25. Revenirea in activitatea sportiva. Stabilirea programului de intretinere si criteria de revenire in activitatea sportiva.Rolul kinetoterapeutului in conditiile existentei echipei interdisciplinare sportive consta in :

- Cunoasterea caracteristicilor anatomo-fiziologice specifice diverselor sporturi; - Prevenirea si recuperarea deficientelor fizice la sportivi: examenul dezvoltarii fizice; scop, tehnica. recunoasterea deficientelor fizice la sportivi; prevenirea si recuperarea deficientelor pre-existente dar si a deficientelor aparute ca urmare a practicilor sportive incorecte; programe individualizate de antrenament in scopul corectarii deficientelor fizice - Prevenirea si recuperarea anatomica si functionala a principalelor structuri lezate in practica sportiva; particularitati regionale: - cunoasterea notiunilor antomo-biomecanice ale structurilor afectate in traumatismele sportive; -cunoasterea unor factori favorizanti, factori declansanti, fiziopatologia treaumatismelor; -cunoasterea principiilor generale de recuperare ale traumatismelor sportive: obiective, durata, mijloace utilizarea principiilor de antrenament pentru profilaxia traumatismelor ; relatia cu sportul practicat utilizarea principiilor de recuperare in traumatologia sportiva; grupe de exercitii recuperatorii pe segmente corporale cunoasterea modalitatilor terapeutice specifice cu aplicatii in traumatologia sportiva : crioterapie, hidroterapie, termoterapie, mobilizari articulare, electroterapi cunoasterea afectiunilor hiperfunctionale produse prin suprasolicitare sportiva ; clasificare, fiziopatologie, profilaxie, recuperare. cunoasterea afectiunilor cronice postmicro sau macro traumatisme: clasificare, fiziopatologie, profilaxie, recuperare. tapping si strapping - Cunoasterea principiilor de masaj din practica sportiva ; relatia masaj - perioada de antrenament ; relatia cu specificul sportului: masajul inainte de antrenament ; masajul intraefort ; masajul de refacere - masajul terapeutic si recuperator in diverse afectiuni survenite la sportivi -masajul in conditii meteorologice speciale - Cunoasterea metodelor pentru refacerea mobilitatii articulare si flexibilitatii tesuturilor moi ; - Cunoasterea metodelor de investigare ale tonusului muscular si fortei musculare; - Cunoasterea metodelor pentru ameliorarea fortei si rezistentei musculare; - Cunoasterea patologiei coloanei vertebrale in practica sportiva; principii de profilaxie si recuperare; - Cunoasterea patologiei membrului superior in practica sportiva; principii de profilaxie si recuperare; - Cunoasterea patologiei membrului inferior in practica sportiva; principii de profilaxie sI recuperare.In conditiile in care echipa interdisciplinara este incompleta kinetoterapeutul poate prelua o parte din sarcinile celorlati membri. Astfel el poate interveni (de preferinta impreuna cu medicul) in : - Recunoasterea si tratamentul oboselii patologice, a supraincordarii, supraantrenamentului. - Refacerea post efort cu utilizarea unor scheme de refacere in functie de specificul sportului - Recuperarea traumei psihice post traumatice; metode de antrenament mental, tehnici de concentrare si relaxare - Testarea capacitatii de efort pe teren ; metode de mentinere si refacere ale capacitatii generale de efort pentru sportivul traumatizat - Recuperarea neuropsihica in sindroame de suprasolicitare; stari psihice limita - Stabilirea ratiei alimentare in activitatea sportiva ; dietetica alimentara corectiva a unor afectiuni. - Administrarea medicatiei de sustinere si refacere in practica sportiva.

ROLUL KINETOTERAPEUTULUI iN REALIZAREA PREGATIRII FIZICE A SPORTIVULUI (dupa CORDUN, 1999) OBIECTIVE EFECTE a.Morfologice 1. Favorizarea proceselor de crestere si dezvoltare fizic 2. Prevenirea atitudinilor incorecte ale corpului ;3. Corectarea atitudinilor si deficientelor corpului. b.Functionale 1. Cresterea capacittii generale de efort; 2. Cresterea capacittii functionale a aparatului cardio-vascular (minut/volum, debit sistolic); 3. Cresterea capacittii functionale a aparatului respirator (volume si capacitti pulmonare); 4. Cresterea capacittii functionale a aparatului locomotor ( amplitudini articulare, proprietti musculare); 5. Cresterea capacittii functionale a celorlalte aparate si sisteme ale corpului. c.Neuropsihice 1. Dezvoltarea capacitatii de relaxare fizica (musculara, functionala) si psihica; 2. Dezvoltarea capacitatilor coordinative; 3. Dezvoltarea capacitatilor de nvatare motrica, a expresivitatii si cursivitatii miscarilor. Controlul medical constituie un sistem unitar de metode si practici medicale prin care se asigura recoltarea si integrarea datelor medicale in vederea cunoasterii organismului individului nesportiv pentru selectia initiala si a celui sportiv cu stare de antrenament diferita, a factorilor interni si externi care conditioneaza starea de sanatate pentru obtinerea performantelor. Rolul controlului medico sportiv 1. Stabilirea starii de sanatate, a starii functionale si a capacitatii de efort in diferite etape de pregatire sportiva; investigarea si tratamentul diverselor afectiuni, deficiente fizice, traumatisme. 2. Supravegherea dinamica a starii de sanatate si a capacitatii de efort prin investigare in conditii de laborator (testarea in efort standard) si pe terenul sportiv 3. Optimizarii starii de sanatate si a starii de antrenament prin urmarirea aplicarii in practica de catre antrenor si sportiv a prescriptiilor medicale (indicatii de sustinere a efortului, refacere dupa efort, regim alimentar) ca si respectarea masurilor de recuperare in cazul unei imbolnaviri sau leziuni ale aparatului locomotor 4. Rol in selectie, orientarea si reorientarea sportiva, in aprecierea rezervelor si estimarea performantei; 5. Rol in sustinerea efortului, refacerea post efort, recuperare post traumatica. 6. Stabilirea contraindicatiilor temporare si definitive ale efortului. Sarcinile controlului medical constau in : a) Supravegherea dinamica a starii de sanatate si a capacitatii de efort; aceasta se investigheaza in conditii de laborator (testarea in efort standard) si pe terenul sportiv prin culegerea datelor in timpul efortului specific din orele de educatie fizica, lectia de antrenament, competitie sau cantonament sportiv. b) Controlul medico-pedagogic pentru urmarirea aplicarii in practica de catre antrenor si sportiv a prescriptiilor medicale in scopul optimizarii starii de sanatate si a starii de antrenament (indicatii de sustinere a efortului si refacere dupa efort) ca si respectarea masurilor de recuperare in cazul unei imbolnaviri sau leziuni ale aparatului locomotor care permit continuarea procesului de antrenament in conditiile modificarii regimului de efort ca volum, intensitate si complexitate. O buna conlucrare medic sportiv-antrenor implica intelegerea notiunilor de sustinere, de refacere dupa efort si de recuperare sau reabilitare. Notiunea de sustinere a efortului se refera la masurile medico-pedagogice menite sa asigure organismului resursele necesare prestarii efortului si optimizarea acestora la nivelul cerut de performanta.

Refacerea dupa efort, parte integranta a procesului de antrenament include acele masuri medicale care urmaresc accelerarea procesului de restabilire a functiilor metabolice si sistemice perturbate de efort. Atat sustinerea cat si refacerea sunt procese care-si ating scopul in masura in care se individualizeaza in raport cu natura efortului si cu perioada de pregatire sportiva, mijloacele folosite avand o anumita ierarhizare, prioritate in aplicarea lor. Recuperarea medicala este un proces complex de masuri care se adreseaza sportivilor cu anumite stari patologice induse de efort sau de alti factori perturbatori ai sanatatii in vederea restabilirii cat mai grabnice si complete a functiilor perturbate. Dupa scopul urmarit, controlul medical poate fi initial, cand se urmareste selectia primara si orientarea sportiva, si periodic in functie de planul calendaristic competitional ; are caracter obligatoriu pentru toate disciplinele sportive in vederea participarii la antrenamente si competitii. El poate fi instituit si la cerere din partea sportivilor sau a antrenorilor in vederea stabilirii starii de sanatate, a starii functionale si a capacitatii de efort in diferite etape de pregatire sportiva: - la schimbarea ciclurilor de efort - la intrarea si iesirea din forma sportiva - pentru instituirea celor mai adecvate masuri de sustinere si refacere dupa efort - de la un ciclu de pregatire la altul. - pentru urmarirea eficacitatii masurilor de tratament in cazul unor imbolnaviri in vederea restabilirii capacitatii sportive. Selectia initiala, prepubertara,este dominata de starea de sanatate, de motivatia copilului si a familiei pentru sport, de profilul morfologic, functional si neuropsihic al parintilor si de aspectul dezvoltarii fizicea copilului care trebuie sa se situeze la nivelul indicatorilor medii pe tara. Adevarata selectie sportiva are loc la pubertate (selectia secundara) cand parametrii morfofunctionali tind sa se stabilizeze. Modelul biologic al performerului este adaptat varstei, sexului si cerintelor de performanta. Pentru conturarea modelului biologic se opereaza cu anumiti indici morfofunctionali intr-o prioritate stabilita. Trebuie insa avut in vedere ca exista si posibilitatea compensarii intre indicii morfofunctionali incat in final se contureaza o medie a caracteristicilor. Pentru o selectie buna si operanta, trebuie cunoscute caracteristicile fiziologice ale efortului (aerob, anaerob, mixt) din fiecare ramura sportiva. In afara selectiei, controlul medical sportiv are ca scop si orientarea medico-sportiva. Aceasta se face de obicei la selectia secundara cand datele medicale pot ajuta antrenorul la stabilirea probei sportive unde sportivul are cele mai bune sanse de afirmare. De asemeni pot exista situatii cand apare plafonarea sau cand starea de sanatate constituie un factor limitativ pentru proba in care s-a consacrat si atunci se impune reorientarea sportiva spre o proba care nu afecteaza starea de sanatate,cu alt tip de solicitare functionala sau biomecanica. Toate aceste considerente medico-sportive impun obligativitatea efectuarii controlului medical sportiv initial si periodic ori de cate ori situatia o impune i scu precizarea ca datele alese nu trebuie sa ramana consemnate numai in fisa medicala a sportivului, ci sa ofere antrenorului o baza de date operante pentru slefuirea performantei sportive.Erori de antrenament-conditionare si pregatire Cele mai frecvente erori de antrenament intalnite in practica sportiva se datoreaza in principal antrenorului fiind vorba de abordarea unei metodici gresite in diferite perioade de pregatire ale sportivului. In ceea ce priveste conditionarea si pregatirea este importanta analiza modului de antrenament al sportivului,putand fi vorba de o intensitate crescuta sau un volum excesiv sau a unei distante prea mare. Tesuturile corpului uman sunt potential capabile sa reziste la un stress considerabil .De exemplu nu este neobisnuit ca organismul sa poata suporta greutati de pana la 3 ori greutatea proprie chiar si atunci cand corpul este in miscare. In orice caz tesuturile care nu au fost obisnuite cu asfel de greutati, nu sunt adaptate sa le sustina si sunt predispuse la traumatisme. Anumite tipuri de miscari presupun din partea corpului fie dezvoltarea rapida a fortelor fie un control ridicat al acestora. De exemplu sprintul sau sariturile necesita din partea muschilor dezvoltarea rapida de forte mari pentru a realiza actiunea si de asemenea un control ridicat al intregului corp si al segmentelor acestuia la fiecare contact al piciorului sau aterizare In consecinta acest tip de antrenament sau activitate trebuie intodusa gradual in programul de antrenament de preferinta dupa o perioada de cateva saptamani de antrenament general. Greelile metodice caracterizate prin antrenarea inegala a anumitor grupe agoniste n detrimentul grupelor antagoniste pot fi responsabile de apariia unor traumatisme. Astfel numrul mare de traumatisme ce survin n unele discipline sportive cu precdere la musculatura posterioar a coapsei se datorete unei neglijene de tonus i fora a acestor grupe cu antrenarea prioritara a cvadricepsului. Lipsa aceasta de sinergie este mai neta la nceputul antrenamentului/competiiei cnd sportivul nu i-a fcut o nclzire buna, deci nu s-au permeabilizat sinapsele i nu s-a prestabilit imagine a complexa i coordonata a micrii. De asemenea, administrarea steroizilor anabolizani duce la scderea elasticitii tendoanelor datorita unor depozite fibroase asociate cu creterea rapida a volumului forei musculare, ducnd n final la rupturi musculo-tendinoase.Lipsa de CmusculareC se manifesta i la sfritul competiiei cnd efortul prelungit scade controlul SNC asupra coordonrii ca i eficiena mecanismelor reflexe locale. Oboseala sub forma acut, mai ales sub forma supraantrenamentului local (include anaerob) este nsoit de alterarea structurii esutului muscular cu scderea elasticitii acestuia .Planificarea programului de antrenament cu mai multa atentie precum si imbunatatirea metodicii acestuia pot duce la scaderea factorilor de risc extrinseci .