34 sunt duși pe targa salvării direct în să-lile de operații, uneori direct la cimi-tir, toți...

Pe cărările apelorcu păstrăvi de mai

36

NR. 65•aNUL MMXVIII

Infatuarea unorfuncționari

3

Asediulapelor

34

În căutareacăpriorilor

10 ww

w.a

gvps

.ro

MAI

REDaCȚIaPreședinte

dr. ing. Neculai ȘelaruPreședinte executiv

ing. Mugurel DrăgănescuRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICacad. dr. Atilla Kelemendr. ing. Nicolae Goiceadr. ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected] destinate tipăririi vor fi în format digital.

Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolelepublicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și

nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducereaoricărui material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 65/MAIMMXVIII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

13

19

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu(Constanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ia-lomița), Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Ma-ramureș, Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALInfatuarea unor funcționariconjuctural decidenți5 PE }EAVA PU{TII„Agenții verzi” și circul mediatic6 FACEPoziția F.A.C.E. față de PoliticaAgrară Comună (P.A.C.) după 20208 FACENoi restricții preconizate la vânareaspeciilor de păsări de apă8 STUDIUCinegetica (VI)10 STUDIUÎn căutarea căpriorilor11 GASTRONOMIEMușchiuleț de căprior cu sos teryaki și mirodenii12 MAPAMONDScăderea vertiginoasă a efectivelor depăsări de câmp în Franța și nu numai13 OPINIEAu înnebunit urșii?14 RESTITUIRIPro memoria16 STUDIUEvaluarea populațiilor locale devulpi, viezuri și pisici sălbatice17 OPINIEAbrambureală sau braconajoficializat în Delta Dunării?18 POVESTIRIFarse vânătorești (II)

19 STUDIUStatistica vânatului recoltat înGermania, în sezonul 2016-201720 DE SEZONZile de mai22 DIN TERENFermecătoarele poteci24 CHINOLOGIEHrana pentru câinii de vânătoare25 PLANTE T~M~DUITOARENalba mare26 UMORBuline • Caricaturi

PESCUIT28 COMPETI}IICampionatul privat de pescuit sportiv al A.G.V.P.S.30 COMPETI}IIPescuit la feeder - individual31 ATELIERUL MUSCARULUITandem pentru păstrăv - nimfă șimuscă udă32 SPINNINGPrima știucă mare a anului34 REPORTAJAsediul apelor35 GASTRONOMIECrap la cuptor cu cartofi țărănești36 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~Pe cărările apelor cu păstrăvi de mai38 PESCUIT PE RÂURoșioara, „cleanul” apelor stătătoare40 Solunar – Rebus – Mica publicitate

32

36

P aranoia indusă de cocoțareaconjuncturală în funcții neme-ritate, dublată de plagierea în

subconștient sau conștient a ideilorbune pervertite potrivit propriilor gân-diri obtuze, fac doar rău ideii de coope-rare și dialog constructiv curepre zentanții societății civile intere-sate. Iată de ce treburile nu merg delocbine în anumite sfere ale activității so-ciale contemporane. Din cauza reguliisemianalfabetismului profesional și in-fatuării nejustificate care domnescpeste rânduiala bunului simț.

Astfel de considerații, precum celeexprimate concis mai sus, le-am ținutpentru noi până de curând, fiindcă amdorit să lăsăm posibilă calea dialoguluicu anumite persoane decidente, ajunseconjunctural în funcții de care depinde

soarta faunei cinegetice sau a fauneipiscicole, după caz, a vânătorilor saupescarilor recreativi și a asociațiiloracestora. De curând însă, a fost finali-zat și promovat, altfel decât se formu-lase de comun acord cu funcționarii despecialitate din minister, proiectul demodificare și completare a „Regula-mentului privind autorizarea, organiza-rea și practicarea vânătorii”, republicatîn Monitorul Oficial, Partea I nr. 228din 14 martie 2018.

Fără a exagera în detalieri, dorimsă reliefăm doar faptul că, în calitatede reprezentanți ai intereselor majori-tății vânătorilor din România, am in-tervenit cu șaptesprezece propunericoncrete de completare și modificarea prevederilor proiectului, printre carecele cuprinse în Anexa nr. 4 la acest

Regulament, intitulată „Metode de vâ-nătoare care se pot practica în funcțiede tipul autorizației de vânătoare și despeciile de faună cinegetică”. Fiindcă,de majoritatea observațiilor noastremotivate s-a ținut seamă, reprezentan-ții A.G.V.P.S. în Consiliul Național deVânătoare au avizat favorabil proiec-tul în discuție. De menționat că, înforma finalizată și avizată de Consiliua Anexei nr. 4 la proiectul de ordin,era adoptată marcarea cu „X”, „metodade vânătoare admisă a se practica de lao oră înainte de răsăritul soarelui pânăla o oră după apusul soarelui” și cu„XX”, „metoda de vânătoare care sepractică și pe timpul nopții”. Prinaceste două formulări, din care primade noutate în reglementările din Ro-mânia, erau clarificate, fără posibili-

Mă refer, în mod direct, doar la infatuarea acelor funcționari publici, de regulăinsuficient pregătiți profesional, care, odată ajunși în poziții de decizie ori de influențarea deciziilor luate în diverse domenii, pe criterii politice sau paralele, o fac în detrimentulunei importante părți a societății în care trăiesc. Mă refer, deci, la acei funcționari publicicare, în naivitatea lor, se cred „Dumnezei” și nesocotesc sfidător punctele de vederepertinente, pe care altă dată le apreciau, ale partenerilor de dialog social.

MAI 2018 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 5Cinegetică (VI) 8

În căutarea căpriorilor 10Studiu 16

Fermecătoarele poteci 22

MAI

EDITORIAL

Infatuarea unor funcționariconjunctural decidențiText și fotografie NECULAI ȘELARU

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

tate de interpretare, „vânătoarea petimpul zilei” și „vânătoare pe timpulnopții”.

Surpriza a fost că Anexa nr. 4 a Re-gulamentului publicat în MonitorulOficial are o cu totulaltă formă decâtcea susținută, convenită și avizată. Ast-fel, în Anexa nr. 4 este marcată cu un„X” „metoda de vânătoare admisă a sepractica pe timpul zilei” și cu „XX”, „me-toda de vânătoare admisă a se practicade la apusul până la răsăritul soarelui”.

Schimbarea de sintagme aparentnevinovată, mai dificil de sesizat laprimă vedere, ascunde, precum în tre-cutul ultimilor 15-20 de ani, interven-țiile neinspirate sau ostile ale cuivanevăzut, dar resimțit permanent dinumbră, prin care au fost alterate, sis-tematic și deliberat, rezultatele uneiactivități inspirate și cooperante întreprofesioniștii autorității și aiA.G.V.P.S. Cei din urmă, din partea so-cietății civile direct interesate în do-meniul cinegetic.

Schimbarea de sintagme impusăechivalează însă cu punerea propriilor„amprente” neinspirate pe un mate-rial, altfel unanim acceptat. O fi fostmâna fostului secretar de stat Ștețco I.sau, mai curând, a consilierului săuconjunctural Mohanu Gh., după cum

se susține, ori necunoscuți ajunși înalte posturi decizionale cheie ale au-torității, este greu de spus. Poate cănumai foștii lor colegi din comparti-mentul cinegetic al ministerului știucine au fost. Noi nu știm, dar avemconvingerea că vom afla totuși când -va. Se va afla poate și amestecul FCIR-istului ajuns deloc întâmplător înConsiliul Național de Vânătoare șiconfident apropiat, pe nu știm ce cri-terii, al ultimilor secretari de stat dinacest minister.

Oricum, dacă analizăm comparativsintagmele din Anexa nr. 4 la proiectulde regulament finalizat și avizat înC.N.V., pe de o parte, și forma oficialăa acestuia, adoptată și publicată înMonitorul Oficial, pe de altă parte,vom constata deosebirile esențiale lacare ne referim, privind delimitareazilei și a nopții în accepțiune vânăto-rească.

Astfel, după sintagmele deveniteoficiale, se înțelege că lopătarul, că-priorul, cerbul, gâștele, rațele și altespecii la care vânătoarea este admisănumai ziua s-ar putea vâna doar de larăsăritul până la apusul soarelui. Fiindcă de la apusul până la răsăritulsoarelui se vor putea vâna doar spe-ciile la care vânătoare este admisă șipe timpul nopții. Cel puțin așa se înțe-lege din lecturarea celor două sin-tagme complementare, și așa s-arputea interpreta de toate organele decontrol ale activității vânătorești.

Prevederile criticate din Anexa nr.4 a Regulamentului la care ne referims-au putut repara, cu bunăvoință, prinredefinirea corectă a „zilei de vână-toare” în alt ordin, ce a urmat, al auto-rității. Este vorba de ordinul deaprobare a cotelor de recoltă pentrusezonul 2018/2019, în care s-a preci-zat că speciile admise la vânătoare petimpul zilei se pot vâna „de la o orăîna inte de răsăritul soarelui până la ooră după apusul acestuia”. Prin aceastăclarificare fericită, deja formulată înproiectul de ordin, ziua de vânătoareva cuprinde și perioadele în care, defapt, se vânează cu rezultate speciile cuactivitate intensă dimineața și seara.Aceasta pentru a nu lăsa sintagma ofi-cial adoptată, publicată în MonitorulOficial, la discreția interpretării orică-rui rău voitor, fie el gardist, polițist saujandarm. Decât nimic, este binevenităo astfel de cârpeală reparatorie!

O dilemă avem totuși, deocamdatăneclarificată: cei care și-au permis re-formularea sintagmelor criticate,după un obicei devenit tradițional alunor funcționari pe care-i credem aiautorităților publice centrale care răs-pund în vânătoare, pescuit și mediu,au făcut-o cu bună știință, din igno-ranță sau din infatuarea de a nu pre-lua nimic din susținerile bine-veniteale reprezentanților societății civile di-rect interesate? Noi credem că din ig-noranță și infatuare, dar nu putem ficonvinși 100% că avem dreptate.

Infatuarea unorfuncționariconjuctural decidenți

MAI 2018 | 5

OPINIEPe țeava puștii

S ă fiu bine înțeles, fac trimiterela oengiștii de ocazie, careintră în joc doar când au un su-

biect vorbitor, aliniindu-se la intereselucrative cu caracter personal. Emisiasonoră depășește cu mult solicitărileunor organizații de mediu dispuse laconsultări, expertize și considerenteștiințifice. Pasiunea aceasta, de a facegălăgie în spațiul public, uneori subformă de amenințări, când se discutăde conservarea populației de urși, deexemplu, nu mă miră. Mă miră doarfaptul că acești agenți n-au nimic despus când unii semeni de-ai noștrisunt duși pe targa salvării direct în să-lile de operații, uneori direct la cimi-tir, toți victime ale urșilor.

Există nenumăratele împrejuri încare se vorbește „ca să treacă timpul”,arătând că ăilalți sunt proști, că auieșit aiurea pe stradă, în calea ursului.Ca să pară că își fac datoria, ceea cenu este cazul, se apelează la frazeolo-gia de întreținere a unui climat tensio-nat, așa cum este cazul punerii îndezbatere publică a Planului de Ac-

țiune pentru managementul popula-ției de urși. În timp ce ecologiștii apli-cați au cerut autorităților să facă maiîntâi un recensământ al populației decarnivore mari, ceea ce, de fapt, seface anual, și apoi să decidă numărulde exemplare de urs care să fie relocatsau extras, „agenții verzi” considerăcă avem de-a face cu un plan diabolicpentru a legaliza vânătoarea pentrutrofee, 2.000 de urși bruni urmând săfie împușcați! Ca să pară inteligenți,s-a venit cu argumentul privind „men-ținerea pe termen lung a populației deurs brun și a habitatul său într-o starede conservare favorabilă, în coexistențacu oamenii”. S-a văzut cum funcțio-nează asemenea coexistență și cu cerezultate.

În rigoarea născătoare de idei no-cive inepuizabile, cei care sunt consi-derați „capul răutăților” ar fivânătorii. Ei fac și desfac ori de câteori se ivește ocazia, ei sunt gata ori-când să măcelărescă fauna, vânătoriiîmpușcă urșii „când le vine pe chelie”!

Așa să fie? Din nou constatăm că,

între abundența discursului și consis-tența lui, este o disproporție stingheri-toare. Puțină reținere nu ar stricaatunci când se fac acuzații. Poate și deceva inteligență ar mai fi nevoie. Nude alta, dar acțiunile A.G.V.P.S. suntîntreprinse în baza reglementărilor șilegilor mediului înconjurător, careapără și protejează conservarea și dez-voltarea faunei cinegetice într-un echi-libru armonios.

Și dacă tot există unii care fac pedeștepții și ne trimit la inventate in-terdicții europene în acest sens, faptcare nu mă miră, le reamintesc vor-bele oficialului Nicola Notaro, șefulunității Natură (Direcția GeneralăMediu) din cadrul Comisiei Europene,care declară, într-un interviu acordatRFI, că autoritățile din România potdecide împușcarea unui număr deurși. Legislația europeană este flexi-bilă din punct de vedere al acordăriiderogărilor și permite luarea unor ast-fel de măsuri de către orice stat mem-bru UE, în condițiile unor populații deurs viabile și stabile.

Și ce dacă te miri? Crezi că le pasă oengiștilor că tu ești stupefiat de învinuirile adusevânătorilor, acuzați că vor face o „gaură mare” în populația de urși, în baza cotei devânătoare (sic!) aprobată prin ordin de ministru? Din punctul lor de vedere, cota devânătoare este aceeași cu cota de intervenție, fapt în măsură să lărgească și mai multcircul mediatic susținut de autodeclarații „apărători ai faunei cinegetice”. Chiar dacă sevorbește în necunoștiință de cauză, de cele mai multe ori fără repere profesionale și cugânduri mârșave, flașneta repetativă a acestor oameni combină unele vicii cufirimituri de practici ale braconierilor, toate având ca scop manipularea opiniei publiceși crearea unui curent potrivnic breslei vânătorești.

„Agenții verzi” și circul mediaticELIADE BĂLAN

Foto: NECULAI ȘELARU


F.A.C.E. Actualitate

A șadar, această analiză ur-mează să fundamenteze elabo-rarea poziției finale a FACE

asupra următorului plan strategic depolitici agricole comune, subiect care seva aborda la întâlnirea Consiliului Eu-ropei din anul 2019, în scopul asigură-rii celor mai bune condiții posibilepentru vânătoarea sustenabilă și con-servarea biodiversității.

UE va stabili parametrii de bază aiP.A.C., în timp ce statele membre vorelabora fiecare un „plan strategic alacestei politici”, în care se va stabilimodul cum își vor îndeplini obiecti-vele convenite.

La întâlnire au participat reprezen-tanți ai organizațiilor vânătorești, deconservare a mediului, agricultorilorși ai altor categorii interesate, dinpeste 15 țări europene.

În toate prezentările făcute, parti-cipanții au evidențiat rezultatele nota-bile obținute pe linie de refacere aefectivelor de vânat, ca urmare a cola-borării agricultorilor cu organizațiilevânătorești și aplicării în practica agri-colă a măsurilor de biomediu, princrearea condițiilor pentru diversifica-rea florei și faunei sălbatice, creareazonelor de liniște și a culoarelor de de-

plasare, pentru dezvoltarea bazei tro-fice naturale a vânatului, modificareadiversității peisagistice etc.

A fost subliniat, în mod repetat, fap-tul că CIC și FACE joacă un rol foarteimportant, direct și prin intermediulmembrilor lor, în informarea și alerta-rea autorităților decizionale din țărileeuropene, asupra importanței menține-rii biodiversității într-o agricultură sus-tenabilă pentru fermieri, beneficăpentru zonele rurale și, în general, pen-tru mediul de afaceri.

Pentru reducerea eforturilor privindsprijinul financiar acordat fermierilor s-au prezentat alternative de valorifi-care a potențialului natural, oferit decreșterea biodiversității, un exemplu înacest sens fiind implementarea unuiproiect, susținut de Asociația Vânători-lor din Hessen, Germania, pentru obți-nerea de biocombustibili din florasălbatică recoltată de pe terenurileagricole ecologizate.

Cu toate acestea, s-a constatat cămăsurile actuale de ecologizare sunt in-suficient aplicate și nu au un impactpozitiv semnificativ la nivel macro asu-pra biodiversității în terenurile agricole.În plus, ele pot reprezenta adesea o sar-cină administrativă suplimentară pen-tru agricultori și autorități. În acestcontext, FACE va solicita un instrumentde ecologizare mai eficient în următoa-rea P.A.C., cu obiective clare și țintespecifice referitoare la contribuția aces-tei măsuri la mediu și la climă, iar acolounde este posibil, obiectivele ar trebuisă fie cuantificate, nu numai în cazulrealizărilor, ci și în cazul rezultatelor șial impactului, pentru a asigura co-erența agriculturii cu alte politici exis-tente ale UE, cum ar fi directiveleprivind mediul, Directiva-cadru privindapa, Directiva privind nitrații etc.Aceasta a fost, de altfel, și una dintreconcluziile referitoare la acest subiect,ale Curții de Conturi Europene, expri-mate în martie 2018.

Impactul, în general negativ, alpracticilor agricole intensive asupra ha-bitatelor și biodiversității, cu implicațiiconcrete în scăderea dramatică a efec-tivelor de vânat mic, în special la iepu-rele de câmp și potârniche, este evidentîn majoritatea țărilor europene.

Principalele cauze ale degradăriibiotopurilor și, implicit, a faunei sălba-tice, au fost reamintite și exemplificateîn prezentările participanților, fiind sin-tetizate după cum urmează:

Întâlnirea membrilor FACE, organizată împreună cu Uniunea Vânătorilor și PescarilorSportivi din Bulgaria (UHAB) în perioada 17-19 aprilie 2018 la Pravets, a fost dedicatăanalizării impactului agriculturii europene asupra biodiversității și vânătorii din țărileUE, în condițiile aplicării Politicii Agricole Comune (P.A.C.) a Europei după 2013, învederea adoptării poziției FACE față de Politica Agrară Comună după 2020.

Poziția F.A.C.E. față de Politica AgrarăComună (P.A.C.) după 2020VLADIMIR HORIA TALPEȘ

Este posibil cafondurile pentru

agricultură să fi fostalocate acolo unde eraprobabil ca ele să fiecheltuite în întregime, iarnu acolo unde ele răspundunor nevoi-cheie și producrezultate. Această abordarereflectă o practică acheltuielilor mai degrabădecât o practică aperformanței”.–JOÃO FIGUEIREDO, membrulCurții de Conturi Europene.

MAI 2018 | 7

Invitație la reflecție…

• chimizarea excesivă a agriculturii,folosirea ierbicidelor și insecticidelor cuefect de distrugere a bazei trofice a fau-nei cinegetice și de sterilizare a repro-ducătorilor acesteia.

• mecanizarea agriculturii fără apli-carea măsurilor de protecție a faunei,mai ales în etapele tehnologice de pre-gătire a terenului și de recoltare.

• practica monoculturilor pe supra-fețe mari afectează drastic condițiile debiotop necesare asigurării hranei vâna-tului și, în general, menținerea unuilanț trofic normal, dar totodată poatefi o piedică pentru acțiunile de reglarea efectivelor unor specii de vânat ce potproduce pagube culturilor, agriculturiisau zootehniei, precum și pentru redu-cerea riscului de apariție și răspândirea zoonozelor. Există propunerea caaceste suprafețe să nu depășească 50de ha și să fie încadrate de culoare devegetație spontană.

• reducerea perioadelor de timpdintre recoltare și pregătirea terenuluipentru recoltele următoare și lipsa ro-tației culturilor, ceea ce afectează atâtspeciile sedentare, cât și speciile de pă-sări migratoare

• folosirea raticidelor, a căror utili-zare s-a propus a fi interzisă datorităefectelor distructive, directe sau secun-dare, pe care le au asupra tuturor spe-ciilor de mamifere.

Aceste cauze sunt bine-cunoscute șiîn țara noastră, fiind prezentate și înpaginile revistei noastre. Este însă res-ponsabilitatea autorităților statuluipentru agricultură, silvicultură și mediu

să se implice, să pună în aplicare pre-vederile reglementărilor vizând bunelepractici în agricultură și zootehnie, săverifice aplicarea Politicii Agricole Co-

mune în acest domeniu și să depă-șească etapa finanțării inutile a unorstudii și cercetări teoretice, rămase fărăaplicativitate.

Politica Agricolă Comună (P.A.C.) a fost creată în anul1962 pentru a ajuta fermierii din Europa, prin sprijin

financiar direct sau în cadrul programelor de dezvoltarerurală, să ofere beneficii de mediu prin practici agricoledurabile și ecologice, sau pentru agricultura organică.Deoarece acțiunile întreprinse în acest domeniu până în2010 s-au dovedit puțin eficiente, în iunie 2013, instituțiileU.E. au convenit asupra unei direcții noi pentru P.A.C., cuscopul de a-i cointeresa și de a-i ajuta pe fermieri să facăfață mai bine acestor provocări”.

NOI RESTRICȚII PRECONIZATE LA VÂNAREASPECIILOR DE PĂSĂRI DE APĂDIAS

COMUNICAT F.A.C.E.

FACE este profund îngrijorată de perspectiva interziceriila vânătoare a noi specii de rațe sălbatice, printre care rațasulițar, rața-cu-cap-castaniu și, posibil, rața fluierătoare.Aceasta deoarece speciile din tabelul nr. 1 al „Acordului afri-can eurasiatic privind păsările de apă migratoare (AEWA)”,care este obligatoriu de respectat de toate țările aflate de-alungul căilor de migrație, au fost înscrise automat din listaroșie a „Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii(UINC)”, ca specii amenințate și nevânabile.

În prezent nu pare să existe nici o soluție juridică pentrua împiedica aceste interdicții în vânătoare, cu excepția fap-tului că părțile acordului (28 de țări) pot formula rezerve fărăefect juridic.

Totuși, în cadrul „Grupului de experți ai UE privind direc-tivele păsări și habitate (NADEG)” se discută în prezent, la

nivelul statelor membre ale UE, despre o posibilă modificarea listei roșii a AEWA. Astfel, prin scoaterea rațelor precizatemai sus din lista roșie a UCIN, ar fi posibilă prevenirea inter-zicerii vânării acestora. Mai concret spus, se discută să fieinterzisă vânătoarea doar la populațiile speciilor amenințatecare numără mai puțin de 100.000 de exemplare.

Pentru ca această soluție să funcționeze, ea trebuie săprimească suficient sprijin din partea statelor membre. Deaceea, FACE se adresează asociațiilor vânătorești din țărilemembre, pentru un lobby eficient la nivelul autorităților demediu și guvernelor din țările lor, în susținerea ideii de vânarea tuturor speciilor de păsări de apă ale căror efective depășesc100.000 de exemplare. Numai în asemenea condiții asocia-țiile vânătorești sunt interesate și se pot implica activ în ges -tionarea populațiilor de păsări de apă vulnerabile.

I ntervalul de timp la care ne refe-rim este necesar pentru definitiva-rea formării cojii oului, compusă

din 97% calciu și 3% magneziu și fos-for, precum și pentru definitivarea con-ținutului oului, compus din proteine,hidrați de carbon, grăsimi și alte sub-stanțe. Formarea oului necesită, deci,un consum mare de calorii, mai ales încazul speciilor care depun câte un ou înfiecare zi și numărul de ouă este mare.Dăm exemplu cazul potârnichei, careouă zi de zi, timp de două săptămâni.De asemenea, este cazul cârstelului decâmp care, un timp de 10 zile, depune10 ouă mari, depășind împreună unsfert din greutatea femelei. Mai dăm caexemplu de specie performantă, dinacest punct de vedere, becațina mică.Într-un interval de 6 zile, depune 3 ouăfoarte mari în comparație cu greutateacorpului femelei (greutatea celor 3 ouăajungând până la 65% din greutatea fe-melei). Un efort mai mic constatăm încazul porumbeilor, care depun în cuibdoar două ouă, la un interval de 24 ore.În sfârșit, un efort și mai mic putemconstata în cazul speciilor prădătoare

nidicole, care depun puține ouă, de di-mensiuni mici în comparație cu corpulși la intervale mari de timp.

În legătură cu intervalul depuneriiouălor (fotoperioada depunerii), se potdeosebi trei grupe de păsări:

• grupa galinaceelor, gâștelor, rațe-lor și cârstelului de câmp, care depunzilnic câte un ou;

• grupa sitarului, becaținelor, lebe-delor, dropiei și cocorului, care depunouăle la intervale de 2-3 zile;

• grupa nidicolelor, cu excepția po-rumbeilor, care depun ouăle la inter-vale mari de timp, uneori de 5-10 zile.

În ceea ce privește fotoperiodicita-tea depunerii ouălor, putem afirma cănidifugele depun ouăle exclusiv ziua,


STUDIU

Ouatul începe, în majoritatea cazurilor, după terminarea cuibului. De regulă, între dataterminării cuibului și depunerii primului ou trec una sau mai multe zile. Acest intervaldepinde, în primul rând, de specie. Depinde, însă, și de influențele meteorologicenefavorabile, care pot întârzia și chiar opri ouatul, și de alți factori de mediu exterior.

Cinegetică (VI)OUATUL, ACOPERIREA OUĂLOR ȘI CAMUFLAREA CUIBULUINECULAI ȘELARU

pe când nidicolele și noaptea. Explica-ția constă în evitarea șederii îndelun-gate în cuib a femelelor în cazulnidifugelor, pentru a nu porni incuba-ția și a determina ieșirea diferențiată întimp a puilor din ou. În cazul acestora,ieșirea consecutivă a numeroșilor pui,urmată de uscarea imediată a pufuluiși părăsirea cuibului, ferește progeni-tura puternic mirositoare din cuib depericolul prădării, de către prădătoriitereștri care folosesc preponderent mi-rosul pentru agonisirea hranei.

Durata depunerii ouălor, care poatefi de la câteva minute până la o jumă-tate de oră, și perioada ouatului (feno-logia ouatului), începând din lunagăsirii primului cuib până în luna găsi-rii celui din urmă, reprezintă alte carac-teristici ale speciilor. De exemplu,găsim cuiburi de fazan, potârniche șiprepeliță începând din a doua jumătatea lunii aprilie până în luna iulie și chiaraugust. În astfel de situații târzii, seimpun a fi luate însă în considerare șipontele de înlocuire.

Alți factori care influențează con-stant ouatul sunt: latitudinea, altitudi-nea, factorii meteorologici, uneleactivități agrosilvice etc. Astfel, la lati-tudini și la altitudini mai mari, ouatulîncepe mai târziu, așa după cum răci-rea vremii, precum și alți factori meteo-rologici nefavorabili, îl pot întârzia.

Acoperirea ouălorSpeciile de faună cinegetică nidi-

fugă, la care clocesc doar femelele, auobiceiul acoperirii ouălor, pentru prote-jarea acestora împotriva consumatorilorde ouă și/sau evitării răcirii acestora.

Potârnichea, în mai mare măsurădecât făzănița, precum și găina cocoșu-lui de munte, găina cocoșului de mes-teacăn, gâștele, rațele, sitarul și altespecii nidifuge, fac în mod obișnuitacest lucru, cu material uscat din jurul

cuibului și chiar cu fulgi smulși de peabdomen, de la depunerea primului oupână la începerea clocitului. Rața, spredeosebire de vânatul galinaceu, aco-peră ouăle și cu pauzele procesului deincubație. Nu se știe însă, foarte exact,care este scopul fiziologic al acesteiobișnuințe: camuflarea ouălor împo-triva dușmanilor naturali sau de apă-rare împotriva frigului? Obișnuințapotârnichii și a unor rațe de a construiși un fel de „baldachin” deasupra cui -bului pledează pentru primul răspuns,precum în cazul rațelor care își ascundcuiburile în scorburi sau vizuini, pecând obiceiul făzănițelor de a încălzicuiburile incomplete de ouă și al sita-rului de a acoperi ouăle pe timpul nop-ții pledează pentru cel de-al doilea. Unrăspuns sigur, în acest sens, apreciemcă nu se poate da deocamdată.

Camuflarea cuibaruluiAm amintit deja de „baldachinele”

întâlnite deasupra cuibarelor la potâr-nichi și unele rațe. Astfel de „balda-chine” deasupra ouălor depuse încuiburi pe pământ se realizează prin

împreunarea vârfurilor plantelor ier-boase din jur, dacă bineînțeles existăvegetație potrivită. Spre deosebire deacoperirea ouălor înainte de începereaincubației, această amenajare are cucertitudine rolul de a proteja atât cui -barul, cât și femela clocitoare, împo-triva dușmanilor naturali ai acestora.De multe ori, potârnichea continuăacest baldachin cu un tunel de fugă depână la 2 metri lungime, prin care seretrage discret din fața dușmanilor încaz de pericol.

Totuși, camuflarea ouălor nu apărăeficient cuibarul împotriva mamiferelordăunătoare, al căror simț mai dezvoltateste mirosul. Mirosul mai scăzut al pă-sărilor care stau nemișcate pe cuib, cupenele strânse lângă corp, constituie,însă, o altă adaptare la nevoia de pro-tecție a cuibului împotriva descopeririiacestuia de mamiferele dăunătoare.

Eclozarea ouălor deodată și rămâ-nerea în cuib a puilor eclozați subcloșcă până la uscarea pufului, de re-gulă sub 24 de ore, reduc, la rândul lor,riscurile prădării într-un moment criticpentru pui, când, din cauza mirosuluiputernic răspândit în jur de ouăle eclo-zate și puii cu puful ud, este mult maimare riscul prădării lor.

În sfârșit, cojile albe de ouă eclo-zate, răspândite în jurul cuibului, atragatenția dăunătorilor aerieni asupra pui-lor mici protejați însă prin mimetism.Și această primejdie este redusă de fe-mela clocitoare, datorită obișnuinței dea îndepărta cojile de ouă din cuib șiimediata lui apropiere.

Iată alte câteva adaptări în scopulsupraviețuirii și, totodată, cunoștințe ne-cesare pentru cinegeticianul preocupatde eco-etologia speciilor cinegetice.

–Prelucrare concisă din „Biologia și Principiile culturii vânatului”, de A.M. Comșia.

MAI 2018 | 9

Foto

: VLA

DIM

IR T

ALP

EȘ

Î nainte însă de a ieși la vânătoa-rea propriu zisă, avem de împli-nit un fapt ce ne va ajuta

semnificativ în zilele când vom căutasă prindem în crucea lunetei căpriorulmult așteptat. Este ca un ritual, dacă

ne este permis să îl numim astfel, pecare fiecare dintre noi îl respectăm șiîl îndeplinim cu plăcere, în zilele pre-mergătoare deschiderii sezonului,adesea și după aceea, acela de acăuta, în teren, căpriorii.

Observații în locuri ce promitMulți dintre noi cunoaștem deja

locurile în care vom ieși la vânătoare,dar se poate întâmpla să fim în situațiade a explora și zone noi, cu potențialridicat în ceea ce privește prezența că-priorului. În această situație, părereapaznicului de vânătoare vine în ajutorși este rândul nostru să urmăm sfatulde încredere și îndrumările acestuia.

De la poienile cu iarbă deja bogatăla livezile de meri din zona de deal,de la liziera pădurilor ce se deschidspre câmpul înverzit de grâul ce aprins deja putere, la luminișurile as-cunse vederii de poala pădurii înfrun-zite, toate sunt locuri ce merităatenție. Ca să nu mai vorbim de dru-murile parcelare și de ogoarele dehrană special amenajate pentru hră-nirea vânatului.

Trasee obișnuiteO zi în teren poate începe cu ob-

servațiile din zorii zilei, când ne vomașeza la locul stabilit înainte de răsă-ritul soarelui, fie într-un observatorspecial amenajt, fie într-un loc ce nepoate oferi o vizibilitate bună și o des-chidere suficient de largă pentru aputea acoperi terenul în care ne aștep-tăm să apară căpriorul. De regulă,vom aștepta până ce soarele se va ri-


DE SEZON

În căutarea căpriorilorMAC

Vremea lunii mai aduce în fiecare an deschidereasezonului la căprior și, practic, începutul noului sezon devânătoare al anului. După lunga așteptare, cel puțin așao simțim marea majoritate dintre noi, a venit timpul săscoatem din nou echipamentul de la păstrare și să ieșimdin nou în teren, în acest nou sezon, la căprior.

dica binișor, ocazie cu care vom aveașansa de a asculta corul matinal al pă-săretului ce se trezește la o noua zi și,tot mai des în ultimul timp, vom fimartorii chemărilor șacalului, mai re-cent, noul stăpân al locurilor.

Iar dacă sorții nu au fost de parteanoastră la vremea dimineții, vomputea continua observațiile pe tra-seele obișnuite ale pădurii, cu calul șicăruța, apariții obișnuite locurilor. De-plasarea pe drumurile știute ne poateoferi perspectiva cunoașterii locurilorîn care putem găsi căpriorii pe timpulzilei, în cazul în care va trebui săoptăm pentru o vânătoare la dibuit.De regulă, căpriorii sunt deja obișnuițicu apariția căruței și a calului și, dacăterenul este liniștit, nederanjat de pre-zențe străine locurilor, își vor păstraobiceiurile diurne, zi după zi.

Apoi, cu suficient timp înainte de lă-sarea serii, ne vom posta din nou în lo-curile de observație „ce promit”, și vomaștepta, în liniște, ivirea căprioruluidorit. Putem acoperi astfel o zi întreagă,la observații, completând un bagaj im-portant de cunoștințe ce se vor dovedicu siguranță utile, atunci când vom ieșiîn teren, la vânătoarea mult așteptată.

Și pentru că trăim în epoca tehni-cii moderne, un binoclu cu puterea de

mărire de 8-10 ori și un telemetrupentru măsurarea distanțelor ne vorfi de mare ajutor. Iar dacă bugetul nepermite, un aparat de fortografiat, cuun teleobiectiv de cel puțin 300 mm,ne va permite observarea cu o acura-tețe sporită a detaliilor fizice și a coar-nelor, mai ales dacă avem în vedereun căprior de trofeu. Un avantaj înplus al erei digitale în care trăim…!

În cele din urmă, indiferent de sce-nariul pe care îl vom adopta pentru

efectuarea observațiilor, fie că vom aș-tepta în zorii dimineții, când roua scli-pește în miliarde de diamante în razelesoarelui proaspăt ivit, fie că vom mergepe potecile deja știute sau vom ascultaglasul viețuitoarelor pădurii la lăsareaserii, important rămâne faptul că avemșansa de a petrece un timp de neegalatîn mijlocul naturii, bucurându-ne deprivilegiul de a putea pune în fapt pa-siunea ce ne leagă, fără doar și poate,de vânat și vânătoare!

Ingrediente necesare: 2 mușchiu-leți de căprior, 3-4 căței de usturoi,două linguri de unt, o cană de vin roșu,o ceșcuță de oțet balsamic, 3 linguri desos teryaki, o lingură de sos de soia, olingură de ulei de măsline, 3 ardei grașidulci, roșii sau galbeni, căteva fire decimbru sau rozmarin, sare și pipernegru boabe, proaspăt măcinat.

Preparare: lăsați carnea la marintîn sosul pregătit din vinul roșu, oțetulbalsamic, o lingură de ulei, usturoiultăiat mărut și căteva boabre de piper,la frigider, timp de cel puțin șase-optore. Scoateți mușchiuleții, tăiați-i pefiecare pe jumătate și puneți-i într-otigaie încăpătoare. Adăugați untul șimirodeniile, sare după gust și dați car-nea la foc moderat, rumenind-o binepe fiecare parte, până se pătrunde șicapătă o ușoară crustă la suprafață.Într-o cratiță, separat, puneți ardeiigrași tăiați felii și rumeniți-i în sosulteryaki și sosul de soia.

Servire: serviți muschiuleții feliați,pe farfurii calde, garnisiți cu ardeiigrași, sosul tetryaki, și mirodeniile pre-gătite. Un pahar de vin roșu, demisec,cabernet/shiraz, va adăuga un plus desavoare bucatelor. Pofta bună!

MAI 2018 | 11

MUȘCHIULEȚ DE CĂPRIOR CU SOS TERYAKI ȘI MIRODENIINANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Deschiderea sezonului la căprior, în luna mai, aduce un bunprilej pentru a pregăti o masă cu invitați. Povestea fiecăruicăprior, văzut sau devenit trofeu, va întreține atmosfera, iarun preparat culinar din mușchiuleț de căprior, pregătit cualeasă măiestrie de gazdă, se va bucura cu siguranță deaprecierile mesenilor.

D ouă instituții de prestigiu dinFranța, respectiv Muzeul na-țional de istorie naturală și

Centrul național de cercetare științifică,au anunțat, în luna martie, rezultateleobținute în urma anchetelor de mo-nitorizare și supraveghere a populații-lor de păsări din câmpiile franceze.Aceste rezultate sunt foarte îngrijoră-toare și aduc în prim plan fenomenulde „dispariție masivă” a speciilor depăsări, „apropiat de o adevărată catas-trofă ecologică”.

Principala vină a declinului opoartă intensificarea practicilor agri-cole din ultimii 25 de ani, declinulefectivelor de păsări de câmp accen-tuându-se cu precădere în perioada2008-2009, „o perioadă care cores-punde, printre altele, sfârșitului terenu-rilor pârloagă (impuse altă dată depolitica agricolă comună europeană),odată cu explozia prețului grâului, cureluarea modificărilor genetice cu ni-trat care permite obținerea unui grâusupraproteinizat și cu generalizarea fo-losirii neonicotinoidelor”, faimoaseleinsecticide neurotoxice, care au omare capacitate de persistență și caresunt, în mod particular, răspunză-toare de declinul albinelor și de rări-rea insectelor în general. Cercetătoriimai atenționează că ritmul disparițieipăsărilor a cunoscut o nouă intensifi-care în ultimii doi ani.

Revenind la rezultatele celor douăstudii de monitorizare, acestea suntcu atât mai solide cu cât ele au fost în-treprinse independent și s-au bazat pemetodologii diferite.

Primul program, cunoscut sub nu-mele de STOC (supravegherea tempo-rară a păsărilor comune), condus deMuzeul național de istorie naturală, areunit observatori ornitologi, profe-sioniști și amatori, și a fost efectuat lanivelul întregului teritoriu, în habitate

diferite (oraș, pădure, mediu rural).Cel de-al doilea program s-a con-

centrat în jurul a 160 de puncte deevaluare, care au fost urmărite fărăîntrerupere din anul 1994, cunoscutesub numele de „zone-atelier”, în carecercetătorii au recurs la evaluări regu-late.

„Rezultatele acestor două rețele demonitorizare coincid pe scară largă șinotează o scădere semnificativă a spe-ciilor de păsări care trăiesc în culturileagricole, cum ar fi ciocârlia”, a subli-niat Vicent Bretagnolle, ecologist alCentrului de studii biologice din ca-drul Universității La Rochelle. „Ceeace ne îngrijorează foarte mult este fap-tul că, pe zona noastră de studiu, speciicare nu sunt familiarizate cu ecosiste-mele agricole, precum pițigoiul saumierla, cunosc de asemenea un declin”.

În zona-atelier a Centrului națio-nal de cercetare științifică, care cu-prinde o suprafață de 450 kmp deteren agricol, studiată de agronomi șiecologiști de peste 20 de ani, potârni-chea practic a dispărut. „Un declin de80-90% a fost deja observat începândde la jumătatea anilor 1990, ultimelespecimene provin din populările detoamnă, organizate de vânători, celecâteva exemplare evaluate reușind săsupraviețuiască”, a mai precizat spe-cialistul.

În ceea ce privește declinul insecte-lor, cercetătorii francezi au constatat oaccelerare a acestui fenomen la sfârși-tul anilor 2000. În toamna anului2017, cercetători germani și britaniciau reușit, pentru prima dată, să lan-seze o cifră în revista Plos One. Astfel,de la începutul anilor 1990, numărulde insecte zburătoare a scăzut cu 75-80% pe teritoriul german. Măsurăto-rile realizate în Franța în „zona-atelier”relevă cifre apropiate de situația con-statată de cercetătorii germani.

Specialiștii menționează că nume-roase specii de păsări granivore trecprintr-un stadiu insectivor la începu-tul vieții, iar dispariția nevertebratelorconstituie o preocupare alimentarămajoră pentru puii acestora, pro-blema rămânând aparent invizibilă, înrealitate însă cuiburile dispar unulcâte unul, fără a mai fi vreodată înlo-cuite cu altele noi.

Dispariția păsărilor de câmp faceparte, de fapt, din degradarea mediu-lui înconjurător. Există „tot mai puțineinsecte, tot mai puține plante sălbaticeși, prin urmare, tot mai puține grami-nee necultivate, care sunt o sursă nutri-tivă majoră pentru numeroase specii.Faptul că păsările cunosc o situațieproastă înseamnă că întregul lanț trofic(lanț alimentar) o duce rău. Iar acestlanț trofic include microfauna solurilor,adică tot ceea ce le face să trăiască șiface posibile activitățile agricole”, no-tează Frederic Jiguet, profesor de bio-logie și conservare al Muzeului șicoordonator al rețelei STOC.

Situația din Franța nu este delocdiferită de cea întâlnită în alte părțiale Europei. Trei țări, Olanda, Suediași Marea Britanie, au demarat în ulti-mii ani politici naționale de volunta-riat pentru a inversa această tendințăde declin a speciilor, însă niciuna din-tre ele nu a reușit să obțină vreun re-zultat.

Pentru a reuși inversarea fenome-nului de distrugere a speciilor, trebuieschimbate practicile agricole, pe su-prafețe mari, efectele fiind minimefără aceste acțiuni.

„Este vorba despre modelul agricolcare trebuie urgent revăzut: dacă se do-rește oprirea declinului biodiversitățiila câmpie, atunci prima condiție este dea schimba acest model, împreună cuagricultorii”, a mai declarat VicentBretagnolle.


MAPAMOND Mapamond cinegetic

În ultimii 15 ani, un sfert din efectivele de păsări de câmp au dispărut de pe teritoriulfrancez, iar acest declin „catastrofal”, cum îl numesc specialiștii, se datorează în mareparte pesticidelor. Acestea sunt din ce în ce mai puternice și acționează în doze foarteslabe: un gram de imidacloripid poate ucide tot atâtea albine cât 7,3 kilograme decelebru DTT. Un gram de tiametoxam echivalează cu 5,4 kg de DTT, iar un gram declotianidin are aceași putere precum 10,8 kg de DTT.

Scăderea vertiginoasă a efectivelor de păsări decâmp în Franța și nu numai BIANCA IORIATTI

MAI 2018 | 13

OPINIE

T oți aceștia nu înțeleg, sau sefac că nu înțeleg, că avem opopulație de urs prea nume-

roasă și hămesită, evident destructu-rată din vina noastră, care viețuieșteîn condiții de habitat tot mai precare,din vina omului în general, aflatăaproape permanent în căutare dehrană necesară supraviețuirii. Expli-cația s-a dat în mod repetat și poate fiînțeleasă de orice om rațional. Nuînsă și de anumiți ONG-iști și pretinșicercetători științifici gradați ai urșilor,consumatori nejustificați de bani pu-blici, din țară și din afara țării, care aucreat artificial problema urșilor, de peurma căreia au ce face și trăiesc maimult decât convenabil. Bineînțeles căîn dauna intereselor crescătorilor deanimale, fermierilor agricoli, vânăto-rilor, turiștilor și altor categorii de uti-lizatori ai mediului natural românesc.Acestora li se adaugă anumiți profitorifinanciari din mass-media, aflați subinfluența străinilor și a cozilor lor detopor din România. Străini care do-resc cantonarea urșilor în țara noastrăși în alte câteva țări europene, nicide-cum la ei acasă. Tuturor acestora li se

alătură orășenii noștri rupți de reali-tățile mediului rural, care cred că„drăgălașul ursuleț” trebuie să aibăprioritate la viață față de integritateaconcetățenilor noștri de la țară și bu-nurile acestora.

Toți aceștia susțin, sub influențaunei propagande contrare interesuluinostru național, înmulțirea „la infinit”a urșilor, clamând necesitatea salvgar-dării speciei pentru omenire, fără săse gândească la nenorocirile pe careurșii le produc, din cauza suprapopu-

lării, utilizatorilor mediului naturalprecizați mai sus.

Exemplificativ, pentru acest modilogic de gândire, a fost susținerea unorformatori de imagine trăsniți, care sus-țin că urșii au ieșit forțat din păduri șimișună prin sate din cauza faptului căoamenii au tăiat pădurile țării. Simpluși fără reținere, de parcă urșii s-ar hrănicu arbori seculari, iar în desișurile cres-cute ca urmare a tăierii necesare a ar-boretelor nu și-ar putea găsi adăpostulși liniștea necesară. Fără a fi de acordîn vreun fel cu abuzurile silviculturaledin ultima perioadă (pășunat în pă-dure, extinderea tăierilor pe aproapeîntreaga suprafață a pădurii și în toateanotimpurile, tăierile forțate și în delictetc.), susținem că pădurea și fauna ci-negetică, care include specia urs, suntresurse naturale regenerabile ce seimpun a fi puse, ca peste tot în lume,în valoare. Mai ales în România, carenu este o țară atât de bogată încât să-șipermită să dea cu piciorul valorificăriiunor astfel de resurse naturale regene-rabile, printre puținele rămase societă-ții românești. O societate deja sărăcită,din care a fost și este cumpărată ieftinpână și forța de muncă cea mai califi-cată și inteligența generației tinere. Osocietate în care proporția ignoranțilorrămași în țară și a trădătorilor de inte-rese naționale, care-și permit să iasă înstradă contra interesului național pen-tru orice, devine pe zi ce trece mai în-grijorătoare.

În circumstanțele exprimate con-cis mai sus, se impune a judeca și apa-renta „nebunie” a urșilor, care ies ladrumul mare să cerșească sau să pră-deze, dar și a celor ce susțin protecțiași înmulțirea lor „la infinit”. Fiindcăproblema suprapopulației de urși estegenerată de lipsa de suficientă hranăîn habitatul natural deja degradat, iarsoluția de extragere eșalonată, cu pre-cauție, a surplusului populațional,prin metode selective cu arma de vâ-nătoare, de către vânători pregătiți înacest sens, este singura rațională și celmai puțin costisitoare.

Soluționarea problemei rămâne,însă, în responsabilitatea exclusivă adecidenților politici din Guvern și Mi-nisterul Mediului, care au fost nomi-nalizați în funcții pentru a slujiinteresele concetățenilor lor și ainoștri, nicidecum pentru a susține in-terese străine acestora și societății ro-mânești. Să nu ne grăbim însă să-ijudecăm după vorbe și promisiuni, cidupă deciziile ce urmează a le luapână în toamna anului 2018, pentru„vindecarea” eficientă a urșilor, darnu numai, „de nebunie”!...

În nici un caz urșii! Poate doar anumiți ONG-iști„iubitori” hiperbolici de animale, „cercetători științifici”interesați în principal financiar, „formatori de imagine”denaturată despre urși și alte personaje asemeneaacestora. Unele chiar ignorante, fricoase sau indecise,ajunse, pe criterii politice sau paralele, în funcții dedecizie protecționist-conservatorist-cinegetică.

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

Au înnebunit urșii?NECULAI ȘELARU

Toți aceștia nuînțeleg, sau se fac că

nu înțeleg, că avem opopulație de urs preanumeroasă și hămesită,evident destructurată dinvina noastră, careviețuiește în condiții dehabitat tot mai precare,din vina omului în general,aflată aproape permanentîn căutare de hranănecesară supraviețuirii.


RESTITUIRI

S’a împlinit un an de când cruda și nă-praznica moarte din voința Celui PreaÎnalt, ne-a răpit pe Cel mai scump și maiiubit, pe Acela care a fost rânduit să con-ducă destinele acestei țări, prea mult în-cercate de soartă, pe Cel mai mareDomni tor al Românilor de pretutindeni,ca re a fost Regele Ferdinand I, fău ritorulRomâniei Mari. S’a scurs un an din crugulvre mii, de când Marele dispărut și-a luatrămas bun de la țara-i iubită; și azi, popo-rul lovit de vi tregia soartei, je lește cu pioasăadu cere aminte aniver sarea morții, în timpce peste piatra funerară a Mare lui Dispărutse așterne eterna pace. Istoria va înregistraîn pagini de aur mărețele Lui fapte și glo-rioasa Lui Domnie, și îl va arăta veacurilorși generațiilor viitoare în toată măreția su-fletului Său de om și rege.

Pentru poporul românesc Regele Fer-dinand cel Mare va rămânea în veci un eroulegendar, divinizat și proslă vit de toți fiiace stei țări, din toate timpurile. Într’adevărprea rar să fi fost om atât de cu mpănit înacțiunile vieții ca Dânsul, care, cu o energiesupraomenească și cu o minte ageră, săducă până la sfâr șitul vieții grijile și datoriace incumbă unui cap încoro nat. Toți L-amcu noscut pe Regele Ferdinand ca pe unmare iubitor de muncă, și cui nu-i este cu-noscut cât de mult s’a străduit Regele Fer-

dinand, neîntrerupt până în ultima clipă avieții Sale, pentru binele țării și poporuluiSău?

ÎI plânge toată suflarea românească,ÎI plâng vitejii acestei țări, cu cari a împăr-tășit mizeriile și greutățile răsboiului și caripoartă în sufletele lor o profundă stimă șiadmirație pentru Marele Căpitan, care i-afost purtat glorioși în lupte și le-a pus pefrunți laurii biruinții. ÎI plâng toți cei cari aucunoscut sufletul Lui mare și plin de bună-tate; ÎI plânge o lume întreagă; dar maimult ÎI plângem noi, vânători de pretutin-deni din această țară, când ne aducemaminte, că El a pus temelii trainice institu-

țiunei vânătorești, întărind-o prin opera le-gislativă ce o au. El a înțeles mai bine decâtoricine, necesitatea unei mari reforme vâ-nătorești în România-Mare, și curentulpornit în această direcție a găsit un ecouputernic în inima și în cugetul MareluiRege; iar dacă astăzi avem o organizare șio legislație vânătorească occidentală, odatorăm înaltei protecțiuni a Regelui Fer-dinand.

Când mintea Marelui Rege obosită degrijile Coaronei, și când trupul Său istovitde muncă cereau alinare, atunci El veneaîn mijlocul nostru, al vânătorilor, unde în-totdeauna găsea liniște, recreare sufle-tească și trupească și unde-și aduna forțenoui de muncă.

Regele Ferdinand a fost un adânc în-țelegător și un mare adorator al Naturii. ÎIatrăgea liniștea majestuoasă a codrului,poenile presărate cu flori și picuri de rouă,în care razele răsăritului se resfrâng caîntr’o mare de smaragd, stufăriile de pemarginea bălților, în cari miile de păsări seîntrec în cor, câmpiile nemărginite, aurora,strălucirea soarelui în amiază, lumina pa-lidă a serii cu mărețele ei umbre, farmeculunei nopți de primăvară plină de miresmeși cântec de păsărele și serile de toamnăpline de vrajă și mister,— toate acestea ÎIademeneau, ÎI chemau la ele, și acolo neîntâlneam cu Marele Vânător. Toate câteni le reamintim despre El ca Vânător, neumple inima de venerație și regret, — căcipe cât de mare și inteligent a fost în ocâr-

M. S. Regele Ferdinand Ia Gurghiu lacocoși de munte, în primăvara anului1923, cu Marele Maestru al VânătorilorRegale d-l A. Mocsonyi și Directorulvânătorilor Regale d-l Col. A. Spiess

PRO MEMORIA REGISGHEORGHE NEDICI - Inspector general al vânătoarei

Î n această perioadă de tranziție,decisă ca urmare a votului celor1.228 de delegați în Adunarea Ge-

nerală de la Alba Iulia din 18 noiem-brie/1 decembrie 1918, s-a constituitReuniunea (Societatea) Vânătorilorpentru Ocrotirea Vânatului din Ardeal,cu sediul la Sibiu. Aproape concomi-tent, în Vechiul Regat se constituia oaltă Uniune Generală a Vânătorilor, cusediul în București. În Bucovina exista,deja, Uniunea Vânătorilor din Buco-vina, cu sediul la Cernăuți.

Din contopirea celor trei uniuni s-adorit a se constitui, în 5-6 iunie 1919,

Uniunea Generală a Vânătorilor dinRomânia – U.G.V.R. – cu sediul în Bu-curești, care a avut privilegiul de a sebucura, de la început, de atenție dinpartea M.S. Regele Ferdinand I. În con-ducerea acestei Uniuni, asigurată prind-nii Mihail Sutzu - președinte deonoare, Dinu R. Golescu - președinte,G.G. Manu și N. Racotă - vicepreședințiși M.D. Scraba - secretar general, nufăcea însă parte nici un membru alCasei Regale.

Fuziunea s-a amânat până în anul1921 când, din cauza „incidentuluiScraba”, a mai fost amânată încă o

dată. Ea s-a realizat de abia în 26 mai1922, cu ocazia Adunării generale aUniunii Generale a Vânătorilor din Bu-curești, la care au participat delegațiiinvitate ale Societății pentru OcrotireaVânatului din Ardeal și ale Uniunii Vâ-nătorilor din Bucovina.

Uniunea Generală a Vânătorilor dinRomânia s-a născut așadar în anul1922, din dorința reprezentanțilorcelor cca. 30.000 de vânători legitimați,de a avea un singur organism centralde susținere unitară și de apărare efi-cientă a intereselor acestora, la nivelnațional și internațional. Dar nu numaiatât. Uniunea s-a dorit a fi purtătoareaidealurilor vânătorilor din RomâniaMare, întru înnobilarea pasiunii lor,prin ridicarea nivelului de cultură cine-getică și de practicare a vânătorii în de-plină sportivitate.

Pro memoriaFRANC PLĂIEȘU

După încheierea Primului Război Mondial, Imperiul Aus-tro-Ungar s-a dezmembrat, iar conducerea Ardealului afost preluată temporar, până pe 4 aprilie 1920, de Consi-liul Dirigent al acestei provincii românești, care exercitaatribuțiile Guvernului.

Probleme istorice

Drumul de început al Uniunii nu afost simplu, liniar și fără piedici. S-augăsit și în acele vremuri, precum în zi-lele noastre, personaje uzurpatoare,doritoare de preluarea nemeritată ameritelor și prestigiului Uniunii, princonstituirea alteia, tot în 1922 și totîn București, cu aceeași denumire șiacelași organ de presă.

Situația de cumpănă nu a dăinuitînsă prea mult timp. Din însărcinareaM.S. Regale Ferdinand I, fusese dejaconcepută, aprobată în ParlamentulRomâniei și publicată în MonitorulOficial nr. 167/20 octombrie 1921,prima variantă a „Legii pentru protecțiavânatului și reglementarea vânătorii”.

Nefiind chiar ceea ce s-a dorit,prima variantă a „Legii pentru protec-ția vânatului și reglementarea vânăto-rii” din anul 1921 a fost revăzută înParlamentul României – o singurădată și bine, nicidecum în mod repe-tat și din interese meschine nejustifi-cate, precum în prezent – reușindu-sepromulgarea acesteia și publicarea eiîntr-o nouă variantă, sub aceeași de-

numire, în Monitorul Oficial nr.12/19 aprilie 1923. Prin prevederileacesteia, U.G.V.R. era recunoscutăpersoană morală (juridică) și trecutăsub „Înalta protecțiune a Casei Re-gale”.

În acest context, conducerea aleasăa U.G.V.R. era alcătuită din: ASR Prin-cipele Nicolae al României – Înalt pre-ședinte de onoare, Mihail Sutzu -Președinte de onoare, Dinu R. Golescu- Președinte, Antoniu Mocsonyi și

Gheor ghe Nedici – Vicepreședinți șiC.G. Alexianu - Secretar general.

Legea pentru protecția vânatului șireglementarea Vânătorii a rămas în vi-goare și s-a aplicat întocmai, fără niciun fel de modificări și completări ulte-rioare, până în anul 1945 și apoi încătrei ani, cu unele interpretări.

Cu pioșenia cuvenită în fața istoriei,se impune să ne reamintim, în momen-tele jubiliare ce se apropie, personalita-tea celui ce, pe lângă treburile delocliniștite ale țării, și-a găsit răgazul să seaplece cu interes asupra problemelorvânătorești, organizatorice, culturale,de propășire a avuției cinegetice și depracticare cumpătată și etică a vânăto-rii în țara noastră.

De aceea, am ales pentru cititorii in-teresați, din multitudinea de istorisiriale vremurilor de început ale Uniunii,evocarea personalității MS Regale Fer-dinand I, primul Protector oficial alU.G.V.R., transmisă urmașilor prin con-deiul reputatului vânător, jurist și in-spector general de vânătoare,Gheorghe Nedici.

MAI 2018 | 15

muirea țării, pe atât de inimos, statornic șicorect a fost ca vânător. Acela care a avutfericirea să-L cunoască în timpul vânătoa-rei, poate spune posterității, că Regele Fer-dinand a fost model de corectitudinevânătorească.

Întradevăr, Marele dispărut nu numaică vâna în mod corect ocrotind vânatul, nunumai că era un adânc cunoscător al obi-ceiurilor și modului de viețuire, dar cunoș-tea la perfecție întreaga știință și literaturăstrăină vânătorească. Tot așa cunoștea șicelelalte științe auxiliare ale Cinegeticei. Pu-țini naturaliști cunosc atât de bine botanicacum o cunoștea El. Și ca exemplu, voiu citaun caz, la care am fost martor ocular.

La Academia de Silvicultură din Chem-nitz, era un profesor asistent, botanist șinaturalist cu o reputație bine stabilită,anume Artenie Coman. Umblând cu dânsulși cu Regele prin pădure, nu odată s’a în-tâmplat ca plante și burueni pe cari natu-ralistul nu le putea determina, RegeleFerdinand le cunoștea așa de bine, că ni lespunea imediat cu denumirea lor științifică.

La vânătorile mari cu bătăiași, nimeninu păstra cu atâta severitate regulele Vâ-nătorești ca Regele; altora le mai trecea cuvederea greșelile, dar pe ale Sale le înfierănumai decât în fața noastră. Ca dovadă decorectitudinea și noblețea sufletului Său,voiu arăta câteva întâmplări din timpulvânătoarei noastre.

Ne aflam odată la o vânătoare de si-tari la Periș. Cum terenul nu prea era favo-

rabil, ca să ne rânduim în linie dreaptă detrăgători, ne-am așezat în linie curbă, așacă nu ne vedeam unul pe altul. Un sitarsboară între Rege și mine și neștiind inzona cui a sburat, am tras amândoi de-odată asupra lui. A căzut imediat la pă-mânt, și, când s’a terminat bătaia alergacolo, îl iau și îl dau Regelui spunându-I:«Vi-l aduc, Majestate». Atunci Marele Vâ-nător se întoarce spre mine și îmi spune căeste al meu, nu al Lui. Tot stăruind să-l pri-mească, Dânsul îmi replică: «Este al d-tale,Eu hotărăsc»! De sigur că atunci n’am avutdecât să mă supui poruncii Majestății Sale.Totuș mă gândeam, că refuzând pasărea,nu va refuza trofeul, și mă adresez din nourugându-L să primească cele două penițeca trofeu. La această Regele mi-a răspuns:«Nu vreau să mă împodobesc cu penestrăine»! Câtă filozofie și ce suflet mare searăta în aceste cuvinte.

Alt exemplu de corectitudinea re-gească a Marelui Vâ nător: Eram pe terenulmeu din Maramureș, Regele și eu. Unuldintre păzitorii mei de vânat îmi spune căîntr’un loc se găsește un cerb capital, cumnu s’a mai văzut. Regele s’a hotărît să seducă și să-l împuște. Pe drum însă pazni-cul care-I servea de călăuză, Îi spune cădupă acest cerb și eu alerg de ani de zile șinu l-am putut găsi. Regele a tăcut și n’azis nimic. Ajungând la cerb, deși eraaproape, El n’a voit să tragă asupra lui, lavăzut și la lăsat să plece.

La înapoere, aflând ce s’a întâmplat,

l-am întrebat! «Dar de ce n’ați tras Majes-tate?» El mi-a răspuns: «N’am voit să-țiîmpușc tocmai cerbii d-tale favoriți. Daram hotărît să mergi d-ta singur și să-l îm-puști». Insistând și spunându-mi și unde îlpot găsi a doua zi, am plecat de dimineațăla locul indicat — deși într’adevăr cerbul ca-pital era de o frumusețe rară, dar nici eun’am voit să trag asupra lui. Am pornitspre casă și cum dejunul fusese fixat pen-tru ora unu d. a. mă grăbesc să ajung latimp, însă distanța fiind prea mare am în-târziat, și atunci am văzut minunea și amcunoscut corectitudinea și sufletul Mare luiRege. L-am găsit pe Majestatea Sa în parcplimbându-se cu bătrânul meu părinte, iarcând am în ceput să-mi cer scuze, MareleRege îmi răspunde: «Nici o scuză, d-ta poțispune deacum, că și Regele te-a așteptat».

Nu sunt oare aceste fapte dovezi decalități rare, pe care omul le poate învăța,dar trebuie să le aibă și înnăs cute? Și Ma-rele dispărut le-a avut în sufletul Său așade bine înzestrat cu tot ce poate fi mainobil, mai înăl țător și mai frumos.

Noi, ca supuși ai Săi și ca oameni cariL-am cunoscut nu numai pe tron și cusceptrul în mână, ci și în mijlocul nostru, înviața intimă și camaraderească, ca vână-tor și Căpitan al nostru, nu-l vom puteauita niciodată. De aceea la prima aniver-sare a morții Lui, ne ple căm cucernici ca-petele la mormântul Său, zicându-i:„Dormi în pace! Ai fost un Rege Mare și unvânător corect”.

Sigla U.G.V.R

În general se poate afirma că eva-luarea este cu atât mai corectă cucât specia este mai mare, mai sta-

bilă și lasă urme mai vizibile pe undetrece. Mai susținem că precizia evaluă-rii depinde și de cine anume o face,precum și de interesul acestuia pentrurezultatele lucrării. Fiindcă interesul lu-crării nu este acum numai de cunoaș-tere a stării și evoluției diverselorpopulații de animale sălbatice, ci și alexploatării sustenabile a acestor popu-lații, în limitele conservării echilibruluiecologic, prin acțiuni umane deliberatdesfășurate.

În contextul celor expuse concismai sus, revenim la tematica abordată,a evaluării populațiilor de vulpi, viezuriși pisici sălbatice, cu precizarea că ceamai dificilă și aproximativă dintre aces-tea rămâne evaluarea populațiilor depisici sălbatice, din cauza vieții tainicea speciei și urmelor sale mai discrete lă-sate în teren.

Dintr-o experiență de mai multe de-cenii în probleme de cunoaștere a eco-etologiei speciilor cinegetice și depreocupări concrete pentru estimareaefectivelor locale ale acestora, pot apre-cia că evaluarea rigidă impusă prin re-glementări oficiale, concepută dinbirouri confortabile și pe bază de cer-cetări științifice stimulativ retribuite,este binevenită, dar nu suficientă. Prac-ticienii știu foarte bine acest lucru șifaptul că birocrația, impusă de autori-tăți, afectează în mod esențial corecti-tudinea lucrării. Mai presus de toate,corectitudinea lucrării de evaluare aefectivelor populațiilor locale de faunăcinegetică este afectată de scopul prin-cipal urmărit, de obținere a anumitorcote de recoltă, în baza unor calculematematice exacte în care se intră cucifre mai mult decât aproximative, atât

în privința efectivelor, cât și a sporuri-lor naturale, ultimele stabilite aiurea decercetători.

Practicienii mai știu că datele nece-sare stabilirii cât de cât corecte a efec-tivelor reale, rămase după trecereasezonului de vânătoare și a iernii, maiales în cazul speciilor la care ne refe-rim, se obțin în tot timpul anului, atâtprin observații directe, vizuale și acus-tice, cât și prin analizarea urmelor tre-cerii indivizilor acestor specii printeren. Paznicii de vânătoare, în primulrând, ar trebui să înregistreze în condi-cile de serviciu sau în propriile notițe,pentru a nu lăsa totul pe seama memo-riei, următoarele:

• exemplare de vulpe, pisică sălba-tică și, în mod excepțional, de viezure,văzute ziua în diferite zone, cu ocaziavânătorilor colective la care au luatparte; de asemenea, astfel de exem-plare văzute cu ocazia pândelor și pa-trulărilor făcute în diferite puncte dinfondul cinegetic;

• lătratul inconfundabil al vulpilorși uneori mieunatul motanilor sălbatici,

auzite în diferite locuri, îndeosebi saunumai în lunile ianuarie și februarie,după caz;

• urmele de picior imprimate pesubstrat moale (zăpadă, noroi, mâletc.) în diverse anotimpuri și diferite lo-curi;

• râcâiturile specifice și resturile ali-mentare găsite în teren;

• excrementele specifice descope-rite în teren, inclusiv cele cu rol de mar-care a teritoriului;

• vizuinile ocupate pe timpul ierniiși urmele lăsate la gura acestora pe ză-padă, inclusiv de viezure, pe timp demoină;

• pisicile sălbatice scoase de câiniidin vizuină, precum și vulpile scăpatecu ocazia unor vânători practicate cuastfel de câini la vizuinile umblate sauaparent neocupate, ocupate de vulpi șide pisici sălbatice;

• inventarierea vizuinilor ocupatede perechile reproductive de vulpi șiviezuri, precum și de viezuri singuri saufamilii de viezuri fără pui, la sfârșit demartie sau început de aprilie;

• captarea de imagini (foto sauvideo) la vizuinile umblate, cu camerede luat vederi.

Așadar, prin observații directe vi-zuale sau auditive, precum și indirecte,în cazul urmelor lăsate de trecerea ani-malelor prin teren, se poate lua cunoș-tință de existența și, cu aproximație, denumărul exemplarelor de vulpe, vie-zure și pisică sălbatică dintr-un fond ci-negetic. Nu contestăm și nu amcontestat niciodată aproximația cu carese face evaluarea/estimarea efectivelorspeciilor de faună cinegetică, cu efortși știință pentru un rezultat cât maibun. Nici nu negăm posibilitatea unorevaluări mai exacte, dar infinit mai cos-tisitoare, „prin metode moderne” de


Dintr-o experiență demai multe decenii în

probleme de cunoaștere a eco-etologiei speciilor cinegeticeși de preocupări concretepentru estimarea efectivelorlocale ale acestora, potaprecia că evaluarea rigidăimpusă prin reglementărioficiale, concepută dinbirouri confortabile și pebază de cercetări științificestimulativ retribuite, estebinevenită, dar nu suficientă.

Evaluarea populațiilorlocale de vulpi, viezuri și pisici sălbaticeNECULAI ȘELARU

De la început trebuie remarcat faptul că evaluarea efectivelor de faună sălbatică nureprezintă decât o estimare a numărului de exemplare existente într-un anumitteritoriu, nicidecum o recenzare exactă a acestora. Mai trebuie remarcat și faptul căaceastă evaluare/estimare numerică se face prin metode acceptate, folosite în decursultimpului, cu rezultate mai mult sau mai puțin satisfăcătoare, în funcție de specie și demărimea populației. Fiindcă una este să evaluezi numărul furnicilor dintr-un mușuroi,alta este să evaluezi numărul iepurilor dintr-un anumit teritoriu și alta este să evaluezinumărul de urși existent, la un moment dat, într-un fond cinegetic.

STUDIU

MAI 2018 | 17

evaluare a stării și evoluției populațiilorde faună sălbatică. Dar la ce ar folosicheltuielile colosale pe care ni le-ar im-pune astfel de metode într-o perioadăde criză economică generalizată, maiales în cazul speciilor care nu se vâ-nează, deși sunt în efective mai multdecât viabile în România?

Dorind să rămânem realiști și rațio-nali în problema abordată, susținem căevaluarea efectivelor speciilor cinege-tice, care nu poate fi înțeleasă ca o re-cenzare exactă a animalelor libere să semiște după voia lor, nu trebuie corelatădirect, prin formule matematice rigide,de cotele de recoltă aprobate. Fiindcăaceastă corelare matematică și impune-rea unor prevederi contractuale ris-cante, în legătură cu scădereaefectivelor optime sau preluate, a con-dus, în ultima perioadă, la date ero-

nate, deliberat și interesat stabilite. Cade altfel și impunerea evaluării efecti-velor de pisică sălbatică la început delună aprilie, după un program la caresă participe și „specialiștii” APM-urilorși ONG-urilor „protecționiste”, bineîn-țeles că în timpul orelor acestora delucru. Fiindcă tocmai această impunerea condus la „vaporizarea” teoretică apisicilor sălbatice din multe terenuri devânătoare în care acestea încă abundă.Nu știm cum o fi situația în alte părțiale Europei, în care pisica sălbatică estedeclarată vulnerabilă sau amenințată,dar la noi doar teoretic se găsește într-o situație îngrijorătoare a efective-lor. Practic nu se găsește într-o astfel desituație, iar riscurile speciei, strict pro-tejate prin convenții internaționale, ră-mâne numai metisarea cu pisicadomestică și ingerarea indirectă a pes-

ticidelor folosite excedentar în agricul-tură, cu efect otrăvitor sau anticoncep-țional asupra acestei specii. Pesticide,care au început să afecteze și viezurele,precum și multe alte specii cinegeticece par acum mai amenințate decât pi-sica sălbatică (potârnichea, iepurele,păsările insectivore cântătoare etc.).

Reîntorcându-ne la evaluarea po-pulațiilor locale de vulpi, viezuri și pi-sici sălbatice, concluzionăm că aceastas-ar putea face satisfăcător pentru inte-resul cunoașterii stării și evoluției aces-tor populații, în scopul exploatăriilimitate a acestora. Exploatarea limi-tată, subordonată strict țelului nostrumajor, de menținere a echilibrului eco-logic interpopulațional în fondurile ci-negetice, prin metode și cu mijloacecare să asigure caracterul selectiv al ex-tragerilor.

Legea mai prevede imperativ că, înzonele de dezvoltare durabilă din cadrulbiosferei, vânătoarea este permisă doarmembrilor asociațiilor locale de vână-tori (art. 35 alin. 3), care o pot practicadoar în numărul, locurile și prin meto-dele stabilite de administrator, nicide-cum de autoritatea de mediu (art. 24 șiart. 25). Doar în situații de excepție,motivate de conservarea biodiversitățiiși echilibrului ecologic, administratorul,la propunerea Ministerului Mediului(M.M.) și Agenției Naționale SanitarVeterinare și pentru Siguranța Alimen-telor (A.N.S.V.S.A.), poate aproba res-trângerea sau extinderea perioadei devânătoare (art. 26 alin. 2).

În sfârșit, Legea 407/2006, actuali-zată, stabilește că acțiunea sau tentativadesfășurată cu încălcarea prevederiloracestei legi în scopul dobândirii sau cap-turării vânatului, finalizată sau nu cu re-zultat, constituie braconaj.

În contradicție flagrantă cu prevede-rile clare și imperative ale Legii 407/2006,Ministerul Mediului își permite să acorde,în mod abuziv, cote de recoltă R.N.P.

Romsilva, în perimetrul Rezervației Bios-ferei Delta Dunării (R.B.D.D.), la unelespecii cinegetice admise la vânătoare.

Demnitarii și funcționarii publici im-plicați în acordarea nelegală de cote derecoltă la speciile admise la vânătoare înperimetrul R.B.D.D. și complici la acțiu-nea de braconaj organizată de R.N.P.Romsilva în fondurile cinegetice din te-ritoriul acestei rezervații a biosferei sebazează pe interpretarea forțată a pre-vederilor art. 38 alin. 1 lit. a, b sau c dinO.U.G. nr. 57/2007 și pe faptul că R.N.P.Romsilva are calitatea, acordată tot cuîncălcarea flagrantă a Legii 407/2006,de gestionar temporar, fără a avea în-cheiate contracte de gestionare tempo-rară a faunei cinegetice din fondurilecinegetice la care ne referim. De reținutcă R.N.P. Romsilva nu și-a îndeplinit niciîn prezent obligația de a încheia con-tracte de gestionare, potrivit prevederilorOrd. 1620/2017, și nici obligațiile privindpaza și îngrijirea faunei cinegetice încondițiile legii, pe fondurile cinegeticepreluate temporar în responsabilitate.

Subliniem, deci, faptul că derogările

privind acordarea de cote de recoltăR.N.P. Romsilva, de către M.M., pentruspecii care nu fac parte din anexele 4Ași 4B ale O.U.G. nr. 57/2007 actualizată,fără consultarea administratorului fau-nei cinegetice din România (M.A.P.),sunt categoric nelegale, fiindcă exceddispozițiilor prevederilor art. 38 alin. 1 șialin. 2 din această ordonanță.

Din coroborarea prevederilor celordouă legi precizate mai sus, rezultă că înperimetrul R.B.D.D. au fost organizate cucontinuitate braconaje de către angajațiilocali ai R.N.P. Romsilva, cu complicitateademnitarilor și funcționarilor publici dincadrul M.M. și cu acordul tacit al funcțio-narilor publici din cadrul A.R.B.D.D.

Având în vedere implicarea/abu-zul/complicitatea similară a acordării re-petate de cote de recoltă suplimentare,anticipat sau peste cele legal acordatede M.A.P., prin derogări nelegale aleM.M. pentru specii admise la vânătoare,considerăm că nu este deloc târziu catoate aceste derogări nelegale și proba-bil interesate, mai ales cele date în raza,nicidecum perimetrul aeroporturilorOtopeni și Băneasa, să facă obiectulunor investigații exigente pentru luareade măsuri în consecință. Și pentru sto-parea unor cheltuieli nejustificate oriscurgeri posibile de bani, care afecteazăpână la urmă bugetul public.

ABRAMBUREALĂ SAU BRACONAJOFICIALIZAT ÎN DELTA DUNĂRII?N. Ș.

Legea 407/2006 prevede, fără a lăsa loc la vreo posibilitatede interpretare juridică, că administrator al fauneicinegetice, cuprinse în anexele 1 și 2 la aceasta, este înprezent Ministerul Apelor și Pădurilor (M.A.P.) (art. 1 lit. a,coroborat cu art. 1 lit. m).

OPINIE

- Mda, mă rog, s-a bâlbâit tipul vi-zibil stingherit de direcția în care a alu-necat tema discuției.

- Nu-i vorba de plăcere, am interve-nit și eu cât am putut de împăciuitor șiastfel, împiedicându-i să se irite unul pealtul, dar este chiar recomandat să necunoaștem între noi, asigurând astfelnu numai eficiența zilei de vânătoare,dar sprijinindu-ne ori protejându-neunul pe altul putem evita eventualeleaccidente ori alte evenimente nedorite.

Jurnalistul a fost foarte mulțumitde intervenția mea, așa că mi-a mulțu-mit cu o simplă înclinare a capului,după care a scos un pachet cu țigăriKENT pe care, asemenea unei pipe apăcii astfel improvizate, l-a oferit tutu-ror să se servească. Fumătorii, însă, îșiaprinseseră țigările lor „patriotice”.

În scurta tăcere care s-a lăsat, amsurprins cu mare interes privirea cerce-tătoare a lui nenea Fănică, care-i ana-liza fiecare milimetru de echipament,iar nu după mult timp a intervenit peun ton sobru:

- Ai mai fost la vreo vânătoare?- Hm,… sincer să fiu, nu, n-am mai

fost. Am mai tras în urmă cu ceva anidupă niște guguștiuci și atât.

- Dar echipamentul este mai proas-păt, nu-i așa?

- Eh, asta-i adevărat, a răspunstipul, respirând ușurat și zâmbindu-necu un aer superior, după care, aple-cându-se spre lateral, a luat tocul dinpiele al armei din care a extras o sculăsuperbă, pe care ne-a etalat-o foartemândru de el.

- Este un Heritage de calibrul 12,iar husa este Winchester original dinpiele, în timp ce jacheta este marcaWindsor, iar pantalonii sunt Nottin-gham, cu pălărie Blaser, cuțitul este Ut-vaer în toc din piele original, iarcizmele sunt marca Parfield.

În jurul focului s-a lăsat brusc o li-niște apăsătoare, iar flăcăruile foculuide-abia mai luceau în ochii noștri blo-cați de expozeul căruia i-am fost mar-tori. Îl priveam încă buimăciți deavalanșa detaliilor neașteptate cu careprecis i-a făcut imensă plăcere să nestrivească. Și a reușit.

Doar când focul început ca să fu-mege, stingându-se încetișor, ne-amdat seama că începuse să plouă mol-com, și asta mai de mult, însă noi fuse-sem prea absorbiți de detaliileechipamentului jurnalistului, ca să mai

sesizăm acest mic detaliu. Nenea Fă-nică a fost primul care s-a dezmeticit șis-a ridicat grăbit de jos:

- Dragii mei, hai să ne cărăm cala-balâcul în cabană, unde drăguțul deEne deja ne-a aprins focul la plită, sănu ne înghețe mădularele și să ne or-ganizăm. Să ne odihnim atâta cât vomreuși, mulțumită celor care ne vor în-cânta cu melodioasele lor sforăieli.

Chicotind de seara neașteptată decare am avut parte, am intrat pe rândîn cabană, iar Nelu și-a asumat de în-dată rolul de organizator. Astfel, ne-arepartizat în cele două camere, mo-ment în care am constatat cu oarecaresurprindere că scândura din imediataapropiere a plitei, care astfel compuneapatul lat, fusese deja ocupată de echi-pamentul jurnalistului, iar acesta sedezbrăcase, echipându-se în pijama șistrăduindu-se să tragă spre el cât maimultă pătură.

- Hm, a tușit a atenționare neneaFănică, oprindu-se încruntat la picioa-rele lui, mă bucur că ți-ai ales locul pre-ferat, dar pătura se întinde de-abiadupă ce se află toți întinși în pat, iarnumai cei de la margini o trag spre ei,și asta pentru a o întinde echitabil dea -supra tuturor. Te-ai prins?

- Mda, am înțeles, i-a răspuns tipul,cam prins la „oala cu smântână”, dupăcare a dat drumul păturii să poată fiîntinsă pe tot patul.

Când am pornit cu nenea Fănicăspre cealaltă cameră, acesta m-a strânsușor de cot pentru a-mi atrage atenția,după care mi-a indicat cu privirea sprepartea de sus a plitei unde, când amaruncat privirea, am recunoscut cuușurință pantalonii Nottingham puși lauscat:

- Ce părere ai mă despre nesimțitulăsta? m-a chestionat foarte iritat, și-ainstalat izmenele acolo ca să fie sigurcă îi vom inhala noi miasmele?!

- Pesemne că s-or fi udat de laploaie și îi este teamă să nu răceascămâine.

- Mda, a bombănit în mustațănenea Fănică, aruncând fulgere fu-rioase pe sub sprâncene, las că-l ajut șieu să-i fie bine.

Fumătorii au ieșit din cabană sămai tragă o țigară și s-au înșirat pelângă zidul acesteia, adăpostindu-seastfel pe sub streșini de ropotele ploii,iar cei rămași ne-am întins pe sub pă-turi, deși în cabană se încălzise sufi-

cient, iar flăcările mistuiau ultimelelemne, fiind antrenate de vântul carese strecura năvalnic prin coș.

Când s-a crăpat de ziuă, nea Ene asosit de acasă aducându-ne un ibricmare plin cu cafea, care era deja fier-binte, răsfățându-ne cu ea după ce ammâncat puținul care ne mai rămăsese,apoi am început să ne echipăm. Cândam ridicat privirea, am întâlnit lumini-țele poznașe din privirile lui nenea Fă-nică. La un moment dat, acesta mi-afăcut un semn scurt extrem de rapidspre plită și am privit la fel de discret înacea direcție Am prins exact clipa încare jurnalistul tocmai își adunase pan-talonii, cercetându-i încruntat și bom-bănind supărat, în timp ce se străduiasă desprindă cu unghia ceva de pe ei.

În cele din urmă a fost singurul carea mai întârziat în cabană, deoarece cutoții am ieșit în pridvor, hrănindu-neprivirile cu seninul minunat al cerului,colorat intens de primele raze ale soa-relui. Drept urmare, fumătorii își com-pletau rezervele de nicotină dinorganism, în timp ce noi, ceilalți, sor-beam ultimii stropi din cănile cu cafea.La un moment dat a apărut în ușă jur-nalistul, care nu numai că mergea camciudat, însă făcea niște mișcări groteștifoarte greu de înțeles. Practic, se tot ră-sucea, apucându-se de turul pantaloni-lor și se trăgea când într-o parte, cândîn cealaltă. Până la urmă, după ce afăcut câțiva pași mai în față, a devenitvizibil pentru toți care îl priveau extremde curioși, deoarece nu-i înțelegeaugesturile.

- Nu știu cu ce naiba mi s-au mur-dărit pantalonii Nottingham, că nu îipot curăța deloc.

Auzind aceasta, ne-am mai apro-piat, înconjurându-l, iar astfel am des-coperit că turul pantalonilor lui avea opată imensă de culoare maron, repre-zentată de ceva lucios bine lipit de ma-terial. De curiozitate, m-am apropiat șimai mult de el pipăind pata, prilej cucare am constatat că era formată dinceva dur și alunecos, foarte bine lipit dematerialul pantalonilor. Când i-am în-tors pentru a cerceta și partea din inte-rior a acestora am constatat că, prinmai multe locuri ale țesăturii foartedese, chiar pătrunseseră din loc în locunii stropi din respectiva pată sau cenaiba era.

– va urma –


POVESTIRI

Farse vânătorești (II)ȚIȚI

MAI 2018 | 19

STUDIU

VÂNAT SEZOANELE DE VÂNĂTOARE COMENTARII2014-2015 2015-2016 2016-2017

Cerb 74.341 78.596 76.825 Cerbii, lopătarii și muflonii scad Cerb lopătar 62.368 85.176 69.095 puțin,totuși sunt la nivel înalt.CeaCerb Sika 1.939 2.000 2.290 mai bogată recoltă istorică o are Căprior 1.139.073 1.188.029 1.202.621 căpriorul, mistrețul scade puțin. Mistreț 518.743 611.078 577.873 Iepurele continuă să scadă numericCapră neagră 4.703 4.743 4.784 în câmpii, unde nu găsește suficientăMuflon 8.007 8.102 7.768 hrană în terenurile cultivate, pe cândIepure 236.078 241.863 212.445 cei din păduri se mențin. Iepurele- Iepure-de-vizuină 240.678 240.942 156.049 de-vizuină a coborât dramatic, cu Viezure 60.769 70.575 65.808 100.000 piese față de 2015-2016. O fiVulpe 457.815 467.147 435.435 vreo molimă de hemoragie virală Câine-enot 23.880 26.683 30.259 a iepurelui. Nutria are însă recolta Ursuleț-spălător 116.378 128.103 133.901 aproape dublă față de sezonul trecut.Jder-de-piatră 41.446 43.137 42.887 Vulpea scade permanent în ultimiiJder-de-pădure 5.009 5.317 6.149 20 de ani: tot mai puține capcane,Dihor 8.348 8.933 9.188 ocrotire în perioade mai lungi. Nou-Vison 607 834 820 veniții câine-enot și ursuleț-spălătorNevăstuică 5.815 4.925 4.031 sunt însă în progres, ultimul avândPotârniche 2.362 2.639 2.026 un record. Celelalte mamifere miciFazan 113.661 99.983 86.696 se mențin. Potârnichea bate un nouPorumbei 550.812 509.647 453.913 record în minus, ca și fazanul. Nu Lebădă mută 2.692 2.642 1.934 lipsa ocrotirii, ci a insectelor, dar Gâște 83.146 99.437 97.603 și numeroșii dușmani sunt cauzeleRațe 400.735 345.338 317.846 scăderii lor. Porumbeii sălbatici auSitar-de- pădure 9.646 8.804 7.786 coborât acum pentru prima oarăLișiță 6.913 4.577 4.910 sub 500.000 de piese, probabil dinPescăruși 5.425 4.070 3.588 cauza scurtării sezonului lor de Corvide 487.961 508.440 471.987 vânare. Gâștele și rațele se menținNutrie 19.961 25.167 46.154 aproape la nivelul anilor trecuți.

În nr. 2/2018 al revistei Deutsche Jagd Zeitung, la pag. 8-9, a apărut Statistica vânatuluirecoltat în Germania în sezonul de vânătoare 2016-2017, grupat pe specii și landuri, cu unscurt comentariu al dr. R. Roosen, intitulat Viele Rehe, wenig Füchse (Mulți căpriori, puținevulpi). La pag. 70 se arată că, între 1 aprilie 2016 și 31 martie 2017, carnea de vânat mareconsumată în Germania a fost de 26.800 t: mistreț 13.900 t, căprior 8.900 t, cerbi 4.000 t.

Statistica vânatuluirecoltat în Germania, în sezonul 2016-2017MATEI TĂLPEANU

Î ntr-o zi de mai, dimineața de-vreme, am ieșit în teren cu gân-dul de a merge la dibuite prin

locurile unde știam că își fac veaculțapii. Doream să mergem pentru o

evaluare rapidă a efectivului de că-priori, pentru identificarea și confir-marea exemplarelor de selecție,precum și a celor de medalie. În aceazi, binoclul avea să ne fie arma, iar

gloanțele, privirea agilă. Doream săne prindă zorii zilei în teren, așa căam decis să ieșim înainte de răsăritulsoarelui. Pe la cinci și jumătate eramdeja în teren și am ales să mergem pedigul Timișului, de unde puteamvedea atât tufele din albia râului, câtși o mare parte din parcelele despăr-țite de canale. Minutele ce preced ivi-rea zorilor reprezintă un recital almiresmelor și sunetelor. Mirosul ve-getației crude, amestecat cu parfumulde porumbar și boarea stropilor derouă, te trezește la viață. Un singurlucru strică acest peisaj de poveste:sticlele de plastic aruncate pe oriundeși sălciile bătrâne amputate de oa-meni și apoi părăsite în albie. Ceea cenu se vede sunt cioburile în care, nuo dată, s-au tăiat câinii.

Din înălțimea digului se aud șoap-tele Timișului, acoperite trecător deșuierul timid al sălciilor. Și peste toateacestea se aud glasuri stridente de fa-zani, lătratul unei vulpi și chicotealapăsărelelor de câmpie, precum pre-sura, ciocârlia, mierla, privighetoareasau vrabia. În drumul nostru ne-au sa-lutat doi căpriori de 3-4 ani, ce-șiaveau teritoriile în zona albiei. Douăexemplare puternice, ce și-au păstratteritoriul de vreo doi ani. Aceștia suntgenitori de excepție și i-am marcat cași exemplare ce nu vor fi scoase dinteren. Ei vor da naștere unor noiexemplare deosebite.

Trecând de zona cantonului și apompelor de apă, am ajuns într-o par-celă unde au fost plantate, de vreotrei-patru ani, câteva perdele fores -tiere de plop. În spatele plopilor sedesfășurau câteva fâșii de grâu și ra-piță. Verdele crud alterna cu galbenulaprins al rapiței peste care își ridicaatent privirea un căprior. Ne-am uitatla el prin binoclu. Forma și grosimeagâtului ne spuneau că avem de-a facecu un căprior bătrân, peste 7-8 ani.Mai mult, parcă ar avea trei coarne.În dreapta porneau două coarne dinrozetă, unul timid și mic și altul maimare. Acesta este un căprior de selec-ție. Am marcat locul și exemplarul șiam mers mai departe, apropiindu-nede balta de la Potcoavă.

De pe dig ne-am delectat cu zborulfazanilor, fuga iepurilor și tupilareavulpilor, toți deranjați de trecereanoastră. Toate aceste instantaneeerau descoperite de ochii noști în lu-minile difuze ale orelor răsăritului.Uitându-mă la imagini, mi-am adusaminte de căutările câinilor în tufeledin care, la un moment dat, nu mai ie-șeau. Aceasta se datora capcanelor fă-cute din sârmă subțire, în care și-au

DE SEZON


Totul este într-o continuă schimbare și am sentimentul că toate schimbările sunt, într-un fel sau altul, influențate de modificările aduse de oameni înobiceiurile, comportamentele și, mai ales, acțiunileîntreprinse de aceștia. Planeta, prin tot ceea ce odefinește, climă, faună, floră, încearcă să ne atragăatenția și… cam nimic. O ieșire în teren într-o zi de maimi-a confirmat cele de mai sus.

Zile de maiMARIA SĂVULESCU

MAI 2018 | 21

Invitație la reflecție…

prins picioarele. Câte vietăți și-augăsit astfel sfârșitul…

În sezoanele trecute, la o vână-toare de căpriori, ne-am întâlnit cu unexemplar care avea un mers foarteciudat. Mare ne-a fost revolta și supă-rarea când, după doborârea vânatu-lui, apropiindu-ne, am constatat cămijlocul îi era încins în strânsoareaunei sârme groase. Deja sârma eraacoperită de piele și carne. Prin ce chi-nuri a trecut bietul animal…

După Potcoavă am coborât de pedig. Era deja trecut de ora șapte și amdecis să o luăm și peste câmp. Amlăsat mașina la umbra unor plopi șiam plecat agale. Drumul nostru treceape lângă o stână. Bineînțeles că partedin câini nu purtau jujeu. După o dis-cuție destul de animată, am obținutpromisiunea ciobanului de a punejujeu la toți câinii. De fiecare dată aiaceleași discuții, și chiar eliminareacâinilor hoinari nu are efectul dorit.Ai câteodată sentimentul că nu maiexistă respect pentru lege, căci pentru

viețuitoare, nici nu mai încape vorbă. Am plecat mai departe peste un

teren necultivat, cu vegetație destul deînaltă și cu multă uscătură. Nu știu dacăam făcut cincizeci de metri. Uitându-măspre pământ, am observant pe panta-loni peste zece căpușe. Le dădeai jos șiiar erau pe tine… Mi-am adus atunciaminte cum, copil fiind, hoinăreampeste câmpuri în pantaloni scurți și fărăciorapi și niciodată nu am dat o căpușăjos de pe mine. Cine mai stropește pă-durile și cine mai este responsabil dedeparazitarea zonelor de stabulație șide pășune? Nimeni. Și au de suferit atâtanimalele, dar și oamenii.

Am ieșit din zona aceea cât amputut de repede. Dar timpul petrecutcu ciobanul neglijent și cu „fuga” dinzona plină de căpușe a făcut să pier-dem perioada de observare a căprio-rilor. Era trecut de ora nouă și dejaafară era incredibil de cald. Anunța-seră pentru acea zi în jur de treizecide grade… și este abia mai! Roua di-mineții era deja o amintire și toate

vietățile parcă fugiseră de apropiereacăldurii. Totul zăcea nemișcat, parcămort, doar câte un cânt scurt de pa-săre îți confirmă că natura „trăiește”.Încă trăiește și, din păcate, nu datoritănouă și nu susținută de acțiunile noas-tre, căci mulți dintre noi știm doar săluăm de la ea și să îi dăm în schimbnumai mizerie, moarte și nepăsare.

În toate trebuie menținut un echi-libru, iar ecosistemul în care trăim tre-buie prețuit și întreținut. Depindedoar de noi cum ne vom clădi viitorul.Legile trebuie respectate, și acolounde nu sunt, trebuiesc întocmite,bunul simț și iubirea de natură și deoameni ar trebui să ne definească șisă ne însoțească.

Cu părere de rău, trebuie să recu-nosc că, nu o dată, am avut parteneride vânătoare care au ales să arunceresturile pe jos (și nu mă refer la celebiodegradabile!), care au ales săarunce vânatul doborât în carlingamașinii, fără respect, sau pentru caredoar numărul pieselor conta. Astfel depersoane trebuiesc atenționate spre a-și schimba comportamentul, iardacă nu o fac sincer, ar trebui exclușidin grupul de vânătoare. Ar trebui cabunul simț să conteze și să devină uncriteriu de selecție.

Ca vânători, ne putem consideraambasadorii și paznicii naturii, oputem ajuta, depinde doar de noi săîncercăm să schimbăm ceva. Nu știudacă vom reuși, dar putem încerca,începând cu ciobanii neglijenți, cubraconierii fară scrupule, cu copiii șiadulții needucați care își aruncă gu-noaiele în câmp, cu agricultorii carelasă în urma lor recipientele de ierbi-cide, insecticide și ambalajele de în-grășăminte, cu camarazii ce nurespectă etica vânătorească, cu ceicare lasă slobozi câinii pe câmp.

Natura ne vrea alături de ea! Hai-deți să încercăm!

În sezoanele trecute,la o vânătoare de

căpriori, ne-am întâlnit cuun exemplar care avea unmers foarte ciudat. Marene-a fost revolta șisupărarea când, dupădoborârea vânatului,apropiindu-ne, amconstatat că mijlocul îi eraîncins în strânsoarea uneisârme groase. Deja sârmaera acoperită de piele șicarne. Prin ce chinuri atrecut bietul animal…

D imineața minunată preves-tește o zi de început de mai,cu soarele în deplinătatea

strălucirii sale deasupra covoruluiverde crud, care domină priveliștea mi-

nunatului colț de natură, prins în su-flarea atât de specifică tumultoasei tre-ziri la viață. Am hotărât ca, de aceastădată, arma să fie neglijată în hoină-reala noastră împreună cu paznicul de

vânătoare, prin împrejurimile fonduluicinegetic pe care s-a autorizat vânareaunui căprior de selecție. Cum s-arspune, mai întâi recunoașterea!

Minunată-i natura!O poieniță cu salcâmi bine împli-

niți și ceva pâlcuri de pini îmbobociți,în care n-au pătruns lamele ferăstrău-lui sau ale securii „gospodarului” în-colțit de vitregiile iernii trecute, poartăde grijă covorului de iarbă grasă ceademenește căprioarele. Turma cioba-nului râvnește și ea, dând târcoale lu-minișurilor, dar prezența pazniculuide lângă mine taie pofta însoțitoruluimioarelor de a cădea în păcat. Câțivaurecheați, rupți parcă de breasla lor,s-au învățat prin aceste locuri, deșisunt pradă bună oricând pentru ocumătră roșcată aflată în trecere,deloc întâmplătoare, prin poieniță. Șiea face parte din decorul naturii!

Roua dimineții strălucește în scli-piri de diamant, botezând în bătaia


Vânătoare la căprior

Foto: NECULAI ȘELARU

Fermecătoarele poteciCONSTANTIN RĂDAN

DE SEZON

Mai mereu, fantezia îl poartă pe vânător dincolo de obstacolele realităților. Nuîntotdeauna însă, prezentarea unei scene de vânătoare înseamnă totul. A pândi câte uncrâmpei din viața naturii, fără armă, înseamnă de fapt a te transpune pentru o clipă înpsihologia faunei, a da sens fenomenelor naturii, multe și pline de tălmăciri. Iată,vânătorule, că roata astrelor, pentru a nu știu câta oară în revenire, îți oferăposibilitatea de a beneficia de o pândă la căprior.

Foto

: CO

NS

TAN

TIN

RĂ

DA

N

MAI 2018 | 23

razelor soarelui încă tânăr, după târ-zia iarnă, frunzele și florile coroanelorsalcâmilor. Mireasma din verdele la-nului de grâu, ce e să fie vecin cuumbra deasă a crengilor cu spini, nedilată nările făcându-ne să-nchinămslavă naturii și nesfârșită înmulțirefaunei acesteia, pentru care vânătorulrămâne recunoscător de-a pururi.

Așa am plănuit cu însoțitorul.Străbatem poienița călcând cu grijăpe una dintre potecile înguste, darbine folosită de faună în tainicelenopți, gândind cât de mult vietățile îșiprețuiesc habitatul și se feresc de ceicare, fie și în treacăt ori cu alese in-tenții vânătorești, au cutezat a fi chi-riași nepoftiți.

Urcăm ridicătura de pământ aco-perită, cât vezi cu ochii în stânga și îndreapta, de lăstarii semințelor pur-tate de vânt și păsări de aiurea și con-statăm că e o relicvă dintr-un fostcanal de irigații, odinioară făurit deom pentru a învinge seceta și a daumezeală mănoaselor culturi, azisărac refugiu al unor necuvântătoare.

Spre orele opt și un pic trecute,ocolim o întindere de teren cu culturiîngălbenite de excesul de apă strânsca într-un căuș după topirea zăpezilordin iarnă și a ploilor de primăvară.După dibuit și pândă, cu dese popa-suri, care nu sunt datorate oboselii ci,mai degrabă, interesului de a cu-noaște sălașul țapului căutat, cu obi-ceiurile deprinse sub povara celorșapte – opt ani de semeață existență.

Căutăm, căutăm, ducând palmastreașină la ochi și apropiind depărtă-rile, arareori cu binoclul, căutândnumai sulițari, unii prea puțin speriațila apropierea noastră, alții dând larmăcătre frații lor și dispărând cât ai zicepește. Soarele s-a ridicat binișor întretimp și trebuie să ne retragem pentruo nouă revenire spre seară.

E vremea căpriorului„Veteranul” pare că știe cum să ne

ghicească intențiile și să ne încurcesocotelile. Oare ce să fi zis acesta:„Vrei țap de viță veche? În zadar, vână-torule! Strădania să-ți fie pe măsuravalorii mele! Poate mâine, sau cine știe,o să mă întâlnești! Poate!”

Spre seară, soarele scapătă cătreasfințit, jucându-se cu câțiva nori plă-pânzi, când ascunzându-și razele șiumbrind culturile, când aruncând lu-mină și căldură prin toate colțurile. Ozbatere de aripi pe deasupra noastrătrezi simțurile micilor vietăți de la sol.E uliul. Preocupat și el acum de grijilecuibului și ale perpetuării. Și iarăși li-niște, de parcă totul a fost o părere.

După o scurtă pândă, simțuriletresăriră la apariția neașteptată a unuicăprior care adulmeca atent împreju-rimile de lângă poiană. Mândrețe demascul, să fi tot având patru-cinci ani,dar nu e cel căutat, așa că ne-am mul-țumit să-l admiram și să comentămcurajul acestuia de a provoca simțu-rile veteranului care, cu siguranță, nestudiază mișcările și ne sfidează in-tențiile din umbră. De cutezanța tână-rului va avea el grijă, după ce noi vompleca din zonă.

Am rămas tăcuți, la adăpostulunei coline, după care ne-am propussă mai încercăm altundeva, în parteaopusă păduricii, un dibuit în speranțaîntâlnirii cu marele căutat. De regulă,vânătorul priceput și inventiv născo-cește metode cu care să păcăleascăexemplarul care-l îl interesează. Obiș-nuința cu „chematul”, sincer, nu mă

impresionează. Mi se pare ceva carescurtează o plăcere pe care ți-o dă na-tura, în splendoarea trăirii ei, iar tugrăbești clipa.

Ca la indigo, se repetă scena ante-rioară, numai că țapul are coarne maiperlate și ne ține sub privirea-i agerăpreț de câteva secunde, după care seface nevăzut din două salturi. Ne re-tragem spre locul de unde am plecatdis-de-dimineață.

Constatăm însă că veteranul țaproșu nu a avut astăzi „program cu pu-blicul”. Poate mâine!...

Ne mulțumim cu recunoașterea fă-cută în peisajul de vis și, până la oapropiată vânătoare, ne bucurăm deziua de azi și de cea de mâine, fiindmândri de tradiția vânătorii.

Minunată-i natura și plină de viață.Cu adevărat, e vremea căpriorului!

A lți factori ce trebuie luați înconsiderare sunt starea de să-nătate, perioadele de gestație

în cazul femelelor și, nu în ultimulrând, caracteristicile vremii în perioa-dele când ieșim în teren, cu referirespecială la temperaturile extreme, po-zitive sau negative. Fie că este vorbadespre hrana uscată/granule sauhrana umedă/din conservă, principa-lele componente ale acesteia, în gene-

ral, aici incluzând-o și pe cea pentrucâinii de vânătoare, sunt proteinele,materiile grase/lipidele/grăsimile, car-bohidrații și microelementele.

Proteinele sunt necesare pentrucreșterea, menținerea și refacereamusculaturii. Acestea trebuie să fie debună calitate, din surse animale.

Grăsimile oferă cea mai mareparte a energiei necesare activitățiicâinelui. Cu cât acesta este mai activ,

cu atât crește nevoia de grăsimi îndieta câinelui. Cantitatea necesară degrăsimi scade proporțional cu vârsta șireducerea nivelului activității câinelui.

Carbohidrații dau o parte dinenergia necesară organismului câine-lui, iar aici trebuie avut în vedere cădiferitele tipuri de carbohidrați se des-compun diferit. Câinii tineri, foarte ac-tivi, au nevoie de carbohidrați ce sedescompun rapid, punând astfel mairepede energia necesară la dispozițiaorganismului acestora. Câinii maivârs tnici și cei supraponderali nu ne-cesită neapărat un ritm rapid de des-compunere a carbohidraților, ritmulactivității lor fiind de regulă mai lent.

Pentru o performanță maximă,câinii au nevoie, de regulă, de o hranăechilibrată, cu o proporție de 30%proteine și 20% grăsimi. În hrana depe piața de specialitate, acest raporteste maxim disponibil. Hrana cu unraport de 24-26% proteine și 12-16%grăsimi este de regulă foarte bunăpentru câinii de vânătoare, conside-rând că ieșirile pe teren, la vânătoare,înseamnă 2-3 zile pe săptămână.Atenție specială, în ceea ce priveștehrana, trebuie acordată câinilor tineri,în creștere, și cățelelor gestante, darși câinilor supraponderali. În acestecazuri, sfatul veterinarului este bine-venit și important.

O atenție deosebită trebuie acor-dată calității componentelor hranei.Chiar dacă procentele componentelorcorespund cerințelor, calitatea redusăa acestora poate afecta rata de meta-bolizare a lor și, implicit, disponibili-tatea efectivă a acestora pentruorganismul câinelui. Calitatea supe-rioară a ingredientelor hranei vine, fi-resc, cu un preț ridicat. La fel caoriunde, primim calitatea pe care oplătim. Nu este cazul să ne lăsăm im-presionați și amăgiți de reclamele ceprezintă, „la ofertă”, superdiete ca-nine la miniprețuri! Grija în ceea ceprivește hrana câinelui este total înresponsabilitatea noastră, iar partene-rii noștri patrupezi ce ne însoțesc lavânătoare merită toata atenția!


CHINOLOGIE Câinele de vânătoare

Când vine vorba despre hrana câinilor noștri de vânătoare,este firesc să acordăm toată grija și atenția. Cantitatea denutrienți necesari unui câine de vânătoare depinde de oserie de factori, fiecare cu o pondere variabilă. Pe primulplan se află vârsta și intensitatea activităților pe carecâinele le desfășoară în mod normal, firește, în funcție deperioada din an la care facem referire.

Hrana pentru câinii de vânătoareALECSANDRU CODRIN

MAI 2018 | 25

L a noi, nalba mare este cunos-cută și sub denumirile popularede nalbă de luncă, nalbă de

câmp sau rujă. Tulpina, dreaptă, poateajunge până la 1-1,2 metri înălțime,frunzele sunt lobate și au aspect cati-felat, fiind acoperite cu perișori albifoarte deși, iar florile sunt alb/roz/movpal, cu nervuri proeminente, fiind de-osebit de atractive și decorative, în ace-

lași timp, datorită colorației. Nalbamare crește pe o varietate de terenuri,în general în regiunea de câmpie și co-linară joasă, fiind relativ puțin preten-țioasă față de condițiile de mediu, darpreferând locurile cu umiditare relativridicată a solului.

Nalba de pădure (Nalba silvestris)este o specie diferită de nalbă, ce faceparte tot din Familia Malvaceae,

având proprietăți asemănătoare cunalba mare.

Pentru obținerea preparatelor na-turiste benefice, de la nalba mare sefolosesc atât florile cât și frunzele, darmai ales rădăcina. Frunzele se recol-tează înainte de înflorirea plantei, iarrădăcinile toamna târziu, fiind ulte-rior păstrate în săculeți de hârtie saupânză, în locuri uscate, aerisite.

Printre pricipile active regăsite înnalbă se numără taninuri și flavonoide,acizi grași, mucilagii și amidon, uleiurivolatile și săruri minerale. Grație aces-tor componente, preparatele naturistedin nalbă mare au acțiune emolientă,expectorantă, antiinflamatoare, anal-gezică și imunostimulatore, ajutând larefacerea și fortificarea organismului îngeneral. O mențiune specială trebuiefăcută vis-a-vis de efectele benefice alepreparatelor din nalbă/rădăcină încazul afecțiunilor gastrointestinale pre-cum gastritele, colitele, ulcerul sauafecțiunile duodenului. Infuzia dinfruze de nalbă poate ajuta în cazulafecțiunilor aparatului bucal având unefect benefic, antiinflamator. De ase-menea, preparatele din nalbă mare potajuta în cazul afecțiuilor aparatului res-pirator, grație proprietăților emolienteși expectorante ale acestora.

Preparatele naturiste din nalbăpot fi sub formă de ceai/infuzie dinflori, frunze și rădăcină, macerat dinrădăcină sau pulbere uscată obținutăprin măcinarea rădăcinii uscate. Aten-ție însă, folosirea preparatelor con-centrate din nalbă poate avea efectelaxative excesive!

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale, în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor naturiste din nalbămare să se facă numai la recomanda-rea acestuia. Opinia medicului esteneapărat necesară și se impune ca omăsură de prevedere, precauție și si-guranță.

FLORAPlante tămăduitoare

Nalba mareDOCTOR PLANT

Nalba mare (Althaea officinalis) face parte din FamiliaMalvaceae, originară din Europa, Africa de Nord și Asia,în prezent fiind larg răspândită și pe continentul nord-american. Cunoscută încă din tipuri străvechi, rădăcinade nalbă era folosită de vechii egipteni pentru tratareaafecțiunilor precum tusea și durerile în gât, fiindconsiderată un leac nobil, familiile înstărite fiindsingurele care puteau beneficia de puterea de vindecare aplantei. Ulterior, planta este menționată și în medicinanaturistă la romani, amerindieni și chinezi.

rădăcinăfloare

ceai de nalbă

Bulă intră tiptil în casă și își lasăsculele de pescuit în vestibul, oprindu-se oftând în bucătărie.

- Unde-i peștele?, îl ia la rost Bulina.- Eh, mi-au scăpat vreo trei somni și doi

crapi imenși, iar știuca aia mare i-am ofe-rit-o cadou unui camarad, să nu meargăacasă cu tolba goală, mai ales că nevastă-sa dorea ca să i-o gătească umplută.

- Ei vezi, d-aia te iubesc eu pe tine,pentru că ai inimă bună.

- Auzi, sper că nu ai de gând sărâzi de mine!

- Nu iubițelule, vânătorul și pescarulmeu neîntrecut, dar cum să aduci acasă

somni, crapi, balene și alți delfini, dacăți-ai uitat portofelul acasă?! Și, că totveni vorba, spune-mi și mie care estedeosebirea dintre un pește și un pescar?

- Ce vrei să spui cu asta? Te-ai apu-cat de șarade?

- Păi, din câte constat eu, somnul eîn apă, iar căscatul pe mal!

* * *Toată grupa de vânătoare este adu-

nată la o bere pe terasa restaurantului,numai Bulă lipsea, ca niciodată:

- O fii bolnav? întreabă unu cam în-grijorat.

- Nu cred, îi răspunde Țiți, maiacum vreo două ore era cu soacră-sa șimi-a spus că o duce la aer curat.

- V-am spus eu, intervine un altul ex-trem de impresionat, mereu am spus căBulă ăsta al nostru are un suflet de aur.

Nici nu termină bine, că Bulă își și faceapariția ștergându-și fruntea de sudoare:

- Unde-i întârziat măi Bulă, îl ia larost Țiți, mai aveam puțin și plecam pela casele noastre.

- Păi nu ți-am spus că o duc pe soa-cră-mea la aer curat?

- Ba mi-ai spus, dar nu mi-ai preci-zat cât stai p-acolo, și de unde naiba aizgârieturile astea pe față și pe mâini?

- Păi, … ea nu prea era de acord.

* * *Soacra:– Ginerele meu drag, știi că ieri am

trecut pe lângă casa voastră?Bulă: – Oooh, sincere mulțumiri…

* * *- Tati, ție ți s-a îndeplinit vreo do-

rință din copilărie?- Da, fiule. De fiecare dată când erau

nemulțumiți de mine, mă trăgeau de păr,așa că mi-am visat să fiu chel și, uite-mă…

* * *Exasperată că întârzie Bulina îl

sună pe Bulă:- Ce faci dragă, mai durează mult?- Păi… sunt la Spitalul de Urgență,

la Floreasca. - Aoleu! Ai pățit ceva rău?- Nu, dar p-aici o cotesc la stânga,

să intru pe Ștefan cel Mare.

BULINEȚIȚI


UMOR

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU

MAI 2018 | 27

PESCUITCompetiții 28

Atelierul muscarului 31Spinning 32

Asediul apelor 34Pe cărările apelor cu păstrăvi 36

Pescuit pe râu 38

MAI

Tradiția cosfințește ziua de 1 Mai camarea deschidere la pescuitul sal-monidelor în apele de munte. Păs-trăvul indigen, curcubeu și fântânel

intră în atenția muscarilor și a pescarilor de spinning, putând fi pescuiți pânăpe data de 14 septembrie inclusiv. Coregonul și lipanul sunt strict protejațitot timpul anului.

Pentru pescuitul de agrement, vă recomandăm unitățile de acvaculturăși, după 22 mai, apele care constitue frontieră de stat.

Vă reamintim că pescuitul guvizilor este interzis în perioada 1 mai - 30 mai inclusiv.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

CE PESCUIM

D upă adoptarea unui proiect șitransmiterea lui în teritoriupuntru eventuale observații,

acesta a fost supus informării Consi-liului A.G.V.P.S. și definitivat. Vă pre-zentăm în continuare datele dedesfășurare și locațiile propuse de or-ganizatori, pentru toate disciplinele șicategoriile acestei activități.

PESCUIT SPORTIV STAȚIONAR1. Finale TINERET FETE U15, U20,

U25 și SENIOARE – 27-29 iulie, Să-călășeni – org. A.J.V.P.S. Maramureș.

2. Finale TINERET BĂIEȚI U15,U20 și U25 – 27-29 iulie, Săcălășeni –org. A.J.V.P.S. Maramureș.

3. Finala – SENIORI – 30.08 -02.09. 2018, Călinești - Oaș – org.A.J.V.P.S. Satu Mare + C.S.P.S. Încazul în care numărul concurențilorînscriși va depăși capacitatea pisteipropuse, se va avea în vedere, ca va-riantă de rezervă, acumularea Vâr-șolț/Sălaj.

4. Finala ECHIPE – 5-7 octombrie,Călinești - Oaș – org. A.V.P.S. SatuMare + C.S.P.S.

5. Finala VETERANI – 29-30 sep-tembrie, Călărași – org. A.J.V.P.S. Că-lărași + A.J.V.P.S. Sălaj + C.S.P.S.

PESCUIT SPORTIVCU MUSCA ARTIFICIALĂ

1. OPEN „Aventuri în Apuseni”,Clubul Muscarilor Baia de Arie (resp.Moga Luca)

• 12-13 mai 2018;• Râul Arieș, jud. Alba;• Concurs pe râu.2. OPEN „Păstrăvul de Aur”, Aqua

Transilvae Club & Aqua Fishing Club,Romsilva (resp. Alin Hirișcău)

• 26-27 mai 2018;• Râul Someșul Cald superior, jud.

Cluj;• Concurs pe râu.3. OPEN „Cupa Liliacului Carpa-

tin” – Valea Iadului, APS Aqua Crisius(resp.Togor Andrei)

• 9-10 iunie 2018;• Râul Valea Iadului, jud. Bihor;

• Concurs pe râu.4. OPEN „Râul Mare”, Huniazii Fly-

fishing Club (resp. Cimponer Răzvan)• 23-24 iunie 2018;• Râul„Râul Mare” Retezat,

jud.Hunedoara;• Concurs pe râu.5. OPEN „Bărbat”, Huniazii Flyfis-

hing Club (resp. Cimponer Răzvan)• 7-8 iulie 2018;• Râul Bărbat Retezat, jud. Hune-

doara;• Concurs pe râu;6. OPEN „Tarnița”, Aqua Transil-

vae Club & Aqua Fishing Club (resp.Alin Hirișcău)


Programul competițional 2018COMPETI}II

Vineri, 2 martie 2018, a avut loc, ședința anuală a Comisiei de Pescuit Sportiv și Competiții a A.G.V.P.S. din România. Unul dintre punctele aflate pe ordinea de zi a întrunirii a fost discutarea CALENDARULUI COMPETIȚIONAL, PE DISCIPLINE ȘI CATEGORII, pentru anul 2018.

Campionatul privat de pescuit sportiv al A.G.V.P.S.MUGUREL IONESCU

MAI 2018 | 29

• 21-22 iulie 2018;• Lac de baraj Tarnița, jud. Cluj;• Concurs pe lac, din barcă;7. OPEN „Someșul Rece”, Aqua

Transilvae Club & Aqua Fishing Club,Romsilva (resp. Alin Hirișcău)

• 11-12 august 2018;• Râul Someșul Rece, jud Cluj;• Concurs pe râu.8. OPEN „Bucovina”, Clubul „Fly

Fishing Bucovina” (resp. AdrianIgnat)

• 25-26 august 2018;• Râul Bistrița Aurie sau Neagra

Broșteni, jud. Suceava;• Concurs pe râu.9. OPEN „Mureș” (resp. Ilovan

Paul)• 1-2 septembrie 2018;• Râul Mureș, jud. Mureș;• Concurs pe râu.10. OPEN „Zetea”, AVPS Târnava

Mare (resp. Trâmbițaș Adrian)• 6-7 octombrie 2018;• Finala 2018;• Râul Târnava Mare, jud. Har-

ghita;• Concurs pe râu;11. OPEN „Câmpul Cetății”, Fly

Fishing Dedicated (resp. Tătar Raul)• 20-21 octombrie 2018;• Incinta piscicolă Câmpul Cetății,

jud. Mureș;• Concurs pe lac la păstrăv curcu-

beu și altele, de pe mal.

PESCUIT SPORTIV CU NĂLUCI – SPINNINGSpinning din barcă

Etapa 1 • Cupa Rapala Storm –18-20 mai, Valea Argovei – org. LRS& AQM - șalău și biban.

Etapa 2 • Cupa Heracles – 14-17iunie, Delta Dunării – org. LRS & TPC

- știucă și biban.Etapa 3 • Cupa Rapala Storm –

13-15 iulie, Bicaz – org. LRS& BFS -clean și biban.

Etapa 4 • Cupa Okuma - SavageGear - Garmin – 14-16 septembrie,Snagov – org. LRS - șalău și biban.

Etapa 5 • Cupa Delta Spinning –01-04 noiembrie, Delta Dunării – org.LRS & DSC - știucă și biban.

Spinning de pe malEtapa 1 – Cupa Relax – 12-13

mai, râul Lotru – org. LRS & IFC &WSB.

Etapa 2 – Cupa Rapture – 09-10iunie, râul Buzău – org. LRS & BST.

Etapa 3 – Cupa Rapala – 07-08iulie, râul Târnava Mare – org. LRS&BFF.

Etapa 4 – Cupa Heracles – 25-26august, râul Bistrița Aurie – org. LRS& TPC.

Etapa 5 – Cupa Bigfish – 20-21oc-tombrie, râul Târnava Mare – org.LRS& CSRP.

PESCUIT SPORTIV LA CRAP1. Manșa I de calificări – 17- 20

mai, lac Corbu Constanța.2. Manșa a II-a de calificări –

31.05 - 03.06.2018, lac Corbu Con-stanța.

3. Faza semifinală – 14-17 iunie,lac Corbu Constanța.

4. Faza finală – 28.06 -01.07.2018, lac Corbu Constanța.

PESCUIT SPORTIV LA FEEDERCampionat individual

Etapa I – 27-29 aprilie, lac Săru-lești – org. A.J.V.P.S. Sălaj + C.S.P.S.

Etapa II – 21-23 septembrie, Vâr-șolț - Sălaj – org. A.J.V.P.S. Sălaj +C.S.P.S.Campionat pe echipe

Etapa finală 24-26 august, Călă-rași (variantă Canal Midia – Năvodari,dacă se va reuși preluarea în ges -tiune) – org. A.J.V.P.S. Călărași +A.J.V.P.S. Sălaj + C.S.P.S.

NOTĂ: Potrivit Hotărârii nr.3/17.04.2018 a ConsiliuluiA.G.V.P.S., în CAMPIONATUL PRIVATDE PESCUIT SPORTIV AL A.G.V.P.S.pot participa doar membrii pescarirecreativi/sportivi ai asociațiilor/cluburilor afiliate care respectăreciprocitatea, dacă au cotizațiaachitată la zi. Responsabilitatearespectării acestei hotărâri revineșefilor de subcomisii și organizatorilorcompetițiilor, iar nerespectareaHotărârii atrage refuzul decontăriicheltuielilor din partea A.G.V.P.S.

D upă două manșe desfășurateîn cele două zile de concurs șio întrecere aprigă, cu același

punctaj pentru primii trei clasați, des-părțiți la gramaj, clasamentul primilor10 a fost următorul:1. Bogdan Vuculescu - 2 pct. – 35.175 g;2. Zsolt Benzar - 2 pct. – 31.565 g;3. Adrian Petrișor - 2 pct. – 30.415 g;4. Mihai Sârbu - 3 pct. – 24.815 g;5. Radu Prisăcariu - 4 pct. – 27.530 g;6. Adrian Suciu - 5 pct. – 23.125 g;7. Claudiu Banu - 5 pct. – 22.565 g;8. Cătălin Constantinescu - 6 pct.– 27.735 g;9. Francisc Szilagyi - 6 pct. – 25.130 g;10. Cristian Elena - 7 pct. – 26.235 g.

Etapa a II-a se va desfășura în pe-riopada 21-23 septembrie pe acumu-larea Vârșolț din județul Sălaj, înorganizarea A.J.V.P.S. Sălaj și a Clu-bului Sportiv de Pescuit Staționar.

Participare internaționalăÎn perioada 7-8 iulie, echipa repre-

zentativă a A.G.V.P.S. va participa lacea de-a 8-a ediție a CampionatuluiMondial de Pescuit la Feeder pe Na-țiuni, găzduit de Italia în apropierealocalității Ostellato.

Canalul pe care se va desfășuracompetiția va avea o pistă amenajatăîn lungime de aprox. 3 km, cu adân-cimi ale apei variind între 1,5 și 2,5m. Speciile care populează acest canalsunt dominate de plătică, cu dimen-

siuni între 50 g și 3 kg. Se mai găsescși crap, crap-oglindă, caras, poisson-chat, anghilă, șalău, somn, biban,cosaș. Capturile de somn nu vor filuate în considerare, deci nu vor fiprezentate la cântar.

Pentru antrenamentele oficiale,tragerea la sorți și distribuirea boxelorpentru echipe va avea loc luni, 2 iulie,iar programul acestora este între orele10.00 - 18.00 până miercuri, 4 iulie,și între orele 10.00 și 14.00 joi, 5 iulieși vineri, 6 iulie. Echipa care se con-stată că este absentă în dimineața dejoi, 5 iulie, chiar dacă este înscrisă încompetiție, va fi considerată retrasă șiva fi exclusă din competiție.

Cantitatea de nadă autorizată estede 12 l, iar cea de momeli de 2,5 l, dincare max. 0,5 l fouillis și 0,5 l râme.Larvele de chironomide pot fi folositedoar pentru cârlig.


Campionatul privat de pescuit sportiv al A.G.V.P.S.COMPETI}II

Pescuit la feeder - individualMUGUREL IONESCU

În perioada 27-29 aprilie, pe lacul Sărulești, s-a desfășurat etapa I-a a Campionatuluide Pescuit la FEEDER, în organizarea A.J.V.P.S. Sălaj și a Clubului Sportiv de PescuitStaționar. La startul competiției s-au aliniat 53 de concurenți, din numărul aproapedublu de participanți care și-au manifestat inițial intenția de a fi prezenți încompetiție. Specia țintă a fost, ca de obicei pentru această locație, plătica.

O discuție aparte poate săapară vis-a-vis de artificialelepe care le vom folosi, având

în vedere condițiile momentului: apeîncă reci și poate nu tocmai limpezi,temperaturi relativ scăzute dimineațași seara, specifice de altfel anotimpu-lui în zona montană unde avem să nedeplasăm și așa mai departe. Iar deaici și comportamentul păstrăvilor laacest timp din an, încă molateci și fărăenergia necesară procurării hranei înritmul în care o fac la vremea anotim-pului estival.

De aceea va trebui să folosim, larândul nostru, o tehnică de pescuitanume, iar aici mă refer la muștele ar-tificiale pe care le vom folosi și la pre-zentarea lor în masa apei. Toate

îndreptate într-un singur scop, acelade a oferi pistruiaților o momealăatractivă, în concordanță cu condițiilespecifice vremii la care pescuim, omomeală „servită pe tavă”, dacă neeste permis să o numim astfel, ușor decapturat și care nu va necesita unefort în plus din partea peștilor pentrua o prinde.

Al doilea aspect de care vom țineseamă este cel legat de prezentareaartificialelor și de explorarea zonei încare pescuim, pe cât mai mult posibildin verticala apei, acoperind întreagazonă în care peștii sunt actvi la acesttimp din an. Culeg ce vine cu apa, nudeparte de locul unde se ațin, dupăpietre mari în apropierea funduluiapei sau spre coada întinsurilor și,foarte rar, se vor aventura să culeagăo musculiță de pe oglinda apei.

Aici vine rândul „tandemului pen-tru păstrăv”: muscă udă pe chiostec șinimfă la capătul leader-ului. Avanta-jele monturii sunt ușor de recunoscut.Musca udă se deplasează între ape, iarnimfa în apropierea substratului, ast-fel ca întreaga zonă în care peștii suntactivi la acest moment este, practic,acoperită de tandemul nostru. Dificul-tatea pe care o prezintă această mon-tură este faptul că momentul ataculuieste mai greu de observat, musca udăfiind fiind mai greu de urmărit înmasa apei. Putem însă rezolva foartesimplu acest aspect folosind un „sem-nalizator” legat pe fir înaintea mușteiude, la 40-50 de cm. „Semnalizatorul”permite, de asemena, urmărirea firu-lui, iar semnalizarea mușcăturii estepromptă, acesta înlocuind practic ar-ticiala uscată, așa numita săltătoare,pe care o folosim în sezonul cald, cândpastrăvii culeg fără ezitare hrana cevine pe suprafața apei. „Semnalizato-rul” poate fi confecționat din fire demelană în culori bine vizibile.

Lasările vor fi cele obișnuite, cuprecizarea că va trebui să insistămceva mai mult pe fiecare loc ce „pro-mite”. Răbdarea ne va fi pusă la încer-care, nimic nou de altfel în pescuitulcu muște artificiale, dar ce poate fimai plăcut decât sclipireile de argindale unui pistruiat ce nu a rezistat ten-tației și, bineînțeles, prezentării cuadevărată maiestrie a tandemuluinostru pentru păstrăv!

MAI 2018 | 31

Atelierul muscarului ECHIPAMENT

Tandem pentru păstrăv -nimfă și muscă udăALEX CODRESCU

Luna mai aduce, în fiecare an, deschiderea sezonului lapăstrăv, iar trusa noastră este deja pregătită pentru aporni la drum, urmând calea apelor de munte.Echipamentul, în general cizme șold, vesta muscarului,lanseta și mulinetele cu variante de fire pentru muscăritîn condiții diferite, toate așteaptă la locul lor semnalul deplecare.

montură

I deea e că nu-mi place primăvaradin cauza incertitudinilor pe carele aduce cu sine, spre deosebire

de toamnă, când lucrurile sunt multmai așezate. Cu toate astea, evidentcă nu încetez să caut știucile maridupă ce se încheie prohibiția și, fațăde mulți alții, care nu știu cum să facăsă bage mai repede peștele la sacoșă,nu pescuiesc decât în sistem Catch &Release, pe orice apă, publică sau pri-vată, cu sau fără această regulă.

Aceeși placă obosită...Sunt sătul să aud aceeași placă

obosită, distrusă și comunistă, „Numai e domle’ pește cum era odată!”spusă de diverși, care uită că princi-pala cauză sunt tot ei, fiindcă în anide cărat cu sacul și portbagajul, câtpește mare să mai rămână în ape?Uită că peștele nu este o resursă infi-nită, de fapt nu le pasă, nu au respectpentru pește și nu-l consideră decâtun fel de mâncare în farfurie. Ei bine,astfel de lucruri trebuie să se schimbe.Și au început deja.

Dacă intri pe forumurile românilorplecați în UK, vezi acolo zeci de pozecu știuci, care mai de care mai fru-moase. De ce? Pentru că în Anglia, po-pulația locală nu mănâncă peștele, îleliberează, iar românii noștri au fostnevoiți să se adapteze acestei noimentalități și, în cele din urmă, s-oadopte.

Așa cum acolo sunt lacuri unde sepescuiește doar în sistem „no kill”, lafel au apărut și la noi câteva incinte înDeltă, câteva lacuri prin Ardeal, Săru-leștiul este un exemplu de pescuitCatch & Release de acum mulți ani,poate primul de acest fel din țară, iarlacuri de crap, precum Varlaam, îșicâștigă faima din capturi de crapi re-cord, atrăgând pescari nu doar dinRomânia, ci și din țările vecine. Prin-tre speciile care beneficiază de protec-ția sistemului Catch & Release senumără și știuca, iar câteva exem-plare ale acestei specii au ajuns la di-mensiuni respectabile în cei 9 ani deexistență a lacului, care nu a fost po-pulat artificial cu răpitor.

Pe mine, personal, Mălin Mușe-tescu m-a învățat să pescuiesc în sis-temul Catch & Release, iar când amfost cu el pentru prima dată pe incin-tele private de la Holbina, acum mulțiani, am văzut care sunt avantajeleacestui pescuit. Apoi, pescuind multapele naturale ale Snagovului în ulti-mii 15 ani, mi-am impus această re-gulă pentru orice pește prins (șieliberat!) pe Snagov, care suferă șiașa din cauza braconajului.

Primăvara este, poate, cea mai dificilă perioadă a anuluiîn pescuitul răpitorului, fiindcă totul este într-o continuătranziție și o perpetuă schimbare. Temperatura apeicrește, peștii se pregătesc, apoi intră în bătaie, iar dupădepunere urmează o perioadă în care nu poți fi sigur denimic, știuca e lăuză, iar vorba din bătrâni spune căîncepe să se hrănească din nou „când înfloresc caiși”.


SPINNING

Prima știucămare a anuluiText și fotografie ANDREI ZABET

MAI 2018 | 33

Secretul capturilor capitaleCa să revin la subiectul articolului

de față: vreți capturi record de știucila metru? Lăsați-le să crească, dacă leprindeți, eliberați-le cu grijă în mediullor. Știucile mari ale Varlaamului aufost prinse și eliberate, sunt foarteprecaute când vine vorba de nălucileartificiale fiindcă au simțit de mult oriarsura fierului, deci au devenit cu atâtmai greu de capturat. Practic, un lacC&R sporește gradul de dificultate alrealizării unor capturi record, mărefer exclusiv la știucă, dar este cuatât mai provocator și mai frumos.

Folosesc swimbait-uri mari, de mi-nimum 18 cm și maximum 25 cm, fi-indcă, nu de puține ori, la ele searuncă știucile care sunt de două oriși ceva mai lungi decât aceste năluci.Cu siguranță că dimensiunea năluciinu este un factor negativ, iar eu o fo-losesc pentru a selecționa, pe cât sepoate, exemplarele mai mari.

Prima știucă mare în 2018 Așa s-a întâmplat și pe 9 aprilie, în

timp ce pescuiam un mal îndepărtat șimai sălbatic al balastierei Varlaam.Am reușit să ajung acolo doar pentrucă stuful verde nu își făcuse încă apa-riția. Prin lanseuri pe cât posibil mai

paralele cu malul sau „în lungul stufu-lui”, am început să acopăr sistematiczona. Foloseam același swimbait GANCRAFT Jointed Claw 230 Magnum, deculoare Crystal Shad, care mi-a adusnumeroase capturi de șalăi mari de laînceputului anului și multe capturi deștiuci mici și medii, cea mai mare pânăîn acea zi fiind o știucă de 65 cm.

La unul dintre lanseurile în parteastângă, nu mai lung de 20 de metri(cu o nălucă de 107 grame), în timpce aduceam swimbait-ul la aproxima-tiv un metru de linia stufului, firul asărit, supărat și nervos, pe apă. Am în-țepat în lateral și a început lupta. Apade mică adâncime a lăsat ca „mons-trul” să iasă repede la suprafață (și, decele mai multe ori, știucile ies mai re-pede la suprafață decât alte specii,precum șalăul, de exemplu). Aveamîn față o primă știucă mare a anului,deși nu-mi făceam iluzii să prind cevamare în această primăvară. Am filmattotul cu action cam-ul aflat pe cap,încă n-am editat filmulețul pentru ca-nalul meu de YouTube, dar curândveți putea vedea și înregistrarea cap-turării acestui exemplar. După boiște,știuca era slabă și subțire ca un șarpe,doar capul îi rămăsese la dimensiuniimpresionante și lungimea, pe care

am măsurat-o de câteva ori cu ruleta:92 cm!

Am profitat de un loc care mi-aînlesnit accesul la apă, printre tulpi-nile de stuf uscat, și am scos știuca pemal cu gripul. Ulterior, la Fishing &Hunting Expo, am reușit să-mi cum-păr și un minciog Rapture de mari di-mensiuni, dar pliabil, pe care l-amfolosit de atunci cu destulă satisfacțieîn aducerea pe mal a mai multorexemplare de șalăi de 60 cm și peste.Echipamentul folosit a inclus, pelângă swimbait-ul decisiv, lansetaEDGE Swim Bait 807-1 IM de la GaryLoomis și o mulinetă Daiwa Lexa300HL cu fir Sunline Queen Star de30 lbs. (0,43 mm), practic combo-ulspecializat pentru swimbait-uri între 2și 5 oz. (56 și 140 de grame).

În loc de încheiereDupă o scurtă sesiune de fotogra-

fiere, la care m-a ajutat Mădălin Bar-nea, unul dintre administratoriilacului, am eliberat știuca prin acelașiloc în care o adusesem pe mal, iar„fata” a plecat rapid, nu a fost nevoiede timp și ventilare ca să-și revină.

În loc de încheiere, revin cu ple-doaria C&R: vreți știuci mari? Lăsați-le să crească!

Î ntraga natură resimte, ciclic, va-riațiile din ce în ce mai agresiveale climei în continuă schimbare.

Tot ce mișcă, tot ce respiră, dar și ve-getația, terestră sau acvatică, încearcăo adaptare pentru supraviețuire. Uniivor pierde lupta, iar alții vor ieși maiputernici. Există și un proverb din bă-trâni, „Apa trece, pietrele rămân!”

Socoteala de acasă...Planificasem o ieșire de primăvară

în Deltă, înainte de instituirea perioa-dei de prohibiție. Cu rezervare dinvreme, pentru a profita de reduceri fi-nanciare substanțiale. Oferta resortu-lui din Murighiol ni s-a părut tentantă.Nu ne gândisem ce surprize ne rezervăvremea, care s-a dovedit în această pe-rioadă extrem de capricioasă, ieșitădin comun, peste orice închipuire. Aș-teptam cu înfrigurare previziunilemeteo, numărând zilele rămase pânăla plecare.

În sfârșit, lucrurile păreau să re-vină la normal, dar urmările, aveamsă le resimțim din plin.

Pescuind… iluziiDupă un drum relaxant cu autoca-

rul, cazarea, tartele cu icre și paharulcu țuică de „bun venit”, ne-am interesatdespre variantele de pescuit pe care leaveam la dispoziție. Eram echipați înspecial pentru răpitori, dar aveam unminim de scule, nadă și momeli și pen-tru staționar.

La îndemână erau pontonul amena-jat pe malul ghiolului din fața hoteluluiși canalele din imediata apropiere, careaveau legătură cu brațul Sfântu Gheor-ghe. Mai dificil de abordat era un pes-cut la răpitori din barcă, pe ghioluriledin vecinătatea localității Uzlina.

Toate încercările noastre au fostsortite eșecului. Apa crescută, tulbureși extrem de rece gonise probabil peș -tii în pădurile de stuf, papură sau săl-cii inundate, care le ofereau adăpost,


Pescuit în Delta DunăriiREPORTAJ

După o iarnă simbolică și un început de primăvarăvijelios, cu zăpadă și ger în toată Europa, Dunărea, ajunsăla cote alarmante, și-a arătat forța colosală, invadândplaurii, pădurile, dar și localitățile Deltei. În acestecondiții mai puțin obișnuite, care încep să devină din ceîn ce mai obișnuite, Delta, copleșită de furia apelor,încearcă să supraviețuiască sub asediu. Asediul apelor...

Asediul apelorText și fotografie MUGUREL IONESCU

probabil ceva hrană și o temperaturămai prietenoasă.

Am pescuit la răpitori cu tot felul denăluci, în ghioluri și pe canale, de pemal și din barcă, la peștii pașnici, culinie plutitoare, în apropierea maluri-lor, și cu linie lestată, în larg, fără niciun rezultat. Greu de crezut, dar, aflațiîntre ape, nu am reușit să atragem înnici un fel atenția locuitorilor acestora.Cel puțin... am exersat!

Calcule abracadabranteMai de curând, bazată pe „obser-

vațiile” guvernatorului A.R.B.D.D., s-alansat teoria „distrugerii stocurilor depește din Delta Dunării prin pescuit re-creativ/sportiv”. Adică pescarul cu un-dița periclitează existența peștilor,într-un mediu specific acestuia, unde

are toate condițiile de a crește și de ase înmulți.

Iată calculul făcut de un publicist di-rect „interest”, pe care îl apreciam într-ooarecare măsură, într-un săptămânal deopinie, menit a ne convinge cât sunt dedăunători pescarii recreativi/sportivipentru stocurile de pește din Delta Du-nării. El exemplifică prin două cupluri,însoțite de patru copii, toți posesori depremise de pescuit, care prind pe zi 5 kg de pește de persoană (cantitateamaximă legală care se poate reține),adică 40 de kg de pește/zi, iar după 10 zile pleacă acasă cu 400 kg de pește!Referindu-se la un număr de 45.000 depremise de pescuit recreativ/sportiv eli-berate de A.R.B.D.D., extrapolează cal-culul, ajungând la 225 t de pește,capturat zilnic de pescarii cu undița!

Apoi înmulțește cu 325 de zile/an și văînchipuiți unde ajunge.

Cei care practică, cu adevărat și cupasiune, această îndeletnicire în apelenaturale, nu în incinte populate și pă-zite, unde se practică catch & release(prinde și eliberează), știu din proprieexperiență că rezultatele unei partidede pescuit sunt, în 85% din cazuri, unfel de loterie. Sunt destul de rare cazu-rile în care, într-adevăr, ai norocul sauintuiția, bazată pe o practică îndelun-gată, de a face „minuni de vitejie”. Dinproprie experiență, cam o dată la 2-3ani, dacă ai microbul, ești perseverant,găsești condițiile ideale, îți permite tim-pul și sănătatea, insiști fără a-ți pierderăbdarea etc., etc., etc. Nu spun că numai sunt și excepții dar, cum se știe,acestea întăresc regula!

CompensațiiFără a ne resmna, am căutat alte

atracții ale naturii, care își continua ci-clul evoluției după recentele episoadede ger și viscol.

Sorele strălucea sub unduirea unuivânt domol. Mugurii sălciilor porniserăsă se deschidă, iar păsările bălții își în-cepuseră cuibăritul. Glasul răsunător alrațelor și gâștelor se auzea în linișteanopții, iar berzele, lebedele și pelicaniibrăzdau albastrul nesfârșit al cerului.Cormoranii oportuniști însoțeau cârdu-rile de pelicani în „vânătorile” lor.

Primăvara își intrase în drepturi!

Ingrediente: un crap de 2-3 kg,două lămâi întregi, 200 ml de ulei defloarea-soarelui, sare, piper măcinat, oliguriță de cimbru mărunțit, 3 ardeicapia, cartofi pentru garnitură, ver-deață pentru ornat.

Preparare: se curăță peștele, seeviscerează, se îndepărtează capul șicoada și se crestează pentru formareaviitoarelor cotlete. Se pudrează cu sareși piper și se lasă ½ oră în tava cu ulei,întorcându-se din când în când. Seadaugă coajă de lămâie rasă și se bagăla cuptor până se rumenește pe o parte.Se scoate, se întoarce pe cealaltă parte,se stropește cu zeama lămâilor, se aco-peră cu felii de ardei capia, se pudreazăcu cimbru și se reintroduce în cuptorpână la prepararea completă.

Servire: se servește cald, cotleteacoperite cu felii de ardei copt, alăturide cartofi țărănești, ornate cu verdeațăproaspătă. Un pahar de vin sec, fe-tească regală, le va ține plăcută com-panie. Poftă bună!

MAI 2018 | 35

Crapul, regele neîncoronat al gastronomiei pescăreștiautohtone, nu prea are valoare în gastronomiainternațională, fiind net dominat de speciile marine sauoceanice. La noi, însă, beneficiază de o îndelungată tradiție,care se păstrează și în zilele noastre.

CRAP LA CUPTOR CU CARTOFI ȚĂRĂNEȘTIMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

I ar când vine vorba despre des-chiderea la păstrăv, amintirile zi-lelor petrecute pe văile apelor de

munte stăruie cu putere în minte, in-spirație pentru timpul prezent și vii-tor. Și chiar dacă lucrurile și locuriles-au mai schimbat în decursul timpu-lui, sclipirea „argintului viu” cu pistruiroșii rămâne mereu aceeași, che-mându-ne, iar și iar, la întâlnirea dinmijlocul naturii montane, la vreme deFlorar.

Un râu cu personalitateO zi însorită de mai promitea un

timp numai bun pentru prima ieșire lapăstrăv a acelui an. Urcam pe drumulforestier ce urma cursul râului, iarBâsca Mică își purta undele când mairepezi, când mai domoale, pe firulvăii ce se deschidea uneori generos,alteori neînchipuit de îngust. Fondulde pescuit începe de la Benedic, undeBâsca Mică intră pe teritoriul județu-lui Buzău, în perimetrul ocolului silvicGura Teghii, și coboară până la con-fluența cu Bâsca Mare, la Varlaam,având o lungime de circa 35 de kilo-

metri. Accesul la apă este în cea maimare parte ușor, grație configurațieidomoale a malurilor, având însă și oporțiune de 3-4 km, între Zănoaga șipârâul Bălescu, unde valea se îngus-tează drastic, iar malurile sunt foarteînalte.

Zona păstrăvului se regăseștepractic pe toată lungimea văii, dar ocuriozitate aparte o reprezintă inter-calarea unei zone caracteristice lipa-nului în zona tipică păstrăvului, pe oporțiune de circa 2 km, undeva, lacirca 25 de kilometri amonte de Var-


Pescuit la muscă artificială

Pe cărările apelor cu păstrăvi de maiText și fotografie MAC

DE SEZON

Luna lui Florar a venit anul acesta cu vreme caldă, neobișnuit de caldă am putea spune,pentru acest timp din an, iar văile montane au păstrat, ca într-un ritual tainic, susurulundelor limpezi, pregătite parcă anume pentru deschiderea tradițională la păstrăv.Zilele lungi petrecute în așteptarea noului sezon au rămas în amintire, iar pașii ne vorpurta, pentru a câta oară, pe cărările apelor de munte…

laam. Valea se deschide larg, iar albiacoboară pe o pantă lină.

După acest inedit intermezzo, dacăîl putem numi astfel, zona păstrăvuluicontinuă, oferind noi și inedite locuribune pentru pescuitul cu muște artifi-ciale, dar și cu rotative. Alături de cas-cadele podite ce formează întinsuri,oferind adăpost peștilor și contribuindsemnificativ la oxigenarea apei, altecuriozități naturale vin să completezepersonalitatea pe care Bâsca Mică țineparcă să o pună în evidență cu orice

preț. Două cascade naturale, dăltuiteparcă de o mână măiastră în pragurilede stâncă ale albiei, atrag atenția, în-volburând undele râului ce răspândescluciri de cristal în lumina soarelui deamiază …

Pescuit și drumețieAm pescuit la nimfă și la muscă

udă, simple sau legate în tandem, iarîn locurile cu bulboane și întinsuri, ro-tativele mici Mepps și Blue Fox nr. 0 și1 au făcut deliciul unor tentative

eroice ale câtorva pistruiați aflați încăla vârsta junioratului. După o pleiadăde încercări cu modele de muște arti-ficiale care de care mai acătării, ca sănu zic sofisticate, lătăușul meșteșugitdin fire de lână și cerclaj maroniu și omuscă udă cu corp tot din lână, cer-claj auriu și heckle negru, lucios, dinpană de cocoș, s-au dovedit a fi prefe-ratele zilei. Până la urmă, tot simpli-tatea s-a dovedit a fi cea câștigătoare,iar cavalerii pistruiați au confirmat-oo dată în plus.

Poveștile amintirilorAm pescuit practic toată ziua, iar

când malurile, pe anumite zone, nuau permis accesul la apă, am urmatdrumul forstier, bucurându-ne și ad-mirând frumusețea versanților ce stră-juiau valea de o parte și alta a râului.

Timpul a trecut fără a băga deseamă, iar soarele cobora deja spreculmile din amontele văii. Venise tim-pul să încheiem ziua și să ne retragempentru seară la cabana unde gazda neaștepta, cu siguranță, cu ceva bunătățiculinare specifice locurilor. Și unde,bineînțeles, firul amintirilor de pestezi urma să se țeasă în povestea ceavea să ne reamintească peste timp deîntâmplările și ziua petrecută la des-chidere, pe cărările apelor de munte,în căutarea păstrăvilor de mai…!

MAI 2018 | 37

D e fiecare dată când ajungeampe malul unei ape, am fostatent să descopăr zonele pe

unde înoată sau muscăresc roșioarele.În destul de puține cazuri încercam cu

muștele artificiale în zonele apei undenu observam activitate. Când apele auavut temperaturi mai scăzute, amgăsit roșioarele în zonele cu adâncimimai mici sau în imediata apropiere a

malurilor. Când temperaturile au fostmai generoase, le-am observat cum înoată sau muscăresc și la distanțeapreciabile față de maluri.

Pentru că le știam preferințele, defiecare dată am fost atent să le observactivitatea de pe lângă aglomerările destuf sau trestie, crengi, cioate, copacicăzuți în apă sau a oricăror altor tipuride structuri. Roșioarele înoată în acestezone pentru căutarea hranei, dar șipentru a avea un refugiu în cazul ata-cului venit din partea vreunui pește ră-pitor. Vara, în zilele foarte călduroase,le observam activitatea în special pânăla orele prânzului și după-amiezeledupă orele șaptesprezece, atunci cândtemperaturile deveneau mai suporta-bile, iar între aceste două intervale detimp, în zonele umbrite ale apei.

Cele mai bune rezultate au fostcând am pescuit cu muște artificialeumede (spider, bibio, GRHE), uscate(midge, sedge, palmered), terestre (ant,hoper, bibio). Dintre aceste tipuri demuște artificiale am folosit, de cele maimulte ori, pe cele legate pe cârlige nr.


Pescuit pe râuMUSC~RIT

Roșioara, „cleanul” apelor stătătoareText și fotografie DORU DINEA

Dacă pe râuri cleanul îmi oferă cele mai multe satisfacții în pescuitul la fly, la fel îmioferă și roșioarele în apele stătătoare sau lin curgătoare. Începând din primăvară șipână dincolo de jumătatea toamnei, în special în zilele însorite și fără vânt puternic,roșioarele au fost active și, de obicei, interesate de oferta diversă de muște artificiale pecare le-am prezentat-o cu generozitate.

14, 16, 18. În special vara și în primaparte a toamnei, am pescuit cu bune re-zultate folosind și muște artificiale le-gate pe cârlige nr. 12.

Când apa a fost mai rece, am folo-sit forfac de 0,12 mm, dar când apa aavut temperaturi mai generoase, amfolosit fără probleme și forfac de 0,16mm. Am procedat în acest fel deoa-rece, atunci când apa a fost mai caldă,vegetația era mai dezvoltată, iar cândprindeam o roșioară care se întâmplasă înoate cu rapiditate și se încurcaprintre firele de trestii, să o pot scoatede acolo. De obicei am pescuit cu osingură muscă și, mult mai rar, cudouă, în tandem – o muscă artificialăumedă cu una uscată, două umedesau două uscate.

În funcție de zona în care peștiiaveau activitate, lansam muștele arti-ficiale la distanță, iar uneori scoteamîn afara lansetei doar unu - doi metride șnur și, ținând cu mâna liberă deleader, lansam musca ca și cu o vargănormală. Pentru că roșioarele suntdestul de sperioase și precaute, nu depuține ori am efectuat lansările dinpoziția în genunchi sau ghemuit. Pen-tru cazurile când am avut posibilitateasă intru în apă, mă aplecam către su-prafața acesteia, să nu sperii peștiiatunci când aceș tia înotau sau muscă-reau în apropierea mea. Când totuși semai speriau de prezența mea, rămâ-neam nemișcat câteva minute, pânăcând căpătau încredere și începeaudin nou să înoate și în apropiereazonei în care pescuiam.

După ce lansam musca și aceastaajungea pe suprafața apei, nu începeamimediat acțiunea, ci mai așteptam câ-teva secunde. Uneori s-a întâmplat capeștele să declanșeze atacul chiar înacest interval de timp. Dacă nu se în-tâmpla acest lucru, acționam musca ar-tificială. Când în capătul leader-ului amavut o muscă artificială uscată, o miș-cam pe distanțe de 30-40 cm, recupe-rând din șnur cu viteze mici sau medii.Între aceste mișcări am efectuat șipauze, uneori foarte scurte, alteori și depână la 8-10 secunde. În alte cazuri,fără să recuperez din șnur, ridicam cu omișcare fluidă vârful lansetei pânăaproape de verticală, uneori cu o vitezămică, alteori cu o viteză medie. În acesttimp, musca părea ca dusă de o aripăde vânt sau semăna cu o gâză ce vreasă își ia zborul de pe suprafața apei.Apoi, în timp ce coboram vârful lanseteicătre luciul apei, recuperam rezerva deșnur. Când lanseta era aproximativ pa-ralelă cu luciul apei, mai efectuam opauză de una până la câteva secunde,după care reluam mișcările.

Pentru cazurile în care am pescuitcu muscă artificială umedă, am efec-tuat recuperările mai mult din șnur,fără să mai ridic vârful lansetei. Amrecuperat musca pe distanțe de 10-20

cm sau 30-40 cm cu viteze lente saumedii. Pauzele între recuperări, aso-ciate cu recuperările, produceau feno-menul de pulsare a muștei, care s-adovedit a fi foarte atractiv pentrupești. Deasemenea, s-a dovedit a avearezultate și când, fără să recuperez,am lăsat să plutească în derivă, înmasa apei, musca artificială umedă înintervale mai mari de timp.

Cu toate că nu au dimensiuni mari,roșioarele reprezintă, pentru mine, ceamai bună și la îndemână alternativăpentru un pescuit la fly. Grațioase și cuun colorit încântător, roșioarele par co-borâte de pe marile podiumuri alemodei. Având marele avantaj că nuprea sunt pe placul braconierilor, peștiidin această specie mi-au oferit aproapeîntotdeauna momente de relaxare șisatisfacție în pescuitul în lacuri, bălțisau canale. Iar atunci când muștele ar-tificiale au fost atacate de roșioare dedimensiuni mai mari, drillurile au fostcât se poate de palpitante.

MAI 2018 | 39

Cele mai bunerezultate au fost

când am pescuit cu mușteartificiale umede (spider,bibio, GRHE), uscate(midge, sedge, palmered),terestre (ant, hoper, bibio).Dintre aceste tipuri demuște artificiale amfolosit, de cele mai multeori, pe cele legate pe cârligenr. 14, 16, 18. În specialvara și în prima parte atoamnei, am pescuit cubune rezultate folosind șimuște artificiale legate pecârlige nr. 12.

Dacă vreți să prindeți știucioriunde în Deltă, pe apele mici aleghiolurilor sau pe canale, IMAKATSUvă oferă voblerul cu cea mai eraticăacțiune pe care ați văzut-o vreodată,și voi, și răpitorii pe care-i căutați culanseta și nălucile din trusă. IMAKATSU este compania lui Katsu-taka Imae, inventatorul japonez almultor năluci cunoscute, cea mai co-piată creație a sa fiind Javallon Soft,swimbait-urile multiarticulate care se

găsesc acum în oferta mai tuturor pro-ducătorilor de năluci. De la IMAKATSU vă propunem un voblerde mică adâncime, perfect pentruDeltă, care prinde știuci garantat. Fa-milia Bats include mai multe dimen-siuni (Little, Waddle și Big Bats), iarmodelul Waddle este cel creat inițialde producătorul nipon. Aripioara me-talică amplasată pe axul ochetului,care ține ancora din spate, faceaceastă nălucă să o iar pur și simplu„razna” în timpul recuperării con-stante, fie într-o parte, fie în cealaltă.Această mișcare eratică de evadareeste factorul-cheie care determinăatacul peștilor răpitori, dovedindu-seirezistibilă pentru știucile, bibanii șiavații autohtoni. Echipa Abrevis a tes-tat toate modelele din gama Bats, iarrezultatele au întrecut așteptările.Nou în gama Waddle Bats, voblerelesunt disponibile în culori care imităbroaștele, una din prăzile obișnuiteale știucilor de pretutindeni. Descope-riți toată gama Imakatsu Waddle Batspe abrevis.ro!


noutăți de prin magazineABREVIS

Imakatsu Waddle Bats, surprinzător de prinzător!

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, codpoștal, adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

MAI 2018 | 41

IUNIE 2018

1 V 1.14 6.49 13.31 19.112 S 2.02 7.34 14.56 20.023 D 2.49 8.22 16.01 20.494 L 3.36 9.10 16.48 21.385 M 4.24 10.01 17.42 22.276 M 5.11 10.53 18.39 23.16 U.P. 5.32 20.567 J 6.02 11.41 19.27 -8 V 0.45 7.27 13.11 18.529 S 1.32 8.13 14.05 19.4610 D 2.12 9.03 14.56 20.3411 L 3.05 9.48 15.41 21.2912 M 3.55 10.39 16.34 22.1513 M 4.44 11.21 17.26 23.08 L.N. 5.30 21.0014 J 5.36 12.19 18.17 -15 V 1.18 5.37 12.41 18.0116 S 1.53 6.29 13.36 18.4317 D 2.49 7.14 14.23 19.3718 L 3.32 8.07 15.14 20.2519 M 4.25 8.56 16.08 21.2320 M 5.16 9.42 16.54 22.18 P.P. 5.30 21.0321 J 6.03 10.37 17.44 -22 V 0.42 6.18 13.03 17.1923 S 1.38 7.14 13.47 18.0824 D 2.25 8.07 14.36 18.5525 L 3.18 8.54 15.23 19.4226 M 4.07 9.45 16.17 20.3727 M 4.51 10.34 16.57 21.3028 J 5.44 11.27 17.41 22.17 L.P. 5.33 21.0429 V 6.38 12.11 18.36 -30 S 0.37 6.18 13.03 19.27

CAPCANEVÂNĂTOREȘTIION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

HAI LA VÂNĂTOARE!Rezolvarea din numărul trecut

REBUS

Orizontal: 1) Caz clar de tragere în piept (fără …cap-cane!). 2) Durata unei vânători prin pădurile Raiului.3) Vorba cu miez a vânătorului înțelept. 4) Pică lacentru! – Crai la cratiță! – Capcane goale! 5) Ridicatăîn slavă – Vânătoare neterminată! 6) Aproape de ohaită! …cu căței de usturoi – Locul unde stau pes-carii. 7) Le poartă de grijă celor mici. 8) Negația șiinversul ei! – Capcană …pentru vite. 9) A îngriji desănătate – Arici la soare! 10) Scoase din baiț! – Așe-zări pentru oameni care nu mai vânează.Vertical: 1) Una care iese cu bine din orice capcană(fem.). 2) Codul de conduită al vânătorului – Dis-trug orice capcană (masc.). 3) Fără miez (masc.)– Vorba lungă a vânătorului. 4) Exercitate profe-sional de vânător. 5) Ajunsă în capcană. 6) Triofără un membru! – Vânătorul pentru copiii lui. 7)A vâna inamici – Program fixat. 8) Nu se lasămoale deloc – Carne slabă. 9) Au rostul lor într-un război – Anotimp pentru vânatul la umbră. 10)Emise numai în exterior! - Perspectivele unei vâ-nători cu multe capcane…

MAMIFERE: căprior (mascul),mistreț (mascul), șacal, vulpe.

CE VÅN~M


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Doritori se pot adresa pentru informații, cumpărare sau prenotare, d-lui Mihai Neagu, la tel. 0727-985.219.

A.G.V.P.S. anunță valorificarea unei femele de copoi ardelenesc standard reținută pentru reproducere, în vârstă de 2 ani, și a unui cățel mascul de tekel sârmos, în vârstă de 28 de săptămâni, care bate deja la

mistreți în țarc, cu carnete de sănătate și atestate de proveniență, la prețul de 560 lei cu TVA inclus.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: A.G.V.P.S.din România, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23 RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenția Moșilor. A.G.V.P.S. din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2018).PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 60 LEINUME ............................................................................................

PRENUME .....................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista:Strada ..........................................................................................Număr ........... Bloc ........... Scara ............ Apartament .............Localitate .......................................... Județ/Sector .......................Telefon ..................... Data ........................Semnătura ...............Am achitat suma de .......................................................... în datade .................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ......................................................................Mandat poștal nr. ....................................................................

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se primesc până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!

Adresa redacției: A.G.V.P.S. dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

• căței de copoi ardelenesc proveniți din părințiselecționați pe criterii de aspect exterior și lucru lamitreți, din data de 10 martie a.c.

• căței de jagdterier sârmos, din data de 1 iulie a.c.• căței de tekel sârmos, din data de 10 iulie a.c.• căței de copoi alpin, din data de 1 septembrie a.c.

A.G.V.P.S. va mai putea valorifica în viitor:

Cățeii se vor vinde la prețul de 320 lei cu TVA inclus, cu carnet de sănătate și certificat de proveniență.

34 sunt duși pe targa salvării direct în să-lile de operații, uneori direct la cimi-tir, toți...

Documents