49312691 proiectarea unui pantof decoltat

Proiectarea constructiv- tehnologică a sortimentului pantof decoltat pentru femei.

Cuprins:I1. Scurt istoric…………………………………………………………………………….2.Aspecte generale privind structura încălţămintei;3.Metode de obţinere a copiei medii;4.Caracteristicile modelului de bază;5.Materialele utilizate şi principalele caracteristici ale acestora;6.Stabilirea metodelor de prelucrare a reperelor în scopul realizării de ansambluri;7.Metode de îmbinare;8.Normarea consumurilor;8.1 Normarea consumurilor la piele, feţe şi căptuşeli.8.2Normarea consumului la înlocuitori de piele.8.3 Normarea consumului de aţă.8.4 Normarea consumului de adeziv.9.Elaborarea schemei ierarhizate;10.Elaborarea proceselor tehnologice de confecţionare a modelului de bază;11.Calculul normelor de timp şi de producţie;12.Stabilirea normelor de timp şi producţie la operaţiile de coasere;13.Calcularea normei de timp şi de producţie la operaţiile din cadrul atelierului de formare spaţială-structurare-finisare;14.Diversificare;15.Fişe de model şi caracterizarea acestora;

1. Cultul piciorului desculţ dezvoltat încă din antichitate şi semnificaţia lui. Picioarele desculţe demonstrau umilinţa în faţa lui Dumnezeu. Documentele hinduse, vechi de sute de ani, avertizau pe cei ce se rugau să se descalţe înainte de a intra în locurile sfinte. Tradiţia musulmană de azi cere celor care se roaga în templu să se descalţe. În Grecia Antică, femeile aristocrate deţineau câte 20 de perechi de încălţări, fiecare de alt gen, pentru a se potrivi oricarei ocazii. Femeile sclave trebuiau şi ele să aibă o pereche de încălţări elegante pentru ocazii speciale. Tradiţia chineză de a îndesa piciorul femei într-un pantof cât mai mic datează de secole. Iniţial, practica era folosită pentru a ţine femeile aproape de casă, întrucât nişte picioare deformate nu puteau ajunge departe. În vest, pantofii au avut un loc special în căsătorie. În unele culturi, tatăl soţiei îşi arunca pantofii către proaspeţii căsătoriţi pentru a simboliza transferul de autoritate de la tată la soţ. În ceremoniile anglo-saxone, în locul schimbului de inele, soţia pasa pantofii săi către sot, care la rândul lui o atingea cu ei pe cap. Mode, legi,cutume sau pur şi simplu capricii. Preistorie - Folosite pentru drumuri lungi în căutare de hrană, încălţările oamenilor preistorici erau confecţionate din piele de animal pe care o tăbăceau cu instrumente din piatră. “Design-ul” era simplu: un oval din piele de dimensiunea tălpii, cu marginile ridicate, legat cu fâşii de piele, iar călcâiul era acoperit de legături împletite din fire de iarbă. Pentru iarnă, tălpii din piele i se ataşa o bucată de blană legată de picior cu acelaşi gen de împletitură realizată din piele. Antichitate - În Grecia antică, pantofii aveau semne distinctive, precum înălţimea tălpii sau culoarea, pentru fiecare categorie socială, şi se purtau în funcţie de specificul activităţilor zilnice. Grecii au fost inovatori în adaptarea pantofilor pe forma piciorului. Încălţămintea femeilor era bogată în accesorii, fiind foarte elegantă şi, deseori, extravagantă. În Imperiul Roman consulii purtau încălţăminte albă, senatorii aveau sandale de culoare maro, iar soldaţii purtau ghete scurte cu degetele descoperite. Sandalele Egiptului antic . În Egiptul antic, sandalele arătau clasa socială a fiecarei persoane în parte. Sclavii ori mergeau desculţi ori purtau sandale facute din frunze de palmier. Cetaţenii obişnuiţi purtau sandale din papirus împletit. Sandalele cu botul ascuţit erau rezervate doar celor din înalta clasă şi culorile roşu şi galben erau tabu pentru cei ce nu aparţineau rangului aristocratic. În Evul mediu, în climatele mai reci, sandalele au fost înlocuite cu încălţările mai protective. Sabotul îşi are originea în secolul 12, un pantof tăiat dintr-o singură bucată de lemn şi era purtat în special de ţărani. În Japonia, pantofii de lemn cu toc de 8-10 cm erau purtaţi de secole. Pantofii cu botul ascuţit au aparut în Franţa şi au fost invenţia contelui de Anjou care a dorit să-şi ascundă laba deformată a piciorului. Regele Philip Augustus a decretat ca lungimea vârfului pantofilor sa fie între 15 şi 30 de cm în funcţie de rang. Preoţii au obiectat în faţa acestor pantofi, spunând că aceştia împiedică persoanele să îngenuncheze

2

în biserică. În unele comunităţi, lungimea vârfului a fost micşorată, prin lege la 5 cm. În secolul XVI aristocratele din Franţa au început să poarte pantofi cu toc aşa de înalt încât acestea stăteau pe vârfuri. Mai apoi pantofii din lemn, cu talpa ortopedică au început să fie la modă în Veneţia.Tocurile au devenit aşa de înalte încât femeile nu puteau merge pe ele,aşa că servitorii erau nevoiţi să le ajute pe doamne sa urce şi să coboare din gondole. Într-un final, pantofii cu tocurile foarte înalte au fost interzişi, din cauza numărului mare de decese, survenite în urma căzăturilor. Henry al-VIII-lea a iniţiat în Anglia moda pantofilor strâmţi, pentru a-şi ascunde picioarele umflate. Pantofii au devenit aşa de strâmţi încât legea a trebuit iar să intervină şi să limiteze lăţimea pantofului la 15 cm.Pentru a-ţi face o idee despre cruzimea pantofilor pionieri, trebuie să ştii că abia în 1818 pantoful stâng a fost realizat altfel decât cel drept. Asia - Încălţămintea tradiţională japoneză are diferite modele, dintre care “Geta” sunt cei mai cunoscuţi în vest. Aceştia datează din perioada Heian (794-1192). Talpa pantofilor, din lemn, este sprijinită pe două şipci orizontale din acelaşi material. Şipcile, numite “ha”, sunt de diferite înălţimi, de la 4-5 centimetri, pentru a ţine kimono-ul ferit de praf, până la 10 centimetri pentru “geta” folosite pe timp de ploaie. Şnurul pantofilor este, de obicei, negru pentru bărbaţi, şi roşu pentru femei.Europa - În Anglia secolului XV, bărbaţii au adoptat o nouă formă de încălţăminte, numită “poulaines”, cu vârful lung şi ascuţit. Aceşti pantofi tindeau să aibă vârful din ce în ce mai lung, aşa că au fost impuse legi pentru a stopa acest fenomen: pentru omul de rând era permis un vârf de numai 5 cm, iar pentru aristocraţie 60 de cm. În Italia sfârşitului de secol XV, femeile purtau pantofi cu platformă foarte înaltă, la care au renunţat după semnalarea mai multor pierderi de sarcină cauzate de căzături.Perioada contemporana - Categoriile de pantofi contemporani sunt foarte diversificate. Există pantofi pentru aproape fiecare gen de activitate pe care o poate efectua o persoană. Şireturile, “ariciul”, tocurile şi accesoriile, diversificarea materialelor disponibile pentru încălţăminte fac posibilă satisfacerea necesităţilor şi a gusturilor fiecărei persoane. În zilele noastre culoarea sau forma nu mai sunt criterii de diferenţiere a categoriilor sociale, dar o mare importanţă o au brand-urile şi calitatea pantofilor. În vremurile trecute, ca de altfel şi în zilele noastre, stilul pantofilor era dictat de clasa superioară. Distingerea clasei sociale în funcţie de pantof? Da, diferitele stiluri de pantofi indicau clasa socială din care facea parte purtatorul. De la sandalele primitive până la ghetele de astronauţi, pantoful a lăsat “urme” în civilizaţia omenirii. Când vine vorba de încălţăminte, primul gând merge spre ultimele tendinţe în modă, texturi şi materiale sau cel puţin spre culoare. Însă istoria pantofului a început acum mai bine de 26.000 de ani, la sfârşitul Paleoliticului. Antropologii au demonstrat că trecerea de la piciorul desculţ la sandalele primitive a determinat modificarea tălpilor şi a degetelor oamenilor. De-a lungul timpului, încălţămintea a fost privită fie ca o simplă necesitate, fie ca semn distinctiv pentru diferite categorii sociale, fie blamată atunci când nu se încadra în normele societăţii. Cea mai veche pereche de pantofi datează din perioada anului 9000 î.Hr., descoperită în California. Produşi din materiale precum pielea de cea mai fină calitate, metalul sau plasticul, pantofii de haute-couture surprind prin originalitate, dar şi prin… preţ. Industria de pantofi destinată celor cu dare de mână este locul în care imaginaţia designerilor nu

3

are limite.

2. Aspecte generale privind structura încălţămintei şi funcţiile ei principale

Reperele care intră în componenţa încalţămintei, în funcţie de poziţia pe care o au în raport cu piciorul, pot fi grupate în ansamble şi subansamble. Un articol de încălţăminte este alcăltuit în principal din două ansamble:superior şi inferior.La rândul lor aceste ansamble au o altă componenta după cum urmează: -ansamblul superior :

• subansamblul exterior;• subansamblul intermediar;• subansamblul interior.

-ansamblul inferior:• subansamblul exterior;• subansamblul intermediar;• subansamblul interior.

Ansamblul superior Subansamblul exterior este cel mai complex din punct de vedere al numărului de repere si a configuraţiei reperelor componente, acestea fiind elementele care condiţionează particularităţile unui model pentru un anumit sortiment de încălţăminte.În componenţa acestui subansamblu se pot găsi următoarele repere:vârf, căpută, carâmbi, ştaif, limbă,vipuşcă, căpută cu carâmb, liră, fâşie. Sub influienţa modei, precum şi a unor factori tehnologici şi economici, forma şi dimensiunile reperelor acestui subansamblu suferă modificări, conducând la apariţia unor noi repere. Datorită solicitărilor la care sunt supuse reperele acestui subansamblu în procesul de confecţionare şi în perioada exploatării produsului (întindere şi comprimarea la formarea spaţială; încovoieri repetate, acţiunea umidităţii, a prafului si a radiaţiilor din exterior, acţiunea transpiraţiei din interior în timpul utilizării produsului),materialele din care se vor confecţiona reperele subansamblului exterior trebuie să posede un ansamblu de proprietăţi, printre care se amintesc:

• comportamentul elasto-plastic la solicitări de întindere;• rezistenţă la întindere şi sfâşiere;• flexibilitate ridicată;• rezistenţă la uzură prin frecare;• proprietăţi igienice (permeabilitatea la aer, la vapori de apă, transfer de căldură,

îndepărtarea electricităţii statice);• proprietăţi estetice (culoare, luciu, tuşeu etc.);• proprietăţii ecologice (să nu aibă acţiune dăunătoare asupra omului şi a mediului

înconjurător). Subansamblul intermediar cuprinde căptuşelile intermediare (pentru căpută,carâmb) confecţionate din materiale textile şi având rolul de a întări reperele mai

4

puţin rezistente ale ansamblului exterior, precum şi două repere rigide: ştaiful şi bombeul cu scopul de a menţine forma spaţială a produsului. Subansamblul interior cuprinde căptuşelile exterioare cu rol în protejarea suprafeţei dorsale a piciorului împotriva acţiunii de erodare pe linia cusăturilor de îmbinare a reperelor subansamblului exterior, precum şi din partea reperelor rigide ale ansamblului intermediar.Acestea sunt:căptuseală exterioară capută sau carâmb,întăritură de capse, eticheta, vipuşca interioară, antiglisor, căptuşeală limbă. La materialele destinate confecţionării acestor repere se pune accentul pe urmatoarele proprietaţi: cele igienice,rezistenţă la frecare umedă şi uscată, rezistenţă la acţiunea transpiraţiei, rezistenţă termică ridicată la încălţămintea destinată sezonului rece,proprietăţi ecologice.

Ansamblul inferior Subansamblul interior cuprinde branţul şi accesoriile sale: întăritură de branţ, acoperiş de branţ, glencul metallic. Branţul este supus la următoarele solicitării:

• comprimare datorită greutăţii corpului;• îndoiri repetate în zona situată sub capetele metatarsienelor;• acţiunea distructivă a transpiraţiei şi a frecării ca urmare a deplasării piciorului în

interiorul încălţămintei. Materialele din care se confecţionează branţul trebuie să aibă următoarele proprietăţi:

• flexibilitate bună;• rezistenţă la încovoieri repetate;• proprietăţi elasto-plastice pentru a se putea forma spaţial;• proprietăţi igienice;• rezistenţă la uzură prin frecare.

Subansamblul intermediar situat între subansamblul interior şi cel exterior, cuprinde:umplutură, platformă,ramă. Acestea repere trebuie să prezinte o flexibilitate ridicată, fin solicitate la îndoiri repetate. Subansamblul exterior este format din repere care realizează contactul încălţămintei cu planul de sprijin: talpa, tocul şi rama. Talpa este supusă solicitărilor de îndoiri repetate, uzurii prin frecare, acţiunii distructive a agenţilor mediului ambiant. Tocul are în primul rând un rol funcţional care constă în distribuirea corespunzătoare a sarcinii corpului pe partea posterioară şi anterioară a piciorului. Încălţămintea are o largă utilitate socială, dar totodată este un mijloc individual, al fiecărui utilizator, de afirmare a personalităţii şi a unui sistem propriu de valori estetice. Funcţiile de bază ale încălţămintei sunt urmatoarele:Funcţia utilitară: 1.De apărare:

• Apărare contra acţiunilor traumatice;• Apărare contra agenţilor atmosferici obişnuiţi;• Apărare contra agenţilor speciali ai mediului.

2. Ortopedică:• Echilibrarea încărcărilor pe suprafaţa de reazem;• Susţinerea bolţii longitudinale a piciorului;• Facilitatea echilibrului în sprijinul ortostatic bilateral;

5

• Apărarea articulaţiei gambă-picior. 3. Fizilogico-igienică:

• Asigurarea comodităţii în statică şi dinamică• Asigurarea confortului igienic.

Informaţională:• Informaţii despre purtător;• Informaţii despre produs.

4.Estetică:• Echilibru şi armonie compoziţională;• Calitatea execuţiei produsului.

6

3.Metode de obţinere a copiei medii

Proiectarea constructivă a unui articol în industria de confecţii incălţăminte cuprinde un sistem de activitaţi privind elaborarea unui nou model pe baza unei schiţe, prin construirea desenului de baza al modelului si pregătirea tiparelor in vederea realizării cuţitelor de croire, a reperelor precum şi a şabloanelor de însemnare, atât pentru numărul mediu, iar ulterior pentru întreaga serie de mărimi. Reperele astfel obţinute sunt prelucrate apoi asamblate în vederea obţinerii modelului dorit şi găndit de creator. Dacă la început încaltamintea se proiecta astfel încât sa ajungă la o formă aproximativă a piciorului în prezent metodele de proiectare duc la obţinerea unor articole care urmaresc fidel contururile piciorului.Aceste îmbunătăţiri se datorează acumulării de informaţii din domeniul anatomiei şi fiziologiei piciorului, proiectării calapoadelor,dezvoltării bazelor de materii prime utilizate,mecanizării şi automatizarii proceselor de fabricaţie, utilizarea tehnicii de calcul în activitatea de proiectare. Astfel avem urmatoarele metode de proiectare constructive:

• metoda geometrică;• metoda copiativo-grafică, utilizându-se copia medie a calapodului (desfăsurata

medie convenţională a calapodului);• metoda proiectării direct pe calapod.

Metoda geometrică a fost introdusă de constructorul vienez Robert Kneffel, în colaborare cu medici ortopezi, contribuind astfel la ridicarea nivelului tehnic de construcţie şi fabricare a încălţămintei. Această metodă consta în elaborarea construcţiei grafice in plan, într-un sistem de coordonate rectangulare, a conturului modelului, folosind datele obţinute la măsurarea piciorului şi a calapodului.Construcţia modelului presupune trasarea unor linii ajutătoare, sub unghiuri de valori determinate pe care se înscriu segmente stabilite pentru fiecare marime de încălţaminte, pe baza mărimilor măsurate pe picior şi calapod şi a expierenţei practice a modelierului. Metoda copiativo-grafică a permis perfecţionarea construcţiei încălţămintei, asigurând o precizie ridicată produsului, o structurare mai corectă a reperelor în subansamble precum şi stabilirea unor elemente de bază necesare gradării seriilor de mărimi. Într-o primă faza se face copierea suprafeţelor laterale ale calapodului şi construirea grafică a modelului pe copia medie obţinută.La elaborarea desenului de bază se iau în considerare construcţia anatomo-fiziologică a piciorului,dimensiunile de bază ale detaliilor precizate în STAS-urile sau normativele tehnice ale încălţămintei finite precum şi experienţa modelierului în proiectare. Se va obţine copia medie a calapodului dupa cea mai adecvată metodă, aceasta se înscrie în sistemul de referinţă, se trasează liniile de bază ce marchează poziţia punctele anatomice ale piciorului, apoi se trasează liniile ajutătoare şi de control, după care se constuieşte modelului pe baza schiţei de model. Datorită utilizării copiei medii a calapodului, modelul proiectat reflectă mai fidel forma calapodului pe care se va realize încălţămintea, iar precizia proiectării constructive este superioară metodei geometrice.

7

Această metodă este în prezent cea mai utilizată datorită următoarelor :perfecţionarea continuă a sistemelor de desfăşurare(copiere) a suprafeţei dorsale a calapodului;perfecţionarea proiectării constructive prin calculul parametrilor de bază ai reperelor, ca urmare a legăturilor stabilite între parametrii antropometrici ai piciorului în baza studiilor antropometrice efectuate;evaluarea unor cerinţe tehnologice şi de exploatare în definitivarea dimensională a reperelor proiectate. Utilizarea metodei copiativ-grafice la constucţia încălţămintei permite o mai bună asimilare a particularităţilor constructive ale diferitelor modele. Neajunsul metodei constă în dificultatea reproducerii liniilor modelului pe desen după schiţa creatorului şi, ca urmare, prezenţa unor abateri de la modelul gândit de artist. Metoda modelării feţelor direct pe calapod presupune copierea suprafeţei dorsale a calapodului prin îmbracarea acestuia cu o carcasă (folie) transparentă şi trasarea modelului pe această carcasă, luând în considerare construcţia anatomică a piciorului. O atenţie deosebită trebuie acordată preciziei construcţiei, respectării proporţiilor reperelor, aplatizării carcasei şi definitivării desenului modelului în plan prin corectarea modelului trasat pe carcasă, ţinând seama de deformabilitatea sistemului de materiale în procesul formării spaţiale. Aplicarea acestei metode de proiectare necesită o mare experienţă profesională, cunoaşterea cunoaşterea construcţiei anatomice a piciorului a proporţiilor între segmentele piciorului şi reflectarea lor corectă în proiectarea i, la care se adaugă cunoaşterea proprietăţilor materialelor utilizate şi a comportării lor în procesul de formare pe calapod, cunoaşterea tehnologiilor de fabricare a încălţămintei. Deasemenea modelierul trebuie să dea dovadă de inventivitate, iniţiativă creatoare, originalitate în adoptarea soluţiilor, simţ al proporţiilor desenului, acurateţe în execuţia produsului. Avantajul metodei constă în posibilitatea aprecierii in spaţiu, după desenul de pe carcasa calapodului, a proprietaţilor estetice, tehnologice şi de utilizare a noilor modele. Copia media a unui calapod pentru femei,de mărime 36 şi cu vărful patrat. Cod calapod: V32510

8

4.Caracteristicile modelului de bază

Schiţa modelelui

Felul încălţămintei: pantof decoltat pentru femei;Număr de mărime: 34(26);Sistem de confecţie: I.L.

1 calapod2 feţe încălţăminte3 căptuşeală

4 branţ 5 umplutură

10

ht=40 mmGrosime talpă: 10 mm Materiale de bazăAnsamblul superior:piele naturală:

• feţe: box faţă naturală;• căptuşeli exterioare:căpută (ţesătură impregnată),carâmb şi antiglisor (meşină);• ştaif: talpă din fibre de piele;• bombeu: material textile impregnate.

Ansamblu inferior:• branţ: fibrotex;• acoperiş de branţ: meşină;• întăritură de branţ: carton dur;• umplutură: deşeuri din fibre de piele;• talpă-toc: cauciuc vulcanizat (reper prefabricat).

La confecţionare se utilizează calapoade tipizate cu caracteristici dimensionale şi toleranţe conform STAS 29122/1986, în gama de mărimi şi pontajul prezentat în tabelul de mai jos. Seria de mărimi:

Număr de marime [cm]

21.5

22 22.5

23 23.5

24 24.5

25 25.5

26 26.5

27 27.5

28

Frecvenţa %

2 3 4 5 8 12 15 13 10 8 7 6 4 3

Dimensiunile de bază ale produselor, pe articole şi modele diferite, corespund valorilor precizate în tabelul următor:

11

Tabelul nr 4.1.

12

Nr. Crt.

Caracteristicile dimensionale

Simbol 21.5 22 22.5 23 23.5 24 24.5 25 25.5 26 26.5 27 27.5 28 Toleranţa admisă

1 Înălţimea carâmbilor la spate[mm]

a 51 52 52 53 54 55 56 56 57 58 59 59 60 61 ±2

2 Grosimea tălpii

b 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 ±1

3 Înălţime toc +talpă

c 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 ±2

5.Materialele utilizate şi principalele caracteristici ale acestoraMateriale pentru feţePiele box faţă naturală:

• document restrictiv: SR1619-95;• grosime:0,9-1,2 mm;• alungirea la efort de 1daN/mm²: 12-28%;• alungire la rupere:max 70%;• rezistenţă la crapare a feţei:75% din rezistenţa la rupere (N/mm²);• rezistenţa la rupere la tracţiune:18 N/mm²;• rezistenţa la sfâşîere:27 N/mm²;

Căptuşelile exterioare (antiglisor, carâmbi) + acoperiş de branţMeşină:

• document restrictiv: STAS 3354-87;• grosime:0,6-0,9 mm;• alungirea la efort de 1daN/mm²: 12-30%;• rezistenţa la rupere la tracţiune: 11 N/mm²;• rezistenţa la sfâşîere: 26 N/mm²;

Căptuşeală exterioară căputăŢesătură cu legatură pânză impregnată.Ştaif rigidTalpă artificial din fibre de piele:

• document tehnic restrictiv: STAS 7048-80;• grosime:0,6-3mm;• se prezintă sub formă de plăci cu dimensiunile: L=1500 mm,B=750 mm;• rezistenţa la rupere: 9(N/mm);• masa specific aparentă: 1 g/cm³;• variaţia grosimii după imesare în apă după 2 ore: 25%;

BombeuSiboplast-material textile imersat în polimeri sintetici (solventplastic):

• grosime: 17±0,1 mm;• lăţime: 700±50 cm;• masa: 450-500 (g/m²);• rezistenţa la desprindere: 0,4 (N/mm);

Ansamblul inferiorBranţFibrotex:

• grosime: 0,6-2 mm;• placi cu dimensiuni tipizate: L=1350, 1200, 1000mm ;B=750mm;• masa specifică aparentă: 0,710 g/cm²;• rezistenţa la rupere ,prin tracţiune: L=100 (daN/cm²); B=70(daN/cm²);• absorţia apei după 2 ore: 90%.

Umplutura:deşeuri din piele provenite de la deşeurile pieilor pentru feţe (piele box faţă naturală).Talpă cauciuc:

13

• document restrictiv: STAS 2776-85;• duritate: 60ºSh;• rezistenţa la rupere: 6 n/mm²;• rezistenţa la abraziune: 300 mm³.

Întaritură de branţCarton dur:

• document tehnic restrictive: STAS 106 59-70;

• grosime: 1-1,5 mm;

• absorţia apei la 20ºc: 15-20%;

• rezistenţa la tracţiune longitudinal: 20 N/mm²;

• rezistenţa la tracţiune transversal: 12 N/mm²;

• se prezintă sub formă de plăci de dimensiunile: L=1350 mm, B=750 mm;

14

6.Stabilirea metodelor de prelucrare a reperelor în scopul realizării de ansambluri.

Reperele componente ale produsului suportă diverse prelucrări. Aceste prelucrări se diferenţiază şi sunt influenţate de următorii factori:

• natura materialelor din care sunt confecţionate reperele; • varianta de îmbinare feţe-căptuşeli;• clasa de calitate a produsului.

Cele mai întâlnite prelucrări sunt:• subţierea;• îndoirea marginilor;• arderea;• vopsirea;• dantelarea;• egalizarea.

Subţierea reprezintă modificarea profilului marginii astfel încât să se evite îngroşarea porţiunilor unde se suprapun reperele în vederea coaserii sau efectuarea altor operaţii cum ar fi îndoirea marginii, arderea. Principalele tipuri de subţieri sunt:

• subţiere dreaptă utilizată de regulă la îndoirea marginilor;• subţiere oblică finită;• subţierea oblică perdută.La operaţia de egalizare se urmăreşte uniformizarea grosimii pe întreaga suprafaţă.

Prelucrările se efectuează manual sau mecanic, cu utilaje speciale, pe repere individuale, anterior ansamblării lor. Diverse prelucrări vor fi suportate atât de reperele flexibile-feţe şi căptuşeli precum şi de reperele rigide. Având în vedere că îmbinarea reperelor flexibile se face în mare parte prin coasere, cu suprapunerea reperelor, este necesară preconizarea subţierii reperelor în zona rezervelor tehnologice de îmbinare, rezerve care au mărimi cunoscute din etapa proiectării constructive a articolului de încălţăminte. Subţierea marginilor reperelor poate fi efectuate în diverse moduri în scopul executării unor prelucrări şi ansamblări ulterioare. În această lucrare se vor adopta tipurile de subţieri pentru fiecare reper component, diferenţiidu-le chiar pe zone ale conturului reperului şi prezentate în tabelele 6.1. şi 6.2.

15

Tabel 6.1.

17

Nr. Crt.

Denumire cod reper

Reperul cu care se îmbină

Zona de prelucrare

Felul prelucrării

Scopul executării prelucrarii

Dimensiuni(mm) Profil margine subţiată

Grosime margine prelucrată

Lăţime margine subţiată

1 Căpută 01

Carâmb 02

Posterioară Subţiere oblică pierdută

Evitarea îngroşării îmbinării

0

8

Ştaif 03 Posterioară Subţiere oblică pierdută


0

8

2 Carâmb 02

Căpută 01

Anterioară Subţiere oblică finită


0.3

8

Ştaif 03 Posterioară Subţiere oblică pierdută


0

8

3 Ştaif 03 Căpută 01

Anterioara Subţiere oblică finită


0.3

8

Carâmb 02

Anterioara Subţiere oblică finită


0.3

8

4 Trasaj 04 Căpută 01

Toată suprafaţa

Egalizare Evitarea îngroşării pe porţiuni

0.8

-

Tabel 6.2.

18

Nr.crt. Denumire cod reper

Reperul cu care se îmbină

Zona de prelucrare

Felul prelucrării

Scopul executării prelucrării

Dimensiuni (mm) Profil margine subţiată

Grosimea marginii subţiate

Lăţimea marginii subţiate

1 Bombeu 05

Căpută 01 Zona posterioară

Subţiere oblică pierdută


0

8

2 Ştaif rigid 06

Feţe şi căptuşeli exterioare

Zonele laterale Subţiere oblică finită


0.3

20

Zona inferioară


Îmbinării 0

10

3 Întăritură de branţ

Branţ şi umplutură

Zona metatarsienelor



0

12

4 Întăritură de branţ

Branţ şi umplutură

Toată suprafaţa

Egalizare Evitarea îngroşării îmbinării

-

-

7. Metode de îmbinare

În vederea realizării produsului de încălţăminte pentru care se întocmeşte aceasta documentaţie tehnică şi se elaborează proiectul, sunt folosite mai multe modalităţi de îmbinare a reperelor care intră în componenţa produsului şi anume :

• îmbinări prin coasere – practicând cusături de mai multe tipuri, după caz;• îmbinări prin lipire provizorii sau definitive;• îmbinări prin prindere provizorii sau definitive, realizate cu elemente de îmbinate diverse : scoabe, texuri, cuie, butoni etc.

La îmbinarile prin coasere a reperelor se folosesc cusături de diverse tipuri: simplă cu doua aţe, zig-zag în vederea asamblării feţelor şi căptuşelilor prin suprapunere, juxtapunere sau în variante de îmbinare prin jumătate întoarsă cu 180° sau întoarsă cu 360°. Metodele de îmbinare prin coasere ce intra in componenţa produselor, condiţiile tehnice concrete ale acestora sunt prezentate în tabelul 7.1.

Îmbinarea prin lipire se realizează între materiale diferite ca natură, mod de obţinere şi forma de prezentare, cu adezivi obţinuţi din polimeri naturali sau sintetici în diverse stări de agregare. Aceste îmbinări au caracter provizoriu sau definitive şi se obţin în condiţii specifice, ai căror parametrii trebuie respectaţi cu stricteţe. Îmbinarile prin lipire ale reperelor, în diferite modalitaţi şi în condiţii specifice, sunt prezentate în tabelul 7.2.

Îmbinările prin prindere a reperelor este utilizată la îmbinări provizorii, la operaţii de formare spatială pentru fixarea rezervei de tragere a feţelor pe branţ, la îmbinarea definitivă a tocului şi tălpii. Îmbinările prin prindere a reperelor în diferite variante sunt prezentate în tabelul 7.3.

20

Tabel 7.1.

Nr.crt. Repere ce se îmbină prin coasere

Caracteristici tehnice ale îmbinării Denumirea cusăturii

Mod de îmbinare

Secţiune prin îmbinare

Desime Fineţea aţei Superioară Inferioară

1 Căpută01 +carâmb 02

5 60/3 60/3 Cusătură simplă cu 2 aţe

Suprapunere

2 Căpută 01+ ştaif 03


Suprapunere

3 Carâmb 02+ ştaif 03


Suprapunere

4 Feţe + cătuşeli


Suprapunere

5 Căptuşeală carâmb+ antiglisor


Suprapunere

21

Tabel 7.2.

22

23

Nr.crt. Repere ce se îmbină prin lipire

Materiale utilizate Tipul îmbinării Secţiune prin îmbinareAdeziv Solvent

1 Căpută01+ carâmb02

Soluţie de cauciuc natural

Benzină de exctracţie Provizorie

2 Căpută01+ ştaif03



3 Carămb 02 + ştaif03



4 Căptuşeală căpută+ căptuşeală carâmb






6 Ştaif rigid + feţe

Termoadeziv - Definitivă

7 Ştaif rigid + cătuşeli exterioare


8 Bombeu + căpută01


9 Rezervă de tragere feţe + branţ

Poliuretan Acetonă Definitivă

10 Acoperiş de branţ + branţ


11 Branţ + întăritură de branţ


12 Umplutură + talpă


Tabel 7.3.

24

Nr. crt

Repere care se îmbină prin prindere

Elementul de îmbinare

Tipul îmbinării Secţiune prin îmbinare

1 Fixarea branţului pe calapod

Texuri Provizorie

2 Fixarea călcâiului pe calapod

Cui central Provizorie

3 Tras feţe pe calapod (rezerva)

Texuri Definitivă

4 Înălţimea carâmbilor la spate

Cui Vagner provizorie

8.Normarea consumurilor

8.1 Normarea consumurilor la piele, feţe şi căptuşeli.

După proiectarea constructivă a reperelor ansamblului superior, pe ansambluri, în condiţiile restrictive particulare modelul de bază prezentat, precum şi principalele caracteristici a materialelor utilizate s-au stabilit factorii implicaţi în consumul de materii prime, tip piei de feţe; dupa cum urmează : - aria netă a fiecarui reper si a setului de repere determinată prin planimetrare, exprimată în dm² (sau utilizând sistemele CAD ale calculatorului); - perimetrul fiecarui reper şi perimetrul setului de reper , în dm. Prin elaborarea modelelor de aşezare teoretica a reperelor de feţe, necesare estimarii consumurilor, s-au obţinut :

• aria paralelogramului, corespunzator fiecarui reper, în dm²;• aria paralelogramului setului de reper, în dm²;• factorul teoretic de asezare a reperelor , exprimat in %.Fa=aria reperului/aria paralelogramului * 100

Datorita configuraţiei specifice şi a diferenţelor de mărime a reperelor componente ale feţelor articolelor de încălţăminte, la croirea lor se înregistrează deşeuri care sunt de diverse tipuri:

• deşeuri normale –înregistrate la croirea reperelor de acelaşi fel ( ca formă )şi de aceeaşi mărime;• deşeuri marginale –determinate de lipsa de coincidenţă dintre conturul reperelor şi conturul foarte diferit al pieilor de feţe ;• deşeuri de tipar –manifestate la croirea reperelor diferite –ca tipar şi număr de mărime ;• deşeuri prin punţi –manifestate ca urmare a croirii distanţate a reperelor alăturate pentru asigurarea integrităţii contururilor acestoraşi, evitarea strivirii materialului sub acţiunea cuţitului;• deşeuri de calitate- datorate diferenţelor de calitate a pieilor.

Efectuare calculelor s-au facut într-o anumită ordine, aplicând relaţii de calcul cunoscute, care se regăsesc în schema logică alăturată, schemă ce permite elaborarea unui program în vederea normării consumurilor de piei , cu prelucrare automată a datelor . Parametrii de intrare pentru normarea consumului la piei de feţe sunt prezentaţi centralizat în tabelul de mai jos,înaintea căruia se gasesc aşezările reperelor de feţe şi căptuşeli ale modelului de bază. Aşezările s-au efectuat în programul Autocad 2003.

25

Aşezare căpută:

26

Aşezare carâmb:

27

Aşezare ştaif:

Aşezare căptuşeală exterioară carâmb:

28

Aşezare căptuşeală exterioară căpută:

Fa=95,21Antiglisor:

30

Acoperiş de branţ:

31

Aşezare trasaj:

32

Consum piele box faţă natural:Nr.crt. Număr

cod reper

Denumire reper

Număr repere similare în pereche

Aria (dm²) Aria paralelogramului(dm²)

Perimetrul(dm²) Factor de aşezare %Pentru

un reper

Reperelor similare în pereche

Pentru un reper


Pentru un reper


1 01 Căpută 2 0,81 1,62 1,07 2,14 1,5 3 75,702 02 Carâmb 2 0,25 0,5 0,28 0,56 0,67 1,34 86,093 03 Ştaif 2 0,32 0,64 0,35 0,70 0,81 1,62 90,384 04 Trasaj 4 1,3 5,2 1,3 5,2 5,2 10,4 100total 2,68 7,96 3 8,6 8,18 16,36

Consum meşina:

Nr.crt. Număr cod reper

Denumire reper

Număr repere similare în pereche

Aria (dm²) Aria paralelogramului(dm²)

Perimetrul(dm²) Factor de aşezare %Pentru

un reper


Pentru un reper


Pentru un reper


1 05 Căptuşeală carâmb

4 0,28 1,13 0,46 1,84 0,84 3,36 61,65

2 06 Antiglisor 2 0,3 0,6 0,31 0,62 0,7 1,4 95,963 07 Acoperiş

de branţ2 0,55 1,10 0,65 1,3 1,11 2,22 85,3

34

total 3,83 1,13 2,83 1,42 3,76 2,65 6,98

35

8.2Normarea consumului la înlocuitori de piele. Înlocuitorii de piele se livrează sub formă de metraj (suluri) dacă sunt fexibili ,de tip ţesături, piei sintetice sau sub formă de plăci când sunt rigizi, de tip: fibrotex , carton, talpă din fibre de piele, plăci din cauciuc. Aceste materiale se caracterizează prin uniformitate de proprietăţi: dimensiuni, grosimi, aspect şi lipsa defectelor. Pentru determinarea consumului de materiale înlocuitoare de piele se efectuează asezări practice ale reperelor în vederea stabilirii numărului de repere ce pot fi croite pe lăţime, respectiv lungimea materialului. Şi pentru aceste materiale, în vederea realizări variantelor de aşezare practică, se va respecta regula de bază a croirii care spune că : direcţia de maximă solicitare a reperului trebuie să corespundă cu direcţia de minimă deformare a materialului. După determinarea numărului de repere sau a numărului grupurilor de repere ce se pot obţine pe fiecare dintre cele două direcţii ale materialului se trece la calcularea normelor de consum luând în considerare dimensiunile materialului pentru care s-a făcut aşezarea şi numărul reperelor pe fiecare direcţie în parte. Calculul se face pentru fiecare reper, pe categorii de materiale,iar relaţiile de calcul sunt următoarele:

,)( 1

ll

lLn L

lL ∆∆+−

=−

rest ΔL2

2

1 ,)(

Bb

BlB rest

b

bBn ∆

∆∆+−

=−

În relaţiile de mai sus, termenii au următoarele semnificaţii:

nL- numărul de repere aşezate în lungime ; nB- numărul de repere aşezate pe lăţime ; L,B- lungimea, lăţimea materialului (mm); ΔL1,ΔB1- deşeu marginal la începutul croirii, egal pe cele două direcţii(5mm); l,b – lungimea, lăţimea reperului (mm); Δl,Δb – întrepătrunderea sau distanţarea reperelor pe lungime şi pe lăţime (mm); ΔL2,ΔB2- deşeuri marginale pe direcţia lungimii şi lăţimii, la terminarea croirii; ΔL2,ΔB2 trebuie sa fie mai mici decit lungimea unui reper, respectiv lăţimea sa. Dimensiunea pe lungime, L, se poate modifica astfel încăt sa se determine valoarea optimă cu relaţia : ( )mmnxLLOPTIM 50±= .

36

Norma de consum se poate calcula pentru fiecare reper cu relaţia :

••

= repdmnn

LBN

LB

optimc /

2max

Bmax=B+toleranţa admisă

Norma de consum pe pereche se determină înmulţind norma de consum pentru l reper cu numarul reperelor similare în pereche cu relaţia:

N cٰ =Nc ns ( dm²/per) Înlocuitorii sub formă de plăci se livrează în mai multe variante de dimensiuni.Pentru aceştia norma de consum pe reper se calculează astfel:

)/( 2 reperdmnn

BL

nn

AN

BLBL

placac •

•=•

=

Cunoscând norma de consum pe reper se stabileşte norma de consum pe pereche, înmulţind cu ns(număr repere similare în set ).

Nr. crt

Denumire reper

bgr

mmlgr

mmΔBmm

ΔLmm

nB gr

mmNL gr

mmΔB2

mmΔL2

mmNc

(dm²)1 Branţ 141 241 8 2 5 4 56 37 3,752 Întăritură de

branţ135 149 17 6 6 6,5 20 61 1,92

37

8.3 Normarea consumului de aţă. Pentru efectuarea calculului necesarului de aţă se porneşte de la precizarea tipului cusăturii de îmbinare a reperelor si a lungimii acesteia cunoscând că există`1 relaţii de calcul care permit determinarea lungimii de aţă consumată pentru efectuarea unui centimetru de cusătură. Astfel pentru cusăturile utilizate frecvent la îmbinarea reperelor de feţe şicăptuşeli se folosesc relaţiile:

- cusătură simplă cu două aţe:

ηδ •+= ∑ )22( inl

- cusătură zig-zag:

ηδ •++= ∑ )21

2(2

2in

nanl

În care: l- lungimea aţei pe un cm cusătură (cm); n- desimea cusăturii (paşi/cm); δ- grosimea materialelor care se îmbină (cm); a- amplitudinea cusăturii zig-zag (0.3cm); ŋ- coeficient dependent de elasticitatea aţei şi a materialului . Pentru îmbinarea reperelor confecţionate din piei de feţe, piei pentru căptuşeli şi materiale textile se va adopta valoarea η=0,92. La modelul proiectat se cunosc tipurile de cusături utilizate pentru îmbinarea reperelor de feţe şi căptuşeli; pe reperele superioare ca poziţie în îmbinare, copiate de pe planşa de proiectare la scara 1:1, se reprezintă cusăturile de îmbinare, se măsoară lungimea acestora, iar apoi se determină necesarul de aţă pentru efectuare tuturor îmbinărilor prin coasere cu aţă de aceleaşi caracteristici (natură şi fineţe). Se va folosi urmatoarea relaţie de calcul a normei de consum: sIci nLlN ••= (cm cusătură) În relaţia de mai sus, termenii reprezintă:l- lungimea aţei necesare pentru un cm cusătură (cm);L1- lungimea cusăturii”i” considerată (cm);ns- numărul de cusături”i” similare în pereche.Cusăturile de îmbinare între reperele de feţe şi căptuşeli se fac cu aţă confecţionată din fire PES de tipul aţă SINTROM, de fineţe în număr metric 60/3. La valoarea totală obţinută se adaugă un surplus de 11 % pentru pierderi tehnologice ,astfel încât consumul total de aţă pentru o pereche devine: N cٰ =1,1×Nc

Tabel 8.3.

38

Nr. Crt

Repere îmbinate prin coasere

Tipul cusăturii

Desime Sumă grosimi

Lungimea cusăturii (cm)

Lungimea aţei (1 cm de cusătură)

Număr cusături în pereche

Nc

(cm)

1 Căpută+ carâmb

Simplă cu 2 aţe

5 0,13 5,7 3,036 4 69,22

2 Căpută + ştaif

Simplă cu 2 aţe

5 0,13 7,1 3,036 4 86,22

3 Carâmb +ştaif

Simplă cu 2 aţe

5 0,13 7,1 3,036 4 86,22

4 Feţe + căptuşeli

Simplă cu 2 aţe

5 0,16 19,4 3,312 4 257,0


Simplă cu 2 aţe

5 0,16 5,9 3,312 4 78,16

576,8

Majorat cu 1,1%:

Total final:634,513 cm aţă.

8.4 Normarea consumului de adeziv.

39

Necesarul de adezivi se stabileşte pentru toate tipurile de îmbinări prin lipire utilizate la confecţionarea articolelor de încălţăminte proiectate, fie ele definitive sau provizorii,după cum urmează:

• lipire pe toată suprafaţa (ştaif, bombeu, talpă);• lipire discontinuă,cu depunerea adezivului în benzi egal distanţate sau în puncte ( căptuşeli interioare , acoperiş de branţ);• lipire cu depunerea adezivului în bandă de lăţime constantă( îndoirea marginilor, rezerva de tragere a feţelor).

Factorii care influenţează consumul de adezivi sunt următorii: tipul adezivului , concentraţia sa , natura solventului , volatilitatea şi densitatea acestuia, grosimea peliculei, aria suprafeţei pe care se face depunerea adezivului . Norma de consum a adezivului va fi reprezentată de masa substanţei uscate însumată cu masa solventului, cantitate la care se va adaugă un surplus de (5-10)% pentru acoperirea pierderilor tehnologice. Pentru calcularea consumului de adezivi , se folosesc următoarele relaţii:

,)( ssolvsuc nMMN ×+= (g/per.) ,sususu VM ρ×= (g/reper) ,psu AV δ×= ( g/reper) ,solvsolvsolv VM δ×= (g/reper)

,)100(

C

CVV solvsolv

−= (cm³)

,1,1 cc NN ×= (g/per.) Termenii din relaţiile de calcul au următoarele semnificaţii:

• Msu- masa substanţei uscate ,(g);• Msolv- masa solventului ,(g);• Ns- numărul de ungeri,la pereche• Vsu- volumul substanţei uscate,(cm³);• ρsu- masa specifică a substanţei uscate,(g/cm³);• aria suprafeţei reperului,pe care se face ungerea cu adeziv,(cm²);• δp- grosimea peliculei adezive uscate,(cm) • Vsolv-volumul solventului,(cm³);• ρsolv- densitatea solventului,(g/cm³);• C-concentraţia adezivului,(%);

Cunoscând tipul şi natura adezivilor adoptaţi pentru confecţionarea articolelor de încălţăminte proiectate, se vor alege valori concrete pentru caracteristicile acestora, după cum urmează :

• masa specifică,ρsu:- soluţie cauciuc natural =1,3g/cm³- solutie cauciuc sintetic policloroprenic=1,5 g/cm³- latex, aracet=1,1 g/cm³• grosimea peliculei uscate, δp:- lipire provizorie =0,10mm

40

- lipire de rezistenţă =0,15mm

• concentraţia adezivului, C- cauciuc natural =(12±1)%- cauciuc policloroprenic=(22-26)%- poliuretanic =(17±2)%- latex =(60±2)%- aracet =(50±2)%• densitatea solventului ,ρsolv:- benzina =0,879g/cm³- benzina +acetat etil+toluen(2/1/3)=0,870 g/cm³- acetat de etil =0,900g/cm³

-toluen =0,870 g/cm³ -acetona=0,796 g/cm³ Calculele se efectuează pentru fiecare reper ,apoi pentru pereche, cunoscând numărul reperelor similare în pereche,ns. Rezultatului obţinut pentru Nc i se adaugă 10 %.

41

42

Nr.crt Denumire repere îmbinate

Natura adezivului

A (cm²)

δ pel

(cm²)VSU

(g/cm2)ρSU

(g/m3)ns C% Vsolv

(cm3)MSU

(g)Msolv

(g)Nc

(g/reper)Nc (g/pereche)

1 Căpută+ carâmb

Soluţie cauciuc natural

5,7 0,01 0,057 1,3 2 11 0,46 0,074

0,4 0,948 1,04

2 Căpută + ştaif

7,1 0,01 0,071 1,3 2 11 0,57 0,092

0,5 1,32 1,45

3 Carâmb +ştaif

7,1 0,01 0,071 1,3 2 11 0,57 0,092

0,5 1,18 1,30

1 Căptuşeală carâmb + căptuşeală căpută

poliuretan

7,4 0,01 0,074 2,2 4 17 0,378 0,163

0,298

1,84 2,02

2 Capăt liber trasaj

0,5 0,01 0,005 2,2 4 17 0,025 0,011

0,019

0,12 0,132

3 Îndoirea marginii

7,1 0,01 0,071 2,2 4 17 0,34 0,15 0,29 1,82 2,01

4 Branţ+ întăritură

30,2 0,01 0,3 2,2 2 17 1,53 0,66 1,2 3,72 4,09

5 Branţ+ umplutură

1,58 0,01 0,15 2,2 2 17 0,76 0,33 0,6 1,86 2,04

6 Rezervă+ branţ

54,2 0,01 0,54 2,2 2 17 2,76 1,18 2,18 8,72 9,59

1 talpă+ ansamblu superior

Cauciuc policloroprenic

55,005

0,01 0,55 1,5 2 23 2,81 0,82 2,44 7,24 7,96

1 Ştaif rigid+ feţe

Aracet 38,7 0,01 0,387 1,1 4 60 0,258 0,42 0,2 2,48 2,72

Totaluri după natura adezivului.Soluţie cauciuc natural:3,79 g/pereche » majorat 10%:4,169 g/pereche;Poliuretan:19,89 g/pereche » majorat 10%:21,86 g/pereche;Aracet:2,72 g/pereche » majorat 10%:2,99 g/pereche;Cauciuc policloroprenic:7,96 g/pereche » majorat 10%:8,75 g/pereche.

43

8.5 Normarea consumului de elemente de îmbinare prin prindere.

Pentru efectuarea acestui calcul se pleacă de la stabilirea variantelor de îmbinare prin prindere utilizate ( cu caracter provizoriu sau definitiv) şi de la adoptarea tipului elementelor de prindere necesare: texuri, cuie, şuruburi sau scoabe. Se calculează lungimea elementelor de prindere în funcţie de grosimea materialelor care se îmbină, adăugând un surplus de lungime în vederea pătrunderii în corpul calapodului şi extragerea ulterioară la elementele folosite pentru îmbinările provizorii sau a nituirii vârfului la elemente de tip tex, folosite la îmbinări definitive.

a)Pentru elementele de prindere preformate, în funcţie de dimensiunea de lungime calculată se adoptă din STAS 281-81 elemente de dimensiune apropiată.

Necesarul de elemente preformate se calculează în unităţi de masă [kg], pentru 100 perechi, asigurând o rezervă de 20%. Pentru calculul lungimii elementelor de prindere preformate utilizate la îmbinări provizorii de tipul: cu texuri, îmbinare branţ pe calapod: )(,.int mmSSl riexep +Σ+= δ

epl - lungimea tijei elementului pentru prindere provizorie

exS - surplusul pentru extragere (1,5-2) mm

iδΣ - suma grosimii materialelor , (mm)

.int rS - surplusul pentru introducerea în corpul calapodului , (4 mm) Norma de consum se calculează cu formula : )/(2 perechebucatinN epc =

epn - număr de elemente de prindere necesare îmbinării provizorii pentru un picior

Pentru calculul lungimii elementelor de prindere preformate utilizate la îmbinări definitive, se foloseşte relaţia: ][. mmSl nitied +Σ= δ

Unde; edl - lungimea tijei elementului pentru prindere definitivă iδΣ - suma grosimii materialelor,(mm) .nitS -surplusul pentru nituirea vârfului (1,5-2)mm

Norma de consum va rezulta aplicând o formula de acelaşi tip cu formula anterioară: )/(2 perechebucatinN edc =

edn - numărul de elemente de prindere necesare îmbinării definitive pentru un picior. Necesarul de elemente de prindere preformate pentru realizarea îmbinărilor provizorii sau definitive se calculează, în final pentru 100 perechi, se adaugă 20% pentru pierderi tehnologice şi se transformă din bucăţi texuri în unităţi de masă (kg). b) La elementele de prindere formate de masină, de tip scoabe, se calculează lungimea sârmei necesară pentru formarea unei scoabe după care se înmulţeşte cu numărul de scoabe folosit la o pereche.

44

Se calculează lungimea de sârma necesară pentru 100 perechi, la totalul obţinut se adaugă 10% pentru pierderi tehnologice, rezultatul fiind exprimat în metri sârma/100 perechi sau kg sârma/100 perechi. La consumul de sîrma de scoabe pentru 100 perechi exprimat în metri se adaugă 10% pentru pierderi. Se consultă apoi STAS 889/1980, se adoptă sârmă rotundă cu diametrul de (0,8 0,03)mm pentru care masa teoretică a 1000 metri =3,949kg şi se calculează norma de consum de sârmă pentru scoabe în kg.

Tabel 8.5.

Nr.crt. Repere îmbinate

Tipul îmbinării Elemente de îmbinare folosite

Număr de elemente de prindere

1 Fixarea branţului pe calapod

Provizorie Texuri 6

2 Fixarea rezervei de tragere pe branţ

Definitivă Texuri 24

3 Fixarea încălţămintei la spate

Provizorie Cui Vagner 2

Texuri:led=1,8+2» led=3,8 mm; led=2+7,3+4» led =13,3mm;

Îmbinări provizorii: Se adoptă L=8» 0,137 kg/100 perechi; Majorat 1,1%»0,1507 kg/100 perechi;Îmbinări definitive: Se adoptă L=14»0,075 kg/100 perechi; Majorat 1,1%»0,0825 kg/100 perechi; Total:0,2332kg/100perechi.

45

9. Elaborarea schemei ierarhizate

Pentru fabricarea articolelor de încălţăminte proiectate se elaborează procesul tehnologic ce va fi compus din o serie de procese scurte care vor conţine toate operaţiile necesare începând de la debitarea reperelor componente, prelucrarea acestora, realizarea de subansambluri şi ansambluri, formarea spaţială, structurarea şi finisarea. Procesul tehnologic este condiţionat de sistemul de confecţie în care se realizează produsul. Particularitatea de principiu a procesului de fabricaţie a oricărui produs de încălţăminte constă în aceea că prezintă două ramuri ce se dezvoltă iniţial în paralel şi apoi se unesc, la un moment dat, alcătuind trunchiul comun care constituie procesul de formare spaţială, structurare şi finisare a produsului. În cadrul fiecărui atelier , activităţile se desfăşoară în conformitate cu procesul tehnologic care va fi întocmit. Pentru asigurarea desfăşurării continue a procesului de fabricaţie se impune a fi luate măsuri organizatorice referitoare la programarea lansării producţiei pe cele două ramuri paralele A si B, astfel încât ele să se reunească în acelaşi moment pentru ca procesul să se continue fară întrerupere pe trunchiul comun C. Cunoscând componenţa ansamblului superior , se poate întocmi schema structurală ierarhizată. Structura ierarhică oferă posibilitatea evidenţierii tuturor reperelor componente ale ansamblului superior şi al elementelor complexe ale acestuia, care vor rezulta din asocierea în diverse moduri a reperelor simple , individuale . În schema structurală ierarhizată se va reprezenta grafic succesiunea de asamblare a componentelor ansamblului superior (fie ele repere sau elemente).Reprezentare grafică schematică a structurii ansamblului superior pentru articolul care se proiectează tehnologic uşurează elaborarea tehnologiei sale de fabricaţie deoarece permite vizualizarea grafică a particularitaţilor sale constructive. În cadrul schemei structurale sunt incluse mai multe nivele ierarhice(simbolizate 0,I,II,...) care reflectă stadiul de execuţie a ansamblului superior la un anumit moment. Astfel, pe nivelul 0, aflat la baza structurii , este prezentată mulţimea reperelor componente ale ansamblului superior ,cu codul atribuit fiecăruia dintre acestea şi cu indicarea numărului de repere similare în pereche. Reperul, simbolizat R, se consideră ca fiind parte indivizibilă a ansamblului superior , croită dintr-o anumită categorie de material , a cărui formă şi dimensiune sunt impuse de tipul , modelul ansamblului superior şi numărul de mărime al articolului considerat. În structura ierarhică nivelul I este rezervat elementelor ansamblului superior,simbolizate E, considerand ca acestea se obţin prin asocierea a două , trei sau mai multor repere componente. Pe nivelul II sunt reprezentate părţi ale ansamblului superior sau chiar subansambluri, obţinute prin asamblarea reperelor şi elementelor în mai multe stadii de asamblare (1,2,....). Pe nivelul III ,defalcat şi el pe mai multe stadii , include asocierea părţilor sau subansamblurilor componente ale ansamblului superior, în succesiune logică impusă de varianta de model. Nivelul IV este dedicat , la modelele de complexitate redusă , reprezentării ansamblului superior complet , finisat .

46

În scopul elaborării schemei structurale ierarhizate a ansamblului superior în cazul concret al articolului de încălţăminte căruia i se întocmeşte procesul tehnologic se procedează iniţial la codificarea tuturor reperelor componente şi a elementelor ce rezultă prin simplă asamblare prin coasere a acestora .Aceste (repere si elemente)se înscriu pe nivelul 0 si respectiv I în cadrul schemei ierarhizate . Separarea stadiilor pe diferitele nivele ierarhice superioare ( II, III ), nu se face întâmplător , ci pe baza tabelelor întocmite anterior în care au fost preconizate variantele de asamblare prin coasere şi prin lipire provizorie a reperelor flexibile .

47

48

Nivelul 4

Nivelul 3

Nivelul 2

Nivelul 1

10. Elaborarea proceselor tehnologice pentru toate atelierele de fabricaţie pe baza schemei structurale ierarhizate şi a schemei procesului, particularizată pentru produsele proiectate

Consideraţii generale

Analiza schemei procesului tehnologic ce pune în evidenţă relaţiile dintre atelierele de fabricaţie a unui produs de încălţăminte permite separarea în proces a 4 etape distincte:

1. Obţinerea reperelor componente (flexibile şi rigide);2. Prelucrarea – asamblarea reperelor ;3. Formarea spaţială şi structurarea produsului , respectiv îmbinarea ansamblului

superior cu ansamblul inferior printr-un sistem de confectţie ;4. Finisarea produselor,C.T.C.,ambalarea. Fiecare etapă se desfăşoară în ateliere specifice , iar procesul de fabricaţie va fi elaborat în corelaţie cu schiţa de model , condiţiile tehnice de prelucrare şi asamblare a reperelor prin coasere,lipire,prindere,care au fost stabilite în capitolele anterioare. Procesul de fabricaţie va fi elaborat pentru modelul de bază proiectat constructiv sau variante de model. În atelierele de debitare a reperelor flexibile şi rigide se vor prevedea operaţii de ştanţare şi croire a tuturor reperelor din componenţa articolelor ,de marcare, de control, alcătuire a comisioanelor. Ansamblul superior va fi realizat prin procese în care succesiunea operaţiilor de prelucrare – asamblare va fi impusă de modelul feţelor şi de tipul căptuşelilor exterioare (libere sau prinse în cusături de îmbinare a reperelor de feţe), aşa cum rezultă din schema structurală ierarhizată întocmită anterior . Cusăturile utilizate vor fi cele adoptate anterior.Reperele rigide şi subansamblurile componente ale ansamblului inferior vor fi prelucrate şi structurate prin procese tehnologice în candrul cărora succesiunea operaţiilor şi felul acestora vor fi impuse de natura materialelor, tipul prelucrărilor şi variantelor de asamblare (preconizate şi acestea anterior , ).Formarea spaţială, tălpuirea, aplicarea tocului şi finisarea produselor vor avea un proces tehnologic impus de sistemul de confecţie adoptat şi de natura materialelor pentru talpă – factor care va diferenţia segmentul de finisare în cadrul procesului tehnologic în ansamblu. În atelierele de fabricaţie a încălţămintei , producţia se realizează în flux continuu. Pentru asigurarea continuităţii activităţii de producţie , în fiecare atelier de fabricaţie se vor prevedea operaţii de alimentare a locurilor de muncă cu materii prime , repere , semifabricate , operaţii de control şi de transport a reperelor şi semifabricatelor în depozite intermediare (de regrupare )sau, în final ,de transport a produselor în depozitul central de produse finite pentru expedierea la benefeciari. Deplasarea reperelor şi semifabricatelor în atelierele de producţie şi între acestea se face pe comisioane. Tot sub formă de comisioane se transportă şi produsele finite.

49

Modelul de bază

Atelierul 1Debitare repere flexibile:101.Alimentarea locurilor de muncă;102.Ştanţarea reperelor +marcare+însemnare;103.Ştanţarea reperelor de căptuşeli din meşină;104.Formarea stivei din neţesută;105.Desenarea conturului reperelor pe stivă;106.Tăierea stivei în bucăţi;107.Croirea reperelor din stivă;108.C.T.C.,împerechere,formare comisioane;109.Transport la atelierul de regrupare. Atelierul 2Atelierul de prelucrare ansamblare:201.Alimentarea locurilor de muncă;202.Subţierea reperelor;203.Montarea căputei cu carâmbul interior;204.Coaserea căputei cu carâmbul interior;205.Închiderea ştaifului;206.Montarea ştaifului pe ansamblul anterior;207.Coaserea ştaifului;208.Îndoirea marginii superioare a feţelor;209.Coaserea căptuşelilor carâmbilor pe linia mediană (zig-zag)210.Montarea căptuşelilor exterioare carâmbi şi căpută;211.Coaserea antiglisorului;212.Egalizarea benzii pentru trasaje;213.Realizarea trasajului; 214.Coaserea feţelor cu căptuşelile exterioare la partea superioară a carâmbilor;215.Îndepărtarea surplusului de căptuşeală;216.Montarea bombeului între feţe şi căptuşeli;217.Montarea ştaifului rigid;218.Preformare feţe la călcâi;219.Finisare (tăierea capetelor de aţă,retuşuri);220.C.T.C., împerechere ,formare comisioane;221.Legarea comisioanelor;222.Transport către depozitul de regrupare a ansamblului superior.

Atelierul 3Atelierul de debitare repere rigide:301.Alimentarea locurilor de muncă;302.Ştanţarea reperelor rigide;303.Formare comisioane;304.Transport către depozitul de regrupare repere rigide.

50

Atelierul 4Atelierul de prelucrare preasamblare repere ale ansamblului inferior:401.Alimentarea locurilor de muncă;402.Subţierea întăriturii de branţ;403.Însemnarea branţului pentru depunerea adezivului;404.Ungerea cu adeziv a branţului si a întăriturii de branţ;405.Uscare;406.Ungere II;407.Uscare;408.Suprapunere si presare;409.Preformare ansamblu;410.Formarea comisioanelor şi legarea lor;411Transport către depozitul de regrupare repere rigide.

Atelierul 5Atelierul de formare spaţială-structurare- finisare:501.Alimentarea locurilor de munca;502.Fixarea branţului pe calapod(3 texuri);503.Îmbrăcarea feţelor pe calapod şi condiţionare feţe;504.Fixarea înalţimii carâmbilor la spate (cui vagner);505.Tragerea rezervei în zona de vârf;506.Tragerea rezervei în zona de călcâi;507.Tragerea rezervei în zona de glenc;508.C.T.C. interfazic509.Călcare feţe;510.Scoaterea texurilor de fixare provizorie;511.Scămoşare,periere rezerva de tragere;512.Scămoşare talpă + periere;513.Ungere I cu adeziv a rezervei;514.Uscare;515.Aplicare umplutură;516.Ungere II cu adeziv a rezervei de tragere şi a tălpi;517.Reactivarea şi fixarea tălpii;518.Suprapunere talpă pe semifabricat;519.Presare-lipire talpă;520.C.T.C. interfazic;521.Odihnă;522.Scoaterea calapodului;523.Finisare,retuşare defecte,periere;524.C.T.C.,,împerechere;525.Ungerea si lipirea acoperisului de branţ;526.Ambalare individuala şi etichetare cutii;527.Ambalare colectivă;528.Transport către depozitul de produse finite.

51

11.Calcularea normelor de timp şi de producţie

Consideraţii generale

Pentru stabilirea numărului locurilor de muncă manuale şi manual mecanice şi al necesarului de muncitori care le deservesc în vederea realizării volumului de produse impus , este necesară determinarea normelor de timp şi de producţie la toate operaţiile din cadrul procesului tehnologic . Norma de timp (NT)- reprezintă timpul atribuit unui executant ( cu calificare corespunzătoare , care lucrează în ritm normal şi cu intensitate normală ) pentru executarea unei unităţi de produs , în condiţii tehnico – organizatorice precizate ale locului de muncă , în cadrul operaţiei respective. NT se exprimă în minute –om/pereche şi se compune din urmatoarele elemente : NT=Tpi+Top+Tdl+Tir, în care : (1) Tpi- timp de pregătire încheiere Top-timp operativ, compus şi acesta din: Top= tb+ta, în care : tb= timp de bază (2) ta= timp ajutător Tdl- timp de deservire a locului de muncă, alcatuit din: Tdl=tdo+tdt,în care: (3) tdo= timp de deservire organizatorică tdt= timp de deservire tehnică Tir= timp de întreruperi reglementate , format din: Tir=ton+tto, în care : (4) ton= timp de odihnă şi necesităţi fireşti tto= timp de întreruperi condiţionate de tehnologie şi organizarea muncii. Norma de producţie (Np)- reprezintă cantitatea de produse care se poate efectua de către un executant într-o unitate de timp (minut,oră, schimb), în condiţii precizate anterior. Normele de timp se pot folosi ca atare sau pentru stabilirea normelor de producţie , cunoscând că între norma de timp şi norma de producţie există urmatoarea relaţie: NP = 1/NT, perechi/minute-om (5)În cazul în care se impune determinarea normei de producţie pe schimb se va folosi relaţia: NP=Tm/NT, perechi/8 ore-om (6) Tm= durata schimbului de muncă =480 minute Cu ajutorul normelor de producţie se va calcula numărul locurilor de muncă pentru toate operaţiile din procesul tehnologic, în condiţii diferite ,specifice atelierelor de producţie ce se încadrează în cele trei etape ale procesului de confecţionare a încălţămintei :1. etapa de debitare a reperelor componente ;2. etapa de prelucrare – asamblare a reperelor componente;3. etapa de formare spaţială – structurare şi finisare.

52

Calcularea normelor de timp şi de producţie la operaţii de decupare a reperelor, pentru stabilirea necesarului de fortă de muncă şi utilaje.

Repere flexibile (feţe şi căptuşeli)

În structura normei de timp intervin mai multe componente : Top- este timpul operativ, în care executantul efectuează sau supraveghează lucrarile necesare pentru transformarea cantitativă şi calitativă a obiectelor muncii, efectuând şi acţiuni ajutătoare, cu componentele sale: tb- timp de baza – în care executantul efectuează sau supraveghează lucrarile pentru modificarea nemijlocită a obiectelor muncii; ta- timp ajutător –în care execută mânuiri ajutatoare necesare pentru transformari cantitative şi calitative. În cazul concret al decupării mecanice a reperelor flexibile, tb diferă in funcţie de tipul ştanţei utilizate, fiind de fapt o sumă de componente: tb1- deplasarea braţului rabatabil sau a podului şi ştantarea reperului cu ţinerea manetei după ştantare; tb2- deplasarea braţului rabatabil sau a podului şi ştantarea repereului, cu eliberarea manetei dupa ştanţare ; tb3- deplasarea braţului rabatabil şi executarea unei ştanţări suplimentare, când suprafaţa reperului este mai mare de 1,5dm²; tb4- taierea colţurilor dupa ştanţare (a punţilor).Pentru stabilirea timpului ajutător se au în vedere următoarele componente ale acestuia : ta1- aşezarea materialului pe butucul ştanţei şi reaşezarea în timpul ştanţării; ta2- timp ajutător dependent de suprafaţa reperului ; ta3- numărarea şi asezarea reperelor în cadrul comisionului ; ta4- legarea reperelor din comision.Aceste componente au valori precizate prin normative de timp.Celelalte componente ale normei de timp –Tdl, Tir, Tpi- se stabilesc în funcţie de valoarea lui Top- suma lor fiind egală cu 0,24 Top. Rezultă:

NT= 1,24 Top (minute –om/pereche)După stabilirea normei de timp se calculează norma de producţie pe un schimb , ca raport între durata schimbului (Tm=480 min.) şi norma de timp: NP= Tm/NT (per/8ore)Cu ajutoru lnormei de producţie astfel determinate se calculează necesarul de ştanţe: nc= Qf ×nf/NP, în care :Qf- volumul producţiei pe flux, (per/8 ore);Nf- numărul fluxurilor tehnologice în unitatea proiectată (nf=2).După rotunjirea valorii necesare se obţine na (respective numărul adoptat de ştanţe).

53

Valorile componentelor de timp care determină mărimea Top se vor extrage din normativele de timp elaborate în intreprinderi şi unificate pentru întregul sector de încălţăminte si vor fi prezentate centralizat in tabelul de mai jos.

54

Tabel 11.1.

Notă:01- Căpută02- Carâmb03- Ştaif04- Trasaj05- Căptuşeală carâmb06- Antiglisor07- Căptuşeală căpută

55

Nr Cod reper

A (dm2

)

ns

Valoare normată ta1

Valori normate (s/reper) Timp (s/pereche) Top Nt

min/ per

Nt

pers/ 8h

tb1 tb2 tb3 tb4 ta2 ta3 ta4 ta1 tb1 tb2 tb3 tb4 ta2 ta3 ta4 s min

1 01 0,81 2 0,7 0,567 3 0,5 8 0,55 0,5 1,31 6 1 15 1,1 1 90,95

1,51

1,64

292,68

2 02 0,25 2 0,7 0,175 1,5 0,5 5 0,55 0,5 0,35 3 1 10 1,1 1 3 03 0,32 2 0,7 0,224 2,5 0,5 6 0,55 0,5 0,44 5 1 12 1,1 14 04 0,12 4 0,7 0,082 1,5 0,5 4 0,55 0,5 0,33 6 2 16 2,2 2

1 05 0,28 4 0,7 0,197 2,5 0,5 4 0,55 0,5 0,79 10 2 16 2,2 2 49,5

0,82

0,89

539,32

2 06 0,29 2 0,7 0,203 2,5 0,5 4 0,55 0,5 0,4 5 1 8 1,1 1

1 07 0,42 2 0,7 0,294 2,5 0,5 5 0,5 0,4 0,58 5 1 10 0,9 1 18,4

0,30

0,33

1454,54

12.Stabilirea normelor de timp şi de producţie la operaţiile de coasere

Se foloseşte relaţia cunoscută : NT=Top+Tpi+Tdl+TirÎn cazul operaţiilor de coasere, în cadrul timpului operativ (Top), timpul de bază este suma a două componente :Tb1- timpul necesar pentru coaserea porţiunilor cu contur drept;Tb2- timpul necesar pentru coaserea porţiunilor cu contur curb. tb1=ldi×tdi tb2=lci×tci, in care :ld- lungimea cusăturii drepte ,în cm;td- timpul normat ,necesar realizării unui cm de cusătură dreaptă ,s/cm;lc- lungimea cusăturii curbe ,în cm;tc- timpul normat , necesar executării unui cm de cusătură curbă ,în s/cm;lc=R×φ(radiani),în care :R –raza de curbură a porţiunii curbe ,în cm ;φ – unghiul la centru ,în radiani. Pentru calcularea timpului de bază se porneşte de la fragmentarea fiecarei cusături în porţiuni drepte şi porţiuni curbe (asimilate cu arce de cerc)în vederea determinării prin măsurare a lungimii porţiunilor drepte ,a razei,a unghiului la centru, în grade ,iar apoi ,prin calcul a lungimii porţiunilor curbe. După aceasta ,pentru fiecare caz concret ce corespunde traseelor cusăturilor ,se extrag din normative de timp valori pentru td şi tc. Timpul ajutător, cea de a doua componentă a timpului operativ,se referă la timpul consumat pentru efectuarea diferitelor mânuiri necesare executării operaţiei de îmbinare prin coasere; acesta se stabileşte consultând normative de timp şi reprezintă o sumă de componente. După determinarea timpului de bază şi a timpului ajutător, prin însumare se calculează Top şi se exprimă în minute/pereche. În cadrul normei de timp ,suma componentelor Tpi, Tdl si Tir, la operaţiile de coasere, depinde de tipul maşinii de cusut utilizate; aceasta sumă de timpi se exprimă prin raport cu Top, aplicând un anumit coeficient de valoare diferită , dupa cum urmează : T pi+Tdl+Tir=K×Top,K=0,154-la maşini de cusut cu masa plană şi cu un ac,pentru cusături simple cu 2 aţe şi zig- zag;K=0,170- la maşini de cusut cu coloană şi un ac;K=0,200- la masini de cusut cu masă plană, cu două ace şi la maşini de cusut cu coloană şi cu două ace.Cunoscând tipul maşinii de cusut adoptate se poate calcula norma de timp NT(minute/pereche). NT=Top(1+K)Pentru stabilrea normei de producţie se va folosi relaţia: NP = Tm/NT=480/NT (perechi/8 ore –om)

56

Cu ajutorul normei de producţie se determină necesarul de utilaje (maşini de cusut ) nc şi na , în modul cunoscut: Nc= Qf/NP rotunjire → na Rezultatele obţinute pe baza valorilor extrase din normativele de timp ce vor fi consultate se prezintă sub formă centralizată, în formă tabelată.

57

Tabel 11.2.

58

Nr. crt

Repere ce se îmbină prin coasere

Trasee drepte Trasee curbe Nr. rep.

Total L Tc normat Tb2 Total tb

L (cm) ns td tb1 Raza φ π*φ /180

L(cm)

1 Căpută+ carâmb

5,7 4 0,6 13,68 - - - - - - - - 6,84

2 Căpută+ ştaif

0,8 4 1,6 5,08 5,2 37 0,64 3,32 4 13,28 0,6 7,97 17,7583,3 20 0,34 2,14 4 8,56 0,55 4,7

3 Carâmb + ştaif

0,8 4 1,6 5,08 5,2 37 0,64 3,32 4 13,28 0,6 7,97 17,7583,3 20 0,34 2,14 4 8,56 0,55 4,7


14,2 4 0,8 42,12 3 72 1,12 3,36 4 13,44 0,85 11,42 53,55

5 Antiglisor +căpt car

1,6 2 1,8 5,92 - - - - - - - - 5,92

6 Închiderea ştaifului

5,6 4 1 22,4 - - - - - - - - 22,4

7 Căpt car pe linia mediană

2,8 2 1,4 7,84 - - - - - - - - 7,84

Nr. crt

Denumire operaţie

Timpul necesar mânuirilor (s) ta (s) Total ta

(s)Tb (s) top Nt

min/perNp per/8h

simbol s/rep ns s min1 Căpută+

carâmbta1

ta8

ta13

ta14

ta23

ta25

0,513,622,100,850,470,6

222222

1,027,244,201,700,941,20 16,3 6,84 23,14 0,38 0,42 1142,86

2 Căpută+ ştaif

ta1

ta7

ta13

ta14

ta23

ta25

0,512,222,100,850,470,6

222222

1,024,444,201,700,941,20 13.5 17,758 31,26 0,52 0,57 842,10

3 Carâmb + ştaif

ta1

ta7

ta13

ta14

ta23

ta25

0,512,222,100,850,470,6

222222

1,024,444,201,700,941,20 13.5 17,758 31,26 0,52 0,57 842,10


ta1

ta7

ta12

ta23

ta25

0,512,225,430,470,6

22222

1,024,4410,860,941,20 18,46 53,55 72,01 1,20 1,308 366,97

5 Antiglisor +căpt car

ta1

ta8

ta13

ta15

ta23

0,513,622,101,670,47

22222

1,027,244,203,340,94 25,18 22,4 47,58 0,79 0,86 558,14

59

ta25 0,6 2 1,206 Închiderea

ştaifuluita1

ta8

ta13

ta23

ta25

0,513,622,100,470,6

222222

1,027,244,200,941,20

14,6 5,92 20,52 0,342 0,37 1297,297 Căpt car

pe linia mediană

ta1

ta8

ta13

ta23

ta25

0,513,622,100,470,6

222222

1,027,244,200,941,20

14,6 7,84 22,44 0,37 0,40 1200

ta1- luarea pieselor din cutie;ta7-fixarea pieselor sub picioruşul maşinii;ta8 – fixarea pieselor sub picioruşul maşinii fără asamblare;ta12 –scoaterea pieselor, tăierea aţelor şi retuşarea marginilor;ta13-scos piese din maşină şi tăiat aţe;ta14-oprire la întoarcerea pieselor, opriri simple la piesele montate;ta15-scoaterea piesei de sub picioruşul maşinii şi refixarea acesteia din alt loc pentru cusut;ta23-punerea pieselor în cutie;ta25-înregistrarea lucrului.

60

13.Calculul normei de timp şi de producţie la operaţii din cadrul atelierului de formare spaţială –structurare –finisare(F.S.F.)

În cadrul acestui atelier există o multitudine de factori care influenţează consumul de timp, factori care pot fi grupaţi astfel:Pentru operaţiile de formare spaţială:

• Modul de manipulare al calapoadelor;• Numărul de elemente de fixare a branţului pe calapod şi modul de

batere (manual sau mecanic);• Felul branţurilor,al tălpilor;• Tipul feţelor (căptuşite ,necăptuşite);• Natura adezivilor utilizaţi;• Modul de depunere a adezivilor pe repere (prin imersare sau ungere

manuala);Modul de fixare a semifabricatului in maşină;

• Tipul utilajelor folosite pentru tragerea vârfului ;• Modul de centrare şi de fixare al feţelor la spate;• Modul de tragere pe calapod (manual sau mecanic);• Modul de indepartare a surplusului rezervei de tragere;• Modul de ciocănire a incălţămintei (manual sau mecanic,cu role ,cu

vibraţii,etc.);• Modul de scoatere a incălţămintei din dispozitivul maşinii si de

depunere pe bandă.• Pentru operaţiile de tălpuire (structurare a produsului):• Modul de manipulare a semifabrcatului ;• Marimea rezervei de scamoşare, ungere, lipire;• Modul de asamblare a tălpii;• Tipul tălpilor (finisate ,nefinisate, cu ramă sau fără rama);• Modul de introducere a încălţămintei în maşină, dispozitiv;• Natura materialelor care se prelucrează prin scămoşare, şlefuire.

Pentru operaţiile de finisare:• Modul de manipulare a incălţămintei;• Numărul cuielor de fixare a tocurilor;• Varianta de fixare a tocului (manual sau mecanic);• Modul de aplicare a capacului de toc (lipire sau cu elemente de

prindere);• Modul de finisare (călcare ,vopsire, ceruire a marginii tălpii şi

tocului);• Natura materialelor din care se confeţionează tocul sau capacul de

toc;• Modul de scoatere din maşină sau dispozitiv si de depunere pe

bandă;• Numărul de inscripţii care se aplică – pe tălpi, acoperiş de brant

,cutii-prin ştampilare.

61

În vedera calculării normei de timp la operaţiile din cadrul acestui atelier se începe cu stabilirea timpului operativ, retinind la fiecare operaţie in parte doar activitaţile ajutătoare specifice care se execută in funcţie de factorii de influenţă enumerate anterior, activitati pentru care normativele de timp ce vor fi consultate prevăd un anumit consum de timp. Prin însumarea valorilor timpului de bază normat şi a timpilor ajutători consideraţi se obţine timpul operativ (Top) exprimat in secunde, transformat apoi in minute. Ţinând seama şi de celelalte categorii de timp cuprinse în norma de timp ,aceasta se va calcula cu relaţia: NT=Top(1+Tdl/100)(1+Ton/100), (1) în care: Tdl,Ton- componentele normei de timp,exprimate în %. Întrucit din normativele Tdl si Ton se extrag în minute , se va face transformarea lor în %, utilizând formulele: Tdl=Tdl/[Tm-(Tdl+Ton)]×100, în % (2) Ton=Ton/(Tm-Ton)×100,în % (3) În relaţiile anterioare termenii au urmatoarele semnificaţii şi valori: Tm-timp de munca =480min. Tdl,Ton- componentele normei de timp de deservire a locului de muncă, respectiv de odihnă şi necesităţi fireşti,în minute, conform normativelor de timp în vigoare. Înlocuind în prima relaţie valorile obţinute prin calcul, se va stabili NT, în min/per,iar cu ajutorul acesteia se vor calcula ,cu relaţiile cunoscute de acum , NP si nc. Prin rotunjirea necesarului de locuri de muncă calculate (nc) va rezulta na (necesarul de locuri de muncă adoptat, ca numere întregi). Pentru determinarea NT si NP la operaţiile din cadrul atelierului 5 de formare spaţială – structurare – finisare , se vor consulta fişele tehnice de calcul a normelor de timp pe operaţii cuprinse în anexa 1, iar valorile extrase şi calculate pentru NT si NP se centralizează în tabelele 13.1,13.2

62

63

Nr. crt

Denumirea operaţiei

Caract op

Nt Np Necesar forţă de muncă

Utilajul adoptat Caract utilajului Putere totală

Ga

nc na sex L B Putere kw

201

Alimentarea locurilor de muncă

m 0,6 800 1 1 b Cărucior 1000 800 - - 1

202

Subţierea reperelor

M 0,8 600 1,33 1(2) f Maşină de subţiat Fortuna model 3SE-FZ

730 550 0,6 1,2 1

203

Montarea căputei cu carâmbul interior

m 0,4 1200 0,66 1 f Masa de lucru 800 600 - - 0,99

204

Coaserea căputei cu carâmbul interior

Mp 0,42 1142,86 0,7 - Maşină de cusut PFAFF 141-5A

710 450 - - -

205

Închiderea ştaifului

Mp 0,4 1200 0,66 - Maşină de cusut PFAFF 141-5A

710 450 - - -

206

Montarea ştaifului pe ansamblul anterior

m 0,4 1200 0,66 2 f Masa de lucru 800 600 0,245 0,49 1,01

207

Coaserea ştaifului pa ansamblul anterior

Mc 0,57 842,1 1,05 1 f Maşină de cusut PFAFF 141-5A

710 450 0,245 0,245 1

208

Indoirea marginii superioare

M 0,6 800 0,95 1 b Maşină de îndoit USM RP 67 TE

800 600 0,4 0,4 1

209

Coaserea căptuşelii carâmbului pe linia mediană

Mp 0,37 1297,29 0,62 - Maşină de cusut PFAFF 141-5A

710 450 0,245 0,245 -

210

Montarea căptuşelilor exterioare

m 0,40 1200 0,66 1 f Masa de lucru 800 600 - - 1,28

211

Coaserea antiglisorului

Mp 0,80 558,14 1,43 1 f Maşină de cusut PFAFF 141-5A

710 450 - - 1

21 Egalizarea M 0,32 1371,4 0,58 1 b Maşină de 710 450 0,245 0,245 1,01

Nr. crt

Denumirea operaţiei

Caract op

Nt Np Necesar forţă de muncă

Utilajul adoptat Caract utilajului Putere totală

Ga

L B Puterekwnc na sex

501

Alimentarea locurilor de munca

m 1,2 400 2 2 B Cărucior 1000 800 - - 1

502

Fixarea branţului pe calapod

m 0,6 800 1 1 B Masa de lucru 800 600 - - 1

503

Condiţionare feţe

M 0,62 774 1,03 1 B Maşină de tras vârf prin lipire cu termoadeziv SVIT 02161/P2

990 1000 4,17 8,35 1,18

504

Tragerea rezervei în zona de vârf

M 0,8 600 1,33 1(2) B

505

Fixarea înalţimii carâmbilor la spate

m 1,4 342 2,33 3 B - - - - - 0,77

506

Tragerea rezervei în zona de călcâi

M 0,84 571 1,40 1(2) B Maşină de tras călcâi in tex SVIT 02146/P2

810 880 2 4 1

507

Tragerea rezervei în zona de glenc

M 0,8 600 1,33 2 B Maşină de tras în părţi prin lipire KAEV C473

550 890 1,64 3,28 0,86

508

C.T.C. interfazic

m 0,6 800 1 1 F Masa de lucru 800 600 - - 1

509

Călcare feţe M 0,9 533 1,50 2 B Suflător cu aer cald SVIT 104219/P5

580 610 1,2 2,4 1

65

510

Scoaterea texurilor de fixare provizorie

m 0,45 1066 0,75 1 B Masa de lucru 800 600 - - 1,25

511

Scămoşare, periere rezerva de tragere

M 0,9 533 1,50 1 B Maşină de scămoşat SVIT 04313/P3

895 960 3 3 1

512

Scămoşare talpă + periere

M 0,9 533 1,50 2 B Maşină de scămoşat SVIT 04313/P3

895 960 3 6 1

513

Ungere I cu adeziv a rezervei

m 1,2 400 2 2 F Masa de lucru 800 600 - - 1

514

Uscare M 0,6 800 - - - Uscător cu IR 1500 500 1,75 1,75 -

515

Aplicare umplutură

m 0,4 1200 0,66 1 F Masa de lucru 800 600 - - 0,66

516

Ungere II cu adeziv a rezervei de tragere şi a tălpi

m 1,2 400 2 2 F Masa de lucru 800 600 - - 1

517

Reactivarea şi fixarea tălpii

M 0,6 800 1 1 F Uscător cu IR 1500 500 1,75 1,75 -

518

Suprapunere talpă pe semifabricat

M 1,02 478 1,67 2 B Maşină de 66reset talpa KAEV C615

590 1100 1,1 2,2 0,84

519

Presare-lipire talpă

66

520

C.T.C. interfazic

m 0,6 800 1 1 F Masa de lucru 800 600 - - 1

521

Odihnă m 0,6 800 1 1 F Transportorul de odihnă

1500 1000

522

Scoaterea calapodului

m 0,6 800 1 1 B Masa de lucru 800 600 - - 1

523

Finisare ,retuşare defecte,periere

m 1,2 400 2 2 F Masa de lucru 800 600 - - 1

524

C.T.C. ,împerechere

m 0,6 800 1 1 F Masa de lucru 800 600 - - 1

525

Ungerea si lipirea acoperisului de branţ

m 1,2 400 2 2 F Masa de lucru 800 600 - - 1

526

Ambalare individuala şi etichetare cutii

m 1,2 400 2 2 F Masa de lucru 800 600 - - 1

527

527.Ambalare colectivă

M 0,6 800 1 1 F Masa de lucru 800 600 - - 1

528

528.Transport către depozitul de produse finite.

M 0,6 800 1 1 B Cărucior 1000 800 - - 1

To-tal

15m12M

22,23 36 39 32,73 0,92

67

14 Diversificarea modelului de bază

Necesitatea diversificări. Atât în sectorul confecţiilor textile, cât şi în cel al confecţiilor don piele realizarea de produse cu adresă precisă constituie o excepţie; marea majoritate a produselor se obţine in condiţiile în care nu se cunosc cu exactitate preferinţele beneficiarului direct.Aceasta face necesară diversificarea produselor, astfel încât să fie posibilă satisfacerea consumatorilor, în conformitate cu opţiunile lor. Produsele din piele şi înlocuitori, reprezentate prin încălţăminte, mănuşi, curele, poşete etc. constituie o mică parte din produsele utilizate de om în cadrul ansamblului vestimentar. Aceste produse, folosite în completare, deşi au un rol funcţional important, nu sunt de natură să determine linia ţinutei vestimentare, ele numai o susţin, fiind subordinate din punct de vedere stlistic acesteia. Dată fiind diversitatea produselor textile, produsele din piele şi înlocuitori vor trebui ca, prin modelele oferite, să dea posibilitatea cumpărătorului să-şi manifeste o preferinţă, în funcţie de nivelul cultural al fiecărui individ şi de personalitatea acestuia. La aceşti factori se asociază: necesitatea de a avea un anumit produs care să-l înlocuiască pe cel uzat şi posibilităţile financiare de achiziţionare. Prin urmare diversificarea produselor din piele şi înlocuitori este rezultatul acţiunii concentrate a mai multor factori:

diversificarea materiilor prime şi auxiliare,a tehnologiilor de obţinere a acestora, precum şi a tehnologiilor de confecţionare a produselor;

producţia fara adresă precisă, în condiţiile prognozării opţiunilor unui consummator ţintă;

existenţa la un moment dat pe piaţa vestimentară a mai multor curente şi linii; manifestarea dorinţei fireşti a fiecarui individ de a se deosebi de ceilalţi, de a-şi

pune în valoare personalitatea prin stilul vestimentar abordat. Procesul de diversificare reprezintă o componentă a procesului de design,astfel după etapa de de concepere a unui produs nou a fost definitivat se impune diversificarea acestei idei de produs. Tehnicile de diversificare urmăresc obţinerea unui numar suficient de modele în cadrul aceleaşi familii, modele care să fie supuse unei analize ce are ca scop definirea variantelor optime, atât pentru consumator cât şi pentru producător. Dezvoltarea ideii de produs prin divesificare porneşte de la premise că în etapa de concepere a modelului de bază au fost luate în considerare şi respectate criteriile generale: funcţionale,estetice, socio-economice şi tehnologice. Prin diversificare se operează la nivelul conceptului de model. Prin model se defineşte suma caracteristicilor de material, formă, culoare, componenţă, mod de detaliere-asamblare şi ornamentare, care diferenţiază obiectele de acelaşi fel sau din aceeaşi grupă. Dintre tehnicile folosite în diversificarea produselor de încălţăminte se amintesc:

combinarea materialelor de natură diferită sau care prezintă caracteristici superficial diferite;

dezvoltarea liniilor şi a formelor; dezvoltare prin ornamentare.

68

Diversificarea poate afecta întregul ansamblu al încălţămintei, obţinându-se produse cu un aspect diferit sau poate afecta numai anumite părţi din încălţăminte. În acest ultim caz, prin combinarea diferitelor tipuri de material, se poate obţine o varietate mare de modele. În realizarea ansamblului superior al încălţămintei se pot adopta modele la care feţele încălţămintei sunt alcătuite dintr-un singur reper sau din mai multe repere. Detalierea feţelor are în vedere mai multe obiective şi anume:

utilizarea pieilor naturale în conformitate cu caracteristicile lor fizico-mecanice şi cu solicitările la care sunt supuse reperele, atât în procesul de confecţionare cât şi în procesul de purtare;

utilizarea economic a suprafeţelor pieilor naturale; uşurarea procesului de formare spaţială, în concordanţă cu necesutăţile procesului

tehnologic; crearea posibilităţilor de combinare a diferitelor tipuri de material.

Această tehnică de diversificare permite obţinerea unui număr foarte mare de variante cu costuri reduse datorită faptului că se pastrează aceeaşi proiectare. Cea mai des întâlnită metodă de diversificare rămâne totuşi modificarea prin linie şi formă. Într-o primă fază, forma reperelor este concepută într-un mod căt mai simplu, pentru a se pune în evidenţă silueta calapodului, urmând ca, intr-o fază următoare, ansamblul superior sa sufere o serie de modificări printr-o detaliere din ce în ce mai accentuată. Procedeul de diversificare prin modificarea configuraţiei reperelor utilizează linia sub aspectele sale:dreaptă, frântă curbă, subţire-groasă, continuă-întreruptă etc. Modelele obţinute pot fi încadrate în aceeaşi familie, în condiţiile în care se respect o serie de condiţii:

folosirea unei structure comune pentru materialele ansamblului superior; păstrarea neschimbată a componenţei şi formei ansamblului inferior; pastrarea variantei constructive tip pentru ansamblul superior.

Diversificarea de model cuprinde o colecţie de 20 de modele pe baza modelului de bază. Tema colecţiei se numeşte ‘trasaje’. Pantoful decoltat de bază este un pantof confecţionat din piele natură ( feţe – box faţă natural, interior din meşină şi ţesătură impregnată ). După cum derivă şi din tema proiectului pantofi din colecţie prezintă ca, particularitate, un şnur din piele egalizat care, în cazul moodelului de bază se trasează de-a lungul marginii superioare a carâmbilor la o distanţă de 5mm faţă de marginea îndoită.Şnurul constituit din două bucăţi egale pornesc de la partea posterioară a carâmbilor trasându-se pe feţe la distanţe egale de câte 10 mm formănd pe linia mediană a căputei o fundă.ăcest model de bază al colecţie se dezvoltă utilizând acelaşi tip de şnur,prin diversificare obţinându-se pantofi decoltaţi întregi, sandale cu barete în partea posterioară a piciorului, sau pantofi în a căror alcătuire intră doar căputa şi ştaiful. La toate modelele marginile sunt indoite sau paspoalate pentru a oferi un mai bun confort la purtare şi mai ales pentru înfrumuseţarea marginii.La baza diversificării se observă că se utilizează atât diversificarea prin linie cât şi diversificarea prin formă a ansamblului superior, căt şi diversificarea elementului ornamental (trasajul).Se poate observa din fişele de model că acesta ocupă poziţii diferite şi au lungimi diferite în cadrul construcţiei.

69

15.Fişe de model şi caracterizările lor Modelul de bază(1)

Modelul de bază reprezintă modelul de pornire al colecţiei fiind cel mai simplu. Acesta este constituit din capută cu prelungire în exterior,carâmb interior si ştaif. Trasajul este paralel cusătura care îmbină feţele cu căptuşelile şi situate la aproximativ 5 mm de aceasta. În partea anterioară trasajul va forma o fundiţă.

70

Modelul 2

Modelul 2 este un model cu căpută asimetrică linia care se observă pe exteriorul căputei işi continuă aceeaşi aliură şi pe interior.Acesta este alcătuit din capută, vârf, carâmb interior şi ştaif. Trasajul urmăreşte linia de îmbinare a feţelor cu căptuşelile, în partea anterioară trasajul se continuă pană la linia de imbinare a căputei cu vârful apoi se continuă paralel cu linia de îmbinare.

71

Modelul 3

Modelul 3 este alcătuit din căpută, carâmb interior şi carâmb exterior, ştaif.Acest model prezintă o pensă pe carâmbul exterior perdendiculară cu linia de îmbinare a căputei cu carâmbul, la început se realizează o taietură care se coase cu o cusătură simplă cu două aţe (cusătură întoarsă), peste pensă se pun doua trasaje paralele cu linia de îmbinare. Încă două rânduri de trasaje sa realizează pe căpută tot paralel cu linia de îmbinare ducând la o căpută asimetrică.Între cele două rânduri de trasaje există un decalaj.

72

Modelul 4

Modelul 4 prezintă o pensă pe linia mediană pe o lungime de 20 mm, aici practicându-se o taietură care se închide cu o cusătură simplă cu doua aţe(cusătură întoarsă) şi peste care care realizeză trasajul format din două benzi. Acest model este compus din vârf, căpută şi ştaif.

73

Modelul 5

Modelul 5 este compus din vârf, căpută care la rândul este alcătuită din doua repere şi carâmb interior. Cele doua părţi a căputei se îmbină pe partea exterioară prin cusătură întoarsă peste care se realizează trasajul; căputa este asimetrică. Prelungirea căputei şi carâmbul interior se îmbină la spate cu o cusătură întoarsă.

Modelul 6

74

Modelul 6 este alcătuit din căpută şi carâmb interior, căputa la rândul ei are doua repere care se îmbină prin cusătură întoarsă şi peste care se realizează trasajul. Îmbinarea la spate între prelungirea căputei şi carâmbul interior se face tot prin cusătură întoarsă.

Modelul 7

75

Modelul 7 este un pantof închis, alcătuit din căpută, carâmbii (interior şi exterior) şi ştaif. Căputa prezinta pe toată marginea posterioară un tresaj paralel cu aceasta la o distanţă de aproximativ 10-15 mm de margine; deasemenea ştaiful prezintă un trasaj paralel cu linia de îmbinare a acestuia cu carâmbul exterior la o distanţă de 15 mm faţă de marginea reperului.

Modelul 8

76

Modelul 8 este alcătuit din căpută, carâmb interior,ştaif şi baretă. Pe căpută se gaseşte un trasaj perpendicular pe linia mediană (deci căputa este simetrică), la partea posterioară prezintă o deschizătură asemănătoare cu cea realizată la tăietura pensei peste care se pune bareta nemascând-o totuşi în totalitate. Pe baretă se realizează un trasaj simetric.

Modelul 9

77

Modelul 9 este tot un pantof închis, alcătuit din căpută, carâmbii şi ştaif. Acest model prezintă o pensă pe carâmbul exterior perdendiculară cu linia de îmbinare a căputei cu carâmbul, la început se realizează o taietură care se coase cu o cusătură simplă cu două aţe (cusătură întoarsă), peste pensă se pun doua trasaje paralele cu linia de îmbinare. Încă două rânduri de trasaje sa realizează pe o parte şi pe alta a căputei simetric faţăde linia mediană. Ştaiful prezintă un trasaj paralel cu linia de îmbinare a acestuia cu carâmbul exterior la o distanţă de 15 mm faţă de marginea reperului.

Modelul 10

78

Modelul 10 este decoltat în zona de ştaif, fixarea produsului pe picior realizându-se prin intermediul unei barete încheiate cu o cataramă.În alcatuirea modelului intra: varful care este prevazut cu trasaje pe ambele parţi laterale, căputa şi carâmbul interior.

Modelul 11

79

Modelul 11 este deasemenea decoltat în zona posterioară, este alcătuit din: căpută cu deschidere în zona metatarsienelor atât pe interior cât şi pe exterior, carâmb interior şi carâmb exterior.Pe carâmbul exterior se realizează tăietura pentru pensă, apoi peste ea trasajul. Fixarea produsului pe picior se realizeazâ prin intermediul unei barete încheiate cu o cataramă.

Modelul 12

80

Modelul 12 prezintă aceeaşi metodă de închidere în partea posterioară, cea cu cataramă, este alcătuit din vârf, căpută şi baretă. Căputa la rândul ei este alcatuită din doua părţi care se îmbină în partea laterală exterioară prin cusătură întoarsă perpendicular pe aceasta se realizează trasajul. În spatele decolteului căputei puţin ricat pe rist se asamblează bareta deja căptuşită, fixarea produsului pe picior realizându-se prin intermediul unei barete încheiate cu o cataramă.

Modelul 13

81

Modelul 13 este alcătuit din căpută, vârf, carâmb interior şi baretă. Căputa şi vârful sunt asimetrice, căputa prezintă si o prelungire care se ridica puţin pe zona de rist, iar zona unde aceasta işi schimbă curbura este mascată de baretă. Tot pe căpută paralel cu linia de îmbinare a acesteia cu vârful se realizează şi trasajul. fixarea produsului pe picior realizându-se prin intermediul unei barete încheiate cu o cataramă.

Modelul 14

82

Modelul 14 este un model tip sandal care prezintă goluri in zona de glenc, vârf şi un decolteu în zona metatarsienelor; fiind alcătuit din capută si ştaif. Căputa are două bucăţi care se îmbină prin cusătură întoarsă şi peste care se realizează trasajul.

Modelul 15

83

Modelul 15 este de acelaşi tip cu cel anterior, diferind totuşi forma decolteului din zona metatarsienelor. Pe linia mediană căputa prezintă o tăietură care va forma pensa, după închiderea pensei (cusătură întoarsă), se realizează trasajul.

Modelul 16

84

Modelul 16 este un pantof decupat care are doar căpută şi ştaif. Pe căpută se realizează un trasaj astfel încât să se obţină o căpută simetrică, iar pe ştaif trasajul este paralel cu toată margina exterioară a acestuia.

Modelul 17

85

Modelul 17 este asemănător cu modelul anterior, fiind alcătuit din căpută şi ştaif, pe căpută regăsindu-se acelaşi trasaj. Marginile căputei şi ştaifului sunt poaspoalate.

Modelul 18

86

Modelul 18 este alcătuit din căpută,vârf şi ştaif; ştaiful este poaspoalat, căputa este prevăzută cu un trasaj paralel cu margina îndoită a acesteia.linia de îmbinare între căpută şi vârf fac ca, acestea să fie asimetrice.

Modelul 19

87

Modelul 19 este deasemenea alcătuit din căpută şi ştaif,dar în acest caz ştaiful prezintă o altă formă. Căputa este prevazută pe partea exterioară cu o pensă, care după închidere este acoperită parţial de două trasaje.

Modelul 20

88

Modelul 20 este alcătuit din căpută,vârf şi ştaif; ştaiful prezintă aceaşi formă cu modelul anterior. Căputa la rândul ei este alcatuită din doua părţi care se îmbină în partea laterală exterioară prin cusătură întoarsă perpendicular pe aceasta se realizează trasajul. Linia de îmbinare a căputei cu vârful fac ca, acestea să fie asimetrice.

89

Căptuşeala exterioară, parte component a ansamblului superior, îndeplineşte funcţii importante atât în procesul de confecţionare a încălţămintei cât şi în cel de utilizare a acesteia:

• diminuează posibilitatea de rupere a feţelor în procesul formării spaţială prin preluarea unei părţi din efortul de întindere la care este supus semifabricatul;

• protejează suprafaţa dorsal a piciorului de presiunile ce pot apare în zona cusăturilor de îmbinare existente pe subansamblul exterior;

• evită contactul direct al piciorului cu reperele ale ansamblului superior;• îmbunătăţeşte proprietăţile igienice şi estetice ale încălţămintei;• previne deformarea feţelor în timpul purtării produsului, asigurând stabilitatea

formei spaţiale şi deci păstrarea în timpul purtării produsului, asigurând stabilitatea formei spaţiale şi deci păstrarea în timp a aspectului esthetic al produsului.

Căptuşelile pantofului decoltat de bază sunt de tipul ‘cu căptuşeli libere’ ,întâi se îmbină reperele de feţe obţinându-se subansamblul exterior al ansamblul superior, după care se îmbină căptuşelile exterioare obţinându-se subansamblul interior. Îmbinarea dintre feţe şi căptuşeli se realizează pe linia superioară a carâmbilor prin suprapunere dos la dos, căptuşelile fiind prevăzute cu rezervă de curăţare de 2 mm. Semifabricatele ce au o căptuşeală liberă prezintă o rigiditate mai mică în zona anterioară şi o capacitate de deformare mai mare decât semifabricatele cu căptuşeala fixată în cusăturile de imbinare a carâmbilor cu căputa. Căptuşeala modelului de bază este alcătuită din căptuşeala căputei, căptuşeală carâmb şi antiglisor. Căptuşeala căputei este realizată din ţesătură legătură panză impregnată. Căptuşeala carâmbilor se îmbină pe linia mediană a căputei prin cusătură zig –zag, iar în partea posterioară se îmbină cu antiglisorul prin cusătură simplă cu două aţe; atât antiglisorul cât şi căptuşeala căputei sunt realizate din meşină. Căptuşeala pentru modelul de bază se utilizează pentru modelele de pantof întreg de la modelul 1 până la 9(figura. 16.1), o mică excepţie făcând modelul 8 care are o pensă sub baretă aceasta păstrându-se şi la căptuşeli(figura 16.2). Pentru modelele 10, 11, 12, 13,(figurile 16.3,16.4,16.5) decoltate la spate căptuşeala este compusă din doua parţi care se îmbină pe linia mediană a căputei cu cusătură zig-zag,acestea prezintă unele mici diferenţe date de diferite decupaje în zona căputei. Modele formate din ştaif şi căpută sunt cuprind căptuşelă individual pntru fiecare(16.6,16.7,16.8,16.9). Toate căptuşelile sunt prevăzute cu rezervă de 5 cm.

90

Concluzii: Colecţia cuprinde 9 pantofi întregi, 4 pantofi decupaţi la spate si 7 pantofi decupaţi în zona de glenc. Cele 20 de modele se utilizează acelaşi tip de trasaj acesta putând fi obţinut cu ajutorul unor cuţite circulare montate pe un ax comun şi a unui cilindru trasportor care împinge materialul în zona de tăiere realizându-se fâşiile. Modul de realizare a ansamblului superior pentru modele obţinute prin diversificare conţine un număr de operaţii care sunt identice la toate modelele şi unele operaţii distincte care diferă de la model la model.Operaţiile identice alcătuiesc un bloc comun care va sta la baza realizării atelierului 2 de prelucrare asamblare repere flexibile. Blocul comun conţine următoarele operaţii:

• alimentarea locurilor de muncă;• subţierea reperelor;• închiderea ştaifului;• îndoirea marginii superioare a feţelor;• egalizarea benzii pentru trasaje;• realizarea trasajului;• coaserea feţelor cu căptuşelile;• îndepărtarea surplusului de căptuşeală;• finisare;• control ethnic de calitate;• legare comisioane;• transport ătre depozitul de regrupare.

Din punct de vedere al ordinii îmbinării reperelor şi în funcţie de numărul şi forma reperelor component a fiecărui model se mai găsesc următoarele opetaţii:

• operaţii de coasere la maşina plană(carâmb cu căpută, carâmb cu ştaif,bandă, două repere ale căputei, căpută cu ştaif);

• operaţii de coasere la maşina cu coloană;• operaţii de montare a bombeului şi a ştaifului rigid(excepţie făcând modelele 10,

11, 12, 13, acestea fiind decupate în zona de ştaif având doar bombeu şi modele 14 şi 15 care prezintă decupaje în zona de vârf având doar ştaif;

• preformare la spate pentru modele prevăzute cu ştaif rigid. În ceea ce priveşte căptuşelile se poate evidenţia încă un bloc comun secundar la

pantofii întregi de la modelul 1 pana la modelul 9 inclusiv,acesta cuprinzănd următoarele operaţii:

• coaserea căptuşelilor carâmbilor pe linia mediană(zig-zag);• montarea captuşelilor exterioare carâmbi şi căpută;• coaserea antiglisorului.

Pentru modelele 10, 11, 12, 13, (decupate în zona de ştaif) căptuşelile prezintă o singură operaţie şi anume: coaserea captuşelilor exterioare pe linia mediană a căputei. Pentru celelalte modele 14-20 avem următoarele operaţii:

• coaserea căptuşelii căputei pe căpută ;

91

• coaserea căptuşelii ştaifului pe ştaif. Acest tip de diversificare prin linie şi formă,chiar şi a elementului ornamental, prezintă o bună utilizare a spaţiului şi a utilajelor (care au fost calculate pentru modelul de bază); spaţiul datorită faptului că, numărul de operaţii realizat pentru fiecare model se încadrează în limite restrânse, iar utilajele utilizate sunt aceleaşi pentru toate modelele:

• maşina de subţiat;• maşina de cusut cu masă plană;• maşina de cusut cu coloană;• maşina de îndoit;• maşina de preformat feţe la călcâi;

Dintre maşinile de cusut cea utilizată la cele mai multe din operaţii este maşina plană ceea ce măreşte considerabil productivitatea muncii pe bandă.

92

Bibliografie:1.Gabriela Mălureanu, Aura Mihai- Bazele proiectării încălţămintei, Editura “Performantica”, Iaşi, 20032.Aura Mihai, Antonela Curteza- Design-ul produselor din piele, Editura “Performantica”, Iaşi, 20053.Rodica Silvia Volocariu,Liviu Mărcuş, Cornelia Ionescu Luca- Îndrumar pentru lucrări practice şi proiect la disciplina PROCESE DE FABRICAŢIE ÎN INDUSTRIA CONFECŢIILOR DIN PIELE I, Editura Pim Iaşi, 20074. Rodica Silvia Volocariu,Liviu Mărcuş- Îndrumar pentru lucrări practice şi proiect la disciplina PROCESE DE FABRICAŢIE ÎN INDUSTRIA CONFECŢIILOR DIN PIELE II, Editura Pim Iaşi, 2007

93

49312691 proiectarea unui pantof decoltat

Documents