DRAMA INTERIOARA Psihodrama si Terapia Experientiala TIAN DAYTON, PH

DRAMA INTERIOARA Psihodrama si Terapia Experientiala TIAN DAYTON, PH. D.

Health Communications, Inc. Deerfield Beach, FloridaCUPRINSIntroducere ....

Psihodrama poate crea o noua invatare. Aspectele rituale ale psihodramei. Ce vei gasi in aceasta carte. Partea I. Intelegerea psihodramei ....

1. Teoria de baza a psihodramei ....

Psihodrama: Recreerea lumii interioare. Respectarea realitatii protagonistului. Surplusul de realitate. Spontaneitatea. Catharsis 2. Scena este suficienta: Concepte si premise ....

Conceptul de rol. Cum invatam un rol. Diagrama rolului. Dinamica psihodramei. Teoria psihodramatica a dezvoltarii. 3. Sociometrie: Cum functioneaza psihodrama ....

Cum functioneaz sociometria in grupul de terapie. Principiile de baza ale sociometriei. Atomul social. Atom social. Sociograma in actiune. Sociograma in actiune. Spectrograma. Analiza rolului. 4. Tehnicile punerii in act psihodramatic ....

Stadiile psihodramei. Elementele unei psihodrame. Alegerea unui protagonist. Tehnicile psihodramatice. Autodramele si monodramele. O monodrama cu Sinele. Dialog cu o caracteristica. Externalizarea problemei. Sculptura familiei. Ghid pentru siguranta terapeutica: Mai intai, nu face rau. Tehnicile apropiate psihodramei. Scrierea unei scrisori. Viata interna a psihodramei Partea II. Jocuri dramatice ....Nota privind imageria vizuala. 5. Incalzirea grupului ....

Subpersonalitatea Introducere in I. Subpersonalitatea interior. Punerea II. Psihodrama interior subpersonalitatii. intr-un scaun. copilul copilului

Introducerea propriei persoane prin rolul altuia. Imaginea Umbra Sine. Umbra ta. O scrisoare catre Umbra mea. O scrisoare de la Umbra mea. Dialogul Sine Umbra. Eliberarea maniei si a furiei. Dubleaza pentru tine. Actiunea Ce-ti sta in drum. Scurta intalnire. Introducerea inversarii de rol. Atomul problema. Momente de bucurie. Drama corporala. Intelegerea nonverbala. Mastile 6. Jocurile Familiei de origine ....

Utilizarea atomului social. Spiritul casei. Regulile familiei. Mesajele duble. Mesajele inconstientului familial. Sentimente purtate. Umbre ascunse ale familiei. Grupurile familiei. Invatatura (cultura) familiala. Intelegerile familiale.Daca peretii ar putea vorbi. Scrierea subtextului. Scena si subtext. Introiectia parentala. Pierderile familiale. Mesajele pozitive. Darurile si punctele tari personale. Zeii si zeitele familiei. Jurnalui zeilor si al zeitelor. Jucand psihodrama unui parinte. Istoria numelui personal. Istoria numelui scris. Copilul psihodramatic. Fratele / sora psihodramatic(a) 7. Jocurile de mahnire si jelire ....

Imageria ghidata pentru pierdere. Spectrograma mahnirii. Spunand La revedere. Pierderile familiale. Avortul. Separarea bolii de persoana 8. Jocurile parentale ....

Atomul social generational. Cele mai adanci rani ale copilariei. Separarea copilului interior al parintelui de copil. Stadiile cresterii si maturizarii. Cuibul gol. Rolurile parentale. Analiza rolului parental. Proiectia nevoii. Renuntarea la autoritate: schimbarea rolurilor odata cu schimbarea timpurilor. Copilul Fantastic I. Copilul Fantastic II. Fricile parentale. Vizualizarea creativa 9. Jocuri pentru probleme legate de munca ....

Chipul interior versus chipul la locul de munca. Trecerea in revista personala. Inversarea rolului pe hartie. Indeplinirea unei sarcini. Analiza rolului de munca. Atomul munca. Plimbarea in grup. Atomul A-ti face bine treaba. Atomul Fantezie. Atomul Proiect. Ce sta in calea succesului 10. Jocurile din clasa de elevi ....

Metoda de baza. Exercitiile care urmeaza. Joc de rol A fi ascultat. Depresia. Presiunea de a utiliza droguri. Dublul personal. A te ascunde in spatele unui rol negativ Partea III. Psihodrama in tratarea dependentei si a traumei ....

11. Utilizarea psihodramei cu Dependentii si Alcoolicii Sistemul familial al alcoolicului. Efectele cresterii in haos. Rusinea. Izolarea. Mahnirea si jalea nerezolvate. Denaturarea dezvoltarii. Reactia posttraumatica la stres. Gandirea si comportamentul prudent versus cel nesabuit. Impietrirea emotionala. Gandirea dezorganizata. Denaturarea sistemului familial internalizat. Rolurile parentale denaturate. Dificultatea in formarea legaturilor empatice. Individuarea/ separarea incompleta de parinti. Copilul parental. Internalizarea disfunctiei maritale. Inflexibilitatea structurii eului. Abuzul fizic si sexual. Disocierea. Grandiozitatea. Dificultatea in clarificarea nevoilor 12. Trauma Disocierea si reprimarea. Informatiile si creierul. Declansatori. Exercitii pe trauma. Linia timpului traumei. Momentul declansator. Ciclul traumei

Lista reprezentarilor figurale Figura 3.1. Sistemul de notare pentru atomii sociali Figura 4.1 Stadiile psihodramei Figura 6.1 Argumentele exprimate si cele neexprimate Figura 12.1 Ciclul traumei

INTRODUCEREAjungem sa ne cunoastem pe noi insine prin intermediul experientei directe. Doar prin angajarea totala in viata intra in scena senzatiile, sentimentele si gandurile noastre. A face inseamna a cunoaste ajungem sa cunoastem ceea ce facem, iar ceea ce cunoastem este stocat in mintea noastra ca baza pentru invatare. Putem vorbi despre inot, carti citite pe acest subiect sau putem exersa miscarile pe uscat dar pana nu intram in apa, nu avem experienta directa a inotului. La fel este si cu viata: pana nu facem, nu stim. De ce ar trebui terapia sa fie diferita? Terapia experientiala ne ofera o scena sigura pe care putem face si sti, permitand sinelui nostru interior sa iasa in fata astfel incat sa putem examina ceea ce am acceptat ca fiind adevarat despre o situatie sau despre noi insine. Adesea reducem ideea de invatare la o clasa de scoala; dar din punctul de vedere al modului cum informatia este stocata de creier, toata viata noastra este o clasa. Adesea este continutul emotional al unui eveniment anume sau al actului de predare cel care determina impactul unei anumite experiente de invatare. Achizitiile timpurii in invatare formeaza baza pentru achizitiile mai tarzii. Ceea ce acceptam ca fiind adevarat despre noi insine in primii ani din viata devine fundatia pe care ne construim credintele despre noi insine pe care le purtam cu noi in adolescenta si mai apoi in viata de adult. Ceea ce ni se spune despre noi insine cat suntem mici, fie prin mesaje verbale, fie prin atmosfera emotionala, tinde sa formeze inceputul mitologiei noastre personale. Creierul stocheaza amintirile in clusteri numiti ansamble de celule, ca fiind evenimente interconectate sau asociate. Activitatea de invatare construieste si darama celule, lansand un curent biologic prin creier: intr-o perioada de la 5 la 10 secunde, un eveniment de o jumatate de secunda produce o modificare structurala sau fizica in creier. Nu in mod surprinzator, amintirile bogate cele mai colorate, cele mai ridicole si cele mai dureroase sunt acelea cu o probabilitate mai mare de a fi rechemate de creier. Continutul emotional ridicat al evenimentelor traumatice este o puternica experienta de invatare, care determina in parte usurinta cu care o persoana crescuta intro familie cu probleme va aborda un comportament auto-distructiv. Un barbat se poate implica in mod repetat in relatii cu femei care il parasesc sau o femeie poate cauta in mod constant, desi inconstient, barbati abuzivi. Ei joaca acelasi vechi scenariu, un scenariu care este literalmente imprimat pe creier. Potrivit lui Daniel Alkon,

5

celulele creierului individului, dupa expunerea repetata la evenimente similare, incep sa reactioneze in aceeasi maniera de fiecare data. Cu alte cuvinte, invata. creierul uman incepe sa categorizeze si sa grupeze imaginile, iar apoi utilizam aceste set-uri complexe pentru a extrage abstractii. Acest proces, creat si reintarit in copilarie, creaza amintiri, care foarte rar dispar. Ele pot fi ascunse de mintea constienta, dar raman incuiate in creier, asteptand un declansator care sa le scoata la suprafata.

unii adulti rememoreaza brusc amintiri vivide ale abuzului din copilarie, uneori dupa decenii, in timp ce altii dezvolta noi modalitati de a se ascunde de ele. Este asemanator cu sindromul de stres experimentat de catre soldatii care au supravietuit campului de lupta sau de catrea barbatii si femeile care au supravietuit ororilor Holocaustului. Pentru multi, retrairea amintirilor este mult prea dureroasa. Uitarea si reprimarea ii ajuta sa functioneze. Din pacate, repetarea inconstienta a comportamentelor distructive este parte a sindromului de stres. Psihodrama ofera oamenilor o modalitatea de a modifica scenariul auto-distructiv, de a reprograma achizitiile invatarii vechi prin crearea unor noi experiente. Conform lui Piaget, copiii sub varsta de doisprezece ani gandesc mai mult in forme concrete decat in forme abstracte. Oamenii traumatizati tind sa regreseze la acest stadiu de gandire. Psihodrama opereaza la modul concret astfel incat ofera o modalitate de a accesa si a lucra cu experientele care apar in aceste moduri operationale.

PSIHODRAMA POATE CREA O NOUA INVATARE Ca fiinte umane, traim in spatiu, timp si circumstante. Acumulam informatie prin toate cele cinci simturi. Multe traume sunt preverbale experiente care au avut loc inainte ca noi sa invatam sa ne exprimam prin intermediul vorbirii. Aceste locuri lipsite de cuvinte sunt greu de atins si de reflectat exclusiv prin intermediul limbajului. Dar cand si corpurile noastre sunt implicate, ne putem plimba prin memorie si arata ce s-a intamplat mai degraba decat sa incercam sa reconstituim prin cuvinte. Psihodrama este in mod inerent constructiva: creaza o oprtunitate de a face si spune in aici-si-acum ceea ce nu am putut face si spune atunci, cand era mult prea amenintator sau periculos. Psihodrama permite problemei interioare sa iasa la suprafata, sa fie reconstruita si sa fie jucata in momentul prezent, eliberand sentimentul atat de mult tinut atat la nivel psihic cat si la nivel celular sau corporal. Ca si copii, am putut fi victime ale marimii noastre, puterii sau pozitiei in familie, dar ca adulti in psihodrama ne recastigam autonomia si puterea, returnand intr-un final durerea internalizata sursei de la care am primit-o. Putem elibera victima fara voce care traieste in noi permitandu-ne sa

vorbim. Putem avea situatia asa cum ne-am fi dorit sa fie la inceput, putem spune ce neam fi dorit sa spunem si putem face ce ne-am fi dorit sa facem. Cand ne suspendam neincrederea in psihodrama, facem mai mult decat sa intram intr-o lume a creatiei noastre: deschidem o usa in propriul nostru inconstient, prin care putem pasi in oricare directie. Putem intalni si ne putem imprieteni cu copilul terifiat, copilul inocent, colegul de joaca, victima sau inamicul care traieste in noi. Cand aducem aceste parti din noi insine la lumina, ele pierd puterea pe care o aveau asupra noastra cand erau ascunse. Psihodrama este o puternica metoda de actiune cu tehnici specifice. Cand este utilizata cu grija si avand in minte un plan general de tratament, poate fi extrem de eficienta, ajutand clientii sa reduca trauma, sa elibereze emotiile inchise si sa invete un nou comportament. Este un instrument de valoare pentru aproape toti oamenii aflati in durere si este in mod particular potrivita oamenilor alor caror vieti au fost afectate de dependenta. De fapt, in cursul anilor 80 terapia experientiala a devenit terapia preferata in interventiile pe adictie din Statele Unite. Psihodrama poate fi incorporata intr-o varietate de situatii de tratament, iar tehnicile sale pot fi utilizate si in cadrul altor metode. ASPECTELE RITUALE ALE PSIHODRAMEI Psihodrama nu este doar un instrument psihologic; poate functiona si pentru ritualurile sociale, familiale si private care conecteaza sinele mai profund cu sinele social, sufletul cu corpul. Asemenea momente de tranzitie, validare, legare si conectare profunda sunt rituri de trecere confirmari ale faptului ca sinele este viu si treaz. Pentru majoritatea americanilor ideea de ritual este intunecata de viziunile vagi ale riturilor stravechi si ceremoniilor elaborate. Ca societate, ne-am lipsit de ritualurile culturale si familiale si astfel ne lipseste conexiunea clara cu sinele nostru profund, cu drumurile noastre spirituale si cu societatea in care traim. Absenta ritualurilor cu sens ne determina adesea sa cautam obiecte din exteriorul nostru pentru a dobandi un sens de intemeiere; cautam un sentiment de conectare prin intermediul substantelor care modifica starea de constiinta sau printr-un chimism cerebral bogat in comportamente compulsive. Eventual, putem experimenta o criza spirituala prin pierderea sentimentului interior de a fi o parte din ceva mai mare decat noi insine. Ritualurile in culturile care au supravietuit timpuluii sunt, intr-un anumit fel, inscrise in evenimente psihodramatice. Noi putem utiliza psihodrama in mod similar pentru a ritualiza sau concretiza un important pasaj, eveniment sau stadiu, numindu-l, pregatind scena si interpretandu-l asa cum avem nevoie pentru a marca situatia. CE VEI GASI IN ACEASTA CARTE

7

Psihodrama este una din cele mai flexibile si mai adaptabile modalitati de tratament utilizate azi. Drama interioara face teoria si tehnica psihodramatica usor accesibile terapeutului care lucreaza experiential, deoarece este pur si simplu conceputa astfel incat sa te ajute sa adaptezi tehnicile de actiune nevoilor tale particulare. Vei gasi informatie, atat instructiva cat si preventiva, care sa te ajute sa conduci psihodrama in asa fel incat sa fie eficienta si sigura. Partea I, Intelegerea Psihodramei, exploreaza istoria si teoria psihodramei cum a devenit asa cum este, de ce functioneaza. In Partea II, Jocurile Dramatice, vei invata pascu-pas metode pentru a structura in siguranta jocuri dramatice pentru o larga varietate de clienti si situatii. Partea III, Psihodrama in Tratamentul Traumei si al Adictiei, se adreseaza in mod direct acestor probleme si exploreaza utilizarea crescanda a metodelor experientiale in tratamentul adictiilor. Glosarul de la sfarsitul cartii te va ajuta sa devii familiar cu termenii utilizati in aceasta carte. Am incercat sa scriu cartea care mi-ar fi fost de ajutor si mie in propriul proces de demistificare a muncii experientiale. Este dorinta mea sincera de a-ti fi intr-un anume fel de folos, cititorule, in drumul tau.

PARTEA I NELEGND PSIHODRAMA Dac vezi un om citind de pe o scoar de bambus, spune-i Sntate calului tu proverb marocan Psihodrama este o metod de tratament care implic realitatea interioar a indivizilor, permindu-le s o descrie i s lucreze cu ea aa cum o vd ei. Prin aciunea dramatic terapeutul aduce la suprafa situaii adnc ngropate pentru a alina presiunea emoional. El creeaz un mediu suportiv prin intermediul mprtirii, suportului i acceptrii, pentru a permite mai apoi ca forele natural-vindectoare ale psihicului i sinelui emoional s continue lucrul. Dei procesul psihodramatic are pe moment o aparen aproape magic, esena sa nu e deloc misterioas. i are originile n forele noastre nnscute de vindecare, utiliznd metode proprii pentru deblocarea acestora, dup care se retrage bazndu-se pe continuarea micrii n viaa de zi cu zi. Principiul este susinut de faptul c vindecarea nu este un proces static, ci unul ntr-o continu micare. Este cunoscut faptul c ne simim mai bine dup un plns bun. Conform lui Joseph Cruse, primul director medical al Centrului Betty Ford, lacrimile nsoite de durere au o alt compoziie chimic dect cele ce se asociaz cu bucuria. Corpurile noastre elimin constant substane chimice pe care le folosim n interior pentru a ne calma, a ne revigora, a suporta durerea sau a reduce stresul. Cnd ne plngem durerea, trim experiena eliminrii unor substane chimice i a unor enzime din corp. Cam n acelai fel, psihodrama ofer un mediu n care cuantumul de suferin stocat poate primi alinare ntr-o structur clinic. Sentimente ce au fost mpinse n afara contiinei, dar nu cu totul n incontient, plutesc acum spre prezent. Aciunile psihodramatice funcioneaz ca vntorii ce i urmrete inta, iar sentimentele devin conduita spre iluminarea materialului ce necesit examinare. Nu numai c elibereaz tensiunea emoional, dar permite, n acelai timp, ca sentimentul s urneasc evenimentele care sunt stocate n incontient. Creierul poate reexamina i remodela structura din memorie care a aprut n contiin. Sentimentul este indicatorul modului n care psihicul a trit evenimentul. Frumuseea explorrii sentimentelor prin aciune const n apariia la suprafa a sentimentului aa cum a fost trit n original, astfel putnd fi neles din perspectiva primar, nainte de a fi reflectat asupra lui n diferite feluri. Acesta este procesul de uniune i micare n universul interior al unei persoane, de validare al acestui univers prin simpla existena sa aa cum este perceputa de persoana i fr nici o ncercare de a-l manipula pentru a se alinia sau a se conforma la percepiile altor indivizi.

Psihodrama9

permite de asemenea reconstruirea intenionat a unui eveniment dac asta se dorete, de exemplu reexperimentarea lui ntr-o alt form sau cu starea interioar dorit ca un joc de rol corectiv al situaiei originale. Aceast modalitate ofer posibilitatea unei noi nvri a comportamentului emoional la un nivel experienial. Psihodrama permite aciunea i re-aciunea ca un mod de a studia comportamentul n forma sa concret. Comportamentul este stimulat cnd contextul psihologic n care a fost nvat acel pattern se reia. Exist multe anecdote legendare legate de persoane care dup o noapte de beie zdravn s-au trezit fr nici o amintire a distraciei din seara precedent. Mai trziu ns, probabil urmtoarea noapte cnd se va mbta din nou, amintirile vor aprea la suprafa. Fenomenul a fost testat prin ncredinarea unor sarcinii de nvare subiecilor cteva cnd se aflau sub influena alcoolului i cteva cnd erau treji. S-a dovedit c ceea ce a fost nvat sub influena alcoolului a fost mai bine amintit n repetarea acelorai condiii. Psihodrama ca eveniment fizic de producere a vieii este elucidat de un cuantum de mecanisme care ne dovedesc c este posibil, din punct de vedere fizic, ca ceva s provin din nimic, s se manifeste temporar aici i acum pentru ca mai apoi s dispar din nou. ntr-adevr acest proces se reia de nenumrate ori n cursul existenei noastre. Toate procesele de via urmeaz procesul manifestrii i transformrii, care ne permite s trim situaia sau momentul psihodramatic ca real, un corector redutabil al evenimentului original deoarece el este, n interiorul i n exteriorul su, real. Producerea sa prin intermediul surogatelor pe o scen ne ofer posibilitatea de a-l suspenda n timp, aa cum Moreno spune a-l studia n forma sa concret. De asemenea, de a nva din el, de a ne dezvolta cu ajutorul lui, de a-l tri ca pe o realitate. El este, de fapt, produsul unei realiti psihice.

101 Teoria de baz a psihodramei Psihodrama este societatea uman n miniatur - Jacob Levy Moreno Cnd Jacob Levy Moreno, printele psihodramei, era un tnr psihiatru din Viena n timpul primei jumti ale secolului, era excentric, exuberant i fascinat de oameni. Obinuia s se plimbe prin parcuri i s observe jocul copiilor, urmrind exprimarea spontan a preocuprilor emoionale i a sentimentelor prin construirea de situaii i interpretarea unor roluri. A recunoscut imediat c interpretarea situaiilor fa de care nutreau sentimente puternice i asumarea rolurilor figurilor autoritare din viaa lor aveau o mare valoare terapeutic pentru copii. Moreno a neles valoarea terapeutic pe care ar putea-o avea oferirea libertii de a interpreta, ca i copiii, roluri i scene relevante din viaa lor, pentru pacienii cu tulburri psihice. i ei i-ar putea tri n afar psiho-drama ntr-un mediu controlat i observat, n care i-ar putea att descrca sentimentele ataate diferitelor roluri, ct i corecta experiena prin interpretarea sa aa cum a fost ea, cum ar fi putut s fie sau cum i-ar fi dorit s fie. Moreno credea n primul rnd n via i apoi n patologie, el dorea s se aminteasc de el ca de omul care a adus bucuria n domeniul psihiatriei. n scrierile sale autobiografice Moreno descrie cum a lucrat cu prostituatele Viena finalului de secol, din care s-au dezvoltat metodele sale psihodramatice. Moreno le vizita casele, mpreun cu un medic specializat n boli venerice i un redactor de la un ziar, nu pentru a reforma sau analiza fetele, ci mai degrab pentru a le reda o parte din demnitate pentru c prostituatele au fost stigmatizate de mult timp ca pctoase mizerabile i oameni lipsii de valoaren aa msur nct ele au ajuns s accepte acest fapt ca pe unul imuabil i intrinsec. El se ntlnea cu prostituatele de trei ori pe sptmn n grupuri de cte opt pn la zece. La nceput ntlnirile se centrau pe problemele cotidiene a fi arestat, a fi hruit de poliiti pentru purtarea unor haine provocatoare, a fi ntemniate din cauza unei acuzri false de la un client sau pentru bolile venerice pentru care nu aveau acces la tratament. Oricum, la un moment dat, prostituatele i-au dat seama c nu sunt chiar aa de izolate precum credeau i c sunt capabile s-i mprteasc preocuprile i s identifice cu situaiile de via ale celorlalte.Moreno a descoperit c simplul exerciiu al mprtirii are un efect curativ, iar lucrul cu prostituatele l-au convins de puterea vindectoare a grupului. Moreno a introdus formal psihodrama pe 1 aprilie 1921 n Viena. La sfritul anilor 20, a emigrat n Statele Unite unde a fondat Institutul Moreno. Opinia lui Moreno a fost c un tratament complet necesit o abordare sistemic pe trei nivele: (1) psihodram, (2)

11

psihoterapie de grup, (3) sociometrie. ncorporarea acestor trei abordri permite persoanei s nceap experimentarea vindecrii personale, s exerseze noi comportamente i legturi ntr-un sistem de suport i astfel s se schimbe, s se

dezvolte i s nvee noi modaliti de a exista n lume. Moreno credea c n grup fiecare devine un agent terapeutic pentru cellalt. El vedea n grup un mare potenial de vindecare. tiina lui, denumit sociometrie (vezi Capitolul 3, Sociometrie: Modul n care funcioneaz psihodrama) exploreaz conexiunile subtile i complicate dintre oameni, corpul vast al relaiilor care creeaz societatea. Moreno explic semnificaia clinic a metodei sale: Din punct de vedere istoric, scrie el, psihodrama reprezint punctul de cotitur dinspre tratamentul individului izolat, la tratamentul individului n grupuri, dinspre tratamentul individului prin metode verbale la tratamentul prin metode acionale. Ca tehnic acional original, din care s-au dezvoltat ulterior altele, psihodrama este o metod extrem de flexibil. Astzi, diferite forme ale psihodramei, joc de rol i antrenament n rol sunt utilizate n diverse medii precum instituiile de sntate mintal, coli, centre de reabilitare i corporaii. De fapt, psihodrama cunoate o utilizare mondial. Conform Academiei Mondiale a Psihodramei exist practicieni nu numai n Statele Unite, dar i n Australia, n Noua Zeeland, n Japonia, Frana, Germania, Eleveia i Austria, n Grecia, Brazilia i Argentina. Jurnale ale psihodramei au fost nfiinate n Anglia, Germania de Vest, Italia, Frana i Japonia. Psihodrama, sociometria i psihoterapia de grup sunt deja metode de tratament utilizate de mult timp. PSIHODRAMA: RECREAREA VIEII INTERIOARE Moreno a creat tiina psihodramei pentru a oferi individului oportunitatea de a recrea stadii evolutive ratate, prin permisiunea de a experimenta i practica dinamicile unui anumit stadiu ntr-un mediu terapeutic sigur. Cnd trauma i durerea sunt astfel prelucrate ,ele pot fin nelese ntr-o nou lumin i experiena poate fi reintegrat n incontient. Aciunile psihodramatice pot fi de asemenea reconstructive, n care surogatele din grup ofer protagonistului suport emoional pe care el sau ea nu le-au primi n situaia original. n acest fel eliberarea este acompaniat de nelegere i dragoste, care ncurajeaz vindecarea i un sens mai extins al siguranei n exprimarea unor comportamente noi. Astfel, psihodrama recreeaz cotidianul/ banalul/ obinuitul. Ne ofer oportunitatea de a spune ce a rmas nespus i n acest fel corecteaz experiena original. Confer indicii despre calea de urmat pentru ajungerea la un acord i echilibru ntre realitatea interioar i cea exterioar. Societatea nu ne permite ntotdeauna s spunem ce avem pe inim, dar psihodrama da. Ea d glas vieii noastre interioare, durerii de care ne e prea ruine s o mprtim, visurilor pe care de-abia ndrznim s le avem. Aa cum Moreno12 spunea o dat Scena este suficient. Psihodrama ne permite s traversm stadiile existenei noastre i viaa luntric, s intrm n contact cu partea noastr ntunecat i s ncercm aducerea ei la lumin prin tehnici care par fireti i se desfoar ntr-un mediu sigur i controlat. RESPECTAREA REALITII PROTAGONISTULUI Unul dintre motivele pentru care psihodrama are succesul de care se bucur este c prin rolurile pe care le interpretm putem explora practic orice aspect al sinelui nostru i al relaiei cu ceilali. Rolurile de baz din psihodram sunt: protagonistul, persoan a crei poveste este interpretat, dublul vocea interioar a protagonistului; directorul persoana care ndrum aciunea psihodramatic (de obicei, un terapeut) i egourile auxiliare, persoane din grup care interpreteaz celelalte roluri din psihodram; i auditoriul sau grupul. Utilizarea inversiunii de rol permite protagonistului s joace orice rol din dram, avnd ca scop att observarea sinelui din exterior ct i s experimenteze sinele din poziia celuilalt (Vom detalia conceptul de rol n Capitolul 2, Elementele Psihodramei, i rolurile nsele n Capitolul 4, Tehnicile interpretrii psihodramatice). Diferena primar dintre psihodram adevrat i aplicarea tehnicilor psihodramatice sau experieniale asupra altor modele terapeutice este c psihodrama este condus de protagonist. Directorul specialistul care conduce grupul faciliteaz alegerile pe care protagonistul le are de fcut, implic un anumit material care va fi examinat psihodramatic i felul n care expunerea respectiv va lua form n timp i spaiu. Directorul ntreprinde o cltorie prin surplusul de realitate a protagonistului, realitate pe care o purtm n interiorul psihicului ca o istorie personal ce afecteaz ntregul sens al sinelui, precum i patternul relaional. Surplusul de realitate este important i este real. Ceea ce protagonistul spune c este, chiar este, iar directorul i ncepe lucrul de aici. SURPLUSUL DE REALITATE Fiecare dintre noi avem un sine intelectual, unul emoional i unul spiritual, prefacerile interne cunoscute doar nou nine, chiar dac avem probleme cu nelegerea noastr n acest timp. Suntem mereu n cutarea sinelui nostru. Noi suntem propriile noastre mistere. Avnd acest obiectiv confuz, deseori proiectm realitatea intern n exterior, probabil din dorina de a arunca o mai bun privire asupra ei. De cele mai multe ori, ns, nu reuim s nelegem mai bine, deoarece atunci cnd o proiectm o vedem ataat altuia , aadar ne mai aparinndu-ne. Crem o cas a oglinzilor, n care ne vedem reflecia ntr-o varietate de forme distorsionate. i dac proiectm fr contiina a ceea ce facem, exist pericolul de a pierde linia de demarcaie dintre unde ne terminm i unde ncepe orice altceva.

13

Dei invizibil pentru ceilali, surplusul de realitate are un impact puternic asupra vieii noastre, asupra cruia mintea noastr reflecteaz cu dificultate. Prin intermediul psihodramei putem nva s observm lucrrile minii noastre dintr-o perspectiv mult mai realist, cu accentul pe observarea comportamentului concret. Cltoria psihodramatic este un pelerinaj prin surplusul nostru de realitate. Este o plimbare curajoas spre noi nine prin cele mai adnci frici, umiliri, ruine ascuns, sperane i vise abia optite i n final din nou spre exterior. Psihodrama ne ofer o scen pe care ne putem expune, n siguran, sinele astfel nct surplusul de realitate poate fi neles mai bine. Metoda este blnd, ea nu ne cere s reflectm nainte ca surplusul nostru de realitate s fie vzut. n psihodram, ne scufundm n propria experien i apoi ne retragem treptat din noi nine. Aceasta este, n sine, un proces vindector - a avea curajul s spunem cuvintele pe care nu aveam curajul s le rostim, dar care urlau n noi. Datorit faptului c psihodrama este att de puternic , terapeutul trebuie s respecte ntotdeauna versiunea oferit de client. Pericolul unei atare metode const n posibilitatea ca terapeutul s foloseasc tehnicile care l mping pe client s ajung acolo unde specialistul crede c ar trebui s fie. Ca terapeut, atunci cnd ptrundem n surplusul de realitate, ne este permis s intrm n realitatea interpsihic a clientului acolo unde nici ngerii nu ndrznesc s peasc. Este necesar s ne ncredem n versiunea clienilor notri i s nelegem c lumea la care au acces este ceea ce psihicul lor intenioneaz s le permit, pentru moment. Protagonistul l conduce pe director prin labirintul minii sale. Terapeutul ine mna clientului n mna sa i poart, alturi de ceilali, o lantern revrsnd lumin asupra ceea ce se poate vedea pentru moment, contient fiind c este doar un fragment al imaginii de ansamblu. Terapeutul trebuie ntotdeauna s recunoasc c, atunci cnd ai de-a face cu psihicul oamenilor, nu poi niciodat s vezi imaginea n totalitate. A nu recunoate acest lucru poate echivala cu implementarea de ctre terapeut a unor ateptri care nu sunt valide pentru client. Cltoria fiecrui este unic pentru sine, aadar terapeutul are datoria de a realiza o abordare terapeutic ct mai potrivit nevoilor clienilor, pentru c n cazul n care clienii ar fi nevoii s se adapteze la bias-urile terapeutului, nu ar putea tolera creterea n afara parametrilor din care provenim, chiar dac creterea pare a fi cea mai potrivit pentru ei n momentul acela. Pare a fi un fapt notoriu c normele terapeutice nu sunt neaprat consistent cu normele sociale i cu toate c o parte important a procesului terapeutic este unul de socializare, exist mai multe puncte de-a lungul drumului, n care aciunile ntreprinse par a fi antisociale. Clienii vor scoate la iveal acele pri din ei nii, pe care le-au inut ascunse n secret din teama de a nu fi acceptabile pentru ceilali. Mediul terapeutic trebuie s joace mai nti rolul de druitor de dragoste14 necondiionat, adic s posede funcia matern, nainte de a juca funcia patern, de a trasa limite i a oferi ndrumare. Conform lui Moreno: Psihodrama l pune pe pacient pe o scen pe care el poate lucra cu problemele sale, cu ajutorul ctorva actori terapeutici Ea poate fi adaptat oricrui tip de problem, personal sau de grup, a copilului sau a adultului Cele mai adnci conflicte psihice pot fi apropiate de soluionare cu ajutorul ei. Psihodrama este societatea uman n miniatur, cel mai simpl expunere pentru un studiu metodologic al structurii psihologice Se deschide astfel calea spre noi dimensiuni ale minii i ceea ce este mult mai important, ele pot fi explorate n condiii experimentale. Moreno explic faptul c terapeutul nu particip n producia nsi, el este ca un dirijor ntr-o orchestr: el nu cnt la nici un instrument, ns supervizeaz, direcioneaz i coordoneaz. El menine o anumit distan fa de pacient Protagonistul este cel care alege eurile auxiliare care vor interpreta oamenii implicai n drama sa i cel care decide scena i tonul aciunii alturi de director. Un ego auxiliar ales din public, va accentua neutralitatea directorului. Ceea ce terapeutul i grupul vede n timpul interpretrii este surplusul de realitate, iar adevrul protagonistului este adevrul cu care are de-a face specialistul. Protagonistul are voie s angajeze i s concedieze euri auxiliare i dubluri atunci cnd este necesar i este ncurajat s corecteze pe oricine, cu scopul de a reda ct mai fidel adevrul su pe scena psihodramatic. SPONTANEITATEA Spontaneitatea este unul dintre elementele centrale ale unei psihodrame i un obiectiv constant. n copilrie, nimeni nu ne nva cum s ne jucm, dar din pcate, cei mai muli dintre noi au reui s-i piard capacitatea de auto-afirmarea pe drumul stncos spre maturitate. Psihodrama ne ajut s redobndim aceast capacitate. Jocul este o activitate absolut spontan. Este o activitate de transformare profund, n care elul principal este implicarea. Cnd ne jucm cu ceilali oameni ne experimentm i pe ceilali ntr-o nou lumin. Co-creem o ntmplare, intrm benevol pe un teritoriu nedescoperit, n care contribuia fiecrei persoane este ceea ce creeaz ntregul. Jocul, ca psihodrama, este o interaciune spontan ale prilor n scopul crerii ntregului. Jocul presupune o intens implicare moional, pe care poate o nelegem retrospectiv sau deloc. Este momentul n care spectatorul din noi dispare i intr n scen aciunea nsi, momentul n care ca i cum devine ca i i noi suntem prezeni deplin n moment.

15Psihodrama nu se ndeprteaz prea tare de viaa de zi cu zi: n fiecare zi jucm o varietate de roluri mam, tat, iubit, muncitor, ef. Fiecare rol presupune ateptri specifice. Adeseori avem un set de emoii diferite legate de fiecare rol. n unele ne simim mai mult noi nine, n timp ce altele le simim rupte de personalitatea noastr i ne creeaz probleme. Pe unele le jucm prea des, iar n altele suntem mult mai puin prezeni dect ne doream. O parte din spontaneitate const n capacitatea de a intra i a iei din roluri cu uurin. Unii filosofi sugereaz cu ne purtm viaa precum un bandaj prea moale. Probabil c am putea s ne purtm rolurile asemenea unor atare bandaje, fr a deveni ataai excesiv de un anumit rol i avnd grij s nu ne restrng libertatea de micare. Viaa este fcut pentru a fi trit i o anumit doz de atitudine jucu ne poate ajuta s meninem un sens al obiectului de a nu avea scopuri, ceea ce se traduce prin paradoxul existenei. Tehnicile interpretrii de rol, precum jocurile dramatice i psihodrama sunt foarte eficiente n crearea de noi roluri. Cnd ne asumm o varietate de roluri i le improvizm pe moment, eliberm energiile noastre creatoare n noi direcii pe care viaa cotidian nu ni le ofer ntotdeauna. Formatul structurat furnizeaz o scen pe care noi putem s ne exteriorizm spontan n moduri noi i neateptate. Formatul servete i la meninerea securitii i a continuitii, la crearea unui adevrat laborator experimental. Ceea ce nvm prin aceste activiti poate fi aplicat cu uurin n viaa noastr, deoarece a fost integrat n repertoriul nostru comportamental. n joc i n psihodram trim un sentiment al diminurii contientizrii de sine i o conectare profund cu cei din jurul nostru. Suntem n acelai timp vulnerabili i puternici i ne micm nuntrul i n afara rolurilor i identitilor cu care ne confundm n viaa de zi cu zi. Jocul i psihodrama ne nva cte ceva din arta de a tri. Rolurile n care trim cele mai mari succese i satisfacii sunt cele n care simim cu adevrat c existm. Acestea sunt rolurile n care simim c ne regenerm constant. Cu ct suntem mai capabili de a juca o varietate mai mare de roluri cu uurin i spontaneitate i cu ct va fi mai mare satisfacia inerent fiecrui rol, cu att vom fi mai sntoi i ne vom simi mai fericii. Conform lui Moreno, spontaneitatea nseamn s fim pregtii de a rspunde unei situaii n acord cu solicitrile acesteia. Aceast abilitatea trebuie s fie natural; nu putem obine spontaneitate ca un act de voin. Dac nu mai este natural, cum este la copii, este necesar s creasc treptat ca un rezultat al antrenrii spontaneitii prin intermediul tehnicilor oferite de psihodram. Psihiatrul Adam Blatner noteaz: Spontaneitatea nu are nevoie s fie teatral. Ea poate fi prezent n felul cum gndeti, te miti, priveti natura, dansezi sau cni la du Calitile eseniale ale actului spontan16 sunt o deschidere a minii, o prospeime a abordrii, o dorin de a ntreprinde aciuni inovative i o integrare a interiorului cu exteriorul. Psihodrama definete trei tipuri de spontaneitate: (1) un rspuns nou, dar inadecvat care corespunde spontaneitii patologice; (2) un rspuns adecvat, dar fr a fi creativ sau inovativ sau spontaneitate stereotip, (3) un rspuns adecvat caracterizat de noutate i creativitate sau spontaneitatea unui geniu. Spontaneitatea este strns legat de creativitate. Ea acioneaz ca un catalizator sau un companion al procesului creativ, n orice fel ar alege creativitatea s se exprime. Poate s se manifeste n modul n care priveti un tablou, pregtirea unei cine, abordarea unei lecturi, urmrirea unui film, intrarea ntr-o nou situaie, citirea unei cri sau scrierea unei povestiri. Creativitatea este o modalitatea de a interaciona cu lumea i cu sine. Ea este un element central al psihodramei n demersul acesteia din urm de a rezolva i a dizloca problemele emoionale i psihologice care blocheaz creativitatea i reclam, pred i educ spontaneitatea prin poziionarea participanilor n situaii care solicit un rspund inovativ. Atunci cnd spontaneitii i creativitii le este permis s se dezvolte, vindecarea i face loc. Se refac legturile dintre via i sine, atingndu-se scopul primar al terapiei. Din nou i din nou li se cere interpreilor de roluri din psihodram s apeleze la creativitate pentru a oferit rspunsurile profunde i complicate necesare ndeplinirii rolurilor activate. Oamenii sunt antrenai s gndeasc vertical. ncurajeaz asumarea riscului i pune la dispoziie o marj suficient de larg pentru eroare (sau ceea ce pare a fi o eroare), astfel nct participanii nva s se traverseze situaii care anterior i-ar fi bulversat sau i-ar fi redus la tcere. Le permite s experimenteze noi comportamente, s alterneze punctele de vedere sau abordri neateptate. Spontaneitatea se produce atunci cnd ntre interiorul i exteriorul fiinei se produce o ntlnire uoar i liber att la nivelul gndirii cr i al aciunii; eului real i este facilitat exprimarea, psihodrama acionnd ca un mobilizator al rolurilor obosite, rigide i depite. n familiile disfuncionale, identitatea tinde s se solidifice i se exprim fie n repetiii, manierism sau supraadaptare n raport cu situaia. Spontaneitatea se afl la mijloc. Este un rspuns adecvat, senin n comparaie cu cerinele, pregtind individul fie pentru aciune, fie pentru non-aciune. CATHARZIS Conceptul de catharzis, aa cum este utilizat n psihodram, provine din vechea greac, n special de la Aristotel. El credea c prin exprimarea dramatic a unei situaii din viaa real, violena fa de sufletar putea fi curat. Tragediile greceti avea cteva teme centrale comune tuturor oamenilor, n mare parte asemntoare cu cele ale psihodramei. Nativii americani considerau c o purgaie a sufletului se poate realiza prin punerea n scen a viselor. Scenarizarea dramatic era folosit pentru a aduce17

complexele, problemele i temerile la un nivel contient cu scopul de a obine o curire a psihicului. Catharzisul emoional este primul pas spre catharzisul integrrii, fr de care comportamentul nu va suferi neaprat vreo schimbare. Cu toate c drama nu este un eveniment spontan pentru actorii care o joac iar i iar, ea este un eveniment spontan pentru spectatori, care triesc un catharzis emoional i intelectual, ca un rezultat al faptului de a fi un membru al audienei. Audiena parcurge patternul i treptat vede patternul ca fiind acelai cu cel personal. Semnificantul dramei este nsuit pe msur ce actorul se apropie de punctul culminant, de rezolvarea aciunii. Apropierea de spectator se bazeaz pe prezentul familiar al povestirii. Noiunea de legtur este faptul c drama este povestea mea, semnificaia istoriei mele fiind ritualizat n faa ochilor mei pe scen. Scenarizarea este o oglind a propriilor sensuri. Catharzisul reprezint, aici, o clarificare i o explicaie dramatic. Psihodrama determin catharzisul pas cu pas prin oferirea unei situaii n care jocul de rol este o exprimare spontan a adevratei povestiri a protagonistului. Metaforic, catharzisul se prezint n 7 variante: (1) ntr-un papirus antic catharzisul nseamn curire aa cum un individ cur pmntul prin ndeprtarea buruienilor, (2) ntr-un alt papirus apare ca vnturare cu referire la separarea grnelor de impuriti, (3) Diocles folosete termenul ca p imagine a curirii cnd descrie procesul currii hranei pentru a putea fi gtit , (4) Teofrast n eseul s Despre Plante folosete termenul de retezare a crengilor uscate cnd leag catharzisul de pomi, (5) Philodemus n eseul su Despre libertatea limbajului i Epicur n ale sale Epistole folosesc acelai cuvnt pentru a ntruchipa clarificarea obinut prin explicaie, (6) Galenius, bineneles, a folosit termenul de catharzis pentru a semnifica vindecarea bolii prin aplicarea tratamentului, (7) pentru Chrysippus universului prin foc. Pentru o dezvoltarea substanial, clientul trebuie s triasc un catharzis al integrrii,n cadrul crui a fost parcurs nu numai un catharzis emoional, dar i o schimbare emoional i cognitiv n percepie ca rezultat al acestui catharzis. Un catharzis de abreacie provine dintr-o reacie mpotriva cuiva de exemplu, un catharzis al urii fa de propriul tat, generat de furie i disperare, este eliberat. Orice catharzis trebuie s fie orientat spre proces, mai mult dect spre obiective. Terapeutul care-l stimuleaz i care solicit un obiectiv precis poate determina la client nevoia de a fi bun. Totui, cu toate c sentimentele pot fi eliberate, codependena clientului poate fi ntrit. Psihodrama include ambele forme de catharzis: un catharzis al separrii i clarificrii i un catharzis al unificrii i completrii. Ceea ce determin vindecarea este18 catharzisul este purificareaaducerea materialului incontient la un nivel contient, scoaterea lui din surplusul de realitate al individului i mutarea sa n realitatea colectiv a produciei i a grupului. Un catharzis de integrare eficient via. Conform lui Moreno, Orict de linititoarea este pentru pacient, analiza situaiilor, testul final const n ntoarcerea de pe scen n situaiile din viaa real. Acolo i poate da repede seama c echilibrul pe care crezuse c l ctigase din analiz nu este adecvat. (Ceea ce lipsete este) Legtura dintre orice i poate oferi analiza n drumul spre obinerea echilibrului i aciunea sau alte micri ale vieii. Aceast legtur este spontaneitatea pe care pacientul trebuie s fie capabil s o activeze atunci cnd situaia o cere. Este nevoie de testri repetate pentru a asigura pacientul c a fost obinut catharzisul necesar lui. Spontaneitatea este cea care n final ncununeaz eforturile psihodramei. Un catharzis mintal poate avea trei modaliti de manifestare: (1) n interiorul protagonistului, (2) n interiorul eurilor auxiliare ce particip la psihodram, (3) n auditoriu prin identificarea cu aciunea scenarizat. Catharzisul apare i la un nivel fizic, curnd corpul prin eliberarea celular a amintirilor reprimate n creier i n corp. Psihodrama presupune c o lips de spontaneitate produce tulburri att la nivelul individului ct i la nivel de grup. Aceste tulburrii se accentueaz pe msur ce deficitul de spontaneitate crete. Un catharzis eficient la un individ care face parte din grup ar trebuie s aib ca efect creterea spontaneitii la nivelul grupului, ceea ce ar determina diminuarea tulburrilor att la nivel individual, ct i grupal. Convingerea autorului e c adevratul catharzis altereaz de fapt ansamblul celular cerebral, modificnd nregistrrile persoanei despre ceea ce a nvat. Zicala lui Fritz Perls - n interior se afl premiul corporal se poate aplica i aici. Dac insight-ul nu determin un catharzis adic, dac nvarea nu este experienial vom vedea un eveniment cu ali ochi, dar noi nu vom fi diferii. Dac insightul trebuie acompaniat de catharzis pentru a fundamenta nvarea la nivel cognitiv, insightul trebuie acompaniat de experien pentru a modifica comportamentul. ne aduce la o stare de echilibru i ne ndeprteaz de dezechilibrul pe care l triam n incapacitatea noastr de a rspunde adecvat la situaii de

Pag. 1: Conform lui Joseph Cruse Onsite, Rapid City, SD, 18 noiembrie 1988 Pag. 2: SimilarJ.L. Moreno, Psihodrama, vol.1 (Beacon, NY: Beacon House, 1946) Pag. 2: Frumosulibidem Pag. 5: Cnd Jacob Levy Moreno J.Fox, (ed.). Esena lui Moreno 1987 )

Scrieri despremetoda psihodramei de grup i spontaneitate de J.L. Moreno, M.D., (New York: Springer,19Pag. 4: Angela Tilby, Suflet, Dumnezeu, Sine i Noua Cosmologie (New York: Doubleday, 1992) Pag. 6: Moreno a introdus formal R.F. Marineau, Jacod Levy Moreno 1889-1974: Printele psihodramei, sociodramei i psihoterapiei de grup (Londra: Tavistock/Routledge, 1989) Pag. 6: tiina lui despre psihodram J.L.Moreno, Sociometria (Beacon House, 1950, NY: Beacon) Pag. 6: Din punct de vedere istoric, psihodrama reprezint J.L. Moreno, Psihodrama vol.1 (Beacon, NY: Beacon House, 1946) Pag. 7: Conform Academiei Mondiale Dale Buchanan, Terapia psihiatric: psihodrama Asociaia American de psihiatrie, Washington, D.C. Pag. 8: Aa cum Moreno spunea odat J.L. Moreno, Psihodrama vol.1 (Beacon, NY: Beacon House, 1946) Pag. 8: Diferena primar Ibidem Pag. 8: n viziunea directorului Ibidem Pag. 9: Estr dificil pentru minte.. C.Kris, Boston, 21 iulie 1991 Pag. 9: Ca terapeui avem nevoie R. Siroka, Institutul de trening psihodramatic, New York, 1989 Pag. 10: Psihodrama l poziioneaz pe pacient J.L. Moreno, Psihodrama i psihopatologia relaiilor interpersonale, Societatea American de Psihoterapie de grup i Jurnalul de Psihodram (1948) Pag.10: Psihodrama este societatea uman Ibidem Pag.10: Este ca un dirijor J.L. Moreno, Teatrul Spontaneitii (Beacon, NY: Beacon House, 1947) Pag. 12: Spontaneitatea nu trebuie s fie teatral Adam Blatner, A.Blatner, Bazele Psihodramei: Istorie, Teorie i Practic (New York, Springer, 1987) Pag. 14: Aristotel credea c George Legeros, Minneapolis, MN: Lecture, 16 august 1993 Pag. 14: Auditoriul trece Joseph Campbell (ed.), Myths, Dreams and Religion (Dallas: Spring Publishing, 1970) Pag. 15: Separarea i clarificarea. Joseph Campbell (ed.), Myths, Dreams and Religion (Dallas: Spring Publishing, 1970) Pag. 15: Pentru o dezvoltare substanial R. Siroka, Institutul de trening psihodramatic, New York, 1993 Pag. 15: Protagonistul tu nu face Zerka Moreno, Highland Park, NY, 16 aprilie 1988 Pag. 15: Orict de linititoare ar fi analiza J.L. Moreno, Psihodrama, vol.1 (Beacon, NY: Beacon House, 1946) Pag. 15: Legtura dintre orice Ibidem20 2 Scena este suficient: concepte i premise nainte de a putea explora metodele practice ale psihodramei i cu jocurile dramatice, este nevoie s ne familiarizm cu contextul i cu elementele interaciunilor psihodramatice. Conceptul de rol Nimeni nu este exact acelai tot timpul. n via operm printr-o varietate de roluri ca prini, copii, prieteni, colegi i multe dintre sentimentele i comportamentele noastre tind s fie specifice unui anumit rol. n acelai timp ns nu toate rolurile din viaa noastr se bucur de acelai succes. Putem s avem un mare succes ntr-un rol, unul mediu n al doilea i s eum lamentabil n treilea. De exemplu, M. are foarte mult succes n afaceri, ctig muli bani i este un director excelent, dar acas este oarecum un ratat ca so, insensibil la nevoile soiei i la presiunile exercitate asupra ei. n timp ca poate s negocieze formidabil ntr-o situaie de afaceri, nu d dovad de o abilitate comparabil care l-ar putea ajuta s negocieze petrecerea unei o seri acas, cu familia. Simind c nu are succes, M. ncepe s considere c familia ar trebui condus n acelai mod sa firma sa. Iar n momentul n care este confruntat cu problemele complicate i sensibile legate de includere i excludere prezente n familie, el apeleaz la aceeai abordare non-emoional care funcioneaz n situaiile legate de serviciu i o aplic fr pic de succes acas. Psihodrama i ofer lui M. o ans extraordinar de afirmare a capacitilor sale executive i de modelare a vieii sale de familie deoarece are oportunitatea de a aborda roluri specifice. Terapeutul su poate afla n care dintre roluri se simte M. plin de succes i viu i poate explora extinderea n cadrul acestora. mpreun ei pot s determine care dintre rolurile din viaa lui M. sunt neglijate sau mai puin jucate i s le exploreze att psihodramatic, ct i propriu-zis, pot s examineze viaa lui M. pentru a vedea ce ar trebui adugat sau diminuat pentru a mbunti echilibrul. Psihodrama ne ofer n repetate rnduri o ocazie valoroas s lucrm asupra rolurilor noastre cele mai ncrcate de suferin, n care puterea ne este blocat iar eurile emoionale rmn i ele att blocate, ct i rnite. Biatul care a fost rnit de mama sa alcoolic prin comportamentul ei straniu fa de el poate avea o posibilitate s o ntlneasc pe scena psihodramatic. El i poate elibera furia pe care a simit-o fa de ea dar pe care nu a ndrznit s o exprime. Poate s-i refuze ncercrile vinovate de a reparare a durerii printr-o atenie excesiv care l-au fcut s se simt sufocat i demasculinizat. Poate ca n sfrit s-i petreac braele n jurul ei i s-i spun ct de mult are nevoie de ea; i poate exprima dragostea filial i afeciunea care erau anterior

21

blocate de teama de prea marea ei dependen de el sau de confuzia oedipian pe care a simit-o vzndu-i mama adorat beat. Poate spune ceea ce a fost incapabil s spun i cere ceea ce a fost incapabil s cear. Conceptul de trtare a rolului, aa cum este el utilizat n psihodram, reprezint poate una dintre cele mai seminificative contribuii ale lui Moreno n domeniul sntii mentale. El a defnit rolul ca forma real i tangibil pe care o ia sinele forma funcional pe care i-o asum individul atunci cnd reacioneaz la o situaie specific n care sunt implicate alte persoane sau obiecte Sinele, Eul, personalitatea, caracterul, etc. reprezint efecte de grup, ipoteze euristice, postulate metapsihologice, logoizi. Rolul este o cristalizare final a tuturor situaiilor aprute ntr-un anumit domeniu de operare prin care a trecut individul (de exemplu tatl, pilotul de avion). n cartea Psychodrama, A Rehearsal for Living, Adaline Starr definete rolul ca un patern de comportament pe care l dezvolt o persoan pe baza experienelor sale de via pentru a gestiona situaia cu care se confrunt. Cu alte cuvinte, jucm n viaa noastr cotidian roluri care se nasc din situaii adic le jucm dintr-un anumit motiv. Atunci cnd explorm un rol, explorm motivele, nevoile, fricile subsecvente i beneficiile secundare care ne conduc la jucarea lui. n jocul de rol psihodramatic eliberm sentimentele reprimate asociate cu rolul; eliberm i experimentm rolul i impactul pe care l are asupra noastr. Sntatea psihic este asociat cu abilitatea de a intra i a iei cu o oarecare fluiditate dintr-o varietate de roluri. Ne mbolnvim atunci cnd ne blocm ntr-un rol sau dou i nu mai putem iei. Atunci cnd rolul se impune asupra existenei noastre i devenim chiar el, ne pierdem spontaneitatea i libertatea de alegere. n acest caz rolul ne joac pe noi. Nu intervine doar o schimbare n realitate, dar i o comutare n inseria noastr n realitate: ne identificm n mod greit sau ne supraidentificm cu rolul i ne subidentificm cu noi nine. Psihodrama ne ofer nenumrate oportuniti de a juca roluri - ca protagoniti, eu auxiliar sau membru din auditoriu. Varietatea ocaziilor de jucare a unui rol ne ofer situaii n care putem explora orice rol care ne trece prin minte. Cu ct sunt mai multe alternativele de care suntem contieni, cu att ne crete capacitatea de a crea soluii care sunt att adecvate situiei, ct i noi. Contientizarea alternativelor i securizarea resimit ntr-un anumit rol antreneaz n mod natural posibilitatea spontaneitii i creativitii. Dezvoltarea rolului n nvarea unui rol nou parcurgem trei etape: (1) asumarea rolului; (2) jucarea rolului i (3) crearea rolului. Asumarea rolului reprezinta stadiul imitrii sau modelrii, una dintre cele mai profunde forme de nvare. Jucarea rolului este etapa realizrii a ceea ce am nvat prin (1) contribuind cu ceva din noi nine la noul rol pe care l22 exersm, experimentm i la care ne adaptm. Crearea rolului este stadiul n care recrem rolul printr-o nou viziune. Pstrm elemente din primele dou stadii n timp ce crem un rol nou care s se potriveasc cu propriile noastre talente, nevoi i dorine un proces creativ care ne valideaz eul. NVAREA UNUI ROL Asumarea rolului Procesul de asumare a rolului este strns legat de modelare. Ceea ce percepem sau experimentm n afara noastr este chiar asumarea unui rol printr-un proces de interiorizare. Gradul de contientizare al procesului n timpul desfurrii sale este n general sczut. ncepe n copilrie: modul n care suntem atini, modul n care ni se vorbete i cel n care suntem inui n brae ni se imprim n creier. Dac nu exist o intervenie contient n acest proces, n momentul n care devenim prini aceste cunotine istorice vor fi aduse la lumin i transpuse n aciune n cadrul unei inversiuni de rol. Copilul este acum printe i va face ceea ce i s-a fcut va transmite mai departe ceea ce a nvat. Acelai lucru este valabil pentru o multitudine de experiene de nvare. Asumarea rolului sau modelarea este poate cea mai puternic form de nvare deoarece asumarea rolului d natere unui patern cerebral familiar. ndemnul F ceea ce spun, nu ceea ce fac este lipsit de putere n faa procesului modelrii. Adevrul este mai apropiat de F ceea ce fac eu, Fii ceea ce sunt eu. n acest mod ne jucm scenariile aparent fr nici un motiv, deoarece asumarea rolului a dat natere unui patern comportamental incontient. Jucarea rolului Jucarea rolului opereaz la un nivel de contiin mai nalt dect asumarea rolului deoarece am nvat deja un rol i ne simim suficient confortabil cu el astfel nct s s-l ncercm ntr-un mod personalizat. Percepem ntr-o oarecare msur ceea ce facem i avem capacitatea de a contribui la situaie cu elemente personale, pe care le ncercm n cadrul rolului. Se poate observa n timpul anilor de laten jucarea de rol timpurie atunci cnd i se reveleaz copilului c este un participant n procesul de autodeterminare. l putem auzi spunnd Eu merg aa., Prietenilor mei le place ciocolata amruie, dar mie mi place ciocolata alb., Mama mea face aa, dar eu fac aa. El experimenteaz adugarea la ceea ce a nvat despre sine. A descoperit c el influeneaz rolul aa cum i rolul l influeneaz pe el. Libertatea cu care ne este permis s experimentm i sprijinul celor din jurul nostru sunt foarte importante pentru modul n care nvm s funcionm atunci cnd

23

suntem copii. Dac nu se ateapt din partea noastr s ne comportm ntr-un mod prestabilit, ci mai degrab suntem ncurajai s ne autoexplorm, ajungem s simim n adncurile fiinei noastre c este n regul s ne asumm riscuri i s fim noi nine, n plus fa de ntmpinarea ateptrilor s ne socializm, dar nu ca roboi, ci ca individualiti. Dac ne este permis libertatea n interiorul unor granie clare vom ti c nu e nevoie s ne punem pe planul al doilea pentru a tri n lume, sau s ne rzvrtim ceea ce echivaleaz cu a ne posta pe planul al doilea. Atunci cnd cminul este secuirizant, limitele intacte i identitile stabile, copilul beneficiaz de oportuniti importante de a nva unde i cum se potrivete n schema lucrurilor, i cum s se potriveasc fr s dispar. Crearea rolului Crearea rolului poate s apar atunci cnd celelalte dou etape au fost suficient de bine integrate astfel nct s i permit celei mai creative pri a eului s intervin pentru a reconstrui rolul ntr-o manier nou i unic. Fie de exemplu desenele lui Picasso din perioada timpurie - ct de fine sunt liniile sale, ct de delicate i sensibile sunt portretele, cum a reuit el s stpneasc treptat tehnica! Apoi a ajuns s aib posibilitatea de a arunca tot ce nvase, de a fi rapid pregtit s se lase s plonjeze ntr-o nou i extrem de personal viziune a propriei sale uniciti. Seamn foarte tare cu modul n care ne crem cu ajutorul rolurilor pe care le jucm n via. Cnd au fost nvate i experimentate pe deplin, cnd ceva nou a fost creat i ceva vechi amestecat cu noutatea i cnd securitatea acestor dou stadii a fost interiorizat, ne simim n stare s nfruntm ncercarea ultimativ de a ne experimenta dimesiunile interioare i de a le actualiza. Actul creativ reprezint pentru oricine un drept din natere; a intra n via cu mirare, bine nrdcinai, dar deschii la ceea ce s-ar putea ntmpla. Dup ce actorul i-a nvat replicile, i-a ncorporat modelele i i-a nlturat pri proprii legate de rol i le-a integrat cu concepia dramaturgului, are posibilitatea de a crea rolul de a aduce la lumina ceva nou, de a scpa de ceea ce este cunoscut i de a pi pi ctre ctre necunoscut cu ncrederea de care dispune, alturi de cunotinele acumulate despre scenariu, de concepia dramaturgului asupra rolului i de propria percepie integratoare cu ncrederea de a lsa lucrurile s se ntmple spontan, la momentul respectiv. Aceasta este crearea rolului. Rolurile de supravieuire Un copil care este abuzat sau traumatizat cnd este prea mic s se protejeze poate s dezvolte roluri de supravieuire, un set de comportamente defensive proiectate s i protejeze. Un biat speriat poate s dezvolte rolul unui puti dur pentru a-i ascunde teama de sine nsui i de agresor. O fat trist poate s arboreze o figur vesel att pentru a se simi mai bine, ct i pentru a-i masca tristeea n faa lumii. Un copil care i24 simte familia destrmndu-se poate deveni supercompetent, ca o modalitate de coping cu sentimentele de neajutorare i de ctigare a unei senzaii de control. Cu ct sunt mai intense sentimentele dureroase, cu att mai important este funcia rolului de supravieuire. Un rol de autoprotecie jucat de nenumrate ori capt o via proprie i organizeaz de multe ori personalitatea copilului. Ceea ce simte copilul este Eu sunt rolurile mele de supravieuire eu sunt tiranul, eu sunt cel care repar, eu sunt cel permanent vesel iar copilul din interiorul adultului se aga din rsputeri de aceste roluri. Cnd punem sub semnul ntrebrii utilitatea acestor roluri n cadrul procesului terapeutic, ne provocm clienii chiar n esena lor. Bebeluul care refuz afeciunea din cauza temei de a fi respins poate s devin un adult distant, care se apr. Brbatul al crui rol este de persoan care are totdeauna dreptate va juca cu rigiditate rolul nainte de a risca s-i manifeste adevratele sale sentimente. Aceti brbai i femei, cu ct devin mai speriai, cu att se angajeaz mai mult n rolul sau personalitatea pe care i leau dezvoltat n copilrie, pentru a-i ascunde teama. Teroarea este resimit de un copil ca amenintoare la adresa propriei viei, i tot acelai sentiment este implicat i n cazul adultului. n timp ce un spectator o poate vedea ca o reacie profund exagerat, adultul se afl cu adevrat ntr-o stare de teroare i se teme pentru viaa sa. Adultul regreseaz pn la eul su timpuriu i experimenteaz teama ameninrii propriei viei; trauma timpurie este experimentat din nou n momentul n care evenimentele prezente o activeaz. Dei rolurile de supravieuire pot s protejeze un copil, ajung o barier n calea relaionrii adultului. Relaiile intime funcioneaz ca declanatori ai rolurilor vechi. Cu ct se simte mai vulnerabil i dependent persoana, cu att crete senzaia de pericol i intesitatea impulsului de a cere intervenia rolului de supravieuire; n loc s i mprteasc adevratele sentimente de a fi rnit sau de vulnerabilitae, persoana pune n aciune comportamente rigide care inhib comunicarea satisfctoare i constructiv. DIAGRAMA ROLURILOR Intenia urmtorului exerciiu este de a-I familiariza pe participani la psihodram cu o varietate de roluri pe care le joac. (Ai putea gsi util s facei o diagram a rolurilor din propria voastr via.) Obiective A nelege numrul i varietatea rolurilor jucate. A observa aceste roluri relaionate unul cu cellalt. A excplora mulumirea i satisfacia n cadrul acestor roluri.

25

Etape Cerei participanilor s ia un creion i o foaie. Cerei-le s deseneze un cerc undeva pe foaie cu numele lor nuntru i s trag linii de aproximativ 1-1.5 roat. Cerei-le s scrie pe fiecare spi rolurile majore pe care le joac n via, de exemplu, cel de mam, soie, fiic, nor, scriitor, profesor .a.m.d. Cerei-le s aleag unul dintre aceste roluri pe care ar dori s l exploreze sau unul n care resimt o doz de conflict. inch n afara cercului, ca nite spie de

Cerei-le s deseneze un alt cerc undeva pe foaie n care s scrie numele rolului, de exemplu: mam. Apoi, ca i n diagrama precedent, cerei-le s trag linii n afara cercului.

Cerei-le s scrie pe fiecare spi un aspect al rolului ales, de exemplu pentru rolul de mam ofer, doctor, asculttor, buctreas, comportament de hrnire, coleg de joac, planificator executiv, profesor .a.m.d.

Apoi cerei-le s scrie urmtoarele cuvinte ntr-o coloan pe marginea foii: gust, miros, culoare, micare, textur i sunet. Apoi, dup fiecare cuvnt, asociaia potrivit care descrie sau este cel mai tare legat de rolul pe care l exploreaz. (De exemplu, culoarea pe care o simt ca aparinnd rolului de mam ar fi crmiziu.) n acest moment ai putea acorda nite timp pentru mpartaire, cu grupul sau n perechi, adjectivelor pe care le-au ales pentru a descrie diferitele roluri. Daca dorii sa trecei la aciune, urmatorul pas este de a examina diagramele pentru a descoperi aspectele n legatura cu care participanii experimenteaza conflicte sau disconfort. Aezai doua scaune goale sau aranjai o scena aa cum vi se pare potrivit i cerei-le participanilor sa fie ateni cu cine au chef sa vorbeasca despre conflictul sau aspectele pe care le experimenteaza: adica unde se afla afacerea nencheiata i pe cine cuprinde, sau crui aspect al lor doresc sa i se adreseze, plasndu-l pe un scaun gol sau alegnd un eu auxiliar sa-l reprezinte. Permitei-i oricui dorete o scenet pentru a explora n continuare aspectul sau conflictul, utiliznd tehnica dublului, inversiunea de rol, interviul, solilocviul sau orice tehnica se poate dovedi utila. Protagonistul poate dori sa foloseasca un scaun gol sau sa aleaga pe cineva pentru a reprezenta persoana sau aspectul sau propriu caruia i se adreseaza. Acordai timp pentru mpartaire dupa fiecare scenet sau pentru mpartaire la nivelul grupului dupa ce au avut loc cteva scenete.26 Variaii Exerciiul poate fi variat prin evaluarea, pe o scala de la unu la zece, a satisfaciei resimite n cadrul fiecarui rol n oricare dintre diagrame, sau prin estimarea timpului petrecut n fiecare rol folosind un cerc mare, divizat, fiecare sector reprezentnd procentul de timp petrecut ntr-un anumit rol. Daca este parcursa aceasta etapa, s-ar putea sa dorii sa folosii o alta diagrama pentru reprezentarea situaiei ideale, adica a modului n care participanii ar vrea ca rolurile sa fie alocate daca i-n momentul n care le-ar putea schimba. Sau un rol poate fi plasat pe un scaun gol iar participanilor sa li se ceara sa stea n faa scaunului i sa joace dublul pentru sentimentul prezent n cadrul acestui rol particular. Daca este realizat acest lucru, clientul poate sa aleaga un aspect conflictual al rolului sau o chestiune n legatura cu care se simte n mod special puternic sau n cadrul careia poate avea loc schimbarea. Oamenii sanatoi tind sa fie capabili sa intre i sa iasa din roluri cu relativa uurina, iar cei fericii tind sa joace mai mult de unul sau dou roluri; ei dein o varietate de roluri printre care cltoresc uor i natural. Blocarea ntr-un rol poate conduce la oboseal, o lips de creativitate i un sentiment de a fi plictisit de via sau deprimat. n acest caz lucrul cu rolul poate ajuta poate s ajute n dobndirea de perspectiv i o schimbare n contientizare. Dac o persoan joac n exces un rolpn cnd se simte epuizat , poate s aib nevoia de a aduga la viaa alte roluri pentru a oferi noi supape pentru hrnire, creativitate i cretere. Dei rspunsul poate s par c se afl n abandonarea rolului n care se simte epuizat, soluia poate s se afle de fapt n adaugarea de noi roluri i extinderea experienei poteniale. Daca diagramele rolurilor sunt folosite n lucrul cu cupluri rolul ar fi de so sau soie, iar rolurile auxiliare pot fi de iubit, prieten, frate sau sora, parinte, copil, ruda diagramele completate pot fi examinate pentru a vedea care dintre roluri sunt compatibile (att ca indivizi ct i n relaie) i care sunt conflictuale. Rolul de parinte poate sau nu sa fie conflictual n acelai mod ca cel de iubit sau prieten. Este util pentru cuplu sa examineze care dintre roluri merg bine i care au nevoie de atenie: poate fi util n antrenarea unor capaciti i n descoperirea faptului c dei unele roluri dintr-o relaie pot necesita modelare, nu nseamn c ntreaga relaie este nesntoas sau neproductiv. Diagramele de roluri pot de asemenea s ajute cuplul s neleag c o relaie durabil, plin de succes cere schimbri de rol semnificative i comutri pe msur ce membrii cuplului parcurg stadiile vieii, i c fiecare dintre acestea necesit jucarea unor roluri diferite. Membrii cuplurilor funcionale pot s i permit unul altuia s i schimbe rolurile fr ca relaia s se piard. Un cuplu experimenteaz pe termen lung cel puin patru stadii majore ale vieii: cuplu, familia nuclear, cuplu/familie extins i btrneea. Orice stadiu al vieii poate fi examinat n acest mod: de exemplu, criza vrstei de mijloc poate fi analizat din perspectiva rolurilor prin intermediul diagramelor,

27

explornd care dintre roluri au fost prea puin jucate i care treuie adugate sau extinse pentru a tri fericit. Cminul golit, pensia, pierderea unei persoane iubite i alte schimbri majore ale vieii pot la fel de ine explorate n aceast manier. DINAMICA PSIHODRAMEI Isoria de viaa a fiecarei persoane este unica. Fiecare interaciune ne schima. Daca ntre doua persoane exista o conectare emoionala satisfacatoare ele pot sa cada de acord ca un anumit eveniment este placut. Daca aceasta conectare este desincronizata, cei doi experimenteaza acelai eveniment destul de diferit. Fiecare dintre noi aduce cu sine n experimentarea tuturor situaiilor de viaa istoria de viaa acumulata, funcionarea neurochimica i dezvoltarea emoionala. Psihodrama i ofera protagonistului o scena securizanta pe care sa reexperimenteze evenimentul traumatizant n sigurana, beneficind de suficient suport pentru a evita blocarea, astfel nct sa poata sa simta, sa neleaga i sa fie contient de acesta, i astfel sa ajunga la nchiderea Gestalt-ului. Apoi evenimentul traumatic poate fi reintegrat n existena sa sub o forma refacuta dndu-i-se un context i un neles iar clientul poate merge mai departe. Reprezentarea psihodramatica i ajuta pe oameni sa se elibereze de sistemele lor de autoiluzionare. La nceput eurile auxiliare sunt extensii ale sistemelor autoiluzionante ale protagonistului, dar cu ct mai des poate sa aiba sau sa experimenteze protagonistul reprezentarile auxiliare, cu att mai uor, poate sa renune la acestea. Poate sa le abandoneze ca extensii ale sinelui i sa le vada ca persoane reale. Ele pot sa ncheie afacerile neterminate. Pentru a nelege dinamica psihodramei, este necesara cunoaterea a ceea ce se concretizeaza pe scena psihodramatica, n special a conceptelor de tele, foame acionala, sisteme tensionale deschise, autopoeza, concretizare i transa psihodramatica subsecventa. Tele Am ntlnit cu toii oameni pe care ni se pare ca i cunoatem i i ntelegem imediat, chiar i fara a discuta cu ei. ntlnim oameni cu care ne simim confortabil din instinct i alii de care, tot din instinct, ne ndepartam. Astfel de raspunsuri nonverbale fac parte din tele, sau dintr-un tip de contiina senzoriala telepatica. Tele este caracterizat de Moreno ca cea mai smpla unitate de sentiment dintre doi oameni. Este o empatie n dublu sens, o simire a realitaii celuilalt; este legatura care menine oamenii mpreuna. Nu este sinonima cu transferul. Conectarea tele-ica transpusa n aciune n psihodrama i face pe protagoniti capabili sa ramna n interiorul propriilor realitai psihice, dndu-le forma, definiie i conectare.28 Tele este un proces reciproc; curge n doua direcii, descriind sensul conectarii dintre doi oameni. ntr-o situaie de grup coeziunea este masurata prin taria i numarul perechilor reciproce, iar tele este experimentat ca un sentiment de nelegere nonverbala de a fi vazut i neles de o alta persoana. n aciune tele implica o disponibilitate de a juca rolul auxiliar combinnd gndirea i emoiile n sprijinul plus-realitaii protagonisului astfel nct sa nu se detaeze de propria experiena. Tele deschide drumul catre ncredere oferind un surogat real cu ajutorul caruia se exploreaza i testeaza conectarile n realitate. Tele permite aducerea pentru analiza n aici i acum a unui sistem autoiluzionant, facnd materialul incontientcontient prin experimentarea n aciune astfel nct sa fie retrait i rezolvat. Foamea de aciune Tendina de a aciona pe direcia completarii se numete foame de aciune. La fel ca i compulsia de repetiie, poate deveni un ritual al foamei nesatisfacute. Provine din experiene dureroase, i nu din unele placute, ntruct este o manifestare a dorinei psyche-ului de a aduce trauma la un nivel contient astfel nct sa poata fi controlata. Ct timp nu s-a rezolvat, experiena dureroasa este repetata mpingnd la descarcare prin aciune. Implicarea ntr-un ciclu repetitiv poate, de fapt, sa fie vazuta ca un semn pozitiv pentru ca denota o ncercare de rezolvare. Denumita uneori n domeniul adiciilor un strigat de ajutor, manifesta o dorina interioara de cunoatere interioara a coninutului psyche-ului, o dorina ca spiritul sa devina carne. Cererea de aciune, foamea de aciune sau compulsia la repetiie sunt legate de principiul placerii. Daca ramn nerezolvate pot sa pericliteze savurarea plcerii. Psihodrama ofer o ocazie unic de a personaliza foamea de aciunea prin utilizarea eurilor auxiliare, care joac rolurile necesare concretizrii situaiei originale. Dac impulsul i dorina sunt satisfcute n psihodram, comportamentul poate fi diminuat. Psyche-ul sau creierul accept eurile auxiliare ca reale, permind protagonistului s lucreze asupra exeprienei traumatice i s i remprospteze forele. Aciunea psihodramatic ofer un context i permite evenimentului s fie reabilitat ntr-o form corect, ncheiat, astfel nct s nu mai existe ntr-o stare de confuzie sau tensiune deschis. Sistemele tensionale deschise Sistemele tensionale deschise reprezinta experiene nerezolvate pe care le purtam n suflet. Dupa parerea lui Umberto Maturara, creierul opereaza pe principiul nchiderii organizarii: adica ncearca ntotdeauna sa umple sau sa termine situaia. Daca o situaie ajunge la o rezolvare satisfacatoare, creierul a oinut nchiderea.

29

Fiecare dintre noi este un sistem biologic complet, independent, guvernat de principiul nchiderii organizarii: pentru a trai cautam o stare de nchidere i completitudine. Dac nu reuim s obinem o rezolvare satisfctoare a situaiei, rmnem ntr-o stare de anxietate. Creierul ncearc s foreze nchiderea astfel nct s supravieuiasc, i o va realiza fie prost, fie bine, pentru c i este indinspensabil: adic o va realiza n jurul a indiferent ce se afl acolo, fie c rezultatele obinute prin extrapolarea sa sunt sanogene i bine organizate sau haotice. Psihodrama, oferind protagonistului o modalitate de a juca din nou o situaie nesatisfctoare, nerezolvat i de a o completa n acest moment, poate s contribuie la rezolvarea sistemelor tensionale deschise. Autopoeza Autopoeza reprezint starea noastr de a fi vii ntr-un mediu. Orice facem este declaat de mediu, sau de interaciunea noastr cu acesta; reacia noastr este o compensare menit s ne menin echilibrul, sau starea de a fi vii ntr-un mediu. Dei autopoeza nu este un concept psihodramatic per se, ne ajut s ilusatrm motivele pentru care dinamica psihodramatic oglindete dinamica vieii. Concretizarea Scopul acionrii psihodramatice este de a concretiza sau a da dimensiune i spaiu dramei interioare a protagonistului. Drama ofer protagonistului persoane reale cu care s se confrunte, mai degrab dect unele imaginate. Ceea ce a meninut sub form de idei, amintiri la nivelul corpului i flashback-uri poate fi jucat pe scena psihodramatic prin intermediul eurilor auxiliare. Procesul de concretizare este vindector i cathartic n sine. Simpla expunere a realitii noastre n prezent i n spaiu o aduce la un nivel de contientizare unde apar noi posibiliti de a o vedea, simi i gestiona. Natura aciunii psihodramatice rezid n desemnarea protagonistului ca centrul al propriei sale drame. i ofer o oportunitate de a ctiga un sentiment de putere asupra a ceea ce a fost n interior pentru a ctiga armoinie. n concretizare spectatorul interior este nlturat, iar protagonistul devine n ntregime activ. Situaiile n care protagonistul sar fi putut simi lipsit de putere sau invizibil sunt reproduse pe scen aa cum au fost experimentate la nceput, astfel nct el s i poat explora realitatea, adevrul i experiena fr s fie nevoie s i ntrein i s lucreze n acelai timp asupra altor puncte de vedere. Este o posibilitate de a se ntlni i confrunta cu dimensiuni interioare foamea acionala, compulsii repetitive, fantezii i vise. Este o ansa de a face real ceea ce parea ireal i de a aduce n lumina contiinei ceea ce se afla n incontient ntr-o stare fara forma.30 ntregul proces de concretizare este proiectat sa externalizeze plus-realitatea protagonistului i sa o plaseze pe scena unde poate fi manipulata ntr-o maniera lipsita de pericole i potrivita din punct de vedere clinic. Procesul de ncalzire contribuie la aducerea ei n contiina protagonistului; prin aciune este pusa pe scena, acolo i atunci transformndu-se n aici i acum. Transa psihodramatica n momentul n care ca i cum se transforma n realitate protagonistul poate sa intre ntr-o stare de transa apropiata de cea de vis. Conform teoriei era-sure promovate de Crick i Mithcinson activitatea din timpul visului i permite sistemului cerebral sa scape de oscilaiile parazite[i] o data cu acestea ar disparea amintiri nedorite mai ales cele de factura potenial patologica cum ar fi, obsesii, halucinaii i iluzii. J. Allan Hobson afirma nu numai ca apreciem visele pe masura ce le experimentam dar putem sa patrundem activ n experiena noastra onirica. Putem sa ne intensificam rememorarea i chiar sa schimbam intrigile pentru a deveni mai placute . n timpul transei psihodramatice putem sa avem cu adevarat ansa de a ne modifica amintirile i de a ne orienta noua nvaarea pe masura ce aproape ca experimentm un vis lucid. Convingerea autorului este c ceea ce apare n timpul acestei stari n termeni de remodelare cerebrala este parial responsabil pentru potenialul misterios de vindecare al psihodramei. Atunci cnd experimentam un eveniment traumatic, avem tendina sa ne blocam. Cnd ne blocam creierele noastre nu funcioneaza normal. Nu nelegem, nu contientizam i nun integram experiena. Ca urmare, cnd experiena este reactivata, nu poate fi adusa la lumina o ntreaga amintire integrata; ceea ce se reactualizeaza este situaia nerezolvata a nevoilor blocate. Deci este important n psihodrama ca mediul i aciunea sa fie securizante astfel nct cnd trauma emerge s poata fi autentic experimentata, simita, cunoscuta, neleasa i integrata. TEORIA PSIHODRAMATIC A DEZVOLTRII Moreno a delimitat patru stadii majore ale dezvoltarii legate ca nume de rolurile acionale: dublul, oglinda, eul auxiliar i inversiunea de rol. Stadiul dublului ncepe sa ne dezvolte esena pe masura ce trecem prin oglinda, stadiul n care informaia din exterior contribuie la formarea eului. Urmeaza apoi stadiul eului auxiliar, nceputul unei contientizari a separarii: devenim contieni ca lumea nu este doar o extensie a noastra, ci este mparita cu alte persoane complet separate de noi. Intervine apoi stadiul inversiunii de rol. Acesta este nceputul empatiei, cnd suntem cu adevarat capabili sa ne poziionam n locul altuia i sa vedem lumea ca i cum ar vedea-o el. Psihodrama integreaza o varietate de abordari cognitiva, emoionala i comportamentala care ofera posibilitatea integrarii acestor elemente ale eului. Cele trei

31

pari ale personalitaii cuiva sunt directorul (cel care controleaza aciunea), spectatorul (cel care o monitorizeaza) i actorul (cel care o realizeaza). Pshihodrama ofera o scena pe care toate aceste pari pot sa intervina. Traim ntr-un context. Copii fiind nu ne dezvoltam n izolare; suntem memrii unui sistem de oameni i relaii care supravieuiesc ntr-o oarecare masura n permanena n mintea noastra i care ne influeneaza i pe care i influenam. Dintr-un anumit punct de vedere, stadiile dezvoltarii nu sunt discrete, i dei trebuie sa le gestionam complet i sa le parcurgem, niciodata nu le depai cu adevarat. Toate aceste stadii ramn n funciune pentru noi ca aduli. Persoanele care au trecut satisfacator prin stadiile dezvoltarii vor ti ca aduli cnd aceste zone nu funcioneaza cum trebuie i vor fi pregatii sa-i reorganizeze vieile pentru a umple golurile. Ceilali vor experimenta confuzie n legatura cu multe aspecte. Aa cum precizeaza Robert Siroka vor experimenta un vid interior, o anxietate aparent fara fundament i o foame care uneori nu poate fi satisfacuta. Vor respinge elementele de care au nevoie, nu pentru ca au destul, ci pentru ca sunt nfometai: aa cum victimele nfometarii trebuie sa nceapa prin a mnca puin persoanele care cauta sa rezolve stadii de dezvoltare neterminate trebuie sa acioneze ncet, astfel nct materialul sa poata fi digerat. Stadiul dublului n psihodrama stadiul iniial al dezvoltarii poarta numele de stadiul dublului. Este o perioada n care eul copilului este nedifereniat de cel a mamei sau al primei persoane care acorda ngrijire. Este o perioada de solitudine i unitate n care timpul nu conteaza, o curgere de energie n ambele sensuri. Bebeluul se simte ca i cum parintele ar fi o adevarata extensie a sa. Apropierea de parinte sau ngrijitor este foarte importanta. Este un stadiu marsupial. n acest stadiu al dezvoltarii, o mama, un tata sau ngrijitor simte nevoia copilului de a fi ntr-un marsupiu (pentru a veni n ntmpinare acestei nevoi avem acum dispozitive n care sa ne purtam bebeluii). Ritmul natural al parintelui devine i cel dupa care traiete copilul; vocea parintelui, sunetul, mirosul, respiraia i emoiile sunt mpartaite de bebelu, acceptate ca i cum nu ar fi nici un nceput sau sfrit ntre cei doi. n acest mod oamenii nvaa sa aiba ncredere. Cnd bebeluului i este foame i este oferita mncare; cnd bebeluul se uda, mini iubitoare l fac sa se simta uscat i confortabil; cnd bebeluul sufera se fac ncercari de ameliorare a puterii; cnd are nevoie de reconfortare, mini blnde l mngie i o voce suava l alinta. n acest mod nvaa sa aiba ncredere i daca aceste lucruri se ntmpla suficient de frecvent pentru ca dezvoltarea copilului sa progreseze ntr-o maniera sanatoasa, nseamna ca a avut ceea ce numete D. W. Winnicott un parinte suficient de bun. Atunci cnd ele nu au loc suficient32 de des copiii nvaa sa perceapa lumea ca incapabila sa-i neleaga ntmpinarea nevoilor lor.i sa vina nn primele cteva luni de viaa, bebeluul nu se simte difereniat de restul cosmosului. Este un sentiment de unitate, nici o relaie eu-tu nici un sentiment al vreunei persoane, loc sau obiect care are o poziie n exteriorul celui care percepe. Iniial dublul este ntr-adevar o extensie a bebeluului dar ncurajeaza relaionarea. Mai trziu dublul este un sentiment interiorizat de a fi vazut, neles prin grija compasiva a parintelui. Stadiul oglinzii Oglinda ofera informaii din exterior nu neaparat congruente cu vocea interioara. Daca oglindirea este sensibila poate oferi o traversare lipsita de pericole din interior catre grupul mare sau societate, ajutndu-ne sa nelegem nu numai cum ne vedem din interior, ci i cum suntem percepui de alii. Daca oglindirea este dura i punitiva, distorsioneaza calea dinspre interior catre obiectul exterior; este dificil pentru un copil sa experimenteze i sa se neleaga pe sine n contextul mai larg daca feedback-ul din lumea exterioara este resimit ca evaluativ i ameninator. Daca funcia dublului a fost suficient reprezentata n familie, individul poate sa foloseasca efectiv oglindirea cnd ajunge ntr-o situaie corespondenta. Cnd oglindirea este sensibila cnd ceea ce se spune atinge o coarda interioara se simte conectat, vazut i neles de lumea din exterior. Daca sunt spuse lucruri dure, resimite ca incongruente cu sentimentele interioare, dezvolta o senzaie de a nu fi fost niciodata aa cum este i se simte incapabil sa se conecteze sau sa satisfaca expectaiile exterioare. Conectarea la lume este slabita. Oglindirea joaca un rol important n modul n care copilul n cretere nvaa sa se autoperceapa. n acelai fel n care copiii de doi ani muncesc mult pentru independena fizica spunnd pot sa fac asta singur, adolescenii lupta pentru independena emoionala sau pentru un eu difereniat. Mesajul lor este clar: Eu nu sunt tu ca par, haine, gusturi i respingeri, prieteni. i aa cum le dam celor de doi ani sarcini potrivite vrstei pentru a-i dezvolta sentimentul de autonomie, adolescenii au nevoie de responsabilitai adecvate i de libertai pentru a-i dezvolta individualitatea. Copilul de doi ani spune: lasa-mi corpul sa fie separat, lasa-ma sa-mi ridic singur furculia la gura i sa mut singur scaunul. Adolescentul spune: lasa-mi eul sa fie diferit, lasa-ma sa-mi urmez propriul curs de aciune, preferinele i respingerile i sa experimentez viaa printr-un eu centrat pe mine i nu pe parinii mei. Daca o societate este restrictiva un adolescent nu are nevoie sa devieze mult pentru a se diferenia; ntr-o societate permisiva el trebuie sa mearga puin mai departe pentru a se diferenia de

33norma. Adolescentul trebuie sa realizeze ruptura pentru a se rentoarce ca persoana diferita. Stadiul eului auxiliar Stadiul eului auxiliar anuna contiina celuilalt, a ceva dincolo de nevoile i dorinele narcisice ale copilului. ncepe sa aib contiina faptului ca lumea este plina de ali oameni diferii de el. Iar daca a fost dublat i oglindit adecvat, a dezvoltat un sentiment al eului suficient de puternic astfel nct sa empatizeze cu un Alter. Prin dublarea reuita, copiii nvaa ca nu sunt singuri i ca universul este un loc prietenos unde nevoile sunt percepute i satisfacute; nvaa ca eul este un loc interior de unde pot sa capete susinere i faa de care sunt liberi sa se mite fara ca acesta sa dispara. Oglindirea sensibila ofera o trecere lipsita de pericole din lumea interioara a dublului catre lumea exterioara a celuilalt; ofera copilului reflectari i informaii despre sine pe care le poate utiliza pentru automodelarea necesara integrarii n reeaua sociala. Apoi, o data cu contientizarea celuilalt apare o capacitate de a trai ca fiina printre alte fiine, de a-i ocupa locul ca membru al societaii. Acum eul trebuie sa fie suficient de puternic pentru a tolera evenimentele negative. Copilul a nvaat sa aleaga i sa fie ales, sa ofere i sa primeasca, sa simta compasiune pentru alii. A nvaat ca punctul sau de vedere nu este singurul, ca echilibrul, empatia i fairplay-ul sunt cerute pentru a trai fericit printre alii. Stadiul eului auxiliar este unul al intrarii n societate, avnd interiorizat dublul sau caminul, oglindirea sau sinele reflectat. Stadiul inversiunii de rol Stadiul inversiunii de rol apare atunci cand Eul este complet si suficient de independent pentru ca individual sa poata sa stea pe picioarele lui si sa se confrunte cu altul, deoarece numai atunci o persoana poate intr-adevar sa se puna in pielea altuia. O persoana care este capabila sa inverseze rolurile are posibilitatea sa-si echilibreze nevoile, dorintele cu cele ale altuia, intelegand ca oamenii nu sunt insule, ci traiesc in contextul celorlalti. Este momentul, dupa cum spune Moreno, cand te voi vedea pe tine prin ochii tai sit u ma vei vedea pe mine prin ai mei. Este mai mult decat empatia, capacitatea de a simti si experimenta viata pentru un moment din afara Eului, chiar sa te uiti inapoi la tine din acea pozitie. Este una dintre cele mai pure forme de comunicare intre doi oameni pentru ca esti capabil sa comunici nu numai de la Eu la Eu, ci din intetriorul Eului poti sa fi alaturi de alt Eu sis a comunicati ca unul. (Acest lucru functioneaza numai daca Eul fiecarei personae este intact si limitele fiecarei personae sunt la locul lor). A inversa rolurile nu inseamna sa dispari in celalalt. Mai degraba inseamna sa intri de bunavoie in inima si ochii celuilalt, sa vezi lumea din punctual de vedere din care el ar34 putea-o vedea, stiind ca aceasta este o calatorie inauntru si apoi din nou afara, o vizita trecatoare intr-un alt univers. Putem spune in acest caz ca acest stadiu al inversarii rolurilor este unul in care Eul s-a dezvoltat si adaptat destul pentru a putea tolera o calatorie temporara in afara sa. Este un act de incredere, nu neaparat in celalalt, ci in soliditatea si solidaritatea existente inauntrul propriului Eu. Inversarea de rol le permite oamenilor sa vada viata sip e ei insisi din alta perspective: Fiul, care este in continuare el insusi, spune Zerka Moreno, trebuie sa simta sis a se perceapa cam cum simte si il percepe mama lui; mama, acum fiu, trece prin acelasi process. Stadiile actului psihodramatic Toate elementele esentiale pentru dezvoltare sunt construite in tratamentul psihodramatic: dublul, oglinda, eul auxiliary si inversiunea de rol. Dublul, de exemplu, sustine experienta interioara a protagonistului sau un nou dublu este creat in psihodrama daca dublul original al persoanei a fost nesastisfacator. De asemenea, insasi actiunea psihodramatica actioneaza fara indoiala ca un dublu din moment ce se alatura realitatii protagonistului. Dupa actunea efectiva, dublarea continua, prin faptul ca oamenii isi impartasesc identificarile trezite in ei, fie ca actori , fie ca martori. Oglindirea intra in joc prin impartasirea decatre auditoriu a unei varietati de imagini ale actiunii protagonistului. Stadiul Eului auxiliary se activeaza in timpul interactiunii de grup sau a impartasirii de experiente, cand protagonistul realizeaza ca exista lucruri care se intampla oamenilor fara sa aiba nimic de-a face cu el, lucruri care sunt complet separate de experienta lui si nu se reflecta asupra lui in nici un fel. Aceasta este o parte a etapei de separare, care la randul ei este o etapa a dezvoltarii. Dup ace protagonistul a reusit sa asimileze aceste stadii sis a-si stabileasca o ancora interioara, va fi capabil sa inverseze rolurile cu altul din grup, sa se lase deoparte pe el insusi pentru moment sis a adopte rolul altei personae. Aceasta este o parte a etapei de apropiere, a indepartarii si intoarcerii catre mama sau sursa de afectiune. In acest fel clientul invata sa se puna temporar in pielea altei personae, fara a deveni acea persoana. Nevoia de a-ti vedea Eul in actiune este realizata folosind o persoana care functioneaza literalmente, ca oglinda a clientului. Moreno scrie: Cand un pacient este incapabil sa se reprezinte, prin vorbe sau actiune, un eu auxiliar este plasat in portiunea de actiune a spatiului psihodramaticEul auxiliar reprezinta pacientul, copiiind comportamentul lui si incercand sa-I exprime trairile prin vorbe si miscare, aratandu-I pacientului ca intr-o oglinda felul in care ceilalti s-ar putea sa-l experimenteze.

35Oglinda poate fi o tehnica de efect pentru pacientii care nu sunt capabili sa tolereze intensitatea de a juca ei insisi si care simt nevoia sa fie cu un pas mai la distanta pentru ase simti in siguranta. Aceasta tehnica furnizeaza posibilitatea de a vedea dintr-o pozitie mai putin fierbinte si cu suportul directorului un eveniment traumatic. De asemenea, permite protagonistilor sa castige perspectiva asupra propriului comportament, privindu-l mai degraba decat experimentandu-l. Inversiunea de rol este probabil una dintre cele mai importante elemente ale psihodramei adevarate. Permite protagonistilor nu numai sa se proiecteze sau sa empatizeze cu alta persoana (eul auxiliar), dar sis a experimenteze efectiv acea persoana. Aceasta nu duce numai la cresterea intelegerii celuilalt, dar de asemenea permite sa te vezi din pozitia celuilalt. Cand copilul este centrat in propria piele, el va fi trecut deja prin stadiul eului auxiliar. Este acum un eu separat si este capabil sa inverseze rolurile cu celalalt. Prin aceasta de curand descoperita abilitate de a fi o persoana separate si de a empatiza sau de a inversa rolurile cu alta persoana fara a deveni acea persoana, cu eul ramanand intact, are loc o apropiere care nu ar fi fost posibila inainte. Cand nu suntem capabili sa parcurgem aceste stadii ale individuarii, trecem prin viata ca incarnare a parintelui, simtind mereu nevoia de a ne atasa de orice lucru din afara noastra, persoana obiect sau loc. Aceasta, bineinteles, este codependenta, sau selful nediferentiat in cautarea unui self de care sa se ataseze. In tratarea codependentei este necesar sa ne intoarcem la stadiul dublului si sa lucram pe dublu, oglinda, eu auxiliar si inversare de rol, reconstruind si retraind ceea ce nu s-a intamplat complet la vremea respectiva. Grupul este crucial la un moment dat in acest process deoarece intr-o arena cu oameni ne traim noi vietile.

Pag. 19: Operm n viaR.Siroka, Institutul de Training n Psihodram, New York, 1993 Pag. 21: Moreno a definit rolul caJ.Fox (ed), Esentialul Moreno: Scrieri despre psihodram ca metod de grup i Spontaneitate de J. L. Moreno, M.D. (New York: Springer, 1987) Pag. 30: Dup Umberto MaturanaCuernavaca, Mexico, octombrie 1990 Pag. 32: Moreno a descries patru stadii majore R.Siroka, Institutul de Training n Psihodram, New York City, 1988 Pag. 33: Vor experimenta un vid interior...R.Siroka, Institutul de Training n Psihodram, New York City, 1988 Pag. 33: un pacient suficient de bunD.W.Winnicott, Copilul, Familia i Lumea exterioar, New York: Pelican Books, 1964 Pag. 34: Devine dificil R.Siroka, Institutul de Training n Psihodram, New York City, 198836 Pag. 35: Un copil care este bine dublat R.Siroka, Institutul de Training n Psihodram, New York City, 1990 Pag. 36: Te voi vedeaJ.L.Moreno, Psihodrama: vol. 1, Beacon, NY, 1946 Pag. 36: Fiul, care...J.L.Moreno, Sociometria i tiina oamenilor, Beacon. NY, 1950, p. 241 Pag. 37: Cand un pacient...Ibid, p. 240 Pag. 37: Inversiunea de rol este poate...Z. Moreno, Highland Park, NY: Curs, 3 iulie, 1990

373 Sociometria: Cum funcioneaz psihodrama i dac vreodat am atins o via, sper c acea via tie c eu tiu c atingerea a fost i nc este i mereu va fi adevrata revoluie. -nikki giovanni Cu toate c J. L. Moreno este renumit cel mai mult pentru crearea tiinei psihodramei, din punctul lui de vedere cea mai mare contribuie a lui a fost sociometria, care este n principal tiina de dedesubtul tiinei, sau studiul empiric care arat eficiena psihodramei. Moreno a simit c n lucrul prin grupri sociometrice sttea adevrata vindecare. Un element esenial al sociometriei este ncorporarea sa direct a proieciei i a transferului, pe care le ia aa cum sunt