EUGEN O\rIDIU,..C.F{.I ROVt C,I

.', . l' .: ..':,1

',.:.... : l. ,, ;]I

II

I

:..

ffianEJ

Eugen Ovidiu Chirovici

ADOUAMOARTE

I

tfr

Manuscrisul din Dummstein

Istoria qtiutd a a;a-numitului Manuscris din Dummstein,rcdactatinilial in germana veche, dar ajuns la noi in lattnd, incepe in secolulal XV[-lea, cind o copie tipdriti la Miinchen, sub titlul de infrico-

;dtoarele intimpldri ale cdlugdrului Martin din abalia Dummsteinsau Povestea arderii pe rug a fetei Maya este inclusd intr-un compen-

diu de propagandd protestantd, numitd Faptele Inchizitorilor Diavo-lului, evident sever anticatolicd.

Se crede ci manuscrisul dateazd din secolul al XIV-lea, pentru

cd se referS la luptele pentru succesiunea la tronul Sfintului ImperiuRoman de Naliune Germand, purtate intre Ludovic de Bavaria gi

Friedrich de Austria, qi cigtigate de primul. Pe de altd parte, inarborele genealogic al seniorilor care au stipinit linutul Filken-stein, apare un conte Wernher in acea perioadd, degi el nu se regd-

segte in criptele familiei din capela aflatd in interiorul castelului.in timpul Rdzboiului de 30 de Ani, castelul a fost asediat,

cucerit ;i pa(ial incendiat, dintre elementele descrise in manuscrismai riminind, pind spre finalul secolului al XIX-lea, doar capela gi

Turnul Cavalerilor. Planurile ulterioare de sistematizare a oraquluiMoesch au gters de pe fafa pdmintului gi aceste ruine, cunoscuteastdzi doar din pufinele fotografii rdmase.

Avind in vedere c6, imediat dupi evenimentele descrise, inEuropa a inceput epidemia de ciumd - care a ucis, dupi unele eva-

luiri, doud treimi din populalie - este posibil ca manuscrisul originalsd se fi pdstrat neatins in abalia Dummstein (unde astdzi fiin{eazd gi

liceul catolic cu acelagi nume) qi, ulterior, sd fi fost tradus in latind.

8 EUGEN OVIDIU CHIROVICI

Dati fiind tenta lui anticatolicd, probabil cd a fost pdstrat ascuns pind

la inceputul Reformei, cind protestanlii l-au folosit in cadrul unei

vaste propagande impotriva Bisericii Apostolice, in general, qi im-potriva,,brafului inarmat" al acesteia, Itchizrtia, in special.

Este singurul manuscris care face trimitere la modul in care erau

preg[tili inchizitorii - in general cllug[ri dominicani - gi la faptulcd existau anumite ritualuri de iniliere a acestora (preluate ulterior,intr-o oarecare mdsurS, de iezuili qi, mai recent, de Opus Dei).

Vaticanul a negat mereu autenticitatea Manuscrisului dinDummstein considerindu-l o crealie tirzie a unui pastor protestant

numit Valentin de Vinlac (hughenot francez, refugiat dupi Noap-tea Sfintului Bartolomeu in Anglia, iar ulterior in Olanda). Totuqi,

redactarea in latind a documentului ar fi cel pulin bizard in aceste

condilii, mai ales in spaliul protestant, cu atit mai mult cu cit stu-

diul lui denotd mijloacele de copiere specifice secolului al XIV-leagi, in nici tn cM, ulterioare acestuia.

Degi am p6strat peste nouizeci la suti din forma iniliald a ma-

nuscrisului, unele exprimiri au fost uqor schimbate, frrd a denatu-

ra sensul primar, ci doar pentru a mai uqura lectura unui cititormodern, mai pulin familiaizat cu terminologia Elului Mediueuropean.

PARTEa iNriI

,,Dar numai cei chemali cu adevdrat vordesluqi semnele"

CIoceNur vRAJIToARELOR

(Malleus maleficarum)Heinrich Institoris, Jacob Sprenger

Strasbourg, 1487

... $i scriu aceste rinduri in zilele Nagterii Domnului qi Mintu-itorului nostru, in chilia mea din abalia Dummstein, linutulFilkenstein, unde m-am ndscut cu cine qtie cite primiveri in urmi,in vremea contelui Wernher, al cincilea din spila lui.

Am ales pana gi pergamentul pentru a vd povesti groaznicele

intimpl5ri la care nu am fost doar martor mut, ci chiar eu le-am

provocat, pe undeva, pe cind eram tindr gi trdiam printre oameniiDomnului, vedeam rislritul soarelui qi md imbdtarn cu parfumul

ierbii pline de roui, md rugam in refectoriu gi invilam mersul

lucrurilor rinduite de Dumnezeu pe pimint de la cei mai infelep{idecit mine.

S-au intimplat cu multe, multe anotimpuri in urmi, lapatruzilede mers de aici, in castelul contelui Wernher, cind am cunoscut-o

pe Maya. De acum vd spun c[ nu a existat pe lume fbpturd de-a luiDumnezeu mai frumoasl decit ea ,si inci astdzi, acum, imi sare

inima-n piept cind imi aduc aminte de Turnul Cavalerilor in care

ei o zdvoriserd qi-n care eu amvdzlt-o pentru prima oard. Cosilele

ei bdlaie care-i c[deau in dezordine pe gitul lung, amestecate cu

paiele din agternut, umerii pe care cdmaqa asprl din cinepl ii ldsa

aproape goi, obrajii imbujorafi gi ochii albaqtri precum cerul, inclplini de visele somnului. $i privirea ei cind speriatS, cind gigal-

nicd, cind plin[ de dor, cind cutremurati de furie qi de jale. $imodul in care-mi ,soptea numele, a$a cum nimeni, niciodat5, nu

mi-l spusese gi nici nu mi-l va mai spune vreodati.Aqa mi-o aduc aminte in visele mele, qi nu cum era mai tirziu,

cind nu mai lisasem din ea decit un bulgdre schimonosit de durere

12 EUGEN OVIDIU CHIROVICI

si teamd, cind singele inchegat acoperea deja frumusefea, iar

vinatdile inlocuisera culoarea de m[r rumen a pielii, cind buzele ei

sparte nu mai gopteau nimic altceva decit numele Fecioarei cdreia

ii implora ajutorul, pentru ci de 1a oameni nu mai agtepta nimic in

afari de durere qi iar durere, ;i asa, la nesfirqit"'

Pe atunci, Maya deja nu mai exista, iat ceea ce r[misese din ea

trebuia sd dispara cit mai grabnic pentru a nu-mi mai aduce aminte

mie, miselul, qi celor de la castel, nu de faptele ei, ci de mirqdviile

gi nemerniciile noastre.

Am ales, de atunci, sihistria, am fEcut legdmint de ticere ,si

m-am zidit de viu in chilia mea, qi buzele mele nu s-au mai deschis

decit dormind, sub povara viselor care-mi sfi9iau pulinele ore de

somn - qi uneori ii strigam numele. $i Domnul mi-a dat pedeapsa

cuvenita unui miqel ca mine, sortindu-mi ca nici frigul chiliei, nici

demonii care m5 bintuiau, nici piinea uscat5 9i apa stdtuta cu

care-mi hrSneam nemernicia de trup si nu-mi scurteze qederea pe

acest pdmint. Mi-a dat El zlle pe care nu le cerusem 9i nopli mai

lungi decit veqnicia, 9i tot aga, pentru a-mi trdi mereu vina qi pen-

tru ca mereu qi mereu si-mi aduc aminte de clipele in care, din tot

ce crezusem, se alese praful pentru totdeauna. Nici micar Marea

Plagi nu m-a ucis, a$a cum a fdcut-o cu cei mai mulli in vremurile

acelea.Dar acum simt cd se apropie Judecata de care nimeni nu scap[,

gi nu-I voi spune Lui altceva decit voi scrie in aceste pergamente,

ie le va citi cineva sau le vor arunca in focul din scriptoriu, acolo

unde merg gunoaiele celor care au greqit literele' Nu le scriu in

latin6, ci in graiul in care vorbeam cu ea, femeia pe care am ucis-o,

in graiul pe care-l auzeamla\drari de sdrbdtori, in graiul familiei

rrrolc carc nu mai este de mult, in graiul lumii din rindurile cdteia

rurrr plcclt pcntru a sfirgi inchis de viu in mormintul acesta. imi vdd

rniinilc. lurr;qi 1r uscate pfecum ghearele vulturilor, qi ele imi spun

c[ sc apropic itrgc'rttl q,i cd nisipul din ceas s-a scurs.

Spun l)rovcrbslc: ,.'l'rui lucruri sint nesilioase 9i patru lucruri

nu "i" niciodatd: <l)cslttl}, |i anume: locuin{a morfilor, femeia

stearpd, pimintul care nu c rrllrrl rlc ap6 gi focul care niciodatS nu

ADOUAMOARTE 13

se satur5". Fierul gi focul au mincat trupul iubitei mele Maya, iarpimintul i-a inghilit urmele. Dar Domnul n-a fost acolo in acele

zori, ci a fost sus, in Cer, ca s-o primeascd qi sd-i oblojeascd rinilefrcute de oameni.

Iar pentru mine, la JudecatS, nici o pedeapsi nu va fi prea mare...

l.

M-am niscut in ziua tnlllirii, in al cincilea an de domnie acontelui Wernher, care stdpinea linutul Filkenstein intru pace qi

bunistarel, ca fiu al cavalerului Rudolf din Mann qi al femeiiEdith. Am trdit, desi venisem pe lume tare pldpind qi cu un piciorintors sub mine. Dupd mine, mama a mai adus pe lume cincicopii - trei fete gi doi bdieli -, dar toli au fost chemali in cerinainte si treacd o iarn5, iar ultimul nu a vrut sd plece singur,luind-o cu el gi pe aceea care-i diduse scurta viafi.

Tata era un om aspru, voinic, destul de instdrit pentru vremurileacelea grele. Familia mea avea o moqie intinsd, cu moard de apd,hambare, fieririe qi mai bine de cinci sute de suflete care nedatorau dijmn. La rindul nostru, eram datori contelui de la castel omie de misuri de grine, optzeci de cirule cu lemne, zece mdsuri demiere, doul perechi de boi qi cincisprezece porci in fiecaretoamn5.

Cei doi frafi mai mari ai mei, Michael gi Karl, erau inalli ca*azii qi bine legafi, si spre ei se indreptau privirile tatdlui meu. Eucram in rind cu lighioanele din gospodlrie, slab qi qchiop, gi demulte ori l-am atzit cI prin mine Dumnezet l-a pedepsit pentrupdcatele lui. Niciodatd osul cu mdduvi nu ajungea la mine qi

I Oamenii de rind de atunci nu foloseau in mod curent vreo cronologie exactE, de tipul,,in anul 1200 dupd nagterea Domnului nostru Isus Hristos" sau ,,in anul 5200 de la Facereal,urnii". Se foloseau mai ales raportdri la domnii, sfinli etc., de exemplu,,in al saselea anrrl domniei impiratului Ludovic" etc. Raportdrile la perioade mai scurte se fEceau dupdsrirbltori, de exemplu ,,1a trei zile dupi Sfin{ii impdrali Constantin si Elena".

16 EUGEN OVIDIU CHIROVICI

mincam nu la conac, ci in btcdtdrie, in curte, cu slugile, drumefiigi ldranii sosili pentru dijml ;i muncd. Ai mei md urau, iar tdraniirideau de mine. Md ascundeam prin weo vdgdund gi plingeam, iarnoaptea visam cd sint un uriag puternic gi md rdzbun pe to{i.

Singurele plSceri ale copildriei mele au fost orele petrecute-n

abalia ce purta hramul Sfintului Dominic, la vreo doud sulile de

mers de moqia noastrS, unde copiii oamenilor instdrili se duceau

pentru a invd\a buchiile gi socotelile, iar cei mai mintogi chiar o

brumd de latind. Eu prindeam repede, spre deosebire de fralii mei,qi pdrintele Iacob, cel care se ocupa de noi, era singurul om de pe

lume care g6sea mereu ceva de bine de spus in ceea ce md privea.

invdlam qi sd altoiesc pomii, sd culeg ierburi tdmdduitoare, sidesluqesc semnele trecerii demonilor prin vreun loc gi sd-i alung de

acolo. Asa am aflat cd, dacd se tulbura apa din ciubdr prea repede,

insemna cd vreun aghiuld s-a aciuat pe-acolo si trebuia si facirepede trei cruci gi si spui apoi Tat5l Nostru cu fala spre rdsdrit,

apoi sd iei pulind apd cu trei degete unite qi s5 stropegti pejos, injurul ciubSrului. Cine bea apa in care s-a scdldat vreun aghiuldnegreqit avea si se imbolniveascd. In dacd aveai weo rand de tdig

care nu se vindeca, aqa cum ar fi trebuit sd se vindece, trebuia sIculegi intr-o dimineafi de sdrbdtoare mare flori de cdlea sdlbaticd,

si le pisezi intr-un mojar de piatrd pind se ficeau o pastd groasd gi

sd o intinzi pe rand cinci zile la rind, rugindu-te neincetat din treiin trei ceasuri.

La scdldat mergeam singur, in dosul morii, pentru ci mi-erarugine s5-mi ardt schilodenia, iar la exerciliile de lupti, la trasul cuarcul qi la cdllrit nu puteam sd particip. Fralii mei ?nvdfau sd

minuiasci securea, sabia qi sulila, fiind gata sd apere onoarea

seniorului Wernher dacd acesta le-o cerea. Dacd noi eram atacalide cineva, seniorul era obligat sd ne primeasci la castel qi sd ne

apere cu gdrzile sale.

Cind trecuserd vreo zece primdveri de cind venisem pe lume,

amvdzutpentru prima oard moartea. O datdpe amea, apoi, repede,

pe a altora.

ADOUAMOARTE 17

Eravard qi md scdldasem in iazul morii qi tocmai trigeam cdma-

ga pe mine, cind o ploaie ndprasnicd s-a pr[bugit pe pimint, ca o

namil5 mare qi neagtd. Ploaia era atit de deas6, cd nu vedeai la unpas, gi cerul se intunecase de tot, brdzdat de fulgere. Am fugit inhambar, mi-am stors cdmaga, apoi am adormit. Cind m-amtrezit,ardeam ca focul, gura mi-era uscatd gi mi-era atit de frig, ?nc?t

simfeam nevoia sd md ascund intr-o groap6-n pdmint. Am iegit dinhambar, am mers spre conac traversind curtea in care scufinau

porcii qi gdinile, apoi am vizut negru inaintea ochilor gi am cdzut

la pdmint. Citeva zile qi nopli am delirat ;i-am strigat - mi-au spus

mai apoi -, in vreme ce pirintele lacob, venit de la aba\ie, a incer-

cat sd md vindece cu fierturi din ierburi numai de el qtiute. Nu-miaduc aminte nimic, in afari de un singur lucru: o siluet6, neagrd

toatd, a venit la un moment dat s,i s-a aqezat lingd mine, ticutd qi

rdbddtoare. Nu avea coasa pe umdr, dar mi-am dat seama cd eru

moartea, moartea mea, si o jale cumplit[ mi-a sfiqiat inima, pentru

cd nu doream si plec cu ea.

- E timpul sd mergem, mi-a spus, cu voce groas5, nefireascd.

Vorbea o limbi necunoscuti, pe care totu;i o inlelegeamprea bine.

- Nu weau sd merg, i-am spus.

- Nu ai nici un rost aici. Tatilui gi fralilor tii le e rugine cu tine,

esti o povard, o gurd in plus. Nu vei cunoaqte dragostea, nici o fatd

nu va suspina cind te va vedea, nici un glas de copil nu-!i vaincdlzisufletul. Te vei tifr ca un picdtos pe pdmin! ca qarpele cel bleste-

mat din Scripturi. De ce nu vrei sd vii cu mine? Ce te-agteaptd pe

tine pe lumea asta?

- Pdrintele Iacob spune cd sint deqtept gi invS! repede.

- Pdrintele Iacob minte pentru cd-i e mild de tine. Nu veicunoa;te gustul rizboiului gi nu te vei intoarce biruitor, in acla-

maliile liranilor recunoscdton cd i-ai apdrat de cei fii. La iat'marocul Sfintei Mdrii, nu te vei cdtdra pe stilpul uns cu grdsime

pentru a ciqtiga purceluqul qi admiralia fetelor, a$a cum a frcutfratele tdu, Karl, anul trecut. Te-a prins o biatd ploaie qi acum zaci

18 EUGEN OVIDIU CHIROVICI

cu fierbinleald - e;ti mai pldpind decit un pui de gdind,, care acume si peste o clipd nu mai e.

* Pe mine md va apira Dumnezet, i-arn spus ardtirii gi aminceput sd recit Crezul, in latin5, aga cum il inv5lasem laaba\ie,iarardtarea s-a risipit cu un suspin adinc.

Cind m-am trezit, pdnntele Iacob erala cdpdtiiul meu qi, dintr-osuflare, i-am povestit visul meu, iar el m-a mingiiat gi mi-a Ambit.

- Nu trebuie sd fii supdrat cd e,sti nevolnic, Martin, mi-a spusel. Cel mai voinic om din lume isi pierde vigoarea odatd cu aniigi ajunge un biet schilod pe care-l duc copiii de mini prin sat qi

abia-gi poate face nevoile. Cea mai luminati minte poate fi lovitlde dambla gi omul inlelept ajunge, cu anii, la fel de naiv ca unpnrnc nou-niscut. Doar omul credincios intru Domnul ddinuie inveci, pentru cd sufletul lui curat nu poate fi atins de nimic. Poatec[ dsta este drumul tdu, cel mai fericit dintre toate posibile, chiardacd multe lucruri trebuie sd le la;i in urm5.

La vreo lunl dupd intimplarea asta, a urmat o alta.Au poposit in sat vreo cifiva solda{i, din stirpea celor care rdtS-

cesc de colo-colo gi se pun in slujba oricui ii pliteqte. Jdranii ii uriscpentru cd nu o dati, impingi de foame, se dedau la silbdticii gi prd-ddciuni - pentru tdran| soldalii sint ca lupii pentru oi. Ceata lor nu-mdra weo duzind de suflete, vorbeau un grai striin gi miroseau urit.Trei erau cilare gi restul pedestragi, gi au cerut, dupd legile ospita-lit6lii, gdzdrlire peste noapte qi hranl pentru oameni qi cai.

Tatdl meu le-a dat voie sd doarmi in hambar qi le-a trimis hra-nd, dar a gi vorbit cu vechilul si fie cu ochii pe ei. $i bine a frcut,pentru cd noaptea au incercat sd ne jefuiascd. Dupd ce s-au prefr-cut cd dorm, s-au imbrdcatpe ascuns, gi-au luat armele si au tdbdritin conac. Dar ai nostri erau pregdtifi. Lamiazdnoapte qi lamiazdzi,in curte, pregdtiseri douS stive de lemne gi paie, qi le-au aprinsrepede, pentru a lumina locul, iar tata, fra[ii mei qi trei duzini de

ldrani vinjoqi gi obignuili sd minuias cd ghioaga gi fepuga, s-au incd-ierat cu ei. Fratele meu, Karl, s-a ales cu o tdieturd de sabie inum5r, iar un !5ran a fost injunghiat qi a murit. Dar soldalii au fost

ADOUAMOARTE t9

toli ucigi, mai pulin cdpetenia, o namili cu pdrul hing qi negru, si

cu o barbd care-i ajungea pind la piept. Legea spunea cd, dacdera

prins cineva de senior la prlddciune, judecata o frceau oamenii

locului. Pe cind rdzbea de ziud, curtea era curdlatd de morfi, doar

bdltoacele mari de singe inchegat, precum cel scurs de la porcii

tdiali de Ignat, mai aminteau grozdvia. Le-au aruncat lequrile inriu, pentru cd nu aluseserdparte de impdrtdganie qi nu meritau si se

odihneasci in pdmint sfinlit. Pe gef l-au dus intr-o dumbtavd,lamarginea cimpului, si tata a poruncit sI fie bStut in cuie pe trun-

chiul unui fag, gol ca o scirndvie. Apoi l-au bitut cu belele pinigi-a dat duhul, gi l-au ldsat in locul acela, sd-l sfiqie corbii qi ani-

malele, qi si fie de invdldturi celor care trec pe acolo 9i au ginduri

necurate fald de mogia noastr5. Cind toat[ tteaba s-a ispr6vit,

m-am strecurat qi eu, impreund cu ciliva copii, la locul pedepsei,

ca s5-l v5d pe uriag. Piroanele groase de fier ii stripunseseri

pulpele gi bralele, sfigiindu-i camea qi lSsindu-i dire de singe pe

pielea albd. Tot trupul ii era numai gilme qi vindtdi, qi r6ni, iar un

ochi ii ieqise din orbitd gi-i atirna pe barba ndclditd. Printre dinliispar.ti ii atirna limba iindtd, ca la ciinii strivili de cdrufe. Pe cind ilpriveam muli de groazd,un corb mare a filfiit din aripi 9i s-aa ezat

pe leasta morfului, croncinind la noi.

Ne-am speriat gi am rupt-o la fugd, 9i acel chip m-a urmdrit

anotimpuri intregi: il vedeam in somn, la scdldat, in ungherele

hambarului gi printre copacii pidurii. Chipul acela cumplit, care

mi-a ardtat c6, atunci cind sufletul pleacd, nu rimine din noi decit

eame, singe qi durere.

La vreo trei primdveri dupd aceste intimpldri, soarta a vrut ca

qi frafii mei sd plece dintre noi. Contele Wernher gi-a repudiat

solia, iar socrul lui, contele Karl din Meenkellhaus, a decis si-,si

spele dezonoarea cu singe. Iar tata s,i fralii mei au plecat la luptipentru seniorul lor gi pentru Domnul, aga cum pleacd mereu

soldalii s6-gi caute moartea: cintind gi veselindu-se. Pentru c6,

atunci cind egti tindr, ai atitaviald in tine care clocoteqte, incit ai

senzalia ci poli siri in pr[pdstii gi, de fapt, ifi caufi moartea. Abia

20 EUGEN OYIDR' CHIROVICI

cind anii trec, puterile ili sldbesc gi viala se subgiaz[ in vineletale, incepi si caufi lucrurile cu adevdrat vii gi faptele,ti devinmai inlelepte qi naai cumpdtate. , :,