4. egtcap 3

CAP. 3. IMPACTUL MEDIULUI ASUPRA ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERILOR ÎN ECONOMIA CONTEMPORANĂ

3.1. Mediul ambiant al întreprinderii

3.2. Consideraţii generale cu privire la relaţia întreprindere – mediul extern

3.3. Relaţia întreprindere – piaţă

3.4. Obiective economice ale întreprinderilor în condiţiile noii economii


Mediul ambiant = ansamblul constrângerilor forţelor deciziilor externe întreprinderii capabile să influenţeze activitatea sa, în prezent şi în viitor.

Mediul ambiant = ansamblul de factori eterogeni de natură economică, socială, politică, tehnică, tehnologică, juridică, demografică, geografică etc.,

ce acţionează pe diferite planuri (local, regional, naţional, internaţional, mondial) asupra întreprinderii, influenţând relaţiile de piaţă.


În funcţie de nivelul la care se manifestă influenţa diferiţilor factori endogeni şi exogeni mediul ambiant al firmei poate fi structurat în:

micromediu (furnizori, prestatori de servicii, furnizori de forţă de muncă, clienţi, concurenţi, organisme publice);

mezomediu;

macromediu (mediul geografic, demografic, economic, tehnologic, cultural, politic, juridic, natural, instituţional);

mondomediu.


Mediu specific

determinat de:

produsele/serviciile pe care le oferă pieţei;

zona/localitatea în care optează pentru conducerea afacerii.

elementele principale: consumatorii; clienţii; concurenţii; furnizorii; piaţa forţei de muncă; agenţiile guvernamentale.


Consumatorii şi clienţii = indivizii şi organizaţiile care cumpără produsele/serviciile firmei;

Concurenţii = întreprinderile care oferă sau au un potenţial sporit de a oferi produse sau servicii rivale;

Furnizorii = întreprinderile sau acele organizaţii care aprovizionează firma cu resursele necesare pentru a-şi desfăşura şi conduce activităţile;

Piaţa forţei de muncă = indivizii care sunt potenţial posibili de a fi angajaţi de către întreprindere;

Agenţiile guvernamentale = comisii de zonare, agenţii fiscale, departamentele publice etc..


Relaţiile dintre întreprinderile româneşti şi mediul extern, în contextul crizei economice, prezintă următorele

trăsături definitorii:

dezvoltarea de către întreprindere a unei calităţi inovatoare (relaţia întreprindere-mediu este dependentă de răspunsul întreprinderii la cerinţele potenţiale – aptitudinea întreprinderii de a satisface necesităţile latente);

dezvoltarea calităţii relaţiilor din cadrul întreprinderii prin aplicarea metodei „dezvoltarea calităţii prin proiectare”;


dezvoltarea interdependenţei întreprindere-piaţă;

creşterea rolului activ al întreprinderii în crearea mediului;

creşterea constrângerilor tehnice, comerciale şi financiare;

utilizarea unui mecanism de reglare care să poată face faţă tuturor sincopelor funcţionale de integrare în mediu sau conjuncturale.


Relaţiile întreprindere-piaţă

sunt determinate de locul pe care-l îl ocupă întreprinderea în cadrul pieţii şi se referă în special la:

tranzacţii de piaţă şi acte de vânzare-cumpărare.

Clasificareîn funcţie de interesele lor:

relaţii de schimb; relaţii de concurenţă:

directă; indirectă; pe alte pieţe;

relaţii de complementaritate; relaţii de interferenţă.


Tipologia relaţiilor de piaţă în funcţie de următoarele criterii:

• obiectul relaţiilor de piaţă: relaţii de vânzare-cumpărare;

relaţii de transmitere (recepţie) de mesaje şi informaţii.

• natura pieţelor: relaţii cu piaţa internă;

relaţii cu piaţa externă.



• frecvenţa relaţiilor: relaţii permanente;

relaţii periodice;

relaţii ocazionale.

• gradul de concentrare: relaţii concentrate;

relaţii dispersate.



• profilul agenţilor de piaţă: relaţii cu furnizorii şi prestatorii de servicii;

relaţii cu beneficiarii;

relaţii cu instituţii şi organisme de stat.

• poziţia partenerilor: relaţii pe orizontală;

relaţii pe verticală.


Concurenţa întreprinderilor:

sursele de aprovizionare;

pieţele de desfacere;

segmentele de consumatori.

Căi de reducere a concurenţei:

diferenţierea produsului/serviciului în raport cu cele ale concurenţilor;

reducerea costurilor unitare;

înţelegerile cu concurenţii.


Pentru desfăşurarea normală a activităţii concurenţiale, statul asigură:

autonomia întreprinderilor; libertatea de înfiinţare a oricărui tip de

întreprindere; reglementări economico-financiare

nediscriminatorii; favorizarea participării pe pieţele externe; promovarea celor mai rentabile produse; formarea liberă a preţurilor etc..


Relaţiile de complementaritate

complementaritatea firmelor pe linia aprovizionării;

cooperarea între întreprinderi în domeniul producţiei (de bunuri şi servicii) şi distribuţiei, care poate fi: orizontală (între întreprinderi de acelaşi fel, cu acelaşi

obiect de activitate sau firme din aceeaşi ramură de activitate);

verticală (între întreprinderi aflate în poziţii succesive ale fluxului bunurilor şi/sau serviciilor);

anorganică (între întreprinderi mult diferite ca obiect de activitate cu scopul de a mări gradul de acoperire a pieţelor şi de a reduce cota de risc).


Cooperarea întreprinderilor forme:

înţelegere verbală sau scrisă (asocieri, carteluri, sindicate);

legarea întreprinderilor (concerne); uniunea întreprinderilor (fuziune sau absorbţie).

Exemple de cooperări: centrale de aprovizionare; cooperative de aprovizionare/desfacere; lanţurile voluntare; franciza; subcontractare.


În condiţiile economiei informaţionale, relaţiile de cooperare sunt foarte importante deoarece întreprinderile reuşesc astfel să-şi atingă obiective din următoarele domenii de activitate:

• aprovizionării;

• producţiei;

• finanţării;

• desfacerii;

• impozitării.


Întreprindere competitivă =Întreprindere competitivă =

a identifica cât se cere; a stabili cum şi unde se cere; a anticipa la ce preţ se cere.

3 fundamente = Costul; Calitatea; Respectarea obligaţiilor.


Obiective fundamentale economice:

satisfacerea întocmai a cererii;

reducerea costurilor (creşterea profitului) prin creşterea calităţii;

reducerea timpului de livrare.


Obiective economice în contextul crizei mondiale:

Stabilitate financiară;

Cooperare financiară;

Îmbunătăţirea productivităţii;

Creşterea investiţiilor (inclusiv în resursa umană).

4. egtcap 3

Documents