#

#

(f) b.ft EMINESCU 1 /7DAGA MITICA"Prof. Gligor HaynCivilizatia ca panorama a de^ertaciunilor, istoria cu cole doua dimensiuni: trecutul glorios i prezentul decazut, un prezcnl prelungit rareori intr-un tirnp optativ, reprezinta una dintrc importantele teme ale operei eminescicne din care s-au alimental marile creatii: Scrisorile, Memento Mori, Sarmis, Gemenii. Odin i poetul, Povestea Dochiei $i ursitorile, Strigoii i multe altele. Un loc aparte, privilegiat chiar, cum observa Perpessicius in prefata la Opere alese, il ocupa dacismul. Dacismul, ca problematica, reprezinta un timp i o existenta eroica, intr-o tara mirifica aflata sub tutela zeului hiperborean Zalmoxis care il egaleaza in autoritate pe zeul nordic Odin, alaturi de care, insu^i sau prin trimisul sau, Decebal, sta la masa. Prelucrand mitul dacic, Eminescu sintetizeaza creator ?i original elememtelc din literatura romana paoptista romantica: efemeritatea civilizatiilor perisate de nemila timpului, soarta schimbatoare ?i de^ertaciunea lumii. Dacismul eroic, legendar, se prelungete la Eminescu pana in evul formarii tarilor romane, cu voievozii maramureeni 1 muatini legendari. Eminescu cauta trecutul in miturile populare din vechile scripturi, din hrisoave i cronici , cu fascinatie ?i cu naivitatea inaintailor Costin, Cantemir, Asachi, Heliade Radulescu i Bolintineanu, pentru a reconstitui trecutul unui neam de inegalat prestigiu in vechime i noblete, intr-o viziune etnogenetica, vizand neamuri i fiinta, deopotriva. In spiritul tragediei greceti sau shakespeareiene, Eminescu se incumeta sa scrie o grandiosa epopee dacica, incepand cu mitul creatiei. A se vedea: Visez la basmul vechi al zanei Dochii sau sonetul Afard-i toamna dar, mai ales, Memento Mori, in care Dacia este Paradisul pierdut, precum i alte poeme ce stau sub semnul dimensiunii mitice a venicei reintoarceri, apeland la datele Romei antice, la vis i la decorul oniric, fara a neglija datele istorice reale. Dacia mitica reprezinta intaia varsta istorica a neamului, scSpatS din chingile ciclurilor temporale, pentru a se continua cu varsta eroica, avand ca referinte ale legendarului personajele din Scrisoarea III, Bogdan Drago, Cornul lui Decebal, fragmentele dramatice despre Muatim, despre Avram lancu i despre Andrei Mure$anu. In mit, poetul vede cifrul unor semne farS de care rStScim in istorie. Dacia eminescianS nu cunoate barbaria i, raportatS fiind la universul latinitStii, are o vechime exemplars, simbolizatS de ,,DunSrea bStranS, Carpatul sur i magul cititor in semne; ea este rivalul necesar Romei pentru ca aceasta sa nu-i piarda vigoarea. In aceastS viziune, Decebal este omul providentei menit sa elibereze neamul de sub blestemele istoriei pentru a-i reca$tiga locul cuvenit in lume. Vezi epilogul piesei Bogdan-DragopCornul lui Decebal cu Sarmisegetusa. ImpietritS in mSretia trecutului: ,,CS nu-s codru ci cetate. Dar vrSjit eun sunt de mult, PanS cand o sa ascult, Rasunand din deal in deal; Cornul mandru, triumfal, A1 craiului Decebal (...) Caci la sunetul de corn, Toate-n viata se intom (Mu^atin i Codrul)Meditand asupra modului cum Eminescu recepteaza $i proiecteaza istoria veche a romanilor, ni se pare lucru de mirare ca exegetii operei sale nu au staruit mai mult asupra unui adevar i anurne ca nu numai in ,,Panorama desertdciunilor el are viziunea dialectics a evolutiei civilizatiei dacice i a celei romane. DacS ultima este privitS cu ochi critic $i aciditatea din Scrisori, ca una care i-a trSit timpul, e coraptS, perimatS, sortitS pieirii, cealalta, purificata prin jcrtfa de sange, are viitoml din Ce-ti doresc eu fie, dulce Romdnie. Cucerirea romanS in Dacia nu i se pare beneficS, cuceritorii sunt sortiti blestemului ca puxtStori ai relelor, pe cand Dacii, in frunte cu Decebal, sunt martini apSrStori de neam i datini.Pentru Mihai Eminescu, Dacia este patria spirituals i spiritul patriei, o sintezS daco-romanS. Incercarea de recuperare a spiritului Daciei este motivatS de nevoia de recuperare a unor valori: intelepciunea, cumpStarea, armonia fiintei intr-un spatiu etnomitic i etnogeografic existential, dat ca un paradis terestru de sSnState morals si fizicS, vitejie, etc. De aceea este lesne de observat cS, in Memento Mori, Dacia este mai cu seamS Dacia mitica, fara inceput, fara devenire, in venica devenire, intruii peisaj mioritic leganat: munte-?es, corespunzator pulsafiiloi cosmice, avand ecou in uscat i apele primordiale. (Dunaiv m Carpat). O astfel de Dacie nu poarta in sine gemenii distrugei li, ei vin din afara (imparati pe care lumea nu putea sa-i mai incapft Au venit i-n tara noastra de-au cerut parnant i apa)intr-o astfel de Dacie cauta Eminescu semnele de sanatau- i recuperare a patriei sale, bantuita de rele. O astfel de Dane bocete Dochia in poemul dramatic Decebal: ,,Ah! Decebal, cat chin e-n asta lume, Viata ei este un spasm lung, Totul c marginit, durereanu ... Etema.pace i de-atunci... durere,Numai durere este-n asta lume ... in acest poem, atat de rar citat, nil se inffunta numai doua civilizatii, cea a Daciei $i cea a Romei, ci doua vocatii, doua moduri de existenta in spirit: ordinea $i dezordinea. Caderea civilizatiei dacice inseamna pentru poel ruperea unor falii in armonia universului, dezechilibrul ipotetic provocat de repaosul lui Hiperion, daca Demiurgul ar fi inguduil repaosul, viata finita.Viziunea lui Mihai Eminescu asupra Daciei mitice este cosmogonica. Aici, totul este predestinat 51 ordonat de o minte mecanica, abstracts careia nici pasul fumicii nu-i scapa. Din aceasta ordine macro $i microcosmica face parte i Dacia, a carei cadere il determina pe Eminescu sa se intrebe in acela citat poem , Memento Mori: Dar mai tii? ... N-auzim noaptea armonia din pleiade? $tim de nu traim pe o lume, ce pe nesimtite cade?Universul, gandit platonician de paoptiti, este regandit kantian de Eminescu ca o pluralitate de lumi - galaxii, sisteme solare, plante, popoare aflate la bunul plac al unei minti atoatefacatoare i atoate$tiutoare, un univers sferic al romantismului pa?optist, intr-o viziune muzical-armonica i inteligenta, in care fiinta umana e consubstantiala cu fiinta lumii, deci unul umanizabil i nu intangibil, precum universul filosofului german.In spiritul gandirii lui Nicolae Densueanu gande?te Mihai Eminescu locul Daciei in acest univers - ca stalp al lumii, axis mundi, conferindu-i menirea de taram originar de unde pamantul comunica, prin pulsatii, cu cosmosul i unde zeii coboara.

in Odin i poetul ca i in Memento Mori, zeii Daciei locuiesc in Valhala impreuna cu vitejii zei ai nordului germanic .si scandinav. Este interesant de observat ca viziunea mitico- istorica a poetului este cea a contemporanilor sai, cand este vorba despre civilizatiile nord $i sud-dunare, surprinse in doua inari momente istorice: migrarea hiperboreenilor traci spre sud .si marea migratie a hunilor, germanilor, slavilor i semintiile mongolo-turanice. Numai intr-o astfel de viziune istorica i numai gandind cu luciditate asupra marii iubiri a poetului fata de elementul autohton geto-dac putem intelege i staruinta cu care el evoca Dacia preistorica, Dacia istorica i mitica, Dochia, fiica sau sora lui Decebal, devenita zeitatea feminina suprema a Daciei, numita cand Craiasa, cand Regina, cand Zana. In toate ipostazele, portretul ei fizic intrunete suma trasaturilor femeilor dace, receptata prin izvoare istorice de la Herodot 1 Strabon incoace i sintetizata magistral in Panorama deertaciunilor, mai cu seama in episodul cel mai dezvoltat al Craiului Daciei, in care zeita cu pasarea maiastra pe umar, in luntrea trasa de lebede, coboara batranul fluviu: Peste podul cel uure, zana Dochia ffumoasa. Trece impletindu-i parul cel de-auree matasa, Alba-i ca zapada noaptea, corpu-i nalt i mladiet, Aurul pletelor strecoara prin manutele-i de ceara i prin haine argintoase strabat membrele-i uoare, Abia podul il atinge mici picioare-i de- omat. Nu de putine ori Dochia, zana Daciei ferice, e surprinsain ipostazele zeitei Diana, alias Bendis, zeita vanatorii, a padurilor, vegetatiei i izvoarelor; ea are palate de stand in codri, pe ea o slujesc cerboaice, cerbi $i zimbri, pasari maiestre, copile de imparati. De cele mai multe ori, Dochia apare ca zeita, avand toate atributele femeii ideale dm erotica eminesciana. Tot ca zeitate dacica, avand atributele lui Bendis , stapana a turmelor de ciute, cerbi i zimbri, dar i a buciumului, ca semn al regalitatii, este in finalul superbului poem Sarmis, menit sa devina prolog la Gemenii sau la drama Gemenii: Din codrii singuratici un com parea ca suna Salbatecele tunne la tarmuri se aduna. Din stuful de mlatini, din valurile ierbii i din poteci de codru vin ciutele i cerbii, Iar caii albi ai marii p zimbrii zanei Dochii intind spre apa gatul, la cer inalta ochii.#

#

FSrS teamS cS fortSm nota, apreciem chipul i atributclc hipnotice ale Dochiei ca fund i atributele frumoasei ?i nefericilc i Tomiris din poemul Gemenii, poem in care, pe parcursul elaborSrii, numele personajelor suferS oarecare schimbari Din p&cate, exegetii - dintre care cativa i-au inchinat via(a studierii operei eminesciene - nu au sesizat multiplele ipostaze in care apare aceastS zeitate intratS in panteonul dacismulm pe care, conventional, Eminescu o numete Dochia, de$i cn aceleai infatiSri i atribute ea este omniprezenta in spatial mito-istoric evocat cu savoare i patimS. in poemul Strigoii, ca este identificabila cu Fecioara Maria. Dochia, CrSiasa, Regina dunSreana cu pruncul, chiar tanSra vSduvS din Calm (file din poveste) trimit catre un simbolism al etnogenezei, al renatern prin jertfa purificatoare, prin incercari $i suferinte, prin urma^i Aadar, Dochia lui Eminescu i a poporului roman este un personaj mitic provenit din personaj istoric, din sperantele unui popor subjugat, traitor sute de ani cu speranta intr-un Mesia din casa regala Decebal, prin osul princiar Dochia.Din personaj istoric real, ea a devenit cu timpul zeitate perpetua i tutelara a unui popor de vanatori, pastori i agricultori, popor care intr-o mie de ani, cat au durat migratiile, nu a suferit mai putin decat poporul lui Israel. O superba sinteza a acestor ipoteze este Poemul Povestea Dochiei i ursitorile, care versifica $i parte din talcul basmului Tinerete fara bdtranete i viatafara de moarte. Sigur, poemul acesta, proba de virtuozitate desprinsa la academia liricii populare, merits un tratat de poetica pentru bogatia de teme, motive i simboluxi, fara a ne mai referi la generozitatea tropilor. Apar aici, in veminte de o rara prospetime, codrul batran, motivul petitului, al gemenilor, al vaduvei cu pruncul, etnogeneza ca nunta, migratiile i hiperbolizarea mortii lui Traian. Imparatul roman este cuceritorul, cel care a intrerupt destinul i evolutia fireasca a unui neam. Decaderea capata accente de satira similara cu aceea din partea a Il-a a Scrisorii III, in Odin i poetul, poem de o gratie particulars, in care grandoarea halelor nordice, unde zeii stau la masS cu eroii legendari ai trecutului, este umanizatS de ironia cu care, invitat de Odin, bardul nostra stS la taifas cu zeii, cSrora le povestete delumea de pitici (oameni marunti) din care vine, pitici care sunt urma?ii romanilor cuceritori: - Dara urmaii acelor Romani? - Ce sa vorbesc cu ei? Toti oameni Pigmei sunt azi pe vechiul glob ... dar ei Intre pigmei sunt cei mai mici Mai slabi, mai fara suflet, mai miei... La fel ii evoca pe romani i pe descendentii acestora in juvenila piesa de teatru Mira, care precede poemul Memento Mori.Subtil cunoscatorde istorii i de istorie nationals, Eminescu tie de la pa$optiti naravul nostru de a cadea cu u$urinta, de o parte sau alta, declarandu-ne cand daci, cand romani, dupa cum merg vremurile: Daci sau romani, romani sau daci este indiferent. Suntem romani si punctum.JY-A-