Antrenamentul mental în gimnastica artistică

Ceea ce m-a determinat să aleg această temă de cercetare a fost faptul că am mai studiat

probleme ale comunicării în antrenamentul gimnasticii artistice şi în lecţia de educaţie fizică şi

specificul comunicării la cele două forme de activitate. Ca practicantă a gimnasticii artistice de

performanţă timp de 8 ani am dorit să aduc o îmbunătăţire şi îmbogăţire a procesului instructiv-

educativ din antrenamentul de gimnastică. Între obiectivele cercetării le amintesc pe următoarele:

studiul componentelor cognitive care participă la constituirea reprezentărilor mişcărilor, elaborarea

unor metode de antrenament care includ în procesul intructiv-educativ şi elemente de natură

psihologică, de imagistică mentală precum şi elemente de feed-back privind controlul conştient al

corelatelor neurofiziologice implicate în formarea reprezentărilor sau ale mişcărilor proprioceptive

şi complexe.

În cercetare vom opera cu ipotezele:

Gimnastele supuse unui antrenament imagistic-mental de formare a unor reprezentări

proprioceptive şi complexe specifice vor îşi însuşi mai eficient, respectiv vor executa la un nivel

superior exerciţiile de mare complexitate.

Capacitatea de combinare/recombinare a imaginilor mentale complexe este determinată de

procesări specifice ale informaţiei de natură proprioceptivă şi chinestezică. Aptitudinea de a efectua

operaţii asupra imaginilor mentale nu este corelată cu nivelul inteligenţei generale.

O caracteristică a inteligenţei chinestezice este capacitatea de folosire a trupului în moduri

foarte diferite şi performante în scopuri expresive şi obiectivate. O altă caracteristică este talentul în

manuirea obiectelor mai ales a celor care implică mişcări mai ample ale corpului. Dintotdeauna s-a

căutat armonia între minte şi trup, antrenand mintea să coordoneze corect trupul iar corpul să

răspundă puterilor expresive ale minţii. Folosirea inteligentă a trupului a fost surprinsă şi de

romancierul Norman Mailer care remarca. “Există alte limbaje decat cele cu ajutorul cuvintelor,

simbolurilor sau naturii şi anume limbajele corporale”.

Un ultim aspect al antrenamentului mental este că acest tip de antrenament completează

antrenamentul practic în sporturile cu complexitate motrică şi consum mare de energie, cu grad de

periculozitate, în toate aceste situaţii fiind un înlocuitor al antrenamentului real.

În finalul acestei introduceri putem spune că antrenament mental cuprinde însuşirea celor

doi termeni ai sintagmei, “antrenament” şi “mental”.

În contextul dat, antrenamentul este înţeles ca o activitate cu caracter repetitiv, de exersare

şi care, în mod evident, urmăreşte ameliorarea performanţei.

În literatura despre antrenamentul mental se folosesc termeni ca “repetare mentală”,

“exersare mentală”, “repetare comportamentală visuo-motrică”, “practică (execuţie) mentală”,

“repetiţie deghizată, ascunsă”, “exersare ascunsă” (covert, engl.), “vizualizare”, “repetare

cognitivă”, “exersare imaginară”, “repetare în reprezentare”, “reperate introspectivă”, “exersare

implicită”, “antrenament ideomotor”, “imaginare mentală” şo chiar “antrenament <divan>”.

(Schmidt, 1988; Murphy, 1992, Domey, 1988; Weinbwerg, 1988; Epuran, 1980, 1982; Holdevici-

Vasilescu, 1988).

Sunt necesare însă unele comentarii şi completări pentru a stabili o imagine mai clară a

conceptului antrenamentului mental.

Un aspect necesar a fi evidenţiat este acela al orientării, al scopului sau utilităţii, formulat

în stransă legătură cu esenţa fenomenului.

Astfel, ni se pare utilă prezentarea făcută de M. Epuran (1982, p.51): “Antrenamentul

mental constă în repetări în reprezentare, nu concret-practice şi se bazează pe capacitatea dobandită

prin instruire şi exersare de a conştientiza propriile acţiuni, de a le reactualiza gandind la ele,

dandu-le numai exprimarea verbală corespunzătoare” (sublinierea autorului).

J. Mikes (1987, p.145) adăuga la scopul reprezentării mentale: “folosirea imaginaţiei

pentru a aduce în minte reproduceri ale senzaţiilor şi sentimentelor trăite în timpul execuţiei unei

deprinderi. Scopul ei este de a ameliora deprinderile, coordonare, încrederea, calmul şi

concentrarea. Este mai mult decat un vis cu ochii deschişi. Constă din studiul activ al unei imagini

sau serii de imagini şi, de asemenea, folosirea tuturor simţurilor corpului – dacă este posibil să

simtă ca şi cum ar fi în mişcare”.

R. Schmidt (1991, p.422) evidenţiează alt aspect al repetării mentale şi anume acela că în

această procedură “elevul îşi imaginează acţiunile reuşite (însoţite de succes)”.

V. Gikalov (1978, p.161) completează unele caracteristici ale metodei: “În antrenamentul

mental, fără antrenament activ, respectiva activitate este executată mental. Adică reprezentarea

vizuală, acustică şi kinestezică a mişcării în imaginaţie, precum şi analiza mentală a mişcării,

conştientizarea (apprehension) simbolică a elementelor execuţiei, verbalizarea – reprezentand o

parte specială a acestui proces.”.

În sfarşit încă o precizare: Imaginarea sau reprezentarea este procesul mental, ca un “mod al

gandirii”, iar exersarea mentală este termenul descriptiv pentru o anumită tehnică folosită de

sportivi şi de alte persoane. (S. Murphy, 1992, p.222). Vom folosi sintagma “repetare în

reprezentare” pentru a sugera sensul propriu al exersării mentale.

Definiţia antrenamentului mental - puncte de referinţă din istoricul lui

Din istoricul antrenamentului mental (AM) – exersare mentală - putem spune că a fost

descoperit încă din filosofia lui Platon iar mai tarziu din anul 1890 dar, din păcate se ştie încă prea

puţin despre acest potenţial puternic, legat de învăţare cat şi de performanţă. Richard Magill (1989)

defineşte A.M astfel: exersarea mentală se referă la repetarea cognitivă a unei deprinderi fizice în

absenţa mişcării evidente, fizice. Varoshevsky M. (1985) spune că actul ideomotor este 2

transmiterea ideii unei mişcări a muşchiului la realizarea acestei mişcări. Principiul

Antrenamentului Ideomotor A.I. = antrenament mental a fost descoperit de medicul englez David

Hartley, în sec. XVIII şi dezvoltat, mai tarziu de compatriotul său William Carpenter. Cercetările

ulterioare au arătat că mişcările care însoţesc procesul imaginării nu pot fi clasificate întotdeauna

drept involuntare şi că contracţiile musculare care conduc la o anumită mişcare pot fi semnificative,

importante.

Antrenamentul mental a fost definit ca repetiţia unei sarcini fără mişcare, cu intenţia de-a

invăţa - Corbin (1972). Se poate spune că imaginile mentale întăresc comportamentul. Jacobson a

observat potenţialul de acţiune din muşchi cand un subiect îşi imaginează alergarea. Utilizarea

imaginării se încadrează în concepţia psihosomatică despre individ. Psihoterapeuţii au reintrodus

influenţa imaginii mentale (a cuvantului, a afectelor, şi a senzaţiilor) ca şi comportament închis

(covert) în modificarea psiho-comportamentului, al relaţiilor reciproce dintre subiect şi ambianţă.

După Richard Schmidt (1991) practică mentală este repetarea cognitivă a unei deprinderi în

absenţa practicii aparente, fizice (overt). Ea constă din imaginarea execuţiei actuale a unei mişcări.

Experimentele au dovedit că antrenamentul mental este util în dobandirea, efectuarea şi reţinerea

unei deprinderi motrice. Explicaţia constă din bazele neuromusculare şi cognitive ale lui A.M.

Eficienţa antrenamentului mental poate fi pusă în legatură cu abilitatea subiectului de imaginare a

acţiunii.

Făcand parte dintr-un sistem complex de metode şi tehnici destinate să amelioreze

capacitatea psihică a individului, antrenamentul mental este condiţionat de cateva tehnici care-i

asigură fie orientarea, fie condiţiile practicării, fie în sfarşit valorificarea mai eficientă a

rezultatelor.

Majoritatea autorilor care au cercetat experimental tehnica antrenamentului mental au ajuns

la concluzia că o primă condiţie a eficienţei acestuia este starea de relaxare a subiectului, liniştea şi

securitatea lui psihică (Hickey, Orlick, Martens, Thomas, Nideffer, Heil, ş.a.).

Mecanismul realizării antrenamentului mental, cel care stă la baza contribuţiei la învăţarea

acţiunilor, la pregătirea activată a lor, la realizare unor stări psihice pozitive, optimiste, este

mecanismul reprezentărilor ideo-motorii, al imaginării.

Cum procesul formării şi rafinării reprezentărilor mişcărilor este în acelaşi timp proces

pedagogic şi de autoformare el nu se poate realiza fără participarea conşitientă a individului, fără

angajarea limbajului interior, al autovorbirii, autocomenzilor şi autoevaluării.

Cum este şi firesc, acest proces de autoeducaţie şi autodidaxie nu se va putea efectua decat

în condiţiile folosirii autosugestiei, pregătită şi metodizată de psihologul sau medicul sportiv

specialist. Pasul spre autohipnoză se va face fără efort.

În condiţiile în care se dispune de aparatura necesară, folosirea bio-feed-back-ului îl va

ajuta pe sportiv să conştientizeze foarte exact şi pas cu pas evoluţia diferiţilor indicatori ai stări de

relaxare şi ai funcţiilor cardio-vasculare, inclusiv ai nivelului activării corticale.

3

În sfarşit, ca orice demers conştient care are un anumit scop, stabilirea, organizarea,

urmărirea şi evaluarea scopurilor, este atat prima cat şi ultima dintre operaţiile necesare obţinerii

succesului în antrenamentul mental.

“Pregătirea mentală”, ca şi “pregătirea psihologică”, deşi include antrenamentul mental,

este un demers mai complex, descris în literatura psihologiei sportivului (vezi Epuran, 1990).

Termenul mental se referă la ceea ce se petrece în mintea subiectului, fără exprimare

exteriorizată în comportamentul deschis. Ce anume se “petrece” în mintea subiectului va rămane de

văzut în randurile de mai jos.

Pentru moment vom spune că mental este sinonim cu psihic, intelect, subiectiv, imagini,

ganduri şi chiar emoţii.

Vom începe prezentarea unor definiţii semnificative cu aceea pe care o dă Marielle Cadopi

(1991, p.125): “Antrenamentul mental (“mental training”) este o procedură de antrenament care

grupează pregătirea psihologică sau mentală a sportivului şi practica mentală propriu-zisă, adică

repetarea simbolică a unei acţiuni motrice în afara execuţiei ei reale. Această repetiţie poate fi

verbală sau, cel mai adesea, imaginată, subiectul fiind invitat să se vadă şi/sau să se simtă

executand mişcarea sau o parte a ei. El utilizează imagini vizuale, kinestezice, chiar auditive pentru

a-şi evoca acţiunile.

G. Thomas şi colab. (1987, p.17) arată: “Antrenamentul mental este reprezentarea unei

sarcini fără mişcare, cu intenţia învăţării ei. Antrenamentul mental acordă vizualizării un loc de

frunte “. Autorii folosesc asociaţi termenii imagini mentale şi vizualizare, “imagerie” mentală.

Încă o definiţie, dată de R. Magill (1989, p.469): “practica mentală este reprezentarea

cognitivă a unei deprinderi în absenţa execuţiei aparente, fizice (overt). Constă din imaginarea

execuţiei actuale a unei mişcări. Experimentele au dovedit că practica mentală este utilă în

dobandirea, executarea şi reţinerea unei deprinderi motrice”.

Michel Denis (1986), arată că repetiţia mentală (antrenamentul mental) este în general

definită ca repetiţie interiorizată a unui model (patern) motor. De exemplu, cand individul

vizualizează etapele unei mişcări complexe sau o acţiune de executat. Brent Rushall S. (1979),

arată că repetarea mentală constituie imaginarea unei mişcări, situaţii, sau serii de evenimente.

Cand o acţiune este imaginată se produc impulsuri care se deplasează pe traseele nervoase asociate

cu mişcarea. Este cunoscut efectul Carpenter care se explică prin faptul că stimularea facilitează

traseele neurologice care produc o creştere a eficacităţii subsecvenţelor imaginate ale acţiunii cand

va fi executată. Repetarea mentală este mai eficientă la sportivii de elită. Deprinderile supuse

repetiţiei mentale trebuie să fie bine stabilite conceptual în repertoriul sportivului. Repetarea

mentală nu este un înlocuitor al practicii; ea poate fi folosită pentru ameliorarea practicii şi este mai

efectivă decat antrenamentul prin observare (învaţarea prin observare). Repetarea mentală este

utilă în precompetiţie şi în unele activităţi competiţionale. Se pot repeta fie acţiuni de scurtă durată

(stand pe maini, aruncare la baschet), fie evenimente de extensie mare (o competiţie întreagă, o

4

coborare la schi). în probele cu repetare, ca săritura în lungime, se repetă înaintea fiecărei încercări.

Cand activitatea are o durată mare repetarea pe secvenţe este utilă.

Valoarea repetiţiei mentale constă din: pregătirea corpului şi a minţii pentru activitate şi din

menţinerea controlului atenţiei asupra indicatorilor relevanţi ai sarcinii.

Mulţi gimnaşti cunoscuţi folosesc cu succes metoda repetării în gand, ca pe un procedeu

care contribuie la grăbirea procesului de învăţare a anumitor elemente şi a exerciţiului întreg.

Gimnasta trebuie să fie învăţată să compare continuu senzaţiile sale cu rezultatul execuţiei.

O condiţie foarte importantă a antrenamentului mental o reprezintă capacitatea selecţiei

momentelor esenţiale din cele neesenţiale ale elementelor sau exerciţiilor, precum şi compararea

continuă a trăirilor gimnastei cu performanţa execuţiei (corectitudinii).

Argumentele pentru susţinerea eficienţei antrenamentului mental sunt cel puţin de două

feluri: cele care se referă la mecanismele neuropsihice şi cognitive ale reprezentărilor mişcărilor şi

cele care dovedesc efectele acestuia în mod experimental.

Fenomenele ideomotorii care stau la baza antrenamentului mental au fost descoperite de

medicul englez David Hartley (1705-1757) şi ulterior de compatriotul său, fiziologul V.B.

Carpenter (1813-1885). În 1892 Jastrov arăta că “tentativa de mişcare” se produce în timpul

reprezentării. În 1931 E. Jacobson a studiat activitatea e.m.g. în muşchi, în timpul reprezentării

mişcărilor de ridicare a unei greutăţi. În 1938 Shaw spune că răspunsul muscular la imaginare este

un indicator al activării generalizate. După 1936 fenomenele ideomotorii au fost interpretate şi prin

mecanismele legăturii dintre cele două sisteme de semnalizare descrise de Pavlov.

Prin anii ’50 se conturează ideile “rolului reprezentărilor în antrenarea mişcărilor” (Puni,

1955, citat de Epuran, 1976).

Al doilea tip de argument provine din cercetările experimentale cu caracter metodic-

pedagogic, care şi-au propus nu numai să stabilească şi să explice mecanismul învăţării prin

reperate în reprezentare, dar să şi ofere strategii sau scheme operaţionale cat mai eficiente.

Pe măsură ce preocupările pentru învăţarea motrică şi relaxare s-au dezvoltat şi diversificat şi

aceste cercetări experimentale asupra repetării în reprezentare a mişcărilor – baza antrenamentului

mental, s-au înmulţit cercetările experimentale ale lui Corbin din 1972 (citat de Schmidt, 1988),

Gikalov (1976), Hickey (1979), Suinn, Dommey (1980), pentru a ne limita numai la principalii

autori care au contribuit la justificarea şi orientarea antrenamentului mental.

În diferite modele experimentale s-au făcut constatări pozitive asupra efectelor

antrenamentului mental. Astfel Schmidt (1991) relatează că antrenamentul mental a dat aproape

aceleaşi rezultate ca antrenamentul fizic şi că performanţele sunt superioare dacă se alternează

antrenamentul practic cu antrenamentul mental.

Minas, în 1978 şi 1980 (citat de Schmidt, 1988) stabileşte că antrenamentul mental

contribuie la învăţarea secvenţelor mişcării (elementele cognitive), dar mai puţin la precizia

5

aruncării (elementele motorii). Concluzia lui este că antrenamentul mental este mai util la începutul

procesului de învăţare.

Gikalov (1976) asociază imaginarea mişcărilor cu verbalizarea lor, la săriturile în apă de la

3 m., subliniind importanţa controlului şi autoconducerii mişcărilor prin comenzi.

Paradigma experimentală cea mai mult utilizată de cercetători este aceasta: prima grupă

repetă sarcina motrică în condiţii normale (grupa de control); a doua grupă execută repetări mentale

– sub supravegherea experimentatorului, pentru exactitate – (grupa experimentală); a treia grupă nu

face nimic, sau altceva (grupa de control) (modelul lui Denis, 1986). În alte modele grupa a treia

execută jumătate din timp practic, jumătate mental. Toate comparaţiile care s-au făcut au

demonstrat că antrenamentul fizic-practic este cel mai eficient. Urmează antrenamentul mixt şi

antrenamentul mental. De aici concluzia metodică a eficacităţii dublării repetării în reprezentare cu

execuţiile practice.

Cercetărilor cu caracter experimental li se adaugă intervenţiile psihologice şi pedagogice

din cadrul asistării sportivilor de performanţă în activităţile de antrenament şi concurs. Au devenit

foarte cunoscute rezultatele asistenţei psihologice acordată schiorilor Franţei, cand Jean Claude

Killy a cucerit patru medalii de aur (slalom special, slalom uriaş, coborare şi combinata alpină) la

Olimpiada de la Grenoble, din 1968. Acesta declara că “principala pregătire pentru o cursă constă

din a o schia mental” (citat de Suinn, 1980, p.307). În atletism este cunoscut Dwight Stone prin

forţa cu care reprezentările îi declanşau mişcări specifice pe locul de plecare în elanul la săritura în

înălţime (Olimpiada de la Montreal, 1976). Se cunoaşte iarăşi faptul că celebrul fotbalist

Bekenbauer “mentaliza” jocul timp de 15 minute înainte de a intra în teren. Prin tehnica sofrologică

Luis Fernandez (1988)a pregătit mental participarea lui Luis la o regată, prin vizualizarea în

reprezentare a parchingului, a stări ambarcaţiunii, a valurilor, a startului şi luptei cu adversarii.

Exemplele sunt numeroase, fiecare din autorii relatărilor despre antrenamentul mental oferind

informaţii ilustrative (citaţi de Epuran, 1996).

Poligraful un instrument pentru obiectivarea indicilor fiziologici în cercetările din educaţie

fizică şi sport

6

ISTORIC

De-a lungul timpului progresele ştiinţei şi tehnicii au fost privite cu scepticism iar

inventatorii, pentru a-şi impune ideile au trebuit să depăşasăa obstacolele menite să-i oprească din

drum. Descoperirea minciunii a pasionat oamenii încă din cele mai vechi timpuri şi i-a motivat în

cercetarile lor pentru elaborarea unui aparat care să ajute la depistarea comportamentului simulat.

În 1895 Caesare Lambroso experimenta “Hidrosfigmograful”, un aparat primitiv ce măsură

variaţiile de puls cu ajutorul unui cilindru pe care era aplicat negru de fum, acesta fiind învârtit de

un mecanism de ceasornic. W.M. Marston în 1917 încerca sa depisteze minciuna înregistrând

tensiunea sistolică, iar Vittorio Benussi înregistrind modificşrile respiratorii. “Unul din marii

precursori ai actualelor tehnici a fost psihologul germano-american Hugo Munsterberg, care s-a

preocupat mult de problema martorilor şi a declaratiilor lor veridice sau false. În acelaşi an 1908,

James MacKenzie, celebrul cardiolog briatnic, şi-a denumit aparatul “The Ink Polygraph”

(poligraful cu inscriptor in cerneala), slujind drept model pentru J.A.Larson (devenit psihiatru din

ofiter de politie), care a construit apoi (1922)cardio-pneumo-psihograful reprezentând prima

generaţie a poligrafului perfecţionat utilizat în zilele noastre.” În prezent exista În lume doua firme

importante care produc poligrafe, ambele in SUA, Stoelting cu reprentanţa in Europa la Madrid şi

Laffaette cu reprezentanţa în Israel. În ţara noastră, tehnica poligraf a fost introdusă în 1976 de

locot.psih. Tudorel Butoi care dupa un stagiu de documentare, pregatire în Iugoslavia foloseşte

poligraful în cadrul Poliţiei Capitalei şi după 1990 ajută la elucidarea unor cazuri de criminali în

serie, celebre la acea vreme (taximetriştii morţii, Stroe Adrian şi Pascu Nicolae) şi a altor

numeroase cazuri. În prezent col.r. Tudorel Butoi îşi dedică activitatea aprofundarii investigatiilor

în tehnica poligraf cu aplicatie îndeosebi în departamentul comercial şi detectivistică privată.

Scurta prezentare a sistemului poligraf :

În preocuparea întregii omeniri de a afla adevarul, primul care a formulat baza concepţiei moderne

asupra emoţiilor a fost William James, în anul 1885. În legatură cu înfăptuirea actului de justitie,

primul care a construit un model primitiv de poligraf a fost Cesaro Lombroso - acest aparat era

numit Hidrosfigmograf - 1895. Ulterior specialiştii psihologi au studiat şi experimentat pe de o

parte reacţiile organismului uman în situaţia în care subiectul spune minciuni, iar pe de altş parte

instrumente care să capteze aceste reacţii psihofiziologice (marimea tensiunii sanguine, creşterea

consumului de oxigen, dilatarea bronhiilor, inhibarea mişcărilor peristalice etc.), toate controlate de

sistemul nervos vegetativ. În 1920 John Larson a realizat primul poligraf portabil, lucrând cu acesta

pentru poliţia din BERCLEY - S.U.A. În anul 1925, Keller, plecând de la lucrările lui Larson

relizeaza un poligraf, punând bazele poligrafului modern. Între anii 1938-1941, în cadrul

laboratorului de detectare al Politiei ştiintifice din Chicago s-au realizat cu succes un număr de

7

1.122 teste, fiind relevată culpabilitatea în 84î din cazuri. În 1945, John Reid facând legătura dintre

activitatea musculară neobservată şi tensiunea arterială, construieşte poligraful "Reid" care

înregistrează tensiunea-pulsul, respiraţia, reacţia electro-galvanică a pielii şi reactivitatea

musculară.

Biodetecţia :Încă din secolul al XVIII-lea preocupările unor specialişti ca William James şi

G.C. Lange (1885), H.V. Eysenck, John E. Reid si Fred E. Inbau, Cesare Lombroso au dus la

dezvoltarea unor tehnici ce aveau mai târziu sa se constituie într-o disciplină, am spune, de sine

statatoare - Biodetecţia. În următorul secol psihologul Hugo Munsterberg, James MacKenzie

cardiolog britanic (1908), J.A. Larson (1928) au contribuit la dezvoltarea biodetecţiei, fiecare

având aportul său, dar cel din urma J.A. Larson fost ofiţer de poliţie pune bazele primei generaţii a

poligrafului şi implicit a biodetecţiei moderne. Pe mapamond biodetecţia a avut un istoric variat

astfel că de la ţară la ţară a cunoscut diferite forme de dezvoltare şi aplicare. Dacă ar fi să pornim

de la prima ţară cu cea mai bogata activitate de cercetare în domeniul biodetectiei - aceasta este

S.U.A. unde experţi ca: J.A. Larson, Kelles si John Reid au dus o activitate de îmbunătăţire a

aparatelor poligraf şi implicit a testelor făcute cu acestea. Astfel J.A. Larson în colaborare cu

profesorul de psihologie Robert Gisele în 1920 crează poligraful portabil capabil să înregistreze în

acelasi timp 3 functii vitale: tensiunea arteriala, pulsul, respiraţia.

Keller, în 1928, realizeaza “Keller Polygraph” după ideea împrumutată de la J.A. Larson.

Mai târziu în 1945 poligraful cunoaşte o noua îmbunătăţire adusă de John Reid care realizeaza

“Poligraful Reid” capabil să înregistreze în acelaşi timp 5 reacţii psiho-somatice umane şi anume:

tensiunea arterială, pulsul, respiraţia, reacţia electro-dermogalvanică, reacţia neuromusculară.

Exemplul S.U.A. îl urmează Japonia, ţară cu o puternică dezvoltare a tehnicii, dar care nu

efectuează nici o îmbunătăţire poligrafului, ci doar preia tehnica americană utilizand-o în cadrul

poliţiei în câteva cazuri şi asupra unor persoane (suspecţi şi martori). Rezultatele nu s-au lasat

aşteptate dovedind o eficacitate de 96,4î a testelor efectuate. O ţară a carei preocupare a vizat

tehnica poligrafului este Israelul, care şi-a adus o contribuţie importantă la perfecţionarea tehnica a

poligrafului şi a metodei de investigare. Rezultatele în acest sens sunt comunicate de Israel la

“Conferinţa profesională a poliţiilor ştiintifice A.P.A. Convention” în 1973 în statul american

Miami Florida.

Poligraful în România

Şcoala româneasca de biodetecţie faţă de alte şcoli prezintă o particularitate izvorâtă din nevoia

generata de sistemul judiciar care nu consideră drept proba biodiagramele rezultate din testările la

poligraf. Aceasta particularitate constă în faptul ca prin cercetare şi munca asiduă s-a ajuns la

conversiunea probelor, un procedeu prin care probele biodetecţiei se convertesc în probe juridice

apte de a fi luate în considerare în cercetarea penală şi nu numai. În România, primul studiu despre

oportunitatea şi eficienţa introducerii poligrafului în activitatea poliţiei a fost făcută în anul 1974.

Aceasta s-a fãcut lucrând timp de un an de zile, folosindu-se în paralel metodele clasice ale muncii

8

de poliţie cu metoda poligraf. La sfârşitul perioadei, rezultatele au înclinat în favoarea metodei

poligraf, demonstrând totodata caracterul ştiintific al metodei şi necesitatea introducerii biodetecţiei

judiciare în cercetarea infracţiunilor din competenţa poliţiei. Ca orice noutate, metoda, a fost

primită cu rezerve de lucrătorii de poliţie, hotărându-se iniţial să se lucreze în cauze penale cu o

vechime mare, în care practic posibilităţile de identificare a autorilor erau minime. Tocmai aceasta

hotarâre, a creat un mare avantaj tehnicii poligraf şi anume acela de a-şi demonstra calităţile care

nu erau influenţate de factorul timp. Rezultatele au fost spectaculoase, iar ca record a fost

descoperit un omor comis în urma cu 12 ani (fapta comisa de autor în minorat). Astfel, în Institutul

de Criminalistică, începând cu anul 1974 au fost analizate posibilităţile de diversificare a obiectului

de activitate a criminalităţii. În urma eforturilor depuse de colectivul de specialişti din Institutul de

Criminalistică, pe lânga expertizele dactiloscopice, traseologice, grafice, balistice, biologice şi

fizico-chimice au fost introduse expertizele antropologice, expertiza stresului în voce, expertiza

fono-balistică, expertiza vocii şi a vorbirii.

Nou în România: În dorinţa de a dezvolta cat mai mult aceasta tehnica relativ noua in

Romania, Top Poligraf poate importa echipamente poligraf din Statele Unite şi poate asigura

specialişti care sunt autorizaţi să lucreze cu astfel de echipamente. Oferta se adresează oricărei

firme dornice să implementeze în manegementul resurselor umane şi această tehnică, dar în special

firmelor de pază şi protecţie la care s-a constatat o reducere semnificatiăa (cu până la 90î) a valorii

sustragerilor de la obiectivele aflate sub pază.

Tehnica din dotare: În dotarea Politiei Române exista 2 modele de aparate poligraf, ambele

produse de firma Lafayette, modelul computerizat LX 4000 şi modelul clasic Statesman. Aparatul

poligraf înregistrează parametrii fiziologici precum: tensiune arterială, puls distal, reacţie galvanică

a pielii, inervare neuromusculară toracică şi inervare neuromusculară abdominală.

Poligraful - Principii de funcţionare şi scopurile terapiei

Poligraful înregistrează reacţiile psihofiziologice caracteristice stărilor de tensiune emoţională.

La baza folosirii tehnicii poligraf stă faptul că o minciună spusă conştient, pe lângă efortul mintal

pe care îl necesită, produce şi o anumită stare de tensiune emoţională (teamă). Producera tensiunii

emotionale îşi are originea în declanşările involuntare ale sistemului neurovegetatuiv concomitent

conştientizării pericolului şi în intîrzierea prin aceasta a instinctului de autoconservare. Ca rezultat

apare un întreg cortegiu de reacţii fiziologice ce pregătesc organismul pentru a face faţă situaţiei:

respiraţia devine mai profundă, ritmul cardiac mai frecvent, tensiunea arterială creşte, apare afluxul

de sânge către inimă şi muşchi, modificări electrice în piele atât de rezistenţa electrică cât şi de

potenţial. “ Scopurile terapiei de familie sunt:

- să reducă sau sa rezolve conflictele patogene şi anxietatea din relaţiile interpersonale,

- să promoveze relaţii adecvate rolurilor fiecărui membru al familiei ţinând cont de aspecte legate

de sex şi generaţie,

9

- să optimizeze capacitatea familiei şi a fiecarui membru în parte, să facă faţă forţelor distructive

din interiorul şi exteriorul sistemului,

- să îmbunătăţească percepţia şi să focalizeze atenţia membrilor familiei asupra nevoilor

emoţionale ale fiecăruia,

- să influenţeze valorile, identitatea familiei, astfel încât membrii ei să fie orientaţi către

maturizare, către acceptarea şi înţelegerea celorlalţi. Familia funcţionează ca un sistem ale carui

componente interacţionează şi influenţează ritmul fiecarui individ, ce contribuie sau perturbă

performanţele întregului.

1.Psihoterapie individuală

Prin psihoterapie se ajunge la o mai bună autocunaoştere şi înţelegere a trasformărilor pe care omul

le traversează pe parcursul vieţii.

- evaluarea inteligenţei;

- realizarea profilului de personalitate;

- consilierea şi terapia persoanelor singure (celibat, divorţ sau deces al partenerului);

- tulburări de dinamică sexuală;

- optimizarea performaţelor individuale;

- tulburări datorate stresului;

- stări depresive, atacuri de panică, fobii, tulburări anxioase;

- dificultăţi de adaptare şi relaţionare;

- şedinte de relaxare şi auto/sugestie;

- întărirea Eu-lui (sentimentul valorii şi utilităţii, respectul de sine).

2.Consultanţa psihologică în resurse umane (selecţie, evaluare, testare de personal).

Atingerea obiectivelor unei companii presupune corelarea tuturor componentelor organizaţionale

iar factorul uman detine un rol primordial. Dezvoltarea continuă a unei organizaţii este dependentă

de calitatea angajaţilor şi de pregătirea lor profesională:

- recrutare de personal calificat pentru poziţii permanente sau temporare

- preselecţia, intervievarea, verificarea referinţelor si a experienţei

- testarea candidaţilor (teste de inteligenţă, de personalitate, profesionale)

- evaluarea periodică a personalului angajat (activitate desfaşurată în colaborare cu şefii de

departamente)

- investigaţii psihosociologice în cadrul colectivelor de muncă

- stabilirea gradului de coeziune, stabilitate studii şi analize de climat organizational

- diagnoza stărilor conflictuale şi medierea lor

- optimizarea eficienţei profesionale cu ajutorul metodelor sociometrice

- organizarea sedinţelor brainstorming

- psihoterapie şi consiliere psihologică pentru angajaţi.

3.Consultanţa psihologică în sporturi de echipă şi individuale

10

Pe măsura dezvoltării sportului de performanţă şi a creşterii exigenţelor pe plan mondial,

factorul psihologic a devenit tot mai important. Sportul de performanţă este o activitate ce forţează

limitele posibilităţilor fizice şi psihice ale sportivului, performanţa fiind rezultatul a trei

componente de bază: biologică, psihologică şi socială. Componenta biologica consta in inzestrarea

fiziologica si somatica a sportivului, cea psihologica reprezintă personalitatea cu aspirţii, voinţă,

autocontrol, creativitate, idealuri, iar cea socială este legată de educaţie, cultură şi relaţii

interumane. Pe lângă rezolvarea problemelor de ordin psihic ale sportivului, pregătirea psihologică

influenţează randamentul creând condiţiile necesare folosirii la maxim a resurselor fizice.

4.Psihologia sportului are ca scop:

- dezvoltarea capacităţii de autocontrol,

- creşterea încrederii în forţele proprii,

- optimizarea psihologică privind randamentul la antrenament şi jocuri oficiale,

- consilierea sportivului privind probleme de ordin personal şi familial,

- Aplanarea conflictelor existente între jucători, antrenori şi conducere.

Vom concretiza mai jos prin cateva diagrame realizate în timpul unui experiment cu gimnastele,

între anii 1997-1998 la Sala de gimnastică artistică.

Discuţii asupra indicatorilor fiziologici ai exerciţiilor de antrenament mental: puls, TA,

amplitudinea şi frecvenţa respiraţiei- (pneumogramă), RED-(reflexul electrodermal ), ( faza

iniţială) şi obiectivarea acestora cu ajutorul poligrafului

Rezultatele înregistrate in faza de pre-test a experimentului relevă diferenţe

nesemnificative intre cele două grupuri LE şi LC . Ca o concluzie la cele prezentate mai sus

prezentăm următoarele grafice. Toate aceste înregistrări le-am realizat în timp de 3 luni pe ambele

grupuri, perioadă după care am decis că practicarea antrenamentului mental cu grupul de

experiment ar putea aduce modificări ale parametrilor fiziologici enumeraţi. Graficele 7.3 - 7.6

reprezintă aspectele traseele 1 - traseul respirator; 2 - traseul electrodermal (RED); 3 - traseul

tensiunii arteriale (TA) la nivelul capilarelor (pletismograma). Se pot observa variaţiile celor 3

indici fiziologici specificaţi în faza de pre-test imediat după testarea iniţială a subiecţilor.

Graficele 7.3. şi 7.4 au fost selecţionate dintre graficele lotului de control LC şi LE ca fiind

reprezentative pentru ambele loturi. Traseul respirator prezintă variaţii de o anumită amplitudine şi

frecvenţă relativ egală la toţi subiecţii. Traseul electrodermal prezintă variaţiile cele mai interesante

şi depinde de subiectul asupra căruia s-a făcut înregistrarea. Traseul pletismogramei prezintă

variaţii foarte mici atât în ceea ce priveşte frecvenţa variaţiilor liniilor din cadrul graficului. în faza

de pre-test nu există deosebiri esenţiale între variaţiile indicilor fiziologici la lotul experimental.

(LE) cât şi la lotul de control (LC), ceea ce inseamna ca in faza iniţială nu pot fi demonstrate efectele

pozitive ale antrenamentului mental. Toate cele trei trasee înregistrate sunt destul de asemănătoare

ca form, amplitudine şi frecvenţa liniilor din cadrul traseelor. 11

În următoarele grafice se pot urmări rezultatele înregistrate de subiecţii lotului de control

în graficele 7.3-7.4 şi de subiecţii lotului experimental în graficele 7.5- 7.6. Aceste înregistrări le-

am realizat cu ajutorul oscilografului, primul grafic reprezentând valoarea respiraţiilor, al doilea

RED, al treilea pletismograma (TA la nivelul capilarelor). Se poate concluziona că nu există

diferenţe esenţiale între graficele 7.3 - 7.6 în ceea ce priveşte amplitudinea, forma, frecvenţa celor

trei parametrii reprezentaţi grafic. Am ales aleatoriu 4 subiecţi din ambele loturi. Această

înregistrare a avut loc înaintea începerii experimentului când ambele loturi au fost egale sub

aspectul tuturor indicilor psihologici inclusiv cei fiziologici. Nu se poate sesiza nici o diferenţă

esenţială între reprezentările grafice ale celor două loturi, deci experimentul se începe şi din punct

de vedere fiziologic de la valori egale. Modificările înregistrărilor parametrilor fiziologici le-am

urmărit în următoarele condiţii: după antrenament, îm stare de repaus a gimnastelor. Gimnastele

erau aşezate într-un fotoliu conectate la poligraf şi cu ajutorul electrozilor fixaţi pe piele, legaţi la

un oscilograf s-au putut înregistra următoarele grafice: 7.3., 7.4., 7.5., 7.6. .- indicatorii mentionaţi.

Înregistrarea s-a efectuat în felul următor: după aşezarea gimnastelor în fotolii conectate la poligraf

am realizat o scurtă relaxare prin formule sugestive timp de 2-3 minute., apoi am cerut gimnastelor

să-şi imagineze că execută cele două elemente acrobatice (dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko).

La terminarea reprezentării celor două elemente si înregistrarea era încheiată.

Examinarea subiecţilor din punct de vedere al următorilor parametrii fiziologici: TA; puls;

frecvenţa respiraţiilor, temperatură, reflexul electrodermal, TA la nivelul capilarelor,

pletismograma

Nu se prezintă deosebiri semnificative între diferenţele mediilor celor două grupe LE (lot

experimental) şi LC (Lot de control)- la testarea iniţială . În graficele 7.3-7.4 sunt rezultatele

subiectilor din LC iar in 7.5 –7.6 din LE.

12

13

APLICAŢII ALE POLIGRAFULUI ÎN VEDEREA OBIECTIVĂRII REZULTATELOR

ANTRENAMENTULUI MENTAL

Emilia Florina Grosu

Universitatea „Babeş – Bolyai”, Faclutatea de Educaţie Fizică şi Sport

Rezumat: Prin folosirea tehnicilor antrenamentului mental, cresc performanţele sportive. Ca şi

obiectivare a acestor rezultate, am folosit indicii fiziologici: pletismograma, reflexul

electrodermal, pneumograma ( volumul şi intensitatea respiraţiilor), pulsul, tensiunea

cardiovasculară.

Abstract: Using mental training techniques, the the sport performance are increasing. To

obectivate this resultates we was using physiological index: capilary circulation blood,

electrodermal reflex, the volum and intensity of respiration, the puls and the cardiovascular

tension.

14

Organizarea experimentului a avut loc între 5 septembrie 1996 – 15 septembrie 1997, iar

subiecţii, locul de desfăşurare, ipoteza şi metodele de lucru se vor descrie mai jos:

1. Subiecţii: Experimentele s-au efectuat pe o grupă de 12 gimnaste care au fost împărţite în două

loturi: Lotul experimental (LE) şi Lotul de Control (LC). Gimnastele sunt sportive de performanţă de

varstă 11 - 14 ani, de la CSSA Cluj-Napoca, categoria a III-a de clasificare. Iniţial toate gimnastele

au avut rezultate competiţionale relativ egale. S-au ales doar 12 gimnaste deoarece elementele

acrobatice folosite în experiment sunt elemente grele cu valoare C şi D în codul de punctaj al

Federaţiei Internaţionale de Gimnastică.

2. Locul de desfăşurare şi resursele materiale : Sala de gimnastică artistică CSSA Cluj-Napoca,

pe timp de 1 ani (pentru elementul acrobatic: dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko).În afara

instalaţiilor de gimnastică alte aparate necesare desfăşurării experimentului au fost: aparat audio-video,

aparatura specială a facultăţii de Psihologie a Universităţii Babeş-Bolyai, (aparatul Dual 300 EMG,

poligraful pentru măsurarea variaţiilor şi amplitudinii la următorii parametri: tensiunea arterială la

nivelul capilarelor (pletismograma), a diferenţei de potenţial la nivelul pielii (RED), a valorii şi

amplitudinii respiraţiilor, tensiometru, stetoscop, aparat audio-video.

15

3. Ipoteza lucrării şi sarcinile instruirii : Gimnastica artistică este o disciplină sportivă,

componentă a grupei sporturilor compoziţionale în care departajarea se face prin aprecierea de

către o brigadă de arbitrii a exerciţiilor efectuate de către sportivi. Aprecierea are un grad mare de

subiectivitate datorită condiţiilor specifice de execuţie a exerciţiilor - timpul scurt de desfăşurare,

imposibilitatea măsurării obiective a unor parametrii caracteristici ca: unghiuri, direcţii, lungime,

înălţime, dinamism. În codul de punctaj al Federaţiei Internaţionale de Gimnastică sunt specificate

o serie de particularităţi ale tuturor elementelor tehnice care, pentru a fi executate corect, trebuie să

se încadreze în anumite limite (parametrii indicatori temporali sau spaţiali). De exemplu în cazul

nostru la elementul acrobatic dublu salt înapoi se apreciază: corbetul sau unghiul de lansare,

înălţimea zborului, poziţia corpului în timpul zborului, viteza de rotaţie, traiectoria corpului şi

aterizarea. La săritura Yurcenko, de asemenea, se urmăreşte bătaia pe trambulină, unghiul de

lansare în zbor cu corbetul şi desprinderea, zborul I (înălţime, dinamism, direcţie, amplitudine),

contactul cu calul şi zborul II (cu aceleaşi specificaţii ca la zborul I), aterizarea. Pe tot timpul

săriturii se urmăreşte ţinuta gimnastei, acţiunea şi poziţia braţelor: înainte, în timpul şi la ieşirea din

aparat, precum şi poziţia picioarelor. Ipoteza lucrării noastre este: Gimnastele supuse unui

antrenament imagistic mental timp de un an în vederea formării unor reprezentări complexe

specifice elementelor acrobatice: dublu salt înapoi la sol şi săritura Yurcenko - la cal, vor executa

după acest stadiu de pregătire, elementele menţionate la un nivel superior gimnastelor care nu

lucrează după acest tip de pregătire (antrenament mental în reprezentare).

4. Sarcini ale instruirii şi ale cercetării noastre sunt: Obiectivarea procesului imaginistic prin

tehnicile electro-fiziologice (reflexul electrodermal -RED-, pletismograma, traseul respirator),

pentru demonstrarea efectelor antrenamentului mental asupra performanţei.Gimnastele care

practica antrenamentul mental înregistreaza diferite variatii ale parametrilor neurofiziologici ,în

comparaţie cu gimnastele care nu practica antrenamentul mental (AM).Cu ajutorul tehnicilor

experimentale se pot dovedi şi efectele pozitive ale antrenamentului mental asupra performantei.

Acest mecanism al antrenamentului mental (AM) este un caz particular al relatiilor reciproce

dintre obiectiv si subiectiv în domeniul psihocomportamental ,ceea ce dorim sa demonstram.

Asimilarea de către gimnaste a tehnicilor relaxarii- reprezintă o conditie a antrenamentului mental.

În continuare au fost prezentate elementele dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko pentru a înţelege

structura lor. Cele două elemente acrobatice au fost utilizate în experiment ca variabile de control.

5. Organizarea şi fazele experimentului: Toate sportivele au rezultate competiţionale relativ

egale. Designul experimental cuprinde trei faze: faza de prestest, în care ambele grupe (LC - Lotul

de control - şi LE - Lotul experimental) au fost examinate pentru stabilirea nivelului intelectual

general şi cel al capacităţii de procesare a imaginilor mintale, faza de formare la care au participat

16

numai sportivele din grupul experimental şi faza de post-test unde ambele grupe au fost din nou

reexaminate dupa 1 an. Experimentul cuprinde 3 faze:

17

Faza de pre-test; pentru ambele loturi LE şi LC –

durata 3 luni

Faza de formare; numai pentru Lotul LE –

durata 6 luni

Faza de post-test ; pentru ambele loturi LE şi LC –

durata 3 luni

Stabilirea valorilor indicatorilor fiziologici

pentru ambele grupe LE şi LC: puls, tens

arterială, frecvenţa respiraţiilor, modificarea

temperaturii, TA la nivelul capilarelor

(pletisnograma), reflexul electroderman RED;

Cunoaşterea subiecţilor d.p.d.v psihic prin

administrarea chestionarului de personalitate.

EPQ junior;

administrarea chestionarului de

autoevaluare STAI forma X-1 şi X-2;

pentru măsurarea nivelului de anxietate

testul SCAT

chestionar pentru aspectele motivaţionale.

Formarea reprezentărilor complexe utilizate în

AM pe dfurata a 6 luni pentru fiecare element

acrobatic în aprte;

iniţierea sau faza preliminară cu test de

relaxare musculară, conştientizarea

opoziţiei mişcării active-pasive control

respirator relaxant;

relaxarea – tehnica antrenamentului

autogen Schultz;

faza specific sportivă (după Holdevici)

controlul muscular localizat, relaxarea

ochilor şI a aparatului fonator, faza

antrenamentului modelat cu punerea în

formă în vederea competiţiei.

Plan model de antrenament mental (după

Epuran 1982)::

Formarea reprezentărilor mişcărilor;

Educarea capacităţii de imaginare a

propriilor mişcări;

Antrenamentul mental propriu-zis.

Au participat ambele loturi LE şi LC;

Testul de inteligenţă MP Raven şi proba

formelor decupate care investighează două

aspecte majore ale funcţionării cognitive:

1. operarea cu imagini mentale;

2. capacitatea memoriei de lucru în cazul

imaginării mentale.

Figura complexă REY;

Analiza indicatorilor fiziologici ai exerciţiilor

de antrenament mental: frecvenţa şi

amplitudinea respiraţiilor, TA la nivelul

capilarelor (pletismogramă) RED;

Analiza notelor obţinute de gimnastele

loturilor la antrenament şi concurs

120

6. Metodele de lucru

Metodele folosite în cercetare le-am putea clasifica astfel: I. metode de psiho-diagnostic;

II. metode de evaluare a capacităţii motrice şi a indicilor fiziologici; III. metode de instruire şi

prezentarea didactică.

Ne ocupăm în continuare doar de indicii fiziologici

6.1. Metode de evaluare a indicilor fiziologici

Metodele de evaluare a capacităţii motrice şi a indicilor fiziologici am utilizate :

a. temperatura şi pulsul în timpul relaxării şi în timpul antrenamentului mental;

b. pletismograma (măsurarea tensiuni arteriale la nivelul capilarelor),

c. reflexul electrodermal (RED) ( măsurarea modificării potenţialului bioelectric al pielii în

timpul reprezentărilor complexe ideomotorii );

d. tensiunea arterială (sistolică şi diastolică) şi frecvenţa respiraţiilor în timpul antrenamentului

mental. 6.2. Cunoaşterea din punct de vedere fiziologic a subiecţilor

Fenomenele de reactivitate sometică a imaginii mişcărilor se evidenţiază prin modificări de

tonus, inervaţie, influx sanguin care pot fi puse în evidenţă şi înregistrate. Epuran (1976 ) reluand o

idee de a lui Secenov a arătat că atunci cand cineva se gandeşte la o mişcare se produc modificări

de tipul electromiografie. Jacobson (1935), citat de Epuran (1976), a arătat că traseul

electrodermal care este o modificare a rezistenţei electrice a pielii (tonusului cutanat) la stimulări

psihice şi somatice. Tensiunea arterială şi tensiunea terminală (pletismograma), pulsul, frecvenţa

respiraţiilor, modificări ale temperaturii corpului, modificări ale electroencefalogramei (EEG), cu

alte cuvinte toţi aceţti indicatori fiziologici au înregistrat modificări care pot dovedi experimental

reactiile fiziologice ale antrenamentului mental asupra performanţei.

Manifestarea reflexelor electrodermale la sportivi (RED) şi analiza amplitudinii si

frecvenţei, respiraţiilor şi pletismograma –tensiunea arteriala la nivelul capilarelor.

Cercetările asupra RED la sportivi trebuie să urmărească şi nivelul reactivităţii, rapiditatea

dispariţiei reacţiei, modificarea în timp a valorilor rezistenţei (impedanţei), echilibrul afectiv

manifestat în timpul aştepării sau înaintea unor stimuli verbali cu conţinut specific, reactivitatea în

timpul proceselor ideatice spontane sau sugerate, precum şi tulburărilor RED în timpul unei oboseli

cronice (supra-antrenarea). (M. Epuran, 1958, 1976 ). În ciuda criticilor formulate chiar în

momentul descoperirii sale, reflexul electrodermal (RED) - reflex psihogalvanic sau electrocutanat

- este utilizat în numeroase cercetări care depăşesc interesele strict psihologice: în clinica de

psihiatrie şi chiar în cabinetul de criminalistică. Deşi acest reflex, care ar fi trebuit să revoluţioneze

studierea anumitor fenomene psihice, nu corespunde în întregime - conform criticilor cei mai

120

autorizaţi - unui fenomen psihologic general, el oferă totuşi cercetătorului un mijloc obiectiv, un

instrument suficient de precis pentru a cunoaşte indirect anumite stări subiective care scapă, de

obicei, controlului observatorului.

Terminologia utilizată pentru fenomenul care ne interesează nu este aceiaşi la toţi autorii

dar ea exprimă, în ultimă instanţă, oscilaţiile potenţialului electric sau ale rezistenţei ţesuturilor

extremităţilor (palmă, talpă), ca rezultat al permeabilitatii electrice prin sudoarea, care se produce

în timpul fenomenelor de percepţie, calcul mental, imaginarea unor situaţii, perceperea cuvintelor

cu semnificaţie afectivă sau stimulări proprioceptive şi viscerale. Poligraful - aparatul necesar

studierii RED cu ajutorul curentului electric auxiliar se va dovedi mai sensibil, construirea

electrozilor facilitată (ei pot fi la fel de bine polarizabili) şi înregistrarea poate fi efectuată fie cu

ajutorul poligrafului - cu o amplificare bună - pe hartie normală. Cunoscand faptul că RED este un

indice al reactivităţii SNC ne-am propus să studiem diverse aspecte ale acestui reflex la sportivi.

Într-o primă etapă, investigaţiile în acest domeniu fiind reduse în perioada în care am început

cercetările am trecut la o scurtă expunere a efectelor diverşilor stimuli asupra RED.

Stimulii verbali oferă gama cea mai variată de elemente care pot declanşa RED şi aceasta

datorită conţinutului lor, semnificaţiei lor, care ţine mai mult sau mai puţin de experienţa

subiectului. Încă de la primele experimente efectuate asupra RED s-a putut considera semnificaţia

afectivă a cuvantului ca cea mai favorabilă investigării psihologice. Sensibilitatea afectivă a

subiecţilor angajaţi în activitatea sportivă influenţează direct performanţele pe care ei le obţin la

concursuri; de aceea este foarte important de a se cunoaşte îndeaproape nivelul reacţiilor

electrodermale în timpul stărilor afective. (M. Epuran)

Am putea desigur pretinde că se poate cunoaşte, prin simpla citire a rezultatelor, tot ceea ce

sportivul va fi imaginat, dar prezenţa modificărilor RED sub influenţa reprezentărilor ne sugerează

să utilizăm acest indicator pentru studierea fenomenelor ideatice. Tot ceea ce am afirmat pledează

în favoarea utilizării unei metode mai complexe în studierea reactivităţii electrodermale mai ales

dacă vom dori să cunoaştem atat particularităţile generale individuale cat şi cele de moment ale

subiecţilor. În cercetările sale cercetările, Chevalier Nicole Denis & Michel Boucher Jean (1986 )-

se serveşte de o sursă de curent electric variabilă, sursă intercalată între subiect şi galvanometru; în

acest fel, el poate regla aparatul în funcţie de particularităţile subiecţilor. Tarkhanov (1890) - citat

de Epuran (1976)- descrie modificările fenomenului raportandu-le la excitaţiile senzoriale, la

calculul mental şi reprezentări utilizand electrozi nepolarizabili aplicaţi pe palmă.

RED este utilizat, din punct de vedere psihologic şi fiziologic, în numeroase cercetări

prvind reflexul orientării (Veronin), tipul de activitate nervoasă superioară (Merlin), condiţionarea

verbală (Grings, Maraev), condiţionarea senzorială (Kimmel, Prokasy, Homzie etc.) – toţi citaţi de

Irina Holdevici ( 1993) în activităţile senzorialo-motrice (Perron), citat de Niculescu Marian

( 1994). RED prezintă astăzi o imagine mult îmbunătăţită. După cate se ştie, doar M. Gerbner, citat

de ( Abrams S & Co -1983) a efectuat cercetări legate de afectivitatea sportivilor utilizand tehnica

121

RED; el a înregistrat rezistenţa cutanată a sportivilor în timpul zilelor premergătoare concursurilor

şi a constatat cu această ocazie creşterea progresivă a rezistenţei pană în momentul competiţiei.

Modificările RED în timpul reprezentărilor au fost studiate de Katsube asupra gimnaştilor şi de

Watanabe , citaţi de Weinberg S., Robert (1988) asupra studenţilor în timpul dansului. Ei au

examinat relaţia între imaginea exerciţiilor şi RED precum şi schimbarea RED în funcţie de ritmul

muzicii în timpul lecţiilor de dans.

Învăţarea tehnicilor cognitive prin optimizarea cuvantului adresat celorlalţi dar şi cel adresat

sieşi (folosirea cuvintelor cheie). De exemplu se spune gimnastelor “Repetaţi-vă în minte cuvintele

următoare “Trage tare cu braţele în sus!”, “Împinge puternic în braţe!”, “Intră în rotaţie cu

viteză!”, “Atenţie la aterizare!”. Toate cuvintele cheie cu rol dinamizator din cadrul planului model

de antrenament mental al elementelor dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko, se folosesc în legătură

cu sarcina.

Instruirea în relaxarea – condiţie a antrenamentului mental: Durata şedinţelor de

relaxare. Limita optimă de variaţie se situează între 15-20"/ şedinţă. În unele situaţii durata

şedinţei a fost simplificată pe măsură ce sportivul dobandeşte experienţa relaxării rapide şi

profunde. Astfel chiar şi 3-5" de relaxare autentică. Frecvenţa optimă a şedinţelor de relaxare are,

de asemenea, un caracter variabil zi depinde tot de formula de personalitate a fiecărui sportiv. Ca o

regulă orientativă trebuie reţinut totuşi că o frecvenţă corespunzătoare este aceea în care şedinţele

se desfăşoară mai des la început (eventual zilnic timp de 5-10")

7. Discuţii asupra indicatorilor fiziologici ai exeerciţiilor de antrenament mental: puls, TA,

amplitudinea şi frecvenţa respiraţiei, RED.( faza initiala )

Rezultatele înregistrate in faza de pre-test a experimentului relevă diferenţe

nesemnificative intre cele două grupuri LE şi LC . Ca o concluzie la cele prezentate mai sus

prezentăm următoarele grafice.Toate aceste înregistrări le-am realizat în timp de 3 luni pe ambele

grupuri, perioadă după care am decis că practicarea antrenamentului mental cu grupul de

experiment ar putea aduce modificări ale parametrilor fiziologici enumeraţi. Graficele 7.3 - 7.6

reprezintă aspectele traseele 1 - traseul respirator; 2 - traseul electrodermal (RED); 3 - traseul

tensiunii arteriale (TA) la nivelul capilarelor (pletismograma).

Se pot observa variaţiile celor 3 indici fiziologici specificaţi în faza de pre-test imediat

după testarea iniţială a subiecţilor. Graficele 7.3. şi 7.4 au fost selecţionate dintre graficele lotului

de control LC şi LE ca fiind reprezentative pentru ambele loturi. Traseul respirator prezintă variaţii

de o anumită amplitudine şi frecvenţă relativ egală la toţi subiecţii. Traseul electrodermal prezintă

variaţiile cele mai interesante şi depinde de subiectul asupra căruia s-a făcut înregistrarea. Traseul

pletismogramei prezintă variaţii foarte mici atat în ceea ce priveşte frecvenţa variaţiilor liniilor din

cadrul graficului.

122

În faza de pre-test nu există deosebiri esenţiale între variaţiile indicilor fiziologici la lotul

experimental. (LE) cat şi la lotul de control (LC), ceea ce inseamna ca in faza initiala nu pot fi

demonstrate efectele pozitive ale antrenamentului mental. Toate cele trei trasee înregistrate sunt

destul de asemănătoare ca form, amplitudine şi frecvenţa liniilor din cadrul traseelor. În

urmatoarele grafice se pot urmări rezultatele înregistrate de subiecţii lotului de control în

graficele 7.3-7.4 şi de subiecţii lotului experimental în graficele 7.5- 7.6.

Aceste înregistrări le-am realizat cu ajutorul oscilografului, primul grafic reprezentand

valoarea respiraţiilor, al doilea RED, al treilea pletismograma (TA la nivelul capilarelor). Se poate

concluziona că nu există diferenţe esenţiale între graficele 7.3 - 7.6 în ceea ce priveşte

amplitudinea, forma, frecvenţa celor trei parametrii reprezentaţi grafic.

Am ales aleatoriu 4 subiecţi din ambele loturi. Această înregistrare a avut loc înaintea

începerii experimentului cand ambele loturi au fost egale sub aspectul tuturor indicilor

psihologici inclusiv cei fiziologici. Nu se poate sesiza nici o diferenţă esenţială între

reprezentările grafice ale celor două loturi, deci experimentul se începe şi din punct de vedere

fiziologic de la valori egale. Modificările înregistrărilor parametrilor fiziologici le-am urmărit în

următoarele condiţii: după antrenament, îm stare de repaus a gimnastelor.

Gimnastele erau aşezate într-un fotoliu şi cu ajutorul electrozilor fixaţi pe piele, legaţi la

un oscilograf s-au putut înregistra următoarele grafice: 7.3., 7.4., 7.5., 7.6. .- indicatorii

menţionaţi.Înregistrarea s-a efectuat în felul următor: după aşezarea gimnastelor în fotolii am

realizat o scurtă relaxare prin formule sugestive timp de 2-3 minute., apoi am cerut gimnastelor

să-şi imagineze ca executa cele două elemente acrobatice (dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko).

La terminarea reprezentării celor două elemente si înregistrarea era încheiată.

123

124

Examinarea subiecţilor din punct de vedere al următorilor parametrii fiziologici: TA;

puls; frecvenţa respiraţiilor, temperatură, reflexul electrodermal, TA la nivelul capilarelor,

pletismograma

Nu se prezintă deosebiri semnificative între diferenţele mediilor celor două grupe L E (lot

experimental) şi LC (Lot de control)- la testarea initiala . In graficele 7.3-7.4 sunt rezultatele

subiectilor din LC iar in 7.5 –7.6 din LE.Nr. Subiecţi Puls T.A. Frecvenţa

respiraţiilor

Lot experimental

1. Oana Banu 19 x 4 105 - 65 24

2. Maier Teodora 20 x 4 113 - 70 23

3. Năstase Anca 18 x 4 117 - 75 25

4. Mureşan Leontina 17 x 4 96 - 75 21

5. Vlad Ana-Maria 18 x 4 102 - 70 22

6. Bondor Ioana 17 x 4 110 - 73 21

Media 18,1 x 4 107 - 71 22

Lot de control

1. Hudusan Lavinia 18 x 4 109 - 72 22

2. Plăcintar Corina 20 x 4 99 - 75 25

3. Benko Madalena 20 x 4 116 -77 23

4. Dragomir Mihaela 19 x 4 115 - 72 22

5. Endi Eva 17 x 4 103 - 70 20

6. Veres Ancuta 17 x 4 97 - 75 21

Media 18,5 x 4 106 - 72 22

Tabel 7.15 – valori ale indicatorilor fiziologici: puls, TA şi frecvenţa respiraţiilor.

În tabele sunt trecute mediile la fiecare parametru fiziologic în urma înregistrării lor timp

de 3 luni (prima etapă a experimentului- pre-test ) : valoarea pulsului (pe 15" ); valoarea celorlate

valori (pe minut). Concluzia este că şi din punct de vedere al pulsului TA şi al frecveţei

respiraţiilor cele două rupe LE şi LC au valori sensibil egale aşa cum se poate vedea mai jos:

puls LC - LE = 18,5 - 18,1 = 0,4 LC LE

TA sistolică LE - LC = 107 - 106 = 1 LE LC

125

TA diastolică LC - LE = 72 - 71 = 1 LC LE

Fr. respiraţiei LE = LC = 22 - 22 = 0 LE = LC

Concluzie parţială : in cadrul testarii initiale (faza pre-test ) – nu exista diferente in ceea ce

priveste valoarea indicilor fiziologici pentru LC si LE ,frecventa si amplitudinea

respiraţiilor ,reflexul electrodermal si pletismograma –au valori relativ egale pantru ambele

grupuri.

8.Discuţii şi interpretarea rezultatelor în faza post-test (finală)

Discuţii asupra indicatorilor fiziologici - ai exerciţiilor de antrenament mental în faza de post –

test a experimentului

8.1.Examinarea subiectilor din punct devedere ai parametrilor fiziologici : puls, TA, frecventa

respiratiilor, RED- reflexul electrodermal, pletismograma - circulatia la nivelul capilarelor.

Pulsul a fost luat pe 15 secunde (de aceea se multiplică cu 4 pentru a avea pulsul într-un

minut).

Din analiza Graficelor 7.8-7.12 care a fost realizată în faza post-test a experimentului, în

faza de antrenament mental propriu-zis putem să concluzionăm următoarele aspecte: graficele

provenite de la lotul de control LC au caracteristicile curbelor care au fost surprinse în faza pre-

test, deci nu sunt modificări. Modificările se înregistrează la lotul experimental (L E) aşa cum se

poate vedea de exemplu la Graficul 7.8 al gimnastei Banu Oana pe cele două etape ale

antrenamentului mental: relaxare, executarea mentală a elementului dublu salt înapoi şi săritura

Yurcenko prezintă următoarele caracteristici: toate cele trei trasee au în starea de relaxare o

reprezentare bună. Se poate observa relaxarea mai ales pe traseul electrodermal - linia orizontală

fără nici o deviaţie în sus sau jos. La pletismogramă amplitudinea, frecvenţa liniilor demonstrează

starea de relaxare a organismului. Cele mai nesemnificative variaţii se înregistrează la traseul

respirator şi cel al reflexului electrodermal unde frecvenţa şi amplitudinea răman neschimbate şi

în faza de reprezentare a elementelor dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko (Graficul 7.9).unde

sunt reprezentate (valorile înregistrate de gimnasta Mureşan Leontina) se prezintă foarte clar faza

de relaxare şi faza de repetări în reprezentare. La faza de relaxare toate cele trei trasee prezintă

variaţii de amplitudine minimă şi frecvenţă redusă iar în faza de antrenament mental se modifică

toţi parametrii observand că la Săritura Yurcenko se reliefează pe RED şi pe pletismogramă

modificări esenţiale ale graficului.

126

La Graficul 7.10 (valorile înregistrate de gimnasta Maier Teodora) se poate observa şi

totodată completa profilul ei psiho-fiziologic. După cum se vede în Tabelul 7.19 toate valorile

indicilor fiziologici înregistrează o scădere de la faza de repaus la faza de antrenament mental. Se

poate concluziona că această gimnastă face parte din categoria a 3-a din punctul de vedere al

predominanţei proceselor nervoase superioare: inhibiţia predomină excitaţia. Cele trei grafice nu

prezintă variţii deosebite sunt doar la nivelul pletismogramei.

În funcţie de particularităţile individuale se poate observa la Graficul 7.11 (valorile

înregistrate de gimnasta Vlad Ana-Maria) următoarele variaţii nesemnificative la traseul

respiraţiei şi variaţii semnificative la traseul electrodermal şi pletismogramă unde în timpul

antrenamentului mental se pot observa variaţii de mare amplitudine şi de mică frecvenţă la RED

iar la pletismogramă doar în faza de relaxare se înregistrează anumite variaţii urmand ca în faza

de antrenament mental amplitudinea şi frecvenţa variaţiilor să se realizeze doar în momentul în

care gimnasta îşi reprezintă mental elementul dublu salt înapoi. Un grafic deosebit este şi

Graficul 7.12 (rezultatele înregistrate de gimnasta Bondor Ioana) unde se poate observa clar cum

se manifestă şi care sunt modificările organismului în momentul în care gimnasta este în fază de

relaxare sau de reprezentare mentală a elementelor acrobatice.

La Graficul 7.12 se poate observa în faza de relaxare toate cele trei trasee cu amplitudine

mică şi frecvenţa scăzută urmand ca în momentul repetărilor în reprezentare (antrenamentul

mental) să crească în mod deosebit amplitudinea graficului - frecvenţa respiraţiilor; traseul RED

(reflexul electrodermal) şi pletismograma - tensiunea arterială la nivelul capilarelor.

În concluzie se poate rezuma că lotul experimental de gimnaste examinate prezintă

deosebiri în ceea ce priveşte intensitatea, amplitudinea şi frecvenţa în traseele fiziologice mai sus

menţionate. Lotul de control rămane la valorile arătate mai sus în faza de pre-test a

experimentului, nu se modifică parametrii indicilor fiziologici cand gimnastele se gandesc la o

anumită mişcare (element acrobatic) - în cazul nostru dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko.

Gimnastele analizate în acest experiment se pot împărţi în trei grupe în ceea ce priveşte

exprimarea grafică a indicilor fiziologici; frecvenţa respiraţiilor, reflexul electrodermal (RED),

TA capilară (pletsmograma). În graficele 7.8 şi 7.12 se poate analiza că gimnastele au învăţat

tehnicile antrenamentului psihoton de relaxare (cu activare în ultima parte a şedinţei pentru ca

gimnastele să fie pregătite mental, să înceapă antrenamentul sau concursul) şi că tehnicile de

antrenament mental au fost însuşite foarte exact. Aceste gimnaste au o mare capacitate de

mobilizare şi sunt “oameni de concurs”. Tipul de activitate nervoasă superioară puternic

echilibrată din graficele 7.9 - 7.10 se poate concluziona că gimnastele reuşesc să se relaxeze mai

mult sau mai puţin dar cu toate acestea în timpul antrenamentului mental se modifică în

127

amplitudine şi frecvenţă cele trei trasee mai ales la RED şi la pletismogramă, deci gimnastele se

pot mobiliza foarte bine în antrenament. Graficul 7.11 surprinde aspectele unui antrenament

mental la o gimnastă la care predomină procesele de inhibiţie asupra celor de excitaţie. Cu toate

acestea efectele antrenamentului mental se pot observa clar pe toate cele trei grafice cu derivaţii

mai mici la pletismogramă.

128

129

130

131

132

Analiza cantitativ – metrica

În urma analizei cantitativ- metrice ( prin care urmărim cât se modifica graficele faţă de

orizontal), indicatorii respiraţiei, reflexul electrodermal (RED), pletismograma în diferite situaţii

pre şi pot-test şi în raport cu măiestria gimnastelor –se înregistreaza următoarele diferenţe

individuale:

În faza pre - test aşa cum se poate observa în graficele 7.3-7.6 –aspectele traseeelor:

1.respirator. 2.RED-reflexul electrodermal 3.pletismograma –aspectele graficelor sunt neregulate

indiferent de apartenenta subiectilor în cele doua loturi, 6.3-6.4 la Lc si 6.5- 6.6 la LE. Variaţiile

înregistrate măsurate în unităţile de pe hârtia milimetrica – sunt următoarele (tabel 7.11)

SUBIECTUL LOT VARIATII ALE INDICATORILOR

FIZIOLOGICI

RESPIRATII RED TA

AMPLI. FRECV AMPLI FRECV. AMPLI FRECV

Benko Magda Lc 4 16/11 12 8/11 1 33/5

Placintar Corin Lc 4 12/7 4 2/2 1 45/6

Nastase Anca Le 5 11/7 3 4/8 2 72/10

Ban Oana Le 3 12/8 8 3/10 1 60/9

Tabel 7.11 cu indicii fiziologici în faza initiala a experimentului la analiza cantitativ-metrica

Dupa aceasta sinteza se pot concluziona urmatoarele :

- La respiratii ca amplitudine cu valori cuprinse între (3-5),ca frecventa a respiratiilor si lungime a

spatiului-cea mai înalta valoare fiind înregistrata la gimnasta Benko Magda (16/11).

- La RED cea mai evidenta amplitudine este înregistrata la graficul gimnastei Benko Magda (12),

iar ca frecventa (8/11) la aceeasi gimnasta.

- La TA la nivelul capilarelor-amplitudinea este foarte redusa -gimnasta Nastase Anca –

înregistreaza valoarea 2,iar ca frecventa (aceeasi gimnasta )cu val. (72/10 ).

În faza de post-test : analiza cantitaiv –metrica se prezinta în felul urmator (tabel 7.12)

Tabel 7.12 cu indicii fiziologici în faza finala a experimentului la analiza cantitativ-metrica

Cifrele din tabele sunt raportate la spatiile pe verticala si pe orizontala de pe hârtia milimetrica.

Din analiza datelor celor doua testari pre si post experimentala, se poate observa ca la pre-test

133

SUBIECTUL LOT VARIATII ALE INDICATORILOR

FIZIOLOGICI

RESPIRATII RED TA

AMPLIT FRECV. AMPLI FRECV. AMPLI FRECV.

Ban Oana Le 2 85/43 11 11/42 -3/+7 324/43

Muresan Leont Le 3/-2 57/40 -7/+6 18/35 -2/+2 320/44

Maier Teodora Le 3/-1 76/54 -7/+6 18/35 -1/+1 378/54

Vlad Ana-Mari Le -1/+2 84/41 12 13/30 +8/-2 42/6

Bondor Ioana Le +4/-3 52/38 12 14/29 +8/-2 273/39

valorile amplitudinii la respiratii sunt foarte înalte (+4/+ 5),iar la post-test valorile sunt cuprinse

între (-1 /+4), deoarece în momentul relaxarii valorile ajung la minus, în schimb în momentul

reprezentarilor ideomotorii a celor doua elemente acrobatice,valorile cresc pâna la plus (+4).La

fel se întâmpla cu frecventa respiratiilor care în relaxare este (+1,5/+1),iar în momentul

reprezentarilor ideomotorii este de (+1,5/+1), dar cu amplitudinea marita.(vezi graficul 7.12)

La RED se poate observa cel mai clar faza de relaxare cu valori în jurul cifrei 0,urmând

ca în faza de reprezentare a dublului salt si saritura Yurcenko valorile sa ajunga la (+11) sau

(+12),iar frecventa de la (0 )sau (–1) si ajunga la (0,5/1) sau (1/1 ) –(unde 1 de la numitor

reprezinta spatiul de o unitate de referinta de pe grafic).

Pe graficele 7.8 –7.9 se pot observa foarte bine fazele antrenamentului mental :în faza de

relaxare,toate valorile indicatorilor fiziologici RED sunt scazute, urmând ca în timpul

antrenamentului mental sa aiba valori pozitive.

La TA la nivelul capilarelor, se caracterizeaza printr-o frecventa foarte mare atât în faza de

relaxare cât si în faza de imaginare, cu o singura deosebire : amplitudinea graficului în faza de

imaginare este marita. Interesant de urmarit este graficul 7.8, al gimnastei Ban Oana (unde se

poate observa pe traseul TA o diferenta foarte mare de amplitudine si de frecventa în momentul

în care gimnasta îsi imagineaza saritura Yurcenko. Aceleasi tipuri de modificari la TA pot fi

urmarite şi pe graficul 7.9 unde la faza de imaginare pentru săritura Yurcenko apar diferite

variaţii de amplitudine în comparaţie cu faza de relaxare ,deci înseamnă ca aceste modificări pe

graficele: respiraţiilor, RED-ului TA-capilarelor, sunt efecte ale practicării antrenametului

mental.

Graficul 7.12 –evidenţiază toate concluziile şi comentariile descrise mai sus cu diferenţele dintre:

faza de relaxare a antrenamentului mental şi faza de imaginare.

134

Ca o concluzie partiala se poate spune ca efectele antrenamentului mental pot fi obiectivate cu

oscilograful pentru masurararea variatiilor frecventei si amplitudinii la indicatorii enumerati mai

sus: respiratii, RED, TA-la nivelul capilarelor.

În faza de pre-test variatiile celor 3 grafice nu sunt constante si se poate observa ca

indiferent de lotul Le sau Lc de unde provin gimnastele,nu prezinta variatii specifice.

În faza post –test graficele prezinta urmatoarele caracteristici :

- în faza de relaxare :toate cele 3 grafice au amplitudinea foarte joasa la:traseul respirator, la

RED, la TA –capilara, urmând urmând sa creasca valoric în momentul fazei de imaginare

ideomotorie a celor doua elemente acrobatice.Modificari asemanatoare se înregistreaza si la

frecvente –în sensul scaderii frecventei în relaxare si cresterii frecventei la toti indicatorii

fiziologici în faza de reprezentare ideomotorie.

Din studierea datelor înscrise în tabel rezulta ca cele 6 gimnaste din Lotul experimental se

încadreaza în trei grupe diferite, din punct de vedere al manifestarilor fiziologice în timpul

antrenamentului mental,vezi (tabelul 7.13)

Subiecţii Repaus Relaxare AM Repaus Relaxare AM Repaus Relaxare AM

1. Ban

Oana

19x4=

76

17x4=

68

23x4=

92

105/65 95/60 117/74 24 22 26

2. Maier

Teodora

20x4=

80

18x4=

72

17x4=

68

113/70 108/68 102/65 23 21 19

3. Nastase

Anca

18x4=

72

20x4=

80

22x4=

88

117/75 120/79 124/85 25 26 28

4.Muresan

Leontina

17x4=

68

15x4=

60

23x4=

92

96/75 90/68 102/76 21 20 24

5. Vlad

Ana-Maria

18x4=

72

15x4=

60

22x4=

88

102/70 97/68 110/78 22 20 25

6. Bondor

Ioana

17x4=

68

16x4=

64

20x4=

80

110/73 103/70 119/84 21 19 24

Tabelul 7.13 - Valorile pulsului, TA şi frecvenţa respiraţiilor în reapus, relaxare şi AM

(antrenament mental), a compnentelor lotului experimental

Grupa I gimnaste care în momentul relaxării scad toate funcţiile organismului şi în

momentul antrenamentului mental cresc - tipul puternic echilibrat.

135

Din grupa I fac parte gimnastele cu tipul de activitate nervoasă superioară (ANS) cu

predominanţă puternic - unde unde ambele procese excitaţia şi inhibiţia sunt puternice, de

intensitate egală putandu-se înlocui uşor şi repede la nevoie. Acesta este tipul vioi cu

temperament sanguin: Mureşan Leontina, Vlad Ana-Maria, Năstase Anca.

Grupa II gimnaste care, în momentul antrenamentului mental şi în momentul relaxării,

cresc toate funcţiile organismului - tipul puternic neechilibrat. Din grupa a II-a, fac parte

gimnastele cu tipul de ANS cu predominanţă puternic neechilibrat, “tipul impetuos”, la care

predomină procesele de excitaţie asupra proceselor de inhibiţie şi se caracterizează prin reacţii

exagerate, puternice corespunzătoare unui temperament nereţinut, coleric, combativ prin

excelenţă (Mureşan Leontina şi Maier Teodora).

Din grupa a III-a fac parte gimnastele cu tipul de activitate nervoasă superioară cu

caracteristici a tipului melancolic, cu predominanţa proceselor de inhibiţie asupra celor de

excitaţie. Pentru subiecţii respectivi fiecare fenomen dispare dimineaţa devine un agent inhibitor.

Dacă realizăm o corelaţie a studiului acestor cazuri cu rezultatele de la concursurile naţionale cel

mai mult au dat roade prin efectele antrenamentului mental la grupa I de gimnaste. Antrenamentul

mental a jucat un rol important alături de antrenamentul fizic propriu-zis.

Două dintre gimnastele acestor grupe (Ban Oana şi Bondor Ioana) au fost selecţionate

pentru lotul care se pregăteşte la Deva. Se poate concluziona că utilizarea antrenamentului mental

alături de antrenamentul fizic propriu-zis poate avea efecte nebănuite şi succes în momentul

obiectivării pregătirii la concursuri. Eficienţa antrenamentului mental depinde şi de modul de

organizare a lui dar şi de subiecţii cu care lucrăm. Gimnastele răspund diferit la acelaşi stil

(antrenamentul mental).

S-a confirmat astfel ipoteza noastră că antrenamentul mental practicat în mod constant

produce modificări fiziologice în organism care vor acţiona ca stimulatoare pentru creşterea

performanţei sportive. Am realizat relaxarea fiecărui subiect în parte timp de 10 minute, prin

tehnicile Schultz (pentru începători - pană la obţinerea senzaţiei de greutate), apoi am cerut

repetarea celor două elemente (dublu salt şi săritura Yuricenko) în reprezentarea ideomotorie.

După ce am înregistrat cu ajutorul aparatului modificarea temperaturii la toţi subiecţii în

relaxare, am readus aparatul la 0 pentru a urmări variaţiile temperaturii în timpul antrenamentului

mental. Am constatat că nu toţi subiecţii înregistrează o creştere a temperaturii în timpul

antrenamentului mental, unei înregistrează o scădere a temperaturii, aceasta depinzand de tipul de

activitate nervoasă superioară, e forţa, intensitatea, mobilitatea şi echilibrul dintre procesele

corticale de excitaţie şi inhibiţie.

136

Concluzia este faptul că se înregistrează variaţii ale temperaturii corpului (gimnastelor) în timpul

efectuării antrenamentului mental, deci se produc modificări fiziologice care acţionează ca

stimulatoare pentru creşterea performanţei sportive. Practicarea antrenamentului mental este

justificată din cel puţin trei puncte de vedere (aşa cum arată profesorul M. Epuran):

1. Orice mijloc care poate aduce un progres cat de mic în antrenamentul de

performanţă trebuie utilizat.

2. Completează antrenamentul practic, fiind o continuare nesolicitantă fizic.

3. În anumite situaţii ca: accidente, deplasări lungi, întreruperi ale antrenamentului

practic, îl poate înlocui pe acesta cu rezultate deosebit de satifăcătoare. Acest

antrenament se face pentru consolidarea perfecţionării de către sportivii care şi-au

însuşit tehnica de bază şi autocapacitatea de conştientizare pe care o cere metodica

antrenamentului mental.

Dacă temperatura corpului gimnastelor în momentul relaxării creşte sau scade depinde de

tipul de activitate nervoasă superioară şi acelaşi lucru se poate spune şi despre creşterea sau

scăderea tempearturii în momentul executării în plan mental a elementelor (a reprezentărilor

ideomotorii). În urma investigaţiei fiziologice se poate concluziona că rezultatele cele mai bune

au fost obţinute de gimnastele care în faza de relaxare au reuşit să scadă temperatura corupului cu

cateva gradaţii iar în faza de antrenament mental au reuşit să crească temperatura corpului

Cu ajutorul acestor tehnici s-au putut dovedi şi experimental efectele pozitive ale

antrenamentului mental asupra performanţei cunoscand faptul că două dintre gimnastele

componente ale lotului experimental la acaestă oră sunt componente ale lotului naţional de

gimnastică de la Deva. Ele au fost selecţionate în urma prestării unui concurs bun la

campionatele naţionale de la Bacău, mai 1996 cand experimentul nostru era în faza de finală.

137

BIBLIOGRAFIA

1. Abrams, S. and Ansley, N., Potvin, Robert (1983) - The Polygraph Profession – Unpublished

paper on Introduction to Polygraph, .

2. Buş Ioan, Daniel David ( 2005) Psihologie judiciara - poligraf şi hipnoză –Editura

Tritonic, ISBN 973-8497-12-4, pagini numerotate: 171

3. Butoi R Tudorel ( 2006) - ,,Psihologia interogatoriului judiciar”, Editura Psiho-Consult DC

4. Chevalier Nicole Denis & Michel Boucher Jean (1986 )- Imagerie visuelle et imagerie

kinestesique dans l’ apprentissage d’un movement> etude exploratoire. In Recherche en

pszchologie du sport. Actes du troisieme Congres de E.A.P., Paris.

5. Epuran Mihai ( 1976 ) – Psihologia educaţiei fizice şi a sportului, Edit. Sport –Turism,

Bucureşti.

6. Grosu Emilia Florina (1999) - Optimizarea comportamentului performanţial al gimastelor prin

tehnicile antrenamentului mental, Teza de Doctorat, ANEFS

7. Grosu Emilia Florina ( 2001) –Aplicaţii ale antrenamentului mental în sport, Editura GMI,

Cluj –Napoca

8. Niculescu Marian ( 1994) – Pregătirea pshologică pentru concurs, în Psihologia sportului,

Bucureşti C.C.S.P. ( uz intern), nr :347-349, ian – martie, pg.166.

9. Related Links Home | About Us | Related Links | Polygraph History | Testing Details | Always

the Truth

10. Weineberg S. Robert ( 1988) – The Mental Advantage, Developing Your Psychological skills

in Tenis, Champaign, Illinois, Leisure Press.

11. http://www.polygraphexaminer.com/index_files/Page360.htm

12. Related Links Home | About Us | Related Links | Polygraph History | Testing Details |

Always the Truth

13. http://www.psihopoligraf.ro

14. http://www.polygraphexaminer.com/index_files/Page360.htm

15. http://www.poligraf-center.ro

16. http://www.polygraphexaminer.com/index_files/Page360.htm

17. http://www.9am.ro/revistapresei/Incredibil!/1826/Tot-mai-multi-barbati-bogati-si-gelosi-isi-

trimit-sotiile-la-detectorul-de-minciuni

138

139