46343940 puterea eugen ovidiu chirovici

8/3/2019 46343940 Puterea Eugen Ovidiu Chirovici

1/346

ARGUMENT

Pe la inceputul anilor 2000 ma aflam

impreuna cu un bun amic la un seminar de studiiavansate la Academia de Studii Economice din

Bucuresti. Celor cam doua duzini de tineri

economisti participanti le-a fost pusa

urmatoarea intrebare: Cine conduce lumea?, fara

o limitare a variantelor de raspuns.

Intrebarea a provocat rumoare si o

oarecare stanjeneala. A durat cam o jumatate de

ora pana ce foile continand raspunsurile

(nesemnate) au inceput sa fie asezate pe catedra

din lemn innegrit de vreme. Raspunsurile sunau

cam asa: SUA, FMI&Grupul Bancii Mondiale

(asimilate mental cam tot cu America), Uniunea

Europeana, Serviciile Secrete (fara a fi vreunul

nominalizat in mod special).

Desi TOTI se considerau buni crestini,niciunul nu a raspuns ca lumea e condusa, de

pilda, dupa un plan divin. Locul si interlocutorii

au redus apetitul celor care cred - si nu am nici o


2/346

indoiala ca sunt cu duiumul - ca, dincolo de

aparente, lumea este condusa de tot soiul de

grupuri oculte, materializate (in functie decultura, apetit pentru lectura sau convingeri) fie

in crima organizata, fie in societati de tipul

Francmasoneriei sau a Grupului Bildenberg, fie

chiar de civilizatii extraterestre mult mai

avansate tehnologic si care ne supravegheaza ca

pe un musuroi de furnici.

Condeieri conspirationisti de tipul Jan

Van Helsing (1) isi au admiratorii lor, inclusiv

in Romania. Intrebarea este, natural, retorica,

dar raspunsul nu este deloc simplu. Sau exista

unul foarte simplu: lumea nu este condusa deNIMENI. Avem presedinti, guverne,

parlamente, generali si miliardari - nimeni nu

conduce in mod special o arie mai importanta

decat aceea geografica, trasata de niste granite

nationale.

Dar nici un participant nu a raspuns in

acest fel. Toti suntem convinsi ca undeva, la o

scara mai mare sau mica, se exercita acel gen de


3/346

influenta a evenimentelor asimilat in general cu

actul de conducere si ca acest fenomen nu este

intotdeauna ceea ce pare sau nu neaparat ceicare sunt in lumina reflectoarelor si conduc in

mod efectiv.

Sunt oameni care detin genuri mai

sofisticate de putere, iar cei care detin puterea -

orice gen de putere: politica, financiara,

simbolica, etc- si-o exercita asupra celor din jur,

adica ii conduc.

Deci o abordare serioasa a subiectului

comporta mai multe paliere de discutie, care se

ramifica in mod necesar. Putem vorbi de o

conducere la nivel global? Asta ar insemna ca

persoane/grupuri/natiuni/institutii sunt capabile

sa exercite puterea la acest nivel.

Sau putem vorbi de o complicata retea

de influente globale/regionale/locale din

echilibrul/dezechilibrul carora se naste, pana laurma, ceea ce vedem cu totii, adica un anumit

curs al evenimentelor? Care este raportul intre

puterea individuala si aceea institutionala?


4/346

Mai precis cat de "sefi" sunt cei care

sunt legitimati ca atare si cat sunt la randul lor

tributari puterii launtrice rezervate birocratiilorincolore si inodore pitite in maruntaiele

institutiilor pe care, teoretic, le conduc? Ce

reprezinta puterea formala si ce reprezinta

puterea informala?

Ce diferente exista intre modul in care se

exercita, public sau in culise, cele doua feluri de

putere? Si cum putem defini puterea in lumea

contemporana? Nu exista "putere in sine", ea se

poate defini perceptibil doar in raport cu

efectele pe care le produce.

Un om potetial puternic, dar care nu-si

exercita aceasta putere este asemenea unui

sportiv care evita Olimpiada, desi ar fi un

potetial medaliat cu aur, argint sau bronz. Care

sunt limitele - umane - ale puterii si cum

interfereaza intre ele zonele capabile, fiecaredintre ele, sa exercite un anume soi de putere?

Ce se intampla atunci cand o zona de putere -

militara, de pilda - are un alt punct de vedere


5/346

asupra modului in care ar trebui sa decurga

lucrurile, intr-un domeniu strategic, decat o alta,

sa zicem financiara?Cine are sanse mai mari pentru a-si

impune, in final, punctul de vedere? Daca

definim puterea ca posibilitatea a stabili

obiective si a influenta cursul evenimentelor in

asa fel incat sa se ajunga la materializarea lor,

merita sa ne intrebam daca cei care ne conduc,

intr-un fel sau altul si exercitandu-si influenta pe

arii mai intinse sau mai mici, nu au nevoie, in

mod automat, de o etica a puterii si, de ce nu, de

o morala a puterii. Cum spunea Popper (2),

libertatea mea de a da cu pumnul se opreste lanasul celuilalt.

Dar tribul Hutu din Rwanda (3) nu l-a

citit, cel mai probabil, pe Popper, asa ca a

macelarit cu nonsalanta un milion de

apartinatori ai etniei Tutsi, sub ochii uneicomunitati internationale aparent neputincioase.

Daca ASA CEVA SE INTAMPLA, nu este oare

o dovada ca evenimente/miscari/cutremure


6/346

umane de o amploare uneori infricosatoare se

produc PUR SI SIMPLU, sau descoperim o

logica cinica si infricosatoare in spatele lor?!Cum decriptam si incadram in acelasi sistem

coerent al lumii contemporane sistemul de

asigurari medicale al Canadei, de exemplu, si

purificarea etnica din fosta Yugoslavie sau

macelul din Rwanda? C

um se exercita puterea asupra

cetateanului din Suedia sau Statele Unite ale

Americii si cum asupra celui din Uzbekistan sau

India, toti traitori pe aceeasi Planeta, fiinte

umane egale (teoretic) in drepturi? Exista mai

multe "lumi" - celebra sintagma a anilor '60,"lumea a treia", a fost inventata de un jurnalist -

cu reguli proprii si atunci (inca) nu putem vorbi

de o putere/conducere reala capabila sa-si

canalizeze sinergiile la nivel global?

Cu alte cuvinte, pletosii antiglobalistiarunca in tinte false cu rosii la reuniunile G-8

(4) sau ale Fondului Monetar International

(5)? Exista viziuni/strategii de acest tip sau totul


7/346

este o intamplare si un joc de forta in care cei

care detin felurite parghii ale puterii isi impun

deciziile celor care nu le detin, mai mult sauputin contondent, mai mult sau mai putin fatis,

sub varii pretexte sau invaluite in diverse

ideologii/convingeri/motivatii religioase, etc?

Exista un scop IN SINE al puterii - cu

alte cuvinte, singura motivatie pentru

exercitarea puterii este perpetuarea ei prin orice

mijloace - sau intotdeauna puterea este insotita

de scopuri mai sofisticate? Singura diferenta

intre desfasurarea de forte pentru ca dl. Bill

Clinton, de exemplu, sa castige al doilea mandat

de Presedinte al SUA si crimele comise dedictatorul dominican Trujillo (6) pentru a se

mentine la putere a constat doar in MIJLOACE

si nu si in SCOPURI, in primul rand?

Nu exista, cu alte cuvinte, o diferenta

intre puterea dobandita de primul, in modlegitim si aceea perpetuata in mod criminal de

cel de-al doilea? Aparent, Trujillo detinea o

putere de facto mai mare in micul sau "regat"


8/346

din Caraibe decat presedintele american, care

trebuia sa-si imparta puterea cu un Congres in

care opozitia politica avea o reprezentantaconsistenta, cu o Justitie independenta, cu o

constelatie de lobby-uri puternice, cu un

Pentagon si o Comunitate de Informatii care

uneori se comporta ca state in state.

De fapt, dictatorul era prizonier in

imperiul groazei pe care-l construise el insusi -

cu un semnificativ si regretabil moral sprijin din

partea unei Americi speriate de comunism - pe

cand puterea domnului Clinton, chiar cu

ingradirile ei constitutionale, era extrem de

potentata de faptul ca reprezenta cea mai mareforta la nivel global, SUA.

Pentru cei care o cunosc, puterea nu este

doar un labirint, ci si o sarada, uneori. Vom

incerca sa mergem impreuna prin acest labirint

complicat si sa gasim raspunsul cat mai precis laghicitoare. (Autorul).

CE INSEAMNA PUTEREA?


9/346

Scriam in "Argument" ca a vedea cine

conduce lumea trebuie sa punem reflectoarele

pe cei care detin puterea: ei, mai mult sau maiputin, asa cum vom vedea, conduc lumea. Cine

detine, asadar, puterea?

Daca acceptam definitia puterii ca fiind

capacitatea de a stabili obiective/decizii si de a

asigura implementarea lor practica, avem deja

doua componente - posibile - ale puterii. Ele pot

fi cumulate sau nu. Trebuie sa operam si o

distinctie intre INFLUENTA si PUTERE.

Sa luam doua figuri proeminente ale

istoriei: Vladimir Ilici Lenin si Jean Jacques

Rousseau. "Contractul social" al lui Jean

Jacques Rousseau (7) si ideile promovate de

acesta prin celelalte lucrari ale sale au insufletit

"secolul luminilor" si au influentat decisiv noua

pradigma sociala, politica si economica inFranta, reverberand mai apoi in intreaga Europa

si nu numai.


10/346

Prin urmare putem afirma fara rezerve ca

viziunea acestui mare ganditor a reprezentat o

forma de putere asimilabila doar cu PRIMAparte a definitiei: capacitatea de a stabili

viziuni/strategii/obiective. Dar Jean Jacques

Rousseau a avut o viata mai degraba chinuita,

fiind un semimarginal dupa stadardele timpului

si nu a condus nici macar o pravalie in Halele

Parisului.

A murit sarac si uitat, cel mai probabil in

urma unui act suicidar.

Lenin (8) a stiut nu doar sa forjeze

marxismul dupa propriile-i obiective si viziuni,

dar dincolo de opera scriitoriceasca -

coplesitoare mai degraba prin cantitate decat

prin calitate - a participat activ la o revolutie, a

trimis la plimbare opozitia politica abia

infiripata, a purtat un razboi crancen cu fortele

albgardiste (pe care l-a castigat), a inceput"exportul de revolutie" care demonstra ca in

pofida pacii incheiate cu puterile centrale Rusia

nu renunta la ambitiile imperiale (le da doar alta


11/346

aparenta ideologica) si a reusit, de bine, de rau,

sa controleze imensul aparat de stat nascut din

cenusa tarismului si biroul politic foarteeterogen al partidului devenit unic.

Asadar, Lenin nu doar a stabilit

obiective (prima parte a puterii), dar a si avut

capacitatea de a asigura, activ si personal,

punerea lor in practica. Lenin a fost, asadar, un

personaj mult mai puternic decat Jean Jacques

Rousseau si doar trecand aceasta putere prin

filtrul consecintelor in plan moral si etic al

doilea ramane un personaj "pozitiv" al istoriei

moderne in vreme ce primul concureaza la titlul

deloc ravnit ca unul dintre cei mai maricriminali ai istoriei contemporane.

Scriam ca trebuie sa facem o distinctie

intre putere si influenta. Am dat exemplul lui

Jean Jacques Rousseau si cel al lui Lenin. Dupa

aparitia, in Germania, a "Suferintelor tanaruluiWerther" a lui Goethe (9), a urmat un val de

sinucideri. O gramada de tineri au citit romanul


12/346

pipaind praselele unui pistol cu cremene si apoi

si-au zburat creierii.

Deci Goethe a exercitat - fara voie,macar din acest punct de vedere, natural - o

influenta covarsitoare in epoca, la fel ca Charles

Dickens (10) in epoca victoriana in Anglia sau

Mark Twain (11) in tinerele SUA. Au modelat

caractere si moduri de-a gandi. Au fost niste

formidabili lideri de opinie, dupa o formulare

moderna.

Influenta pe care au exercitat-o asupra

contemporanilor a fost fara indoiala mai

importanta decat a multor lideri militari, politici

sau financiari. Insa aceasta influenta nu s-a

convertit niciodata in putere, sau in nicio forma

de putere acceptabila. Revenind la vremurile

mai recente, un asemenea lider de opinie - chiar

dincolo de hotarele tarii sale - a fost Andre

Malraux (12).Malraux a fost nu doar un geniu

scriitoricesc si autor al unor senzationale

memorii,ci si un personaj care a nutrit


13/346

convingeri politice pe care nu a ezitat sa le

propage prin intermediul operelor sale, inclusiv

prin cele de fictiune.A fost apoi ministru si a inventat

oarecum ecologia provocand un scandal prin

decizia lui de a curata monumentele Parisului. A

fost, prin urmare, un personaj care, comparativ

cu cei enumerati anterior din aceeasi bransa, la

un moment-dat si-a convertit influenta intr-o

forma - nu neaparat spectaculoasa, ce-i drept -

de putere.

Si aici formulam o intrebare necesara:

insotind definitia de mai sus, cate forme de

putere au existat de-a lungul istoriei si/sau in

lumea de astazi? Cum s-au nascut, cum au

interferat unele cu celelalte si ce mutatii au

suferit (daca au suferit) de-a lungul timpului?

In general sunt acceptate trei forme de

exercitare a puterii: puterea militara (fortacoercitiei si garantiile de securitate), puterea

economica (capacitatea de a poseda, genera si

aloca resurse materiale) si puterea


14/346

simbolica (cea mai sofisticata dintre formele de

putere).

Aceste diferite forme de putere aufost/sunt exercitate de strategi si tacticieni si

impartite in varii proportii intre acesti detinatori

ai puterii.

Puterea poate cumula la un moment dat

TOATE cele trei forme de manifestare (nu maiexista cazuri astazi, dar au existat in istorie si ne

vom referi la ele) sau cele trei componente pot

interfera, in varii proportii, intr-un mod

constructiv sau distructiv (o forma diminuand-o,

nu potentand-o, pe cealalta, adica un soi de

"canibalism" al puterii care si-a avut rolul sau

important si benefic in devenirea umana). Sa le

analizam pe rand.

PUTEREA MILITARA

Este aparent cea mai veche si cea mailesne de inteles forma de putere: capacitatea de

a-ti impune obiectivele prin violenta, pe de-o

parte, si a oferi - in schimbul unor avantaje,


15/346

fireste - garantii de securitate celor care nu detin

putere militara si se simt amenintati, intr-un fel

sau altul, de potentiala violenta a altor subiecti.

Intr-o lume lipsita de amenintari de o

natura sau alta, puterea militara ar fi inutila. De-

a lungul istoriei, daca niciun individ nu ar firavnit la bunul altuia si daca niciun trib nu l-ar fi

amenintat pe celalalt, puterea militara incipienta

nu s-ar fi nascut si nu ar fi dezvoltat uluitoarele

capacitati de astazi.

Dar faptul ca printre primele artefacteumane descoperite se afla in egala masura

unelte si arme, iar starea de conflict a insotit

cvasipermanent istoria umanitatii demonstreaza

limpede ca puterea militara a fost, probabil,

prima forma de putere nascuta de omenire,

indiferent de arealul geografic in care s-amanifestat.


16/346

Fiinta umana este, probabil, din motive

asupra carora oamenii de stiinta inca

reflecteaza, cea mai conflictuala fiinta de pePlaneta si din intreaga istorie a acesteia. A

existat probabil mereu o dorinta intrinseca a

unor indivizi de a-si exercita

influenta/dominatia/puterea asupra altora si o

dorinta a celor opresati de a lupta prin varii

mijloace impotriva acesteiinfluente/dominatii/puteri.

Omul este, dupa definitia lui Aristotel,

"un animal politic", "zoon politikon", dar este si

un "animal" teribil de inteligent si conflictual.

Mitul lui Cain si Abel sau cel egiptean al luiOsiris si Seth demonstreaza cu prisosinta acest

lucru: capacitatea fiintei umane inca din zorii

existentei sale de a-si exercita din varii motive,

uneori greu de deslusit, violenta asupra

semenilor pana in forma cea mai grava a

acesteia, omorul.

Istoria primelor "imperii" (punem

ghilimele pentru ca erau reduse ca dimensiune


17/346

comparativ cu ceea ce omenirea avea sa nasca

odata cu Imperiul Persan, Imperiul Roman sau

Imperiul Chinez) este o istorie a unei violenteimpinse la extrem.

Sumerienii, asirienii sau babilonienii se

comporta asemenea unui musuroi de termite

asasine pornite la atac. Nu exista - din ceea ce a

ramas scris - un scop religios, ideologic sau nici

macar economic in exercitarea violenta a puterii

militare a acestor populatii asupra vecinilor.

Puterea militara pare un scop in sine,

menita doar a demonstra forta liderilor care

conduceau aceste masinarii de lupta. Supunerea

totala sau anihilarea pareau unicele alternative.

Pana si birurile sau "donatiile" ("darurile" catre

conducatorul asimilat cu un zeu) par sa fi avut

mai degraba un caracter simbolic decat unul

propriu-zis economic (menit sa mentina intacta,

uman si logistic, masina de lupta).O caracteristica a puterii militare in zorii

ei a fost completa anihilare a celorlalte forme de

putere: cea economica si cea simbolica. Seful


18/346

militar era si detinatorul virtual al tuturor

bunurilor celor care intrau in sfera lui de

influenta (deci cumula, macar teoretic/juridictoata puterea economica in egala masura) si era

seful nemijlocit al celor care detineau puterea

simbolica (preotii unui cult dominant sau al

diferitelor culte).

Regele/imparatul, adica seful militar, era

si Marele Preot sau il subordona total pe acesta.

Printre primele legi din istorie sunt si

cele impotriva vrajitoriei, adica impotriva

urmasilor directi ai samanilor tribali, cei care, la

nivelul comunitatilor restranse, exercitau

puterea simbolica. Printre primele acte, asadar,

ale celor deveniti lideri militari a fost aceea de a

"canibaliza" orice alta forma embrionara de

putere.

Puterea initiala era caracterizata de

primitivism si violenta extrema. Singura"drama" a lui Ghilgames (13) este aceea ca nu

este nemuritor, deci inexorabila degradare


19/346

biologica il impiedica sa-si perpetueze, potential

la nesfarsit, nemasurata sa putere.

Si acest gen de putere a suferit mutatiifundamentale de-a lungul timpului si a inceput

sa interfereze intr-un mod complet diferit cu

celelalte doua forme, in moduri care au fluctuat

in istorie, prin flux si reflux.

Dar istoria Imperiului Otoman, de pilda,a URSS in vremurile contemporane sau a celui

de-al treilea Reich german demonstreaza ca in

varii circumstante, cei care doresc puterea

absoluta se "rafuiesc" in primul rand cu

detinatorii celorlalte forme de putere, dupa un

model ramas intact.

Sultanul era detinatorul de jure al tuturor

bunurilor otomanilor (ei "detineau" tot ceea ce

detineau prin vointa sultanului) si subordona de

facto clerul islamic, bolsevicii au prigonit

Biserica si au inlocuit procesiunile religioase(forma vizibila de exercitare a puterii simbolice)

cu marile manifestatii comuniste (icoanele

purtate la procesiuni au fost inlocuite de


20/346

portretele liderilor rosii) si la fel au procedat si

nazistii, oferind un surogat de neopaganism

arian care-l avea in centrul cultului sau tot peseful militar, adica pe Fuhrer.

Durata imperiilor care s-au bazat

cvasiexclusiv pe o singura forma de putere,

aceea militara (summerienii, babilonienii,

asirienii, macedonenii lui Alexandru cel Mare,

mai apoi romanii sau mongolii) a fost sensibil

mai scurta decat aceea a imperiilor care au

acumulat simultan TOATE formele puterii

(egiptean, hindus, chinez, cel englez in epoca

moderna). Vom reveni pe larg asupra acestui

aspect, plin de invataminte si pentru lumea deastazi.

Dar inainte de a intra in detalii, sa

definim celelalte doua forme de putere.

PUTEREA ECONOMICA

Puterea economica nu se refera doar la o

posesie momentana a unor resurse de o anumita

natura/amplitudine, ci si la capacitatea de a le


21/346

exploata/alimenta/mentine/spori pe acestea si de

a decide alocarea lor.

Prima teama a lui Aladin din istoria

celor "O mie si una de nopti" este aceea de a nu

se afla de faptul ca lampa fermecata a intrat,

printr-un concurs de imprejurari, in posesia lui,

pentru simplul motiv ca nu putea, in aceste

conditii, sa-si apare bunul dobandit.

Zacamintele de petrol din Orientul

Mijlociu ar fi fost imposibil de exploatat fara

tehnologie straina. Imperiul tarist a incercat

mobilizarea de resurse pentru a construi

magistrala ferata transiberiana la Bursa de la

New York.

Tarile bogate in anumite resurse din

Africa, Asia sau America Latina nu reuseau sa-

si foloseasca aceste resurse pe de-o parte din

cauza inapoierii tehnologice, pe de alta parte dinpricina influentei tarilor mai puternice din punct

de vedere militar/politic.


22/346

Ei le posedau doar virtual, deci nu-si

puteau exercita, in deplinul inteles al

termenului, puterea economica. CandGuatemala, sub un regim care cocheta cu

marxismul in timpul Razboiului Rece, a incercat

- prin nationalizare - sa preia efectiv controlul

asupra unor resurse interne si a lovit in

interesele United Fruits, aparatul american al

CIA a spulberat acel regim si l-a inlocuit cuunul anticomunist si fidel SUA (nu conta ca era

unul profund criminal in anihilarea oricarei

forme de opozitie).

Deci posesia de resurse nu se confunda

cu puterea economica propriu-zisa (exemplulJaponiei este cel mai elocvent). Multa vreme

asta a fost si soarta coloniilor nord-americane,

devenite dupa Razboiul de Independenta Statele

Unite ale Americii: erau o putere economica

doar virtuala, prin imensele sale resurse,

comparativ cu cei sositi mai demulta vreme la

"bucate", Imperiul Britanic, Franta sau

Germania.


23/346

Doar cel care detine controlul complet

asupra resurselor si poate decide nestingherit

asupra alocarii acestora poseda propriu-zisputere economica. Bancherii lombarzi (14), de

exemplu, sau cavalerii templieri (15) devenisera

puteri financiare semnificative in Europa

medievala intr-un anumit interval de timp. Insa

creantele lor ipotetice puteau fi - si au fost -

sterse dintr-un condei de putereacoercitiva/militara, sub varii pretexte.

Erau aceste grupari efectiv puteri

economice ale epocii? Aparent da - detineau

capital (16)- practic nu, pentru ca nu aveau

deplina siguranta a controlului asupra acestuicapital. Vom reveni asupra acestui aspect atunci

cand vom explica interferentele puterii.

Daca un rege din Babilon nu avea nevoie

de niciun pretext formal pentru a dispune de

resursele economice, folosind DOAR putereamilitara, regele Filip cel Frumos al Frantei (17),

de pilda, a adaugat ingredientului

militar/coercitiv pe cel simbolic, in speta cel


24/346

religios, asigurandu-si alianta Papei Clement

pentru a isi "legitima" devorarea centrelor de

putere economica infiripate de lombarzi, evreisau cavalerii templieri.

De la un punct incolo, asa cum vom

vedea, pe arii intinse, exercitarea singulara a

puterii militare a devenit imposibila, iar

"combinarea" ei cu aceea simbolica si/sau

economica o necesitate vitala pentru ambele.

Puterea economica a cunoscut si numeroase

mutatii in interiorul sau.

Daca din Antichitate si pana in Evul

Mediu tarziu ea s-a manifestat mai ales sub

forma proprietatii funciare, mai apoi activele

industriale si capitalul devin adevaratele resurse

de putere economica. Resursele energetice si

cele inovationale sunt "ultimele sosite" in

ingredientele indispensabile (ultimul secol).

PUTEREA SIMBOLICA

Daca puterea economica s-a nascut mai

tarziu si a fost sora mai mica - milenii de-a


25/346

randul - a celei militare, exista certitudinea ca

puterea simbolica a fost sora geamana a acesteia

din urma. Marxismul a atribuit nastereacredintelor religioase incapacitatii oamenilor de

a-si explica tulburatoarele fenomene naturale.

Darwin, prin lucrarea sa "Originea speciilor"

(18), furniza aparent o alta solida cale de atac la

adresa creationismului.

Este o explicatie cu certitudine

redundanta de vreme ce in epoca zborurilor

spatiale si a descifrarii genomului uman,

credinta intr-o fiinta suprema, in creatia divina a

lumii si in nemurirea sufletului nu dau niciunsemn de regres - dimpotriva.

Darwinismul "pur" este deja abandonat

mai mult sau mai putin discret de mai toti

cercetatorii care nu au reusit sa demonstreze ca

ceva se preschimba intr-adevar in altceva prin jocul adaptarii la mediu. Psihologii vorbesc

despre "gandirea magica" - specific umana - cei

mai "laici" dintre acestia atribuind-o unei


26/346

complexe chimii a imensului combinat de

simturi si perceptii numit creier.

Jung si Adler au vorbit despreinconsitentul colectiv care se manifesta prin

simboluri si de arhetipuri originare pe care

tindem sa le adaptam epocilor in care traim.

Cert este ca oamenii cred in "ceva" transcendent

- indiferent cum este numit/denumit acel "ceva"

- au intr-adevar o gandire magica si exista toate

semnele care mereu au fost asa, inca din epoca

inhumarii/incinerarii mortilor si a picturilor

rupestre.

Aceasta gandire magica manifestata in

credinte comune impartasite de comunitati

umane de mai mare sau mai mica amplitudine

naste, in mod natural, forme de manifestare

vizibila a sa.

De la samanul tribal - care mai exista in

comunitati din Asia, Africa sau America Latina- la Suveranul Pontif, avem de-a face cu o

persoana/grup de persoane AFLAT INTR-O

RELATIE SPECIALA CU DIVINITATEA,


27/346

CEEA CE II CONFERA IN MOD AUTOMAT

UN ASCENDENT ASUPRA CELOR CARE

IMPARTASESC ACELEASI CONVINGERI,ADICA II CONFERA PUTEREA

SIMBOLICA.

Aceasta nu este niciodata "palpabila",

cum este cea militara sau cea economica, dar

este cel putin la fel de solida.

Intrebarea cinica: "Cate divizii are

Papa?" nu are nicio relevanta si demonstreaza o

intelegere labila a terminologiei puterii. Papa nu

are nevoie de nicio divizie pentru ca pur si

simplu este acceptat ca lider de toti credinciosii

catolici din intreaga lume, iar rolul sau de

"punte" nemijlocita cu divinitatea nu este pus la

indoiala de sute de milioane de oameni.

Daca timp de mii de ani puterea

simbolica s-a revendicat doar de la complicatul

sistem de credinte si convingeri religioase, de-alungul ultimelor secole puterea simbolica a

incetat a fi "monopolul" liderilor religiosi - desi

forta acestora a ramas extrem de influenta.


28/346

De la "parintii economiei mondiale" de

tipul Adam Smith (19), David Ricardo (20) sau

John Stuart Mill (21) la corifeii ideologiilorpolitice de tipul Marx, Lenin sau Deng Xiao

Ping (22), de la scriitori de tipul Rabelais (23)

sau Victor Hugo (24) la contemporanele staruri

pop, de la pamfletari de tipul Marat (25) la

liderii de opinie din massmedia contemporana,

toti si-au revendicat/isi revendica o parte maimare sau mai mica din puterea simbolica

altadata rezervata clerului in variile sale forme

confesionale.

Inventia tiparului, eradicarea

analfabetismului pe intinse zone ale Planetei sidezvoltarea fara precedent a comunicatiilor a

inlesnit faramitarea acestui gen de putere. Dar,

asa cum vom vedea, cea mai semnificativa

translatie a puterii simbolice s-a produs - cel

putin intr-o mare parte a lumii - de la puterea

religioasa la aceea centrata spre statul-natiune ca

pivot central, stat-natiune care si-a atins apogeul

in secolul al XX-lea.


29/346

###

Asadar, pentru a afla cine conduce

trebuie sa vedem cine detine puterea: ea esteatributul esential al conducatorului, "unealta" sa

de lucru.

Putem defini puterea drept capacitatea

cuiva (persoana, grup de persoane, forme de

organizare mai complexe) de a elaboraviziuni/strategii/tactici si de a detine forta de a le

implementa in mod concret. Inca din zorii

umanitatii puterea a imbracat trei forme

principale, neschimbate nici astazi.

Cele trei forme sunt: puterea militara(capacitatea de a exercita violenta si de a oferi

garantii de securitate pentru cei care nu detin

putere militara si se simt amenintati de o alta

putere militara); puterea economica (capacitatea

de a dispune de resurse, si, in acelasi timp, de a

detine controlul exploatarii/alocarii acestora, fieca vorbim de resurse materiale, fie ca vorbim de

cunoastere si tehnologie); puterea simbolica

(rezultata dintr-un set deseori complex de


30/346

CONVINGERI religioase si/sau de alta natura si

care consacra o RELATIE SPECIALA a unor

indivizi in raport cu aceste convingeri/valori:capii bisericilor si a clerului in raport cu

Dumnezeu, sefii statelor in raport cu valorile

nationale, etc).

Fiecare forma de putere interactioneaza

una cu cealalta, asa cum vom vedea in capitolul

viitor. Fiecare forma de putere a cunoscut

mutatii importante de-a lungul istoriei si va

continua, predictibil, sa cunoasca asemenea

mutatii si in viitor. Cheia intelegerii

mecanismelor puterii este data de intelegerea

modului in care interfereaza zonele de putere, pede-o parte si de a deslusi mutatii survenite de-a

lungul timpului, pe de alta parte.

Cum au interferat diferitele forme ale

puterii?(1)

De la regii Sumerului care-si revendicauascendenta divina si pana la marile familii

romane care isi gaseau semintia printre zeii

furati din pantheonul elen, de la faraonul care-l


31/346

intrupa pe Osiris, iar dupa "plecare" DEVENEA

Osiris si veghea asupra supusilor si pina la

merovingianul Clovis (26), "uns" de episcop cumiraculosul mir, sefii militari au incercat sa

cumuleze puterea simbolica.

Cu alte cuvinte, sabia nu era

(intotdeauna) de ajuns. Acapararea salbatica a

sacerdotiului legitima un om care, altminteri, nu

putea sa supravietuisca decat printr-o teroare

permanenta exercitata impotriva unora care, la o

adica, erau la fel de "legitimi" ca si el.

Lectia era invatata din perioada tribala,

caracterizata, cel mai probabil, prin ceea ce

astazi am numi o perpetua lupta pentru intaietate

intre masculii cu tendinte dominante si forta si

inteligenta pe masura.

Nu intamplator asasinarea lui Cezar s-a

hotarat si apoi executat in cadrul grupuluiviolent republican, cel care nu dadea prea multe

parale pe descendenta divina, socotita mai mult

un soi de conventie sociala decat un fapt


32/346

indiscutabil (clanul/familia Iulia isi revendica

descendenta din zeita Venus/Afrodita).

Era asasinat CETATEANUL Cezar, celcare dorea - sau era impins - sa reinstaureze

regalitatea, iar operatiunea de "divinizare" a lui

incepuse deja in mod subtil. Imperiul roman s-a

caracterizat insa, mereu, pe exercitarea DOAR a

puterii militare, a acumulat-o apoi pe aceea

economica - jefuind sistematic de resurse zonele

cucerite pentru a intretine opulenta Romei - a

produs un sistem administrativ multa vreme

coerent si performant, imbratisat adesea de

populatiile cucerite, insa a avut mereu o slaba

putere simbolica.

Iti doreai sa devii cetatean roman

aproape strict pentru securitatea militara care ti-

o conferea acest statut si pentru avantajele

economice, mai deloc pentru cele simbolice.

Romanii nu au "inventat" zei, i-au furat pur sisimplu de la greci si le-au schimbat numele.

Spiritualitatea lor a fost mult mai saraca

decat aceea a elenilor. Nu au folosit puterea


33/346

simbolica nici macar pentru a-si infricosa

proprii cetateni - precum cartaginezii pe care-i

vor extermina dupa cele doua razboaie "punice"- pentru ca ofereau, cum am scris mai

sus, garantii economice/militare, socotite

suficiente.

Deci nu au acordat mai deloc importanta

puterii simbolice, putere faramitata in Imperiul

Roman intre prea multe centre care si-o

exercitau: au ramas aproape in stadiul samanic

din acest punct de vedere, vadind un primitivism

straniu.

Pe fondul acestei slabiciuni interne in

puterea simbolica, "penetrarile" - importul de

putere simbolica de la popoarele cucerite - cum

ar fi cultul lui Mithra, a faramitat si mai mult

interiorul si l-a vulnerabilizat in egala masura

(nu intamplator crestinismul avea sa se

raspandeasca cu o viteza uluitoare in acestspatiu atat de eterogen din acest punct de

vedere).


34/346

Cand puterea militara a intrat in declin -

diminunand si resursele economice - iar aparatul

administrativ s-a turmentat din pricinabirocratiei excesive si a coruptiei, nu a existat o

putere simbolica pentru a suplini aceste scaderi

din celelalte zone de putere, iar imperiul a intrat

in colaps.

Imperiul de Rasarit, care, prin

Constantin, a inteles necesitatea acumularii de

putere simbolica - si a ales crestinismul - a

castigat inca o mie de ani de supravietuire, pe

cand cel de Apus a sucombat, pentru ca a ramas

incremenit in vechile tabieturi.

Constantin (27) nu doar a ales

crestinismul, dar l-a preluat simbolic prin

Conciliul de la Niceea (28), in care a sprijinit

acea aripa a clerului care ulterior a exterminat

toate celelalte curente, asigurandUNITATEA

PUTERII SIMBOLICE SI O FIDELITATETOTALA A CLERULUI.

De la moastele brusc descoperite in

Orientul Mijlociu la constructia imensei


35/346

catedrale Sfanta Sofia, puterea simbolica se

sistematizeaza, se structureaza si vine sa o

suplineasca pe aceea militara inevitabil in declinfata de perioada de inflorire maxima.

Macar o vreme, Imperiu de Rasarit are

atu-uri pe care Imperiul Roman, de fapt, nu le-a

avut niciodata - cumuleaza TOATE cele trei

forme de putere - militara (ramane un jucator

puternic, totusi, din acest punct de vedere),

economica si simbolica.

De aceea - pana la invazia noii puteri

militare turce de la rasarit si la aparitia altor

centre de putere de la apus - isi pastreaza forta

intacta. O parte din puterea simbolica i-a fost

insa ciuntita brutal in 1054, anul Marii Schisme

intre crestinii rasariteni/bizantini si cei

apuseni/catolici.

Cei care citesc cronici de tipul "Povestiri

din vremea merovingienilor" isi dau seama camin ce paradigma traiau cei care au inspirat

legenda Nibelungilor. Cruzimea impinsa la

extrem, arbitrariul, intriga perpetua si razboiul


36/346

intre clanuri caracterizau o lume occidentala in

care nu ti-ai fi dorit sa traiesti.

Caderea Imperiului de Apus a lasat olume lipsita de toate cele trei forme de putere.

Militara, pentru ca niciun clan nu era suficient

de puternic pentru a le domina definitiv pe

celalalte iar, pe de alta parte, invaziile noilor-

veniti spulberau formele de organizare

incipiente.

Economica, pentru ca aveam de-a face

cu populatii mai degraba razboinice si lipsite de

mecanisme administrative coerente. Trocul se

extinsese iarasi si domina economia - slaba din

punctul de vedere al productivitatii muncii - si

abia foarte tarziu au fost batute, in orasele-cetati

din Italia, monede de aur dupa modelul celor

antice.

Simbolica, pentru ca aceste populatii se

aflau in epoca oarecum samanica. Pana lamasiva crestinare din epoca carolingiana, sute si

mii de culte diferite erau practicate in Europa.

Clovis este cel care pune capat acestei stari de


37/346

lucruri, cand, la anul 500, accepta ca un "Mare

Preot" sa-i aseze coroana pe frunte - pastrand

proportiile, face ceea ce facuse Constantin unsecol si jumatate mai devreme: recupereaza

puterea simbolica, tot prin crestinism.

In acelasi timp si in sanul puterii

simbolice - crestinismul - se faceau calcule si se

duceau lupte pentru influenta. Autoritatea Papei

asupra lumii crestine nu era incontestabila - era

doar episcopul Romei, o Roma decazuta si

ajunsa la randul sau la cheremul unor

familii/clanuri rapace si certarete.

Papalitatea - daca isi dorea intr-adevar

exercitarea REALA a unei autoritatii

ecleziastice - avea nevoie de o alianta cu cea

militara/economica (nu o avea nici pe una, nici

pe cealalta) durabila.

Cum au interferat diferitele forme ale

puterii?(2)

Spania a folosit gresit si tiranic puterea

simbolica, turmentand-o si denaturandu-i sensul,


38/346

Franta si-a ignorat-o pe cea proprie in favoarea

celei militare, Anglia si-a distilat-o suficient

pentru a constitui un elixir imbatator pana inmomentul in care o alta putere simbolica i s-a

opus suficient de inteligent si perseverent.

Pana in acest moment ne-am referit mai

putin la puterea economica, mai precis la modul

in care aceasta a interferat cu aceea militara

si/sau simbolica. Au existat si situatii in care

puterea economica a jucat un rol esential.

Prea putini stiu ca una din mizele Primei

Cruciade - care s-a desfasurat in perioada 1096-

1099(cucerirea Ierusalimului din mainile

musulmanilor) - care a pus pentru doua secole

bazelele unui regat crestin/occidental in Orientul

Mijlociu a avut si o miza economica importanta.

Ruta care lega economia orientala de

aceea occidentala incepea in portul Tripoli sipatrundea spre Europa Centrala si de Vest prin

sudul Frantei, controlat de puternica familie de

Toulouse. Raymond, conte de Toulouse, a fost,


39/346

de altfel, cel mai fervent sustinator al Cruciadei,

ajutandu-l in acelasi timp pe Papa Urban al ll-

lea, propovaduitorul acesteia, sa-si castigeefectiv scaunul printr-un razboi cu partida

romana.

Chiar daca Raymond nu a reusit sa

cucereasca in timpul vietii sale Tripoli, orasul a

cazut dupa aceea in mainile crestinilor si cultura

occitana a sudului Frantei a devenit o forta

economica mai redutabila chiar decat a puterii

centrale. Mai mult - probabil ca si sub influenta

unor curente orientale - casa de Toulouse

incurajeaza credinta asa numita "catara" (40), un

curent crestin ascetic si diferit profund de celcatolic.

O papalitate care deja trecuse prin Marea

Schisma nu-si permitea sa riste sa mai piarda o

jumatate din Europa: catarismul, in variile sale

forme (albigenzii, dolcinienii, bogomilii) muscadin Italia, Franta si chiar Spania. In lupta cu

"centrul", puterea economica a casei de

Toulouse se legitima cu o putere simbolica


40/346

(catarismul), ALTA decat aceea aliata a

regalitatii de la Paris, adica catolicismul.

Alianta papalitatii si regalitatea Frantei afost un soi de pact: redobandirea puterii

simbolice totale pentru prima si jefuirea unui

vasal extrem de bogat (puterea economica) de

catre cel de-al doilea. In aceasta speta, "tinta"

este deposedata simultan de toate cele trei forme

de putere.

De aceea simbolica, pentru ca

papalitatea a condamnat si demonizat catarismul

cu o forta fara precedent (nici macar discursurile

impotriva muslumanilor nu ating intensitatea

celor impotriva acestui curent altminteri pasnic),

de aceea economica - Proventa a fost jefuita si

subordonata centrului si de aceea militara.

Paradigma occitana - mai rafinata, mai bogata si

mai avansata decat aceea a Parisului - nu a

supravietuit pentru ca nu reusise sa detina oputere militara mai semnificativa, desi

acumulase inclusiv una economica superioara.


41/346

Un asemenea "atac" simultan destinat

deposedarii de orice forma de putere si in final,

anihilarea, s-a produs dupa o reteta patentata inistorie de Filip al lV-lea, zis cel Frumos, in

Franta, incepand cu 1307. Peste cateva secole,

vom vedea, Hitler a folosit aceeasi reteta, in

totalitate.

Templierii reprezentau o forta de temut

pentru ca Militia lui Hristos cumula simultan

TOATE cele trei forme de putere. Intr-o epoca

in care adunarea unei ostiri putea dura luni de

zile, comanderiile Templiere puteau mobiliza

rapid o forta de soc trecuta prin focul luptelor

din Orient extrem de consistenta.

Puterea militara a Ordinului - chiar daca

dramatic diminuata dupa macelul de la Sfantul

Ioan din Accra, ultima posesiune crestina din

fostul Regat de Ierusalim, care in anul 1291

cade in mainile mamelucilor care preluaseraconducerea Egiptului - era indiscutabila.

Experienta, disciplina si credinta lega corpul

cavalerilor intr-un tot periculos pentru orice


42/346

opozant militar potential. In cele doua secole de

existenta Ordinul devenise si foarte bogat,

avand nu doar posesiuni intinse in toata Europa,dar si concentrand numerar si creante. Alaturi de

lombarzi, erau principalii creditori ai timpului,

cel putin in Franta.

Tezaurul regal era zalog in Templul din

Paris. Templierii detineau si o importanta putere

simbolica. Erau - prin canonul scris de Sfantul

Bernard (41) - subordonati doar Papei, nu

plateau taxe senioriale si erau puternic legitimati

de jertfele din Orient impotriva musulmanilor.

Orice atac impotriva lor era socotit un atac

direct la adresa Sfantului Parinte, deci a SfinteiBiserici Catolice.

Pe de cealalta parte, aveam un rege

ambitios si dornic de centralizarea puterii, dar

cu mari probleme pe toate cele trei paliere.

Visteria era secatuita ca urmare a unor campaniimilitare dezastruoase, mai ales aceea din

Flandra, cand cavaleria franceza a fost

macelarita de postavarii flamanzi, celebra


43/346

"batalie a pintenilor de aur". Raspunsul

economic a fost inflatia, in timpul respectiv

tradusa prin "calpuirea" monedelor batute devisterie, adica diminuarea continutului de

aur/argint din acestea.

Prin urmare populatia Parisului s-a

rasculat, iar regele s-a trezit in situatia

caraghioasa de a cauta adapost la...Templieri,

fiind gata sa fie linsat. In plan militar, regele nu

avea o armata pe picior de razboi, ci doar un soi

de militie/potera cu rol cvasiadministrativ.

Conform uzantelor feudale, el era supremul

senior, iar vasalii raspundeau cu adunarea ostii

la chemarea sa: o operatiune de durata si nuintotdeauna incununata de succes, printre duci si

baroni rapace, certareti si complotisti. Si puterea

simbolica a regelui era in declin.

Mutase papalitatea la Avignon(1309),

deci in feuda lui, pentru a o controla, insaraportul de putere intre rege si Suveranul Pontif

era mereu pe muchie de cutit. Urmasii sai erau

socotiti degenerati si incapabili - se vor dovedi


44/346

ca atare dupa moartea sa - iar amantalacurile

nurorilor era deja de notorietate publica si va

sfarsi printr-un scandal terminat cu executii.Acest rege incoltit s-a dovedit insa mai

rapid in miscari decat aparent foarte puternicul

Ordin si l-a distrus relativ repede. Asta pentru ca

stapanea mult mai bine jocul de putere. Primul

atac a fost cel economic. Fortand mana

Ordinului pentru imprumuturi tot mai mari,

regele l-a obligat, in termeni bancari moderni,

"sa-si puna toate ouale in acelasi cos".

Visteria regala devenise principalul

"client" al Ordinului, adica el se alesese cu hartii

(creante), iar o parte importanta a

NUMERARULUI trecuse deja la rege (apropo

de cei care cauta "comoara templiera"...). Apoi a

urmat cel simbolic. Oameni platiti de

administratia regala au inceput sa raspandeasca

cele mai aberante acuzatii la adresa templierilor.Erau cele obisnuite in toate procesele de

vrajitorie/erezie, numai ca de asta data obiectul

lor nu erau tarani oarecare, ci tocmai calugari-


45/346

soldati: lupii in blana de oaie, falsii profeti

prevestiti de Evanghelii. Nu doar ca nu erau

credinciosi, era de-a dreptul anticrestini.Nu doar ca nu fusesera viteji in

razboaiele orientale, dar chiar se vandusera

inamicului musulman si pactizase cu acesta (de

aceea se pierdusera posesiunile de peste mari).

Pentru ca banii imprumutati regelului trebuiau

returnati, acesta marise birurile: evident,

lacomia templierilor era responsabila pentru un

nivel de trai in degradare. Si ce rol mai avea

aceasta "legiune straina" de vreme ce regatul

oriental devenise o amintire?!

Nu erau decat niste paraziti lacomi care

traiau din munca oamenilor onesti, infumurati si

dubiosi. Cand terenul a fost pregatit - in tot acest

timp, templierii au ignorat complet campania

subtila declansata impotriva lor, considerandu-

se de neatins sub protectia Papei - a fostnecesara doar o zi pentru a-i aresta, simultan, pe

toti cavalerii.


46/346

Cand calaii si-au intrat in rol si au

inceput torturile, au inceput sa curga si

"marturiile". Un Papa batran si bolnav nu maiputea face nimic, riscandu-si el insusi capul

daca s-ar fi pus chezas pentru apararea

Ordinului. Nu a putut decat sa-l suspende

temporar si sa transfere bunurile - atatea cate

mai erau - Ordinului Ospitalier, pentru a ramane

in sanul Bisericii. Exemplul de mai sus este plinde invataminte.

Cel mai devastator atac atunci cand un

centru ataca alt centru in lupta pentru putere este

ATACUL SIMULTAN PE TOATE CELE

TREI PALIERE. Atacul pe palierul simbolicadesea precede atacul militar, dupa cum atacul

pe linie economica il lipseste pe inamic de

potetialele resurse necesare

ripostei/contratacului/rezistentei.

Blocada economica este un exemplu deatac simultan militar/economic folosit din

Anticihitate si pana in zilele noastre. Daca

atacul simbolic si cel economic sunt bine puse la


47/346

punct, sarcina militarilor este mult mai usoara.

Atacarea unui inamic care dispune de o mare

putere simbolica a fost si este un act necugetat.Henric al II-lea Plantagenet al Angliei

era un rege puternic si inteligent, dar asasinarea

la sugestia sa a arhiepiscopului de Cantebury -

Thomas Becket - i-a degradat imaginea in

asemenea hal incat a fost obligat sa-i

pedepseasca pe faptasi si sa faca penitenta

publica (42). Niciunui dictator ca Mussolini nu

i-ar fi trecut prin cap sa-l aresteze pe Papa.

Autoritatile comuniste de la Varsovia nu

au putut sa faca nimic impotriva valului popular

care a iesit sa-l aduleze pe Ioan Paul al II-lea in

timpul vizitei sale, in pofida unor eforturi uriase

in acest sens. Hitler a folosit - dupa ce a fost

numit cancelar la inceputul anului 1933 - acelasi

mecanism pentru a anihila orice opozitie si a

concentra puterea in mainile partidului nazist,adica ale sale. Slab ca pozitie politica - abia

controla o treime din parlament si popularitatea

era in declin - Hitler a decis sa atace primul.


48/346

Inamicul, "templierii" lui, erau nu doar

evreii, ci si difuzul sistem de complicitati al

acestora, unde se amestecau de-a valma oamenide afaceri neprietenosi, bancheri importanti si

oameni politici indezirabili, toti acuzati oficial

ca au complotat impotriva Germaniei si au

provocat, prin urmare, pierderea razboiului

mondial si degradarea prin care trecea natiunea.

Terenul simbolic a fost pregatit de asa

natura - intre timp se inventase si radioul, asa ca

exista un vehicul propagandistic care asigura

raspandirea rapida a propagandei pana si printre

analfabeti - incat actul simbolic al incendierii

Reichstangului a fost detonatorul unei rafuielidefinitive cu TOTI adversarii.

Reichstangul era el insusi un SIMBOL al

natiunii - inamicul lovea, asadar, direct in inima.

Merita, prin urmare, tot ce e mai rau. Si a urmat

tot ce era mai rau: atac economic prindeposedare de bunuri, atac militar prin

batalioanele de asalt asmutite impotriva

opozantilor si aparitia sistemului


49/346

concentrationar extins, atac simbolic prin

inventarea a tot soiul de vini imaginare atribuite

adversarilor.Reversul acestui tip de atac de succes -

Hitler a reusit anihilarea oricarei forme de

rezistenta interna si a acaparat TOATA puterea -

este campania impotriva Angliei demarata de

acelasi Hitler dupa ce Franta a sucombat militar,

iar Imperiul Britanic ramasese sa duca singur

razboiul impotriva Axei (atacat simultan si in

Orient de Japonia). Impotriva Angliei nu a fost

niciun soi de atac simbolic.

Chiar propaganda rasista a regimului nu

putea sa socoteasca populatia anglo-saxona a

insulelor britanice altfel decat apartinand mult

laudatei rase ariene. Anglia era o monarhie

inaltata in sfere ceresti de regina Victoria si

acest mare simbol national nu putea fi atacat sub

nicio forma, de nicio propaganda, oricat deotravita. Nu a existat niciun atac economic

consistent.


50/346

Pentru ca Anglia (inca) stapanea marile

prin extraordinara sa marina de razboi si

comerciala, o blocada eficace era imposibila sis-a dovedit imposibila, in pofida razboiului

submarin carora germanii i-au acordat o mare

importanta strategica. Asadar nu puteai sufoca

economic Anglia.

pania a folosit gresit si tiranic puterea

simbolica, turmentand-o si denaturandu-i sensul,

Franta si-a ignorat-o pe cea proprie in favoarea

celei militare, Anglia si-a distilat-o suficient

pentru a constitui un elixir imbatator pana in

momentul in care o alta putere simbolica i s-a

opus suficient de inteligent si perseverent.

Prin urmare, pentru ca atat palierul

simbolic, cat si cel economic, erau dificil daca

nu imposibil de atacat intr-un mod hotarator, s-a

optat pentru atacul militar pur si simplu.Operatiunea "Leul de mare" s-a vadit un esec

usturator - tentativa de a invada pe calea aerului

Anglia s-a lovit de rezistenta darza a unei


51/346

Aviatii Regale care a luptat extraordinar de bine

si a reusit sa castige suprematia cerului.

Elita aviatiei germane s-a spulberat pesteCanalul Manecii, ciuntind pentru tot restul

razboiului masinaria de razboi nemteasca si

conducand, prin recul, la marile infrangeri

ulterioare din Rusia. Nemtii au ignorat ca

accidentul marelui zeppelin R101, in octombrie

1930, a determinat aviatia britanica sa se

orienteze spre constructia de avioane: la Londra

era zeppelinelor se incheiase. La Berlin aceasta

era s-a incheiat abia dupa explozia celebrei nave

Hindenburg, sase ani mai tarziu.

Asadar RAF a intrat in aceasta

confruntare cu un avans de sase ani, avans care

s-a dovedit decisiv ca putere militara. Asa cum

vom vedea intr-unul dintre viitoarele capitole,

puterea militara si cea economica au depins tot

mai mult in istorie de dezvoltareatehnologica. Puterea simbolica nu a

depins/depinde niciodata de tehnologie, pentru

ca nu are nevoie de tehnologie. Ramanand la a


52/346

doua conflagratie mondiala, Germania infrunta

in URSS un adversar care, macar teoretic,

supravietuia prin teroarea pe care o exercitaasupra propriilor cetateni.

Bolsevicii decimasera armatele alb-

gardiste, infiintasera Gulagul, provocasera un

masiv exod de elita in strainatate, omorasera

milioane de oameni prin infometare in timpul

campaniilor de colectivizare din Ucraina sau

Azerbajdzan. Mai mult, Stalin masacrase si

fosta elita bolsevica leninista in urma unor serii

de procese trucate, in cadrul carora s-au

formulat acuzatii aberante, procese urmate

inevitabil de executii in masa.

Nu exista - aparent - niciun motiv sa

crezi ca un asemenea regim, pe care populatia

avea toate motivele sa-l urasca, va reusi sa

creeze o sinergie necesara unui razboi dur cu un

adversar de talia Germaniei. Nici din punct devedere economic si/sau militar lucrurile nu

mergeau bine in Tara Sovietelor.


53/346

Exista convingerea ca Stalin omorase

elita militara in timpul marilor procese. Rusia

fusese umilita la inceputul secolului in razboiulcu Japonia, avusese pierderi infioratoare in

Primul Razboi Mondial - pe care il pierduse

printr-o pace rusinoasa semnata de bolsevici -

iar razboiul civil provocase la randul sau alte

pierderi majore de substanta militara. Si situatia

economica era mai mult decat dificila.

Se abandonase ideea Noii Politici

Economice (NEP) incercata de Lenin, iar

planurile cincinale se dovedisera nerealiste si

imposibil de implementat in practica.

Cooperativizarea agriculturii nu provocase decatfoamete. Deci o Germanie care isi atinsese

apogeul ei militar, geografic si economic si care

ingenunchease intr-un an intreaga Europa, ataca

o Rusie eterogena, lipsita atat de putere militara

si economica, cat si de putere simbolica

(panslavismul mesianic care insufletise pana la

un punct nasterea si devenirea imperiala a

Rusiei fusese aruncat la cos de un regim

eminamente antireligios).


54/346

Insistentele lui Stalin ca occidentalii sa

deschida un al doilea front, vestic, care sa

usureze povara militara nu a fost realizat decattarziu, prin debarcarea in Normandia

(simulacrul de debarcare de la Dieppe (43) a

fost o gluma macabra). Rusia era singura.

Daca istoricii au insistat asupra erorilor

militare/logistice ale Operatiunii "Barbarossa" -

atacarea URSS - nu s-au mentionat mai deloc

cele SIMBOLICE. Regimul de la Berlin a gresit

in primul rand ideologic/simbolic si abia apoi

militar, victima a propriei sale viziuni

turmentate despre lume. Rasa slava era

considerata inferioara si i se rezerva un viitor desemisclavie in stapanirea arienilor germani.

Viziunea hitlerista a extinderii spre est

ca "spatiu vital" - chiar daca convenea puterilor

de tipul Imperiului Britanic sau Frantei, ale

caror domnioane nu mai erau amenintate inacest fel - destinul, pus in termeni

militari/teroristi, sute de milioane de oameni

unui trai de sclavi antici.


55/346

Tratamentul aplicat cuceritilor - la

inceput s-a intrat ca in branza in URSS, pe trei

fronturi - nu a fost ca in Franta: omorurile,torturile si infometarea pana la extinctie a

prizonierilor erau practici comune. O populatie

nu neaparat prietenoasa la adresa bolsevicilor de

la Moscova a fost, in acest fel, rapid ostilizata la

adresa cuceritorilor. Panslavismul inca mocnea

in subconstientul colectiv: brusc deveneai unsubom. Era un atentat simbolic ce genera riposta

pe masura.

Stalin a fost surprins fara indoiala de

atac, dar s-a miscat tactic foarte bine - el

intelegea Rusia. Primul lui discurs la radio nu ainceput cu consacratul "tovarasi", ci cu "fratilor

si surorilor": a trimis terminologia bolsevica

momentan la plimbare si a revenit la

panslavismul Maicutei Rusii, a atins resorturile

consacrate de cateva secole de emancipare in

fata inamicilor.

Germania nu ataca regimul

stalinist/bolsevic, Germania ataca insasi Maica


56/346

Rusia, in tot ce avea ea mai sfant. Germania nu

vroia "doar" sa infranga militar Rusia/URSS,

vroia sa o EXTERMINE. Acest apel a creat osinergie inspaimantatoare - un popor umilit deja

de o istorie grea de un secol si-a regasit rapid

vocatia mesianica si s-a luptat cu o darzenie pe

care numai credinta neclintita (puterea

simbolica, in orice forma a acesteia) poate sa ti-

o dea. Stalin a decis sa nu paraseasca Moscovaasediata, desi a fost sfatuit insistent sa o faca.

Daca o facea, pierdea.

Hitler, Furherul Germaniei, era la

Berlin. Stalin era langa oamenii care-si aparau

patria. Cele 900 de zile de asediu aleLeningradului/Sankt Petersburgului au

demonstrat ceea ce se poate intampla cand

puterea simbolica isi intra in rol si potenteaza la

maximum puterea militara sau economica.

Oamenii lesinau langa strunguri, darproduceau tunuri. Divizii intregi erau spulberate

intr-o zi, dar altele le luau locul fara cracnire.

Cine atribuie aceste lucruri doar terorii


57/346

exercitate de aparatul de coercitie al NKVD-ului

sau a retelei de comisari politici se inseala si

ignora forta puterii simbolice - la fel cum afacut-o Germania lui Hitler.

Una dintre cele mai cinice expresii ale

concentrarii puterii a fost exterminarea de catre

Stalin a numerosi eroi care se distinsesera,

militar vorbind, in aceste teribile inclestari:

acesti oameni erau legitimati simbolic in fata

unui popor pe care liderul rosu si-l dorea DOAR

pentru el.

Stalin, odata scapat de primejdia externa

si in postura de mare invingator, s-a grabit sa

elimine, o data in plus, orice forma legitima de

opozitie. Dar URSS era, totusi, un colos,

inclusiv militar. Insa au existat esecuri si mai

rasunatoare ale unor puteri militare coplesitoare

care au fost infrante de puteri simbolice relativ

inexistente din punct de vedere militar.Un exemplu este Cuba, al doilea

Vietamul. Dupa al Doilea Razboi Mondial, cand

fosta aliata, URSS, a devenit marele inamic al


58/346

Occidentului, SUA au devenit liderul

incontestabil al infruntarii cunoscute ca

"Razboiul Rece". Cu o economie intacta si inexpansiune, cu o forta militara pe masura, SUA

si-au asumat rolul istoric al apararii Europei de

Vest de pericolul comunist si de forta Tratatului

de la Varsovia.

Marile puteri occidentale erau fie

distruse de razboi cvasicomplet (Germania, si

rupta-n doua entitati, pe de-asupra), fie si

profund afectate militar/economic si avand

propriile lor probleme internationale in colonii

(Marea Britanie, Franta). In aceste conditii,

SUA si-au asumat un rol simbolic internationalmasiv prin lupta impotriva comunismului in

expansiune.

SUA cumulau, prin urmare, simultan,

toate cele trei forme de putere necesare unui

destin istoric de prim plan. Era deja cea mairedutabila forta militara (o scurta perioada a

detinut singura cea mai letala arma, bomba

atomica), era cea mai dinamica economie (2/3


59/346

din totalul rezervei de aur a lumii era la Fort

Knox ca urmare a efortului de razboi al

natiunilor antrenate in conflagratia de cinci ani)si se legitima international ca aparatorul cel mai

important al valorilor occidentale in raport cu un

inamic puternic si expansionist la scara globala -

lagarul comunist.

Si totusi ACEASTA America a fost

terfelita pe toate planurile in cel putin doua

episoade rusinoase - Cuba si Vietnam - avand

de-a face cu un grup de gherilleros barbosi intr-

o parte si cu o mana de tarani cu ochii oblici

pititi prin jungla si SUB jungla. Cum a fost

posibil? La fel ca in cazul Germaniei cind aatacat URSS, a fost ignorata forta simbolica in

favoarea celei militare/economice. Sa incepem

cu insula socotita ideala pentru mafiotii din

SUA pentru cazinouri, spalari de bani si

distractie non-stop - Cuba.

Cuba era o veche cunostinta a SUA, dar

nu era socotita nici macar o ruda saraca a

acesteia. O serie de regimuri militare crude


60/346

terorizau o populatie paupera si analfabeta de o

jumatate de secol. Economia era redusa la

cultura trestiei de zahar si la ceea ce astazi amnumi industria divertismentului - un loc ieftin

pentru aventurieri, jucatori, prostituate si

scelerati in cautare de placeri interzise in lumea

civilizata.

Regimul lui Batista (44) - un prieten de

nadejde al Cosei Nostra si al CIA, pe ideea ca

apara tara de comunistii care nici macar nu

existau - era incredibil de subred: nici macar el

insusi nu mai era convins ca nu e cazul sa o

stearga si sa-si cheltuiasca in liniste banii furati.

Cand gherila lui Castro a inceput sa

prinda contur, analistii de la Washington DC au

socotit-o un alt episod minor intr-o tara de mana

a patra. Cand aceeasi gherila a inceput sa

foloseasca radioul - populatia era analfabeta,

deci ziarele/manifestele ar fi fost inutile - si areputat primele succese militare, iarasi nu s-a

aprins nici un beculet rosu la Departamentul de

Stat: Batista sustinea ca are situatia sub control,


61/346

mintind evident. Batista a sters-o intr-un final,

iar conducerea Cubei a fost preluata de

"barbosii" coborati din munti - ce doreau cuadevarat acesti barbosi, nu era prea clar si

nimeni nici macar nu s-a obosit sa-i intrebe.

Erau comunisti? Unii, de exemplu

Ernesto " Che" Guervara, fara indoiala ca da,

desi marxismului lui era cam accentuat chiar si

pentru politica Moscovei. Altii, gen fratii

Castro, nu se revendicau ideologic decat de la

un sentiment oarecum tulbure de lupta impotriva

tiraniei si de emancipare populara. Cei dispusi

sa vada mana lunga a Moscovei peste tot si sa

inventeze comunisti si unde nu erau, la care s-auadaugat cei care pierdusera investitii economice

importante, au ostilizat rapid noul regim, un

regim extrem de slab militar sau economic, dar

foarte puternic simbolic: Castro era un soi de

Simon Bolivar (45) reintrupat.

Blocada economica, tentativele puerile

de asasinare a liderului si esecul Operatiunii

"Mangusta" - debarcarea rebelilor refugiati in


62/346

SUA in Golful Porcilor - au aruncat regimul

castrist direct in bratele dragastoase ale URSS,

mai mult decat fericita sa-si gaseasca un cap depod in coasta SUA. Rezultatul? Puterea

simbolica a lui Castro a atins apogeul dupa

Golful Porcilor, SUA a iesit umilita dintr-o

situatie de tot rasul, iar URSS a castigat pozitie

strategica importanta pe care a fost pe muchie

de cutit sa o trasforme si in baza nucleara (46).

Prin victoria sa, Castro dobandise

meritat o putere simbolica pe care SUA au

ignorat-o. Daca aceasta putere ar fi fost

recunoscuta, poate SUA ar fi castigat un aliat,

iar cocktailul ciudat de marxism, samba sicharisma nu ar fi prins radacini in Cuba pana in

zilele noastre. Cuba nu a devenit o tara prospera

din punct de vedere economic, nici mai

semnificativa din punct de vedere militar.

Dar Castro a stiut sa-si conserve uluitorputerea simbolica si asta a fost tot cea a contat,

se pare, supravietuind cu o putere intacta si

prabusirii lumii comuniste si destramarii URSS.


63/346

Liderul Vietcongului, Ho Si Min, a spus

la sfarsitul razboiului care a reunificat tara si

transformat-o intr-un stat comunist caamericanii nu ar fi castigat NICIODATA

razboiul, chiar daca acesta mai dura o mie de

ani.

"Noi LUPTAM de patru mii de ani, am

infrant de trei ori si Imperiul Mongol si nu ne-

am lasat ingenuncheati de China, si nimeni nu

ne-a cucerit", a subliniat respectivul. Numai ca

SUA se pare ca nu au stiut suficienta istorie

pentru a-si da seama cu cine au de-a face si ce

imensa putere simbolica se ascune in spatele

aparentei saracii economice si aparat militarrudimentar. Vietnamezii nu au creat imensul si

complicatul sistem de aparare subterana numai

in timpul razboiului cu americanii sau al celui

anterior, cu francezii.

Ei aveau o experienta seculara in gherila,iar supravietuirea ca stat in coasta Marii Chine

daduse un sens istoriei lor de o mie de ani.

Pentru aceasta independenta erau gata sa lupte


64/346

oricand se putea. Nici napalmul si nici uriasa

cantitate de bombe aruncate, cele mai multe

aiurea prin jungla vietnameza - s-au aruncat maimulte bombe decat in al doilea razboi mondial -

nu puteau infrange sinergia odata creata.

Legiunea straina franceza stia deja lectia

de la Dien Bien Phu in 1954 (47) Regimul

autohton sprijinit militar si politic de americani

era tiranic si terorist la adresa propriului popor,

deci era deposedat automat de orice forma de

autoritate simbolica.

O grava eroare de apreciere a puterii

simbolice, pe care puterea militara nu a reusit sa

o suplineasca. Mergand mai adanc in istorie,

vedem ca si cea mai formidabila masinarie de

razboi a tuturor timpurilor - cea romana - nu a

reusit sa supuna o colonie relativ minuscula, dar

care se revendica de la o putere simbolica

coplesitoare. Este vorba de "poporul ales", adicade evrei.

Iudeea a fost cea mai turbulenta colonie

romana. Nu avea forta militara a populatiilor


65/346

celtice/galice, care se intindeau din actuala

Franta si pana in Scotia, nu aveau avantajul

terenului pe care-l aveau germanii ascunsi innesfarsitele lor paduri. Dar aveau un tel si o

menire istorica: Legamantul. Pana la urma

"solutia" a fost distrugerea totala, adica

anihilarea ca entitate si spulberarea populatiei in

lumea larga.

Romanii au distrus Templul si au arat cu

plugul peste el, dar distrugerea fizica nu a avut

nicio noima. Puterea simbolica manifestata intr-

un set de credinte de nezdruncinat a fost purtat

intact de poporul evreu acolo unde s-a asezat si

aceasta putere simbolica s-a vadit de nestirbitpentru inca o mie de ani. In vremurile noastre,

aceasta putere simbolica a nascut si una militara

de temut in plan regional.

Nici macar cei mai cruzi tirani nu au

ignorat puterea simbolica - sau cei care au facut-o au platit relativ repede. Jean-Claude Duvalier,

cunoscut in trista sa istorie sub numele de "Papa

Doc" (48), a instaurat in Haiti unul dintre cele


66/346

mai barbare regimuri din toate timpurile.

Faimosii "Tonton Macoutes", un soi de amestec

de politie politica si asasini cu sange rece autorturat, ucis si schilodit mii de opozanti in cele

doua decenii de existenta a "liderului", anihiland

orice forma de impotrivire si sfidand orice

legislatie internationala (nici strainii, indiferent

de tara de provenienta, nu erau in siguranta).

Poate sa para straniu pentru un european

sau american, dar un ingredient important al

"succesului" lui Papa Doc a fost...voodoo.

Voodoo era un amestec exotic de credinte din

Africa de Vest, adus odata cu sclavii transportati

de spanioli pentru a munci pe plantatii,rudimente de catolicism si practici magice ale

populatiei originare. Un fel de samanism bine

sistematizat si raspandit in proportie de masa

intr-o populatie saraca, analfabeta, rupta de

orice legatura cu exteriorul insulei si tributara de

secole superstitiilor de tot felul.

Papa Doc nu era doar seful statului. El

era - neoficial, natural - Marele Preot al cultului


67/346

voodoo (49), "Baron Samedi". Simplul sau

blestem era letal. Pentru ca Administratia

Kennedy a criticat dur regimul sau, Papa Doc l-a blestemat - JFK murea cateva luni mai tarziu

la Dallas. Asemenea legende intretinute de

politia politica si inghitite pe nerasuflate de o

populatie care si astazi crede in existenta

zombilor - deci o mare putere simbolica - i-a

asigurat lui Papa Doc nu doar o domnie pana lafinele existentei sale, dar si o translatie - din

fericire temporara - de putere catre la fel de

tiranicul sau fiu, "Baby Doc", ulterior refugiat in

Franta.

Inainte de a fi executata dupa unsimulacru de proces pe fondul unei largi revolte

populare ale carei circumstante de declansare si

desfasurare nu sunt nici astazi limpezite

intrutotul, dictatorul comunist roman Nicolae

Ceausescu a fost deposedat de orice putere

simbolica in cei doi ani care au precedat

evenimentul intrat in istorie ca "revolutia din

decembrie 1989".


68/346

Ca in multe alte cazuri, lovitura

militara/informationala propriu-zisa a fost doar

urmarea celei simbolice, care a pregatit-o peprima si chiar i-a asigurat succesul. Ceausescu

se pretindea aparatorul clasei muncitoare, clasa

care era proslavita in discursuri oficiale. Revolta

dintr-un mare oras industrial, situat chiar in

centrul tarii - Brasov, 1987 - venea sa loveasca

serios aceasta pretinsa revendicare: acolo serasculau muncitorii infometati si nu "spionii

imperialisti".

Ceausescu se lauda cu lunga sa activitate

in partidul comunist - ajunsese sa pretinda,

sprijinit de un aparat de propaganda enorm siplin de imaginatie, ca isi incepuse activitatea

revolutionara la treisprezece ani si jumatate.

Suferintele lui prin inchisorile "burgheze" erau

in toate manualele scolare de istorie. Or, o

scrisoare semnata de vechi militanti comunisti -

sase la numar, ceea ce a dat demersului lor

denumirea "underground" de "scrisoarea celor

sase" - ii atragea atentia (deci DIN

INTERIORUL FORMEI DE PUTERE


69/346

SIMBOLICA DE LA CARE SE REVENDICA)

ca administratia lui nu mai are cu nimic de-a

face cu ideologia comunista si ca aceasta nu estedecat o dictatura personala deghizata in "rosu".

Cand Francisco Pizzaro a ajuns in

America de Sud cu o mana de aventurieri care

nici macar nu era soldati de profesie, Imperiul

Incas controla un teritoriu in care traiau zece

milioane de suflete. Oricata superioritate

tehnologica - cavalerie, arme de foc - detineau

conchistadorii, erau totusi un ac intr-un car de

fan. Puterea militara incasa, chiar primitiva la

nivel individual, era coplesitoare in raport cu

cea spaniola. Cronicele catolice ne-au invatatmereu ca insufletiti de Cruce (deci de o putere

simbolica ferventa) Pizzaro si ai sai au reusit sa

spulbere armate de zeci sau chiar sute (!!!) de

mii de oameni.

In cazul celebrului asediu al Limei - pevremea aceea un oras compus din colibe de

chirpici, slab aparat - din anul 1534, succesul

crestinilor s-ar fi datorat unei sarje de cavalerie


70/346

care a dus la uciderea liderului "rebelilor" inca,

deci la dezorganizarea rapida a armatei adverse.

Astazi stim ca lucrurile nu au stat delocasa. Imperiul Inca era unul muribund, lipsit de

orice putere simbolica. Conducerea lui era

tiranica si cruda - spaniolii au devenit aliatii

naturali ai triburilor care controlau teritorii

extinse si contestau domnia incasilor. Nu caii si

flintele spaniole au infrant rezistenta

"loialistilor", ci aliantele variabile cu triburile

locale. In absenta unei puteri simbolice care sa

inchege imperiul ca un intreg sinergetic,

potentiala lui putere militara nu a putut sa fie

folosita si a fost chiar depasita de cativaaventurieri.

Casatoria lui Pizzaro cu fiica unui

potentat local (dupa botezul acesteia) a

consfintit nu doar o alianta politica si militara

care s-a dovedit hotaratoare, ci si un transfer deputere simbolica spre barbatul cu barba care

venise de peste mari. Imperiile regionale din

America de Sud - aztec, incas - s-au dezintegrat


71/346

cu rapiditate pentru ca erau subminate de

absenta puterii simbolice, liderii lor rezistand

doar prin teroare. Cand a aparut o alternativaexterioara de alianta - debarcarea europenilor -

triburile opresate s-au rasculat.

Aceste imperii nu au fost propriu-zis

infrante militar - ar fi fost imposibil - ci

simbolic in primul rand. Ne aducem aminte de

Clovis sau Carol cel Mare si vedem cat de

important este pentru un lider care detine

puterea economica si/sau militara sa se

legitimeze si in plan simbolic. Reciproca nu este

in mod necesar adevarata. Papalitatea nu a

inceput sa-si dezvolte o armata proprie, de pilda,iar din punct de vedere economic, desi

reprezinta un important centru de putere, este

departe de a fi un mare jucator pe aceasta zona.

Cand Henric al VIII-lea al Angliei s-a

suparat pe papalitate din cauza ca nu reusise sa-si asigure aprobarea divortului - reprezentantul

dinastiei Tudorilor vedea aici mana lunga a

rivalei sale militare si economice, Spania - nu a


72/346

atacat frontal institutia, cum facuse Filip cel

Frumos in urma cu mai bine de doua secole.

Nu avea nici forta militara si nici

posibilitatea logistica sa infrunte o papalitate

care avea aliati foarte puternici: Franta si

Spania. El a atacat papalitatea in plan simbolic.

De unde pana atunci dezavuase puternicreforma promovata de Martin Luther,

prigonindu-i pe adeptii "protestantismului" si

scriind chiar personal un pamflet impotriva

ideiilor calugarului german, el are brusc o

revelatie: clerul catolic este corupt, la Vatican

sade insusi antichristul.

Intoarce foaia si dizidentii care pana

atunci isi tineau predicile pe ascuns, prin

hambare si cranguri, devin prigonitorii

catolicilor ferventi. Henric nu este un

anticrestin, este, dimpotriva, un aparator aladevaratei credinte.


73/346

Rugurile pe care ardeau protestantii sunt

inlocuite repede cu linsaje de preoti deposedati

de orice putere simbolica in fata gloatelor,daramari de biserici catolice si diminuari de

posesii funciare.

Regele impusca doi iepuri dintr-un

foc: devine seful bisericii, deci scapa de tutela

simbolica a Vaticanului aliat cu Spania si isi

poate vedea nestingherit de aventurile

matrimoniale. El si urmasii sai, mai ales

Elisabeth I si, apoi, James I, au fost suficient de

inteligenti incat sa nu inlocuiasca, pentru casa

regala, un "stapan" simbolic cu un altul.

Au reprimat excesele "puritanilor" -

aripa dura a protestantilor din Anglia - la fel

cum i-a persecutat pe catolici, respingand toate

fanatismele de orice nuanta sau confesiune.

Puterea simbolica pe care o acumula alaturi de

cea militara - ca sef al statului - o regina caElisabeth I era unica in felul ei in lumea de

atunci.


74/346

In Franta acelor vremuri, Casa de Valois

a pierdut tronul din pricina dezintegrarii puterii

sale simbolice. Henric al lll-lea, care in calitatede duce de Anjou se distinsese in bataliile

impotriva hughenotilor (varianta franceza a

protestantilor), a "pierdut" partida catolica dura

in favoarea Casei De Guise, puternicii duci de

Lorena.

Acestia au fondat "Liga Catolica" si l-au

acuzat pe rege ca are o politica duplicitara fata

de protestanti, rapindu-i aura de aparator al

dreptei-credinte. Asasinarea lui Henric de Guise

nu a rezolvat nimic - exercitarea violentei

impotriva puterii simbolice nu face adesea decatsa o potenteze pe aceasta, asa cum am vazut si

in Vietnam - si dupa putina vreme un fanatic

religios il asasina la randul sau pe ultimul

Valois, deschizand drumul spre tron pentru

Bourboni.

Casa de Valois era bogata si controla

principala forta militara a Europei de atunci:


75/346

asta nu a salvat-o atunci cand puterea simbolica

i-a fost furata.

Asasinarea lui Che Guevara in Bolivia -pe cand incerca naiv si in zadar sa faca un

"export de revolutie" printre taranii refractari de

acolo - nu numai ca nu a rezolvat nimic pentru

"cazanul vrajitoarelor" care era America Latina,

dar l-a transformat pe acesta in principalul

simbol al luptei "revolutionare" din regiune si

nu doar pentru cateva decenii.

Puterea simbolica a martirilor de toate

nuantele, folosita apoi de sforari dibaci care stiu

sa o confiste in folos propriu, s-a dovedit in

istorie o arma la fel de periculoasa ca bomba

atomica. Orasele-cetati din Italia, mai ales

Venetia si Genova, sunt un exemplu de putere

economica initial lipsita de aceea militara si/sau

simbolica, dar care le-a creat pe cele din urma.

Situate geografic pe marile rutecomerciale cu Orientul, deci dijmuind comertul

mondial, cum am spune astazi, beneficiind de

flote consistente, venetienii si genozevii


76/346

controlau intr-o mare masura comertul la

Mediterana, isi plantasera colonii in inima

Bizantului, la Constantinopole (922 d.C.),bateau o moneda care era model european -

celebrul "ducat" venetian si "florinul" de

Florenta - si cumulau o mare parte din

numerarul aflat in circulatie.

Ele nu si-au acceptat vulnerabilitatea

militara - deci au construit si flote de razboi care

i-au transformat in jucatori regionali

semnificativi din punct de vedere militar - si au

inlocuit un posibil mesianism simbolic religios (

deja "confiscat" de altii in varii forme) cu un joc

politic foarte complex si adesea lipsit demoralitate intre Bizantul ortodox, puterile vest-

europene catolice si chiar puterile asiatice.

Venetienii si genozevii - ca si, ceva mai

tarziu, florentinii - au fost unii dintre primii mari

politicieni ai lumii, dupa definitia moderna atermenului. Aproape ca au reinventat politica,

dupa Antichitatea greaca si cea romana. Alti


77/346

lideri s-au folosit de puterea simbolica pentru a

o cuceri pe cea militara si economica.

Ivan cel Groaznic al Rusiei (50) a ramasin istorie ca un dement crud care si-a ucis si

unicul fiu si urmas la tron. Portretele zugravite

de istorici sunt insa departe de adevarul de

atunci al "pietei puterii" din Rusia. Rusia nu era

condusa de cneazul de Moscova (Ivan va fi

primul care se va proclama "Tar al tuturor

Rusiilor") decat formal - ci de mari familii

boieresti, bogate si agresive militar,

conducatorul aparent nefiind decat prizonierul

de facto al acestora.

Dincolo de boieri era o masa informa de

mujici chinuiti de secole de invaziile mongole,

abuzuri ale potentatilor situati pe varii forme

ierarhice si deloc aparati de legi care nu existau,

fiind suplinite de vagi cutume intepretabile dupa

bunul-plac al celor puternici. Insusi Ivan - ajunspe tron copil, in urma mortii tatalui sau - a simtit

pe propria-i piele aceasta stare de lucruri.


78/346

Exista toate motivele sa presupunem ca

mama i-a fost otravita de boieri, la fel si sotia. A

fost infometat si umilit la chiolhanurile careadesea se lasau cu omoruri, violuri si

torturi. Viata ii era mereu in primejdie ca

urmare a permanentelor urzeli de culise.

Nu forta cvasiinexistenta a cneazului

mentinea echilibrul intre clanurile boieresti, ci

un soi de teroare reciproca pe care o exercitau

acestea unul impotriva celuilalt. Ivan era un

prizonier infricosat in Palatul de la

Moscova. Pentru a schimba aceasta stare de

lucruri, cneazul a atacat pe toate planurile, un

atac ce nu doar ca nu dovedeste nebunie, cicalcul politic rece si sofisticat, chiar daca si

extrem de crud, chiar pentru acele vremuri.

Pentru a cuceri intr-adevar puterea, tarul

a creat o institutie sui-generis,

"opricinina".Avand atarnate de seaua calului uncap de caine - simbol al credintei in tar - si o

matura - simbol al "curateniei" pe care o faceau,

membrii acestei organizatii nebuloase (nici


79/346

ordin militar, nici religios, mai mult un soi de

batalioane de asalt avant la lettre) opricinikii au

dezlantuit o teroare de nedescris asupra -atentie! - boierimii. "Doctrina" dupa care se

ghida organizatia era la fel de tulbure ca si

componenta ei (boiernasi, simplii mujici

instruiti in ale armelor, etc).

Adica un amestec de ortodoxie "pura",

fidelitate oarba fata de "tatucul" Ivan, lupta

impotriva realului sau imaginarului dusman din

interior/exterior. Cand Novgorodul - bogat oras

comercial - s-a rasculat, tarul nu a trimis acolo

armata boiereasca (ii era teama sa stranga oastea

care nu stia impotriva cui se va indrepta) ciaceasta cavalerie terorista.

Timp de trei saptamani orasul a incaput

pe mainile asasinilor, devenind un loc al iadului.

Dupa acest episod mai ales "faima" opricininai a

devenit atat de mare incat boierilor nu le mairamanea decat sa se roage la icoane ca privirea

tarului sa nu cada asupra lor.


80/346

Si au inceput, natural, sa se denunte unul

pe celalalt de uneltiri si comploturi. Pedeapsa

impotriva celui banuit era totala si imediata siintrecea in bestialitate tot ce se vazuse pe

meleaguri batute sute de ani de hoardele

mongole. Nici reprezentantii clerului care nu se

conformau liniei stabilite de tar nu au fost scutiti

de torturi sau omoruri.

Cand Ivan a reusit sa extermine cam

orice fel de opozitie corenta, iar marile clanuri

boieresti fie au pierit, fie au fost alungate din

Moscova, fie au fost pur si simplu deposedate

de putere economica/militara prin confiscari, el

s-a asezat la masa negocierilor cu ramasiteleinfricosate ale nobilimii ruse: acum putea

"discuta" de pozitii de forta, de pozitiile celui

care detine EFECTIV puterea.

S-a prefacut oripilat de abuzurile

opricininai, a pretins senin ca habar nu avea deele - la unele asasinate/torturi a participat

personal - si a asmutit gloata asupra celor care

cu o zi in urma pareau intangibili. Membrii

8/3/2019 46343940 Puterea Eugen Ovi

46343940 puterea eugen ovidiu chirovici

Documents