4.STABILIZAREA ARGILELOR:A. Stabilizare mecanica. Acest procedeu urmareste numai reducerea contractiei la uscare a materialelor argiloase prin micsorarea continutului n argila. n acest scop se utilizeaza nisip silicios, pale tocate, pleava, rumegus. Argilele stabilizate mecanic se folosesc la producerea blocurilor de zidarie, la construirea zidurilor monolite si ca mortar de zidrie.B. Stabilizarea la actiunea dispensanta a apel Argilele cu granulatie foarte fina si lipsite de impuritati sub forma de saruri cu cationi bivalenti, au o tendinta pronuntata de dispersare n apa din cauza sarcinii electronegative unifonne- a granulelor de argila. Pentru a se evita acesta comportare se utilizeaza adaosuri cu actiune floculanta cum ar fi de exemplu lesiile bisulfitice si clorura de calciu CaCl2 care actioneaza att prin cationul Ca2+ct 'si prin complexul acizilor lignosulfonici.C. Stabilizarea chimica pe baza de schimb de ioni Argilele sunt caracterizate printr-un caracter puternic hidrofil si o buna capacitate de schimb de cationic. Daca ntr-o argila ionii H3O+> se nlocuiesc cu cationi metalici, argila pierde mai greu apa adsorbita si la umiditatea mai ridicata a aerului mai poate adsorbi apa. Astfel o argila data, saturata m ioni hidroniu si txatata cu solutii ale unor saruri cum ar fi KC1; MgCl2 sau C.aCl2 ionii de hidroniu sunt substituiti cu cationi de metal astfel;argiia:H3O+ + CaCl2 argna:Ca2+ + 2HC1Datorita acestei transformari, argilele tratate nu se mai contracta la nscare si deci, nu se!mai fisureaza; cauza modifcarii adsorbtiei de apa datorndu-se tendintei diferite de hidratare a cationilor (apreciata prin caldura de hidratare). n practica, n afara de clorura de calciu se mai foloseste varul gras si ghipsul, care n prezenta apei pune in libertate ioni de Ca2+.D. Stabilizarea argilelor cu ciment portland. Adaosul de ciment variaza ntre 5 - 15%; cimentul actioneaza at at prin ionii de Ca2+, pe care i pune in libertate n reactia sa cu apa, cat si prin fonnarea unui schelet de rezistenta n masa axgilei.E. Stabilizarea argilelor cu silicat de sodiu. Actiunea silicatului de sodiu (sticla solubila) se bazeaza pe formarea unui gel silicios' in reactie sa cu apa, ceea ce conduce la fonnarea unor combinatii complexe cu ionii Ca2+ iar m final se formeaza o structura rezistenta.F. Stabilizarea prin hidrofobizare Aceasta stabilizare se realizeaza cu ajutorul gudroanelor si a substantelor tensioactive (vezi capitoM Fenomene de suprafata).G. Stabilizarea cu materiale din polimeri, Argila se amesteca m prealabil cu monomeri care vor forma ulterior polimerul, iar procesul de policondensare continua si dupa punerea n lucrare a argilei formnd n masa ei un schelet rezistent si hidrofob. Se pot utiliza amestecuri de monomeri anilina + faxfurol sau rezorcina + aldehida formica.Alegerea unuia dintre procedeele de stabilizare prezentate depinde de felul argilei precum si de considerentele economice.