Politica de pre a organizaiilor sociale
Dei preul este vzut, cel mai adesea, în marketingul clasic, drept o sum de bani care trebuie pltit pentru a achiziiona un produs,  generalizând sensul acestei noiuni se poate spune c preul nu este altceva decât contraprestaia beneficiarului pentru achiziionarea unei promisiuni. Într -adevr, aceast contraprestaie îmbrac, cel mai adesea, form bneasc, dar acest lucru nu este neaprat necesar. 
În privina marketingului social, preul practicat de ctre organizaiile sociale reprezint contraprestaia efectuat de ctre beneficiarul acestor activiti. Aceast contraprestaie constituie echivalentul ideilor, serviciilor i bunurilor oferite i poate îmbrca form monetar sau nemonetar. 
Doi specialiti germani, Hasitschka i Hruschka, identific urmtoarele patru categori i de contraprestaii  pe care le pot solicita organizaiile sociale, inând cont de natura (direct sau indirect) a acestor contraprestaii i de caracterul lor monetar sau nemonetar: 
  contraprestaii direct e pentru acoperirea unor costuri: de exemplu, taxele practicate
în învmântul superior privat;    contraprestaii directe imateriale: de exemplu, mulumirile (recunotina) adresate de
ctre o persoan cu handicap locomotor unei organizaii caritabile care i-a facilitat
obinerea unui crucior;    contraprestaii indirecte pentru acoperirea unor costuri : de exemplu, partea din
taxele i impozitele pltite la bugetul statului destinat acoperirii unor cheltuieli legate de sntate, cultur, învmânt, siguran  public etc.; 
  contraprestaii indirecte imateriale: de exemplu, pentru o organizaie ecologist, satisfacia generat de formarea unei contiine ecologice în rândurile populaiei.  
Înainte de fixarea preului pentru produsele sau serviciile sale, organizaia social trebuie s decid asupra a ce urmrete s obin prin pre. Ea poate s aleag dintre urmtoarele obiective de pre :
1 obinerea de surplus (eficientizarea activitii organizaiei): totalul veniturilor sa depeasc totalul costurilor; 
2 recuper area total sau parial a costurilor;  3 supravieuirea organizaiei, în special, prin atragerea de fonduri de la subscriptori;  4 utilizarea maxim de ctre clieni a serviciului oferit (în cazul muzeelor, bibliotecilor,
 parcurilor tematice etc.).
În cazul majoritii organizaiilor sociale, noiunea de pre difer de preul produselor comercializate de ctre întreprinderi . În primul rând, în mod logic, preul devine mai puin important atunci când scopul organizaiei nu este obinerea profitului . În al doilea rând, preul este considerat neimportant pentru c, de multe ori, organizaiile sociale se adreseaz cu  produsele i serviciile lor unor grupuri-int defavorizate, iar produsele sau serviciile se ofer gratuit sau au un pre modic . De aceea, multe organizaii nici nu includ preul în strategiile lor de marketing, motivând prin inexistena unei contraprestaii din partea clientului i considerând c funcia de baz a organizaiilor sociale este tocmai de a-i ajuta pe cei care nu îi  
pot permite s plteasc.
În realitate îns, produsele sau serviciile furnizate ctre clieni sunt rareori gratuite, chiar dac preul pltit de acetia îmbrac, în cele mai multe cazuri, o  form nemonetar.  Deseori
clientul pltete - sub forma prestrii unei munci, pierderii unei pri din timpul su liber sau poate suportrii unui tratament de o calitate îndoielnic, tocmai ca o consecin a inexistenei unei contraprestaii bneti.   De exemplu, copii sraci crora organizaiile le doneaz haine „second hand” pltesc un pre psihologic în situaia în care colegii le ridiculizeaz aceste haine. Unele organizaii care lupt împotriva alcoolismului sau drogurilor doresc o  participare activ din partea clienilor lor i le solicit acestora o puternic voin de a se vindeca. 
 
constituie obiectul lor de activitate. Muzeele, cluburile sportive sau teatrele trebuie s decid asupra preului biletului de intrare; universitile particulare trebuie s stabileasc cât de mare s fie taxa colar, policlinicile private trebuie s determine taxele pe care le vor percepe pentru analize i tratamente. În aceste cazuri, problemele ce trebuie rezolvate sunt similare celor din sfera lucrativ, iar preul este exprimat într-o manier cvasi-comercial sau
 poate îmbrca forma unor taxe, cotizaii etc., soluia optim fiind determinat de obiectivele de
marketing ale organizaiilor. Aceste obiective subliniaz importana utilizrii eficiente a resurselor disponibile. În plus, organizaia poate s opteze pentru o strategie de diversificare a  preurilor, având în vedere dou soluii: practicarea unui anumit pre pentru grupurile-int vizate i a unui alt pre pentru celelalte persoane interesate de achiziionarea produselor sau serviciilor respective.
Spre deosebire de întreprinderi, organizaiile sociale utilizeaz mult mai rar costurile de producie drept criteriu de stabilire a nivelului preului , nu apeleaz aproape niciodat la orientarea dup concuren, în schimb, se folosesc mult mai des de orientarea în funcie de cerere, adaptând preul la posibilitile grupului int vizat.  
Majoritatea organizaiilor cunosc i accept faptul c preurile pltite de ctre grupurile -
int nu pot acoperi cheltuielile efectuate, diferena dintre veniturile anticipate i cheltuieli fiind completat prin fonduri obinute de la subscriptori.
De asemenea, o problem major cu care se confrunt numeroase organizaii sociale const în dificultatea cunoaterii costurilor efective  ale produselor sau serviciilor oferite