionale. De exemplu, legislaŃiile din Belgia, Canada, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Spania şi Statele Unite ale Americii. În dreptul român, art. 3, lit. d din Legea nr. 84 din 1998 prevede că marca colectivă este destinată a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociaŃii de produsele sau serviciile aparŃinând altor persoane. Mărcile colective sunt supuse regimului mărcilor individuale dacă, prin dispoziŃiile legii, nu se prevede altfel.

1.3.4. Mărcile facultative şi mărcile obligatorii łinând seama de natura normelor care le reglementează, mărcile se împart în mărci facultative şi mărci obligatorii. În sistemul mărcii facultative, utilizarea mărcii, precum şi produsele pe care se aplică semnul distinctiv, se hotărăşte de producător sau comerciant. Caracterul facultativ este configurat de funcŃiile îndeplinite de marcă. GaranŃia unor produse de calitate implică funcŃiile de organizare a vieŃii economice şi de reclamă. În sistemul mărcii obligatorii, anumite produse trebuie să fie marcate. De obicei, marcarea se aplică produselor executate din metale preŃioase şi produselor a căror fabricare constituie monopol de stat. Marcarea reprezintă un mijloc de control administrativ.

1.3.5. Mărcile simple şi mărcile combinate Sub aspectul numărului semnelor utilizate, există mărci simple şi mărci

combinate. Mărcile simple sunt formate dintr-un singur semn. De exemplu, un nume, o denumire, o literă.

Mărcile combinate sunt alcătuite dintr-un număr de semne diferite, verbale sau figurative. Dacă unele semne au un caracter esenŃial, ele pot fi înregistrate împreună cu marca. Mărcile combinate se împart în mărci compuse şi mărci complexe. Marca compusă este constituită din semne diferite, dintre care numai unele au caracter distinctiv. Dacă semnele nu sunt esenŃiale, efectul distinctiv al mărcii va fi determinat de dispoziŃia lor caracteristică. În consecinŃă, contrafacerea va fi sancŃionată numai când se reproduc toate elementele mărcii, adică ansamblul mărcii.

20

Marca complexă este alcătuită din semne diferite, care au caracter distinctiv prin ele însele. Prin urmare, contrafacerea poate fi şi parŃială, prin reproducerea unui singur element.

1.3.6. Mărcile verbale, mărcile figurative şi mărcile sonore În funcŃie de natura lor, mărcile sunt verbale, figurative şi sonore. Mărcile verbale sunt formate din semne scrise. Ele pot fi cuvinte, litere, cifre sau sloganuri. Mărcile figurative sunt alcătuite din reprezentări grafice. Mărcile figurative se împart în mărci bidimensionale, sau plane, şi mărci tridimensionale, sau plastice. Astfel, forma produsului sau forma ambalajului reprezintă o marcă tridimensională. Mărcile sonore sunt compuse din sunete. Notele sau sunetele trebuie să producă un efect sonor caracteristic.

1.3.7. Mărcile auditive, mărcile vizuale şi mărcile intelectuale După efectul sau impresia produsă asupra cumpărătorilor, mărcile se divid în auditive, vizuale şi intelectuale. Mărcile auditive sunt destinate să atragă atenŃia prin intermediul unui sunet. Mărcile auditive sunt verbale sau sonore. Mărcile vizuale urmăresc să scoată în evidenŃă un aspect sau o imagine. Ele sunt identice cu mărcile figurative. Mărcile intelectuale sugerează o anumită idee. Ele sunt formate din semne verbale, figurative sau sonore. ConŃinutul intelectual al mărcii presupune detaşarea semnului distinctiv de ideea preconizată.

1.3.8. Mărcile speciale Din această categorie fac parte marca notorie, marca agentului, marca defensivă, marca de rezervă, marca telle quelle şi marca naŃională. Marca notorie se caracterizează printr-un renume deosebit, având o valoare internaŃională. De exemplu, mărci notorii cunoscute sunt Adidas, Samsung, Philips, Omega, Ford, Coca-cola. Notorietatea este o problemă de fapt. Determinarea notorietăŃii Ńine seama de vechimea mărcii, intensitatea publicităŃii, identificarea cu întreprinderea sau ideea de calitate. Notorietatea se apreciază în funcŃie de condiŃiile proprii sau locale. Mărcile notorii sunt protejate prin art. 6bis din ConvenŃia de la Paris.

Aşadar, protecŃia acordată mărcilor notorii nu este condiŃionată de formalitatea unei înregistrări naŃionale sau internaŃionale, ori de folosire. ProtecŃia acordată este însă limitată la sfera produselor identice sau similare. În dreptul român, protecŃia mărcilor notorii este prevăzută de Legea nr. 84 din 1998. Potrivit art. 3, lit. c, marca notorie este semnul larg cunoscut în România la data depunerii unei cereri de înregistrare a mărcii sau la data priorităŃii revendicate în cerere. Înregistrarea unei mărci va fi refuzată, conform art. 6, lit. d, dacă este identică sau similară cu o marcă notorie în România pentru produse sau servicii identice sau similare.

Prevederile ConvenŃiei de la Paris nu se ocupă şi de situaŃia când un terŃ foloseşte o marcă notorie pentru produse diferite. Referitor la această problemă, în

21

practică, s-a apreciat că terŃul profită pe nedrept de prestigiul mărcii, care se degradează. În literatura juridică, prin consolidarea soluŃiei adoptate de jurisprudenŃă, mărcile notorii sunt deosebite de mărcile de mare renume sau celebre. FuncŃia de reclamă fiind primordială, marca de mare renume are o valoare independentă de calitatea şi originea produsului. Datorită celebrităŃii sale, marca de mare renume trebuie să fie protejată şi împotriva folosirii ei de către un terŃ, pentru produse diferite. În consecinŃă, contrafacerea mărcii de mare renume presupune existenŃa unei reproduceri servile sau apropiate de original. În dreptul nostru, dispoziŃiile Legii nr. 84 din 1998 se referă expres la o asemenea situaŃie. Prin art. 6, lit. e, se stabileşte că o marcă este refuzată la înregistrare dacă este identică sau similară cu o marcă notorie în România pentru produse sau servicii diferite de cele la care se referă marca a cărei înregistrare este cerută şi dacă, prin folosirea nejustificată a acesteia din urmă, s-ar putea profita de caracterul distinctiv sau de renumele mărcii notorii, ori această folosire ar putea produce prejudicii titularului mărcii notorii. Înregistrarea poate fi totuşi efectuată cu consimŃământul expres al titularului mărcii notorii. Marca agentului este marca folosită sau înregistrată de distribuitorul unor produse importate şi expediate cu marca producătorului. Marca agentului sau reprezentantului este prevăzută de art. 6septies din ConvenŃia de la Paris. În conformitate cu dispoziŃiile art. 6septies, dacă agentul sau reprezentantul celui care este titularul unei mărci într-una dintre Ńările Uniunii va cere, fără autorizaŃia acestui titular, înregistrarea pe propriul său nume a mărcii respective în una sau mai multe Ńări, titularul va avea dreptul să se opună înregistrării cerute sau să reclame radierea ei, sau dacă legea Ńării îngăduie aceasta, să ceară transferul înregistrării în favoarea sa, afară de cazul în care agentul sau reprezentantul va aduce o justificare faptelor sale. Sub rezerva acestor prevederi, titularul mărcii va avea dreptul să se opună folosirii mărcii de către agentul sau reprezentantul său, dacă el nu a autorizat această folosire. Pentru a beneficia de o protecŃie sporită, agentul local al unei întreprinderi străine poate înregistra, pe numele său, marca reprezentantului, cu acordul acestuia. În alte cazuri însă, urmărind prelungirea contractului de reprezentare, agentul poate înregistra marca, fără autorizarea titularului. Marca agentului reprezintă o derogare de la principiul teritorialităŃii. Datorită anteriorităŃii lor în străinătate, unele drepturi vor fi recunoscute titularului mărcii, în detrimentul uzurpatorului local. Marca defensivă sau de obstrucŃie este dependentă de o altă marcă, faŃă de care se deosebeşte prin unele schimbări de amănunt. Fără a fi folosită, marca defensivă asigură protecŃia mărcii principale, împiedicând înregistrarea de către terŃi a unor mărci asemănătoare. Mărcile defensive sunt admise în legislaŃia japoneză şi lovite de nulitate în dreptul elveŃian, când titularul nu intenŃionează să le utilizeze.

22

Marca de rezervă se depune cu intenŃia de a fi folosită în viitor pentru anumite produse sau servicii. Spre deosebire de marca defensivă, existenŃa mărcii de rezervă nu este condiŃionată de o marcă principală. Marca telle quelle se caracterizează prin faptul că în alte state este protejată în forma înregistrată în Ńara de origine. Marca telle quelle este consacrată de ConvenŃia de la Paris. Potrivit art.6quinquies, orice marcă de fabrică sau de comerŃ, înregistrată reglementar în Ńara de origine, va fi admisă la depunere şi protejată, întocmai aşa cum este ea, în celelalte Ńări ale Uniunii. Marca telle quelle constituie o excepŃie de la principiul teritorialităŃii. Semnele care pot fi înregistrate ca marcă vor fi examinate în conformitate cu dispoziŃiile legii de origine şi nu ale legii de importaŃiune. ProtecŃia mărcii depuse reglementar în Ńara de origine va putea fi refuzată în următoarele cazuri: marca este de natură să aducă atingere anumitor drepturi câştigate de terŃi în Ńara în care se cere protecŃia; marca este lipsită de orice caracter distinctiv sau este compusă exclusiv din semne sau indicaŃii putând să servească, în comerŃ, pentru a indica felul, calitatea, cantitatea, destinaŃia, valoarea, locul de origine al produselor sau data producŃiei, sau când ele au devenit uzuale în vorbirea curentă sau practica comercială cinstită şi constantă din Ńara în care se cere protecŃia; marca este contrară moralei sau ordinii publice, ori de natură să înşele publicul. Marca naŃională individualizează produsele care provin dintr-o anumită Ńară, constituind o garanŃie de calitate şi provenienŃă. Marca naŃională este o marcă oficială a statului. Aplicându-se produselor care se exportă, marca naŃională este reglementată de normele dreptului administrativ.

1.4. FuncŃiile mărcii FuncŃiile mărcii sunt configurate de condiŃiile economice şi sociale. Principalele funcŃii îndeplinite de marcă sunt următoarele: funcŃia de diferenŃiere a produselor, funcŃia de concurenŃă, funcŃia de organizare a pieŃei şi funcŃia de monopol.

1.4.1. FuncŃia de diferenŃiere a produselor Marca permite diferenŃierea produselor şi serviciilor care sunt identice sau similare. FuncŃia de diferenŃiere a produselor prezintă două aspecte distincte. Prin intermediul mărcii se asigură individualizarea produselor existente pe piaŃă, iar producătorul este apărat de actele de concurenŃă neleală. Datorită valorii care o dobândeşte pe piaŃă, marca nu mai este dependentă de provenienŃa produsului. Fiind un indicator al produsului, marca permite fixarea clientelei.

1.4.2. FuncŃia de concurenŃă FuncŃia de concurenŃă a mărcii se bazează pe sistemul de atragere a clientelei. FuncŃia de concurenŃă a mărcii se realizează prin diferenŃiere şi publicitate. Diversificarea şi multiplicarea modelelor, tipurilor şi culorilor a realizat nu numai o diferenŃiere a produselor, ci şi a mărcilor.

23

Publicitatea mărcii diferenŃiate determină o creştere a vânzării. Datorită progresului tehnic, publicitatea a evoluat de la forme persuasive, cu caracter de informare, la metode violente şi invadatoare sau obsesive. Abuzul de publicitate determină ca diferenŃierea obiectivă să devină o diferenŃiere subiectivă.

Aceeaşi marcă este folosită pentru o gamă variată de modele. De exemplu, mărcile de automobile sau mărcile de detergenŃi.

1.4.3. FuncŃia de organizare a pieŃei Prin corelarea cererii cu oferta, marca reprezintă un mijloc de organizare a pieŃei. FuncŃia de organizare a mărcii îşi exercită influenŃa asupra formelor distribuŃiei. Marca asigură realizarea vânzărilor şi reducerea cheltuielilor de desfacere. Întrucât marca se vinde singură, comercianŃii recurg la propriile lor semne distinctive.

Folosirea propriilor mărci de comerŃ şi de servicii reflectă tendinŃa vânzătorilor de a-şi asigura exclusivitatea mărcii producătorului, în procesul de organizare a distribuŃiei produselor.

1.4.4. FuncŃia de monopol DiferenŃierea mărcilor şi exclusivitatea distribuŃiei are ca rezultat transformarea concurenŃei într-un instrument de monopol. Datorită acestui fenomen, funcŃia de garanŃie a calităŃii produsului este înlocuită cu o funcŃie de protecŃie a cumpărătorului.

Diversificarea mărcii în cadrul aceleiaşi întreprinderi constituie un fenomen artificial, care împiedică progresul producŃiei. Printr-un număr sporit de variante, se limitează eficacitatea seriilor mari şi diferenŃierea devine exclusiv subiectivă. Un fenomen de frânare a producŃiei reprezintă şi exclusivitatea distribuŃiei. Vânzarea produselor prin intermediari presupune cheltuieli suplimentare şi o desfacere mai lentă, care se răsfrânge asupra producŃiei.

1.5. CondiŃii privind protec Ńia mărcilor 1.5.1. CondiŃii de fond 1.5.1.1. Distinctivitatea

ProtecŃia ca marcă a unui semn este condiŃionată de existenŃa caracterului distinctiv. Un semn are caracter distinctiv dacă nu este necesar, uzual sau descriptiv. Legea română prevede cerinŃa obligatorie a caracterului distinctiv în art. 3, lit. a. Distinctivitatea este o problemă de fapt. În literatura juridică s-a arătat că distinctivitatea cuprinde două elemente: originalitatea şi noutatea. Originalitatea reprezintă o condiŃie de validitate, iar noutatea o condiŃie de apropriere, de disponibilitate a semnului ales ca marcă. În materia mărcilor, originalitatea nu este absolută în timp şi spaŃiu. Drepturile care iau naştere sunt mai puŃin complete, decât cele decurgând din creaŃiile noi. Originalitatea reprezintă o condiŃie de validitate, iar noutatea o condiŃie de

24

apropriere, de disponibilitate a semnului ales ca marcă. Dreptul asupra mărcii este un drept de ocupaŃie şi nu de creaŃie. Fiind o noŃiune relativă, distinctivitatea se apreciază de instanŃele judecătoreşti în funcŃie de situaŃia concretă. Aprecierea caracterului distinctiv are în vedere aptitudinea intrinsecă sau concretă a semnului de a identifica un anumit produs, în cadrul aceleiaşi categorii. În raport de produsul sau serviciul la care se aplică, semnul este distinctiv dacă poate fi recunoscut de către cei cărora le este adresat. În lipsa caracterului distinctiv intrinsec, nu pot constitui o marcă semnele simple şi semnele descriptive. Distinctivitatea intrinsecă se determină în abstract. În dreptul nostru, art. 5, lit. d din Legea nr. 84 din 1998 dispune că nu pot fi înregistrate mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaŃii, putând servi în comerŃ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaŃia, valoarea, originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora.

În literatura de specialitate, marca descriptivă este deosebită de marca aluzivă, care evocă anumite calităŃi ale produsului. Cu toate că diferenŃierea este dificil ă, marca aluzivă poate fi admisă la înregistrare. În absenŃa caracterului distinctiv concret, nu pot forma o marcă semnele vizibil uzuale, generice sau necesare. Recunoaşterea unui drept exclusiv ar însemna admiterea unui monopol asupra produsului. Prevederile legii române nu se referă şi la semnele generice. AbsenŃa unei asemenea menŃiuni se explică prin faptul că semnele generice şi semnele uzuale constituie o singură categorie.. Datorită unei folosiri generalizate, semnele din această categorie sunt uzuale.

1.5.1.2. Disponibilitatea Un semn poate fi apropriat ca marcă dacă nu aparŃine unei alte persoane. Indisponibilitatea unui semn este generată de existenŃa unor drepturi anterioare. Cauzele de indisponibilitate se referă la drepturile personale nepatrimoniale ale terŃilor şi la actele anterioare de apropriere, care constituie anteriorităŃile propriu-zise.

În dreptul român, anteriorităŃile sunt prevăzute de Legea nr. 84 din 1998. În conformitate cu art. 6, lit. a, o marcă este refuzată la înregistrare dacă este identică cu o marcă anterioară, iar produsele sau serviciile pentru care a fost cerută înregistrarea mărcii sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată. Cu caracter derogatoriu, înregistrarea poate fi totuşi admisă dacă se obŃine consimŃământul expres al titularului mărcii anterioare. Anterioritatea poate proveni dintr-un depozit anterior ori dintr-o folosire anterioară. Potrivit reglementării actuale, prin drept anterior protejat se înŃelege:

a) o marcă identică sau similară, înregistrată în România pentru produse sau servicii identice sau similare, dacă la data înregistrării acestei mărci sau la data de prioritate, în temeiul art. 11, alin. 2 şi al art. 12, alin. 1 din

25

lege, este anterioară datei depozitului naŃional reglementar al mărcii pentru care se cere înregistrarea;

b) o marcă identică sau similară, considerată notorie în România conform art. 3, lit. c din lege;

c) un drept al unei personalităŃi cu privire la imaginea sau la numele său patronimic;

d) o indicaŃie geografică protejată; e) un desen sau un model industrial protejat; f) un drept de autor; orice drept de proprietate industrială dobândit anterior datei depozitului

naŃional reglementar al unei mărci. AnteriorităŃile sunt parŃiale şi relative. Ele privesc numai domeniul economic şi comercial, în care semnul a constituit obiectul unei aproprieri anterioare. Pe de altă parte, anteriorităŃile sunt limitate profesional, în timp şi în spaŃiu.

Limitele profesionale ale anteriorităŃilor se referă la faptul că marca nu trebuie să fie unică în raport cu toate semnele distinctive înregistrate anterior. Noutatea mărcii se referă numai la produsele pentru care a fost creată. Riscul confuziei fiind înlăturat de deosebirea dintre produse, aceeaşi marcă poate fi folosită în ramuri sau industrii diferite.

Aprecierea diferită a anteriorităŃilor în această materie, a permis elaborarea regulii specialităŃii mărcii. În baza regulii specialităŃii, o marcă poate fi înregistrată pentru alte categorii de produse.

DispoziŃiile legii române din 1998 admit, în mod expres, principiul specialităŃii mărcii. Marca identică sau similară cu o marcă anterioară şi destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare nu poate fi înregistrată, dacă există un risc de confuzie pentru public, incluzând şi riscul de asociere cu marca anterioară ( art. 6, lit. b şi c).

Limitele anteriorităŃii în timp se referă la faptul că un semn protejat anterior ca marcă nu poate fi utilizat de o terŃă persoană, cât timp dreptul titularului nu s-a stins prin abandon sau decădere. O marcă abandonată de către titular poate fi folosită pentru produse identice sau similare. Utilizarea mărcii de către o altă persoană presupune îndeplinirea următoarelor condiŃii: abandonul mărcii să fie cert; durata abandonului să permită uitarea vechiului semn distinctiv; să nu existe o intenŃie de fraudă. În acest fel, noua marcă înregistrată nu va fi confundată cu marca abandonată, care nu mai constituie o anterioritate.

Limitele anteriorităŃii în spaŃiu se referă la faptul că o marcă este protejată pe întregul teritoriu al Ńării unde a fost înregistrată. Principiul teritorialităŃii nu asigură protecŃia mărcii şi în străinătate. O marcă identică sau similară se poate folosi în două state diferite. Numai în cazul în care, prin înregistrarea unei mărci străine anterioare, se urmăreşte o fraudă, titularul ei are o acŃiune în concurenŃă neloială. De la această regulă există două excepŃii. ProtecŃia mărcilor se poate realiza şi în alte state, dacă există o convenŃie internaŃională sau semnele sunt distinctive ori notorii.

26

1.5.1.3. Liceitatea Pentru a constitui o marcă, un semn trebuie să nu cuprindă indicaŃii false sau înşelătoare, ori să nu fie contrar ordinii publice sau bunelor moravuri. ExigenŃele relaŃiilor comerciale exclud de la protecŃie mărcile deceptive, ilegale sau imorale. Mărcile deceptive sau frauduloase nu pot fi validate, deoarece urmăresc să inducă în eroare pe consumatori. De exemplu, a fost refuzată la înregistrare marca Yankee pentru produse care nu erau originare din S.U.A., sau marca Menthol pentru Ńigări ce nu conŃineau mentol. În dreptul român, art. 5, lit. f din Legea nr. 84 din 1998 dispune că nu pot fi înregistrate mărcile care sunt de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului. De exemplu, indicaŃia mătase naturală, atunci când produsul este un amestec de mătase naturală şi mătase vegetală.

Mărcile ilegale sau imorale nu pot fi protejate, întrucât aduc atingere ordinii sociale şi politice. În literatura juridică s-a pus problema caracterului ilicit sau imoral al produsului pe care se aplică sau ataşează marca. Întrucât marca formează obiectul unui drept exclusiv şi distinct, iliceitatea sau imoralitatea produsului nu se răsfrânge asupra mărcii.

Semnele contrare moralei şi ordinii publice sunt prevăzute de art. 6ter alin. 1, lit. a şi b din ConvenŃia de la Paris, în forma revizuită la Haga, în 1925. Astfel, Ńările Uniunii convin să refuze sau să invalideze înregistrarea şi să interzică prin măsuri corespunzătoare folosirea, fără autorizaŃia organelor competente, fie ca mărci, fie ca elemente ale acestor mărci, a stemelor, drapelelor şi a altor embleme de stat ale Ńărilor Uniunii, a semnelor şi sigiliilor oficiale de control şi de garanŃie adoptate de către ele, precum şi a oricăror imitaŃii de blazoane. Aceste dispoziŃii se aplică şi stemelor, drapelelor şi altor embleme, iniŃialelor sau denumirilor organizaŃiilor internaŃionale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe Ńări ale Uniunii.

1.5.2. CondiŃii de formă CondiŃiile de formă ale protecŃiei mărcilor sunt distincte de modul lor de dobândire. Ele se referă la modul de folosire a mărcii. Folosirea mărcii se realizează prin aplicare sau ataşare. Aplicarea sau ataşarea se poate face pe fiecare produs în parte, pe ambalaje, pe imprimatele prin care se oferă produsele sau serviciile, precum şi documentele care însoŃesc produsele. Mărcile mai pot fi utilizate în orice alt mod potrivit, pe insigne, reclame, anunŃuri, prospecte, cataloage, facturi şi, în general, pe orice documente ale titularului.

1.6. Subiectul dreptului la marcă Dreptul la marcă poate fi dobândit de orice persoană fizică sau juridică. În conformitate cu principiul conexităŃii mărcii, titularul dreptului trebuie să aibă capacitatea de a exercita o activitate industrială sau comercială. Pentru persoanele juridice, se poate ridica o problemă, configurată de specialitatea capacităŃii lor de folosinŃă.

27

Dreptul la marca individuală poate aparŃine unei persoane fizice sau juridice. În unele cazuri, marca individuală poate fi folosită în comun de mai multe persoane fizice. Coproprietatea asupra unei mărci se caracterizează prin comunitatea de folosinŃă şi consimŃământul tuturor copărtaşilor pentru actele de administraŃie sau de dispoziŃie. Dreptul la marca colectivă aparŃine persoanelor juridice care nu exercită nemijlocit o activitate comercială sau industrială. AsociaŃiile de fabricanŃi, de producători, de comercianŃi, de prestatori de servicii indică numai persoanele autorizate să folosească marca colectivă. Regulamentul de folosire a mărcii colective va indica persoanele autorizate să folosească marca colectivă, condiŃiile care trebuie îndeplinite pentru a deveni membru al asociaŃiei, condiŃiile de folosire a mărcii, motivele pentru care această utilizare poate fi interzisă unui membru al asociaŃiei, precum şi sancŃiunile care pot fi aplicate de asociaŃie. Dreptul la marca de certificare aparŃine persoanelor juridice care exercită controlul produselor sau al serviciilor. Aceste persoane juridice sunt legal abilitate să exercite controlul în ceea ce priveşte calitatea, materialul, modul de fabricaŃie a produselor sau prestare a serviciilor, precizia ori alte caracteristici. Nu pot solicita înregistrarea unei mărci de certificare persoanele juridice care fabrică, importă sau vând produse ori prestează servicii, altele decât cele de control în domeniul calităŃii. Titularul mărcii de certificare va autoriza persoanele îndreptăŃite să folosească marca pentru produsele sau serviciile care prezintă caracteristicile comune, garantate pentru regulamentul de folosire a mărcii. Orice persoană fizică sau juridică, furnizor de produse ori prestator de servicii, poate fi autorizată să folosească marca de certificare sub condiŃia respectării prevederilor regulamentului de folosire a mărcii.

1.7. Dobândirea dreptului la marcă Reglementările naŃionale consacră sisteme diferite, de dobândire a dreptului la marcă. Ele se pot grupa în trei categorii: sistemul declarativ sau realist; sistemul atributiv, constitutiv sau formalist; sistemul mixt, dualist sau complex.

1.7.1. Sisteme de dobândire a dreptului la marcă 1.7.1.1. Sistemul declarativ

În sistemul declarativ, dreptul la marcă se dobândeşte prin prioritate de folosire. Din momentul adoptării de către un comerciant sau producător, marca nu mai poate fi utilizată de o altă persoană pentru a deosebi produsele de aceeaşi natură. Marca fiind adoptată şi nu depusă, depozitul este cerut numai pentru revendicarea semnului distinctiv. Elementele caracteristice ale sistemului declarativ sunt efectuarea unui prim act de folosire a mărcii şi efectul declarativ al depozitului. În sistemul declarativ, dreptul la marcă aparŃine primului ocupant, celui care foloseşte cel dintâi semnul distinctiv în mod legitim. Actul de folosire a mărcii este determinant şi independent de orice depozit. În sistemul priorităŃii de folosire, efectuarea depozitului nu reprezintă o condiŃie pentru dobândirea dreptului asupra mărcii. Depozitul mărcii are un caracter declarativ. Cu toate acestea, depozitul dă

28

naştere la unele efecte juridice. După constituire, depozitul reprezintă un mijloc de publicitate, determină o prezumŃie de proprietate asupra mărcii, permite exercitarea acŃiunii penale în contrafacere şi are semnificaŃia unui act de apropriere a mărcii.

Caracterul declarativ al depozitului produce şi un număr de consecinŃe juridice. Ele constau în următoarele: posesorul unei mărci dobândite prin prioritate de folosire poate să constituie ulterior depozitul, fără ca actele sale să-i fie opozabile ca anteriorităŃi; efectuarea depozitului nu conferă deponentului nici un drept dacă marca nu este susceptibilă de apropriere; marca adoptată, dar nedepusă, poate fi transmisă, urmând ca depozitul să fie efectuat ulterior de cesionar, dacă marca a fost dobândită de la primul posesor; resortisanŃii Uniunii de la Paris au un drept de prioritate pentru efectuarea depozitului aceleiaşi mărci în orice altă Ńară membră.

1.7.1.2. Sistemul atributiv

În sistemul atributiv, dreptul la marcă se dobândeşte prin prioritate de înregistrare. Dreptul la marcă aparŃine persoanei care înregistrează prima un anumit semn distinctiv. Actele anterioare de folosire nu sunt opozabile, în măsura în care nu s-a efectuat înregistrarea lor. În sistemul priorităŃii de înregistrare, depozitul constituie o etapă a procedurii. Efectuarea formalităŃilor stabilite de lege are un caracter atributiv. În dreptul român, Legea nr. 84 din 1998 a consacrat sistemul priorităŃii de înregistrare. În conformitate cu dispoziŃiile art. 4, dreptul asupra mărcii este dobândit şi protejat prin înregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci.

1.7.1.3. Sistemul mixt Sistemul mixt îmbină trăsăturile celor două moduri, declarativ şi atributiv, de dobândire a dreptului la marcă. În unele legislaŃii, se utilizează sistemul atributiv amânat, sistemul provocator sau sistemul avizului prealabil. Sistemul atributiv amânat este practicat în dreptul englez. În acest sistem, depozitul se transformă, după o anumită perioadă de timp, într-o dovadă definitivă a dreptului titularului mărcii depuse. Sistemul atributiv amânat se caracterizează prin existenŃa publicităŃii şi controlului preventiv. În sistemul provocator, organul competent nu efectuează un examen de fond al mărcii. După verificarea formală a depozitului, se admite publicarea mărcii. Sistemul avizului prealabil este consacrat în dreptul elveŃian. În sistemul avizului prealabil, depunătorul este înştiinŃat de către organul administrativ competent de opunerile la înregistrarea mărcii. Cu toate că există anteriorităŃi la cererea depunătorului, organul administrativ înregistrează marca.

1.7.2. Procedura de înregistrare a mărcii Înregistrarea unei mărci se efectuează în mai multe etape. Ele sunt în număr de trei, şi anume: depozitul naŃional reglementar; examinarea formală a cererii de înregistrare; examinarea de fond a cererii de înregistrare.

29

1.7.2.1. Depozitul naŃional reglementar Depozitul naŃional reglementar al mărcii se constituie, potrivit art. 10, alin. 1 al Legii nr. 84 din 1998, prin depunerea unei cereri de înregistrare la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. Cererea va trebui să conŃină datele de identificare a solicitantului, reproducerea mărcii, precum şi indicarea produselor sau serviciilor pentru care înregistrarea este cerută. Cererea de înregistrare a mărcii se redactează în limba română şi are ca obiect o singură marcă. Cererea se întocmeşte într-un singur exemplar, pe un formular-tip. Data depozitului naŃional reglementar este data la care a fost depusă la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci cererea de înregistrare a mărcii, în condiŃiile în care aceasta conŃine toate elementele prevăzute de lege.

1.7.2.2. Examinarea formală a cererii de înregistrare După depunere, cererea de înregistrare se examinează de Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci din punct de vedere al îndeplinirii condiŃiilor stabilite pentru constituirea depozitului naŃional reglementar. Examinarea cerinŃelor de formă se efectuează în termen de o lună de la data primirii cererii. Atunci când cererea nu îndeplineşte cerinŃele pentru constituirea depozitului naŃional reglementar, Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci va notifica solicitantului lipsurile constatate. Dacă solicitantul completează lipsurile în termen de 3 luni de la notificare, data depozitului va fi aceea la care toate aceste elemente au fost comunicate Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci . În caz contrar, cererea se respinge.

1.7.2.3. Examinarea de fond a cererii de înregistrare În urma constituirii legale a depozitului naŃional reglementar şi înscrierii în Registrul NaŃional al Mărcilor, cererea de înregistrare a mărcii este supusă examinării de fond. Examinarea cererii se efectuează de Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci în termen de 6 luni de la data plăŃii taxei de înregistrare şi examinare a cererii.

Legea din 1998 stabileşte că Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci va examina calitatea solicitantului, conform art. 3, lit. g, condiŃiile prevăzute la art. 13, alin. 1 şi 2, dacă se invocă o prioritate şi motivele de refuz prevăzute la art. 5, alin. 1 şi art. 6. Examinarea motivelor de refuz prevăzute la art. 6, lit.d şi e se face potrivit unor criterii, cum ar fi: gradul de distinctivitate, iniŃială sau dobândită a mărcii notorii în România; durata şi întinderea utilizării în România a mărcii notorii în legătură cu produsele şi serviciile pentru care o marcă se solicită a fi înregistrată; durata şi întinderea publicităŃii mărcii notorii în România; aria geografică de utilizare a mărcii notorii în România; gradul de cunoaştere a mărcii notorii pe piaŃa românească de către segmentul de public căruia i se adresează; existenŃa unor mărci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare, aparŃinând altor persoane decât aceea care pretinde că marca sa este notorie.

În situaŃia în care cererea nu îndeplineşte condiŃiile pentru înregistrarea mărcii, Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci transmite solicitantului un aviz de refuz provizoriu, acordându-i un termen de 3 luni în care să-şi prezinte punctul său de vedere ori să-şi retragă cererea.

30

În cazul în care cererea îndeplineşte cerinŃele de constituire a depozitului naŃional reglementar, precum şi celelalte condiŃii prevăzute de lege, Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci decide înregistrarea mărcii şi o înscrie în Registrul NaŃional al Mărcilor. În termen de 2 luni de la data deciziei de înregistrare, marca se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Decizia Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci de înregistrare a mărcii sau de respingere a cererii de înregistrare a mărcii este comunicată solicitantului în termen de maximum 5 zile de la luarea acesteia. În termen de 3 luni de la data publicării mărcii, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum şi titularul unui drept anterior cu privire la imaginea sau la numele patronimic, precum şi orice altă persoană interesată pot face opoziŃie la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci cu privire la marca publicată. În termen de 2 luni de la data rămânerii definitive a deciziei de înregistrare a mărcii, Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci eliberează titularului certificatul de înregistrare, cu condiŃia plăŃii taxei prevăzute de lege. Certificatul de înregistrare conŃine menŃiuni cu privire la marca înregistrată, înscrise în Registrul NaŃional al Mărcilor.

1.7.3. Durata de protecŃie a mărcii Înregistrarea mărcii conferă titularului său, potrivit art. 35, alin. 1 al Legii nr. 84 din 1998, un drept exclusiv asupra mărcii.ProtecŃia dreptului exclusiv asupra mărcii este asigurată pe o perioadă de 10 ani de la data depozitului naŃional reglementar. Împlinirea termenului de protecŃie determină stingerea dreptului la marcă. Dar titularul are posibilitatea de a cere reînnoirea înregistrării mărcii.

1.7.4. Reînnoirea înregistrării mărcii Înregistrarea unei mărci poate fi reînnoită, conform art. 29, alin. 2 al Legii nr.

84 din 1998, la împlinirea fiecărui termen de 10 ani. Reînnoirea înregistrării mărcii se poate cere înainte de expirarea duratei de protecŃie în curs, dar nu mai devreme de 3 luni înainte de expirarea acestei durate. Reînnoirea înregistrării nu poate aduce mărcii modificări esenŃiale. Reînnoirea înregistrării mărcii se înscrie în Registrul NaŃional al Mărcilor şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în termen de 6 luni de la depunerea cererii de reînnoire la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci.

1.7.5. Modificarea înregistrării mărcii

În conformitate cu art. 33, alin. 1 al Legii nr. 84 din 1998, pe durata protecŃiei mărcii, titularul poate solicita la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci introducerea de modificări ale unor elemente ale mărcii. Aceste modificări trebuie să fie neesenŃiale şi să nu afecteze imaginea de ansamblu a mărcii. În tot cursul perioadei de protecŃie a mărcii, titularul acesteia poate solicita Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, cu plata taxei prevăzute de lege, înscrierea modificărilor intervenite cu privire la nume, denumire, adresa sau sediul titularului în Registrul NaŃional al Mărcilor. Modificările înscrise în Registrul NaŃional al Mărcilor se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

31

1.7.6. Înregistrarea internaŃională a mărcilor 1.7.6.1. Regimul înregistrării internaŃionale

Înregistrarea internaŃională a mărcilor, conform art. 1, alin. 1 şi 2 şi art. 2 ale Aranjamentului de la Madrid, din 14 aprilie 1891, revizuit la Stockholm în 1967 şi modificat în 1979, se poate face de cetăŃenii Ńărilor care fac parte din Uniunea specială şi de persoanele asimilate lor. Sunt asimilate resortisanŃilor, persoanele care nu fac parte din Uniunea specială, dar au domiciliul sau întreprinderi industriale sau comerciale pe teritoriul uneia din Ńările contractante. Înregistrarea internaŃională se efectuează la Biroul internaŃional al proprietăŃii intelectuale. Înregistrarea naŃională constituie pentru înregistrarea internaŃională o înregistrare de bază. Legătura între înregistrarea internaŃională şi marca naŃională înregistrată în Ńara de origine durează 5 ani. În această perioadă, înregistrarea de bază trebuie să rămână neschimbată. Înregistrarea internaŃională a unei mărci produce efecte pentru o perioadă de 10 ani. În condiŃiile stabilite de lege, înregistrarea va putea fi reînnoită.

1.7.6.2. Procedura înregistrării Cererea de înregistrare internaŃională, potrivit art. 3 al Aranjamentului de la Madrid, se adresează administraŃiei Ńării de origine, în formele prevăzute de legislaŃia naŃională. AdministraŃia Ńării de origine prezintă Biroului internaŃional o cerere, în dublu exemplar redactată în limba franceză. În situaŃia în care cererea de înregistrare internaŃională este incompletă sau neregulată, Biroul internaŃional va amâna înregistrarea. Depunătorul sau mandatarul este înştiinŃat că viciile sau lipsurile cererii trebuie îndepărtate sau completate în termen de 6 luni. Dacă rectificările sau completările necesare nu se produc în termenul acordat, cererea se consideră abandonată. După înregistrarea mărcii, Biroul internaŃional eliberează un certificat de înregistrare internaŃională. Certificatul de înregistrare internaŃională este transmis administraŃiei Ńării de origine, care îl înmânează titularului mărcii sau mandatarului său. Înregistrarea internaŃională se notifică şi administraŃiilor Ńărilor interesate. Mărcile înregistrate internaŃional se publică în publicaŃia lunară Les Marques Internationales.

1.7.6.3. Efectele înregistrării internaŃionale De la data înregistrării internaŃionale, protecŃia mărcii în fiecare din Ńările contractante interesate, potrivit art. 4, alin. 1 al Aranjamentului de la Madrid, va fi aceeaşi ca şi în cazul când marca ar fi depusă direct în Ńara respectivă. În Ńările Uniunii speciale, cu excepŃia Ńării de origine, înregistrarea internaŃională creează efectele unui depozit naŃional. Examenul de fond al înregistrării internaŃionale se face de administraŃia naŃională. Potrivit art. 5 al Aranjamentului de la Madrid, examinarea se efectuează în termenul prevăzut de legea naŃională, fără a se depăşi un an de la data înregistrării

32

internaŃionale a mărcii sau a cererii de extindere teritorială a protecŃiei. AdministraŃia naŃională are posibilitatea de a refuza protecŃia mărcii pe teritoriul Ńării sale.

1.7.6.4. Reînnoirea înregistrării internaŃionale Înregistrarea internaŃională, conform art. 7 al Aranjamentului de la Madrid, poate fi mereu reînnoită pentru perioadă de 10 ani, socotită de la expirarea perioadei precedente. Printr-un aviz oficios, Biroul internaŃional reaminteşte titularului mărcii şi mandatarului lui, cu 6 luni înainte, data exactă a expirării termenului de protecŃie.

1.8. Transmiterea dreptului la marcă 1.8.1. ModalităŃi de transmitere

În conformitate cu dispoziŃiile art. 39 al Legii nr. 84 din 1998, drepturile asupra mărcii pot fi transmise, prin cesiune sau prin licenŃă, oricând în cursul duratei de protecŃie a mărcii.

1.8.1.1. Cesiunea Marca se poate transmite de titular în temeiul unui contract de cesiune. Cesiunea este guvernată de prevederile Codului civil. În mod concret, cesiunea cu titlu oneros este supusă dispoziŃiilor referitoare la vânzare, iar cesiunea cu titlu gratuit, dispoziŃiilor privitoare la donaŃie.

În funcŃie de situaŃia concretă, drepturile cu privire la marcă se vor ceda total sau parŃial. În cesiunea totală, transmiterea drepturilor cu privire la marcă este integrală. Cesionarul dobândeşte toate drepturile titularului mărcii, iar cedentul devine un simplu terŃ. În cesiunea parŃială, transmiterea drepturilor este fracŃionată, iar transmiterea se realizează numai pentru unele din serviciile sau produsele pentru care este folosită marca. Datorită subrogării în drepturile cedentului, cesionarul poate exercita acŃiunea în contrafacere. Tot cesionarul, prin aplicarea reglementărilor din materia vânzării, beneficiază şi de garanŃia pentru vicii ascunse. În literatura de specialitate s-a arătat că executarea silită nu poate să aibă ca obiect numai marca. Executarea silită numai a mărcii permite producătorului să fabrice în continuare produsele sale, dar fără a le marca. În acest fel, cesiunea forŃată separată a mărcii contravine scopului reglementării juridice. Pe de altă parte, jurisprudenŃa a acceptat cesiunea forŃată a mărcii ca accesoriu al întreprinderii producătoare sau al fondului de comerŃ.

Validitatea cesiunii forŃate separate a mărcii este o problemă de fapt. SoluŃionarea ei are în vedere asigurarea protecŃiei consumatorilor.

Raporturile dintre părŃi sunt configurate de principiul autonomiei de voinŃă. FaŃă de terŃi, transmiterea dreptului devine opozabilă de la data înscrierii cesiunii în Registrul NaŃional al Mărcilor. Forma obişnuită de transmitere a mărcii o constituie cesiunea voluntară. Dacă transmiterea intervine cu ocazia executării silite sau exproprierii, cesiunea este forŃată.

33

1.8.1.2. LicenŃa Transmiterea mărcii, prin intermediul contractului de licenŃă, a fost impusă de cerinŃele practicii. Cu toate că a fost contestat, întrucât presupune libertatea mărcii, contractul de licenŃă cunoaşte o dezvoltare deosebită. Contractul de licenŃă este supus normelor dreptului comun. În absenŃa unei stipulaŃii exprese, se vor aplica dispoziŃiile cu privire la locaŃiune. LicenŃa de exploatare este specifică mărcilor. Beneficiarul licenŃei are dreptul să aplice marca transmisă şi să fabrice produsele respective. LicenŃa de folosire constă într-o autorizare de aplicare sau ataşare a mărcii pe produsele livrate de licenŃiator. LicenŃa de reclamă implică autorizarea folosirii unei denumiri care constituie obiectul unui drept personal al altei persoane. În funcŃie de întinderea drepturilor care se atribuie, licenŃele pot fi exclusive, neexclusive şi reciproce. Prin licenŃa exclusivă, licenŃiatorul renunŃă la posibilitatea de a mai acorda alte licenŃe, iar licenŃiatul are un drept exclusiv de utilizare a mărcii. Prin licenŃa neexclusivă, licenŃiatorul are dreptul de a utiliza sau transmite marca, iar licenŃiatul de a folosi semnul distinctiv în condiŃiile convenite. Prin licenŃa reciprocă, părŃile contractante îşi acordă reciproc dreptul de a fabrica un produs, care va fi pus în circulaŃie cu aceeaşi denumire. Fiecare parte îşi păstrează dreptul asupra mărcii sale. După caracterul lor, licenŃele se împart în două categorii: nelimitate şi limitate. În licenŃa nelimitată, licenŃiatul beneficiază de exclusivitate pe toată durata de valabilitate a contractului. LicenŃiatul poate acorda sublicenŃe. În licenŃa limitată, dreptul de folosire a mărcii, deşi este exclusiv, prezintă unele îngrădiri în conformitate cu art. 42 alin. 1 al Legii nr. 84 din 1998.

Prin contractul de licenŃă se transmite numai dreptul de folosire a mărcii. LicenŃiatorul are obligaŃia să asigure libera folosinŃă a mărcii, precum şi obligaŃia de garanŃie împotriva evicŃiunii şi viciilor ascunse. Pe durata contractului de licenŃă, licenŃiatul este obligat să folosească numai marca ce face obiectul contractului de licenŃă, având libertatea de a aplica pe produsele fabricate semne indicând că el este fabricantul lor.

LicenŃiatul este Ńinut să exploateze marca, să plătească preŃul licenŃei stabilit sub formă de redevenŃe şi să menŃină calitatea produselor fabricate sau a serviciilor furnizate în baza contractului. Printr-o clauză de minimum garanŃi, licenŃiatul poate fi obligat să realizeze o anumită cifră de vânzare. LicenŃiatorul poate exercita acŃiunea în contrafacere împotriva persoanelor care tulbură folosirea mărcii de către beneficiar. Dacă acŃiunea în contrafacere a fost pornită de către titular, oricare dintre licenŃiaŃi poate să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului cauzat prin contrafacerea mărcii, conform art. 43, alin. 3 din Legea nr. 84 din 1998. Beneficiarul licenŃei nu poate introduce în justiŃie o acŃiune în contrafacere fără consimŃământul titularului mărcii, dacă în contractul de licenŃă nu este stipulat altfel. Titularul unei licenŃe exclusive poate intenta o acŃiune în contrafacere, după ce a notificat actele de contrafacere de care a luat cunoştinŃă şi titularul mărcii nu a acŃionat în termenul solicitat de licenŃiat (art. 43, alin. 1 şi 2 din Legea nr. 84 din 1998). Tot beneficiarul licenŃei are şi dreptul de a exercita o acŃiune în concurenŃă neleală.

34

1.8.2. Înscrierea transmiterii dreptului la marcă Transmiterea drepturilor cu privire la marcă, potrivit art. 41, alin. 2 şi art. 42, alin. 4 ale Legii nr. 84 din 1998, se înscrie în Registrul NaŃional al Mărcilor şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Efectele transmiterii dreptului la marcă se produc între părŃi din momentul realizării acordului de voinŃe. FaŃă de terŃi, transferul produce efecte de la data înscrierii în Registrul NaŃional al Mărcilor. Înscrierea transmiterii se face de către Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, la cererea persoanei interesate.

1.8.3. Transmiterea mărcilor înregistrate internaŃional ConvenŃia de la Paris reglementează transmiterea mărcilor, sub forma cesiunii. Cesiunea mărcii se notifică Biroului internaŃional, potrivit art. 9bis, alin. 1 şi 2 al Aranjamentului de la Madrid, din 1891, de administraŃia Ńării cedentului. Biroul va înscrie transmiterea ei în registrul internaŃional, dacă cesionarul are dreptul să depună o marcă internaŃională. Cesiunile de înregistrări internaŃionale prezintă mai multe forme. Ele pot fi totale sau părŃile, precum: transmiteri totale, în ceea ce priveşte Ńările Uniunii şi produsele sau serviciile; transmiteri totale, din punctul de vedere a Ńărilor Uniunii, şi parŃiale, în ceea ce priveşte produsele sau serviciile; transmiteri parŃiale, din punctul de vedere a Ńărilor Uniunii, şi totale, în ceea ce priveşte produsele sau serviciile; transmiteri parŃiale, în ceea ce priveşte Ńările Uniunii şi produsele sau serviciile.

1.9. Stingerea dreptului la marcă 1.9.1. Cauzele de stingere a dreptului la marcă 1.9.1.1. Abandonul mărcii

Abandonul constituie o renunŃare tacită a titularului la marcă. IntenŃia titularului trebuie să fie clară şi să rezulte din fapte pe durată şi publice. Abandonul este o problemă de fapt. În absenŃa unei reglementări exprese, existenŃa abandonului se va aprecia de instanŃele judecătoreşti.

În practică, s-a considerat ca abandon faptul titularului de a înceta fabricarea produsului pe care se aplica marca, în măsura în care oprirea este irevocabilă. Pe de altă parte, nu poate fi socotit abandon neutilizarea mărcii depuse, nereînnoirea depozitului unei mărci care se foloseşte în continuare de titular sau tolerarea folosirii mărcii de către terŃi. Efectele abandonului constau în căderea mărcii în domeniul public sau în transformarea mărcii într-un semn liber. În funcŃie de urmarea concretă, marca va deveni uzuală sau necesară, ori va fi susceptibilă de apropriere.

1.9.1.2. Expirarea duratei de protecŃie a mărcii Împlinirea termenului de ocrotire a mărcii, fără să se efectueze formalităŃile de reînnoire a înregistrării, constituie o cauză de stingere a dreptului titularului. În caz de neîndeplinire a condiŃiilor prevăzute de art. 29, alin. 5 al Legii nr. 84 din 1998, înregistrarea mărcii rămâne fără efect de la data expirării ultimei perioade de

35

protecŃie. În ceea ce priveşte expirarea duratei de protecŃie, Legea nr. 84 din 1998 are în vedere atât marca înregistrată naŃional, cât şi marca înregistrată internaŃional.

1.9.1.3. RenunŃarea titularului mărcii Titularul poate să renunŃe la marcă, potrivit art. 44, alin. 1 al Legii nr. 84 din 1998, pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. RenunŃarea titularului mărcii la drepturile sale trebuie să fie expresă şi să se facă printr-o declaraŃie scrisă, care se adresează Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci.

1.9.1.4. Nulitatea mărcii Nulitatea reprezintă o cauză de invalidare a mărcii şi nu de stingere, având un efect retroactiv. Legea română din 1998 dispune, prin art. 48, alin. 1, că orice persoană interesată poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea înregistrării mărcii pentru oricare dintre următoarele motive: înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziŃiilor art. 5, alin. 1; înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziŃiilor art. 6; înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credinŃă; înregistrarea mărcii aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patronimic al unei persoane; înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicaŃie geografică protejată, un desen sau un model indu]strial protejat sau un alt drept de proprietate industrială protejat ori cu privire la un drept de autor.

În situaŃia în care înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credinŃă, acŃiunea în anulare poate fi introdusă oricând în perioada de protecŃie a mărcii. Pentru celelalte motive, anularea înregistrării mărcii poate fi cerută în termen de 5 ani. Acest termen curge de la data înregistrării mărcii.

1.9.1.5. Decăderea din dreptul la marcă

Legea din 1998 prevede în mod expres, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă. În conformitate cu textul art. 45, cauzele de decădere constau în următoarele:

a. fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată;

b. după data înregistrării, marca a devenit, ca urmare a acŃiunii sau inacŃiunii titularului, uzuală în comerŃul cu un produs sau cu un serviciu pentru care a fost înregistrată;

c. după data înregistrării şi ca urmare a folosirii mărcii de către titular sau cu consimŃământul acestuia, marca a devenit susceptibilă de a induce publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau la provenienŃa geografică a produselor sau a serviciilor pentru care a fost înregistrată;

d. marca a fost înregistrată de o persoană neavând calitatea prevăzută la art. 3 lit. g.

36

Exploatarea mărcii implică folosirea ei efectivă. Constituind un mod de conservare dreptului la marcă, folosirea trebuie să fie reală şi serioasă.

1.9.2. Radierea înregistrării internaŃionale În conformitate cu prevederile Aranjamentului de la Madrid, din 1891, cu modificările ulterioare, mărcile înregistrate internaŃional pot fi radiate în următoarele situaŃii:

a. la cererea titularului, care poate oricând să renunŃe la protecŃie în una sau mai multe dintre Ńările contractante, printr-o declaraŃie remisă administraŃiei Ńării sale, pentru a fi comunicată Biroului internaŃional, care o va notifica Ńărilor la care se referă renunŃarea (art. 8bis);

b. pronunŃarea unei hotărâri de invalidare a mărcii de către autorităŃile competente, notificată Biroului internaŃional;

c. transmiterea mărcii nu poate fi înscrisă în registrul internaŃional, ca urmare a refuzului Ńării noului titular de a-şi da consimŃământul sau pentru că a fost făcută în favoarea unei persoane care nu avea dreptul să ceară o înregistrare internaŃională (art. 9bis,alin. 3);

d. neplata taxelor în termenele stabilite (art. 8).

1.10. Apărarea dreptului la marcă Drepturile cu privire la marcă sunt apărate prin mijloace de drept administrativ, de drept civil şi de drept penal.

1.10.1. Mijloace de drept administrativ În urma examenului de fond, decizia Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci de înregistrare a mărcii sau de respingere a cererii de înregistrare a mărcii este comunicată solicitantului.

1.10.1.1. OpoziŃia În urma examenului de fond, decizia Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci de înregistrare a mărcii sau de respingere a cererii de înregistrare a mărcii este comunicată solicitantului. În termen de 3 luni de la data publicării mărcii admisă la înregistrare în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, pot fi formulate opoziŃii. Potrivit art. 23, alin. 1 al Legii 84 din 1998, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum şi titularul unui drept anterior cu privire la imaginea sau la numele patronimic, la indicaŃie geografică protejată, un desen sau un model industrial protejat, la orice alt drept de proprietate industrială protejat sau la un drept de autor, precum şi orice altă persoană interesată pot face opoziŃie la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci cu privire la marca publicată.

1.10.1.2. ContestaŃia Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, ca organ administrativ de specialitate, dispune, în legătură cu operaŃiunile privind protecŃia mărcilor, prin decizii motivate, în fapt şi în drept. Deciziile pot fi de admitere sau de respingere.

37

Împotriva deciziilor Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci se pot face contestaŃii. ContestaŃiile se fac de către solicitantul înregistrării mărcii sau, după caz, de titularul mărcii, împotriva deciziilor privind înregistrarea mărcii. Orice alte persoane interesate pot formula contestaŃii împotriva deciziilor privind înscrierea cesiunii sau a licenŃei în Registrul NaŃional al Mărcilor. ContestaŃia se face în scris şi va fi însoŃită de probele pe care se bazează susŃinerea părŃii şi de dovada achitării taxei de contestaŃie. ContestaŃia, formulată în conformitate cu cerinŃele legale, se soluŃionează de către comisia de reexaminare, care este un organ administrativ jurisdicŃional.

1.10.2. Mijloace de drept civil Litigiile privind încetarea faptelor care aduc atingere dreptului de folosire a mărcilor, precum şi repararea prejudiciilor cauzate prin folosirea ilegală a mărcilor se soluŃionează de către instanŃele judecătoreşti. În funcŃie de situaŃia concretă, acŃiunea civilă poate fi o acŃiune în daune sau o acŃiune negatorie. AcŃiunea civilă se judecă în conformitate cu dispoziŃiile Codului de procedură civilă.

1.10.3. Mijloace de drept penal 1.10.3.1. Contrafacerea mărcilor Contrafacerea mărcilor este prevăzută de Legea nr. 84 din 1998. În

conformitate cu dispoziŃiile art. 83, alin. 2, lit. a, contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci în scopul introducerii în eroare a publicului asupra calităŃii produselor sau serviciilor la care se referă marca se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, sau cu amendă de 15 milioane.

1.10.3.1.1. Contrafacerea în înŃeles restrâns şi folosirea mărcii contrafăcute Contrafacerea constă în reproducerea unei mărci care aparŃine altei persoane, independent de orice act de folosire. Pentru existenŃa contrafacerii, reproducerea trebuie să fie realizată cu scopul de a se folosi pentru produse sau servicii identice sau similare. Datorită destinaŃiei sale, marca reprodusă este de natură a induce în eroare pe cumpărător. Contrafacerea poate fi o reproducere servilă sau brutală. În cazul în care reproducerea este completă, contrafacerea are un caracter evident. ExistenŃa contrafacerii este o problemă de fapt, pe care instanŃa o apreciază prin prisma unor reguli distincte: � Contrafacerea se apreciază Ńinându-se seama de asemănări şi nu de deosebiri.

Elementele esenŃiale şi caracteristice ale mărcii vor fi supuse de către instanŃă unei aprecieri analitice.

� Contrafacerea implică existenŃa unui risc de confuzie. Acest risc se examinează în funcŃie de reacŃia unui consumator obişnuit sau mijlociu.

� Contrafacerea nu necesită dovada relei-credinŃe. IntenŃia delictuoasă a făptuitorului fiind prezumată, în cauză este suficientă simpla dovadă a actului de contrafacere.

� Contrafacerea trebuie să creeze o confuzie, fără a fi necesar să se realizeze în mod concret. Se cere numai ca inducerea în eroare a consumatorilor să fie posibilă.

38

1.10.3.1.2. Imitarea frauduloasă a mărcii altuia şi folosirea mărcii imitate Imitarea constituie realizarea unei mărci care, prin impresia de ansamblu, se aseamănă cu o altă marcă înregistrată. Imitarea este frauduloasă dacă se săvârşeşte cu intenŃie şi are ca scop inducerea publicului în eroare asupra calităŃii produselor sau serviciilor. În caz contrar, imitarea va fi ilicită, constituind un act de concurenŃă neleală sau un fapt ilicit civil ExistenŃa imitării frauduloase se determină în funcŃie de asemănări şi nu de deosebiri. Asemănările se stabilesc prin examinarea aspectelor generale ale elementelor constitutive. InstanŃa va recurge la o apreciere sintetică şi nu analitică, Ńinând seama de pregătirea şi atenŃia unui cumpărător obişnuit, care nu observă concomitent cele două mărci. Imitarea frauduloasă poate fi prin asemănare vizuală, fonetică şi intelectuală. Imitarea prin asemănare intelectuală se realizează prin analogie, echivalent şi contrast. De exemplu, marca Miss Rouge este o imitaŃie prin analogie a mărcii Miss Blanche; traducerea unei mărci într-o limbă străină, cum ar fi Soleil în raport cu Sun, reprezintă o imitare prin echivalent; marca La vache serieuse constituie o imitaŃie prin contrast a mărcii La vache qui rit. În cazul folosirii mărcii imitate fraudulos, normele aplicabile vor fi aceleaşi ca la utilizarea unei mărci contrafăcute.

1.10.3.1.3. Aplicarea frauduloasă a mărcii altuia Aplicarea frauduloasă a mărcii altuia înseamnă că o marcă străină care se găseşte în posesia unei persoane este aplicată pe produse de origine diferită. Producând o confuzie în rândul clienŃilor, cu privire la provenienŃa produselor ce prezintă o anumită marcă, aplicarea frauduloasă este asimilată contrafacerii. Aplicarea frauduloasă a mărcii altuia se realizează prin folosirea formelor materiale care reprezintă un anumit semn distinctiv. În mod obişnuit, se utilizează timbrul, sigiliul sau ambalajul care constituie marca unei alte persoane.

1.10.3.2. ConcurenŃa neloială AcŃiunea în concurenŃă neloială are ca fundament conduita criticabilă a

pârâtului, care încalcă obligaŃia de lealitate în exercitarea profesiunii sale. Potrivit art. 86, alin. 1 al Legii nr. 84 din 1998, orice utilizare a mărcilor, contrară practicilor loiale în activitatea industrială sau comercială, în scopul de a induce în eroare consumatorii, constituie un act de concurenŃă neloială.

În accepŃiunea art. 86, se consideră, în mod special, ca fiind acte de concurenŃă neloială următoarele:

a. orice fapte de natură să creeze o confuzie cu întreprinderea, cu produsele sau cu activitatea industrială sau comercială a unui concurent;

b. afirmaŃiile false în exercitarea comerŃului, de natură să discrediteze întreprinderea, produsele sau activitatea industrială ori comercială a unui concurent;

c. indicaŃiile sau afirmaŃiile a căror utilizare, în exercitarea comerŃului, pot induce în eroare publicul cu privire la natura, la modul de fabricaŃie sau la caracteristicile mărfurilor.

39

CAP. III. INDICA łIILE GEOGRAFICE ŞI NUMELE COMERCIAL

SecŃiunea 1 - IndicaŃiile geografice

IndicaŃia geografică este denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o Ńară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputaŃie sau alte caracteristici pot fi în mod esenŃial atribuite acestei origini geografice.

DefiniŃia dată de legea română este preluată din Acordul de la Marrakech privind constituirea OrganizaŃiei Mondiale de ComerŃ, Anexa 1C (TRIPS), încheiat la 15 aprilie 1994.

IndicaŃia geografică reprezintă un semn distinctiv, care conferă un drept de folosinŃă. Dreptul asupra indicaŃiei geografice este teritorial, colectiv, inalienabil şi imprescriptibil.

1.1. CondiŃii privind indica Ńiile geografice În conformitate cu art. 67, alin. 1 al Legii nr. 84 din 1998, indicaŃiile geografice ale produselor sunt protejate, în Ńara noastră, prin înregistrarea la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, potrivit legii sau convenŃiilor internaŃionale la care România este parte. IndicaŃiile geografice pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializează produsele pentru care indicaŃiile au fost înregistrate. O indicaŃie geografică înregistrată pe numele unei asociaŃii de producători poate fi înregistrată, în aceleaşi condiŃii, de orice altă asociaŃie.

Pentru acordarea protecŃiei, între produsele la care se referă indicaŃia geografică şi locul de origine a acestora, în ceea ce priveşte calitatea, reputaŃia ori alte caracteristici, trebuie să existe o legătură strânsă. Simplul fapt că produsul la care se referă denumirea este originar dintr-o anumită regiune, nu justifică protecŃia indicaŃiei geografice. Sunt excluse de la protecŃie şi nu pot fi înregistrate, potrivit art. 70 al Legii nr. 84 din 1998, indicaŃiile geografice care: nu sunt conforme dispoziŃiilor prevăzute de lege; reprezintă denumiri generice ale produselor; induc publicul în eroare asupra naturii, originii, modului de obŃinere şi calităŃii produselor; contravin bunelor moravuri sau ordinii publice.

1.2. Dobândirea dreptului asupra indicaŃiilor geografice Înregistrarea unei indicaŃii geografice se poate solicita de asociaŃia de producători, care desfăşoară o activitate de producŃie în zona geografică, pentru produsele indicate în cerere. Pentru înregistrarea unei indicaŃii geografice, cererea se depune direct de solicitant sau prin mandatar autorizat, cu domiciliul în Ńara noastră. Cererea de înregistrare poate fi depusă la Registratura generală a Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, sau se trimite prin poştă, recomandat. La cerere se vor anexa următoarele documente: un caiet de sarcini, conŃinând elementele prevăzute de Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84 din 1998; un

40

certificat de conformitate a produselor cu elementele prevăzute în caietul de sarcini, eliberat de Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei; dovada achitării taxei de înregistrare a indicaŃiei geografice; procura de reprezentare a solicitantului cererii, dacă este cazul. Dacă îndeplineşte condiŃiile prevăzute de lege, Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci va decide înregistrarea indicaŃiei geografice în Registrul NaŃional al IndicaŃiilor Geografice şi acordarea asociaŃiei de producători solicitante a dreptului de utilizare. În termen de 2 luni de la luarea deciziei de înregistrare, Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci publică indicaŃia geografică şi lista persoanelor autorizate s-o utilizeze în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. În termen de 3 luni de la publicare, orice persoană interesată poate formula o declaraŃie de opoziŃie la înregistrarea indicaŃiei geografice pentru nerespectarea dispoziŃiilor legale.

1.3. Drepturile conferite asupra indicaŃiilor geografice Prin înregistrarea unei indicaŃii geografice, perioada sa de protecŃie este nelimitată. Solicitantul obŃine un drept de utilizare a indicaŃiei geografice pentru o perioadă de 10 ani. În măsura în care condiŃiile privind dobândirea dreptului se menŃin, înregistrarea indicaŃiei geografice poate fi reînnoită nelimitat.

Durata de protecŃie începe să curgă de la data depunerii cererii de înregistrare a indicaŃiei geografice la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. Cererea de reînnoire va fi însoŃită de o confirmare din partea Ministerului Agriculturii şi AlimentaŃiei referitoare la menŃinerea caracteristicilor produselor şi de dovada achitării taxei prevăzute de lege. În lipsa acestor documente, Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci va decide respingerea cererii de reînnoire. Dreptul de folosire a indicaŃiei geografice înregistrate aparŃine membrilor asociaŃiei înscrişi în lista comunicată la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. Aceste drept nu poate să reprezinte obiectul nici unei transmiteri (art. 71, alin. 2 şi art. 78 ale Legii nr. 84 din 1998).

1.4. Încetarea drepturilor asupra indicaŃiilor geografice În conformitate cu dispoziŃiile Legii nr. 84 din 1998, drepturile asupra unei indicaŃii geografice pot înceta în următoarele cazuri: anularea înregistrării indicaŃiei geografice (art. 79, alin. 1 şi 3); decăderea din drepturile conferite de indicaŃia geografică (art. 79, alin. 2 şi 3); expirarea perioadei de utilizare a indicaŃiei geografice, fără a se efectua formalităŃile de reînnoire a dreptului acordat (art. 74, alin. 2 şi 3).

Orice persoană interesată poate cere, pe întreaga durată de protecŃie, anularea înregistrării indicaŃiei geografice. Dacă dreptul de folosire a fost dobândit cu nerespectarea dispoziŃiilor legale, Tribunalul Municipiului Bucureşti va anula înregistrarea indicaŃiei geografice. Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci de către persoana interesată. Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci va radia indicaŃia geografică din Registrul

41

NaŃional al IndicaŃiilor Geografice şi va publica hotărârea în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală.

1.5. Apărarea drepturilor asupra indica Ńiilor geografice Deciziile Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci privind indicaŃiile geografice se iau de Directorul general sau împuternicitul acestuia. Ele pot fi atacate în justiŃie, potrivit procedurii contenciosului administrativ. Punerea în circulaŃie a produselor care poartă indicaŃii geografice care indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât locul adevărat de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geografică a produsului constituie infracŃiune. Utilizarea unei indicaŃii geografice, contrară practicilor loiale în activitatea industrială sau comercială, în scopul de a induce în eroare consumatorii, constituie act de concurenŃă neloială. Persoanele autorizate pot să interzică folosirea unei indicaŃii geografice de către o altă persoană, pentru vinuri sau pentru produse spirtoase care nu sunt originare din locul menŃionat prin denumire, chiar în cazurile în care originea adevărată a produsului este menŃionată expres, indicaŃia este utilizată în traducere ori indicaŃia este însoŃită de expresii, cum ar fi de genul sau de tipul. Acest drept se exercită fără a fi necesar să se dovedească inducerea în eroare a consumatorului sau producerea unor acte de concurenŃă neloială.

Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei poate solicita instanŃei judecătoreşti competente să dispună măsura confiscării şi, după caz, a distrugerii produselor care poartă asemenea indicaŃii geografice, precum şi a materialelor şi echipamentelor care au servit nemijlocit la comiterea infracŃiunii (art. 83, alin. 1, lit. c şi art. 84 din Legea nr. 84 din 1998). Utilizarea unei indicaŃii geografice, contrară practicilor loiale în activitatea industrială sau comercială, în scopul de a induce în eroare consumatorii constituie act de concurenŃă neloială. AcŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei poate solicita instanŃei judecătoreşti să dispună luarea unor măsuri asigurătorii, atunci când se consideră că există un risc de încălcare de către terŃi a drepturilor cu privire la indicaŃia geografică protejată. Tot Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei poate solicita autorului încălcării dreptului informaŃii imediate despre mărfurile care poartă indicaŃii geografice ( art. 87, 88, 89 şi 90 ale Legii nr. 84 din 1998).

1.6. Regimul internaŃional Pe plan internaŃional, protecŃia indicaŃiilor geografice este asigurată de Acordul de la Marrakech privind constituirea OrganizaŃiei Mondiale de ComerŃ, Anexa 1C – TRIPS din 1994. Definind indicaŃiile geografice, textul art. 22 din Acordul TRIPS stabileşte că Membrii OrganizaŃiei vor prevedea mijloace juridice care să permită părŃilor interesate să împiedice: utilizarea, în desemnarea sau prezentarea unui produs, a oricărui mijloc care indică sau sugerează că produsul în

42

cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât locul adevărat de origine, într-un mod care să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică a produsului; orice utilizare care constituie un act de concurenŃă neloială, în sensul art. 10bis al ConvenŃiei de la Paris (1967).

Tot prin Acordul TRIPS se prevede şi protecŃia suplimentară a indicaŃiilor geografice pentru vinuri şi produse spirtoase. Prin Aranjamentul de la Madrid, Ńările membre se obligă să nu admită la vânzare ori să nu facă publicitate pentru produsele ale căror indicaŃii de provenienŃă sunt false sau înşelătoare. Statele vor lua măsuri de sancŃionare, produsele fiind confiscate sau interzise la import.

În cadrul ConvenŃiei de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 1883, dispoziŃiile art. 1, alin. 2 se referă atât la indicaŃiile de provenienŃă, cât şi la denumirile de origine. Reglementările ConvenŃiei de la Paris cu privire la indicaŃiile de provenienŃă se aplică şi denumirilor de origine. În cadrul Uniunii de la Paris, la 14 aprilie 1891, s-a încheiat la Madrid un Aranjament privind reprimarea indicaŃiilor de provenienŃă false sau înşelătoare. Statele contractante sunt constituite într-o Uniune restrânsă. La ConferinŃa de la Lisabona, din 31 octombrie 1958, s-a încheiat un Aranjament pentru protecŃia denumirilor de origine şi înregistrarea lor internaŃională. Prin Aranjamentul de la Lisabona a fost creată o Uniune restrânsă. Statele membre ale Aranjamentului de la Lisabona se obligă să protejeze pe teritoriul lor denumirile de origine ale produselor din Ńările Uniunii restrânse. ProtecŃia este asigurată pentru denumirile recunoscute şi protejate în Ńara de origine şi înregistrate la OrganizaŃia Mondială a ProprietăŃii Intelectuale. Prin Ńară de origine se înŃelege Ńara al cărei nume sau Ńara în care este situată regiunea ori localitatea al cărei nume a dat produsului notorietatea sa.

Denumirile de origine se înregistrează la Biroul InternaŃional al OrganizaŃiei Mondiale a ProprietăŃii Intelectuale. ProtecŃia pe care o asigură înregistrarea internaŃională are o durată egală cu aceea prevăzută în Ńara de origine. Taxa de înregistrare internaŃională este unică. Înregistrarea internaŃională este valabilă pe toată perioada de protecŃie, fără a fi necesară o procedură de reînnoire.

SecŃiunea 2 - Numele comercial

Numele comercial este denumirea sub care o întreprindere este cunoscută şi îşi desfăşoară activitatea. Numele comercial poate fi format dintr-un nume propriu, prenume, pseudonim, numele unui terŃ sau o denumire de fantezie.

2.1. Compunere, funcŃii Firma este numele sau denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerŃul şi sub care semnează. Firma poate fi individuală sau socială. Firma individuală este proprie comerciantului persoană fizică, iar firma socială identifică societatea comercială.

43

Firma unui comerciant persoană fizică se compune din numele comerciantului, scris în întregime sau din numele şi iniŃiala prenumelui. (art. 31, alin. 1 din Legea nr. 26 din 1990). Firma unei societăŃi de persoane se compune din numele a cel puŃin unuia dintre asociaŃi, cu menŃiunea privind forma juridică a societăŃii, scrisă în întregime. Dacă societatea este în comandită simplă, numele inclus în firma socială trebuie să fie a unui asociat comanditat (art. 32 şi 33 din Legea nr. 26 din 1990). Firma unei societăŃi de capitaluri se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăŃi şi va fi însoŃită de o menŃiune referitoare la forma juridică a societăŃii, scrisă în întregime sau prin prescurtare (art. 35 din Legea nr. 26 din 1990). Pentru societatea pe acŃiuni sau în comandită pe acŃiuni se aplică principiul libertăŃii firmei. Firma unei societăŃi cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la care se adaugă numele unuia sau mai multor asociaŃi, şi va fi însoŃită de o menŃiune privind forma juridică a societăŃii, scrisă în întregime sau prin prescurtare (art. 36 din Legea nr. 26 din 1990). În relaŃiile comerciale, firma îndeplineşte mai multe funcŃii, şi anume: funcŃia de identificare a comerciantului; funcŃia de semnare a angajamentelor; funcŃia de raliere a clientului; funcŃia de credit.

2.2. CondiŃii de fond şi formă Pentru a se efectua înregistrarea în registrul comerŃului, firma trebuie să fie disponibilă, distinctivă şi licită. Disponibilitatea înseamnă că o firmă este susceptibilă de a fi apropriată de un comerciant, atunci când nu aparŃine unei alte persoane, prin înregistrarea ei anterioară în registrul comerŃului, pentru acelaşi obiect social şi aceeaşi arie teritorială de activitate. Aprecierea noutăŃii are în vedere numai firmele concurente. Noutatea este relativă şi nu absolută. În această materie, cercetarea anteriorităŃii se face prin prisma regulii specialităŃii, în funcŃie de obiectul social şi de aria geografică de activitate a firmei. Verificarea anteriorităŃii se face de către Oficiul registrului comerŃului, prin personalul propriu. Prin distinctivitate se înŃelege că denumirea firmei trebuie să nu fie necesară sau generică, ori să fi devenit uzuală, şi nici nu este identică sau similară cu alte firme înregistrate anterior în registrul comerŃului. Liceitatea înseamnă că, în virtutea principiilor generale, nu se poate înregistra o firmă care ar încălca o dispoziŃie imperativă a legii privind ordinea publică sau bunele moravuri. Tot condiŃia liceităŃii presupune că firma trebuie să respecte, în general, limitele concurenŃei loiale. În ceea ce priveşte condiŃiile de formă, Legea nr. 26 din 1990 stabileşte prin art. 30, alin. 3 că firmele vor fi scrise în primul rând în limba română.

2.3. Dobândire, transmitere Dreptul la firmă se dobândeşte prin prioritate de înregistrare. Legea din 1990 privind registrul comerŃului consacră, prin alin. 4 al art. 30, sistemul atributiv, care implică efectuarea unor anumite formalităŃi. Persoana, care înscrie o firmă în registrul comerŃului, va beneficia de un drept de folosinŃă exclusivă.

44

OperaŃiunea verificării se face de către Oficiul registrului comerŃului, înainte de întocmirea actelor constitutive. Cercetarea disponibilităŃii firmei se efectuează pe baza cererii solicitantului, în raport cu firmele anterior înregistrate la Oficiul registrului comerŃului în judeŃul la care s-a depus cererea. Dacă se solicită verificarea şi rezervarea firmei pe raza mai multor judeŃe sau la nivel naŃional, cererea se soluŃionează de către Oficiul NaŃional al Registrului ComerŃului. În cazul în care firma pentru care s-a solicitat verificarea disponibilităŃii îndeplineşte condiŃiile legii, Oficiul registrului comerŃului eliberează dovada rezervării acesteia.

2.4. Mijloace de apărare Oricine se consideră prejudiciat printr-o înmatriculare sau printr-o menŃiune în registrul comerŃului are dreptul să ceară radierea ei. Dacă cerinŃele legale nu au fost respectate, radierea poate interveni şi în situaŃia înregistrării unei firme. În situaŃia în care drepturile comerciantului au fost uzurpate, el poate intenta o acŃiune în contrafacere. Reclamantul nu trebuie să facă dovada realizării unei confuzii şi nici a relei-credinŃe. ExistenŃa contrafacerii se apreciază în funcŃie de asemănări şi nu de deosebiri. ProtecŃia firmei este asigurată şi de Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenŃei neloiale. Prin dispoziŃiile art. 5, lit. a şi b, sunt sancŃionate următoarele acte: întrebuinŃarea unei firme de natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant; producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea în vânzare sau vânzarea unor mărfuri purtând menŃiuni false cu privire la numele producătorului sau comerciantului, în scopul de a induce în eroare pe ceilalŃi comercianŃi şi pe beneficiari. Comerciantul prejudiciat prin înregistrarea unei firme poate intenta o acŃiune în concurenŃă neloială, care este o acŃiune în responsabilitate civilă. AcŃiunea se exercită cu respectarea condiŃiilor prevăzute de dreptul comun.

2.5. Regimul internaŃional

Numele comercial este ocrotit de ConvenŃia de la Paris din 1883 pentru protecŃia proprietăŃii industriale, cu modificările ulterioare. Potrivit art. 8 din ConvenŃia de la Paris, numele comercial va fi protejat în toate Ńările Uniunii, fără obligaŃia de depunere sau înregistrare, indiferent de faptul dacă el face sau nu parte dintr-o marcă de fabrică sau de comerŃ. Aplicarea acestor dispoziŃii presupune dobândirea, în mod valabil, a dreptului la numele comercial în Ńara de origine şi folosirea în statul unde se solicită protecŃia.

45

CAP. IV. BREVETELE DE INVEN łII

1.1. NoŃiuni generale privind brevetele de invenŃie

InvenŃia reprezintă rezultatul unei activităŃi de creaŃie intelectuală. Procesul de realizare a unei invenŃii presupune o contribuŃie originală, o idee inventivă. Constituie invenŃie creaŃia care îndeplineşte anumite condiŃii de brevetabilitate, fiind protejată prin acordarea unui titlu specific.

Între creaŃia intelectuală şi descoperirile ştiinŃifice există o strânsă legătură. Activitatea inventivă este determinată de dezvoltarea ştiinŃei şi tehnologiei. De cele mai multe ori, în cadrul activităŃii de creaŃie intelectuală, descoperirea ştiinŃifică reprezintă o primă etapă. Din acest punct de vedere, se consideră că invenŃiile sunt aplicaŃii industriale ale descoperirilor ştiinŃifice.

1.1.1. InvenŃii brevetabile şi invenŃii nebrevetabile În funcŃie de brevetabilitatea lor invenŃiile sunt de două categorii. InvenŃiile brevetabile întrunesc condiŃiile speciale stabilite de lege pentru a fi protejate juridic. InvenŃiile nebrevetabile sunt excluse de la protecŃia juridică.

1.1.2. InvenŃii de produse şi invenŃii de procedee Raportarea la obiect are în vedere împărŃirea fundamentală a invenŃiilor în produse, mijloace şi aplicaŃiuni noi de mijloace cunoscute. La această grupare, jurisprudenŃa a adăugat şi combinaŃia nouă de mijloace cunoscute. Produsele reprezintă obiecte materiale sau corpuri cu forme şi caractere specifice. Pot fi brevetate numai produsele industriale, nu şi cele naturale, care nu pot forma obiect de proprietate industrială. Pentru a constitui o invenŃie brevetabilă, un produs trebuie să se diferenŃieze de orice alt obiect prin compoziŃie, constituŃie sau structură. Produsele ca obiect al unei invenŃii pot fi:

a. obiecte materiale, cu proprietăŃi determinate, definite tehnic prin părŃile lor constructive, cum ar fi subansambluri, organe sau elemente de legătură dintre acestea;

b. dispozitive, instalaŃii, echipamente, maşini-unelte, aparate şi altele care se referă la mijloace de lucru;

c. circuite electrice, pneumatice sau hidraulice; d. substanŃe chimice, inclusiv produsele intermediare; e. amestecuri fizice sau fizico-chimice definite prin elementele componente. În literatura juridică se face distincŃie între produs şi rezultat. Rezultatele

invenŃiei nu se prezintă sub o anumită formă. Având caracter abstract, rezultatele sunt ansambluri de avantaje, ca urmare a calităŃilor, proprietăŃilor sau efectelor tehnice ale produsului. Rezultatele nu pot fi brevetate. O altă soluŃie ar permite monopolizarea lor şi implicit imposibilitatea obŃinerii aceluiaşi rezultat prin mijloace diferite.

46

Mijlocele sunt agenŃii (mijloacele chimice), organele (mijloace mecanice) sau procedeele(succesiuni logice de etape sau faze) prin intermediul cărora se obŃine un produs sau un rezultat. Mijloacele pot fi materiale sau imateriale. Ele se individualizează prin formă, aplicaŃie şi funcŃie. Mijloacele materiale sunt produsele în sine. Considerarea mijlocului material are în vedere funcŃia pe care o îndeplineşte efectul tehnic realizat. De exemplu, bricheta este un produs prin ea însăşi, dar prin funcŃia îndeplinită, de a obŃine o flacără, constituie un mijloc. Mijloacele imateriale sunt procedeele sau operaŃiunile. Prin modul de a pune în aplicare şi de a combina elementele chimice şi mecanice, se obŃin anumite efecte tehnice. De exemplu, operaŃiunea de sudare, realizată după un procedeu determinat şi având un efect tehnic distinct. După forma pe care o prezintă, mijloacele pot fi speciale sau generale. Mijloacele speciale au o formă de realizare determinată, iar mijloacele generale sunt considerate ca abstracte. Mijloacele sau procedeele se împart în mijloace complet noi şi mijloace cunoscute aplicate sau combinate, într-un mod nou. Modificarea de formă sau de structură trebuie să determine un rezultat diferit. AplicaŃiile noi de mijloace cunoscute implică folosirea unui mijloc cunoscut şi obŃinerea unui rezultat necunoscut anterior. Elementul de noutate îl constituie raportul de la mijloc la rezultat prin adaptarea mijloacelor cunoscute la scopul urmărit.

FaŃă de aplicaŃie, întrebuinŃarea nouă de mijloace cunoscute nu reprezintă o invenŃie brevetabilă. Deosebirea dintre aplicaŃia nouă şi întrebuinŃarea nouă de mijloace cunoscute se apreciază după criteriul activităŃii inventive. În comparaŃie cu aplicarea nouă, întrebuinŃarea nouă de mijloace cunoscute nu implică modificări sau adaptări speciale. CombinaŃia nouă de mijloace cunoscute reprezintă gruparea unor elemente distincte, care determină un rezultat de ansamblu nou sau superior. Între efectul tehnic şi mijloacele utilizate trebuie să existe un raport funcŃional indisolubil, sub formă de combinaŃie. De exemplu, invenŃia combinei de cereale. În cazul în care mijloacele acŃionează fiecare independent, soluŃia este o juxtapunere de mijloace cunoscute. De exemplu, creionul cu gumă. Juxtapunerea nu poate fi brevetată, întrucât proprietăŃile tehnice ale ansamblului sunt proprii mijloacelor utilizate, iar în lipsa unei adaptări speciale rezultatul nu este comun.

1.1.3. InvenŃii principale şi invenŃii complementare InvenŃiile principale au o existenŃă de sine stătătoare. Ele pot fi aplicate în mod independent. InvenŃiile principale sunt invenŃii pionier şi invenŃii obişnuite. InvenŃiile pionier soluŃionează pentru prima oară o problemă tehnică într-un anumit domeniu. FaŃă de soluŃiile cunoscute pe plan mondial, invenŃiile pionier se caracterizează printr-o noutate absolută, fiind realizări de o valoare excepŃională. De

47

exemplu, invenŃia primului rulment sau invenŃia magnetofonului. InvenŃiile obişnuite reprezintă soluŃii noi pentru anumite probleme tehnice, fără a prezenta un aport creator deosebit. În practică, majoritatea invenŃiilor sunt obişnuite şi formează principala categorie a invenŃiilor principale.

InvenŃiile complementare aduc îmbunătăŃiri altor soluŃii. Întrucât perfecŃionează sau completează o soluŃie anterioară, invenŃiile complementare nu pot fi aplicate fără o altă invenŃie principală sau complementară.

1.1.4. InvenŃii simple şi invenŃii complexe InvenŃiile simple au ca obiect un singur produs sau mijloc. InvenŃiile complexe sau de combinaŃie au ca obiect un produs sau procedeu realizat prin folosirea conjugată a mai multor mijloace sau elemente.

1.2. Brevetabilitatea invenŃiilor Brevetabilitatea reprezintă aptitudinea creaŃiei intelectuale aplicabile în industrie de a fi protejată prin brevete de invenŃii. Pentru a fi ocrotită de lege, prin eliberarea unui brevet, invenŃia trebuie să întrunească anumite condiŃii speciale: noutatea, activitatea inventivă şi aplicabilitatea industrială.

1.2.1. Noutatea InvenŃia propusă spre brevetare trebuie să se deosebească de alte soluŃii tehnice cunoscute. O invenŃie este nouă, dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii. Noutatea invenŃiei este apreciată în funcŃie de stadiul tehnicii mondiale. Prin tehnica mondială se înŃelege totalitatea regulilor, metodelor şi procedeelor, iar stadiul tehnicii reprezintă toate cunoştinŃele care au devenit accesibile publicului oriunde în lume. Noutatea unei invenŃii brevetabile se stabileşte în funcŃie de conŃinutul revendicărilor şi al domeniului de aplicare precizat în descriere.

CondiŃia de noutate a soluŃiei propuse se apreciază prin intermediul efectelor tehnice ce pot fi realizate. În măsura în care, prin aplicarea soluŃiei, se obŃine un efect tehnic care nu a fost prevăzut înainte, regula sau metoda utilizată este nouă faŃă de nivelul cunoscut de tehnica mondială. În examinarea soluŃiei tehnice pentru care se solicită protecŃia, efectul tehnic nou prezintă un caracter material obiectiv. NoŃiunea de noutate îmbracă aspectul concret al unor elemente tehnice, distincte, caracteristice, care fac ca soluŃia propusă a fi nouă să se deosebească de alte soluŃii tehnice cunoscute, în stadiul existent al tehnicii, nu numai din punct de vedere constructiv, funcŃional sau al succesiunii fazelor într-un proces tehnologic dat, ci şi din punct de vedere al efectelor tehnice ce pot fi realizate datorită acestor elemente tehnice distincte şi proprii noii soluŃii. CunoştinŃele făcute publice pot proveni dintr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire ori prin orice alt mijloc, până la data depozitului cererii de brevet de invenŃie sau a priorităŃii recunoscute. Prin public se înŃelege orice persoană, neconstrânsă la confidenŃialitate, şi care ar putea difuza informaŃii. Persoana nu trebuie să fie neapărat un specialist.

48

Mai face parte din stadiul tehnicii conŃinutul cererilor depuse la O.S.I.M. şi al cererilor internaŃionale sau europene desemnând România. Aceste cereri trebuie să aibă o dată de depozit sau de prioritate recunoscută, anterioară celei menŃionate, şi să fie publicate la sau după data respectivă, conform legii.

Prin textul art. 9, lit. a şi b din Legea nr. 64 anul 1991, se dispune că divulgarea invenŃiei nu este luată în considerare dacă a intervenit în intervalul de 6 luni înaintea datei de depozit a cererii de brevet şi dacă rezultă direct sau indirect ca urmare: a unui abuz evident în privinŃa solicitantului sau a faptului că solicitantul a expus invenŃia într-o expoziŃie internaŃională oficială sau oficial recunoscută, organizată în statele părŃi la tratatele şi convenŃiile internaŃionale la care România este parte. În legătură cu divulgarea s-a pus şi problema publicităŃii frauduloase a invenŃiei de către un terŃ. Potrivit opiniilor exprimate, s-a considerat, printr-o interpretare strictă, că terŃii nu sunt obligaŃi să fie mai vigilenŃi decât autorul. Chiar dacă terŃul a surprins secretul soluŃiei, datorită publicităŃii, invenŃia nu mai este nouă.

1.2.2. Activitatea inventivă O invenŃie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident in cunoştinŃele cuprinse în stadiul tehnicii. Astfel, criteriul de apreciere este reprezentat de un profesionist, o persoană normal competentă într-un domeniu industrial. În dreptul englez se utilizează noŃiunea de neevidenŃă, în temeiul căreia obiectul unui brevet este considerat invenŃie dacă, înainte de data depozitului nu era evident pentru un om de meserie având în vedere stadiul tehnicii. În dreptul german este folosită condiŃia nivelului inventiv, în conformitate cu care invenŃia trebuie să atingă un anumit nivel inventiv şi să depăşească cunoştinŃele şi posibilităŃile medii ale unui specialist. Pentru a stabili dacă invenŃia rezultă sau nu, cu evidenŃă, din stadiul tehnicii, raportarea activităŃii inventive trebuie să se facă la omul de meserie. PoziŃiile adoptate de doctrină şi jurisprudenŃă admit, în majoritatea lor, că omul de meserie este un profesionist, o persoană normal competentă într-un domeniu industrial. Întrucât specialistul nu trebuie să fie de referinŃă, invenŃia va fi evidentă în cazurile în care un om de meserie o poate realiza exclusiv cu ajutorul cunoştinŃelor profesionale, prin simple operaŃiuni de executare. Activitatea inventivă se apreciază în raport cu problema pe care o rezolvă invenŃia şi cu soluŃia revendicată.

1.2.3. Aplicabilitate industrială O invenŃie este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi realizat sau utilizat cel puŃin în unul dintre domeniile industriale, inclusiv în agricultură. CondiŃia aplicabilităŃii industriale se referă la obiectul, aplicarea şi rezultatul invenŃiei.

InvenŃia este industrială prin obiectul ei, dacă se situează în domeniul industriei. Legea exclude de la protecŃie ca invenŃii, creaŃia estetică. O invenŃie este industrială în aplicarea sa când aparŃine realizărilor industriale. În absenŃa aplicaŃiunii

49

practice, nu pot fi protejate ca invenŃii ideile, descoperirile, teoriile şi principiile. InvenŃia este industrială prin rezultatul său, dacă produce efecte industriale. Această invenŃie va fi industrială şi în obiectul şi aplicarea ei.

1.3. CreaŃii nebrevetabile ca invenŃii Nu sunt brevetabile invenŃiile care contravin ordinii publice şi bunelor moravuri, precum şi realizările ce nu constituie soluŃii ale unor probleme tehnice. Nu sunt considerate invenŃii în temeiul art. 13, alin. 1 din Legea nr. 64 din 1991, următoarele: descoperirile, teoriile ştiinŃifice şi metodele matematice; creaŃiile estetice; planurile, principiile şi metodele în exercitarea de activităŃi mentale, în materie de jocuri sau în domeniul activităŃilor economice, precum şi programelor de calculator; prezentările de informaŃii.

1.4. Brevetarea invenŃiilor secrete În conformitate cu art. 42,alin.2 din Legea nr. 64din1991 constituie secret de stat conŃinutul cererilor de brevet de invenŃie create pe teritoriul României, cărora li se atribuie acest regim de către instituŃiile în drept pentru apărarea naŃională şi pentru păstrarea siguranŃei naŃionale, cu înştiinŃarea solicitantului şi acordarea unei compensaŃii materiale acestuia de către instituŃia care a atribuit caracterul secret de stat. Acest caracter încetează numai prin hotărârea aceloraşi instituŃii.

1.5. Brevetare invenŃiilor în str ăinătate În temeiul art. 43, alin. 1 din Legea nr. 64din1991 brevetarea în străinătate a invenŃiilor create de persoane fizice române pe teritoriul României se face numai după înregistrarea cererii de brevet de invenŃie la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. De asemenea, brevetarea în străinătate a invenŃiilor declarate secrete se face cu aprobarea instituŃiilor care le-au atribuit caracterul de secret de stat. ProtecŃia în străinătate a invenŃiilor româneşti se poate obŃine prin mai multe modalităŃi. În condiŃiile prevăzute de legislaŃiile naŃionale şi de convenŃiile internaŃionale, inventatorii români pot folosi o cale naŃională, regională sau internaŃională. Corespunzător intereselor solicitantului, invenŃia va fi brevetată pe baza prevederilor ConvenŃiei de la Paris, pentru protecŃia proprietăŃii industriale, ConvenŃia de la München privind brevetul european sau Tratatul de la Washington de cooperare în domeniul brevetelor.

1.6. Subiectele protecŃiei juridice a invenŃiilor

InvenŃia fiind rezultatul unei activităŃi de creaŃie intelectuală, calitatea de autor o poate avea numai persoana fizică. InvenŃia poate fi creată de una sau mai multe persoane. În majoritatea cazurilor, invenŃia este rezultatul unei activităŃi comune. Coautoratul se caracterizează prin următoarele trăsături: participarea mai multor persoane la o activitate creatoare; un aport creator la rezolvarea unei probleme; invenŃia realizată trebuie să aibă un obiect unitar. Coautoratul poate prezenta două forme: voluntar şi legal. Coautoratul voluntar rezultă din convenŃia părŃilor.

50

ÎnŃelegerea lor poate interveni înainte de începerea activităŃii ori se desprinde din realizarea în comun a invenŃiei. Coautoratul legal se referă la situaŃia de excepŃie când se depun mai multe cereri de brevet pentru aceeaşi invenŃie, fără să existe între solicitanŃi o înŃelegere sau activitate comună.

Obiectul unitar al invenŃiei poate fi divizibil sau indivizibil. Dacă obiectul este divizibil, fiecare persoană are calitatea de coautor pentru întreaga invenŃie şi de autor al părŃii care reprezintă rezultatul activităŃii sale personale. Această parte din invenŃia comună poate fi separată sau utilizată independent. Când obiectul este indivizibil, fiecare persoană are calitatea de coautor pentru întreaga invenŃie. Această soluŃie se aplică şi în situaŃia în care aportul coautorilor nu poate fi individualizat. În cazul în care inventatorul este salariat, art. 5 din Legea nr. 64din1991 distinge mai multe ipoteze:

a. invenŃii realizate în executarea unei misiuni inventive – pentru invenŃiile realizate de salariat în executarea unui contract de muncă ce prevede o misiune inventivă încredinŃată în mod explicit care corespunde funcŃiei sale, dreptul la brevetul de invenŃii aparŃine unităŃii, în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase a salariatului;

b. invenŃii realizate de inventatorul salariat – pentru invenŃiile realizate de salariat fie în exercitarea funcŃiei sale, fie în domeniul activităŃii unităŃii, prin cunoaşterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unităŃii sau ale datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unor prevederi contractuale contrare, dreptul la brevetul de invenŃie aparŃine salariatului;

c. invenŃii realizate la comandă – pentru invenŃiile care rezultă dintr-un contract de cercetare, în lipsa unei clauze contrare, dreptul la brevetul de invenŃie aparŃine unităŃii care a comandat cercetarea. Unitatea care a comandat cercetarea este distinctă de unitatea de cercetare al cărei salariat este inventatorul. În contractul de cercetare poate fi inclusă o clauză, prin care dreptul la eliberarea brevetului de invenŃie să aparŃină unităŃii care a comandat cercetarea sau unităŃii de cercetare ori ambelor unităŃi.

1.7. Titlurile de protecŃie a invenŃiilor 1.7.1. Categorii de titluri de protecŃie

NoŃiunea de titluri de protecŃie, potrivit art.1, alin. 4 din ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale, cuprinde toate formele de brevete industriale admise în legislaŃiile Ńărilor Uniunii. Brevetul de invenŃie este un titlu de protecŃie specific, care asigură titularului dreptului exclusiv de exploatare. LegislaŃiile naŃionale consacră brevetul de invenŃie fie ca titlu unic, fie împreună cu alte forme de protecŃie juridică. Certificatul de utilitate asigură protecŃia invenŃiilor, care nu sunt supuse procedurii prealabile de obŃinere a unui aviz documentar. Denumit şi mic brevet, certificatul de utilitate se acordă, mai ales, pentru invenŃiile de importanŃă redusă. Certificatul de utilitate produce aceleaşi efecte ca brevetul de invenŃie.

51

Certificatul adiŃional se acordă pentru invenŃiile complementare. Acest titlu de protecŃie se solicită de titularul brevetului principal. Brevetul de importaŃiune se acordă pentru o invenŃie brevetată într-o altă Ńară. Brevetul de importaŃiune este reglementat în legislaŃiile din Chile, Iran, Turcia şi Tunisia. Consacrat de ConvenŃia de la München din 1973, brevetul european se eliberează printr-o procedură unică de Oficiul European de Brevete. De la data eliberării, brevetul european reprezintă un fascicul de brevete naŃionale. Brevetul european are un regim juridic dublu. Astfel, condiŃiile de brevetabilitate, întinderea protecŃiei şi dreptul la calitatea de titular sunt stabilite de ConvenŃie, iar drepturile şi obligaŃiile titularului, precum şi sancŃiunile de legislaŃiile naŃionale.

1.7.2. Sisteme de acordare a titlurilor de protecŃie LegislaŃiile naŃionale consacră mai multe sisteme de acordare a titlurilor de protecŃie. În funcŃie de reglementările existente, se cunosc mai multe sisteme legislative: sistemul examenului de formă; sistemul examenului de fond; sistemul examenului amânat; sistemul examenului mixt. În sistemul examenului de formă sau neexamenului prealabil, brevetul se acordă fără examinarea noutăŃii, pe riscul şi pericolul inventatorului. Organul de stat competent constată numai dacă cererea de brevet îndeplineşte condiŃiile legale pentru constituirea depozitului reglementar. În sistemul examenului de fond sau examenului prealabil, brevetul se eliberează pe baza verificării noutăŃii invenŃiei. Examenul prealabil presupune verificarea îndeplinirii atât a condiŃiilor pentru constituirea depozitului reglementar, cât şi a condiŃiilor pentru existenŃa invenŃiei brevetabile. În sistemul examenului amânat sau examenului întârziat, procedura de eliberare a brevetului este formată din două etape. În prima etapă, a cărei durată este stabilită de lege, se examinează constituirea depozitului reglementar şi se publică cererea de brevet, asigurându-se titularului o protecŃie provizorie. În cea de a doua etapă, care intervine la cerere sau din oficiu, se verifică elementele de existenŃă a invenŃiei şi se publică descrierea depusă, acordându-se brevetul definitiv. În sistemul examenului mixt, brevetul se acordă, în funcŃie de obiectul invenŃiei, pe baza unui examen de fond ori a unui examen de formă. Sistemul mixt îmbină examinarea condiŃiilor de formă pentru constituirea depozitului reglementar cu cele de fond pentru existenŃa invenŃiei brevetabile.

1.7.3. Durata de valabilitate a titlurilor de protecŃie În legislaŃiile naŃionale, titlurile de protecŃie pentru invenŃii au o durată diferită. Fiind limitate în timp, titlurile de protecŃie au un caracter temporar. Aceasta a fost determinată de considerente sociale, pentru a permite progresul economic şi tehnico-ştiinŃific, prin folosirea liberă şi gratuită a invenŃiei după trecerea în domeniul public. Durata maximă de valabilitate a unui brevet este de 20 de ani. Regula perioadei maxime este admisă în majoritatea legislaŃiilor naŃionale (Algeria, Belgia,

52

Canada, Danemarca, ElveŃia, FranŃa, Germania, Irlanda, Italia, România, Suedia, s.a.m.d.).

1.8. Brevetul de invenŃie Brevetul este un act oficial prin care se atestă instituirea protecŃiei juridice asupra unei invenŃii. Brevetul este un titlu de protecŃie a invenŃiei, eliberat de către stat, care conferă titularului său un număr de drepturi. Titlul se acordă, după verificarea îndeplinirii condiŃiilor prevăzute de lege, de către Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, care este organul de stat specializat în materia proprietăŃii intelectuale.

Brevetul de invenŃie îndeplineşte două funcŃii: una internă şi alta externă. FuncŃia internă asigură protecŃia proprietăŃii industriale prin interzicerea folosirii invenŃiei de către terŃi. FuncŃia externă realizează protecŃia comerŃului internaŃional şi a cooperării economice internaŃionale prin obŃinerea de brevete în mai multe state.

Brevetul de invenŃie se caracterizează prin următoarele particularităŃi: reprezintă un titlu de protecŃie specific, care atestă protecŃia unei invenŃii; se eliberează de către organul administrativ de stat, la cererea inventatorului ori a succesorului său în drepturi; confirmă calitatea de inventator a persoanei fizice care a creat invenŃia; conferă titularului anumite drepturi; protecŃia instituită este limitată în timp şi spaŃiu; după expirarea duratei de protecŃie, invenŃia trece în domeniul public şi poate fi exploatată de orice persoană interesată.

Brevetul de invenŃie este un act administrativ unilateral şi solemn, cu caracter

de unicat. În literatura de specialitate, aprecierea naturii juridice a brevetului de invenŃie a determinat exprimarea unor opinii divergente. După o primă opinie, se consideră că brevetul este un contract sinalagmatic şi aleatoriu, care se încheie între societate şi inventator. După o altă opinie, brevetul este un act juridic declarativ de drepturi. Brevetul nu creează, ci numai constată anumite drepturi, care au luat naştere anterior prin realizarea unei invenŃii brevetabile. După o opinie diferită, brevetul este un act atributiv de drepturi. Procedura de eliberare a brevetului de invenŃie se declanşează la solicitarea inventatorului, dar brevetul exprimă manifestarea de voinŃă a unui organ al administraŃiei de stat şi produce efectele pe care legea le stabileşte.

Brevetul de invenŃie confirmă calitatea de autor a inventatorului. Pentru titularul brevetului, care nu este şi inventator, titlul de protecŃie conferă un drept exclusiv de exploatare a invenŃiei.

1.8.1. Procedura de brevetare a invenŃiei Aproprierea publică a invenŃiei necesită îndeplinirea unor formalităŃi. Prin depozit naŃional reglementar se înŃelege cererea de brevet de invenŃie însoŃită de descrierea invenŃiei, revendicări şi, dacă este cazul de desene explicative.

În toate procedurile de brevetare, se consideră că solicitantul este persoana îndreptăŃită la eliberarea titlului de protecŃie. Solicitantul brevetului de invenŃie poate fi reprezentat, în procedurile în faŃa Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, printr-

53

un mandatar autorizat, care este consilier în proprietate industrială. Profesia de consilier poate fi exercitată numai de persoana fizică specializată în acordarea de asistenŃă în domeniul proprietăŃii industriale, care desfăşoară legal această activitate.

Cererea de brevet se întocmeşte în scris pe hârtie sau sub o altă formă. Cererea în formă imprimată va conŃine o listă indicând numărul total de pagini, denumirea altor documente anexate şi numărul figurii din desene. Cererea trebuie să cuprindă următoarele menŃiuni: solicitarea explicită a acordării unui brevet de invenŃie; titlul invenŃiei, într-o formă clară şi concisă a obiectului invenŃiei; indicaŃiile necesare pentru stabilirea identităŃii solicitantului; desemnarea inventatorului, dacă acesta este acelaşi cu inventatorul, cu indicarea locului de muncă la data realizării invenŃiei.

Depunerea sau primirea cererii de brevet de invenŃie este confirmată solicitantului de către Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. În cerere, Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci înscrie data depunerii sau primirii, iar un exemplar al cererii completat cu precizările necesare se returnează de îndată solicitantului.

În cererea de brevet de invenŃie se pot indica, în mod excepŃional, următoarele proceduri de brevetare accelerată: publicarea cererii de brevet de invenŃie într-un termen mai scurt decât cel de 18 luni; întocmirea unui raport de documentare, care să fie publicat odată cu cererea; examinarea de fond a cererii de eliberare a brevetului de invenŃie.

Descrierea invenŃiei cuprinde prezentare completă şi corectă a obiectului invenŃiei. Prin descriere se pune în evidenŃă noutatea faŃă de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale. Descrierea invenŃiei va conŃine următoarele menŃiuni:

a. titlul invenŃiei; b. precizarea domeniului tehnic în care poate fi aplicată invenŃia; c. precizarea stadiului tehnicii, considerat a fi util pentru înŃelegerea, cercetarea

documentară şi examinarea invenŃiei revendicate; d. prezentarea problemei tehnice, pe care o rezolvă invenŃia; e. expunerea invenŃiei; f. indicarea modului în care invenŃia poate fi exploatată industrial; g. prezentarea avantajelor invenŃiei revendicate, în raport cu stadiul tehnicii; h. prezentarea pe scurt a fiecărei pagini din desenele explicative, dacă există; i. prezentarea detaliată a obiectului invenŃiei.

Revendicările sunt suportul dreptului conferit prin brevet. În conformitate cu revendicările formulate se determină întinderea protecŃiei acordate.

Desenele explicative contribuie la înŃelegerea invenŃiei şi a elementelor ei de noutate. Desenele constituie materiale grafice. Spre deosebire de celelalte documente care însoŃesc cererea de brevet, desenele explicative nu sunt obligatorii. Rezumatul indică titlul invenŃiei şi conŃine o prezentare pe scurt a descrierii, revendicărilor şi desenelor.

Cererea de brevet trebuie să se refere la o singură invenŃie. Obiectul cererii de brevet va conŃine rezolvare a unei singure probleme, chiar dacă ideea propusă prezintă mai multe soluŃii tehnice noi. Această cerinŃă se desprinde din principiul unităŃii invenŃiei.

54

Data depozitului naŃional reglementar este data la care, potrivit art.15, alin.1 din Legea nr.64din1991, au fost înregistrate la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci următoarele: o cerere care să conŃină solicitarea explicită sau implicită a acordării unui brevet de invenŃie; indicaŃii care să permită stabilirea identităŃii solicitantului sau care să permită contactarea acestuia de către Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci; o parte care, la prima vedere, să pară a fi o descriere a invenŃiei.

Constituirea depozitului naŃional reglementar declanşează procedura de eliberare a brevetului, fiind un element constitutiv de drepturi. Depozitul cererii de brevet conferă solicitantului un depozit de prioritate. Acest drept începe din momentul constituirii depozitului sau priorităŃii recunoscute sau invocate.

După constituirea depozitului naŃional reglementar, cererea de brevet de invenŃie este supusă unei analize. Dacă în urma examinării depozitului cererii de brevet de invenŃie şi documentelor anexate, Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci constată neregularităŃi privind îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de lege şi de regulament, acestea se notifică solicitantului acordându-i-se un termen de răspuns.

Cererea de brevet de invenŃie depusă pe cale naŃională, pentru care s-a constituit depozitul naŃional reglementar, au fost achitate taxele de publicare şi, cu o lună înainte de data publicării, nu s-a luat o hotărâre de respingere sau retragere a cererii ori nu este considerată ca fiind retrasă, se publică de către Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. Data publicării cererii este data apariŃiei Buletinului Oficial de Proprietate Industrială în care a fost menŃionată. Publicarea cererii de brevet de invenŃie poate fi însoŃită de un raport de documentare. La cererea solicitantului, Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci întocmeşte şi publică raportul de documentare, cu luarea în considerare a materialelor documentare accesibile din stadiul tehnicii. De la data publicării cererii de brevet de invenŃie, solicitantul beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi titularul brevetului. Aceste drepturi sunt recunoscute provizoriu solicitantului, de la data publicării cererii până când o hotărâre de acordare a brevetului de invenŃie a rămas definitivă şi irevocabilă. Examinarea cererii de brevet de invenŃie poate fi cerută la data depozitului sau, după caz, la deschiderea fazei naŃionale ori în termen de 30 de luni de la una din aceste date. Examinarea cererii de brevet de către Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci implică, potrivit art. 26 al Legii nr. 64din1991, verificarea următoarelor prevederi: îndeplinirea cerinŃelor de formă; data priorităŃii, precum şi invocarea unor priorităŃi convenŃionale sau de expoziŃie; unitatea invenŃiei; condiŃiile de existenŃa unei invenŃii brevetabile.

Cererea de brevet de invenŃie este analizată de Comisia de examinare de specialitate din cadrul Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. Pe baza raportului de examinare, Comisia va hotărî, în termen de 18 luni de la data la care s-a solicitat examinarea, acordarea brevetului de invenŃie sau respingerea cererii de brevet ori a obiectului acesteia. Respingerea cererii de brevet de invenŃie, în tot sau în parte, se hotărăşte potrivit art. 28, alin. 2 din Legea nr. 64din1991, în următoarele condiŃii:

a. obiectul cererii nu este brevetabil;

55

b. cererea de brevet de invenŃie nu îndeplineşte condiŃiile prevăzute de lege; c. depăşirea termenului de deschidere a fazei naŃionale pentru cererile

înregistrate internaŃional; d. neplata taxelor de înregistrare, de depunere a revendicărilor sau a

desenelor ori a părŃii lipsă din descriere, de deschidere a fazei naŃionale, de publicare, de examinare ori, după caz, a taxei de desemnare în cuantumul şi la termenele prevăzute de lege;

e. scurgerea termenului de 12 luni de la data la care cererile prevăzute de alin. 7 au fost considerate retrase;

f. s-a solicitat respingerea cererii de brevet de invenŃie; g. solicitantul altul decât inventatorul nu a făcut dovada în cadrul termenului

de la art. 29, alin. 2 că este îndreptăŃit la acordarea brevetului; h. nu s-a solicitat examinarea cererii de brevet de invenŃie în vederea

acordării brevetului în termenele prevăzute la art. 25. MenŃiunea hotărârii de acordare a brevetului de invenŃie sau de respingere a

cererii de brevet de invenŃie se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în termen de 60 de zile.

Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci poate proceda din oficiu la revocarea hotărârilor sale privind cererile de brevet de invenŃie. Revocarea se poate face dacă hotărârile conŃin greşeli sau pentru omisiuni, dacă sunt luate cu neîndeplinirea condiŃiilor legale, ori pentru erori materiale privind numele, calitatea autorului, solicitantului sau titularului, adresă, cifre, sau dacă în perioada de revocare la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci sunt identificate documente de natură a determina modificarea acestora. Hotărârile pot fi revocate până la comunicarea lor.

Brevetul de invenŃie este eliberat de către Directorul general al Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. Eliberarea se produce în temeiul hotărârii de acordarea titlului de protecŃie. Pentru brevetul european, Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci certifică validitatea brevetului în Ńara noastră, conform legii. Brevetul de invenŃie se eliberează după publicarea menŃiunii privind hotărârea de acordare a brevetului în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială şi plata de către titular a taxei legale pentru tipărirea şi eliberarea brevetului. Taxa legală trebuie plătită în termen de 12 luni de la data publicării hotărârii.

Brevetul de invenŃie are un caracter temporar. Prin limitarea duratei de valabilitate a brevetului de invenŃie se asigură atât protecŃia juridică a invenŃiei, cât şi trecerea creaŃiei în domeniul public. Potrivit art. 31,alin. 1 al Legii nr. 64 din1991, durata de protecŃie a unui brevet de invenŃie este de 20 de ani.

1.8.2. Drepturile şi obligaŃiile privind invenŃiile Crearea unei invenŃii dă naştere la anumite drepturi. Ele aparŃin inventatorului, titularului de brevet ori unităŃii netitulare titlului de protecŃie.

1.8.2.1. Drepturile personale nepatrimoniale Drepturile personale nepatrimoniale recunoscute inventatorului, titular sau nu al brevetului de invenŃie, au acelaşi conŃinut şi semnificaŃie. Inventatorul beneficiază

56

de următoarele drepturi personale nepatrimoniale: dreptul la calitatea de autor, dreptul la nume, dreptul de a da publicităŃii invenŃia, dreptul la prioritate şi dreptul la eliberarea unui titlu de protecŃie.

1.8.2.1.1. Dreptul la calitatea de autor Dreptul la recunoaşterea calităŃii de autor al invenŃiei decurge din aportul concret la soluŃionarea unei probleme. Acest drept reprezintă o confirmare a activităŃii creatoare a autorului invenŃiei. În literatura de specialitate se face o distincŃie între autorul invenŃiei nebrevetate şi autorul invenŃiei brevetate. Până la brevetare, autorul soluŃiei poate avea o singură revendicare. În calitate de autor al unei soluŃii tehnice noi, el va beneficia doar de o prioritate ştiinŃifică. După brevetare, autorul soluŃiei dobândeşte calitatea de inventator, iar titularul brevetului de invenŃie va dispune de un drept exclusiv de exploatare. Dreptul la calitatea de autor al unei invenŃii este personal, exclusiv, absolut, inalienabil şi imprescriptibil. Spre deosebire de drepturile patrimoniale, dreptul la calitatea de autor nu este limitat teritorial.

1.8.2.1.2. Dreptul la nume Dreptul la nume al autorului unei invenŃii are două acepŃiuni. În sens larg, dreptul la nume reprezintă dreptul la calitatea de autor al invenŃiei sau dreptul de fi desemnat ca autor al invenŃiei pe titlul de protecŃie şi pe orice alte documente privind invenŃia. În sens restrâns, dreptul la nume este dreptul de a da invenŃiei numele autorului. Exercitarea dreptului la nume este guvernată de principiul disponibilităŃii. Astfel, la solicitarea expresă a inventatorului, numele şi prenumele său nu se publică. Această solicitare este supusă plăŃii taxei legale.

1.8.2.1.3. Dreptul de a da publicităŃii invenŃia InvenŃia fiind rezultatul unei activităŃi creatoare, aducerea ei la cunoştinŃa publicului se hotărăşte de către autor. Acest drept al autorului implică înregistrarea invenŃiei şi, eventual, comunicarea publică a soluŃiei preconizate. Dacă autorul invenŃiei decedează, dreptul de a da publicităŃii invenŃia revine moştenitorilor săi. Dreptul de care vor beneficia moştenitorii inventatorului apare ca o derogare de la netransmisibilitatea drepturilor nepatrimoniale.

1.8.2.1.4. Dreptul de prioritate Depozitul reglementar al cererii de brevet asigură autorului invenŃiei un drept de prioritate. Potrivit art. 17 al Legii nr. 64 din 1991, depozitul cererii conferă un drept de prioritate faŃă de orice alt depozit privind aceeaşi invenŃie, având o dată de depozit sau de prioritate ulterioară, dacă sunt îndeplinite prevederile legale. Dreptul de prioritate constă în recunoaşterea faptului că autorul soluŃiei propuse a fost primul care a realizat invenŃia. Prioritatea ştiinŃifică nu se identifică cu dreptul de prioritate. Astfel, prioritatea ştiinŃifică este dependentă de creaŃia autorului invenŃiei. Fiind dependentă de inventator, prioritatea ştiinŃifică este perpetuă. Pentru a fi recunoscută, devenind

57

opozabilă, prioritatea ştiinŃifică trebuie adusă la cunoştinŃa publicului. Faptul priorităŃii ştiinŃifice se poate stabili prin orice mijloace de probă. În funcŃie de scopul urmărit, prioritatea poate fi convenŃională sau de expoziŃie. Prioritatea convenŃională şi prioritatea de expoziŃie se invocă odată cu depunerea cererii de brevet de invenŃie. Ele se justifică prin acte de prioritate. Termenul de invocare a priorităŃii convenŃionale este de 12 luni, calculat de la data de depozit a primei cereri. Prioritatea de expoziŃie poate fi invocată într-un termen de 6 luni de la data expunerii produsului în expoziŃie.

1.8.2.1.5. Dreptul la eliberarea unui titlu de protecŃie Pentru ocrotirea drepturilor sale, autorul are dreptul la eliberarea unui titlu de protecŃie. În materia invenŃiilor, titlul propriu de protecŃie este brevetul.

1.8.2.2. Drepturile patriomoniale Prin eliberarea brevetului de invenŃie, potrivit art. 33, alin.1 al Legii nr. 64 din 1991 se asigură titularului un drept exclusiv de exploatare. Datorită trăsăturilor sale, dreptul exclusiv de exploatare al invenŃiei mai este denumit drept de monopol sau monopol de exploatare. Dreptul exclusiv conferă titularului de brevet posibilitatea de a exploata personal invenŃia şi de a transmite prerogativele sale altor persoane. Dreptul exclusiv de exploatare a invenŃiei este opozabil erga omnes. Dreptul exclusiv de exploatare a invenŃiei poate fi încălcat prin fapte ale terŃelor persoane. În această situaŃie, titularul brevetului are posibilitatea de a cere instanŃei judecătoreşti repararea daunelor suportate prin folosirea fără drept a invenŃiei.

ObligaŃiile titularului de brevet sunt configurate de raporturile pe care le stabileşte cu Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, cu inventatorul şi cu terŃii ce beneficiază de dreptul de folosinŃă a invenŃiei. În raporturile cu Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, titularul brevetului de invenŃie are obligaŃiile de exploatare a invenŃiei şi de plată a taxelor.

Titularul brevetului de invenŃie poate să fie şi o altă persoană decât inventatorul independent. Aceste situaŃii sunt determinate de diferite cauze, cum ar fi încetarea din viaŃă a inventatorului intervenită înainte de eliberarea brevetului, cesiunea voluntară a dreptului de a cere eliberarea brevetului de invenŃie sau cesiunea legală pentru invenŃiile de serviciu.

ObligaŃiile inventatorului independent sunt prevăzute de contractul de cesiune a dreptului la eliberarea brevetului de invenŃie. ObligaŃiile inventatorului salariat sunt următoarele: de a informa unitatea în scris asupra cercetării şi stadiului realizării invenŃiei; de a se abŃine de la orice divulgare; de a formula prima ofertă pentru încheiere a unui contract de licenŃă sau de cesiune cu unitatea; de a acorda, la cererea titularului de brevet, asistenŃa tehnică pe bază de contract, pentru punerea în aplicare a invenŃiei.

58

1.8.2.3. Limitele dreptului exclusiv de exploatare a invenŃiei Dreptul de exploatare al titularului de brevet este exclusiv, fiind opozabil celorlalte persoane. Cu toate acestea, exclusivitatea comportă unele limitări care pot fi generale sau speciale.

Limitele generale ale dreptului la exclusivitatea exploatării invenŃiei privesc durata protecŃiei şi întinderea teritorială a protecŃiei. Cu respectarea cerinŃelor prevăzute de lege, invenŃia poate fi folosită de terŃi, fără a constitui, în absenŃa unei autorizaŃii prealabile, o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a titularului de brevet. În timp, dreptul exclusiv de exploatare a invenŃiei este limitat la durata de valabilitate a brevetului de invenŃie. Durata de protecŃie oferită începe de la data constituirii depozitului naŃional reglementar. În spaŃiu, dreptul exclusiv de exploatare este limitat la teritoriul statului care acordă brevetul de invenŃie. Potrivit art. 1 din Legea nr. 64 din anul 1991, drepturile asupra unei invenŃii sunt recunoscute şi aparate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenŃie. În condiŃiile prevăzute de lege, se asigură aceeaşi protecŃie şi drepturilor decurgând din brevetul european.

În legislaŃia actuală, art. 35 al Legii nr. 64 din 1991 admite următoarele limite speciale: dreptul de folosinŃă a invenŃiei brevetate în construcŃia şi funcŃionarea vehiculelor terestre, aeriene şi navale; dreptul de posesiune anterioară şi personală; dreptul de posesiune ulterioară şi personală; dreptul de a folosi invenŃia în scop personal, fără caracter comercial; epuizarea dreptului asupra obiectului invenŃiei; renunŃarea titularului la protecŃia invenŃiei. Prin art. 35, alin. 1, lit. a din Legea nr. 64 din anul 1991, se dispune că nu constituie o încălcare a dreptul exclusiv de exploatare a invenŃiei folosirea invenŃiilor în construcŃia şi funcŃionarea vehiculelor terestre, aeriene, precum şi la bordul navelor sau la dispozitivele pentru funcŃionarea acestora, aparŃinând statelor membre ale tratatelor şi convenŃiilor internaŃionale privind invenŃiile, la care România este parte, când aceste vehicule sau nave pătrund pe teritoriul Ńării noastre, temporar sau accidental, cu condiŃia ca această folosire să se facă exclusiv pentru nevoile vehiculelor sau navelor. Dreptul de a folosi o invenŃie brevetată în construcŃia şi funcŃionarea mijloacelor de transport necesită respectarea următoarelor condiŃii: vehiculele terestre, navele şi aeronavele să aparŃină statelor membre ale tratatelor şi convenŃiilor internaŃionale privind invenŃiile la care România este parte; pătrunderea mijloacelor de transport pe teritoriul statului nostru să fie temporară sau accidentală; vehiculele terestre, navele şi aeronavele să utilizeze în construcŃia sau funcŃionarea lor mijloace sau produse brevetate în Ńara noastră; invenŃia brevetată să fie folosită exclusiv pentru nevoile mijloacelor de transport.

Potrivit art. 35, alin. 1, lit. b din Legea nr. 64 din 1991, nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenŃiei efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art. 33, alin. 2 de către o persoană care a aplicat obiectul brevetului de invenŃie sau cel al cererii de brevet, aşa cum a fost publicată, ori a luat măsuri efective şi serioase în vederea producerii sau folosirii lui cu bună-credinŃă pe teritoriul României, independent de titularul acesteia, cât şi înainte de constituirea unui depozit

59

naŃional reglementar privind invenŃia sau înainte de data de la care curge termenul de prioritate recunoscută. În acest caz, invenŃia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data de depozit sau a priorităŃii recunoscute, şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei ori cu o fracŃiune din patrimoniul afectat exploatării invenŃiei. În situaŃia în care doi inventatori au realizat, independent unul de altul, aceeaşi invenŃie, dreptul exclusiv aparŃine celui care a înregistrat primul o cerere de brevet. Cu caracter derogator, se recunoaşte totuşi celuilalt inventator un drept asupra invenŃiei. Acest drept poartă denumirea de posesiune anterioară şi personală. Conform art. 35, alin. 1, lit. e din Legea nr. 64 din 1991, nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenŃiei folosirea cu bună-credinŃă sau luarea măsurilor, efective şi serioase, de folosire a invenŃiei de către terŃi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului. În acest caz, invenŃia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data publicării menŃiunii revalidării, şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenŃia ori cu o fracŃiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenŃiei. Potrivit art. 35, alin. 1, lit. c din Legea nr. 64 din 1991, nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenŃiei efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art. 33, alin. 2 exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial, precum şi producerea sau, după caz, folosirea invenŃiei exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial. În conformitate cu art. 35, alin. 1, lit. d din Legea nr. 64 din 1991, nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenŃiei comercializarea sau oferirea spre vânzare, pe teritoriul României, a acelor exemplare de produs, obiect al invenŃiei, care au fost vândute anterior de titularul de brevet sau cu acordul său expres. În dreptul german se consideră că, prin punerea în circulaŃie a produsului protejat, dreptul titularului de brevet se epuizează. Întrucât vânzarea produsului brevetat presupune cesiunea dreptului exclusiv de exploatare, titularul pierde prerogativele sale. În dreptul francez se susŃine, într-o abordare diferită, că vânzarea unui produs brevetat este însoŃită de un contract de licenŃă tacită. Prin dublarea contractului de vânzare, clauzele limitative privind utilizarea obiectului îşi păstrează eficacitatea, fiind reglementate de dreptul brevetelor. Având dreptul de a interzice utilizarea şi comercializarea produsului protejat, dobânditorul poate fi acŃionat în contrafacere de către titularul de brevet. În legislaŃia noastră, admiterea acestei excepŃii permite revânzarea unui produs brevetat, pus în circulaŃie sau vândut anterior de către titularul de brevet ori cu acordul său expres. Aşadar, actele ulterioare de comercializare sau oferire spre vânzare pe teritoriul Ńării noastre nu constituie infracŃiune.

60

Prin art. 35, alin. 1, lit. f din Legea nr. 64 din 1991, se prevede că nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenŃiei exploatarea de către terŃi a invenŃiei sau a unei părŃi a acesteia la a cărei protecŃie s-a renunŃat. Această limită specială constituie o consecinŃă a renunŃării titularului la brevet, în tot sau în parte, pe baza unei declaraŃii scrise. InvenŃia sau partea din aceasta la a cărei protecŃie s-a renunŃat poate fi liber exploatată de către terŃi.

1.9. Transmiterea drepturilor privind inven Ńiile Drepturile asupra invenŃiilor se pot transmite, în tot sau în parte, unei alte persoane. În conformitate cu art. 47, alin. 1 al Legii nr. 64 din1991, pot fi transmise dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului şi drepturile ce decurg din brevet.

1.9.1. Contractul de cesiune Prin contractul de cesiune, titularul brevetului, cedentul, transmite dreptul său asupra titlului de protecŃie unei alte persoane, cesionar. Cesiunea poate fi definitivă sau temporară. În cazul cesiunii temporare, cedentul îşi rezervă dreptul, la expirarea duratei de valabilitate, de a relua brevetul. Această cesiune are natura juridică a unei vânzări cu pact de răscumpărare. Obiectul contractului de cesiune îl constituie dreptul asupra unui brevet existent, adică a totalităŃii drepturilor transmisibile. În situaŃia în care brevetul de invenŃie este expirat sau nul, obiectul cesiunii nu este valabil. În sfera de cuprindere, cesiunea poate fi totală sau parŃială. Cesiunea este totală dacă cedentul transmite brevetul în întregul său. Cesionarul va dobândi toate drepturile titularului de brevet şi pentru tot teritoriul pe care invenŃia este protejată. Cesiunea este parŃială, dacă cedentul nu transmite ansamblul drepturilor conferite de brevet. Limitarea se poate referi la drepturile transmise, aplicaŃiile posibile, întinderea în spaŃiu sau perioada de timp. Cesiunea parŃială implică un regim de coproprietate asupra brevetului de invenŃie. Cesiunea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Efectele contractului se concretizează prin drepturile şi obligaŃiile părŃilor. Cesionarul dobândeşte dreptul asupra brevetului, în total sau în parte, şi dreptul la acŃiunea în contrafacere, pentru acte posterioare cesiunii. Principalele obligaŃii ale cedentului sunt de a preda obiectul contractului şi de a garanta pentru vicii ascunse şi evicŃiune. ObligaŃia de predare a obiectului contractului implică acceptarea actelor de exploatare a invenŃiei de către cesionar. Cesionarul are, în principal, obligaŃiile de a plăti preŃul cesiunii şi de a exploata invenŃia. PreŃul cesiunii poate fi stabilit în sumă fixă sau proporŃional cu sumele realizate. De asemenea, preŃul poate fi fixat într-o sumă proporŃională cu beneficiile obŃinute sau sub forma unei redevenŃe proporŃională cu volumul producŃiei. Contractul de cesiune încetează prin convenŃia părŃilor. În mod obişnuit, cesiunea ia sfârşit la expirarea duratei de valabilitate a brevetului, fără posibilitatea de a depăşi perioada de protecŃie a invenŃiei. În cazul în care brevetul este anulat, cesiunea se desfiinŃează, contractul fiind fără obiect.

61

1.9.2. Contractul de licenŃă Prin contractul de licenŃă, titularul unui brevet, licenŃiatorul, transmite unui beneficiar, licenŃiat, în tot sau în parte, dreptul său exclusiv de exploatare, în schimbul plăŃii unui preŃ. ConŃinutul şi efectele licenŃei sunt reglementate de legea contractului, care se determină de către părŃi în conformitate cu principiul autonomiei de voinŃă. Contractul de licenŃă este bilateral, consensual, intuitu personae, cu titlu oneros, comutativ şi cu executare succesivă. Legea privind brevetele de invenŃie nu conŃine prevederi referitoare la contractul de licenŃă. În absenŃa unei reglementări speciale, raporturile contractule dintre părŃi sunt supuse dispoziŃiilor dreptului comun. Prin analogie, se consideră că licenŃa voluntară are valoarea unui contract de locaŃiune. Obiectul contractului de licenŃă îl formează autorizarea sau acordarea dreptului ca o invenŃie brevetată să fie folosită de către partener. Contractele de licenŃă pot fi clasificate după mai multe criterii. În funcŃie de întinderea drepturilor care se atribuie prin contract, licenŃa este de două feluri: exclusivă sau neexclusivă. Prin licenŃa exclusivă, licenŃiatorul renunŃă la posibilitatea de a mai acorda licenŃe, iar licenŃiatul are un drept exclusiv de utilizare a invenŃiei. LicenŃa exclusivă poate fi atenuată şi absolută, după cum licenŃiatorul renunŃă sau nu la folosirea obiectului contractului. Prin licenŃa neexclusivă licenŃiatorul are dreptul de a utiliza sau transmite brevetul, iar licenŃiatul de a folosi invenŃia în condiŃiile convenite. După caracterul lor, licenŃele se împart în două categorii: nelimitate şi limitate. În licenŃa nelimitată, licenŃiatul beneficiază de exclusivitate pe toată durata de valabilitate a brevetului. LicenŃiatul poate acorda licenŃe simple sau sublicenŃe. În licenŃa limitată, dreptul de folosire a invenŃiei prezintă unele îngrădiri. Drepturile licenŃiatului pot fi limitate cu privire la modul de aplicare a invenŃiei, utilizarea obiectului contractului, perioada de timp, întinderea în spaŃiu, cantitatea de obiecte produse, preŃurile de vânzare. În funcŃie de izvorul lor, licenŃele se pot grupa în licenŃe voluntare şi obligatorii. LicenŃa voluntară are ca izvor voinŃa părŃilor. LicenŃa obligatorie are ca izvor legea, care autorizează folosire a unei invenŃii fără consimŃământul titularului de brevet. Contractul de licenŃă produce în sarcina părŃilor un număr de drepturi şi obligaŃii. LicenŃiatorul are obligaŃia de a remite obiectul contractului şi obligaŃia de garanŃie. În calitate de titular al brevetului, el este Ńinut, în principiu, să plătească şi taxele legale. LicenŃiatorul are şi obligaŃia de garanŃie pentru vicii, precum şi împotriva evicŃiunii. LicenŃiatul are obligaŃia de exploatare a licenŃei şi obligaŃia de plată a preŃului. Exploatarea invenŃiei trebuie să fie personală, serioasă, loială şi efectivă. Contractul de licenŃă încheiat pe durată determinată încetează la expirarea termenului convenit de părŃi. Dacă licenŃa este acordată pe o durată nedetermintă, contractul încetează la expirarea perioadei de validitate a brevetului, invenŃia trecând în domeniul liberei concurenŃe.

62

1.9.3. Transmiterea succesorală a drepturilor asupra invenŃiilor Prin textul art. 47, alin. 2 al Legii nr. 64 din 1991 se dispune că dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului şi drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise, în tot sau în parte, şi prin succesiune legală ori testamentară.

1.9.4. LicenŃele obligatorii Dreptul exclusiv conferit de brevet poate fi acordat unei alte persoane în baza unei hotărâri judecătoreşti. Pentru a preveni abuzurile care ar putea să rezulte din exercitarea acestui drept, instituirea licenŃei obligatorii asigură respectarea obligaŃiei de exploatare a invenŃiei. În sistemul legislaŃiei actuale, orice persoană interesată poate cere Tribunalului Bucureşti acordarea unei licenŃe obligatorii. În conformitate cu alin.1 şi 2 ale art. 48 din Legea nr. 64 din 1991, acordarea unei licenŃe obligatorii implică îndeplinirea următoarelor condiŃii:

a. expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a cererii de brevet sau de 3 ani de la acordarea brevetului, socotindu-se termenul care expiră cel mai târziu;

b. invenŃia nu a fost aplicată sau a fost insuficient aplicată pe teritoriul Ńării noastre;

c. titularul brevetului de invenŃie nu poate să-şi justifice inacŃiunea; d. nu s-a ajuns la o înŃelegere cu titularul brevetului privind condiŃiile şi

modalităŃile de utilizare a invenŃiei.

1.10. Încetarea drepturilor privind invenŃiile 1.10.1. Stingerea drepturilor ce decurg din brevetul de invenŃie

Drepturile ce decurg din brevetul de invenŃie se sting la expirarea duratei de protecŃie sau prin renunŃarea titularului la brevet. ProtecŃia unei invenŃii are caracter limitat în timp. După împlinirea perioadei legale de protecŃie, invenŃia trece în domeniul public. În consecinŃă, invenŃia poate fi utilizată de orice persoană în mod liber.

Înainte de expirarea duratei normale de protecŃie a invenŃiei, titularul poate renunŃa, în tot sau în parte, la brevet. În cazul invenŃiilor de serviciu, pentru care brevetul a fost eliberat unităŃii, precum şi al invenŃiilor realizate de salariaŃi fără misiune inventivă, când a intervenit o cesiune, titularul brevetului este obligat să comunice inventatorului intenŃia sa de renunŃare. Tot titularul, la cererea inventatorului, trebuie să-i transmită dreptul asupra brevetului. Dacă brevetul a făcut obiectul unui contract de licenŃă, renunŃarea este posibilă numai cu acordul beneficiarului licenŃei. În acest fel, nu vor fi atacate drepturile dobândite de terŃi asupra invenŃiei. În situaŃia invenŃiilor declarate secrete, create pe teritoriul Ńării noastre, se poate renunŃa la brevet numai cu acordul instituŃiilor care le-au atribuit un asemenea caracter. RenunŃarea de către titular la drepturile conferite de brevet se face prin înregistrarea unei cereri la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. Cererea de renunŃare se face în scris, fără a fi necesară o anumită formalitate.

63

1.10.2. Decăderea titularului din drepturile conferite de brevet Pe întreaga perioadă de valabilitate a brevetului de invenŃie, titularul are obligaŃia de a plăti taxele de menŃinere în vigoare a brevetului. Plata anuală a taxelor evită, în principiu, menŃinerea în vigoare a titlurilor de protecŃie pentru invenŃii neexploatate. Neplata taxei legale de menŃinere în vigoare a brevetului de invenŃie se sancŃionează cu decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet. Decăderea intervine la expirarea termenului de 6 luni în care taxa poate fi plătită cu majorări.

Decăderea are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet. Decăderea este totală şi se produce numai pentru viitor. Pentru motive justificate, titularul brevetului poate cere la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci revalidarea brevetului, în termen de 6 luni de la data publicării decăderii.

1.10.3. Anularea brevetului de invenŃie Neîndeplinirea condiŃiilor pentru existenŃa unei invenŃii brevetabile, la data înregistrării cererii de brevet, se sancŃionează prin anularea titlului de protecŃie. Brevetul de invenŃie poate fi anulat în tot sau în parte, la cererea oricărei persoane interesate, în temeiul art. 40 al Legii nr. 64 din 1991. Cererea de anulare se poate face în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului. Nulitatea brevetului se va invoca pe cale principală sau pe cale reconvenŃională. Cererea se judecă de către Tribunalul Bucureşti. În cazul în care brevetul este anulat în totalitate, se consideră că titlul de protecŃie nu a fost niciodată acordat. Dacă anularea brevetului este parŃială, se produce o restrângere sau o limitare a revendicărilor.

1.11. Apărarea drepturilor privind inven Ńiile 1.11.1. Mijloace de drept administrativ

Mijloacele administrative de apărare a drepturilor privind invenŃiile sunt contestaŃia şi cererea de revocare. Împotriva hotărârilor Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci privind cererile de brevet de invenŃie, se pot introduce contestaŃii, în termen de 3 luni de la comunicare. Împotriva hotărârilor Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci de acordare a brevetului de invenŃie, se pot face cereri de revocare în termen de 6 luni de la data publicării menŃiunii hotărârii de acordare. ContestaŃia sau cererea de revocare va fi soluŃionată în termen de 3 luni de la înregistrare la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, de către o comisie de reexaminare din Departamentul de apeluri. Comisia de reexaminare este un organ cu atribuŃii administrativ-jurisdicŃionale. ŞedinŃa de soluŃionare a contestaŃiei sau a cererii de revocare se desfăşoară cu ascultarea părŃilor. În principiu, şedinŃele de audiere sunt publice. După încheierea deliberărilor, preşedintele rezumă opŃiunile posibile în legătură cu hotărârea şi le supune la vot, care este exprimat în prezenŃa tuturor membrilor

1.11.2. Mijloace de drept civil

Litigiile privind încălcarea drepturilor asupra invenŃiilor se judecă de către instanŃele de drept comun. În conformitate cu art. 62, alin. 1 al Legii 64 din 1991,

64

litigiile date în competenŃa instanŃelor judecătoreşti privesc următoarele: calitatea de inventator; de titular de brevet; drepturile născute din brevetul de invenŃie; drepturile patrimoniale ale inventatorului rezultând din contractele de cesiune şi licenŃă; executarea obligaŃiei de informare şi asistenŃă tehnică. Prin exercitarea acŃiunii în justiŃie se apără drepturile personal-nepatrimoniale şi patrimoniale asupra invenŃiilor. AcŃiunea civilă poate fi intentată de inventator ori de titularul brevetului de invenŃie. Titularul dreptului încălcat are deschisă şi calea acŃiunilor în răspundere civilă delictuală şi contractuală. AcŃiunea civilă se soluŃionează potrivit dispoziŃiilor Codului de procedură civilă.

1.11.3. Mijloacele de drept penal Drepturile privind invenŃiile sunt apărate şi prin incriminarea unor fapte ca infracŃiuni. Principalele reglementări în materie sunt consacrate de Legea privind brevetele de invenŃie şi de Codul penal.

1.11.3.1 Însuşirea fără drept a calităŃii de inventator În conformitate cu art. 57 al Legii 64 din 1991, constituie infracŃiune însuşirea fără drept, în orice mod, a calităŃii de inventator. Subiectul infracŃiunii poate fi orice persoană fizică, ce nu are nici un drept la calitatea de inventator. ParticipaŃia penală este posibilă numai sub forma instigării şi complicităŃii. InfracŃiunea se realizează prin acŃiunea de însuşire a calităŃii de inventator. InfracŃiunea se săvârşeşte cu intenŃie directă sau indirectă, întrucât se acŃionează fără drept.

1.11.3.2. Contrafacerea obiectului unui brevet de invenŃie În sensul Legii nr. 64 din 1991, constituie infracŃiunea fabricarea, folosirea sau punerea în circulaŃie, fără drept, a obiectului unui brevet de invenŃie sau orice altă încălcarea a drepturilor conferite conform art. 33, alin.1, dacă aceste încălcări au fost săvârşite după data publicării cererii de brevet de invenŃie.

Contrafacerea prin fabricare constă în reproducerea materială a unui obiect protejat sau utilizarea unui procedeu brevetat. Fără a fi necesară întrebuinŃarea obiectului contrafăcut, actul fabricării trebuie să fie complet, adică să prezinte un caracter industrial.

Contrafacerea prin folosire constă în utilizarea sau întrebuinŃarea obiectului invenŃiei. AcŃiunea de folosire este independentă de fabricare. Cel care utilizează obiectul contrafăcut va răspunde chiar dacă a fost fabricat de o altă persoană.

Contrafacerea prin punerea în circulaŃie constă în vânzarea sau expunerea spre vânzare de obiecte contrafăcute.

Contrafacerea trebuie să fie săvârşită cu intenŃie. Datorită regimului de publicitate care se aplică invenŃiilor brevetate, intenŃia este prezumată până la proba contrară. AcŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părŃii vătămate. Dacă drepturile privind invenŃia au fost transferate altor persoane, beneficiarul unei licenŃe, spre deosebire de cesionar, nu poate exercita acŃiunea în contrafacere.

65

1.11.3.3. Divulgarea datelor privind cererile de brevet Potrivit art. 61 al Legii 64 din 1991, constituie infracŃiune divulgarea, de către personalul Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenŃiile, a datelor cuprinse în cererile de brevet, până la publicarea lor. ExistenŃa acestei infracŃiuni presupune îndeplinirea următoarelor condiŃii: să fie depusă la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci o cerere de brevet de invenŃie, care să producă efectele unui depozit naŃional reglementar; divulgarea materialelor care formează obiectul examinării să se facă în perioada cuprinsă între data depunerii şi data publicării cererii de brevet; datele cuprinse în cererea de brevet să fie confidenŃiale. InfracŃiunea de divulgare se comite cu intenŃie directă sau indirectă. Fapta divulgării se comite fără acordul inventatorului ori succesorului său în drepturi.

1.11.3.4. ConcurenŃa neloială Faptele de concurenŃă neloială sunt sancŃionate de către Codul penal şi Legea privind combaterea concurenŃei neloiale. Potrivit art. 301 din Codul penal, reprezintă infracŃiune aplicarea pe produsele puse în circulaŃie de menŃiuni false privind brevetele de invenŃie, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari. În conformitate cu art. 5, alin. 1, lit. g din Legea nr. 11din1991 privind combaterea concurenŃei neloiale, constituie infracŃiune de concurenŃă neloială producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând menŃiuni false privind brevetele de invenŃie, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalŃi comercianŃi şi pe beneficiari.

ExistenŃa infracŃiunii de concurenŃă neloială presupune întrunirea a două cerinŃe esenŃiale. MenŃiunile aplicate trebuie să privească brevetele de invenŃie şi să fie false, adică să nu corespundă realităŃii. InfracŃiunea de concurenŃă neloială se săvârşeşte cu intenŃie. Elementul intenŃional se caracterizează prin scopul urmărit, inducerea în eroare a celorlalŃi comercianŃi şi a beneficiarilor. În situaŃia în care fapta de concurenŃă neloială cauzează daune patrimoniale sau morale, persoana prejudiciată este în drept să solicite despăgubiri.

1.12. ProtecŃia internaŃională invenŃiilor 5.12.1. NoŃiuni introductive

ProtecŃia internaŃională a invenŃiilor a fost consacrată de ConvenŃia de la Paris din 1883, cu modificările ulterioare. Regulile fundamentale ale ConvenŃiei de la Paris privind protecŃia proprietăŃii industriale formează un drept comun uniform al Uniunii. Pentru a facilita protecŃia invenŃiilor în alte state, Tratatul de la Washington din 1970 a instituit un nou sistem de brevetare. Sistemul adoptat de Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor se caracterizează prin unificarea procedurii privind depozitul, documentarea şi examinarea cererilor de protecŃie a invenŃiilor.

66

Brevetul european reprezintă un fascicol de brevete naŃionale. In fiecare stat contractant, pentru care este eliberat, brevetul european are aceleaşi efecte şi este supus aceluiaşi regim ca şi un brevet naŃional.

1.12.2. Sistemul ConvenŃiei de la Paris In sistemul clasic al ConvenŃiei de la Paris, resortisantul care a depus într-o Ńară membră a Uniunii o cerere de brevet de invenŃie beneficiază de un drept de prioritate. Depunătorul poate efectua în celelalte Ńări ale Uniunii depozite cu acelaşi obiect, fără ca faptele săvârşite între timp să-i fie opozabile (art.4, lit.A, alin.1 din ConvenŃia de la Paris). Invocarea priorităŃii unioniste presupune îndeplinirea următoarelor condiŃii: efectuarea unui prim depozit într-o Ńară membră a Uniunii de la Paris; primul depozit să aibă valoarea unui depozit naŃional reglementar; depozitul ulterior să aibă ca obiect aceeaşi invenŃie ca şi primul depozit; prioritatea primului depozit naŃional reglementar să fie invocată în mod expres; depozitul ulterior să fie depus în una din Ńările membre ale Uniunii de la Paris; revendicarea priorităŃii să se facă într-un termen de 12 luni de la data depozitului primei cereri. Primul depozit se poate constitui în Ńara de origine a resortisantului sau într-o altă Ńară a Uniunii de la Paris. Regularitatea primului depozit se determină după regula locus regit actum.

1.12.3. Sistemul Tratatului de la Washington Sistemul de brevetare instituit de Tratatul de la Washington cuprinde trei elemente principale: cererea internaŃională, documentarea internaŃională şi examinarea preliminară internaŃională. La terminarea procedurii internaŃionale începe faza naŃională. Cererea internaŃională poate cuprinde o declaraŃie prin care se revendică prioritatea uneia sau a mai multor cereri anterioare depuse în sau pentru oricare stat parte la ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale. CondiŃiile şi efectele unei revendicări de prioritate sânt prevăzute de art.4 al ConvenŃiei de la Paris. Fiecare cerere internaŃională este supusă unei documentări internaŃionale, care se efectuează de un oficiu naŃional sau o organizaŃie interguvernamentală. Documentarea internaŃională are ca obiect să descopere stadiul tehnicii pertinente şi se efectuează pe baza revendicărilor, Ńinând seama de descriere şi, când este cazul, de desene.

1.12.4. Sistemul ConvenŃiei de la München În sistemul ConvenŃiei de la München, brevetul european se eliberează de către Oficiul European de Brevete pentru unul sau mai multe state contractante. Oficiile naŃionale au rolul de oficiu receptor pentru cererile de brevet european. Brevetele europene se eliberează pentru orice invenŃii, în toate domeniile tehnologiei. Pentru a fi brevetabile, invenŃiile trebuie să fie noi, să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibile de aplicabilitate industrială (art.52-57) .

67

Cererea de brevet european trebuie să conŃină următoarele: o cerere de eliberare a unui brevet european; o descriere a invenŃiei; una sau mai multe revendicări; desenele la care se fac referiri în descriere sau în revendicări; un rezumat. Cererea se întocmeşte cu respectarea condiŃiilor prevăzute de Regulamentul de aplicare. Cererea de brevet european este publicată de Oficiul European de Brevete, cât de repede posibil, după expirarea unei perioade de 18 luni de la data depozitului sau, dacă a fost revendicată prioritatea, de la data priorităŃii. La intervenŃia solicitantului, cererea de brevet european se publică şi înaintea expirării acestei date. Dacă hotărârea de eliberare a brevetului european devine efectivă înaintea datei de expirare a perioadei stabilite, cererea de brevet european se publică simultan cu publicaŃia fascicului de brevet european. In termen de 9 luni de la publicarea menŃiunii de eliberare a brevetului european în Buletinul european de brevete, orice persoană poate transmite Oficiului European de Brevete o opunere la brevet. Opunerea va fi considerată ca înregistrată numai după plata taxei de opunere (art.99-105). Prin dispoziŃiile ConvenŃiei de la München, o cerere de brevet european se poate transforma în vederea eliberării unui brevet naŃional (art.135-141) .

68

CAP. V. MODELELE DE UTILITATE, DESENELE ŞI

MODELELE INDUSTRIALE

SecŃiunea 1 - Modelele de utilitate

1.1. NoŃiuni introductive Modelele de utilitate sunt creaŃii tehnice care prin forma construcŃiei sau asamblarea unui produs au un rol utilitar. De obicei, modelele de utilitate sunt denumite şi mici invenŃii. Constituind o varietate de invenŃii, modelele de utilitate prezintă forma unui produs corporal, cum ar fi dispozitive, mecanisme sau obiecte utile. Modelele de utilitate sunt reglementate în puŃine legislaŃii. DispoziŃii privitoare la modelele de utilitate există în Brazilia, Germania, Italia, Japonia, Portugalia, Spania.

1.2. ProtecŃia modelelor de utilitate CondiŃiile privind protecŃia juridică a modelelor de utilitate sunt similare cu cele ale invenŃiilor. Cu toate acestea, modelele de utilitate se diferenŃiază de invenŃii. Modelele de utilitate nu presupun o activitate inventivă, progresul tehnologic fiind limitat. Noutatea modelelor de utilitate se stabileşte Ńinând seama de nivelul tehnicii pe plan mondial. In unele legislaŃii, examinarea noutăŃii este limitată la stadiul naŃional al tehnicii. AnteriorităŃile au un efect distructiv de noutate.

1.3. Regimul internaŃional Modelele de utilitate sunt menŃionate de art. 1, alin. 2 al ConvenŃiei de la Paris privind protecŃia proprietăŃii industriale. Obiectul protecŃiei industriale cuprinde şi modelele de utilitate.

SecŃiunea 2 - Desenele şi modelele industriale

2.1. NoŃiuni introductive Desenele şi modelele industriale reprezintă creaŃii de formă, care permit individualizarea produselor industriale printr-un element estetic sau ornamental. Elementul estetic poate consta în forma, modelul sau culoarea unui obiect util. Având vocaŃia de a fi reproduse prin mijloace industriale sau artizanale, desenele şi modelele se numesc industriale. În orientarea cererii consumatorului şi creşterea valorii comerciale a produsului un rol important îl are estetica industrială. Ca forme de creaŃie intelectuală, desenele şi modelele industriale contribuie la dezvoltarea industriei şi mărirea eficienŃei economice a întreprinderii. Desenele şi modelele industriale concretizează

69

sau personalizează aspectul unor produse cunoscute, imprimându-le noi elemente de formă.

2.2. Definirea obiectului protecŃiei Desenele sunt ansambluri de linii şi culori, care se realizează pe suprafeŃe plane, prezentând un caracter specific. Prin aplicarea lor pe un articol sau produs industrial, se creează un efect decorativ nou. De exemplu, ornamentarea unei Ńesături sau dispoziŃia firelor unei Ńesături. Obiectul protecŃiei este format din desenul sau modelul industrial, care se aplică sau încorporează într-un produs. Scopul protecŃiei constă în stimularea elementului de desen sau model în producŃie. Prin design se înŃelege ansamblul caracteristicilor sau elementelor vizuale ale unui obiect, aparenŃa pe care o prezintă un articol, impresia pe care o produce asupra celui ce-l observă. Forma produsului corespunde unor cerinŃe de ordin funcŃional, având o funcŃie utilitară.

2.3. Natura juridică Desenele şi modelele industriale fiind la răscrucea dintre artă şi industrie au o dublă natură. În funcŃie de efortul creator, desenele şi modelele industriale fac parte din drepturile de autor. Din punct de vedere al destinaŃiei şi modului de reproducere, desenele şi modelele industriale aparŃin drepturilor de proprietate industrială. Datorită naturii dualiste, desenele şi modelele industriale se mai numesc opere de artă aplicată sau creaŃii industriale. CreaŃiile industriale propriu-zise se aplică în industrie şi au importanŃă numai prin utilitatea lor. Cele mai importante creaŃii tehnice sunt invenŃiile. Elementul de creaŃie priveşte forma artistică încorporată sau adăugată obiectului utilitar, care se personalizează printr-o înfăŃişare estetică. Din această categorie fac parte desenele şi modelele industriale. CreaŃiile artistice pure se individualizează, în principal, prin elementul estetic. Acest aspect este independent de orice scop utilitar.

2.4. Sisteme de protecŃie Sistemele de protecŃie adoptate prezintă o mare diversitate . În conformitate cu particularităŃile acestor creaŃii, se por distinge trei sisteme principale: sistemul cumulului de protecŃie, sistemul cumulului parŃial şi sistemul protecŃiei specifice.

2.4.1. Sistemul cumulului de protecŃie Sistemul cumulului de protecŃie este consacrat de dreptul francez. Desenele şi modelele industriale sunt reglementate atât de Legea specială din 14 martie 1909, cât şi de Legea din 11 martie 1957 privind proprietatea literară şi artistică. SoluŃia cumulului de protecŃie se explică prin teoria unităŃii artei. Datorită imposibilităŃii de a găsi un criteriu obiectiv de apreciere, arta propriu-zisă nu poate fe separată de arta aplicată.

70

Principalele avantaje ale cumulului de protecŃie constau în următoarele: în absenŃa efectuării unui depozit, care condiŃionează obŃinerea protecŃiei, dreptul creatorului poate fi valorificat în sistemul dreptului de autor; perioada de protecŃie este mai mare în cadrul dreptului de autor; acŃiunea în contrafacere implică o procedură mai simplă în sistemul dreptului de autor, iar sancŃiunile sunt mai severe.

Autorul unui desen sau model industrial poate opta pentru o protecŃie cumulativă ori, la alegere, alternativă. ProtecŃia acordată nu este condiŃionată de valoarea artistică a desenului sau modelului.

2.4.2. Sistemul cumulului parŃial Sistemul cumulului parŃial este tradiŃional în dreptul german. În funcŃie de

caracterul elementului artistic, desenele şi modelele industriale propriu-zise sunt deosebite de operele de artă aplicată, care pot fi protejate în cadrul dreptului de autor. Cu toate că se admite cumulul de protecŃie, teoria unităŃii artei nu este acceptată.

DistincŃia dintre desenele şi modelele industriale şi operele de artă aplicată se întemeiază pe criteriul nivelului artistic. În situaŃia în care desenul sau modelul industrial prezintă un anumit nivel artistic se acordă o dublă protecŃie. Dacă cerinŃa nivelului artistic nu este realizată, se va aplica numai protecŃia specifică.

2.4.3. Sistemul protecŃiei specifice Sistemul protecŃiei specifice este adoptat de dreptul italian. Desenele şi

modelele industriale sunt protejate numai în cadrul reglementării speciale, stabilite prin Decretul din 25 august 1940. Prin excluderea totală a cumulului, desenele şi modelele industriale beneficiază de un regim de protecŃie unic. Desenele şi modelele industriale sunt denumite creaŃii ornamentale. Regimul lor juridic este la fel cu cel al modelelor de utilitate.

În dreptul nostru, desenele şi modelele industriale beneficiază de o protecŃie specifică prin Legea nr. 129 din 1992, care nu exclude protecŃia conferită prin alte dispoziŃii legale privind proprietatea intelectuală. Până la această dată, desenele şi modelele industriale erau susceptibile de protecŃie în cadrul dreptului de autor.

2.5. CorelaŃia desenelor şi modelelor industriale cu alte drepturi intelectuale

Datorită legăturii cu celelalte drepturi de proprietate intelectuală, protecŃia desenelor şi modelelor prezintă importante dificultăŃi. Desenele şi modelele industriale se apropie prin aspectul estetic de dreptul de autor, prin aspectul utilitar şi tehnic de brevetele de invenŃie iar prin modul de folosire de mărci.

AparŃinând dreptului de proprietate industrială, dar şi dreptului de autor, desenele şi modelele industriale au o autonomie relativă.

2.5.1. Desenele sau modelele industriale şi dreptul de autor Desenele şi modelele industriale pot fi protejate şi în cadrul dreptului de autor. Această soluŃie este posibilă prin admiterea cumulului de protecŃie. De altfel,

71

Legea Model a OrganizaŃiei Mondiale a ProprietăŃii intelectuale pevede că protecŃia stabilită de lege nu exclude protecŃia prin altă ramură a legii, în special prin legea dreptului de autor. Dreptul de autor se naşte din momentul realizării operei, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalităŃi. Înregistrarea nefiind necesară, proba se poate face prin orice mijloc. Pentru a beneficia de protecŃie, opera de artă aplicată trebuie să fie originală. În domeniul dreptului de autor, originalitatea este rezultatul unei activităŃi de creaŃie intelectuală, care reflectă personalitatea sau individualitatea autorului. Durata protecŃiei operelor de artă aplicată este de 25 de ani de la data creării lor. În alte legislaŃii, protecŃia durează tot timpul vieŃii autorului şi se prelungeşte 50 de ani după moartea sa.

2.5.2. Desenele şi modelele industriale şi brevetele de invenŃie În multe situaŃii, distincŃia dintre elementele tehnice şi elementele estetice ale unui produs este greu de precizat. Mai mult, elementul tehnic şi funcŃia obiectului pot condiŃiona forma produsului. În dreptul nostru, Legea nr. 129 din 1992 permite cumulul de protecŃie. Potrivit art. 8, reglementarea specială a desenelor şi modelelor industriale nu exclude protecŃia acordată prin alte dispoziŃii legale, referitoare la brevete de invenŃie. Pentru ca desenul sau modelul industrial să beneficieze de protecŃie prin brevet, trebuie întrunite condiŃiile de brevetabilitate. În comparaŃie cu ele, forma prezintă importanŃă doar în măsura în care determină aplicarea unor noi cunoştinŃe tehnice. În practică, acelaşi produs poate constitui atât un desen sau model industrial, cât şi o invenŃie brevetabilă. În măsura în care legătura dintre forma şi efectul tehnic al produsului este indisolubilă, se va aplica regimul brevetelor de invenŃie.

2.5.3. Desenele sau modelele industriale şi mărcile Pentru identificarea unor anumite produse, desenele şi modelele industriale pot constitui semne distinctive. Cu toate că distincŃia prezintă unele dificultăŃi, între desene sau modele industriale şi mărci este posibil un cumul de protecŃie. Reglementarea specială din Ńara noastră, dată de Legea nr. 129 din1992 admite prin art. 8, cumulul de protecŃie pentru desene şi modele industriale cu mărcile.

2.6. Subiectele protecŃiei 2.6.1. Autorul independent

În conformitate cu art. 3 al Legii nr. 129 din 1992 dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparŃine autorului desenului sau modelului industrial ori succesorului său în drepturi. Se consideră ca fiind creat în mod independent desenul sau modelul industrial care nu a fost realizat ca urmare a unor contracte cu misiune creativă sau de către salariaŃi, în cadrul atribuŃiilor de serviciu. Calitatea de autor al desenului sau modelului industrial este recunoscută numai unei persoane fizice. Creatorul operei de artă aplicată desfăşoară o activitate de

72

creaŃie intelectuală, fiind subiectul exclusiv al protecŃiei juridice. În cazul în care mai multe persoane au creat împreună un desen sau model industrial, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare le aparŃine în mod egal.

2.6.2. Autorul salariat Desenele sau modelele industriale pot fi realizate de un autor în cadrul organizat al unei întreprinderi. Potrivit unei prime ipoteze, pentru desenul sau modelul industrial care este rezultatul unui contract cu misiune creativă, dreptul la certificatul de înregistrare aparŃine persoanei care a comandat realizarea desenului sau modelului, cu excepŃia unor prevederi contractuale contrare. Conform unei a doua ipoteze, desenul sau modelul industrial care este realizat de către un salariat în cadrul atribuŃiilor sale de serviciu, încredinŃate explicit, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparŃine unităŃii angajatoare, cu excepŃia unor prevederi contractuale contrare.

2.6.3. Titularul certificatului de înregistrare În conformitate cu dispoziŃiile Legii nr.129 din 1992 dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial aparŃine următoarelor persoane:

a. autorului individual, în cazul în care desenul sau modelul industrial a fost creat de o persoană fizică, în mod independent;

b. autorilor în comun, în situaŃia în care mai multe persoane au creat împreună un desen sau model industrial;

c. autorului salariat, în împrejurarea în care desenul sau modelul industrial a fost realizat în exercitarea atribuŃiilor sale de serviciu, încredinŃate explicit şi există o prevedere contractuală de atribuire creatorului a titlului de protecŃie;

d. succesorului în drepturi a autorului; e. cesionarilor dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului

sau modelului industrial; f. persoanei care a comandat realizarea desenului sau modelului industrial ca

urmare a unui contract cu misiune inventivă, fără să existe o altă prevedere contractuală;

g. unităŃii angajatoare în cazul în care desenul sau modelul industrial a fost realizat de un salariat, în cadrul atribuŃiilor de serviciu, neexistând o prevedere contractuală de atribuire către autor a dreptului la eliberarea titlului de protecŃie.

2.7. CondiŃiile de fond ale protecŃiei

Desenul sau modelul industrial potrivit art. 9, alin. 1 a Legii nr. 129 din 1992 poate fi înregistrat în măsura în care îndeplineşte cumulativ următoarele condiŃii: să constituie un desen sau model industrial; să fie nou; să aibă caracter individual.

73

2.7.1. Caracterul industrial Potrivit reglementării în vigoare, un desen sau un model industrial este considerat că are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă

2.7.2. Noutatea În domeniul desenelor şi modelelor industriale, noutatea nu este absolută. Formele noi au legătură cu cele existente, iar aprecierea lor depinde de particularităŃile care le diferenŃiază de formele anterioare. Noutatea desenelor şi modelelor industriale decurge din originalitatea combinaŃiei unor elemente cunoscute. Doctrina a optat pentru criteriul noutăŃii subiective. În stabilirea originalităŃii, se Ńine seama de nivelul creator al autorului, care trebuie să fie superior posibilităŃilor mijlocii ale unui industrial designer. În dreptul român, noutatea se apreciază prin referire la un criteriu obiectiv. Un desen sau un model industrial este considerat nou dacă nici un desen sau model industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare, sau dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.

2.7.3. Caracterul individual Potrivit reglementării în vigoare, un desen sau model industrial este considerat că are un caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model industrial făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare, sau dacă a fost revendicată prioritatea, înainte de data de prioritate. Dacă un desen sau model industrial este aplicat la un produs sau încorporat într-un produs, constituind o parte componentă a unui produs complex, va fi considerat nou. De asemenea, va avea caracter individual numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii:

a. partea componentă, o dată încorporată în produsul complex, rămâne vizibilă pe durata utilizării normale a acestuia;

b. caracteristicile vizibile ale părŃii componente îndeplinesc ele însele condiŃiile privind noutatea şi caracterul individual.

2.8. Desenele şi modelele excluse de la protecŃie

DispoziŃiile Legii române din 1992 prevăd două categorii de creaŃii care nu pot fi protejate ca desene sau modele industriale: desenele sau modelele industriale ale căror destinaŃie şi aspect contravin ordinii publice sau bunelor moravuri (art. 12); desenul sau modelul industrial care este determinat exclusiv de o funcŃie tehnică(art. 11).

2.9. Procedura de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale ProtecŃia specifică a desenelor şi modelelor industriale presupune îndeplinirea unor formalităŃi de înregistrare. În legislaŃiile naŃionale, procedura de

74

înregistrare prevede examinarea formală a unei cereri pentru un desen sau model industrial.

2.9.1. Solicitantul certificatului de înregistrare Persoanele îndreptăŃite să solicite eliberarea certificatului de înregistrare sunt autorul desenului sau modelului industrial ori succesorul său în drepturi.

2.9.2. Depunerea cererii de înregistrare Cererea de înregistrare a unui desen sau model industrial, potrivit art. 13 al Legii nr. 129 din 1992 trebuie să cuprindă următoarele: solicitarea de înregistrare a desenului sau modelului industrial; datele de identificare a solicitantului; numărul de desene sau modele industriale pentru care se solicită protecŃia; indicarea produselor în care este încorporat desenul sau modelul industrial, dacă este cazul; descrierea elementelor noi, caracteristice desenului sau modelului industrial pentru care se aplică protecŃia, aşa cum apar în reprezentările grafice; numele autorilor sau o declaraŃie pe răspunderea solicitantului, că autorii au renunŃat la dreptul de a fi menŃionaŃi în cerere şi publicaŃiile desenului sau modelului industrial; reprezentările grafice ale desenului sau modelului industrial în 3 exemplare.

Cererea va fi înregistrată dacă sunt depuse minimum următoarele: o cerere care să conŃină solicitarea de înregistrare a desenului sau modelului industrial, datele de identificare a solicitantului şi reprezentările grafice sau specimenele, într-un exemplar. Dacă în termen de două luni de la depunere, lipsurile nu sunt acoperite, cererea de înregistrare se respinge.

2.9.3. Data depozitului naŃional reglementar Depozitul naŃional reglementar este constituit din cererea de înregistrare şi descriere, însoŃite de reprezentările grafice ale desenului sau modelului industrial. În cazul desenului industrial, reprezentările grafice pot fi însoŃite de specimene.

2.9.4. Efectele constituirii depozitului naŃional reglementar Efectele formalităŃilor de depozit sunt diferite. Ele se înscriu între reglementările privind depozitul declarativ şi depozitul atributiv. În sistemul depozitului declarativ, primul depunător beneficiază de o prezumŃie de proprietate. Această prezumŃie poate fi combătută de titularul unor drepturi anterioare, prin proba contrară. Depozitul se efectuează fără examinarea condiŃiilor de fond şi fără a cunoaşte dacă depunătorul este adevăratul autor. În sistemul depozitului atributiv, dreptul privativ al depunătorilor se constituie prin faptul înregistrării. Efectuarea depozitului este condiŃionată de îndeplinirea cerinŃelor de formă şi de fond, prevăzute în mod expres. Pentru perioada anterioară depozitului, persoana îndreptăŃită beneficiază de dreptul la o acŃiune în revendicare, precum şi de un drept de posesiune anterioară şi personală. Efectele depozitului se produc timp de 5 ani. Depozitul poate fi reînnoit de două ori, pentru perioade consecutive de 5 ani.

75

În dreptul român, reglementarea privind desenele şi modelele industriale a optat pentru caracterul atributiv al depozitului. Constituirea depozitului este supusă unei examinări de formă şi fond, verificându-se îndeplinirea condiŃiilor prescrise de lege. De altfel, dreptul exclusiv de exploatare al titularului decurge din faptul înregistrării desenului sau modelului industrial.

Potrivit art. 18 al Legii nr. 129 din 1992, depozitul naŃional reglementar asigură solicitantului un drept de prioritate. Acest drept începe de la data constituirii depozitului, faŃă de orice alt depozit ulterior privind acelaşi desen sau model industrial. Solicitantul primului depozit va fi recunoscut singurul titular al dreptului asupra desenului sau modelului industrial.

Prioritatea convenŃională şi prioritatea de expoziŃie trebuie invocată o dată cu depunerea cererii de înregistrare a desenului sau modelului industrial. În termen de 3 luni de la data depunerii cererii, prioritatea invocată se confirmă prin acte oficiale.

2.9.5. Examinarea preliminară a cererii de înregistrare În conformitate cu art. 22, alin. 1 al Legii nr. 129 din 1992, analiza cererii de

înregistrare trebuie să evidenŃieze următoarele: îndeplinirea condiŃiilor de formă ale cererii; îndeplinirea condiŃiilor prescrise pentru reprezentările grafice; îndeplinirea condiŃiilor prescrise pentru celelalte documente sau acte anexate la cerere; achitarea taxelor în termenul şi cuantumul prevăzut de lege.

În cazul în care cererea conŃine alte date suplimentare sau este însoŃită de alte documente ori materiale decât cele stabilite, cererea va fi examinată fără a fi luate în considerare elementele suplimentare. Aceste materiale suplimentare pot fi returnate, la cererea şi pe cheltuiala solicitantului.

Cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial este clasificată în conformitate cu Aranjamentul de la Locarno. Pe fiecare cerere şi pe celelalte documente se înscriu indicii de clasificare.

2.9.6. Publicarea cererii de înregistrare Datele bibliografice ale cererii de înregistrare a desenului sau modelului industrial, precum şi reproducerea, fotografia sau orice reprezentare grafică a acestuia se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – SecŃiunea Desene şi Modele Industriale. Publicarea se face în termen de maximum 6 luni de la data constituirii depozitului reglementar, în alb-negru sau, la cerere, în culori.

2.9.7. OpoziŃia persoanelor interesate Persoanele interesate pot face opoziŃii scrise la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci privind înregistrarea desenului sau modelului industrial. OpoziŃia la înregistrare se poate face în termen de 3 luni de la data publicării desenului sau modelului industrial. Solicitantul va depune opoziŃia direct la Registratura generală a Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci sau prin fax cu confirmare prin poştă în următoarele 7 zile.

76

În conformitate cu art. 24, alin. 1 al Legii nr. 129 din 1992, opoziŃia se poate face pentru următoarele motive: desenul sau modelul industrial nu are noutate; desenul sau modelul industrial contravine ordinii publice sau bunelor moravuri; solicitantul nu este persoana care a depus cea dintâi cererea; în cazul nerespectării art. 25, alin. 3, lit. d.

OpoziŃia se soluŃionează de o Comisie de specialitate, formată dintr-un preşedinte şi 2 membri. Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci comunică opoziŃia solicitantului şi îi cere să-şi prezinte punctul de vedere în maximum 30 ori 60 de zile, după cum au domiciliul sau sediul în Ńara noastră sau în străinătate. Comisia de specialitate poate admite sau respinge opoziŃia, întocmind un raport. Acest raport se înaintează Comisiei de examinare şi se transmite solicitantului cererii şi opozantului.

2.9.8. Examinarea de fond a cererii de înregistrare În termen de 12 luni de la publicare, cererile de înregistrare a desenelor sau modelelor industriale se examinează de către Comisia de examinare de desene şi modele industriale, în conformitate cu dispoziŃiile art. 25, alin. 1 al Legii nr. 129 din 1992. Examinatorul va stabili dacă desenele sau modelele industriale îndeplinesc următoarele condiŃii de fond:

- obiectul cererii este un desen sau model industrial conform art. 2, lit. d, f, h; - obiectul cererii se încadrează în prevederile art. 11 şi 12; - desenul sau modelul industrial este nou şi are caracter individual; - cererea de înregistrare constituie o utilizare improprie a oricăruia dintre

obiectivele menŃionate în lista cuprinsă în art. 6ter al ConvenŃiei de la Paris sau o utilizare abuzivă a emblemelor şi stemelor, altele decât cele menŃionate în art. 6ter din aceeaşi convenŃie.

Comisia de examinare poate lua următoarele hotărâri: admite cererea total sau parŃial; respinge cererea; ia act de renunŃarea totală sau parŃială la cerere sau de retragerea acesteia. În termen de maximum 60 de zile, hotărârile luate de Comisia de examinare, precum şi menŃiunile privind cererile la care s-a renunŃat se comunică solicitantului ori succesorului său în drepturi. Ele se înscriu în Registrul naŃional de desene şi modele industriale înregistrate şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – SecŃiunea Desene şi Modele Industriale.

2.9.9. Revocarea din oficiu Până la comunicarea lor, hotărârile Comisiei de examinare privind cererile de desene şi modele industriale pot fi revocate din oficiu. Revocarea se face de aceeaşi Comisie de examinare care a pronunŃat hotărârea. Comisia poate proceda la revocarea hotărârii numai pentru neîndeplinirea condiŃiilor de fond ale protecŃiei desenelor şi modelelor industriale.

2.9.10. Eliberarea certificatului de înregistrare Comisia va lua hotărârea de acordare a certificatului de înregistrare pe baza

unui raport de examinare şi în conformitate cu prevederile legale. Acest raport face

77

parte integrantă din dispozitivul hotărârii. Cererea de înregistrare va cuprinde datele bibliografice, descrierea desenului sau modelului industrial şi reprezentările grafice, astfel cum au fost publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – SecŃiunea Desene şi Modele Industriale, alb-negru sau color.

2.9.11. Durata de valabilitate a certificatului de înregistrare Potrivit art. 38, alin. 1 al Legii nr. 129 din 1992, perioada de valabilitate a unui certificat de înregistrare a desenului sau modelului industrial este de 10 ani. Această perioadă începe să curgă de la data constituirii depozitului naŃional reglementar. Perioada de valabilitate poate fi reînnoită pe trei perioade succesive de 5 ani. Durata maximă de protecŃie a unui desen sau model industrial este de 25 de ani.

2.10. Drepturi şi obligaŃii 2.10.1. Drepturile personal nepatrimoniale ale autorului

Drepturile personal nepatrimoniale sunt legate de persoana autorului. Potrivit Legii române, autorul beneficiază de următoarele drepturi personal nepatrimoniale: dreptul la calitatea de autor, dreptul la nume, dreptul de a decide aducerea creaŃiei la cunoştinŃa publicului, dreptul la prioritate, dreptul la eliberarea unui titlu de protecŃie.

Dreptul la calitatea de autor a desenului sau modelului industrial este consacrat de art. 3, alin. 1 al Legii nr. 129 din 1992. Acest drept este recunoscut exclusiv creatorului. Dacă desenul sau modelul industrial constituie o realizare colectivă, dreptul asupra operei comune aparŃine coautorilor. Dreptul de a da publicităŃii un desen sau model industrial se decide prin voinŃa autorului. În funcŃie de aprecierea sa, desenul sau modelul industrial poate fi divulgat prin orice mijloace, cu dată certă. Dreptul de prioritate prezintă mai multe aspecte. În funcŃie de efectul recunoscut, prioritatea poate fi ordinară, convenŃională sau de expoziŃie. Dreptul la eliberarea unui titlu de protecŃie specific este prevăzută expres de Legea nr. 129 din 1992.

2.10.2. Drepturile patrimoniale ale titularului certificatului de înregistrare

Drepturile patrimoniale au un conŃinut economic, fiind transmisibile unei alte persoane. Conform Legii române, autorul, titular al certificatului de înregistrare a desenului sau modelului, beneficiază de următoarele drepturi patrimoniale: dreptul exclusiv de exploatare şi dreptul la despăgubiri.

2.10.3. Dreptul exclusiv de exploatare Pe întreaga sa perioadă de valabilitate, certificatul de înregistrare, potrivit art. 33 al Legii nr. 129 din 1992, conferă titularului un drept exclusiv de exploatare a desenului sau modelului industrial. Dreptul exclusiv reprezintă un adevărat monopol. Dreptul exclusiv de exploatare se naşte în momentul eliberării certificatului de înregistrare. De altfel, înregistrarea desenului sau modelului industrial asigură titularului recunoaşterea şi protecŃia dreptului său. Conform art. 35 al Legii nr. 129 din 1992, dreptul exclusiv de exploatare nu se exercită în următoarele situaŃii:

78

a. actelor efectuate exclusiv în scop personal şi necomercial, experimental de cercetare sau învăŃământ, cu condiŃia ca aceste acte să nu prejudicieze exploatarea normală a desenelor sau modelelor industriale şi să se menŃioneze sursa;

b. echipamentelor aflate pe vehicule de transport maritim sau aerian, înregistrate într-o altă Ńară, atunci când acestea intră temporar pe teritoriul României, ori importul de piese de schimb şi accesorii în scopul reparării acestor vehicule sau al executării de reparaŃii pe aceste vehicule;

c. folosirii sau luării măsurilor efective şi serioase de folosire a desenelor sau modelelor industriale de către terŃi, în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului şi revalidarea certificatului;

d. folosirii desenului sau modelului industrial cu bună-credinŃă, în perioada cuprinsă între termenul vizat la art. 31 şi data publicării dreptului restabilit.

2.10.4. Dreptul la despăgubiri

Desenul sau modelul industrial poate fi exploatat personal de către titularul certificatului de înregistrare. El are dreptul de a interzice terŃilor să efectueze, în perioada de valabilitate a certificatului de înregistrare, fără consimŃământul său anumite acte.

2.10.5. ObligaŃiile titularului certificatului de înregistrare Titularul certificatului de înregistrare are obligaŃia de plată a taxelor de menŃinere în vigoare a titlului de protecŃie. În cazul în care taxele anuale nu sunt plătite, titularul va fi decăzut din drepturi (art.38, alin. 2,4 al Legii nr. 129 din 1992).

2.11. Transmiterea drepturilor privind desenele şi modelele industriale Drepturile asupra desenelor şi modelelor industriale pot fi transmise altor persoane. Conform art. 41, alin. 1 al Legii nr. 129 din 1992, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, precum şi drepturile născute din certificatul de înregistrare eliberat sunt transmisibile în tot sau în parte. Transmiterea se poate face prin acte între vii sau prin acte pentru cauză de moarte. Obiectul transmiterii îl formează numai drepturile personal nepatrimoniale.

2.11.1. Contractul de cesiune În conformitate cu art. 41, alin. 2 al Legii nr. 129 din 1992 se admite transmiterea drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale. În absenŃa unei reglementări speciale, se consideră că cesiunea este o formă de vânzare, aplicându-se regulile dreptului comun în materie de vânzare. Cesiunea poate fi definitivă sau temporară. Dacă cesiunea este limitată în timp, cedentul îşi rezervă dreptul, după o anumită perioadă de a relua certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial. În conformitate cu sfera de cuprindere, cesiunea poate fi totală sau parŃială. Cesiunea este totală dacă se referă la totalitatea drepturilor conferite de certificatul de

79

înregistrare. Cesiunea este parŃială dacă se referă numai la o parte din drepturile conferite de certificatul de înregistrare. Limitarea poate privi întinderea în spaŃiu, aplicaŃiile posibile sau conŃinutul drepturilor transmise. Efectele contractului se produc în momentul realizării acordului de voinŃă. Înregistrarea transmiterii reprezintă o condiŃie de opozabilitate faŃă de terŃi şi nu de validitate. ObligaŃiile cedentului sunt de a preda obiectul contractului, de a garanta pentru vicii ascunse şi evicŃiune. Cesionarul are obligaŃia de a plăti preŃul cesiunii. În cazul în care preŃul este stabilit sub formă de redevenŃă proporŃională cu volumul producŃiei, cesionarul este obligat să exploateze obiectul cesiunii şi să evite decăderea sa din drepturi prin neplata anuităŃilor. Contractul de cesiune încetează prin ajungerea la expirarea duratei de la valabilitate a certificatului de înregistrare. PărŃile nu pot depăşi perioada maximă de protecŃie a desenului sau modelului industrial.

2.11.2. Contractul de licenŃă LicenŃa este un contract consensual şi cu titlu oneros, care se încheie intuitu-persoane. Beneficiarul nu poate transmite dreptul dobândit, fără consimŃământul titularului certificatului de înregistrare. Contractul de licenŃă se înregistrează la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. Formalitatea înregistrării reprezintă o condiŃie de opozabilitate, care nu afectează validitatea contractului. Obiectul contractului îl reprezintă drepturile ce rezultă din certificatul de înregistrare.

łinând seama de întinderea drepturilor care se atribuie prin contract, licenŃele sunt exclusive şi neexclusive. LicenŃa este exclusivă când licenŃiatorul se obligă să nu mai transmită drepturile cu privire la exploatarea desenului sau modelului industrial altor persoane. LicenŃiatul are un drept exclusiv de utilizare. LicenŃa exclusivă poate fi absolută sau atenuată, după cum licenŃiatorul renunŃă sau nu şi la folosirea obiectului contractului. Prin licenŃa neexclusivă, licenŃitorul îşi conservă un drept de exploatare a desenului sau modelului industrial.

Având în vedere caracterul lor, licenŃele pot fi totale sau parŃiale. LicenŃa totală sau nelimitată se referă la totalitatea drepturilor transmise pe toată durata de valabilitate a certificatului de înregistrare. LicenŃa parŃială se referă numai la o parte din drepturile conferite de certificatul de înregistrare. Îngrădirile pot privi întinderea teritoriului, durata exploatării sau natura activităŃii pentru care se acordă.

LicenŃiatorul are obligaŃia de a remite obiectul contractului şi obligaŃia de garanŃie pentru vicii ascunse şi evicŃiune. LicenŃiatorul nu garantează pentru rentabilitatea exploatării sau valoarea comercială a licenŃei. LicenŃiatul are obligaŃia de plată a preŃului. În mod obişnuit, preŃul licenŃei se stabileşte sub formă de redevenŃe.

Contractul de licenŃă încetează la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului de înregistrare sau prin ajungerea la termenul stabilit de părŃi. Înainte de termen, contractul de licenŃă poate înceta în cazul anulării certificatului de înregistrare ori decăderii titularului din drepturi.

80

2.11.3. Transmiterea succesorală a drepturilor Transmiterea prin succesiune legală sau testamentară a drepturilor patrimoniale asupra desenelor sau modelelor industriale este supusă dispoziŃiilor dreptului comun. Durata drepturilor şi limitele lor teritoriale vor fi prevăzute de legea specială.

2.12. Încetarea drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale 2.12.1. Expirarea perioadei de valabilitate

După împlinirea duratei de protecŃie, desenul sau modelul industrial trece în domeniul public şi poate fi utilizat de orice persoană fără acordul autorului.

2.12.2. Anularea certificatului de înregistrare Orice persoană interesată poate cere anularea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, eliberat de Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. Certificatul de înregistrare va fi anulat, în tot sau în parte, dacă se constată, la data înregistrării cererii, că nu erau îndeplinite condiŃiile privind acordarea protecŃiei. Cererea se judecă de către Tribunalul Bucureşti. Termenul de prescripŃie a acŃiunii este de 3 ani de la data la care persoana interesată a cunoscut sau trebuia să cunoască existenŃa cauzei de nulitate.

2.12.3. Decăderea titularului din drepturi Pe întreaga durată de valabilitate a certificatului de înregistrare, titularul este obligat la plata taxelor de menŃinere în vigoare a titlului de protecŃie. Neplata taxelor legale de menŃinere în vigoare şi pentru reînnoirea certificatului de înregistrare atrage decăderea titularului din drepturile ce decurg din înregistrarea desenului sau modelului industrial. Decăderea intervine la expirarea termenului de 6 luni, în care taxa trebuia plătită.

2.12.4. RenunŃarea titularului certificatului de înregistrare Titularul poate renunŃa la drepturile ce decurg din certificatul de înregistrare, numai pe perioada de valabilitate a titlului de protecŃie. În absenŃa unei obligaŃii de exploatare, renunŃarea nu poate fi prezumată. RenunŃarea se face pe baza unei notificări scrise adresate Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci – Serviciul de desene şi modele industriale. În situaŃia unui depozit multiplu, solicitantul poate să renunŃe, în tot sau în parte, la desenele sau modelele industriale ce fac obiectul cererii.

2.13. Apărarea drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale Drepturile asupra desenelor şi modelelor industriale pot fi apărate prin mijloace de drept administrativ, de drept civil şi de drept penal.

2.13.1. Mijloace de drept administrativ 2.13.1.1. OpoziŃia

Persoanele interesate pot face opoziŃii scrise la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci privind înregistrarea desenului sau modelului industrial. OpoziŃia trebuie formulată în termen de 3 luni de la data publicării desenului sau modelului industrial în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – SecŃiunea Desene şi Modele Industriale.

81

2.13.1.2. ContestaŃia Hotărârile privind cererile de înregistrare a desenului sau modelului industrial pot fi contestate pe cale administrativă. ContestaŃiile pot fi formulate împotriva hotărârilor de respingere sau de admitere parŃială, luată de Comisia de examinare cu privire la cererile de înregistrare a desenului sau modelului industrial. În soluŃionarea contestaŃiei, potrivit regulii 41, alin. 6 al Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129 din 1992, Comisia poate hotărî următoarele: admiterea contestaŃiei şi transmiterea dosarului Serviciului de desene şi modele industriale în vederea punerii în aplicare a hotărârii; respingerea contestaŃiei şi menŃinerea hotărârii împotriva căreia a fost formulată contestaŃia; declinarea competenŃei organului în drept, care poate soluŃiona cererea, dacă se constată că nu este competentă să soluŃioneze contestaŃia cu care a fost sesizată Comisia.

2.13.2. Mijloacele de drept civil După eliberarea titlului de protecŃie pot surveni litigii cu privire la calitatea de autor al desenului sau modelului industrial, calitatea de titular al certificatului de înregistrare şi drepturile patrimoniale născute din contractele de cesiune sau licenŃă. Prin textul art. 46 al Legii nr. 129 din 1992, se prevede că aceste litigii sunt de competenŃa instanŃelor judecătoreşti, potrivit dreptului comun.

2.13.3. Mijloace de drept penal 2.13.3.1. Însuşirea fără drept a calităŃii de autor

Potrivit art. 49 al Legii nr. 129 din 1992, constituie infracŃiune însuşirea fără drept, în orice mod, a calităŃii de autor al desenului sau modelului industrial. Subiect al infracŃiunii poate fi orice persoană fizică, care a obŃinut, pe nedrept, calitatea de autor. ParticipaŃia poate prezenta forma coautoratului, precum şi a instigării sau complicităŃii.

2.13.3.2. Contrafacerea desenului sau modelului industrial În conformitate cu art. 51, alin. 1 al Legii nr. 129 din 1992, constituie infracŃiune de contrafacere a desenului sau modelului industrial reproducerea, fără drept, a desenului sau modelului industrial în scopul fabricării de produse cu aspect identic, fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea, importul, folosirea sau stocarea unor astfel de produse în vederea punerii în circulaŃie ori folosirii, fără acordul titularului certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, în perioada de valabilitate a acestuia. InfracŃiunea de contrafacere implică un certificat de înregistrare valabil, o atingere adusă drepturilor titularului şi un element intenŃional. Actele care constituie infracŃiune de contrafacere se pot grupa în două categorii. Ele privesc contrafacerea propriu-zisă şi fapte asimilate contrafacerii. InfracŃiunea se poate realiza prin reproducerea, fără drept, a desenului sau modelului industrial în scopul fabricării de produse cu aspect identic. În aprecierea contrafacerii se Ńine seama de asemănări şi nu de deosebiri. InfracŃiunea de contrafacere se realizează cu intenŃie directă. AcŃiunea penală se pune în mişcare l plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu.

82

2.14. ProtecŃia internaŃională a desenelor şi modelelor industriale 2.14.1. ConvenŃia de la Paris

ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 1883, cu revizuirile ulterioare, dispune, prin art. 1, alin. 2, că în obiectul protecŃiei proprietăŃii industriale se includ şi desenele sau modelele industriale. În sistemul ConvenŃiei de la Paris, resortisanŃii beneficiază de principiile tratamentului naŃional şi dreptului de prioritate. ResortisanŃii Uniunii de la Paris beneficiază în celelalte state membre de aceleaşi avantaje pe care legile interne le acordă naŃionalilor. Prin asimilare, resortisanŃii se vor bucura de aceeaşi protecŃie ca naŃionalii şi de aceleaşi mijloace legale de apărare (art. 2, alin. 1 din ConvenŃia de la Paris).

2.14.2. Aranjamentul de la Haga În cadrul ConvenŃiei de la Paris, desenele şi modelele industriale au constituit obiectul unor înŃelegeri speciale. În conformitate cu Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga din 2 iulie 1999, orice resortisant al unui stat, care este parte contractantă ori al unui stat membru al unei organizaŃii interguvernamentale, care este parte contractantă sau orice persoană care îşi are domiciliul, reşedinŃa stabilă ori o întreprindere industrială sau comercială efectivă şi serioasă cu sediul pe teritoriul unei părŃi contractante, are dreptul să depună o cerere internaŃională. Înregistrarea internaŃională produce aceleaşi efecte ca acordarea protecŃiei desenului sau modelului industrial în baza legislaŃiei părŃii contractante desemnate. ProtecŃia asigurată, prin înregistrarea internaŃională, este limitată teritorial la Ńările contractante ale Uniunii de la Haga, indicate de solicitant.

2.14.3. ConvenŃia de la Berna ConvenŃia de la Berna pentru protecŃia operelor literare şi artistice din 1886

cuprinde în enumerarea din art. 2, alin. 1 a operelor protejate, şi operele de artă aplicată. Potrivit art. 2, alin. 2 al ConvenŃiei, Ńările membre ale Uniunii de la Berna au posibilitatea de a reglementa câmpul de aplicare a legilor privind operele de artă aplicată, precum şi desenele sau modelele industriale şi condiŃiile lor de protecŃie. Tot ConvenŃia de la Berna consacră principiul reciprocităŃii legislative.

2.14.4. Acordul de la Marrakech În vederea punerii în aplicare a unui sistem comercial multilateral integrat, mai viabil şi mai durabil, s-a încheiat la Marrakech, la 15 aprilie 1994, Acordul privind constituirea OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului. Anexa 1C, care face parte din înŃelegerea globală, conŃine Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerŃ (TRIPS). Acordul TRIPS are la bază cele mai importante prevederi ale ConvenŃiei de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale şi ConvenŃia de la Berna pentru protecŃia operelor literare şi artistice.

83

CAP. VI. DREPTURILE DE AUTOR

1.1. NoŃiuni introductive Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinŃifice, precum şi

asupra altor opere de creaŃie intelectuală este recunoscut şi garantat prin intermediul prevederilor art. 1 din Legea nr. 8 din 1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Acest drept este în strânsă legătură cu persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.

Opera de creaŃie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinŃa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată. (art.1, alin. 2 din Legea nr. 8 din 1996).

1.2. Subiectul dreptului de autor Autorul unei opere de creaŃie intelectuală poate să fie persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. În conformitate cu art. 3, alin. 2 al Legii nr. 8 din 1996 în cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecŃia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decât autorul. Opera comună şi opera colectivă este creată de mai mulŃi coautori, în colaborare. În cazul operei comune, dreptul de autor asupra operei comune aparŃine coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condiŃiile prezentei legi (art. 5, alin. 2 din Legea nr. 8 din 1996). În cazul operei colective, contribuŃiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create (art. 6, alin. 1 din Legea nr. 8 din 1996).

1.3. Obiectul dreptului de autor În temeiul art. 7 al Legii nr. 8 din 1996 constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaŃie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinŃific, oricare ar fi modalitatea de creaŃie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaŃia lor, cum sunt: a) scrierile literare şi publicistice, conferinŃele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator; b) operele ştiinŃifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaŃiile ştiinŃifice; c) compoziŃiile muzicale cu sau fără text; d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele; e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale; f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei; g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, arta monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei

84

şi a metalului, desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice; h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură; i) lucrările plastice, hârtiile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinŃei în general.

Obiect al dreptului de autor sunt şi operele derivate, care au fost create pornind de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume: a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinŃifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaŃie; b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinŃifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecŃiile sau compilaŃiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaŃii intelectuale.

1.4. ConŃinutul dreptului de autor Dreptul de autor cuprinde drepturile morale şi drepturile patrimoniale (art. 10, 12, 13 al Legii nr. 8 din 1996 ). Autorul unei opere are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinŃa publică; b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităŃii de autor al operei; c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinŃa publică; d) dreptul de a pretinde respectarea integrităŃii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaŃia sa; e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaŃi prin exercitarea retractării.

Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimŃi la utilizarea operei de către alŃii. Utilizarea unei opere dă naştere la drepturi patrimoniale, distincte şi exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:

a) reproducerea operei; b) distribuirea operei;

c) importul în vederea comercializării pe piaŃa internă a copiilor realizate, cu consimŃământul autorului, după opera; d) închirierea operei; e) împrumutul operei; f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziŃia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public; g) radiodifuzarea operei;

85

h) retransmiterea prin cablu a operei; i) realizarea de opere derivate.

În conformitate cu dispoziŃiile art. 25 al Legii nr. 8 din 1996 drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 si 21 durează tot timpul vieŃii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaŃiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinŃa publică în mod legal. Dacă nu există moştenitori, exerciŃiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieŃii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaŃie.

1.5. Limitele exercitării dreptului de autor Limitele dreptului de autor sunt prevăzute de dispoziŃiile art. 33, alin. 1 al

Legii nr. 8 din 1996. Astfel, sunt permise, fără consimŃământul autorului şi fără plata vreunei remuneraŃii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinŃa publică, cu condiŃia ca acestea să fie conforme bunelor uzanŃe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare: a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranŃă publică; b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului; c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaŃii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăŃământului, precum şi reproducerea pentru învăŃământ, în cadrul instituŃiilor de învăŃământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit; d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituŃiilor publice culturale sau ştiinŃifice, care funcŃionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecŃia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective; e) reproducerile specifice realizate de către biblioteci accesibile publicului, de către instituŃii de învăŃământ sau muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obŃinerii unui avantaj comercial sau economic direct ori indirect; f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale;

86

g) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităŃilor instituŃiilor de învăŃământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiŃia ca atât reprezentarea sau executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată; h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică; i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expoziŃiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaŃiilor publice de opere de artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.

De asemenea, în condiŃiile prevăzute la alin.1 al art. 33, sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic: a) de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepŃia celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată; b) de scurte fragmente ale conferinŃelor, alocuŃiunilor, pledoariilor şi ale altor opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiŃia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea; c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaŃiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării; d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învăŃământ sau pentru cercetare ştiinŃifică; e) de opere, în cazul utilizării de natură necomercială în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap şi în limita cerută de handicapul respectiv.

Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, în conditiile prevăzute la art. 33, alin. 1, actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii şi constituie o parte integrantă şi esenŃială a unui proces tehnic şi al căror scop unic este să permită transmiterea, în cadrul unei reŃele între terŃi, de către un intermediar, sau utilizarea licită a unei opere ori a altui obiect protejat şi care nu au o semnificaŃie economică de sine stătătoare (art. 33, alin. 3 din Legea nr. 8 din 1996).

In toate cazurile prevăzute la alin. 1 lit. b, c, e, f, i şi la alin. 2 trebuie să se menŃioneze sursa şi numele autorului, cu excepŃia cazului în care acest lucru se dovedeşte a fi imposibil. În cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menŃioneze şi locul unde se găseşte originalul.

1.6. Transmiterea dreptului de autor În temeiul prevederilor Legii nr. 8 din 1996 transmiterea drepturilor de autor se poate realiza printr-un contract de cesiune. Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu şi pentru o anumită durată. Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune exclusivă ori neexclusivă. În cazul cesiunii exclusive, însuşi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalităŃile, pe

87

termenul şi pentru teritoriul convenite cu cesionarul şi nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fie expres prevăzut în contract. În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el însuşi opera şi poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane. Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul său unei alte persoane decât cu consimŃământul expres al cedentului. Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei remuneraŃii, dreptul de a reproduce şi de a distribui opera (art. 48 alin.1 al Legii nr. 8 din 1996). Prin contractul de reprezentare teatrală ori de execuŃie muzicală, titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta ori de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică ori o pantomimă, în schimbul unei remuneraŃii, iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o execute în condiŃiile convenite. (art. 58, alin.1 al Legii nr. 8 din 1996).

1.7. Apărarea dreptului de autor Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage

răspunderea civilă, contravenŃională sau penală, după caz, potrivit legii (art. 139, alin. 1 al Legii nr. 8 din 1996). Titularii ale căror drepturi au fost încălcate pot solicita instanŃelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde repararea prejudiciului calculat potrivit normelor legale.

În cazul încălcării unor drepturi recunoscute şi protejate prin prezenta lege, titularii acestora pot cere instanŃei de judecată sau altor organe competente potrivit legii să dispună de îndată luarea unor măsuri pentru prevenirea producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestora, după caz.

Titularii de drepturi pot solicita instanŃei judecătoreşti ordonarea unor măsuri de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt, atunci când există un risc de încălcare a drepturilor prevăzute de prezenta lege şi dacă există un risc de distrugere a elementelor de probă.

88

BIBLIOGRAFIE

- Yolanda Eminescu, Tratat de proprietate industrială, 3 volume, Editura Academiei, Bucureşti, 1982, 1983, 1984;

- Yolanda Eminescu, Dreptul de autor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994; - Ioan Macovei, ProtecŃia creaŃiei industriale, Editura Junimea, Iaşi, 1984; - Ioan Macovei, Dreptul proprietăŃii intelectuale, volumul I, Editura

UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2002; - Ioan Macovei, Dreptul proprietăŃii intelectuale, volumul II, Editura

UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2004; - Ioan Macovei, Dreptul proprietăŃii intelectuale, Editura All Beck, Bucureşti,

2005; - Viorel Roş, Dreptul proprietăŃii intelectuale, Editura Global Lex, Bucureşti,

2001; - Legea nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice; - Legea nr.64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenŃie, republicată

în 2002; - Legea nr.129 din 29 decembrie 1992 privind protecŃia desenelor şi modelelor

industriale, republicată în 2002; - Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.