250573712-225490454-sfanta-treime-Și-creatia

8/19/2019 250573712-225490454-Sfanta-Treime-Și-Creatia

1/17

Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-NapocaFacultatea de Teologie OrtodoxăMaster: Doctrină și hermeneutică creștin ortodoxă

Sfânta Treime și crea ia

lucrare de seminar

Coordonator:Întocmită:

Pr. Prof. Univ. Dr. ValerBelSudent: Chira Ionu

Cluj-Napoca2013

2

CUPRINSCUPRINS ................................................................................................................................... 2INTRODUCERE ........................................................................................................................ 31. Participarea Treimii la crea ie ............................................................................................. 41.1 Teologie și iconomie .................................................................................................... 4


2/17


3/17

scopul de a depăși separa ia omului de Dumnezeu și pentru a sublinia că Dumnezeu coboarăcătre om, ca Dumnezeu al iubirii. În argumentarea acestei reconstruc ii părintele puneaccentul pe legătura indisolubilă dintre persoană și natură în Dumnezeu și afirmă

MaximMărturisitorul că Dumnezeu se mișcă rămânând nemișcat1.Tratând dogma Sfintei Treimi, părintele Stăniloe, analizează și modul în careDumnezeu, ca treime de persoane lucrează în mod iconomic la crea ie iar ma

i apoi conducecrea ia și omul prin Logosul divin și lucrarea Duhului Sfânt spre inta finală a acesteia, anumeîndumnezeirea.În lucrarea de fa ă ne propunem să prezentăm teologia părintelui Stăniloae cu priirela legătura dintre Sfânta Treime și crea ie și modul în care cea dintâi o crează pe cea de aași o conduce spre desăvârșirea ei în eshaton.

1 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, PSB, București 1986.4

1. Participarea Treimii la crea ieSfânta Treime, văzută în ea însăși, este taina supremei existen e umane, de

Ea, în Sfânta Treime, în eleasă ca Existen a eternă, are în Sine, virtual, toatermele deexisten ă. Ea le poate cugeta pe toate, sau are conștiin a despre toate. Aceasta este cauzapentru care Sfânta Treime asigură existen a tuturor.

Părintele Stăniloae identifică această existen ă veșnică cu lumina, spunând că ¹a fost o

lumină fără de început, care a putut aduce la existen ă lumina cereată, prin cuul: Să fielumină. Toată crea ia a primit existen a pentru a spori lumina sau conștiinului. În fondtot ce ¹esteº este lumină. N-a putut fi din veci un este întunecat, care să înainteze spre un esteluminat de o conștiin ă prin evolu ieº2.

Deasemenea Sfânta Treime este văzută de părintele Stăniloae ca structura supremeiiubiri, structură în care Fiecare persoană se dăruiește reciproc Una Alteia, făcân iubireadeplină. Numai în actul infinit și veșnic de iubire se poate explica crearea altor existen e șitoate actele iubirii lui Dumnezeu fa ă de ele.

1.1 Teologie și iconomie

Când vorbim despre teologie, referindu-ne la Sfânta Treime, în elegem via a ¹ad intraºa Acesteia, iar când vorbim de iconomia trinitară în elegem lucrarea ¹ad extraºa Ei. Întreacestea două, teologie și iconomie, există atât identitate cât și diferen ă.


4/17


5/17

Referitor la acest aspect al participării Treimii la crea ie părintele Dumitru Stăniloaemai spune faptul că numai Fiul și Duhul Sfânt ies din fiin a Tatălui, și anum Fiul prinnaștere, iar Duhul Sfânt prin purcedere. Lumea este adusă la existen ă prin lucrarea voită a luiDumnezeu, din nimic, căci în afară de El nu mai există nimic. ¹La Dumnezeu numai Fiul șiDuhul Sfânt ies din fiin a ipostasiată a Tatălui, Fiul prin naștere iar DuhulSfânt prin

purcedere. Lumea este prin lucrarea voită a Lui, care-i dă o fiin ă deosebită de fiin a

7.Din cele prezentate mai sus observăm că părintele Stăniloae accentuează foarte mult

diferen a între teologia și iconomia Treimii în procesul de creare a lumii, dar în același timpatrage aten ia asupra faptului că deși lumea nu e parte din fiin a lui Dumnezeu totuși, ea,lumea, are o anumită asemănare cu Creatorul ei. ¹Faptul că lumea nu e parte din fiin a luiDumnezeu - și insuficien ele ei arată acest lucru ± nu înseamnă că nu are o anumită asemănarecu Dumnezeu, sau că Dumnezeu nu are în voin a Lui de a crea lumea cu temei în plenitudineafiin ei Lui. El are în plenitudinea fiin ei Lui capacitatea de a crea lume

a ca pe o existen ăcapabilă de a fi într-o comunicare cu El prin puterile naturale pe care I le-a dat creînd-o. Deaceea învă ătura Părin ilor deși afirmă că lumea e creată din nimic, și nu e o parte a fiin 4 Dumitru Stăniloae, Sfânta Treime și crea ia lumii din nimic în timp, în MO, an XXXIX(1987), nr. 2, p. 44;5 Ibidem, p. 45;6 Ibidem;7

Ibidem, p. 47.6

Dumnezeu, totuși o socotesc operă a atotputerniciei și în elepciunii Lui, deci,lumea deși

creată din nimic, reflectându-le pe acestea, sau tocmai de aceea, arată în sine semneleatotputerniciei și în elepciunii lui Dumnezeuº8.

Pornind de la eviden ierea diferen ei dintre fiin a și lucrările divine, părintele Stăniloa subliniază faptul că tripersonalitatea lui Dumnezeu este temei atât pentru posibilitatea creăriilumii din nimic precum și pentru libertatea lui Dumnezeu de a creea lumea sau nu.¹Dumnezeu poate crea lumea dar nu e silit să o creeze. El își arată și în acesta libertateanemărginită și atotputernică. Creeînd-o din nimic, își arată pe lângă atotputernicie, suficieLui în Sine, libertatea și atotputernicia tripersonalăº9.

Analizând perspectiva părintelui Stăniloae referitoare la distinc ia dintre fi


6/17

in a luiDumnezeu și energiile necreate ale Lui, prezente în procesul crea ie, observăm că mareleteolog român rămâne fidel tradi iei patristice și scrierilor Sfin ilor Părin id,împreună cu aceștia, importanta distinc ie dintre fiin a și lucrarea dumnezeiască eatoare aSfintei Treimi. Fără această distinc ie, spune părintele, nu s-ar putea explica crea ianimica lucrurilor și persoanelor umane distincte de Dumnezeu. Toate ar fi de aceeași esen ă îsens

panteist. Și toate ar fi condamnate ca nedesăvârșite și moarte în sens definitiv chiar dacă a fisocotite divine10.1.2 Motivul , scopul și sensul crea iei

După ce am schi at în câteva rânduri modul în care părintele Stăniloae înparticiparea Sfintei Treimi la crearea lumii, în cele ce urmează vom vedea care este motivul,scopul și sensul crea iei precum și ce în elege marele teolog român prin creadin nimic șicum explică el apari ia timpului.

Potrivit credin ei creștine, spune părintele, Dumnezeu a creat lumea dintr-un motiv și

cu un scop, ceea ce face ca lumea să capete un sens. Pentru a explica motivul și scopul creăriiacesta apelează la textele patristice care sintetizate toate spun că Dumnezeu a creat lumea dinbunătatea sau din iubirea Sa11 cu scopul să facă părtașe și alte fiin e de iubirea Luiintertrinitară. Iubirea dintre cele trei Persoane dumnezeiești este singuraexplicare a creării

unei alte existen e decât cea proprie Lor, plenară și necreată dinainte de veci. Cu altecuvinte

8 Ibidem, p. 48.9 Ibidem, p. 49.10 Ibidem, p. 54.11 Sfântul Grigorie de Nyssa spune: ¹Astfel Dumnezeu Cuvântul, În elepciunea, Puterea a fost Creatorul naturiiumane, nu împins de necesitate la crearea omului, ci în virtutea iubirii Sale pentru această fiin ă a cărei existen ăa produs-oº.7

Dumnezeu n-ar putea fi creator dacă n-ar fi bun și deasemenea nu ar ficreator dacă nu ar fi

Treime de Persoane.Din cele spuse anterior se desprinde și faptul că lumea e o dovadă a Unui Dumnezeu

bun, liber și conștient. Dar bunătatea sau existen a Sa plenară ca Treime nu-L silește să crezelumea. ¹Dacă Dumnezeu ar crea lumea din necesitate, ea n-ar fi creată din bunătatea Lui, banici n-ar fi creată propriu zis din nimic, ci ar ieși într-un fel din existen a Luiº


7/17

12.

În ceea ce privește scopul crea iei părintele îl citează atât pe Dionisie Areopagitul câtși pe Maxim Mărturisitorul. Potrivit celui dintâi ¹ scopul lor (a lucrurilorcreate) este să

ajungă la o participare deplină la această iubire, adică la o comuniune deplină cuDumnezeuº13 iar Sfântului Maxim Mărturisitorul ¹vede în tendin a spre unirea deplină cuDumnezeu și spre odihna în plenitudinea Lui sensul mișcării și deci al timpuluiº

14.Din cele spuse anterior despre motivul și scopul creării lumii putem concluziona f

aptulcă prin Dumnezeu ca Treime sau ca iubire (bunătate), se explică atât crearea lumii precum șicrearea acesteia în momentul ales de către Dumnezeu în mod liber. Deasemenea în ceea ceprivește sensul crea iei părintele subliniază că lumea ca natură este creată pentr subiecteleumane, are caracter antropocentric. ¹Lumea slujește ridicării noastre la sensul ultim, sau laob inerea plenitudinii noastre în comuniunea cu Dumnezeu cel personal, prin ra ionalit

atea eiflexibilă sau contingentă, prin sensurile pe care omul le poate urmării prin eaº15.1.3 Crearea lumii din nimic în timp

După ce a dezvoltat ideea motivului și scopului crea iei, părintele Stăniloaedezvoltă

principalele aspecte ale primelor versete din cartea Facerii, anume crearea dinnimic și creareaîn timp. Trebuie spus încă de la început că teologia părintelui referitoare la aceste aspecte alecrea ie este în totală concordan ă cu teologia Sfin ilor Părin i.

Încercând să exprime crearea lumii din nimic, marele teolog român, spune mai întâi ce

nu este ¹nimiculº16, apoi incearcă să îl definească spunând că ¹nimicul înseamnă numai căDumnezeu n-a scos din Sine, nici din altceva lumea; sau că înainte de actul crea iei n-a existatvreo substan ă din care ea ar fi fost adusă la existen ă; și nu i-a dat nicidin fiin a Lui

12 Dumitru Stăniloae, art. cit. p. 42.13 Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, vol. 1, EIBMBOR, București, 2010, p. 352;14 Ibidem, p. 353; Restrângându-se cu deosebire la fiin ele ra ionale, el declară că toate aufost aduse la existen ăca să dobândească prin mișcarea sau prin lucarea lor liberă existen a bună și, prin acestea,jungă la veșnicaexisten ă bună.15 Ibidem, p. 354.16 ¹Nimicul nu e un vid real alături de Dumnezeu ca plenitudine a existen ei


8/17

, sau ca existen ă nemărginităº,Dumitru Stăniloae, art. cit, p. 55.8

existen a. După defini ia lui Toma d'Aquino, crea iunea este producerea unui lucru dupăsubstan a lui totală, nepreexistându-i nimic necreat sau creat. Sfin ii părin i răsăritenicălumea a fost adusă la existen ă din ceea ce nu esteº17.

Așadar spiritul dumnezeiesc poate nu numai să producă modificări asupra energiei dincare se alcătuiesc formele lumii, ci și să producă această energie, ca un efect al energiei luispirituale, imprimând în ea poten ial formele ce se vor actualiza la urmalor sau așa ziselera iuni ale lucrurilor de care vorbesc Sfin ii Părin i18.

Vorbind despre crearea lumii din nimc părintele Stăniloae se oprește și asuprachenozei lui Dumnezeu ce are loc odată cu crearea lumii, chenoză, care, ¹pentru Sfin iiPărin inu constă în a crea lumea din nimic, ci în a face o lume mărginită și în a se coborî pentru v

la o rela ie cu eaº19. Constatăm în coborârea lui Dumnezeu la lume următorul paradox: pe deo parte Dumnezeu își arată, creând lumea, atotputernicia și nemărginirea iubirii ocrotitoare șimângâietoare, iar pe de altă parte Își revelează caracterul chenotic, deoarece nu-și poaterevărsa în ea toată puterea, căci aceasta ar avea ca efect distrugerea lumii.

Un alt aspect al creării lumii pe care părintele Stăniloae îl analizează sereferă la

crearea lumii în timp. În Teologia dogmatică ortodoxă, acesta subliniază faptulcă expresia

biblică ¹la începutº indică prima unire a lui Dumnezeu cu timpul. Mai mult decât atât prin¹deodată (cu sensul de la început) al voirii divine se pune originea timpului în voireadivină șise arată că timpul nu există decât prin rela ia lui cu voirea lui Dumnezeu cel mai presus detimp. Timpul nu există de la sine din eternitate, fără voia divină, ci își are originea în vireadivină, într-un deodată al consim irii acestei voiº20. Cu alte cuvinte ¹la începutº înseamnă atâtînceputul coborârii lui Dumnezeu la timp, cât și începutul timpului care ia fiin ă prin pacreatoare a lui Dumnezeu.Într-unul dintre articolele sale părintele Stăniloae tratează problema crea iși a

timpului din perspectivă hristologică. În acest sens el spune că crea ia este adusă la existen ăîn timp de un Creator care o gândește din veci ca să înainteze în timp spreEl. EvidentCreatorul despre care vorbește aici este Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană aSfintei Treimi. Privit din acest ungi timpul și istoria îi sunt date omului pentru c


9/17

a în cursul lorsă înainteze neoprit în natură și împreună cu aceasta, spre desăvârșire, care îiarăpentru veșnicia fericită. Cu alte cuvinte ¹timpul nu e dat lumii decât un interval trecător spre

17 Ibidem, p. 56.18 Dumitru Stăniloae, op. cit. p. 351-352.19

Dumitru Stăniloae, art. cit. p. 56.20 Dumitru Stăniloae, op. cit. p. 346;9

pregătirea ei pentru desăvârșirea și neschimbarea ei în via a eternăº21 sau cum spune SfântulMaxim Mărturisitorul: ¹timpul ne e de folos când suportăm mai degrabă necazurile legate de el, în loc să alergăm după plăcerile trecătoare ce ni le poate prilejui. Prinrăbdarea primelorcâștigăm din timp eternitatea fericită

22.După cum putem observa timpul poate avea atât un caracter negativ, când îl

socotimca forma utimă și exclusivă a realită ii, dar și un caracter pozitiv, când îl vedem și îl folca drum spre Dumnezeu.

În scrierile sale, marele teolog român subliniază și faptul că timpul nu are peDumnezeu doar ca și origine, ca și creator, ci în Scriptură, Sfânta Treime ne este descoperităca lucrând în timp, conlucrând cu omul în timp, istoria fiind nu doar a omului ci și opera luiDumnezeu. Cum este posibil acest lucru și cum poate Dumnezeu cel veșnic să creeze timp

ulși să-l sus ină ca drum spre înaintarea fiecărui om în legătură cu al ii sprăspundeSfântul Grigorie Palama prin învă ătura sa referitoare la diferen a dintre fiin a lui Duși lucrările Lui. Această învă ătură ¹ne ajută să în elegem prezen a activă, mereu deoslui Dumnezeu în dezvoltarea personală a crea iei, fără să considerăm aceasta ca o schimbare afiin ei lui neschimbate...El rămâne neschimbat după fiin ă, iar lucrările Lui urmă mereuatragerea acestora în binele care e propriu fiin ei Lui...El se folosește mereu de altă și altălucrare potrivit cu fiecare situa ie și trebuin ă a lumii ca întreg, sau ale persoanelor singulare,dar rămâne cu fiin a în aceeași iubire și putere absolută fa ă de lume și faneleconștiin e și libere din eaº23.2. Cuvântul lui Dumnezeu, Creator și Mântuitor

După cum am văzut într-un capitol anterior la crearea lumii au participat toate cele treiperoane ale Sfintei Treimi, fiecare având rolul său specific. Referidu-se


10/17


11/17

restabilii comuniunea întregii crea ii cu Dumnezeu. Referindu-se la acest subiect părinteleStăniloae afirmă, în concordan ă cu învă ătura patristică, că mântuirea adusă de Hdimensiune cosmică, că Hristos a îndumnezeit poten ial întreaga crea ie în El, opera Sade răscumpărare27.

Prin prisma celei de a treia calită i, cea de Cap al Bisericii, Trupul său, Hristoslucrează prin Biserică nu doar asupra oamenilor ci și asupra cosmosului, de

oarece pe de oparte Crea ia este în Biserică, ca una ce a fost zidită de Dumnezeu, iar pe de altă parte

25 Sfântul Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, PSB, București, 1987, p. 79 ¹Deci Însuși Cuvântulatotputernic și autodesăvârșit Sfânt al Tatălui, sălășluindu-se şi întinzând puterile L şi pretutindeni şiluminându-le pe toate cele arătate şi nevăzute, le ţine în Sine şi le strânge, nelăsând nimic puterea Lui, cidându-le viaţă tuturor păzindu-le pe toate împreună şi pe fiecare în parte...Precuun cântăreţ, combinând

sunetele joase cu cele înalte şi pe cele din mijloc împreunându-le prin arta lui, alcătuieşte o unică melodie, aşa şiÎnţelepciunea lui Dumnezeu, purtând tot universul ca pe o liră şi împreunând cele de pe pămâncele din cer şiunind întregurile cu părţile şi cârmuindu-le pe toate cu voia Sa, alcătuieşte o singură l şi o unică rânduialăfrumoasă şi armonioasa a ei, El Însuşi rămânând nemişcat, dar mişcându-le prin crearea şi orr, dupabunăvoirea Tatăluiº26 Ibidem,p. 80, nota 99;27 Dumitru Stăniloae, op. cit. p. 31.

11Biserica este în crea ie și are rolul de a o transfigura, deoarece este menită să devină cer nou șipământ nou la sfârșitul veacurilor28.

Concluzionând, putem spune că în tripla Sa calitate de Creator, Mântuitor și Cap alBisericii, Fiul lui Dumnezeu, are rolul de a ne arăta că Treimea și cosmosul rămân deschiseuna fa ă de alta, Biserica având rolul, ca prin Hristos să restaureze comuniunea întregiicrea iicu Dumnezeu și să se îndrepte astfel către cerul și pământul nou de la finele veacurilor.2.1 Rolul deosebit al Fiului lui Dumnezeu în crearea lumii.Ra ionalitatea crea iei.

După cum spuneam la începutul acestui capitol, Fiul lui Dumnezeu a avut un rolspecific la crearea lumii. Rolul Lui de Creator este strâns legat de calitate Sa de Fiu, careavând în El fiin a revelată și luminată în Sine ca dăruită de Tatăl se bucură și El de primirde la Tatăl cu bucuria cu care se bucură Tatăl, adică împreună cu Duhul. ¹Dar Tatăl și Fiul ș


12/17

Sfântul Duh se hotărăsc ca existen a de care se bucură Ei, să facă bucurie șior fiin econștiente, chiar dacă într-o măsură infinit mai redusă. Și astfel aduc la existecrea ia dinnimic și la final pe om, fiecare om fiind un fel de chip al Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu,sau o persoană după chipul Tatălui care este Fiul și Cuvântul sau Ra iunea pciuneasupremă având în Sine bucuria Duhuluiº29.

Dar nu doar omul ci și lumea are diverse în elesuri, deoarece și ea poartăpeceteaCuvântului lui Dumnezeu. ¹Omul și lumea nu pot fi decât existen e de în elepentru căsunt chipul exiten ei de în elesuri originare primită de Cuvântul de la Tatălº30. Continuândaceastă idee, părintele Stăniloae, spune că lumea e lumină, pentru că e dăruită unui văzătorcăutător de lumină în sine și în ea, lumină ce nu vine de la sine. Căutând lu din lumeomul trebuie să caute pe Dumnezeu, izvorul infinit al luminii sau al luminii infinite31

. Dar coroborat cu atributul de lumină, lumea posedă și caracer ra ional, caracter ce sedatorează creării ei de către Ra iunea supremă, Fiul lui Dumnezeu. ¹Prin aceasta(adică prin

faptul că lumea e creată prin Logos) s-a imprimat pecetea Lui ca Fiul șiCuvântul lui

Dumnezeu în ea, sau pecetea unei filia ii și ra ionalită i de sus. În special ol a fost făcutdupă Chipul Fiului și Cuvântului care este chipul Tatălui. Iar natura cosmică este prelungirea

28

Ibidem, p. 223; ¹Omul nu se poate concepe în afara naturii cosmice¼Natura apare într-un mod clar ca mediulprin care omul poate face bines au rău semenilor săi, dezvoltându-se sau ruinându-se el însuși din punct devedere etic și spiritualº.29 Dumitru Stăniloae, Sfânta Treime și crea ia lumii din nimic în timp, în MO, an XXXIX (1987), nr. 3, p. 32.30 Ibidem;31 Ibidem, p. 33;12

actuală și poten ială a omului ca astfel de chipº32. Faptul că omul este chip al Ra iunii, poartăpecetea Acesteia, fiind înzestrat cu ra iune spre în elegerea în eleaptă, pentru ca prin ea (rinra iune), să aspire spre cunoașterea lui Dumnezeu. Astfel natura se dovedește ca dată omuluica mijloc de înaintare prin cunoașterea ei spre Cuvântul prin ra ionalitateaimprimată ei,


13/17

accesibilă ra iunii umane, spre a se adânci prin ea în ra iunile tot mai profunde ale ei înDumnezeu.

Deasemenea ¹Sfântul Maxim Mărturisitorul vede și el întreaga crea ie prefiguîntr-un ansamblu de ra iuni eterne ale lui Dumnezeu, care se ramifică din unitatea lor în operade creare a lumii și se întorc în unitatea lor în Logosul suprem, conferind lumii caracterul eira ional. Lumea ca natură se dovedește astfel o realitate ra ională care existăpentru dialogulinterumanº

33, ra ionalitatea crea iei completându-se cu ra ionalitatea subiectului uman.2.2 Scopul ultim al crea iei după cădere

Chiar dacă omul are imprimată în sine ra iunea divină prin care este capabil să distingăra iunile imprimate de același Logos Creator în natura creată, după căderea în păcat omul s-alimitat la folosirea trupească a naturii care îi oferă niște plăceri pe care le socotește bune, cândde fapt aduc urmări rele, și a renun at să folosească natura ca mijloc de a-L cunoaște peDumnezeu. Pentru a schimba modul în care omul se folosea de natură dupăcădere, era

nevoie de ridicarea omului din această stare, ridicare ce nu putea veni decât prin d

etașarea delumea exclusiv materială și unirea cu Dumnezeu. Dar pentru a se realiza acest lucru eranecesară unirea Creatorului cu crea ia în persoana lui Iisus Hristos. Așadarscopul crea iei arămas identic cu cel dinainte de cădere, doar s-a schimbat modul în careacesta avea să seîmplinească. Părintele Stăniloae, urmând Sfântului Maim Mărturisitorul, spune că ¹dacă Tatăla născut din veci pe Fiul Său, nu înseamnă că a trebuit să creeze numaidecât luea. Ba nicimăcar odată ce a creat-o, n-ar trebuit numaidecât să se și întrupeze Fiul Său. Sfântul MaximMărturisitorul spune direct că dacă lumea n-ar fi căzut, Dumnezeu ar fi dus-o în alt mod la

unirea definitivă cu El, odată ce a fost unită prin crea ie cu Fiul și Cuvântul Săuº34.

Dar pentru că omul și crea ia au căzut în starea de păcat pentru împlinirea sopuluiini ial a fost nevoie ca să se întrupeze Hristos. ¹Astfel în Fiul lui Dumnezeu făcut om își acrea ia, prin firea umană asumată în El, unitatea desăvârșită în Dumnezeu, sau Duudevine totul în toate. În Hristos, Dumnezeu Cuvântul a redat toată puterea ra iunilor

32 Ibidem;33 Dumitru Stăniloae, op. cit. p. 354.34 Ibidem, p. 38;13

adevărate, imprimate în crea ie,, în tendin a lor spre deplina armonie între ele, prin mijlocireaumanită ii, căreia S-a făcut El însuși ipostasº35


14/17

.Dar pentru ca Fiul lui Dumnezeu să se poată întrupa a fost nevoie să treacă o perioadă

de timp pentru ca omenirea să Îl poată recepta la reala Sa dimensiune. Învederea întrupăriilumea a fost supusă unei perioade de pregătire, pregătire ce s-a desfășurat pe două planuricuprinzând pe de o parte poporul ales căruia i s-a înmânat Revela ia, iar pede altă parte pe

păgâni, asupra cărora pronia divină a ac ionat într-un mod diferit dar care urmăra acelașiscop.

Poprul evreu, sau poporul ales a beneficiat de cuvintele revela iei Vechiului Testamentcomunicate prin prooroci. ¹Ele prezintă mai lămurit și mai complet ceea ce se arătase prinieșirea poporului evreu din Egipt, prin jertfa mielului pascal, prin trecerea lui prin pustie înCanaan...Cuvintele comunicate de Cuvântul prin prooroci despre viitorul Mesia ajutau peoameni să se ridice spre starea capabilă să-L în eleagă pe El când va veni întei ca mielconștient ce se va jertfi pentru eiº36. Aducerea oamenilor la starea în care puteau în elege pe

Fiul lui Dumnezeu venit ca un astfel de Miel de jertfă avea să coincidă cu plinirea vremii.Între păgâni plinirea vremii s-a arătat realizată într-um mod diferit, având ca și punct

central ideea sau sentimentul de universalism. Acest lucru a fost posibil datorită cuceririlorsuccesive ale lui Alexandru Macedon precum și dezvoltării Imperiului Romanpâna într-atât

încât a cuprins atât Occidentul cât și Orientul. ¹Oamenii de pretutindeni începuse să secunoască și să vadă că în fond to i sunt oameni și aspira ia spre adevărata u și spreadevărul unic e comună tuturorº37

. Astfel pregăti i, atât iudei cât și păgâni, pentru venirea lui Hristos în lume

Dumnezeu adevărat și om adevărat. Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu vine în lume și caom care vrea să-i îmbră ișeze pe to i oamneii în iubirea Sa. El trece uneori grni ele ăriilocuite de evrei, în păr iel Gadarei și dincolo de Iordan, ale Tirului și Sidonului, vindecă ofemeie cananeancă. Dușmănia conducătorilor evrei împotriva Lui s-a datorat voin ei Lui duni toate popoarele în credin a în Dumnezeu treimic al iubirii, ca Creator al întregii lumi. Cualte cuvinte Hristos nu se identifică cu nici unul dintre neamurile ce locuiesc lumea pe care Ela creat-o ci mântuirea pe care El a venit să ne-o aducă are un caracteruniversalist, chiarcosmic. ¹Întrebarea proorocului Isaia: iar neamul Lui cine-L va spune? are și în elesul că

35 Dumitru Stăniloae, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu cel întrupat și înviat ca om,Reunificatorul crea iei în El

pentru veci, în MO, an XXXIX (1987), nr. 4, p. 13.36


15/17


16/17

15

CONCLUZII

După cum am putut observa din lucrarea de fa ă, crearea lumii nu a avut ca uniccreator doar pe Dumnezeu Tatăl, ci la crea ie au participat toate cele trei persoane

ale SfinteiTreimi. Crea ia așadar presupune Treimea și pecetea Treimii este imprimată în toată creaDeasemenea am putut în elege crearea propriu-zisă a lumii nu a fost opera

fiin eidivine, prezente în aceeași măsură în toate cele trei persoane ale Sfintei Treimi, ci a fost operalucrărilor divine, sau energiilor divine necreate. Lumea este creată, așadar, prin lucrarea voităa lui Dumnezeu care dă lumii o fiin ă deosebită de a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte estecreatădin nimic. Motivul și scopul creări lumii se descoperă în iubirea intertrinitară dintre Tatăl șiFiul și Duhul Sfânt, iubire pe care Dumnezeu nu a dorit să o păstreze doar

pentru Sine ci aîmpărtășit-o oamenilor și lumii în general cu scopul ca prin aceeași iubire omul să se uneasccu Dumnezeu, prin harul divin.

După căderea în păcat această unire a fost imposibilă, fapt pentru care a fost necesarăîntruparea Fiului lui Dumnezeu, a doua persoană a Sfintei Treimi, care areunificat firea

omenească cu cea dumnezeiască și crea ia cu Creatorul. În această lucrare de reunificare serevlelează totodată și rolul special pe care Cuvântul, Logosul divin l-a avut la crea ie, prinfaptul că a imprimat în crea ie și în om ra iunile divine prin care omul folosindu-se de crea iepoate să ajungă să îl cunoască pe Dumenzeu, și prin care natura, prin unificarea cu omul, es

tecodusă de om la unirea cu Creatorul, Dumnezeu.Așadar rolul pe care Sfânta Treime îl are la crearea lumii nuse limitează doar la actu

lpropriu zis al crea ie, ci prin prezen a Cuvântului și a Duhului Sfânt în lume, Sfânta Treimelucrează la îndumnezeirea omului și prin om la îndumnezeirea întregii crea ii și o conduceaceasta spre eternitatea eonică.

16

BIBLIOGRAFIE

IZVOARE

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, București, 2006.


17/17

LUCRĂRI DE SPECIALITATE

1. Atanasie cel Mare, Sfântul, Cuvânt împotriva elinilor, PSB, București, 1987.2. Maxim Mărturisitorul, Sfântul, Ambigua, PSB, București 1986.3. Popescu, Dumitru, Iisus Hristos Pantocrator, EIBMBOR, București, 2005, p. 156. 4. Stăniloae, Dumitru, Teologia dogmatică ortodoxă, vol. 1, EIBMBOR, București, 2010.5. Ibidem, Sfânta Treime sau la început a fost iubirea, EIBMBOR, București, 2005.

STUDII ȘI ARTICOLE1. Stăniloae, Dumitru, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu cel întrupat și înviat caom,Reunificatorul crea iei în El pentru veci, în MO, an XXXIX (1987), nr. 4, p. 7-23.2. Stăniloae, Dumitru, Sfânta Treime și crea ia lumii din nimic în timp, în MO, anXXXIX(1987), nr. 2, p.41-69.3. Stăniloae, Dumitru, Sfânta Treime și crea ia lumii din nimic în timp, în MO, anXXXIX (1987), nr. 3, p. 28-47.

250573712-225490454-sfanta-treime-Și-creatia

Documents