42015 a m a mu a ct u azl iitcaa t e l~ fileserie nouã aprilie 42015 (clxv) 36 pagini 10 lei d i n...

Serie nouãAPRILIE 2015

4(CLXV)

36 pagini10 lei

D i n s u m a r:

Premiile UCMRAdio, Sebastian Barbu Bucur!Premiera “La fille mal gardée” la ONBFestivalul de la SanremoConvorbirile A.M. - Călin GoiaUltimii romantici?

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR Ş I MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

MUZICAL~ACTUALITATEAAm

În imagine: Jolt Kerestely

DIN CUPRINS

ACTUALITATEA MUZICALĂ l Nr. 4 l Aprilie 2015 1

EDITORIAL

PREMIILE UCMR.................................2-7

LA FILLE MAL GARDÉE.................12-13

INTEGRALA BEETHOVEN (2)............11

ADIO, SEB. BARBU BUCUR.................10

PUNCTUL PE J... AZZ......................20-21

ADIO, C. DRĂGHICI..............................25

MUZICĂ BIZANTINĂ......................14-15

DUELUL VIORILOR.........................16-17

ANDRÉ RIEU...........................................18

FESTIVALUL DE LA SANREMO....22-23

CONCERTE........................................26-27

CONVORBIRILE A.M......................28-30

FORMAŢIILE NOASTRE...................31

CENTENAR GICĂ PETRESCU.......32-33

ULTIMII ROMANTICI?...................34-35

CONCERTE SUB... LUPĂ.....................8-9

Competențăși

performanță

Liviu DĂNCEANU

În general lingviştii identifică limbajul cu unsistem de comunicare. Or, muzica, pre limba ei,comunică fără îndoială, transmite ceva. Până aicilucrurile sunt oarecum simple. Ele se complicăatunci când aplicăm dichotomia natural/artificial.În definitiv, limbajul natural (ca şi cel artificial) esteo creaţie umană. După chipul şi asemănareaMăriei sale: Omul.

E limpede că un limbaj artificial îşi propunesă semene cu unul natural, dacă nu chiar să-lconcureze. Ideal ar fi, desigur, să-l prelungească,aidoma unei proteze. Este unul din motivelepentru care nici o opoziţie radicală nu poate fiintrodusă între limbajul natural şi cel artificial.

Diferenţe există, dar unele dintre eleprivesc nu atât natura acestor limbaje cât evoluţialor. Asemănările sunt mult mai mai numeroase.Una dintre ele ar fi aceea că adevărata problemăa limbajelor (implicit a celui muzical) nu ţine deprovenienţă, ci de competenţă.

Există oare un decalaj între competenţă şiperformanţă? Mai întâi, competenţa este definită,adesea, de ansamblul regulilor care controleazămecanismele generative ale actului componisticsau interpretativ, în timp ce performanţa esteprecizată de restricţiile contingente (de spaţiu,timp, mod), ori ale capacităţii intrinsec inovatoare.Cu alte cuvinte, competenţa înseamnărespectarea normelor, a instrucţiunilor defolosinţă, pe când performanţa dă seamă desporirea acestor norme, de debordarea lor în chipcreator.

(Continuare în pag. 2)

Cuvântul rostit de laureatul cuMarele Premiu,

la momentul înmânării diplomei

Vreau să încep cu un citat de Michael Leboeuf:

“Cheltuie-ţi aiurea banii şi tot ce vei pierde va fi o parte din avere.

Cheltuie-ţi aiurea timpul şi vei pierde o parte din viaţa ta”.

Acest citat mă caracterizează în totalitate. Nu amcheltuit aiurea nici banii, nici timpul, dovadă sunt

Competență și

perfomanță

(Urmare din pag. 1)

E simplu de constatat că, atuncicând limbajul sonor este frecventat de unmuzician „înnăscut”, performanţa vadomina competenţa, iar atunci cândlimbajul respectiv cade pe mâna unuia„făcut”, va fi un decalaj semnificativ îndefavoarea performanţei. Interesant estecă, din ce în ce mai frecvent, performanţaeste la cheremul competenţei. Sevorbeşte tot mai mult de competenţă şi totmai puţin de performanţa. Urmareaimediată este înstrăinarea şi reducereaaudienţei muzicii savante. S-a crezutmultă vreme că limbajele naturale îldomină pe om, iar omul, la rândul lui,domină limbajele artificiale. Un sâmburede adevăr există aici. Ceea ce înseamnăcă, tot mai abitir, compozitorii au şansa săsupravegheze şi să manipuleze (deci, săsupună) componenta artificială alimbajului muzical. Apariţia serialismului,cu întreaga lui escortă de semanticiavangardiste (de sorginte expresionistăsau suprarealistă) a dus, inevitabil, ladenaturalizarea limbajului sonor, , implicitla artificializarea şi, pe cale de consecinţă,la dezumanizarea lui. Muzica este astfelscoasă, din ce în ce mai agresiv, de subtutela naturalităţii şi plantată în solul aridal artificialităţii. Parafrazându-l peG.Steiner, putem afirma că, treptat, aînceput să se accentueze utilizarea unormijloace lingvistice matematice,simbolice, electronice, cunoaştereaartistică înstrăinându-se de public,deoarece şi-a distrus punţile decomunicare cu acesta. E-adevărat căceea ce astăzi aparţine unei minorităţielitiste, mâine, prin educare, poate fi înbeneficiul unei majorităţi domestice. Darceea ce se întâmplă de vreun secolîncoace în componistica savantăsemnifică îndepărtarea muzicii denecesităţile eterne ale fiinţei umane.

Liviu DĂNCEANUACTUALITATEA MUZICALĂ l Nr. 4 l Aprilie 20152

PREMII UCMR

Marele Premiu:Jolt Kerestely

Premiile


PREMII UCMR

de creație ale U.C.M.R.pentru anul 2014

realizările mele în toate domeniile. O familiefrumoasă cu doi copii reuşiţi, o nevastă inteligentă,o nepoţică de un ani şi 8 luni - peste o lună vine şia doua nepoţică.

Multe realizări pe plan profesional, multepremii şi distincţii în decursul anilor - şi astăziprimesc cel mai mare premiu din partea UniuniiCompozitorilor.

Toata viaţa mea a fost o muncă fără răgazîn slujba muzicii.

Aşa cum este intitulată şi cartea care mi-afost dedicată, “O viaţa pentru cântec”, lansată anultrecut în cadrul Târgului “Gaudeamus”, volumscris de Oana Georgescu. Este o bucurie şi osatisfacţie profesională imensă ca rodul muncii deo viaţă să fie încununat cu acest premiu.

Am constatat cu tristeţe că foarte mulţidintre colegii mei de breaslă nu mai compun, purşi simplu au dispărut din peisajul muzicii uşoareromâneşti, s-au retras, motivând că dacă nu suntpromovaţi la diferite posturi de radio sau la TV, numerita să mai compună. Eu compun zi de zi, fărăsă mă gândesc dacă o să fie să nu promovatăpiesa respectivă. Scriu pentru că simt că mai ammult de dăruit publicului.

Să nu credeţi că mă voi opri cu câştigareaacestui premiu.

Voi continua să compun zilnic, aşa cum amprocedat şi până acum. Mulţumesc conduceriiUniunii Compozitorilor pentru acest premiu.

Jolt KERESTELY

SECŢIA DE MUZICĂ INSTRUMENTALĂ ȘIMULTIMEDIA:

1) PREMIUL PENTRU LUCRARE CONCERTANTĂDan Dediu: Febra – Triplu concert pentru flaut, clarinet,

violoncel şi orchestră

2) PREMIUL PENTRU MUZICĂ ELECTORNICĂIrinel Anghel: Spălătorul de creiere

3) PREMIUL PENTRU LUCRARE CAMERALĂDoina Rotaru: Fragile – pentru clarinet, vioară, violă, violoncel şi pian

4) PREMIUL FILIALEI CLUJHans Peter Türk: Muzică pentru oboi, violoncel şi orchestra de coarde

5) PREMIUL SUBSECŢIEI DE FANFARĂGheorghe Ţugui: Speranţe – suită populară

ACTUALITATEA MUZICALĂ l Nr. 4 l Aprilie 20154

PREMII UCMR

Dan Dediu

Doina Rotaru și Adrian Iorgulescu

Hans Peter Turk

Irinel Anghel

Gheorghe Țugui

SECŢIA DE MUZICĂ VOCALĂ:

6) PREMIUL PENTRU LUCRARE VOCAL-SIMFONICĂ Liviu Dănceanu: Unu plus minus unu - Operă

7) PREMIUL PENTRU LUCRARE VOCAL-INSTRUMENTALĂVictor Alexandru Colţea: Zori pentru două soprane şi două piane

8) PREMIUL PENTRU LUCRARE CORALĂ AMPLĂIon Pelearcă: Chinonic Duminical

9) PREMIUL SUBSECŢIEI DIDACTICEDan Pavelescu: Rugăciune


PREMII UCMR

Liviu Dănceanu și Adrian Iorgulescu Alexandru Colțea

Ion Pelearcă Dan Pavelescu

SECŢIA DE MUZICĂ JAZZ/POP:

10) PREMIUL PENTRU MUZICĂPOP

Cătălin Târcolea – Străini înnoapte (text Elena Russo)

11) PREMIUL PENTRU MUZICĂDE JAZZ

Nicolas Simion – JoculCopiilor pentru jazz combo

12) PREMIUL PENTRUSPECTACOL MUZICAL

Dan Spînu – The One BornFrom A Tear (musical)

SECŢIA DE MUZICOLOGIE:

13) PREMIUL PENTRUSISTEMATICĂ

Valentina Sandu-Dediu –Octave paralele

14) PREMIUL PENTRUISTORIOGRAFIE

Lavinia Coman – ConstantinSilvestri

15) PREMIUL PENTRUPUBLICISTICĂ

Grigore Constantinescu –Nocturn şi diurn în muzică, vol. II


PREMII UCMR

Cătălin Târcolea Dan Spînu


PREMII UCMR

Valentina Sandu-Dediu

Grigore Constantinescu, cu soția și cu Mariana Popescu

Lavinia Coman

SINCRETISMSUI-GENERIS

Carmen POPA

Muzeul Naţional “George Enescu” şi UCMR augăzduit, în Aula Palatului Cantacuzino, un concertdeosebit, desfăşurat sub un generic ofertant, ancorat înproxima actualitate artistică, deschis ineditului –multiplelor şi divereselor experienţe specifice tematiciiabordate : Muzica acompaniată video. Sunet şiimagine în secolul XXI.

Noul sincretism în muzica românească i-a avutdrept reprezentanţi pe patru autori din patru generaţiidiferite, având patru viziuni distincte asupra lumii. Liantulsemnificativ al celor patru compozitori îl constituie“curajul de a se implica în organizarea vizualului vizavide sunet, în modelarea comunicării pe mai multe paliere,incluzând nu de puţine ori verbul “, coroborat cu iniţiativade a realiza, în cele din urmă “o operă de autor în carecreatorul este un numai compozitor ci şi regizor,operator, scenarist, editor de imagine, actor” dinnecesităţi de nuanţare a expresiei şi fluidizare acomunicării.

“Luneburg soundscape” de Cătălin Creţu neapare asemeni unui peisaj sonor bazat pe sunete dinnatură – vânt, vibraţia aerului extinsă la vibraţia cosmica,crescendo-uri sonore vertiginoase verticalizate în sunetemetamorfozate de orgă. Construcţia câştigă treptat îndimensiuni şi în varietatea de semnificaţii, calchiată fiindde profilul sugerat al unei catedrale. Unisonul finalconsfinţeşte armonía dintre imagine şi sunet.

Cea de-a doua lucrare a aceluiaşi autor, intitulatăThe dark side of the XII”, aduce în prim plan combinaţiicromatice, liniare şi geometrice, structurate în diferitetipuri de polifonie şi construcţii omofone. Acestea sedesfăşoară într-un perpetuum mobile şi pun în luminăaspecte din umbra, necunoscute ale conglomeratului XII,probând valenţele estetice precum şi energía luidebordantă.

“Deadline” de Constantin Basica constituieradiografia sincretică a experienţei proprii în ceea cepriveste procesul creator. Pas cu pas, audio-video (înalb-negru), cu susţinere muzicală instrumentalăpreponderent camerală, se parcurg succesiv etapeleactului creator, în chiar interpretarea autorului – actor înpropria piesă. E o alternanţă echilibrată a momentelordificile cu cele de reală şi benefică inspiraţie. Discursuleste raţional şi sensibil deopotrivă, plin de prospeţimeaşi determinarea – ambele característice vârstei.

“Das ist nicht ein Streichquartett”, lucrareaMaiei Ciobanu, ironizează fin, prin chiar titlul acesteia,rezistenţa quasi-generală, disimulată, în faţa noului,anulând de facto, dreptul la cunoaşterea şi evaluareanoilor fenomene/ forme/ valori estetice, artistice-sincretice. Împletirea ingenioasă, armonioasă a calităţilorcaracteristice homo faber-ludens-sapiens, este relevată

cu sensibilitate şi subtilitate prin prezentarea mâinilorcare făuresc, se joacă, mângâie, studiază, cânta, ajută,vindecă, creează (din nou se face apel la sublimul opereilui Gaudi). Imaginile nu fac decât să însoţească, săcompleteze şi să îmbogăţească conţinutul de idei,sensuri şi semnificaţii ale palierului muzical, urmândtotodată firul logic al gândurilor sale. Întregul edificiusonor se bazează pe coloana conglomeratului pianistic,apoi pe cea a cvartetului de coarde, gongurilemarchează trecerea pragurilor cunoaşterii, iar clopoţeiianunţă sclipirile Luminii. Toate acestea au ca magnificfundament vibraţia sacra a spiritului creştin – reprezentatprin imaginile edenice ale Sagradei Familia şi Catedraleidin Sienna, comparate în chip tulburător cu Marea

Catedrală pe care ne-o oferă Natura însăşi, având dreptcupolă bolta cerească.

În “Geometrie der Stille” de Corneliu DanGeorgescu, elementul de la care porneşte totul este apa– ca element primordial/imagine primordială.

În ea se regăsesc, plutesc, sau se oglindesc toatecelelalte elemente şi aspecte de referinţă: Soare (foc),Luna, Cer, Galaxii, Constelaţii de Galaxii… Pământul(înconjurat de atmosferă) completează imagineamăreţiei naturii şi a miracolului vieţii. Un angrenaj dearhetipuri tutelează zbuciumul terestru şi nu numai. Înfilmul compozitorului enunţurile strict ştiinţificeinterferează cu metaforele poetice. E o muzicăînvăluitoare, a naturii – a apelor, a vânturilor, a adierilorpe deasupra pădurilor, a zborului păsărilor, a ceruluisenin, a fugii norilor – a bolţii înstelate, a nemărginiriinecunoscute a spaţiului cosmic. E o muzică atent, daratât de firesc procesată pentru a da expresia cea maipotrivita fiecărei imagini în parte. Infinitul pare şi elcuprins în ceva ce-l depăşeşte. Compozitorul ne invităîn templul Naturii, în altarul Luminii, pentru a aveasperanţa găsirii răspunsului ce ne va aduce liniştea. E ogeometrie ce calchiază filosofia liniştii.


CONCERTE SUB... LUPĂ

Maia Ciobanu

EFECT ŞI AFECTMircea ŞTEFĂNESCU

La Sala mică a Ateneului Român, sub siglaFilarmonicii George Enescu, afişul anunţa pentru 10martie 2015 recitalul de vioară Georgeta Iordache.

Programul s-a profilat prin însăşi consistenţa şiconcepţia sa cu celebrarea capodoperei, într-osuccesiune care a cuprins Partita nr. 3 în Mi major deBach, Sonata pentru pian şi vioară op.12, nr.1 de

Beethoven, Sonata pentru pian şi vioară în Sol majorde Johannes Brahms, op.78, şi Sonata pentru vioarăşi pian în Sol major de Maurice Ravel. In bis, amascultat, în strălucirea unei autentice bijuterii muzicale,Lebăda de Saint Saens.

Ceea ce ştiam deja că se va întâmpla este faptulcă Georgeta Iordache se va situa la altitudinea acestorcapodopere, cu talentul său impresionant, cu capacitateade a conferi interpretărilor sale ordinul de valoare şi prinsuperba trăire la instrument. Ascultând-o de la o lucrarela alta, am resimţit prospeţimea de sonorităţi a timpurilorşi epocilor în realitate umană, ceea ce a fost, fărăîndoială, o desfăşurare scenică.

Georgeta Iordache este o natură muzicalăputernică, vibrantă şi impetuoasă, este fibră şi genă, cualte cuvinte este şi determinantă şi cu distincţia esenţei.Arcuşul său are lejeritate şi constituenţa unor laborioasefelurimi de sunete şi de timbre. Evoluţia mâinii sale stângipe tastatură are fineţe, vibrato gingaş şi proceseazăglisande infinetizimale într-un tot care respiră măestrie şiţinută sensibilă. Şi mai este ceva, şi anume importanţarevelatoare şi de o demnă gravitate a resposabilităţii faţăde propria sa artă interpretativă, faţă de propria sacondiţie. Pentru că, în sens comun, în artă nimic nupoate fi facil, sau altfel, spus, la modul uşor.

Georgeta Iordache are o vârstă cu puţin peste 20de ani, şi este studentă la Hochschule Fur Musik undTanz din Koln, la clasa profesoarei Ariande Daskalis.Cariera ei artistică anunţă un viitor de certe reuşite şisuccese, dacă acest viitor nu este realmente deinvederat şi astăzi.

Pentru acest recital, Georgeta Iordache a avut-oca partener pe pianista Clementina Ristea-Cucu, a căreivibrantă prezenţă la claviatură s-a definit notabilă dintoate punctele de vedere.


CONCERTE SUB... LUPĂ

APARIŢIEEDITORIALĂ

Lavinia COMAN

Nocturn şi diurn în muzică,vol. II de Grigore Constantinescu,apărut tot la Editura Muzicalăreprezintă al doilea voleu al unuidiptic. Dacă primul volumcuprindea cronici, de data aceastacitim recenzii şi prefeţe, uneleapărute în presă iar alteletranspuse după emisiunileradiofonice Oaza de muzică, ce aufost realizate într-un ciclu predilectal autorului, la iniţiativa redacţionalăa Sorinei Goia. Această nouăculegere cuprinde 258 de articolecare dau seama, sintetic şi succint,despre stadiul anumitor aspecte şidezvoltări ale fenomenului muzical,materializat în cărţi apărute peparcursul ultimilor 10 ani. Textelesunt prezentate în ordinea

alfabetică a numelor autorilor,operaţiile de culegere şi organizarefiind realizate de LilianaConstantinescu, soţia autorului. Caurmare a acestui efort notabil,cititorul interesat are la dispoziţieun capitol din istoria cărţii muzicaledin deceniul trecut.

Culegerea de articoleimpresionează prin mareadiversitate a domeniilor abordatede autori, de la muzica populară lamuzica bizantină, psaltică,protestantă, muzica uşoară şi dejazz, muzica veche şi ceacontemporană, opereta, opera custudii despre regie, concepţie, stil,cercetări monografice ale unor mariartişti lirici. Întâlnim numeroasereferiri la lumea dansului prin studiide balet, dans istoric şi modern.Primim informaţii despre cercetăridin trecutul şi din actualitatea şcoliimuzicale româneşti, despreinvestigaţii recente privind prezenţalui George Enescu în viaţa

muzicală internaţională. Citimdespre ipostaze complementareale creaţiei unor muzicienicunoscuţi, precum Ionuţ BogdanŞtefănescu, flautist celebru şitotodată un poet original, sauabordări ale universului muzical decătre scriitori reputaţi, cum esteEric Emanuel Schmidt în romanelesale Viaţa mea cu Mozart şi Rivala.

Ceea ce se degajă din acestelecturi caleidoscopice ar putea fidefinit prin ideea de tratamentdemocratic aplicat tuturorparticipanţilor. Ei se bucură în modegal de o privire binevoitoare, de oinimă plină de înţelegere, graţie,încurajare. Întreaga carte devineastfel o imensă îmbrăţişare dinpartea cronicarului generos şiamabil, care nu oboseşte a fidisponibil să consemneze toateeforturile depuse de membrii uneirepublici imaginare perfecte, orepublică a autorilor de cărţi cu şidespre muzică.

Sebastian Barbu BucurVeșnicia credinței

Grigore CONSTANTINESCU

Binecuvântarea şi bunăcântarea s-au îmbinatfericit într-un destin de excepţie, cel al minunatuluipărinte profesor universitar dr. Sebastian BarbuBucur, care ne-a părăsit acum, în preajma sărbătorilorpascale, cernind sufletele noastre.

Am avut privilegiul de a-i fi contemporani, dea-i cunoaşte, într-o oarecare măsură,opera ştiinţifică şi de creaţie care l-aimpus drept un renumit bizantinolog,savant de faimă internaţională, DoctorHonoris Causa al Facultăţii deTeologie din Craiova (2001) şi alAcademiei de Muzică „Gh. Dima” dinCluj-Napoca (2005), distins în anii1998 şi 2008 cu Crucea Patriarhală.

Multe gânduri şi fapte i-auluminat existenţa până la vârstapatriarhală, sinteză bogată însemnificaţiile acestei vieţi trăite înrugăciune.

A luptat pentru învăţământulreligios universitar, pentru afirmareaunor tinere generaţii care să preia dela el învăţătura creştină.

Peregrin al documentelormuzicii bizantine de pretutindeni,Sebastian Barbu Bucur şi-a odihnitgândul într-o fără de cruţare muncă decercetare care l-a purtat prin lăcaşuride cult, biblioteci cu mărturii şiînsemnări rare.

Părintele profesor era stăpânitde neliniştitoarea realitate a faptului cădocumentele teoretice şi muzicalereligioase, de sorginte spiritualăromânească, se află, majoritar,altunde decât pe plaiurile ţării noastre.După mărturisirile sale, „dragosteapentru muzica psaltică mi-a îndrumatpaşii pe cărările Athosului”.

Popasurile, meditaţiile,căutările, revenirile la Muntele Sfânt i-au adus luminadescoperirilor de străveche credinţă autohtonă,descifrările neştiutelor până la el manuscrise, care auîntărit învăţătura credinţei drepte în Dumnezeire şiOrtodoxie.

Sufletul său s-a deschis astfel spre orizontulminunatelor cântări izvodite din propria sensibilitatesau preluate din tezaurul muzicii creştine, glăsuiteîmpreună cu corala „Psalmodia”.

O întreagă pleiadă de preţuitori, mai demultsau acum, au scris şi vorbit despre personalitatea sa,adevărată arhitectură de fapte, credinţă şi gândcreştinesc.

Pentru cine ştie ce a realizat MagisterSebastian Barbu Bucur, scrierile sale adaugă încămulte, de-abia acum aflate. Nu l-a oprit nicio suferinţă,a ştiut să învingă neodihna. Bogată viaţă, sub harul

nobilei vocaţii a credinţei, iată imaginea multiplă ce sealcătuieşte într-un pilduitor semn de admiraţie şirespect pentru această existenţă care dă înţelesuladresării tradiţionale de „prea fericitul”, ce îi lumineazăchipul şi nobila modestie a iubirii călăuzite de ideal.

Să-l odihnească Bunul Dumnezeu în Pace,Lumină binecuvântatâ şi Linişte, asemenea plaiurilormănăstirii Cheia, unde şi-a găsit acum drumul cătreveşnicie.


DESPĂRŢIRI

Integrala Beethoven (2)Carmen MANEA

În 4 februarie 2015, pe scena Sălii Radio,Valentin Gheorghiu şi Gabriel Croitoru au susţinut celde-al doilea recital extraordinar din cadrul IntegraleiSonatelor pentru pian şi vioară de Beethoven.Programul a debutat cu Sonata opus 12 nr. 2, în lamajor, lucrare plină de vervă şi strălucire, careaminteşte unele trăsături ale stilului mozartian.Măiestria şi creativitatea interpreţilor s-a manifestat peparcursul celor trei mişcări cu caracter contrastant alesonatei. Aflaţi într-un dialog firesc, remacabil prinfrumuseţe şi rafinament expresiv, artiştii au redatîntr-o manieră cuceritoare caracterul dansant,eleganţa şi prospeţimea primei mişcări. Am admiratmăiestria cu care a fost conturată tema întâi, cuun diminuendo subtil, ce urmărea profilul eidescendent, dar şi elanul sentimentalcaracteristic temei a doua. În Andante, piùtostoAllegretto, interpreţii au evocat cu multă fineţe undiapazon bogat de sentimente şi au realizattablouri sugestive, care au îngemănat originalmuzica, poezia şi pictura. Finalul este o paginăfermecătoare, plină de graţie, umor şi optimism;interpreţii au colorat discursul muzical în nuanţediverse, amintind jocurile feerice ale personajelorfantastice.

A urmat Sonata opus 12 nr. 3, în mibemol major, lucrare care, prin bogăţiaconţinutului şi dinamismul caracteristic, are unimpact puternic asupra publicului. În primamişcare artiştii au evocat un caleidoscop cuceritor destări sufleteşti şi imagini muzicale, caracterizate prinvarietate expresivă şi dinamică, prin vivacitate, elanşi patos. Aflaţi într-o colaborare artistică de excepţie,muzicienii au evidenţiat calităţile timbrale specifice alefiecărui instrument, precum şi caracterul concertant allucrării, care dezvăluie predilecţia compozitoruluipentru prelucrarea tematică şi integrarea firească adetaliilor în cadrul discursului muzical. În partea lentăartiştii au evocat cu emoţie şi dăruire imagini de o rarăfrumuseţe. Publicul a fost fascinat de atmosferapoetică şi stilul elevat al cântului, care a îngemănatoriginal emoţia artistică şi bogăţia ideatică. RondoAllegro molto vădeşte înclinaţia autorului cătrescriitura de virtuozitate, dar şi preocuparea de a găsiechilibrul între bogăţia conţinutului şi forma deexprimare. Interpreţii au abordat partitura cuentuziasm şi o imensă bucurie, reuşind să transmităpublicului sentimente şi stări sufleteşti tonice, pozitive.Ei au evocat convingător caracterul alert, spectaculosşi optimist al muzicii.

În încheiere a fost prezentată Sonata nr. 7opus 30, în do minor, lucrare de anvergură, care aoferit duo-ului ocazia de a-şi etala deplin măiestria şi

bravura. Interpreţii au realizat o versiune magistrală acapodoperei, care i-a impresionat profund pe toti ceiprezenţi. Întreaga lucrare este marcată de frământărişi tensiuni dramatice. În prima mişcare artiştii auevocat cu patos temele impregnate de tensiunedramatică, de impetuozitate şi eroism, au conferitstrălucire momentelor de culminaţie şi au realizatcontraste dinamice şi expresive remarcabile. ÎnAdagio cantabile au fost evidenţiate cu multrafinament şi sensibilitate, conţinutul poetic al muzicii(marcat de tensiuni şi nelinişti pe alocuri) şi nobleţeasentimentelor compozitorului. Pe parcursul celei de-a treia mişcări am admirat caracterul ritmic pregnant,elanul, strălucirea şi verva interpretării. În mişcarea apatra compozitorul dezbate un registru amplu de

probleme existenţiale, prin intermediul unor temecontrastante. Artiştii au evidenţiat cu fantezie şibravură trăsăturile concertante şi aspectul simfonic aldiscursului muzical. Capodopera beethoveniană le-aoferit prilejul de a-şi etala calităţile intrumentaleexcepţionale, creativitatea şi colaborarea fructuoasă,de a dezvălui profunzimea gândirii muzicale şiconcepţia estetică unitară din cadrul duo-ului.

Pentru inegalabilii interpreţi, sonatele deBeethoven constituie o opţiune predilectă, un prilej dea realiza un dialog original cu autorul şi cu ascultătorii.Reluarea acestor bijuterii muzicale le prilejuieşte înafara bucuriei de a cânta împreună şi ocazia de adescoperi mereu alte detalii, alte faţete ale acestora,de a-şi reîmprospăta concepţia interpretativă.Recitalurile maestrului Valentin Gheorghiu alături deviolonistul Gabriel Croitoru probează concepţia luiBerlioz potrivit căreia „Muzica... cere celui care ocultivă o inspiraţie naturală şi cunoştinţe care nu sedobândesc decât prin îndelungate studii şi profundemeditaţii”. Aşa cum era de aşteptat, la bis, minunaţiiartişti au ales tot o pagina beethoveniană: finalul dinSonata nr. 8, opus 30 în sol major, un perpetuummobile frenetic, plin de luminozitate şi optimism.


MAEŞTRI

„La fille mal gardée”premieră la Opera Națională București

Mihai-Alexandru CANCIOVICI

Reintroducerea în repertoriul Companiei deBalet a Operei Naționale a spectacolului „La fille malgardée” de Ferdinand Hérold şi John Lanchbery, pre-luat de la Royal Opera House Covent Garden din Lon-dra în coregrafia originală a lui Frederick Ashton,reprezintă un câștig enorm pentru baletul românescactual. Pe de-o parte, acest spectacol reproducecaligrafic coregrafia originală a baletului creat în 1960la baletul regal londonez, iar pe de altă parte, elreprezintă o piesă care poate intra într-o arhivăcoregrafică, devine un model.

Producția de acum a beneficiat de o echipăinternațională de prestigiu, fiind pregătită de MalinThoors şi Johan Kobborg, avându-l consultant core-grafic pe Michael O’Hare. Spectacolul a fost creat în

scenografia originală a lui Sir Osbert Lancaster,avându-i ca asociați pe Natalia Stewart pentru cos-tume și pe Douglas Nicholson (decor), cu lighting de-signerul Ionuţ Gabriel Pruteanu.

În acest context de realizare artistică, asistămla o poveste rustică amuzantă și fermecătoare, înacelași timp , a dragostei inocente a celor doi tineriLise și Colas, împiedicată de inerția și răutatea mameifetei, bătrâna văduvă Simone, care intenționează s-ocăsătorească pe fiica sa cu forța, cu tânărul tâmpAlain, fiul unui om bogat. În cele din urmă, dragosteaadevărată învinge, iar mama îndărătnică este nevoităsă accepte unirea celor doi tineri care se iubeau.

Producția din anul 1960 creată de marele core-graf Frederick Ashton, s-a realizat pe muzica lui Fer-dinand Hérold compusă pentru varianta primă abaletului din 1828, fiind adaptată și orchestrată decompozitorul și dirijorul John Lanchbery.

Reprezentarea baletului în coregrafia lui Fred-erick Ashton a fost pusă în scenă și de alte companiide dans: Baletul regal Danez, cel Australian, baletuldin München, Zürich, baletul Național Canadian, celdin Hamburg, baletul teatrului Balșoi și cel americandin New York.

La noi, cunoscuta coregrafă Alexa Mezincescua realizat o variantă coregrafică în regia ei în anul1980, un spectacol fermecător, care a ținut mulți aniafișul, oferind șansa unor importanți dansatori românisă evolueze în această producție.

Varianta producției Ashton, creată în 1960,pornind de la versi-unea princeps din1828, folosește oserie de elemente șifiguri coregrafice cese integrează uneiarhive istorice: sespeculează dansurilefolclorice pastorale,dar și ale celor decurte, se foloseștemult pantomima careconferă baletului ovaloare spectaculară.Balerinii devininterpreți care pringest, mimică, transmitniște stări sufletești.Se folosește multstilul compozițional,prin care un interpretpoate juca un rol fem-

inin, bazat pe o gestică adecvată (de pildă, un balerino întruchipează pe văduva Simone, în travesti).

Există o rigoare a figurilor și poziției corpului șia capului care se reiterează cu valoare antologică, înstilul Ashton, păstrându-se aproape cu sfințenie înspectacolul de față.

Am văzut primele două distribuții ale premierei,eveniment de la Opera Națională și putem face câtevaconsiderații de ordin artisctic.

În prima seară am avut șansa de a revedea pecopilul minune al baletului românesc, Alina Cojocaru,balerină de talie internațională, iubită și apreciată pemari scene, prezentă în numeroase spectacole ale


PREMIERĂ

baletului regal de la Covent Garden. Alina Cojocarueste o artistă ajunsă la maturitate, care datorită unorcalități fizice de excepție, prin suplețea și plasticatrupului său de o rară expresivitate, a reușit să facă ocarieră fulminantă. Rolul Lisei îi vine mănușă, estediafană, ușoară în relația cu partenerul, gingașă,veselă, pusă pe șotii. A colaborat excelent cupartenerul său Robert Enache, un tânăr balerin aflatîntr-o ascensiune surprinzătoare. L-am văzutacum câțiva ani în statueta de bronz dinspectacolul „Baiadera” unde promitea ofrumoasă carieră. Acum este un balerin sigurpe el, cu o bună tehnică ce-i permite săriturispectaculoase și-i oferă o mare ușurință îndans. Cei doi parteneri au creat un cuplu deexcepție, făcând povestea veselă șifermecătoare.

I-a secondat excelent dansatorulJohan Kobborg, un artist complex, cu omimică deosebit de expresivă și cu oplastică a trupului de un mare efect (dansulsaboților a fost suculent și foarte expresivexecutat de artist).

În rolul pretendentului la căsătorie,Alain, băiatul urât și tâmp, Cristian Preda ne-a oferit o frumoasă demonstrație de talentactoricesc și coregrafic.

În distribuția a doua, cuplul principala fost interpretat de Bianca Fota și DawidTrzensimiech.

Bianca Fota reprezintă în acest mo-ment, pe prima balerină de clasă înaltă acompaniei. Este o tânără artistă foarteresponsabilă de profesiunea ei, dornică săevolueze și să se perfecționeze ca tehnicăși stil de interpretare. Și acest fapt se vede,este evident pe scenă. Este ușoară, aresărituri frumoase, bine executate, are un stilcurat de interpretare, a căpătat în prezentaplomb și siguranță, ceea ce-i conferă calitatea deartistă matură.

Balerinul Dawid Trzensimiech are multăsuplețe, are un trup frumos, echilibrat, cu o plastică șiușurință a mișcării. Este un partener bun care secoordonează excelent cu colega sa de dans. A fost oreală plăcere de a-i urmări pe cei doi, într-o simbiozăa dansului.

Văduva Simone a fost interpretat de CălinRădulescu. M-a frapat imaginea creată de acesta abătrânei dificile fiind asemuită unei guvernante engle-zoaice înalte, uscățive și severă. A creat momentecomice suculente.

Nu pot, însă, să nu amintesc de creațiaremarcabilă în rolul mamei Simone a doi mari artiștidin trecut, Adrian Gheorghiu și Ștefan Bănică, în core-grafia Alexei Mezincescu.

Extrem de amuzantă și de plastică a fostprezența balerinului Shuhei Yoshida în rolulprostănacului Alain.

Pentru mine este surprinzătoare absența din

distribuția de sală a personajelor secundare și ainterpreților lor, fapt nemaiîntâlnit până în prezent. Secuvine ca și aceștia să fie menționați, pentru că ei aucontribuit la realizarea unui spectacol de bună calitate.

Dirijorul serii a fost Ciprian Teodorașcu pe carel-am mai urmărit și în alte partituri coregrafice. A fostextrem de atent la interpreții dansatori pentru ca or-chestra să se afle într-o perfectă coordonare cu ba-

lerinii de pe scenă. În acest sens, orchestra a asigurato execuție bună a partiturii.

La realizarea spectacolului au contribuit șimaeștrii de repetiții cu soliștii: Alina Cojocaru și CorinaDumitrescu, iar pentru ansamblu Florica Stănescu.

„La fille mal gardée” poate constitui, astfel, unspectacol de mare atractivitate pentru public, fiindspumos, vesel, demonstrând calitățile speciale aletinerei companii de balet care a reușit să se adaptezeprin efort și muncă exigențelor impuse de artiștii străinicare au asigurat calitățile tehnice ale producției Ash-ton. Sunt de remarcat dansurile băieților cu bastoane,al fetelor din momentul saboților, dar și scenele deansamblu admirabil executate.

Spectacolul va avea succes la public și se vaimpune în repertoriu. Am doar o sugestie de făcut pen-tru repertoriul viitoarei stagiuni de balet: pe cele maiimportante scene ale lumii, în luna decembrie sedansează ca un balet pentru sărbători „Spărgătorul denuci” de Ceaikovski, care nu trebuie să lipsească dinrepertoriu, mai ales în luna sărbătorii Crăciunului.


PREMIERĂ

Festivalul de MuzicăBizantină și

Contemporană, ediția a XI-a

Cea de-a XI-a ediție a Festivalul de MuzicăBizantină şi Contemporană (Ateneul Român, Sala Studio,miercuri 18 martie 2015) a adus în cultura muzicalăromânească noi opusuri de inspirație bizantină și chiar onouă optică asupra unora rămase necunoscute, dincomoara ancestrală a cântului românesc. A conferitcapacitate de convingere autentică, printr-o metamorfozăglobală a timpului estetico-muzical, pătrunzând în sferainefabilului, aprioricului, sacrului, alături de un publicdeschis către noi orizonturi. Concertele formațiilor noastremuzicale au devenit o manifestare tradiţională în peisajulmuzical românesc contemporan. Alături de interpreții detalie mondială ai ansamblurilor, aparticipat un public select, formatdin diferite personalități marcanteale culturii românești, precum PSTimotei Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor– delegat special din parteaPreafericirii Sale Daniel -patriarhul României,academicieni, precumambasadorul acad. Caius-TraianDragomir, muzicieni - compozitori,interpreți, muzicologi, alături și deInspectorul Muzicilor Militarecol.Valentin Neacșu, scriitori,preoți, doctori, matematicieni,regizori, artiști plastici renumiți –precum Dana Marinescu, ș.a.,melomani, iubitori de cântare bizantină, de eternitateamuzicii. Printr-un fenomen global al timpului existențial-artistic, au fost reunite în aceeași conștiință a discursuluimuzical, lucrări autentice bizantine - care se cântă firescîn slujba creștin-ortodoxă din perioada sărbătorilor dePaști și compoziții de influență bizantină, alături de operedin filonul sătesc și universal. Compozitorii prezentați aufost numai de pe teritoriul României – români sau de altenaționalități - precum Béla Bartók și Iannis Xenakis, cu unrepertoriul de mare valoare, bizantin autentic, de influențăbizantină și laică, și din sfera clasicului-contemporan. Înordinea desfășurării concertului, consemnăm următoriicompozitori: - Din prima parte a Festivalului: SabinDrăgoi, Acestea zice Domnul / Antifonul Patimilor, pentrusoprana, violoncel și pian - aranjament Marcel Spinei,Béla Bartók, 6 dansuri populare românești, pentruvioloncel și pian - transcripție Marcel Spinei, Vasile Jianu,Arie, pentru flaut, Iannis Xenakis, Dhipli zyia, pentru violași violoncel - p.a., Violeta Dinescu, Lytanie, pentruvioloncel și 53 de violoncele (CD) - p.a.a., și MarcelSpinei, cu lucrările - Sonata bizantină, op.40 nr.2 PerMihai Spinei, pentru viola și percuție - p.a.a., CantusFirmus, op.39, pentru ansamblu - p.a.a., Cantus Planus,op.37, pentru ansamblu - p.a.a. și Psalmi Simfonia a III-aconcertantă - Finale, op.71, pentru sax, percuție șiorchestră de suflători – în varianta grup de percutie și

C.D. / imprimare din concert cu Orchestra Reprezentativăa Armatei, dirijor Aurel Gheorghiţă / lucrarea a obţinutPremiul UCMR, la 23 martie 2012. - Din partea a doua aFestivalului: lucrări bizantine, din strana bisericii, precum- Marcel Spinei - Lumină lină / Fos Ilaron în ehul 1 /melodie cu iison, sau de influență bizantină - cântăricorale tradiționale precum: Iubite-voi Doamne - înaranjament de Nicolae Lungu și Pre Tine te lăudăm -aranjament de Cristian-Marius Firca, compoziții de:Gheorghe Cucu, Doamne Iisuse Hristoase, Podobie șiMiluiește-mă Doamne, Nicolae Lungu, Cămara Ta,Mântuitorul meu, Sabin Drăgoi, Acestea zice Domnul / învarianta originală corală, Ion Popescu-Brănești,Priveghiați și vă rugați, Gheorghe Mandicevschi, Oratoriu,Marțian Negrea, Rugăciune, Nicolae Lungu, De Tine sebucură. Concertul-Festival a avut soliști de mare clasă: -din ansamblului CONTEMPORAN, soprana GeorgetaStoleriu – o voce de neuitat, pianista Sanda Spinei –specialistă și în arta contemporană a pianului, flautistulNicolae Maxim – solist de excepție al Filarmonicii “GeorgeEnescu”, invitatul ansamblului nostru – violistul MihaiSpinei, șef de partidă și solist al Filarmonicii din Palermo,

un maestru de talie internațională al violei / ni-l reamintim- eclatant - ca solist, alături de Silvia Marcovici, în dubluConcert de Mozart pentru vioară și violă de la Sala Radio,dirijor Iosif Conta / un artist cu o sonoritate caldă, și otehnică instrumentală desăvârșită, violoncelistul MarcelSpinei – un mega epistimis synthetis, cu violoncel său de5 corzi model Bach-Spinei, percuţionistul de la Cluj -Marian Micu un virtuoz al instrumentelor de percuție – cugrupul său format din Bogdan Andrei și Ștefan-AlexandruIordan, iar corala bizantină DIVINA ARMONIE, cu voci deînaltă ținută artistică, a avut soliști pe: Mădălina Barbu șiAngela Stratulat - soprane cu un timbru de maresensibilitate și generozitate, Claudia Caia – omezzosoprană cu o voce caldă, pătrunzătoare și tânărulbas Filip Panait – o voce strălucitoare, de mare viitor.Lucrările audiate în Festival, destul de numeroase, multeîn premieră, au pornit: 1. din suflul cultural al “țărânei”românești - prin Béla Bartók, 6 dansuri populareromânești / Marcel Spinei comenta faptul că a fost nevoitsă transcrie și el lucrarea, deoarece predecesorii săi aumodificat, de multe ori, textul muzical al partiturii originale(!), 2. la cântul bizantin de strană, pe două voci, provenitdin cântările începuturilor creștine, vezi Marcel Spinei,Lumină lină / Fos Ilaron, în ehul întîi, 3. la lucrăriinstrumentale scrise la mijlocul secolului al XX-lea,


PE SCENE

Ansamblul CONTEMPORAN

precum Iannis Xenakis, Dhipli zyia, pentru vioară (solistula cîntat dificila partitură de vioară pe violă !) și violoncel -lucrare scrisă la începuturile carierei sale de compozitor,pe un sistem ritmic de tip acsak, cu sonorități modale, defactură unică în contextul său compozițional, și VasileJianu, Arie, pentru flaut solo, o monodie cu sonoritățimedievale, line, pastelate. Din secolul nostru menționăm:Violeta Dinescu, Lytanie, pentru violoncel și 53 devioloncele (CD), o lucrare ce recrează spații cu elementebizantine, într-o cîntare pornind de la monodie la 53 devoci, interpretate de același violoncel cu 5 corzi,gândit/visat de Bach și zămislit la cererea violoncelistuluiansamblului, și Marcel Spinei, cu lucrările - Sonata

bizantină, op.40 nr.2 Per Mihai Spinei, pentru viola șipercuție, construită pe filon bizantin cu străbateri laice-românești și sonorități contemporane, însoțite cu ritmurisobre – din spațiul bizantin (pe alocuri interpretulpsalmodiază cu vocea), sau exaltate de măiestria unuicânt/joc popular, sau o melancolie doinită, ș.a. Lucrărilepentru ansamblu - Cantus Planus op.37 și Cantus Firmus,op.39 – sunt construite pentru o lume a heterofoniei / cuînlănțuiri de polifonie și omofonie, folosind sonoritățiinefabile – multe obținute din utilizarea corzilor pianului în

sonoritate de harpă, sau, la instrumentele de coardefolosirea ingenioasă a diferitelor modalități de expresie:flagg., sul pont., sul tasto, dopo pont., sulla cordiera, batt.sul Risonatore, etc., cu sonorități de flaut inegalabile și opercuție multicoloră, măiastră. Ultima lucrare din spațiulinstrumental al concertului a fost Psalmi Simfonia a III-aconcertantă - Finale, op.71, pentru sax, percuție șiorchestră de suflători – în varianta grup de percuție șiC.D., “o creație din neant”, într-o plimbare interioară prinspațiul inter-galactic, cu reîntoarcere spre tradiţia creştin-ortodoxă de Paște, susținută cu sonorități de clopote şitoacă, alături de zeci de instrumente de percuție ne-acordabile, etc. Corala DIVINA ARMONIE, condusă

magistral de compozitorul Cristian-Marius Firca, invitata ansambluluiCONTEMPORAN, a interpretat cu multădăruire, profesionalism şi profundăaplecare spre tradiţia autentică bizantinălucrări religioase bizantine și de influențăbizantină din Postul Paștelui, recreînd însufletele ascultătorilor așteptareasfintelor sărbători Pascale.

Universul spiritual-conceptual alFestivalului, alăturat valorii compoziţiilorprezentate a dus la sentimentulexistențial al eternitãții, a dãruitautenticitate și emoþie publiculuisensibil, de pe diferite meleaguri alelumii, sedus de atmosfera epifanieiPascale.În finalul Festivalului, PS Timotei

Prahoveanul, episcopul-vicar al ArhiepiscopieiBucureștilor s-a adresat artiștilor mulțumind pentru clipelede înãlțare spiritualã oferite, și a urat tuturor credincioșilorsãrbãtori Pascale fericite, însoțite de sãnãtate și curãțirespiritualã.

Festivalul-concert s-a bucurat de sprijinulAsociaþiei Culturale Marcel Spinei, Asociaþiei CoraleDivina Armonie – manager diplomat Ionel-Ilie Ciuclea șiprof. Paula Ciuclea, a Inspectoratului de Muzicã al Armateiși Revistei Diplomat Club. (I.S.)


PE SCENE

corala DIVINA ARMONIE

„Interferenţe”multiple

Cecilia Benedicta PAVEL

Deseori spaţiul în careascultăm muzică este amenajat cupicturi, dar îngemănarea efectivă aartelor presupune ceva mai mult.Acest mai mult a fost pus în valoareşi de recent inauguratul proiect„Interferenţe”: o expoziţie şi un recitalpe teme comune, comentate. Eveni-mentul a fost organizat de familia deartişti Novac – Dorina, pictor; Şerban,fagotist; şi fiul lor Mihai, eseist, înspaţiul mai puţin convenţional alhipermarketului Cora-Alexandriei dinCapitală. Încurajaţi de succesulproiectului similar iniţiat anul trecutsub genericul „Apercepţii 2”, artiştii au

experimentat şi de această dată di-versitatea în unitate.

Distinsă cu marele premiu laConcursul Naţional de Pictură şiGrafică „Vespasian Lungu”, ediţia aXVIII-a (Brăila, 2013), Dorina Novaca pus acum accentul pe natură staticăşi peisaj, prin lucrări realizate în ultimiitrei ani, inspirat şi elevat prezentatede lect.univ.dr. Mihai Novac lavernisajul din 3 noiembrie.

Cu aceeaşi ocazie, apreciat in-terpret al unui vast repertoriu muzical– prim-fagotist al Orchestrei deCameră Radio, membru al Atelieruluide Muzică Contemporană „Archaeus”şi, de asemenea, membru fondator alansamblului de fagot „Acolade”, cunumeroase concerte şi recitaluri înţară şi în străinătate (dintre care celmai recent în 3 octombrie, la Bacău,la „Zilele Muzicii Contemporane”, sub

bagheta dirijorului italian PieralbertoCattaneo) – Şerban Novac a alăturatimaginilor vizuale trei adecvate imag-ini sonore: Monodie de Dieter Acker,Ritratto di Gio e Pip de LuchinoBelmonti şi partea întâi din Sonataop. 4 de Liviu Dănceanu – pe carele-a descifrat în prealabil în termeniaccesibili, pentru a înlesni publiculuilarg apropierea de acest gen maipuţin familiar. Versiunile sale au avutdarul de a convinge prin expresivitate,calitate timbrală, tehnică ireproşabilă,multitudine de efecte.

Într-un cerc al interferenţelorgirat de Uniunea Artiştilor Plastici,evenimentul s-a bucurat de prezenţamai multor cunoscuţi oameni decultură şi artişti. Ar fi de dorit caasemenea momente de excepţie sădevină fapte comune în peisajul vieţiinoastre culturale.

CarmenMANEA

Turneul naţional Duelul viorilor s-a desfăşuratîn mai multe oraşe din ţară şi în capitală, avându-i caprotagonişti pe violoniştii Liviu Prunaru şi GabrielCroitoru şi pe pianistul Horia Mihail. Faţă de ediţiileprecedente, alături de recitalurile atât de frumoase şispectaculoase, apreciaţii interpreţi cu apărut pe scenăîn ipostază solistică şi în compania orchestrelorsimfonice din Bucureşti şi Timişoara. În 10 decembrie,la Sala Radio, artiştii au interpretat Concertul în reminor pentru două viori şi orchestră BWV 1034 deJohann Sebastian Bach, alături de Orchestra deCameră Radio, aflată sub bagheta dirijorului TiberiuOprea. Varianta plină de vitalitate şi prospeţime acelebrei creaţii bachiene, ne-a amintit cuvintele luiMozart, referitoare la un oratoriu al cantorului de laLiepzig: “Ascult acum ceva nou”. Publicul a fostfascinat de calitatea de excepţie a prestaţiei artistice,care a demonstrat plenar perenitatea capodopereiconcertante. Cei doi maeştri au realizat un dialogcuceritor prin expresivitatea şi strălucirea arteiviolonistice specifice, prin etalarea particularităţilortimbrale ale instrumentelor pe care cântă - Stradivariusşi Guarneri - precum şi prin colaborarea superioară, cea contribuit la armonizarea intenţiilor artistice şi asonorităţii. Auditorii au admirat nobleţea expresivă şidiversitatea paletei coloristice, profunzimea gândiriimuzicale şi firescul interpretării. Împreună cu dirijorul

şi orchestra, soliştii au dezvăluitmelodicitatea, robusteţea,vitalitatea şi pregnanţa ritmică amişcărilor rapide - prima Vivace, atreia, Allegro -, precum şicaracterul elevat şi cantabilitateamişcării mediane, Largo, ma nontanto. Interpretarea concertului ne-a sugerat un fluviu majestuos, ofrescă sonoră cu o arhitecturăperfectă, care transmite pestesecole iubirea de oameni şigândirea activă a compozitorului.La bis, soliştii au prezentatîmpreună cu orchestra dirijată cuprofesionalism de Tiberiu Oprea,partea mediană a ConcertuluiBWV 1060R de Bach pentruvioară şi oboi (care poate fi cântatşi de doi violonişti); minunatapagină concertantă a fost redatăîntr-o manieră unitară,înveşmântată într-o uimitoarediversitate de mijloaceinstrumentale şi expresive. Artiştiiau evidenţiat cu mult rafinamentbogăţia inspiraţiei melodice, logicaconstrucţiei contrapunctice,coerenţa şi profunzimea semantică

a discursului muzical.Recitalul susţinut de Gabriel Croitoru şi Liviu

Prunaru în 11 decembrie la Sala Radio, în companiapianistului Horia Mihail, a constituit nu doar uneveniment artistic de cel mai înalt nivel, ci şi oconfirmare a interesului publicului bucureştean pentrumanifestări culturale realizate de personalităţi de primrang ale muzicii actuale, prin intermediul unorinstrumente de excepţională valoare. Dacă în primaparte a programului, violoniştii au abordat fiecare câtepatru lucrări cu acompaniament de pian (prezentatealternativ, două câte două), în partea a doua, s-au aflatîmpreună pe scenă, unde au interpretat Anotimpurilela Buenos Aires de Astor Piazzolla (în transcripţiepentru două viori şi pian).

Interpreţii au propus publicului lucrăricomplexe, cu conţinut expresiv şi alură instrumentalăcontrastantă. În deschiderea recitalului, GabrielCroitoru a conferit o impresionantă forţă expresivălucrării Nigun de Ernest Bloch; publicul a fost fascinatde dramatismul şi pasiunea pe care le-a transmisinterpretarea sa. Au urmat Variaţiunile pe coarda Sol,compuse de Niccolo Paganini pe o temă din operaMoise de Rossini, lucrare de anvergură instrumentală,care a prilejuit etalarea temperamentului viguros alinterpretului şi a artei sale violonistice infailibile. Şicelelalte două lucrări din program, au respectatprincipiul alternanţei tempo-urilor şi al diversităţiiconţinutului. Vocaliza op. 34 nr. 14 de SergheiRahmaninov (în transcripţie pentru vioară şi pian), a


TURNEU

captivat publicul prin magia sonorităţii, prin vibraţialirică şi nobleţea sentimentelor. Gabriel Croitoru aîncheiat partea sa din recital cu celebra creaţiepaganiniană I Palpiti op. 13, introducere şi variaţiunipe tema “Di tanti palpiti” din opera Tancredi deRossini; dificila lucrare i-a prilejuit ocazia de a dezvăluiplenar numeroasele faţete ale talentului său deexcepţie.

În programul prezentat de Liviu Prunaru,publicul a admirat deopotrivă arta interpretativă,fantezia şi bucuria de a dărui publicului momente deemoţie autentică. Împreună cu Horia Mihail, violonistula realizat o minunată versiune a lucrării Ave Maria deFranz Schubert (în transcripţia lui Jascha Heifetz), pecare am perceput-o ca pe un omagiu aduscompatrioţilor în preajma Sărbătorilor Crăciunului. ÎnHavaneza op.83 de Camille Saint-Saëns, interpretul afăcut dovada calităţilor sale incontestabile - careîngemănează în chip fericit sensibilitatea şivirtuozitatea -, dar şi a bucuriei cu care transmitepublicului farmecul muzicii. Programul său a cuprins şidouă lucrări ale unor celebri compozitori polonezi:Nocturna opus 27 nr. 2 de Frédéric Chopin (întranscripţia lui August Wilhelmj) şi Poloneza nr. 1 în remajor de Henryk Wieniawski; publicul a admirat poeziaşi sinceritatea expresiei în momentele lirice, precum şi

impetuozitatea şi strălucirea din fragmentele devirtuozitate. O menţiune aparte trebuie acordatăprestaţiei pianistice admirabile, deosebit de sensibilă,

flexibilă şi eficientă a lui Horia Mihail, care şi-a susţinutcolegii de pe scenă cu profesionalism şi dăruire peîntreg parcursul recitalului.

În partea a doua a programului, GabrielCroitoru, Liviu Prunaru şi Horia Mihail au interpretat cumultă fantezie, cu măiestrie şi entuziasm Anotimpurilela Buenos Aires de Astor Piazzolla (în transcripţia luiMariano Castro, în care pianul are un rol comparabilcu viorile). A fost o adevărată demonstraţie devirtuozitate, de bravură, de spontaneitate, de bun gustşi de creativitate. Artiştii au evidenţiat convingătorfrumuseţea şi originalitatea muzicii lui Piazzolla, dar şicalităţile speciale ale fiecăruia şi colaborareafructuoasă a ansamblului. Am apreciat îngemănareaspiritului improvizatoric cu simţul echilibrului, dar şicapacitatea extraordinară a interpreţilor de a însufleţişi modela materia muzicală. Prestaţia lor, situată la celemai înalte cote artistice, a fost răsplătită cu binemeritate aplauze şi urale, de spectatorii care a umplutpână la refuz Sala Radio. “Duelul”, care a oferitpublicului (şi miilor de ascultători ai posturilor de radio)privilegiul de a participa la un eveniment muzical unic,s-a încheiat într-o atmosferă electrizantă, cu douăminunate tangouri de Carlos Gardel, oferite cueleganţă şi generozitate la bis. În acea seară magică,am înţeles că romantismul – la nivelul interpretării, al

aspiraţiilor şi ca stare de spirit -, constituie în epocaactuală nu doar un deziderat, ci o realitate, ce poate săne înfrumuseţeze şi înnobileze existenţa.


TURNEU

OASPEȚI


Oana GEORGESCU

Celebrul violonist André Rieu, Regele încoro-nat al Valsului, un muzician al emoţiilor desăvârşite,unic şi irepetabil, un nume alături de care abia maiîncap superlativele, vine în sfârşit la Bucureşti. Dupăce ani la rând l-am aşteptat cu toţii şi ne-am visat spec-tatori ai unui concert live, după ce fanii români l-auurmat prin Europa şi prin lume şi l-au aplaudat cu oca-zia concertelor pe care le susţine an de an în marilemetropole, după ce toţi aceia rămaşi acasă s-au mul-ţumit cu înregistrări aleconcertelor sale pe DVDsau pe youtube şi, în celmai fericit caz, cu proiecţii-eveniment pe care unuldintre marile cinemato-grafe Digiplex le-a progra-mat la sfârşit de an...

Născut la Maas-tricht, în Olanda, AndréRieu este şi unul dintre ceimai bine vânduţi muzicienidin lume (până în prezentpeste 40 de milioane dealbume şi DVD-uri). Estecel care a revigorat valsulprin spectacolele salepline de culoare, savoare,extravaganţă, dar şi depasiune şi emoţie. Estedeţinătorul celei mai mariorchestre private din lume - Johann Strauss Orches-tra, care, alături de membrii corului şi de numeroşi so-lişti călătoreşte an de an în toată lumea, susţinândsute de concerte cu peste un million de spectatori. Tur-neele sale s-au aflat în Billboard’s Top 10 an de an, în-cepând din 2004.

Anunţul făcut de însuşi André Rieu cu ocaziaconferinţei de presă găzduite de Ateneul Român, princare confirma primul său concert de la Bucureşti (13iunie 2015, Piaţa Constituţiei), alături de JohannStrauss Orchestra, a inflamat nu doar Capitala, “on-line”-ul, întreaga Românie, ci şi Europa. Ei bine, adoua zi, dimineaţă, cele 12.500 de bilete pentru primulconcert s-au epuizat complet în numai trei ore! Aveasă fie cea mai rapidă vânzare a unui concert al luiAndré Rieu înregistrată vreodată! Recordurile de Gui-ness Book nu s-au oprit însă aici... “Dragii fani din Ro-mânia sunt copleşit de primirea calduroasă pe care

mi-aţi făcut-o (…)” – a spus artistul. “Ne-aţi întâmpinatcu sufletul deschis şi noi ne vom deschide inimile cătrevoi. Aştept cu nerăbdare să ne revedem cu toţii îniunie, în Piaţa Constituţiei, pentru o seară magică,plină de muzică, dans şi romantism la lumina stele-lor!”.

Un al doilea concert sold-out (12.500 de bi-lete), tot în Piaţa Constituţiei, dar pe 12 iunie, eraanunţat imediat. “Dragii mei prieteni din întreaga Ro-mânie, vă salutăm din Marea Britanie, unde ne aflămîn turneu. Am aflat veşti extraordinare. Sunt atât de fe-

ricit şi de nerăbdător să pot veni în minunata voastrăţară, nu numai pentru un concert, ci pentru mai multe.Numai entuziasmul şi bucuria voastră au făcut posibilacest lucru ! Am primit nenumărate solicitări şi încer-căm cu tot sufletul să le putem onora şi să vă răsplătimîncrederea. Ne vedem curând! Cu multă dragoste,André.” - le transmitea violonistul fanilor din România,salutând astfel vânzarea a încă 23.000 de bilete, şipentru al treilea concert, pe 14 iunie. Cu 33.000 debilete vândute în numai 15 ore - cea mai rapidă vân-zare a unui eveniment André Rieu înregistrată vreo-dată, organizatorii anunţau al patrulea concert, pe 11iunie. Cel de-al cincilea concert a fost programat pe 6iunie

Datorită cererii extraordinare de bilete, fărăprecedent, din partea publicului din România, dar şidin străinătate, organizatorii şi municipalitatea vororganiza în total, la Bucureşti, şapte concerte ale ce-lebrului violonist André Rieu, invitat special fiind Ghe-orghe Zamfir. (Foto: Cătălina Filip)

André Rieu: “Românii, recordmeni absoluți!”


Cântece creștinela Pitești

Veronica GHIU

Casa de cultură asindicatelor din Piteşti agăzduit un emoţionant,tulburător concert vocal-sim-fonic de “Cântece creştine”,în care orchestra de camerăa Filarmonicii locale,condusă de un pasionat şipriceput manager, JeanDumitraşcu, a evoluat subbagheta compozitoruluiDumitru Lupu. Muzicianul,care şi-a început activitateadirijorală chiar la Piteşti, laTeatrul “Al. Davila”, a fostentuziasmat de prestaţia or-chestrei (concert-maestru:Mădălin Sandu), care asurprins perfect specificulcelor 12 cântece religioase.Ele fac parte din culegereapublicată în secolul trecut, înperioada interbelică, depreotul Iosif Trifa,descoperită acum douădecenii de Ileana Şipoteanu chiar în judeţul Argeş, la Valea lui Ivan.

Proiectul cuplului Lupu – Şipoteanu, despre care am scris, a prins contur prin câteva concerte susţinutela Constanţa şi a fost gravat şi pe o casetă audio. Cu glasul ei cald, cu un timbru atât de plăcut, IleanaŞipoteanu a transpus inspirat cele 12 cântece, reorchestrate şi actualizate de Dumitru Lupu, fără a li se alteraspecificul original. Este vorba de “Umblă maica tot plângând”, “O, tu, Maică protectoare!”, “Cer şi mare şipământ” (pe versurile lui Iacob Negruzzi), “Pe urmele...”, “Ştiţi pe cine preţuiesc”, “De aceşti paşi iertare cer”,

“Cruce sfântă”, “Înfaţa crucii”, “Trist ecerul şi noros”,“Slăvit să fieDomnul!”, “Profetuldin Nazaret”,“Maica sfântăPreacurată”. A fosto seară cuadevărat binecu-vântată, un darpascal care a mersla inimă publiculuipiteştean, careaştepta un aseme-nea concert deînaltă ţinută.

ÎN ŢARĂ

Petrică Andrei

Florian LUNGU

Venit pe lume la 18 februarie 1975, în oraşulPiteşti, ca fiu al unei familii în care muzica se află „laea acasă”, Petrică Andrei a urmat Liceul de Muzică„Dinu Lipatti” din localitatea natală, apoi UniversitateaNaţională de Muzică din Capitală, unde a optat pentrusecţia „Compoziţie Jazz şi Muzică Uşoară” sub îndru-marea profesorului Anton Şuteu. Anterior a fost emulîntru jazz al maestrului Marius Popp.

Şi iată-l pe tânărul aflat la vârsta majoratului,grăbindu-se a debuta, în trio cu bass-istul Cătălin Ro-taru şi bateristul Dan Teodoreascu, la Festivalul deJazz „Sibiu ’93” unde a dobândit primul său premiu. Înluna noiembrie a aceluiaşi an, lui Petrică Andrei i s-aatribuit Premiul al III-lea la Concursul pentru pianiştide jazz de la Vilnius, Lituania. Până la vârsta de 24 deani, şi-a adjudecat încă patru recunoaşteri valoricenaţionale şi internaţionale: astfel, cu grupul „Soft Tri-angle”, trio instrumental întemeiat în 1997 cu bass-istul Pedro Negrescu şi bateristul AdrianŞtefănescu, a ajuns în finala unui pretenţios concursinternaţional derulat în localitatea spaniolă Gexto(lângă Bilbao), formaţia românească fiind selectatăalături de alte doar 5 dintre cele 60 grupuri concurente!Tot în 1997 –încă un premiula Concursuldin cadrul Fes-t i v a l u l u iInterna ţ ional„Jazz Napoc-ensis” de laCluj, în 1998Petrică Andreidevenind final-ist al celei maidificile com-petiţii pianisticeeuropene dindomeniul jazz-ului, Concursul„Martial Solal”de la Paris,unde s-a de-plasat prinmijloace şi cufonduri proprii.

Iar anul următor, juriul Concursului de interpretaregăzduit de Galele Jazz-ului „Costineşti ’99” i-a conferitunul dintre cele trei titluri de laureat acordate. Nu vomomite a consemna, în seria reuşitelor scenice aletânărului pianist, prezenţele (între anii 1993 şi 1996)la Festivalurile de Jazz de la Costineşti, Braşov, Iaşi,colaborarea permanentă (din 1996) cu grupul condusde Garbis Dedeian (inclusiv la înregistrările acestuia),conlucrările cu Filarmonica din Craiova şi Filarmonicadin Cluj (aici – sub bagheta dirijorului invitat WolfgangDiefenbach din Hessen), evoluţiile la Braşov şiBucureşti în compania saxofonistului austriac de orig-ine română Nicolas Simion, turneul în Germania(1997), seturile de înregistrări de pian solo efectuatela Radio România, alte participări pe podiumuri festi-valiere (la Arad, Timişoara, Bucureşti), turneul înJaponia, prezenţele pe micul ecran ca oaspete în se-rialul de emisiuni „Marele Jazz” al Televiziunii Româneşi ca invitat permanent în emisiunile „Taverna” şi „Stelede cinci stele”. În anul 2000, drept „vedetă” a ansam-blului „Junior Cromatic Big band” dirijat de Marin Pe-trache Pechea (producătorul albumului discografic„From Our Hearts”), pianistul Petrică Andrei a luatparte la triumfalul turneu prin Elveţia şi a apărut – in-clusiv cu trio-ul propriu, pe lângă prezenţa în amintitulbig band – la Expoziţia Mondială de la Hanovra, multapreciatele recitaluri fiind preluate şi difuzate de Tele-viziunile germane ZDF şi N3.

Din discografia proprie mai amintim albumul„Dedicated Waltz” (disc de autor – 2012), foarte recen-tul CD „Good Friends” (Soft Records, 2015) – înregis-trat împreună cu acordeonistul Ionică Minune, cuviolonistul Costel Niţescu, cu ghitaristul Jean Stoian,cu bass-istul Răzvan Cojanu, cu bateristul LaurenţiuŞtefan – şi prezenţele ca sideman / invitat pe


PUNCTUL PE J... AZZ

MândrieFlorian LUNGU

Fără îndoială, începutul anului încurs s-a dovedit fast pentru activul, neo-bositul muzician Nicolas Simion, per-sonalitate de vârf a diasporei române îndomeniul jazz-ului. (De fapt, cuvântul „di-aspora” îşi pierde în acest cazsemnificaţia, avându-se în vedere faptulcă Simion se află într-o permanentănavetă între Bucureşti, DumbrăviţaBraşovului, alte burguri naţionale şi Köln,

unde poli-instrumentistul compozitorromân a devenit rezident din 1998).

Ne referim la două recunoaşterivalorice deopotrivă importante, venind săacrediteze, să recompensezepreocupările şi realizările artistului, legateefectiv de practica muzicală,componistică şi interpretativă. Astfel, la30 ianuarie a. c. Radiodifuziunea vest-germană (West Deutsche Rundfunk) aorganizat Festivitatea de premiere şi unconcert aferent susţinut de câştigătoriiPremiilor pentru jazz, eveniment înscrisîn programul Festivalului WDR3 Jazz,derulat în fiecare an în alt oraş din landulgerman Renania de Nord - Westfalia, deastă dată în localitatea Dortmund.Competiţia, aflată în 2015 la cea de apaisprezecea ediţie, a inclus patrusecţiuni: Compoziţie, Improvizaţie, TinereTalente şi Premiul pentru întreaga activi-tate. Ei bine, Premiul WDR pentruimprovizaţie conferit de un juriu presti-gios (din care au făcut parte, printre alţii,Lucas Schmid, managerul Big band-uluiWDR, apoi Karsten Mützelfeldt, reputat

redactor de radio apreciat pentruexperienţa sa şi Waldo Riedl, cel careconduce clubul de jazz „Domicil” dinDortmund), a revenit de astă dată com-patriotului nostru, el fiind preferat altor pa-truzeci de concurenţi! După cum adeclarat Dr. Bernd Hoffman, redactor şefal postului WDR3 - Jazz, iniţiator alcompetiţiei şi preşedinte al juriului,Nicolas Simion a fost ales de juraţi –cităm – „Pentru că este cel mai bun”.Drept care, finalul primei părţi a Concer-

tului laureaţilor amintiteiconfruntări a revenit saxofon-istului Nicolas Simion care,însoţit în demersul său decâţiva coechipieriinstrumentişti, a improvizat înfaţa publicului, generândropote de aplauze... De amintitcă în anul 2010 Big band-ulWDR dirijat de Bill Dobbinslansa CD-ul „Balkan Jazz”cuprinzând în cele 75 minuteînregistrate, reuşite creaţii alelui Nicolas Simion, purtândcu sine subtilele vibraţii aletipului nostru de cultură şi desimţire, compozitorul fiind

totodată şi interpret la saxofon tenor, clar-inet, clarinet bass, taragot, caval, tilincă.

Şi iată că la începutul lunii martie2015, o altă recunoaştere a venit săgratifice realizările lui Nicolas Simion –de astă dată din partea Uniunii Compoz-itorilor şi Muzicologilor din România careîn contextul Premiilor pe anul 2014, aatribuit Premiul pentru Muzică de Jazzpiesei „Jocul copiilor” compusă de muzi-cian şi interpretată de combo-ul propriu.

Dincolo de succesele sale îndomeniile compoziţiei şi ale tălmăcirilorsonore creative, poate că NicolasSimion ar merita o distincţie în plus pen-tru activitatea plină de fervoare în calitatede fondator şi coordonator al Casei dediscuri „7DREAMS” profilată pe jazz,destinată nu doar promovării propriilorproducţii ci şi reactualizării/ perma-nentizării pentru eternitate a unor vechiori mai noi înregistrări, definitorii în reve-larea unor personalităţi accentuate alejazz-ului autohton, precum RichardOschanitzky şi Jancy Körössy.


PUNCTUL PE J... AZZgenericele discurilor„From Our Hearts”(2000) şi „Sweet Little6 Strings” (2011).

Colaboratorprin ani cu saxofoniştiiGarbis Dedeian,Nicolas Simion,Cristian Soleanu,Flavius Teodosiu, cuvocalistele AuraUrziceanu, AncaParghel, cu bass-iştiiDecebal Bădilă,Laurenţiu Horja,Olivier Gatto (Franţa),Ionuţ Baranga, cubateriştii Tudi Za-harescu, Barry Altchul(SUA), Vlad Popescu,Eugen Nichiteanu, cughitaristul Nicu Patoi,cu cymbalistul GianiLincan, cu ansamblul„Junior Cromatic Bigband” condus deMarin PetrachePechea, cu „Bundes-JazzOrchester” /”BuJazzO”) subbagheta regretatuluiPeter Herbolzheimer,pianistul compozitorcvadragenar PetricăAndrei, posesor alunei tehnici instru-mentale briliante, im-provizator plin deinventivitate, a fostaplaudat ca protago-nist în sute derecitaluri susţinute pescene autohtone, caşi peste hotare laViena, Hanovra,Berlin, Lisabona,Barcelona, Bruxelles,Paris etc. Este, dinanul 2000, membruplin al Uniunii Com-pozitorilor şi Muzi-cologilor dinRomânia. A apărutfrecvent pe miculecran în emisiuni pre-cum, pe lângă celemai sus menţionate,„Unora le place” şi„Noapte Indigo”.

Ileana POPOVICI

Sanremo esteun orăşel liniştit şi fru-mos, aflat pe RivieraDei Fiori, pe malulMării Ligure, la 18 kmdistanţă de frontiera cuFranţa şi la 30 km deMonte Carlo. De 65 deani, în luna februarie,străzile oraşului începsă se împodobeascăcu flori, în special mi-moze şi ginestre, careînfloresc în această pe-rioadă. Lume pe străzi,aglomeraţie, mulţi tu-rişti şi oameni curioşi...Toată Italia pentru 5zile priveşte ce se în-tâmplă la SANREMO,eveniment cultural po-pular, iubit mult de ita-lieni. Anul acestadirectorul artistic şi pre-zentatorul Carlo Conti a ales împreună cu comisia mu-

zicală 20 de campioni (nume consacrate…) şi 8 noipropuneri (tineri care debutează la SANREMO).

Regulamentul impune ca melodiile să fie cântate înlimba italiană (aviz organizatorilor din România!), cu

durată maximă de3:30. Votul din primele3 seri - 50% televotingşi 50% Sala Stampa(sunt două săli rezer-vate ziariştilor, SalaLucio Dalla şi SalaRoof); iar din seara 4 -vinerea se votează te-levoting (40%), juriulde specialitate (30%)şi juriul demoscopic(30%). Câştigătorulare dreptul să participela finala Eurovision,care în acest an se vadesfăşura la Viena.

Să revenim lafestivalul din acest ande la SANREMO.Marţi 10 februarie, unînceput „alla grande!”:după 24 de ani urcă pescena festivalului din


PESTE HOTARE

Festivalul de la SanremoCorespondență în exclusivitate

R. Power, Al Bano

Adriano Pepino, Fio Yanotti, Ileana Popovici, Peppe Vessicchio

nou împreună Romina Power şi Al Bano. Italienii îi iu-besc, “Felicità” cântă toată sala, publicul în picioareaclamă ... bacio, bacio… record de telespectatori în

acest moment, 56%... un moment unic! Invitat deonoare: Tiziano Ferro. Au intrat în concurs cele 10piese de la secţiunea Campioni. Seara de miercuri acontinuat cu prezentarea celor 10 piese de la Cam-pioni şi a primelor 4, din 8, de la cei tineri, pentru că lasfârşitul serii două din aceste piese să fie eliminate.Cea mai frumoasă seară a fost joi, seara Cover, cândfiecare din artiştii campioni a interpretat în stil perso-nal, un cântec clasic, italian! A fost un omagiu aduscântecului italian şi artiştilor dispăruţi, Pino Daniele,Mango, Lucio Dalla. Orchestraţiile şi reinterpretărileextraordinare... însă telespectatorii şi jurnaliştii de laSala Stampa, pentru prima oară în cadrul acestui fes-tival au decernat Premiul Cover lui Nek pentru relua-rea într-un mod absolut deosebit şi foarte inspirat apiesei Se Telefonando, lansată de Mina şi compusăde Ennio Morricone, text Maurizio Costanzo. Cuacestă ocazie Institutul de floricultură din Sanremo arealizat o nouă specie de garoafă, care a primit nu-mele de Cover, buchetul tradiţional înmânat lui NEK(numit şi king cover) fiind realizat cu aceste flori.

Joi au fost ascultate celelalte 4 piese ale tine-rilor, din care rămân în concurs numai două... florileau fost pe podium, oferite participanţilor tot timpul fes-tivalului. La Sala Stampa şi pe străzi puteai vedea bu-chete aranjate superb, în faţa magazinelor sau învitrine! În fiecare seară o floare era regina buchetelor...pe rând au fost lalelele, gerbera, anemone, trandafirul

şi garoafa... însoţite mereu de mimosa! Creaţii artisticedeosebite. Să nu uităm că din Sanremo pleacă florilepentru concertul de anul nou de la Viena. Dar să

revenim la seara de vineri când înafară de invitaţi auurcat pe scenă cei 4 tineri rămaşi în concurs şi s-auascultat din nou cele 20 de piese ale Campionilor.S-a schimbat modalitatea de votare... juriul demosco-pic şi juriul de specialitate şi televotingul. În acestaseară 4 din piesele propuse de campioni au ieşit dinconcurs... surpriza mare a fost eliminarea piesei Vocede C. Cremonini-Fio Zanotti, cu Lara Fabian... partici-parea ei a fost pusă sub tăcere, cu toate că a fost lamare înălţime, după părerea mea! Piesă excelentă,poate prea bine făcută... ea fiind singura artistă inter-naţională participantă la concurs, o participare demare clasă şi în seara Cover, când a ridicat sala în pi-cioare cântând Malade de Serge Lama; evident, a fostvictima unor obscure acorduri între grupuri mediaticeîn competiţie! O nedreptate, dar sigur această piesăva face mare succes în viitor, ca atâtea altele, elimi-nate la acest festival. Seara s-a terminat însă cu unmare succes, binemeritat şi unanim acceptat: premiileluate de Giovanni Caccamo, cantautor din Ragusa(Sicilia), 24 de ani, un tânăr elegant, manierat, foarteplăcut şi cu multă şcoală muzicală în spate, pianist şicompozitor, descoperit şi susţinut de Sugar, casa pro-ducătoare de talente a Caterinei Caselli, prezenţă ac-tivă la fiecare festival: artiştii pregătiţi de ea suntmereu speciali, cum au fost şi Rafaelle Gualazi sauMalika Ayane. Caterina Caselli, care iubeşte Româniaşi a fost la festivalul de la Braşov, poate să fie un


PESTE HOTARE

cu Caterina Caselli

exemplu pentru cei care fac această meserie. În fie-care an este o mare plăcere să o văd şi să stăm devorbă… este foarte prietenoasă şi dispusă să ajute.Giovanni Caccamo cu piesa Ritornero da te a câştigatcu 3-0, obţinând premiul criticii, premiul Sala Stamparadio şi tv şi marele premiu la Noi Propuneri secţiuneatineri.

Un proiect special... în fiecare zi a festivalului,la biserica San Stefano a avut loc câte un evenimentartistic - tineri sosiţi din toate regiunile Italiei au formato orchestră rock şi un grup coral, îndrumaţi de preotulbisericii (fost dj!). Biserica arhiplină în fiecare zi – „ro-sario rock” şi „messa degli artisti”, unde au participatşi mulţi artişti, invitaţi lafestival, au fost mo-mente absolut emoţio-nante, toată lumea s-arugat cu multa pioşenieîn ritm rock. Nek se aflaşi el în public, fără a fi re-cunoscut, rugându-se...numai el ştie pentru ce,poate pentru victoriacare urma să vină. Re-venind la desfăşurareafestivalului, am ajuns laseara de sâmbătă, ziuade San Valentino, care atrăit şi a murit în Italia, şipoate nu întâmplător in-vitaţi la gala finală aufost Gianna Nannini,adorată de italieni şi nunumai de ei (din păcateîn formă proasta şi sus-citând multe critici... se mai întâmplă, nu...!?), EdSheeran, cantautor englez, The Avener, artist francezşi producător şi Giovani Allevi, compozitor, dirijor şipianist, marea revelaţie a muzicii italiene (compune o

muzică nouă, are mare succes discografic, a lansataici ultimul său album, „Love”).

Se ascultă din nou cele 16 piese rămase înconcurs şi după multe discuţii se votează pentru mariiînvingători: locul 1 cei trei tenori, IL VOLO; NEK locul2 şi MALICA AYANE locul 3; aşa s-a ajuns la clasareape locul 1 a gruplui Il Volo cu un total de 39,05%. Ei

au cucerit Italia şi o vor repre-zenta la Eurovision, cu clişeul“bel canto” pe care vrem să-labandonăm... Filippo Neviani,cunoscut cu numele Nek,35,38%, este învingătorul efec-tiv al festivalului, pentru că ne-a uimit pe toţi, piesa lui fiindcea mai difuzată de radiouri şifredonată de acum de toatălumea, Malika (Mia Martini),25,56% a cucerit şi premiul cri-ticii - rafinată şi specială a pusde acord gustul publicului şi alcriticii.... un enorm succes detelespectatori.

Această ediţie este întopul ultimilor 10 ani cu o mediede 10 milioane 837 mii de te-lespectatori şi 48,64% indice

de audienţă „share”... toată lumea a fost încântată, fe-ricită! În acest festival au fost multe mesaje care ne-au transmis dorinţa de a se cânta “AMORE NUOVO”,o dragoste plină de speranţă care reuşeşte să emo-ţioneze inimile, într-o perioadă dificilă, de criză.

Această manifestare se face porta-vocea unuimesaj de speranţă. Recomand iubitorilor de muzicăsă frecventeze acest mare festival... avem multe deînvăţat! UN AMORE COSI GRANDE!


PESTE HOTARE

Cu Nek

Cu Mauro Pagani


VARIA

A (mai) căzut o frunză...Alina TULBURE

La scurtă vreme după ce ne-am despărţit deMarcel Dragomir a plecat dintre noi, în pragul vârsteide 84 de ani, interpretul şi compozitorul ConstantinDrăghici, prezent în memoria colectivă înainte detoate prin sensibila sa compoziţie “A căzut o frunză-n

calea ta”. A fost o mare vedetă a deceniilor 6 şi 7 alesecolului trecut, plecând în SUA la începutul anilor ’70,din acest motiv fiind mai puţin cunoscut generaţiilorrecente. A urmat liceul la Cluj-Napoca, unde a începutcursurile la Conservator (terminate în 1962 la

Bucureşti, fiindcă între timp legendarul Ion Dacian îlangajase la Operetă, în Capitală) şi a făcut parte dincorul Operei. Se apropie tot mai mult de muzicauşoară, lansând piese de Enrico Fanciotti, N.Kirculescu, H. Mălineanu, Radu Şerban, A.Giroveanu, V. Veselovschi, Jolt Kerestely (primacompoziţie înregistrată a acestuia!), pentru ca în 1967să debuteze în postura de compozitor, cu piesa “N-artrebui”, laureată la Mamaia. Obţine premii, întreprindeturnee peste hotare, colaborează cu teatrele “C.Tănase” şi “I. Vasilescu”, înregistrează discuri în Ger-mania. Pe pământ american a colaborat în spectacolecu Margareta Pâslaru şi Radu Goldiş. În vara lui 1990a revenit în ţară pentru a susţine, alături de soţia saOlimpia, un recital pe scena festivalului de la Mamaia,realizat în acel an de Titus Munteanu. Între 1992 şi1995 a locuit în Germania, pentru ca apoi să revinădefinitiv în ţară. Între compoziţiile sale notăm “Tot pedrum”, “Te rog să ierţi”, “M-am regăsit” (versuri Al.Vlahuţă), “Prima zăpadă” (piesă cântată de AurelianAndreescu la festivalul de la Sopot, Polonia). Inter-preta Ioana Sandu a reactualizat, în orchestraţiilesemnate de Francisc Reiter, câteva din compoziţiilesale pe un album din 2013: romanţa din 1969, “Lajumătatea vieţii” (care dă şi titlul albumului), “De nebunce eram” (duet cu I. Sandu pe discul amintit), “Mint”,“Aş zbura spre infinit”, “Toamnă perversă”, “Doiprieteni”. Constantin Drăghici ne-a părăsit discret,aproape uitat, deşi în ultimele două decenii reveniseîn ţară şi putea fi invitat la radio, la TV... Dar cine s-ofacă? Chiar şi moartea sa a trecut aproapeneobservată, pentru că pe cine mai interesează unmuzician “dinozaur”? Ehei, dacă era vreun scandal,ceva, “prindea” şi el prima pagină!

Raoul: „Stelede gheaţă”

Este o frumoasă povestededicată iubirii, cu piese la caremuzica şi adesea versurile aparţinprotagonistului, segmentul poeticfiind întregit de imaginile sensibiledatorate lui Carmen Aldea Vlad.Avem şi câteva reuşite melodiiaparţinând talentatului compozitorMarius Cristi Popa, iarorchestraţiile, inspirate, sunt sem-nate de Alexandru Malschi. Plăcutsurprinzătoare sunt duetele dintreRaoul şi nume cunoscute, cum ar fiVeta Biriş, Steliana Sima, Viorica

Macovei, dar şi cu tineripromiţători, Marian Buzilă şiAner. Este al 12-lea album alartistului şi al doilea din ultimulan, după ”Am împărţit olacrimă”. În booklet, Raoul(Rareş Borlea) neîmpărtăşeşte câteva gânduridelicate: ”Mi-am colorat viseleşi le-am îmbrăcat în emoţii...Îndrăznesc să-mi port dorinţeleîn tolba magilor şi să aşteptvestea bună... În fiecare colţ delume, sufletele deschid poartasperanţelor şi iubirea dă conturvieţii noastre, magic, unic!”. Laal 12-lea album de autor,Raoul ni se înfăţişează ca un artistcu personalitate, matur, talentat şi

echilibrat, într-un cuvânt, ocertitudine.

Olimpia şi Constantin Drăghici

Dorin MANEA

2Cellos Aproape 4000 de spectatori i-au as-

cultat la Sala Palatului pe violonceliştii deorigine croată Luka Šuliæ (27 de ani) şiStjepan Hauser (28 de ani), care au fost ovreme rivali, dar de trei ani şi-au unit forţeleşi au desfiinţat barierele dintre diferitele ge-nuri muzicale. După câteva melodii roman-tice, rock-ul a pus stăpânire pe sală(violonceliştii ne-au lămurit că „nu este unconcert clasic).

„Viva La Vida“ (Coldplay), „Shape OfMy Heart“ (Sting), „With or Without You“(U2), „Voodoo People“ (The Prodigy),„Smells Like Teen Spirit“ (Nirvana), (I Can’tGet No) Satisfaction“ (The Rolling Stones),„Human Nature“ (Michael Jackson) au fostdoar câteva dintre melodiile legendare careau răsunat de sub arcuşurile muzicienilor.2Cellos au cântat trei piese semnate deAC/DC cu toboşarul Dušan Kranjc - „Thun-derstruck“, „You Shook Me All Night Long“şi „Back in Black“ iar „Fields of Gold“, sem-nată de Sting, a fost ultima piesă a serii

SandraUna dintre emblemele muzicii disco,

SANDRA, a revenit la Bucureşti de data


PE SCENE

Concerte

2 Cellos

Sandra

aceasta alături de grupul său de muzicieni, într-un concert de 70 de minute, în care artista a cân-tat publicului atât hit-uri cât şi piese mai puţincunoscute, de pe ultimul său album - Stay InTouch - lansat în 2012. Sandra a interpretat pie-sele într-o nouă abordare şi într-o nouă formulă,cu prestigioşi instrumentişti selectaţi din întreagalume, după cum au dovedit-o primele două piese- Maria Magdalena şi Love Starts With a Smile.

Sandra Ann Lauer (numele de scenă:SANDRA) a fost numită de foarte multe ori „re-

gina muzicii disco-dance” a anilor 1980 şi 1990,având peste 30 milioane de albume vândute. Re-numele i-a fost adus nu doar de succesul (maiales) european de top pe care l-au cunoscut pie-sele compuse şi produse de fostul ei soţ, românulMichael Creţu (I’ll Never Be/ Maria Magdalena/ Inthe Heat of the Night/ Everlasting Love/ SecretLand/ Hiroshima/ Don’t Be Aggressive), ci şi defaptul că a fost vocea principala a trio-ului discofeminin ARABESQUE, apoi între 1990 şi 2001, totea a fost vocea proiectului ENIGMA, cu 10 hituriîn Top.

Ambra Marie„Noua revelaţie a rock-ului italian” a aniver-

sat 10 ani de activitate pe scena de la Berăria H.La doar 9 ani lua lecţii de dans şi canto la Scaladin Milano, iar la 15 ani încheia primul contract

discografic cu Warner Music şi primea Premiul In-dustriei Muzicale din Peninsulă pentru „cel maispectaculos debut”. A participat la Sezonul 2 alemisiunii „X Factor” (Rai Due), la realizarea dis-cului “Nessuna Pietà” (în favoarea Serviciilor deUrgenţă), a fost VJ-ul emisiunii „Rock Deejay” laDeejay Tv, a creat şi prezentat un program radio-fonic dedicat artiştilor debutanţi („Undici Piccoli In-diani”) şi în 2012 a lansat discul de autor“3anni2mesi7giorni”.

Spectacolul pe care l-a propus AmbraMa-rie alături de co-legii ei de trupă( R a f f a e l eD’Abrusco –bass, Mattia degliAgosto – chitară,Michele Vanelli –percuţie) este ocălătorie printrepiesele de rezis-tenţă ale istorieimuzicii rock - re-orchestrate – îm-binate cu pieseoriginale, extrasedin albumul pro-priu. După cele 3concerte pe careartista le-a susţi-nut în România,anii trecuţi, spec-tatorii au aplau-dat una dintreicoanele sceneilive underground,

care însă reuşeşte să capteze interesul publiculuigeneral.

Ştefan HruşcăÎntors în România pentru tradiţionalele sale

concerte de Crăciun, Ştefan Hruşcă a susţinut 31de concerte în toată ţara. A oferit bucureştenilordin Sala Palatului cele mai frumoase colinde şicântece de Crăciun: Florile Dalbe, Trei păstori,Afară ninge liniştit, Linu-i lin, Sfântă-i sara de Cră-ciun, O ce veste minunată, Rugă pentru părinţi,apoi poezia recitată de către invitatul special alevenimentului, Florin Piersic - Repetabila povară,scrisă de Adrian Păunescu. După fiecare colindă,Hruşcă a povestit despre tradiţiile româneşti şidespre urările de belşug, sănătate şi rodire. „Mul-ţam că mi-aţi primit colinda!” a spus Hruşcă la în-cheierea spectacolului.


PE SCENE

Ambra

Oana GEORGESCU

Pe 8 martie, după ce au primit 12 puncte dinpartea juriului (OVI, compozitorii Viorel Gavrilă, MihaiPocorschi, managerul şi impresarul artistic AncaLupeş, jurnalistul Bogdan Honciuc) şi 12 puncte de lapublic, Călin Goia şi colegii săi au câştigat finalaEurovision România. Piesa lor „De la capăt” a obţinutun total maxim de 24 de puncte la Selecţia NaţionalăEurovision 2015, care s-a desfăşurat în Sala

Polivalentă din Craiova. Astfel, la Viena, unde are locconcursul cântecului european (19-23 mai), Româniaparticipă în prima semifinală a concursului, cea din 19mai, alături de Grecia, Macedonia, Estonia, Olanda,Republica Moldova, Finlanda, Belgia, Armenia,Serbia, Danemarca, Belarus, Rusia, Albania, Georgiaşi Ungaria.

Dincolo de succese, rămân însă gândurile,speranţele, bunul simţ, modestia, profesionalismul,

implicarea şi dăruirea unor artişti care şi-au construito carieră de excepţie în ani de muncă, dedicaţiaproape în exclusivitate muzicii şi spectacolului decalitate. Voltaj, în componenţa actuală, înseamnă:Călin Goia (voce), Oliver Sterian (tobe), ValeriuIonescu (Bas), Gabi Constantin (chitară), AdrianCristescu (clape). „Oamenii au rezonat la mesajulnostru. Beneficiari ai campaniei noastre De la capătsunt acei copii minunaţi, copiii sunt ziua de mâine” -declara Călin Goia, imediat după anunţarearezultatului. Mesajul campaniei Voltaj destinate copiilor

aflaţi în dificultate din România a ajuns astfel la Viena,în Europa şi în lumea-ntreagă pentru că oamenii auales cum şi-a dorit Călin, „cu sufletul”, aşa cum declaraînainte de finală: „Sperăm că oamenii vor alege şi cusufletul şi–şi vor da seama că noi venim cu ceva înplus, care poate să schimbe un pic imaginea noastră,a românilor şi să ajute cazuri triste ale unor copii dinRomânia”.


CONVORBIRILE A.M.

Călin Goia și Voltaj“De la capăt”

Iuliana Marciuc, Călin Goia

Cum a fost, cum v-aţi simţit la Craiova, cuocazia finalei Eurovision România pe care aţi şicâştigat-o?

Noi am fost foarte fericiţi că finala în Românias-a desfăşurat live, în faţa unui public numeros,entuziast şi foarte frumos, aşa cum a fost cel dinCraiova. Am avut condiţii excelente pe scenă şi înspatele ei, show-ul a fost aşa cum ni l-am imaginat şicum l-am pregătit. A fost ca o simulare, ca o repetiţie

generală pentru Viena. Sigur, au fost şi telespectatoriişi internauţii pe care i-am simţit aproape.

A contat faptul că aţi evoluat live, în faţapublicului şi nu într-un platou de televiziune?

Enorm şi ne-a plăcut foarte mult! A fost pentruprima dată când Eurovision România s-a desfăşuratastfel, live, într-o sală mare, Polivalentă şi chiar vreausă felicit pe aceia care au făcut posibil acest lucru.Vreau să le mulţumesc tuturor membrilor echipei,

pentru că nu a fost deloc uşor. Într-un platou deteleviziune te simţi bine şi în siguranţă, nu e multălume, îl cunoşti, ţi-e familiar, eşti ca acasă. E mult maidificil să joci în… deplasare, într-un loc nou, chiar dacănoi am avut atu-ul turneelor pe care le facem în fiecarean. Voltaj cântă şi pe stadioane, şi în pieţele marilororaşe, în aer liber, în comune şi pe plajă…

Aţi jucat în… deplasare, dar aţi jucat foartebine!

Am avut înainte un program strictde pregătire şi de repetiţi, pe ore, foartebine organizat şi pus la punct. Totul afost la superlativ: o sală extraordinară,cu 4000 de locuri, o scenă excelentă,condiţii tehnice foarte bune pentru a neputea desfăşura şi pune în valoare. Aufost practic 12 show-uri într-unul singur.Şi a mai fost şi amplasarea aceleicamere verzi în mijlocul oamenilor...Era ceva extraordinar să te afli chiarlângă oameni, să interacţionezi cupublicul care făcea fotografii şi selfie,care scanda numele artistului preferatşi care făcea o atmosferă foartefrumoasă, de neuitat. Apoi ne-au fostaproape familiile, ceea ce a contatenorm.

Cum aţi ajuns până aici?

Ideea principală este că în toţiaceşti ani, marea majoritate acâştigurilor am investit-o în aparatură,instrumente, scenografie, regie, piese,costumaţii, doar din dorinţa de a fi totmai buni. Nu ne-am luat mai întâi caseşi maşini, nu ne-am rupt în figuri, cumse spune…şi ne-a preocupat doarmodul în care ne prezentăm în faţapublicului, a fanilor, oriunde ne-am afla.Am muncit enorm pentru cele câtevaminute pe scena finalei naţionale aEurovision. Am avut o echipă întreagăcu care am pus la punct apariţia şievoluţia pe scena de la Craiova. Aminvestit în scenografie, în tehnică – amadus leduri pentru a ne pune înevidenţă, am colaborat cu Daria

Georgescu şi cu Rodica Puca pentru haine, amcolantat tobele, le-am făcut albe şi am pus pe elesemnul “De la capăt”, am vopsit cu spray alb stativelemicrofoanelor, adică am făcut şi am imaginat lucrurileaşa cum am crezut noi că trebuie să fie. Am avut şisprijinul oamenilor cu care colaborăm de ani de zile laconcertele mari de la Sala Palatului şi la Polivalentă,în turneele lungi pe care le facem în fiecare an. Mămai uit la filmare, la poze şi chiar mi se pare ca amavut un setup foarte frumos de scenă.


CONVORBIRILE A.M.

Cum vă pregătiţi sau mai bine zis cum văantrenaţi pentru a cuceri Viena, Europa, lumea?...

Imediat după anunţarea rezultatelor, am începutmunca. Prima săptămână a fost extrem de plinăpentru că a trebuit să gândim tot ceea ce va însemnaapariţia noastră la Viena. Am colaborat cu regizorulCătălin Bugean, care s-a implicat mult şi face acumparte din echipă. Am lărgit ideea de la Craiova pentruViena. Am primit între timp vestea bună că avem voiesă facem pe scenă anumite lucruri legate descenografie şi efecte speciale pe care noi le-ampropus şi acum nu ne mai rămâne decât să repetămmereu şi mereu până la Finală. Ne pregătim pas cupas, zi de zi, clipă de clipă întreaga apariţie, de laprezenţă scenică, look, haine, sunet, show, tot ceeace înseamnă evoluţia noastră. Noi de ani de zile facem

asta şi vă asigurăm că vom avea o prestaţie foartebună pe scena de la Wiener Stadthalle. Suntem foarteoptimişti şi cred că vom înlătura ideile preconceputedespre condiţia geopolitică a României şi despre lipsaei de şanse. Sunt convins că va fi o piesă pe caretoată lumea o va fredona şi cu momente pe carepublicul le va reţine şi că vom ieşi din rândul celor 40de ţări. E important să ai o identitate, o personalitate,să fii unic, să ai ceva de transmis şi cred că noi avemcâte ceva din toate.

Cum aţi decis să interpretaţi piesa “De lacapăt”? în limba română, în engleză? Jumătate –jumătate?...

Ne-am concentrat pe promovarea piesei şidincolo de graniţe, astfel încât să fie cunoscută, iarmesajul înţeles aşa cum trebuie. Lumea trebuie să ştiedespre ce e vorba în piesa reprezentanţilor României

şi avem nevoie şi de sprijinul Ambasadelor, alDiaspora, de un online puternic. Părerile, apropo delimba în care vom cânta, au fost împărţite, dar amales: jumătate – jumătate! Feed-back-ul a coincis cuce gândeam şi noi: introducerea în limba română, iarrefrenul în engleză. Este vorba despre România şidespre ceea ce ni se întâmplă nouă, dar astfel vomuniversaliza mesajul piesei. Nu numai noi, românii,suntem în situaţia asta. Emigrarea se întâmplă şi înalte ţări, iar relaţia copil – părinte în acest context estepretutindeni. Trebuie să sensibilizăm publicul, caretrebuie să înţeleagă mesajul, restul compensând prinvoci, linie melodică, prezenţă scenică, scenografie,regie şi video. Străinii nu au cum să rămânăinsensibili. Eu am copiii lângă mine, dar ori de câte orimă uit la videoclip, mă pun în postura lor şi măemoţionez până la lacrimi. Sentimentul dorului

copilului pentru părinţi şi al părintelui pentru copii esteacelaşi pretutindeni. Este universal. Voltaj merge înfaţa europenilor pentru a le cânta despre românii caremuncesc de dimineaţă până noaptea şi fac sacrificiienorme pentru a asigura un trai decent copiilor lor,lăsaţi în ţară cu bunicii sau rudele din cauză că nu aucum să îi ia cu ei. Vrem să îi convingem că piesa şimesajul nostru merită votate.

Emoţii?

La Viena cuvântul de ordine este emoţia. Nupoate fi altfel. Nu mai suntem cap de afiş, intrăm înconcurs, din altă poziţie, de egalitate, dar contează căsuntem acolo şi că vom da tot ce avem mai bun. Zecide milioane de telespectatori vor urmări show-ul live,ne pregătim şi pentru eventuale probleme tehnice, darsă sperăm că nu vom păţi aşa ceva.


CONVORBIRILE A.M.

Dorin MANEA

STEELBORN şi-a lansat noul single, „Vino cumine“, iar formaţia STEELBORN îi are în componenţă peMaria Grosu – voce, Răzvan Puşcaşu – clape, Alex Bo-tezatu – chitară, Robert Munean – bass, Cătălin Gurău– tobe. Formaţia a lansat o nouă melodie şi primul video-clip, “Rătăcesc”, o versiune total diferită a unei piese depe al doilea EP STEELBORN din 2010. Deşi marcheazăo schimbare de sound, trupa nu va abandona rock-ul al-ternativ.

Un single pop, cu accente romantice de la BEREGRATIS, într-o frumoasă colaborare cu Sore. Piesa“Noapte caldă” este compusă de către formaţie, iar vi-deoclipul în regia lui Deian Cărmăzan îi aduce pe mem-brii Bere Gratis şi pe Sore într-un decor idilic, în LagunaVerde, din apropierea Bucureştiului.

În 1998, Marcel şi Marin se întâlneau pentruprima dată la sala de repetiţie: aveau 16 ani şi foarte cu-rând s-au numit ALTERNOSFERA. Intre timp, Alternos-fera a devenit una dintre cele mai iubite formaţii demuzică rock din România şi RepublicaMoldova. La concertul aniversar din Bu-cureşti s-au regăsit hituri din toată pe-rioada de creaţie a trupei: Wamintirile,Oraşul 511, Visători cu plumb în ochi,Singurătate, Nepoata lui Gagarin, Fe-meia nordică, Ploile nu vin.

Trupa FREESTAY a luat naştereîn urmă cu 2 ani odată cu lansarea sin-gle-ului “Ea a fost Dana”, continuareapoveştii pe care Florin Ristei o spunea înurma cu mulţi ani în piesa “Dana”, alăturide trupa de puşti, “Amici”. Din 2012 şipână acum, trupa FreeStay a concertatîn sute de locuri din România, a lansatsingle-ul “Criminal Mind”, cu care băieţiiau participat în cadrul finalei EurovisionRomânia, iar Florin, solistul trupei estemarele câştigător al emisiunii concurs XFactor România 2013.

VUNK a lansat, în cadrul unuiconcert în aer liber, cel mai nou videoclipal formaţiei, “La nebunie”. Piesa este cel mai recent ex-tras de single de pe albumul “Nu scapă nimeni (fărăemoţii)”, lansat în 2012.

Băieţii de la BOSQUITO au lansat o nouă piesă,“Prieteni”. Muzică şi text: Radu Almăşan. Orchestraţie:Radu Almăşan, Mariano Castro. Clipul este regizat deFlorin Botea, cu care au mai avut o colaborare pentrupiesa “Când îngerii pleacă”, şi îi prezintă pe băieţi într-ocălătorie care începe la poalele Sfinxului din Bucegi şise sfârşeşte la mare, în Vama Veche.

DIESEL revine cu un nou videoclip inedit, pentrucel de-al doilea single al formaţiei, “Cer”. Consecvenţi înunicitate, după lansarea clipului precedent la metroul bu-cureştean, membrii trupei (Sorin Dănescu, Alex Lam-brino, Alexandru Georgescu şi Doru Diaconu), împreună

cu regizorul Florin Botea, au realizat de această dată unconcept video rar, filmările cu membrii trupei realizându-se cu capul în jos. Esenţială a fost echipa de alpinişti pre-zentă pe întreg parcursul filmărilor, atentă la fiecaremişcare a protagoniştilor.

STEMA s-a înfiinţat în 2011 şi e fondată de SilviuSanda (ex- Phoenix, Timpuri Noi, Sarmalele Reci). Clipulpiesei Outro a rulat pe Music Channel, deşi e o piesă in-strumentală. Ultimul clip lansat - Bomba - regizat deSpike. Stema lucrează şi la un concert simfonic ce vaavea loc la Sala Palatului. Silviu pregăteşte să lansezeprimul volum de poezii (în paralel cu muzica).

GRIMUS a fost desemnată câştigătoare la cate-goria Best Indie Alternative Rock Song pentru piesaHigh în cadrul Independent Music Awards Vox Populi.Premiile Independent Music Awards au luat naştere înStatele Unite ale Americii acum 13 ani, un program in-ternaţional care se adresează artiştilor independenţi dinîntreaga lume, în urma votului publicului, Au votat peste100.000 de oameni din întreaga lume. Dintre cinci pieseale unor trupe din Statele Unite, Canada, Anglia şi Aus-

tralia a fost aleasă High, inclusă pe cel de-al treileaalbum al trupei, Emergence.

BALAKO, noul proiect autohton dedicatgenurilor jazz şi world-music, are la bază o echipă deinstrumentişti profesionişti deja familiarizaţi cu scena, aulansat primul album din carieră, intitulat Colours. Curădăcini pe continente şi în culturi diferite, membrii Bal-ako sunt: Valentin Andrei Zachar - Zach (saxofon), Mar-ius Cristian Ciupitu - Ciupi (tobe), Antonio Segui Rolando- Tony (trombon), Omar Secada Dihigo (pian), AlexanderHimely Benavides - Nino (congas), cărora li se alăturăSebastian Yoo (bas), Leonard Vasile (acordeon) şi Se-bastian Burneci (trompetă). Au prezenţe la mari festival-uri dedicate muzicii jazz din lume (Nord Sea Jazz Festialşi Montreux Festival), dar şi o apariţie la Sziget Festival.


POP-ROCK

Formaţiile noastre

Grimus

Octavian URSULESCU

Gică Petrescu a fost o adevărată legendă amuzicii uşoare româneşti, incluzând aici şi celebrelesale cântece de petrecere. Se împlinesc 100 de anide la naşterea sa, chiar dacă pe seama vârstei realeau circulat atâtea glume şi versiuni, fireşti dacă negândim că el a debutat la numai 15 ani, deci a stat 76de ani pe scenă! L-am prezentat de multe ori pe scenăsau pe micul ecran, de neuitat fiind emisiuneaomagială pe care a realizat-o la TVR buna sa prietenăIoana Bogdan (singura care ar putea scrie o cartedespre el) atunci când aîmplinit 85 de ani (de undeşi imaginea alăturată, cuprietenii apropiaţi H.Mălineanu şi A. Giroveanualături), ne-am întâlnitadeseori, înainte de ’89, la“seratele video” de la StelaPopescu... Am fost, probabil(cunoscut fiind faptul cănu-i plăcea să primească penimeni acasă), între foartepuţinii care au reuşit săfilmeze o emisiune TVîntreagă în apartamentuldespre care se face atâtacaz, cum că ar fi acumulatdatorii imense dupămoartea lui, deşi nulocuieşte nimeni acolo(aberaţie tipică birocraţiei şilegilor noastre strâmbe), deparcă fantoma lui vinenoapte de noapte, aprinde lumina, dă drumul lacăldură şi face duş! E vorba de emisiunea realizatăîmpreună cu Nicoleta Păun, “Portret în oglindă”,difuzată la vremea respectivă (doar) pe pr. 2 al TVR(pesemne “nea Gică” nu merita mai mult, în viziuneaisteţilor din Pangratti), care, dacă mai există, ar meritaredifuzată în acest an aniversar, că tot nu face TVRnici un program special... Cum la noi, în speţă laposturile publice de radio şi TV, numele lui GicăPetrescu nu pare a mai spune ceva, m-am bucurat săvăd cele 3 pagini rezervate lui într-o revistă de tiraj,“Taifasuri”. Acolo, multe informaţii corecte, interesante,dar, dincolo de titlul bombastic (“Vocea din urechea luiDumnezeu”!!), să nu facem acum din Nea Gică,cunoscut drept o persoană manierată, civilizată, un...

dizident care, chipurile, îi înfrunta şi-i jignea peCeauşeşti, pentru că toată lumea ştie că n-a fostcazul. Astfel, citim, stupefiaţi, că i-ar fi spus EleneiCeauşescu: “Pe lumea ailaltă strigoii de bun-simţ seascund când văd muieri cu coc”, iar lui Nicolae: “Eusunt nea Gică, dumneavoastră sunteţi nea Nicu.Probabil că amândoi suntem nemuritori, dar pe minenu mă va trata nimeni ca pe un “nea”“! Crede cumvasemnatarul că asemenea mistificări îi sporesc auraartistului? Nici vorbă, aşa cum sunt şi altele din acestarticol: “La un moment dat vulgul afirma că Petrescuîşi aruncă seara cămăşile de mătase de la etaj, sprebucuria damelor de consumaţie şi a birjarilor” (dincolo

de faptul că însuşi semnatarul e nevoit să recunoască“o confuzie teribilă” cu Nae – şi nu “Nicolae”- Leonard,nimeni nu l-ar fi văzut vreodată pe Gică, de o“cumpătare” celebră, să arunce vreodată ceva!!), “Sespune că (anume CINE spune? - N. Red.), la unmoment dat, feldmareşalul Von Paulus şi-ar fi scos dinpiept Crucea de fier şi i-ar fi lipit-o lui nea Gică, precummarca de scrisoare”, “Bun prieten cu viaţa de noapteşi cu paharul (iată-l şi chefliu bucureştean pe marelemuzician!-N. Red.), Yehudi Menuhin l-a bisat îndelung,aşa că menestrelul Gică i-a cântat de 3 ori celebrapiesă “Costică, Costică”“, nemaivorbind de lipsa deinformaţie, pentru că Gică Petrescu nu avea cum sălanseze “pe scena festivalului de muzică uşoară de laMamaia”, inaugurat după cum se ştie în 1963, piese


ANIVERSARE

Centenar Gică Petrescu

cum ar fi “Căsuţa noastră”, “Of, of, of, măi şpriţule!”,“Dă-i cu şpriţul pân-la ziuă”, “Uite-aşa aş vrea să mor”,“Du-mă acasă, măi tramvai”, unele din ele “de pahar”.O tehnică binecunoscută a “zvoniştilor” din presă esteutilizarea formulelor “episod neconfirmat de biografi”(care biografi? Şi dacă nu e confirmat, de ce să fieamintit?), “se spune că” sau, iată, “aici apare o altălegendă, neconfirmată, poate şi pentru faptul că neaGică a ţinut enorm la discreţie”: “Se spune că (normal,nu?-N. Red.) Yves Montand, actor şi cântăreţ gigantic,i-ar fi propus să-l ajute pe român (de ce, de unde pânăunde?-N. Red.) s-o “şteargă” la Paris şi că Petrescuar fi refuzat din pricina unei cucoane de care artistuls-ar fi îndrăgostit până peste urechi şi care, imediatdupă momentul cu pricina, ar fi fugit ea însăşi înElveţia (nu ni se mai spune cine ar fi ajutat-o!-N.Red.)”. Citeşti şi te cruceşti! Gică Petrescu a fost unom cuminte, fără vicii, politicos, dedicat în întregimecarierei şi, din momentul când s-a căsătorit, în 1950(alt motiv pentru care episodul Yves Montand e ofabulaţie totală!), soţiei sale adorate, CezarinaMoldoveanu. Asemenea numeroase derapaje sunt

total nelalocul lor într-un articol care ar trebui să punăîntr-o lumină corectă personalitatea şi cariera unuiartist atât de respectat, “monstru sacru” cum ar ziceMontand. Crede oare semnatarul că l-a făcut mai“mare” pe Gică brodând asemenea poveşti? Cum esteşi cea din finalul articolului, după ce ni se anunţă unfestival “Gică Petrescu”, idee a unui aventurier, care

nici vorbă să aibă loc. În acest ultim paragraf, alteinsinuări, vizând UCMR-ADA, dar şi conspiraţii...politice: sub titlul “Banii artistului şi soarta uniceimoştenitoare, mistere nedesluşite”, se scrie textual:“Sumele provenite din drepturi de autor (dar Gică NUa fost compozitor, doar Cezarina a semnat câtevatexte) au intrat în bugetul organismului de gestiunecolectivă în care fusese înscris cântăreţul. Deşireprezentanţii Uniunii compozitorilor susţin că banii luiNea Gică “stau şi se acumulează”, prietenii (cine suntaceştia?-N. Red.) maestrului contestă ideea. Singuramoştenitoare legală a lui Gică Petrescu este onepoată a Cezarinei, care a semnat, în urmă cu anibuni, că nu are nici o pretenţie privind bunurile şiremuneraţiile adunate în urma creaţiei legendaruluiartist. Nimeni nu ştie însă dacă această moştenitoaremai trăieşte în România sau dacă a primit vreo“bonificaţie” specială şi a părăsit ţara...”. Aşadar, nicivorbă să se dea un telefon la Credidam, în primulrând, şi abia apoi la UCMR-ADA, în urma căruia seputea stabili uşor adevărul, în schimb suntem plonjaţiîn “Misterele... Parisului” (că tot a cântat Gică acolo cu

succes), aruncaţi în ceaţă ca în romanele poliţiste, cunepoate dispărute, primind “bonificaţii” (de la cine, înce scop?-N. Red.) speciale pentru a părăsi ţara!!Odihneşte-te în pace, Gică Petrescu, sperăm să nuajungă acolo Sus asemenea articole, deşi bănuim căse mai râde şi în lumea de Dincolo...


ANIVERSARE

Gică Petrescu, H.Mălineanu şi A. Giroveanu cu soţiile

Octavian URSULESCU

Mai putem oare vorbi de romantism în epocaactuală, una grăbită, frenetică, computerizată, în caretinerii mai mult stau cu ochii pe ecranul telefoanelor“inteligente” decât să citească o carte, să socializezesau să se plimbe într-un parc sub clar de lună? Căcisă se ţină de mână nici nu poate fi vorba, membrelesuperioare fiind ocupate cu sus-amintitele aparate detâmpire precoce... Şi totuşi se mai face muzicăromantică, sălile sunt pline la Julio Iglesias, CélineDion, Lara Fabian,Richard Clayderman,deci ar mai existasperanţe că nu e încătotul pierdut. La noi şi-a propus să fie port-drapel al sentimentelorcurate, al muzicii desuflet şi al poeziei cân-tate un artist care a“prins” şi vremurilecând melodia curgealin la urecheaascultătorului dedulcitla cântec românescautentic, nicidecum laimporturi agresive:este vorba de Alexan-dru Jula. Pornind de latitlul cărţii consacratelui de colega noastrăOana Georgescu, careva da şi numeleurmătorului său album, “Ultimul romantic”, acesta şi-aalcătuit, sub acest generic, un colectiv cu care a în-ceput să colinde ţara, ducând mesajul unei muziciuşoare româneşti care nu trebuie să moară. Sămânţaa fost aruncată în vara anului trecut, la lansarea cărţiiamintite (apărute la editura ProUniversitaria), cândgrădina de vară a Teatrului muzical “Nae Leonard” dinGalaţi a fost luată cu asalt de peste 1.500 de specta-tori entuziaşti, dornici să-şi omagieze concitadinul,într-un amplu spectacol, despre care am relatat la tim-pul cuvenit, în care acesta a avut alături colegi devază. Ideea a fost reluată în februarie, anul acesta, deaceastă dată în sala teatrului, exact cu distribuţia lacare ne vom referi mai jos: Gabriel Dorobanţu, Stela

Enache, Alexandra Canareica, tânărul Gabriel Lazărşi, fireşte, Jula însuşi. Ei bine, poate părea greu decrezut, în această perioadă mai dificilă pentru organi-zatorii de concerte, dar biletele s-au epuizat în câtevaore şi a fost nevoie să se programeze încă oreprezentaţie! Probabil a fost seara în care AlexandruJula s-a convins definitiv că un asemenea proiect nutrebuie abandonat, fiind evident faptul că există un nu-meros public care-şi doreşte romantism şi reîntâlnireacu vedetele preferate, care are nostalgia şlagărelor dealtădată, pe care nu le-a uitat. Dar Galaţii sunt, cum

se spune în fotbal, “teren propriu”, aşa încât eranevoie de de “testarea” publicului din alte localităţi.Prima ocazie s-a ivit la începutul lunii martie, când Julaa fost invitat (mai bine mai târziu...) în oraşul său natal,Şimleu-Silvaniei, din jud. Sălaj, de către tânărul primar,aflat la al 3-lea mandat, Cătălin Septimiu Ţurcaş.Înainte de marele spectacol, “încălzirea” a fost făcutăde mica, dar valoroasa trupă (Jula, Stela Enache,Alexandra Canareica), la “Cabana Brădet”, la invitaţiaing. Cristian Bilţ, într-un show în care oaspeţii deonoare i-au avut alături pe micuţa Alice Ghile, Alexan-dra şi Alexandru Chira, casa de modă “Mela” şiformaţia Dinamic. Greu de descris bucuriaparticipanţilor, fiindcă în Şimleu nu mai fuseseră artişti


NOSTALGIE

Ultimii romantici?

de calibru de ani buni de zile... A doua zi –reprezentaţia de gală, la Casa orăşenească decultură, câteva sute de spectatori trebuind să seîntoarcă triste acasă, sala fiind ultra-aglomerată! Întrecei care au venit special pentru acest eveniment s-aunumărat primarul de Zlatna, Silviu Ponoran (mare iu-bitor de artă), interpretul Ionuţ Fulea şi dep-utatul Lucian Nicolae Bode. Şi chiar că afost un eveniment, cu un Alexandru Julamai emoţionat ca oricând, în ciuda uneicariere de şase decenii: în faţa celor care s-au mândrit în tot acest timp că este“şimleuan de-al lor”, el a primit, din parteaprimarului Septimiu Ţurcaş, avându-lealături pe consilierele Angela Lipo şi MartaSzabo, o superbă plachetă consfinţindacordarea titlului de “Cetăţean de onoare”al oraşului său natal! Cum el a declarat cuaceastă ocazie că “suntem făcuţi din şi pen-tru iubire, pentru că iubirea n-are vârstă”, n-a ocolit cântece circumscrise acestei idei,cum ar fi “Soţia prietenului meu”, “Iubiretârzie de toamnă”, “Trece vremea”, dar notanostalgică n-a fost atotprezentă, piese defactură etno şi glume spuse cu haz condi-mentând un recital de excepţie. StelaEnache şi Alexandra Canareica au fost larândul lor la mare înălţime, cu prestaţiispumoase ca şampania “Silvania”: îndimineaţa concertului, artiştii vizitaseră sediul acesteifabrici cândva de tradiţie, readuse pe linia de plutire

de un entuziast tânăr om de afaceri din oraş. Dar star-tul oficial al turneului naţional “Ultimul romantic” a fostdat la Focşani şi Tecuci, primele borne ale “consultării”marelui public. Iar proiectul şi-a dovedit din plin viabil-itatea, în faţa unor spectatori avizaţi, evidentcunoscători şi “degustători” de muzică uşoară de

calitate, dovadă că s-au epuizat toate CD-urile pusela vânzare (este singura ocazie prin care ele mai potajunge la melomani, cu puţinele magazine existente)şi zeci de exemplare din cartea “Alexandru Jula, ul-timul romantic”. Ocolită de ceva vreme, Casa decultură a sindicatelor din Focşani a regăsit cu această

ocazie atmosfera specifică evenimentelor de calibru,spectatorii reluând în cor fiecare refren: “Eşti tu, doar

tu”, “La viaţa mea”, “Lume, lume”, “Floarealbă din Pireu” (Alexandru Jula), “Garanoastră mică”, “Te rog zâmbeşte, fatăfrumoasă!”, “Vreau s-alerg după nori”, “Tueşti speranţa mea”, “Melancolie” (GabrielDorobanţu), “Cum e oare?”, “Grea edragostea”, “Să nu uităm trandafirii”,“Balada pescăruşilor albaştri”, “Ani deliceu” (Stela Enache), “Romantică”, “De-arfi să vii”, “Viaţa merge, iubind, înainte”(Alexandra Canareica), “Un băiatfermecător”, “Ascultă-ţi inima”, “Nu m-amgândit la despărţire” (Gabriel Lazăr). Unrepertoriu înlănţuind şlagăr după şlagăr,într-un concert “curat”, numai muzicăuşoară, fără alte inserturi (exceptând anec-dotele savuroase ale lui Jula!). Acelaşisucces ieşit din comun şi pe scena sălii

“Ion Petrovici” a Casei de cultură din Tecuci, în ciudaunui afişaj deficitar, deci a unei popularizări insufi-ciente.

Emoţie, tandreţe, amintiri, refrene de neuitat...Să sperăm că protagoniştii acestui proiect nu vor fi“ultimii romantici”!


NOSTALGIE

G. Dorobanţu, Al. Jula

După ce că nu are nici o emisiune de muzică uşoară românească pe vreunul din numeroasele sale“canale” (ce rău sună în limba română!), desfiinţând după cum se ştie până şi remarcabila emisiune a lui HoriaMoculescu, “Atenţie, se cântă!”, TVR, ne surprinde pe zi ce trece. Într-o bună zi am descoperit în plinădesfăşurare pe TVR1 (!) o emisiune intitulată “De drag de... Dragobete”. Frumos, ne-am zis, cei din Dorobanţis-au gândit să pună în valoare patrimoniul de aur al muzicii uşoare româneşti, cu atâtea melodii de dragosteremarcabile. Apoi însă priveam şi nu ne venea să credem că mai este posibil aşa ceva în anul 2015, cu anonimireluând (şi nu o dată stâlcind) fragmente din piese celebre semnate Ion Vasilescu, Florin Bogardo, GeorgeGrigoriu, Ion Cristinoiu, Cornel Fugaru, Marcel Dragomir, Marius Ţeicu, Horia Moculescu, Alexandru Wilmanyi,Ovidiu Komornyik, învestimentaţii vetuste, cu oregie inexistentă şi fără ominimă prezentare a melodi-ilor şi creatorilor re-spectivi, compozitori şitextieri. Într-un cuvânt, cevasinistru, de pe altă lumeparcă, făcându-ne să neîntrebăm, până am aflat ce şicum, de ce nu se numărăprintre solişti tineri laureaţi aicelor mai puternice festivaluridin ţară: “George Grigoriu”(Brăila), “Dan Spătaru”(Medgidia), Amara? Cinesunt, ne spuneam, Iulia Mihai,Ovidiu Homorodean,Loredana Streche (!), StanaStepanescu, Florin Boita (fărădiacritice pe ecran), LetiţiaBoroi, Maria Beatrice

VARIA

Bandoiu, Valentin Samfira, Ştefania Şirin Narenji,Andreea Haisan? Când a cântat Emilia Dorobanţu,care ştiam că, aşa cum am scris şi noi, cocheteazăcu muzica populară, uşoară şi clasică deopotrivă,am început a bănui, iar certitudinea a instaurat-oTudor Furdui Iancu, fiul celebrului “crăişor” din Alba.După care, la final, a apărut prezentatoarea IulianaTudor şi ne-a lămurit cum că toţi aceştia sunt tineriinterpreţi de muzică populară! Aşadar, TVR nu estecapabilă să filmeze o emisiune “cinstită” de muzicăuşoară, cu vedetele care au lansat respectiveleşlagăre, dar îi chinuie pe aceşti tineri, în loc să-ilase să cânte ce ştiu ei mai bine, melodii dedragoste din folclor. Cui folosesc asemenea exper-imente? Pe când vedetele muzicii uşoare lălăind,horind şi doinind, ca să nu mai înţeleagă nimeninimic? Una e să ai într-un program specific (gen “Odată în viaţă”, proiect imaginat de regretatul TitusMunteanu) câteva asemenea încercări amuzante,alta să derutezi telespectatorii cu asemenea“struţo-cămile”! Şi, oroare, am înţeles că se faceasta de ani de zile! În acest caz înţelegem de cevedetele muzicii uşoare nu apar cu anii la postulpublic de televiziune, unde au scris istorie ei, nuaceşti anonimi... (Dr. Bârnă)

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Şef producţie: Costin ASLAMRedactori:

Mihai COSMA Octavian URSULESCU

Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Semnează în acest număr:

Mihai Alexandru CANCIOVICI, Lavinia COMAN, Grigore CONSTANTINESCU, Oana GEORGESCU,

Florian LUNGU, Carmen MANEA, Carmen Benedicta PAVEL,Carmen POPA, Mircea ŞTEFĂNESCU,

Florin-Silviu URSULESCU

www.ucmr.org.roAdresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1, 010071,

România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67 E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂUNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR

DIN ROMÂNIA

Paiul din ochiul altuia

Horia Moculescu

42015 a m a mu a ct u azl iitcaa t e l~ fileserie nouã aprilie 42015 (clxv) 36 pagini 10 lei d i n...

Documents