mi Vil. No. 3 43■ ‘

24 AU G U ST 1 9 3 3

10 LEI

IN C A U T A R E A A U R U L U I (

ceva de mâncare. Ne apropiem de el. Tigaia e o troacă de lemn, un vas turtit, iar înăuntru, nisip... Dacă n’am fi preveniţi că suntem în ţara celor mai înviersunati căutători de aur, am putea crede ca omul acesta e un dement, care Vrea'să-şi facă omletă de nisip. O margine a vasului e spri­jinită de pântec, iar cu mâinile omul im prim ă tioacei o mişcare de spasm, mişcare la care participă tot trupul său, ca într’un dans tropical, zvâcnit

ps loc.— Ce faci d-ta aici?—- Spăl.

— Speli?... Ce speli?...Te uiţi să vezi rufele inexistente...

-— Spăl aur.— Şi asta ce este?

Arăţi spre troacă..Şaitrog.

Acest aparat, şaitrogul, constitue m ijlocul cel mai prim itiv de extragere a aurului. A fost'utilizat la începutul exploatărilor din Canada. Prin zvâc- niturile ce ii le im primă, omul care „spală”, reuşeşte să separe nisipul lăra aur de firele metalice, dat fiind că acestea sun tina i grele şi se strâng intro parte a vasului, pe când nisipul e aruncat afară.

Cuvântul „şaitrog” vine poate dela scheklen şi tragen, a separa prin

spălare.O întreagă populaţie se ocupă în această .regiune cu spălarea aurului, dar

câştigul e foarte mic, deoarece căutătorul trebue să muncească o săptă­mână la .acest triaj migălos, ca să obţină câteva firişoare de aur, pe care apoi le strânge din amestecul coi pământ prin ajutorul mercurului; _se ştie că mercurul şi aurul se unesc, formând un amalgam. Mercurul lasă toate ma­teriile străine. Prin arderea mercurului, aurul rămâne pur.

MUNIII NUm

PCM Ade A L . B O G D A N

CĂUTĂTORII DE AUR

Tot ce a fost confort şi civilizaţie în călătoria noastră prin ţara aurului, s’a oprit brusc la Alba Iulia, odată cu descinderea din rapidul de Arad. Dela Alba Iulia, începe calvarul. N icăiri trenurile nu sunt mai încete, autobuzele mai ra.re şi hurducătoare, drumurile mai rele şi droşcele mai înguste, decât

în regiunile aurifere. .. .Un treniileţ m ixt înaintează, la pas cu melcii de pe Valea Ampoiului, pana

la Zlatana. De aci, ca să pătrunzi mai departe, în in ima regiunei aurifere, tren nu mai există, iar starea şoselelor te face să înţelegi îndată, că prima cauza a mizeriei moţilor cari populează Munţii Apuseni, stă în lipsa mijloacelor de comunicaţie,* ce le paralizează comerţul de lemne. Ţara aurului e atat de săracă, încât nu-şi poate întreţine nici drumurile pe care se scurg minerenl aurifer, din munţi, spre uzinele dela Zlatna...

Până la Abrud, facem drumul în tr’un autobuz de mizerie; de acolo, nu mai există nici autobuz. Cu cât ne apropiem de aur, cu atât mijloacele de comunicaţie ale civilizaţiei se ¡restrâng, până se reduc la o droşcuţa subţire ca făcută din aşchii. Şi luăm astfel, pe arşiţă de August, drumul Câmpeni­lor... Dar mu urmăm acest drum decât vre^o doui-trei kilometri, şi apoi cotim spre dreapta, pe Valea Roşia Montană, spre mine-...

Suntem în unul din colţurile faimosului triunghiu aurifer din Ardeal, Zlatna-Abrud-iBrad; pâ.nă la această cotitură spre dreapta, din Abrud am înaintat paralel cu o linie ferată îngustă, care .merge dela Abrud spre Câmpeni şi Câmpia Turzii. Delarîgara Roşia Mon­tană însă, începem urcuşul^ ce se desface spre dreapta. La răspântie se află capătul lin ie i de va- gonete, .ce aduc minereu déla depărtate mine de aur, scobite în pântecele muntelui din faţa noa­stră.

Urcuşul înaintează dealungul văii Roşia Mon­tană, al cărui îndoit nume vine desigur de la cu­loarea şi accidentaţia terenului. Albia apei e roşie-galbenă...

Şi iată pe mal un om solitar, cu un fel de tigae pe care o agită, Ai crede că şi-a pregătit

Spălător de aur cu şaitrogul.

Şteamp prim itiv

„7'arbureala” provenită din măcinatul prin şteamp

Turnătoria delà Firlza.

Perforator mecanic in mina Valea Roşie

LA SPĂLĂTORII DE AUR

la roşul cel mai stacojiu. Apa rostogoleşte pietriş de puloarea sulfului, pietre portocaliii, cristale cu sclipiri de aur, bolovani ruginiţi. Pământul prin care curge, e galben-arămiu sau ,roşu-sticlos. In fine, n « există o nuanţă între gal­ben şi cărămiziu, care să nu-ţi joace în faţ;i ochilor, în feerice succesiuni de caleidoscop. Cum roşul ruginiu predomină, i'S ’a zis: Valea Roşiei Montane.

Urcăm mai departe, prin pădurile de un verde-negru umed; soarele pu­ternic aprinde reflexe în apele colorate, care şi-iau săpat albia prin conglo­merate de minereuri foarte bogate în aur, argint, .aramă şi sulf. De aceea, ceia mai rudimentară extracţie, prin. mijloacele cele mai prim itive, prin care se pierde peste 60 la sută din metal, produce totuş cât trebue pentru foarte mo­desta hrană a căutătorului de aur. Am întâln it astfel, atât pe valea Arieşului (in care se varsă Roşia), cât şi aci, puzderie de spălători de aur, a'căror ocu­paţie, de câte 10 ceasuri pe zi uneori, constă, monoton, exclusiv, d i j a scutura lisipul în şaitrog... Alţii, utilizează un fel de site mari, cari au în loc de ţesă­tura de sârmă, o pânză. Ei pun nisip pe această pânză care are o anumită înclinaţie, şi apoi toarnă apă deasupra. Apa spală „sterpul” , adică nisipul şi pietrişul fără aur, şi-l dă jos de pe pânză, dar aurul, care este maj greu, ră­mâne pe pânză e cules cu grije şi aurul e extras apoi prin amalgamare.^

Un gram de aur costă o sută şi ceva de lei. Spălătorul care a găsit în tr’o zi un gram de aur, e fericit. Dar trec apoi zile întregi, când nu realizează nici acest gram... Migală mare, câştig mic...

SĂTUCUL DE ŞTEAMPURI

Suim mereu roşcata vale, cu malurile ruginite, presăratevla tot pasul cil an fel de mori, extrem de originale: sunt mori care m acină pietriş. Ce Sisiph raprar, e condamnat aci, să macine ziua şi noaptea, piatra ce nu dă făină hră­nitoare?... , .

Aceste mori de aur sunt aşa zisele şteampuri. Şi ele, ca şi saitrogul, for­mează unul dintre cele mai prim itive mijloace de extracţiune: sunt nişte piue de lemn, şi atâta tot.

Şteampul ţărănesc este un concasor (zdrobitor), redus la ultima expresie mecanică. E format ades numai d in tr’o roată de moară neavând nici aco­periş ! — ce se învârteşte prin căderea apei, şi care pune în mişcare o osie (un arbore). Pe acest arbore se află nişte eşituri In formă de dinţi mari. In dreptul acestei osii orizontale, sunt aşezate vertical aşa zisele „săgeţi”, pare nu sunt altceva decât nişte scânduri grele, pe care, atunci cân>d roata se învârte­

şte, dinţii osiei in trând în nişte scobituri ale scândurilor, le r id ică în sus, şi apoi le lasă brusc să cadă în jos, pe m ine­reul adus de apă în tr’uni jghiab, spre a-1 sfărâma astfel, ca nişte ciocane. ,Şteampul este deci o combinaţie h ibridă de piuă şi moară la un loc.Mina Valea Roşie. încărcarea vagonetuiui la rolă.

Inginerul care ne însoţeşte, ne dă explicaţii de ordin general:In ţară, sunt două centre principale de aur: triunghiul Zlat-

na-Abrud- Brad, şi regiunea Raia Mare, dela Nord. Triunghiul din Munţii Apuseni, conţine aur mult în stare nativă, adică neameste- cat cu alte corpuri, de aceea, în această regiune vom întâln i nu­meroşi căutători de aur prin mijloacele prim itive, cum e şaitrogul. Dar la Baia Mare de pildă, aurul găsindu-se combinat cu alte cor­puri, exploatarea nu se mai poate face prin mijloace atât de sim­ple, ci sunt necesare complicate dnstalaţiuni, pentru a sfărâma mi- nereurile şi a separa apoi aurul din combinaţiile ce formează cu alte corpuri. De obiCeiu aurul, care se găseşte în crăpăturile roce- lor vulcanice, în formă de filoane sau vine (ce merg pe sub pă­mânt ca nişte rădăcini metalice), este amestecat cu argint, plumb, -ositor şi diferite roce, formând minereuri. Acolo însă unde vâna verticală se încrucişează ou o crăpătură orizontală, loc numit tcaun, se găseste aur în stare curată. Regiunea Zlatna e bogată in astfel de scaune, iar la Brad s’a găsit odată un bloc de aur pur, de 85 kgr.!

Minele aparţin statului şi unor societăţi cum ar fi Mica, dela Brad.

Apele râurilor oară b o lo v ă n iş şi nisip aurifer (Bistriţa aurie, râul Buzău, Olt...) ; pionierii aurului din aceste ape. au fost la noi ţiganii aurari, aşa zişi „zlătari” , cuvânt ce vine dela zlata, care înseamnă pe slavoneşte aur. Biserica Zlătari din Bucureşti,^ in ­dică locul pe care odinioară era instalată ţigănia, compusă în cea mai mare parte din căutători de aur.

Acelaş pjroces geologic se întâm plă şi cu valea Roşiei Mon­tane, pe care ne aflăm. Apa aceasta curge prin tr’un bolovăniş co­lorat, iar nisipul ei e galben-strălucitor, ca aurul. Undele^ ei sglo- b» poartă toate nuanţele, dela galbenul palid, de lămâe, până

Prin bolovăndşul galben ca de chihlibar şi roşu ca de ragi- nă, de pe şosea, droşcuţa ne hurducă violent; creerii noştrii, ex­puşi in arşiţă, sunt zguduiţi în craniu ca un coktail în recipien­

tul unui barman dement. E ciudat că regiunile acestea atât de bogate in metale nobile, au căi de comunicaţie atât de rudimen­tare. Lipsa liniilor ferate şi a mijloacelor de transport, te duc cu gândul la aspectul regiunilor american« bogate în aur, la des­coperirea şi la începutul exploatării lor. Pădurea rece, iţi între­geşte aci, pe valea Roşiei Montane din inima Ardealului, impre­sia că te afli în Canada, că eşti unul din exploratorii plecaţi a- cum multe zeci de ani, să descopere aurul din Caribu, în Colum­bia. Drumul acesta ardelenesc are ceva de aventură, ceva exotic, ce lipseşte căilor din Transilvania. Poate însă că numai asemăna­rea ce i-o împrumută imaginaţia noastră, cu drumurile spre fi­loanele columbiane, ne strecoară în suflet acest fior de aventură.

Am citit undeva, teribila aventură a doui dintre primii pio­nieri ai regiunei Caribu din America, prusianul Dietz şi scoţia nul Rose. Nici unul din ei, n’a tras vre-un profit, din descoperi rea acestui râu atât de bogat în aur. Când minerii s’au abătut ca lăcustele asupra acestui râu descoperit de ei, -cei doui pio­nieri s’au dus mai departe, să caute alte zăcăminte. Scoţianul a murit în fundul deşertului, unde, minerii ce veniră după el îi găsiră trupul sub un copac; de o ramură era agăţată cana pionie­rului, pe care nefericitul zgâriase cu vârful cuţitului său: „Mor de foame”. Şi se iscălise. Celălalt, Dietz, întors acasă, răpus de febră reumatismală, trăi din mila publicului: cel care descope­rise cele mai bogate filoane de aur, muri cerşetor!

Am reamintit această aventură, fiindcă există parcă o fa­talitate: toţi marii descoperitori ai aurului — în America sau

Eşirea din mina dela Valea Roşie

Folo Berman-Realitatea

Şteampui californian dela Baiu Mare

la noi, — toţi cei cari se îmbo­găţesc o clipă găsind cantităţi formidabile din acest metal i- dolatrizat, mor în sărăcie, cer­şetori, răpuşi de boale şi de o soartă blestemată.

PE URMELE PIONIERILOR...

In văile aurifere, metalul se I găseşte la început la gura râu­lui, sub foriiiă de pulbere foar­te fină. Pirtnierii, cari descope­ră aurul, înaintează treptat, în cursul anilor, suind spre isvor, şi găsesc un pietriş de aur, ale cărui boabe se măresc, cu cât m inerii înaintează. Mai sus, se află pepite mari şi blocuri bo- gat-aurifere. Apele torenţilor ca- j ră mereu la vale, până în mare pulverizându-le, masele de me­tal. Sus, rămân filoanele; des­coperirea lor e de multe ori, o chestiune de noroc. Calculele geologice cele mai precise, dau greş, şi un m iner care a făcut mari investiţii, se vede ruinat,

In mina Dealul Crucii

Sunt sute de şteampuri pe valea Roşiei Montane, şi ele dau ţinutului un aspect foarte pitoresc. In toată valea, se aude, ca un zgomot neîntrerupt de ciocănitoare. Fiecare locuitor îşi are în curte şteampui său, care-i macină ¡aurul, zi şi noapte. De două ore, de când urcăm mereu, şteatnpurile se ţin lanţ.

— Cum meTge măcinişul, moşule?...-— Ar merge el bine, dar cu şteampurile astea mai mult

aur se pierde, decât se culege... Dar decât nimic...Suim din greu panta Roşiei Montane; la dreapta noastră

se deschide haotică valea şi în fund de prăpastie, câteva şteampuri îşi cântă tic-tacul ca nişte orologii negre. E aproape un sătuc de şteampuri şi, în plus, 5— 6 căsuţe de şindrilă, tot ceeace poate fi mai prim itiv ca locuinţă omenească.

m timp ce vecinul său, săpând rudimentar şi fără multă speranţă, se vede deodată posesorul unui filon nepreţuit.

Bulgărele de aur, e găsit totdeauna, de cei cari se aşteaptă mai pu- puţin. El vine ca o surpriză diabolică, să zdruncine mintea şi nervii m i­nerului, să-l înebuneaseă. Meserie de mari frământări sufleteşti, de spe- ranţe ce se transformă în grozave desnădejdi, de fericiri brusce, m ineri­tul e cauza, desigur, a atâtor priv iri rătăcite, a unui real desechilibru, pe care-1 întâlnim foarte des, în această regiune faniastică.

Am parcurs şi noi, pe valea Roşiei Montane, calea pe care au fă­cute pionierii aurului. Şi după vre-o 7 km. de urcuş, am ajuns în satuj Roşia Montană, unde se termină această vale, scormonită şi măcinată in toate felurile, de căutătorii de aur. înainte de-a intra în sat, dăm de gura principală a m inei statului, o gură betonată ca de tunel, deasupra căreia scrie: „Galeria Sfânta Cruce din Orlea”. O cruce de-asupra, îi dă aspectul unei porţi de cavou. D inăuntru iese însă un vagonet cu m i­nereu...

Pionierii acestor mine, au trăit cu m<ult înainte de Christos. In ade­văr, dacă pătrunzi cu vagonetul în m ina delà Orlea, se pot vedea ur­mele celor cari săpau galerii, încă de acum 6— 700 de ani, înainte de Christos. Săpăturile lor sunt simetrice şi par scobituri lăsate de o lin ­gură uriaşe, intr’o pastă, deşi m ina e săpată în rocă. Ajunşi astfel la punctele subterane zise „Cetate” şi „Chirug” , la puţul „81 Ţarina”. Sunt poate şi urine de Agatirşi, prim ii câni au început săpăturile; exploata­rea a fost continuată apoi mai sistematic, de către Romani, şi, din ur­mele lor, iţi dai seama că ei căutau aurul, cu o vădită aviditate. *)

Când ieşim iară la lum ină, încetează o ciudată apăsare, pe care am simţit-o în interior; intrăm în sat şi suim dealul, până la biserica orto­doxă, unde se află birourile unei mine particulare. Un englez şi proprie­tarul român al minei, discută în faţa unu i plan de galerii. De acolo, cu voia stăpânului, căţărându-ne dealungul unei conducte de apă, am urcat un deal uriaş, brăzdat de funiculare şi poteci, şi am dat de gura unei galerii foarte prim itive, care exală un suflu rece. Pe acolo, cu

Afinarea aurului

Purcoaie de minereu in magazia dela Firi-a

La turnatoria dela Firiza, aurul lichid curge furnal

din

capul in piept, cu lămpi de carbid în mâini, ne-am afundat în pământ, în pântecele muntelui...

Multe răscruci. Galeriile se bifurcă mereu... f. — Inele sunt părăsite... ne spune un miner. Tot dealul acesta şi toate dimprejur, sunt brăzdate pe dedesubt de galerii, în toate direcţiile...

Galeriile urmează filoanele de aur...

PRINTRE CONTRABANDIŞTI DE AUR

Am văzut astfel, în această extenuantă plimbare pe Valea Roşia Montană, cele trei 'feluri principale de extracţie a aurului, dela cele mai prim itive, — prin spălarea, cu şteampul şi din mine.

La Zlatna, se află o uzină de prelucrare a auru­lui obţinut fie dela Roşia, fie de la Musari, lângă Brad, unde se găseşte, ca şi la Baia de Criş, ameste-

[ cat cu argint, dela Săcărâmb şi dela Gura Barzei, unde funcţionează şteampuri californiene. Prelucra-

! rea se face insă mai ales Ia Baia Mare.La Zlatna şi la Abrud, statul aj-e oficii de

schimb, unde se plăteşte minerilor, aurul găsit. Am [ vizitat un astfel de oficiu, asistând la venirea să-ten i-l ior cu aur, — în punguţe şi săculeţi.

Săteanul miner, care a separat prin spălare ni- , şipul de aur, rătnânându-i în albie piatra a-uriferă j şi firele libere de aur, extrage acest aur din minereu

şi impurităţi, prin mercur, pisându-1 in piuliţe zise ; mjare, şi obţinând un amalgam. Arzând mercurul, | rămân boabe de aur brut, de 16— 17 carate. Aceste

boabe, le aduce minerul la oficiile de schimb ale statului; ele sunt evaluate in laboratoare speciale şi se topesc in instalaţiuni complicate, se afinează şi se transformă în lingouri de aur curat, ce se trim it Băncii Naţionale.

E foarte pitorească scena sosirii m inerilor la Abrud, la schimb, mai ales Lunea dimineaţa. Ei se

I aduna cu toţii, la o cafenca din centru, unde fu.nc-I (ionează o adevărată bursă a aurului, aşa cum sunt

>) Date mai ample asupra primelor exploatări se pot găsi in „Istoricul minelor metalice din Rom ânia”, ■ o remarcabilă lucrare a d-lui ing. I. Marin.

_ _

34» - p | - Pa0- 6

burse de perle, în unele taver.ne ale Parisului. Aurul nu poate fi, letiaJ vândut decât statului. Dela bursa de aur, nu lipsesc insa clan­destinii si contrabandiştii, mai ales unguri, cari cumpără aur pe sub mână, pentru Budapesta. De îndată ce se află ca un m iner mai norocos vine cu un săculeţ mai greu, e tras la o parte, m secrete conciliabule, de către tot felul de indiv izi suspecţi; şi, puţin timp după aceasta, minerul începe o beţie monsţră, cheltuindu-şi ades tot ce a agonisit din migăloasa muncă a -spălării aurului, timp de

o săptămână,

IN FUNDUL MINEI

Am descris astfel, din fugă, triunghiul aurifer Zlatna-Ahrud- Brad. Să pornim acum în explorarea celeilalte mari regiuni auri­fere a Ardealului: Baia Mare. .. „. . ,

Ca să ajungem acolo, în fundul ţarii nu departe de Sighetui Marmatiei si de frontiera nordică, trebue să ne continuam drumul spre Cluj şi de acolo, cu trenul direct ce urmează cursul paradi-

dire specială, birourile; pe pereţi: grafice, î,n rafturi: cris- ; tale şi fragmente de roce. Ni se dau să îmbrăcăm pelerin«, ; In adevăr, de îndată ce, instalaţi pe un vagonet împins de doui băeţi gălbejiţi, pătrundem în m ină, din, tavanul şi pă- j reţii galeriei, cad picături corosive, ce pun pete de rugină • pe haine şi atacă stofa, p rin aciditatea lor. Galeria e foarte strâmtă şi joasă. E săpată în rocă dură, iar acolo unde pă- reţii ar putea să cedeze, sunt zidiţi. Mergem paralel cu două cabluri agăţate de tavan, unul pentru electricitate, celalall pentru telefon, iar pe sub noi se aude un sgomot indistincl de ape ce curg, ca în tr’o peşteră naturală. Decorul acesta sumbru e lum inat de m ici lămpi cu carbid, cu flacăra ţâşnind direct în aer, fiindcă spre deosebire de minele de cărbuni, aci nu există gaze ce-ar putea să ia foc. La doui metri in faţa noastră e beznă; sgomotul apei ce curge nevăzută, întu­nericul, suflul de aer rece, totul contribue să te înfioare.

slacei văi a Someşului, prin Dej şi Jibău, la Baia Mare, orăşel invadat de pictori, pentru vegetaţia luxuriantă şi cerul său italic; şi de aventurieri ai aurului, pen­tru solul său atât de bogat. Dumnezeu a vrut să fie de tot darnic, cu această re­giune... Sau poate că nobleţă metalului din pântecele dealurilor, distilată prin seva vegetaţiei, dă această majestate stra­nie, arborilor vânjoşi?...

La marginea oraşului găsim intrarea în m ina Valea Roşie. Observaţi asemă­narea de nume, între Roşia Montană din munţii Apuseni, şi această Vale Roşie, din munţii Rodnei, sim ilitudine prove­nită d in aceiaş culoare a terenului, deşi ele sunt separate prin sute de kilometrii. Suntem iară ca în faţa unei guri de tu­nel, bine zidită: „Galeria principală Cu- za Vodă” . Deasupra dealului, la intrare, se află o cruce foarte înaltă şi subţire, cu un Christ răstignit pe o Golgotă auri­feră. O linie de vagonete duce în fun­dul pământului. Apa ce se scurge din m ină, e roşie, din cauza oxizilor de fier,

In stânga intrării, se află, într’o clă-

Cuptor - delà F iriza

Băi de afimrt

Lingouri de aur in trezoreriii dela Baia Mare

— De unde se aude acest sgomot de ape?•— E canalul colector de apă, oare e săpat pe sub lin ia vago-

netului, jie răspunde inginerul Ştefămescu, care ne pilotează.Şi mergem aşa, in uruitul vagonetului, sute de metri, lăsând

pe lături o cameră subterană unde este depozitată dinamita, că­măruţe săpate în zid, ira caire s’au refugiat lucrătorii când au spart cu dinamită drumul acesta spre fundul pământului, bifur­caţi! de alte galerii laterale, — căci m ina aceasta complicată, este un adevărat labirint.

Deodată, aerul se schimbă. Curentul răcoros a încetat şi îna­intăm acum prin aburi opaci şi calzi: am trecut de puţul de aera- ţie. De aci încolo aerisirea minei se face p.ri,n curenţi naturali. Dincolo de puful pe unde vine aerul, atmosfera-a devenit grea ji ne apasă respiraţiile.

Ajungem la o răscruce de galerii, unde se deschide o sală. E sala maşinilor: boltă subterană, sprijin ită pe două arcade. La lu­mina crudă a becurilor electrice, vedem în fund două bobine Ur riaşe, pe care un motor electric deapănă cablurile ascensorului primitiv, «e coboară în puful Principele «Nicolae. Delà gura m i­nei până aci, am parcurs, cu vagonetul, o distanţă de 2525 metri.

Descindem. Ln jurul ascensorului .se agită umbre fantastice: minerii, goi până la brâu, Îm ping vagonetele cu minereu.

Ei ne întâm pină cu o urare neaşteptată:— Noroc bun!Această urare a înlocuit, în mine, pretutindeni, pe „bună

ziua”; şi e interesant că, în loc să le urăm noi m inerilor noroc la găsirea aurului şi la evitarea accidentelor ce-i pândesc din beznă, ei ne primesc cu această urare. Oriunde, la orioe răscruce sau fund de galerie, am întâln it un miner, el ni s’a adresat cu:

— Noroc bun!De sus cad picături mari, dese, şi în aerul umed de vapori

calzi, magneziul din lampa lui ¡Berman — asul reportajului foto­grafic, care ne însoţeşte, — refuză să ia foc. Lipsa de oxigen contribue la această sabotare a reportajului nostru, pe care însi am învins-o, turnând în lampă o enormă cantitate de magnezii uscat, amestecat pe loc cu clorat de potasiu.

•— Colivia e gata?Un sunet strident se aude din fundul pământului: un clopol

l-nul din cele două mosoare uriaşe desfăşură cablul ascensorului

Cristale, in muzeul dela Baia Mare

Flotaţia dela Baia Sprie.

Minerii nu cunosc acest termen, ci au înlocuit în toate m i­nele, cuvântul „ascensor” cu „colivie” .

¡Colivia n ’are păreţi, ci numai două bare; dacă scoţi capul dincolo de ele, ţi-1 retează păreţii puţului adânc, în care coborîm...

Coborîm... adânc... şi mai adânc.Coborîm la un alt orizont. Orizont se numeşte nivelul

orizontal la care e săpată galeria. Pătrundem astfel în tr’o ga­lerie mai profundă; înaintăm prin noroiul galben şi cleios... Din distanţă în distanţă, din zid, se desfac jghiaburi largi de lemn, pentru încărcarea vagonetelor. Aceste jghiaburi sunt numite role, şi au lângă ele o scară rc lemn, ce duce la o galerie superioară, săpată la 2 metri dea. i celei în care ne aflăm; acolo, sus, se scoate mereu minereul, săpându-se roca, şi formându-se astfel un „abataj”.

Aşadar, galeria principală urmează filonul; deasupra, se sapă altă galerie şi minereul, de sus, se scoate mereu, prin role. E încărcat în vagonete şi scos din m ină cu o loco­motivă.

Uzină în regiunea Baia

R I - Pag. 7

Atât galeriile principale, în fundul lor, cât şi la abataje, se sapă cu perforatoare mecanice cu aer comprimat. Cotim pe o galerie laterală; din întuneric, se aude un sgomot ca de motor, re-şi accentuează bătăile tot mai mult, până devine asurzitor, strecura,ndu-ţi în suflet un fel de panică ciudată. Departe, a în ­ceput să licărească o lum iniţă. Şi când ne apropiem, vedem doui oameni vânjoşi, goi până la brâu, manevrând ciocanele meca­nice: un fel de mitraliere cu un drug ce perforează stânca, lo- vind-o şi sfredelind-o prin ciocniri vertiginoase. In aceste găuri făcute cu repeziciune, se pune seara dinam ită, şi i se dă foc. A doua zi, echipa următoare deblochează terenul, şi con­tinuă perforarea...

Munca aceasta în aerul greu, p lin de praful rocelor sfrede­lite, formând ca o ceaţă irespirabilă, în sgomotul ce înebuneşte, acolo, în fundul pământului, la lum ina unei candele de carbid, e tot ce poate fi mai impresionant. Dar cu viziunea aceasta, nu jm atins încă paroxismul dantescului. Ar trebui să urcăm scara fragilă de lemn, spre abataj, şi .apoi alta ca ea, şi alta, în bezna unui puţ... Acolo, sus, se macină mărunta,ele de aur ale pămân­tului; ochii galbeni ai reporterului fotograf, lucesc ca ai unei fiare domesticite dintr’un film exotic: acolo, sus, e imagina rară, prada de senzaţie a obiectivului, e galeria ce sejîngustează, ce-ţi strânge trupul când te târăşti prin ea, şi unde, în fund, un miner goi înarmat cu strania lu i m itralieră, găureşte filonul alb, bogat în aur. '

Aşa se perforează un abataj; galeria descrie o curbă, sue şi apoi coboară, şi corespunde iară în galeria principală, prin ­tr’o rolă.

Ascensorul — colivia fără pereţi ce cade ca o trapă de teatru, — ne ridică în galeria superioară, lungă de peste 2 km. şi jumătate, şi care a fost săpată în 14 ani. Facem în sens in- ver, lunga călătorie cu vagonetul împins de doui copii ofiliţi, ale căror feţe au ceva din galbenul-alburiu al plantelor uitate în pivniţă. Un punct strălucitor se zăreşte, departe: e gura gale­riei, e un strop de soare, de afară...

GALERIILE VECHI

D. inginer Ştefănescu ne-a pus la dispoziţie date, asupra minei Valea Roşie.

începutul exploatării în această vale se pierde în negura timpurilor. In tot cazul, el este in legătură cu desvoltarea isto­rică a oraşului Baia-Mare.

Că m ina este foarte veche, ne-o dovedesc lucrările vechi, galerii părăsite, halde, pinge, etc., pe care le întâln im mai la fiece pas, pe dealurile ce înconjoară această vale.

In afară de aceasta, se găsesc galerii făcute numai cu cio­canul şi dalta, cum este galeria Maica Domnului, care este des­chisă pe o lungime de 2000 m.

Cele mai vechi date istorice asupra minei Valea Rosie, da­tează din anul 1764, când oraşul Baia Mare a luat în exploatare mai multe galerii.

In anul 1777 oraşul a făcut pe dealurile dinprejur nişte ba­raje pentru a avea debite de ape constante la şteampuri. Nepu­tând acoperi c'heltueliîe necesitate cu edificarea acestor baraje, a arendat minele la particulari, pe mai mulţi ani.

Mai târziu, oraşul a predat minele din Valea Roşie socie­tăţii miniere „Nist” (azi N istru), care societate a curăţit gale­ria Maica Domnului, pânăla adâncime de 427 stj. şi a găurit pu­ţul al IV-îea de aeraj.

Societatea m inieră „Nist” în anul 1796 a părăsit lucrarea m inei şi in urniţi convenţiei de atunci galeria Maica Domnului a trecut în proprietatea Statului.

Sub conducerea statului, exploatarea pare a nu mers bine, sau poate chiar a stagnat, deoarece' în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, nu s’a mai scris nim ic despre aceste mine.

Intre anii 1840— 1850 minele din Valea Roşje trec în pro­prietatea Statului, afară de minele a trei societăţi: Ioan Evan­ghelist, Iosif Calasanţius şi Nist (Nistru).

Prin lucrările pe unele galerii s’a ajuns la convingerea că sub orizontal galeriei Maica Domnului sunt minereuri bogate.

Exploatarea lor însă era imposibilă, din cauza că nu se pu­tea face epuizarea apelor (scoaterea apei din m ină).

Atunci s’a hotărît perforarea galeriei Schveitzer de căi re Stat, cu obligaţiunea societăţilor de mai sus să cedeze minele lor în adâncime, dela orizontul Maica Domnului, orizont de nivel ..„cotit de la gura galeriei.

S’a perforat atunci un total de 2000 m. Prin această galerie, s’a putut astfel epuiza apele din m ină, din orizonturile superi­oare, şi s’a făcut legătura cu puţul Laurenţiu, deschizându-se totodată filonul Laurenţiu, iar mai departe în direcţie filonul Calasanţius.

Pentru a deschide toate filoanele care sunt paralele cu fi­lonul Laurenţiu, din galeria Schveitzer s’a început galerii!; de cercetare, şi în prezent prin aceste galerii s’a făcut deschiderea principală a tuturor filoanelor.

Cu cele trei Societăţi amintite mai sus, statul, în 18C8, a făcut o convenţie prin împăciuire judecătorească, prin care societă­ţile renunţă la drepturile lor dela Maica Domnului în Jos, cu condiţia ca statul să le epuizeze minele lor, să le permită trans­portul liber cu un preţ anumit, să le aerizeze şi, prin aceasta, printr’o linie orizontală în galeria Maica Domnului, adâncimea in fin ită devine proprietatea statului.

In adâncime, m ina Valea Roşie constă din 53 donaţiuni, dintre care până la orizontul de nivel, se cuvin: 1 perimetru Soc. Leopold, 9 lui Calasanţius, şi 7 Soc. Evanghelist; restul rămâne proprietatea statului.

RUGĂCIUNEA M INERILOR

O altă m ină dela Baia Mare se află la Dealul Crucii.In localul biroului, se află aci o cameră_ de rugăciune, tai*

m inerii, înainte de-a intra în m ină, vin să invoace ajutorii lui Dumnezeu, pentru a-i feri de cumplitele accidente din toi dul pâmântulu. Cu capul plecat, cu mâinile cruce pe piept, t murmură un Tatăl Nostru de îngrijorare şi rele prevestiri.1 surpare, îi poate îngropa de vii... Şi un defect la cablul electrit te lasă în plin întuneric in fundul pământului, cu sufletul i : panică.

Înfiorătoare sunt accidentele minei... De aceca, rugăciunti minerilor e mai emoţionantă, decât a oricui.

Sosise de curând un inginer nou. La prima sa intrare i. m ină, i s’a atras atenţia să nu treacă pe sub o eşitură (Iii stânca ce ameninţa să cadă, fiindcă se clătina ca un dinte stricat.

Doar n’o să cadă tocmai acum!...Şi inginerul trecu prin punctul interzis din galerie, Oţ

exact in clipa aceea, poate prin tr’o inexplicabilă fatalitate, poalr din cauza paşilor săi ce-au zdruncinat -terenul, blocul de roii> ’ desprinse şi strivi ţeasta inginerului temerar.

Altădată, echipa de seară umpluse o gaură din rocă cui om ită , aprinsese fitilu l şi ieşise din mină. Dar explozia nu s produs şi în gaură rămăsese toată cantitatea de explozibil, i- ictă. Echipa de dimineaţă veni la lucru şi nu-şi dădu seam

că roca era împănată. Doui mineri voinici începură să streit iască roca, cu perforatorul mecanic. Lângă gaura orizont;1!

dădură o gaură verticală; când drugul-ciocan al perforatori atinse dinamita din gaura veche. Se produse o formidabilă a explozie, oare aruncă pe lucrători în bucăţi, proectându-i jti pereţii galeriei...

înfiorătoare sunt accidentele minei... De aceea, rugăciunii m inierilor e mai emoţionantă, decât a oricui.

La Dealul Crucii, galeriile sunt mult mai largi; aspectul; mai curat. Dupăce mergi 2500 de metri pe sub pământ, şi t§ hori un puţ de 300 metri adâncime, dai de „orizontul 8”, pe cm l-a vizitat de curând Regele, împreună cu Marele Voere Mihai, însoţit de cei şase colcgi ai săi. Regele a îmbrăcat aceia; pelerină, pe care a purtat-o Franz Iosef, când a vizitat inain» de războiu, m ina. Aci s’a făcut o experienţă, in faţa Suveranul! declanşându-se o puternică explozie de dinam ită. In moment detunăturii, a exploadat şi entuziasmul copiilor, cari au izbucni în urale...

După opt ore de muncă, în fundul pământului, echipa i(i| la lum ină; ziua răneşte ochii, ploape’e sunt roşi:. Afsrâ, ; gura minei, se face controlul. Fiecare mir».;r e minuţi s ptrcft ziţionat, ca să nu ascundă aur sau m ineru l. Dacă în gheată al în’ cutele căptuşelii i se găseşte vre-un fir de aur, c alungai dt| lucru.

I i întreb cât câştigă pe zi... 25, 50, 90 lei...— Nu, vă tentează aurul?... Nu-1 doriţi niciodată, când ieşifi

din mină?...-— Controlul e foarte sever. Chiar dacă s’a prins, fără ştir.»

m inerului, vre-o pietricică, de pânza pantalonului, ne pierd«;' lucrul..’. "

INTR’UN ŞTEAMP PERFECŢIONAT

Am văzut că ţăranii din regiunile aurifere, utilizează iiif fel de mori pentru măcinatul aurului, zise şteampuri.

Există însă şi şteampuri perfecţionate, adevărate uzine, a; cum am vizitat unul în Valea Roşie, lângă Baia Mare. Scândurii de lemn ce pisau minereu in steampurile ţărăneşti, sunt in! cuite aci cu cilindri grei de fier, ce fac în căderea lor, un sg mot infernal. Spălarea aurului se face in mod automat, pe roi enorme, orizontale, cu căderi de apă spirale; iată şi şaitrof ţărănesc, mărit de o mie de ori, şi care aci separă aurul pi zvâcniri ce i se imprimă aparatului pe oale mecanică.

In ce priveşte preparaţia minereului, conducerea minelo Valea Roşie a binevoit a-mi da următoarele interesante date:

Minereul extras din mine, este separat în trei categorii: ni nc.reu conţinând aur nativ şi prezentând un conţiut de 20—i gr. aur liber la kilograni; minereu mijlociu conţinând 8—20? a. r la tonă; şi minereu ordinar conţinând 5— 8 gr. aur la toni I

Minereul m ijlociu şi minereul ordinar sunt transportait uzinele de preparaţie, denumite şteampuri. In aceste uzinef J suferă trei operaţiuni dinstincte şi succesive: zdrobirea, amiI gamarea şi concentraţiunea.

Minereul adus din m ină este clasat după mărimea sa: lu I căţile mai mari ca pumnul sunt triate şi trecute printr’un c i | cr.sor, care le sfarmă: sfărămăturile sunt apoi încărcate pe i genele, urcate in tr’un ascensor şi descărcate in distribuitorii minereu, de unde sunt conduse alimentând automatic aşa zisei teampuri (săgeţi).

Istalaţiunea de zdrobit a exploatării Valea Roşie este coi pusă din 40 săgeţi californiene, cântărind fiecare 360 kgr. şibi tând 60— 70 lovituri pe minut.

'Zdrobitul m inereului se efectuează în 8 baterii (compari mente) având fiecare 5 săgeţi.

Aurul şi argintul fiind conţinut în cvarţ sub formă de l i l i mente foarte fine, este necesar pentru a-1 pune în libertate i

zdrobi foarte fin minereul; in acest scop bateriile sunt prer zute cu site dela 0.75— 1 mm., cari opresc nisipurile de gn simi superioare.

Minereul zdrobit este supus la amalgamare. Această opis ţiune, este bazată, după cum se ştie, pe proprietatea ce o * mercurul de a .reţine aurul şi argintul liber care vine în conta: cu el; rezultatul este un amalgam de aur şi argint.

O prim ă amalgamare are loc mai întâiu în bateriile de sli râmare, unde sunt dispuse 2 plăci de aramă (argente) arginti:

■ pe care se ataşează amalgamul de aur şi argint: minereul;,

343 — §3 f — Pag. 8

cesar operaţiunei este vărsat din 10 în 10 minute în baterie: cantitatca variază bine înţeles cu conţinutul minereului trata.

O a doua fază a amalgamării se petrece pe mesele je amal­gamare, dispuse în cascadă după bateriile de zdrobit.

Aceste mese sunt făcute din plăci de cupru argintate, aco­perite cu un strat subţire de mercur, care reţine aurul şi argin­tul conţinut încă în tulbureala (noroiul), care trece pe ele, şi care n’a putut să fie amalgamat în baţerie._ . . .

Prin amalgamare se reţine 49 până la 52% din conţinutul in aur al minereului tratat.

Dupe ce a trecut pe mesele de amalgamare, tulbureala_ (no­roiul) este transportată pe pânze de cânepă, care reţine părţile mai grele ale lichidului, adică mercurul şi amalgamul, care e- ventual a fost antrenat de pe meşele de amalgamare, asemenea şi aurul şi pirita auriferă care ar fi scăpat de la amalgamare.

Aceste pânze sunt curăţite într’un rezervor, unde materiile pe cari acestea le-au reţinut, se depun sub formă de praf, con­ţinând şi amalgamul. „ „ . ,

Turbureala, după trecerea ei pe pânze, este stransa intr un ¿asin, de unde este ridicată de o roată cu găleţi şi lăsată sa cada in ..Spitzkasten”, unde are loc o prim ă clasare a materiilor, după greutatea lor specifică în vederea separării.

După ce a trecut pe mesele .de separare şi concentrare tul­bureala este condusă în tr’un basin de decantare, unde se de­pune cea mai mare parte din restul de material u til ced conţine.

Acest material mai conţine 2,5— 3 gr. aur la tonă şi este pus în rezervă, pentru a fi tratat eventual prin cyanuraţie.

Capacitatea de sfărâmare a steampurilor de la Valea-Roşie este de 1500 la 1800 tone pe lună. _

Minereul tratat conţine în nxediu 6— 10 gr. la tona; din acest conţinut se scoate circa 70— 72%; diferenţa de (28 30%) ră­mâne printre materialul vărsat în bazinele de decantare, sau printre sterilul antrenat de apă.

Minereul conţinând aur nativ este tratat separat: el este sfărâmat foarte fin pe cale uscată şi aurul este extras cu mana de către lucrători specialişti, zişi aurari.

Rezidul provenind din extracţiunea de aur primeşte de obi- ceiu, denumirea de „mărunt bogat” ; el este trimis cu celelalte resturi mărunte (fin ), topitoarelor dela Firiza de jos.

Afară de aceste şteampuri, exploatarea Valea-Roşie dispune încă de o uzină se separaţie, prevăzută cu 5 săgeţi rotative, care este închiriată asociaţiunei minere Calasanţius.

FLOTAŢIA DELA BAIA SPBIE

0 altă instalaţiune de prelucrare a aurului se află la Baia Sprie; în curtea uzinei, un munte de minereu negricios, pul­verizat: pirită.

Instalaţia de flotaţie este un steamp foarte modern. In uzină, un mare cazan cilindric, pântecos, în care se amesteca minereul cu bile de oţel, pentru a fi măcinat. Cazanul se învâr­teşte, zdrobind bulgării.

Separaţia metalelor de praful sterp, se bazeaza aci^ pe un principiu interesant şi anume pe proprietatea^ de aderenţă a ule­iurilor pentru particulele de metal. In adevăr, s’a observat ca, dacă turnăm ulei in tr’un vas cu amestec de praf sterp şi me­talic, uleiul se lipeşte de firul de metal, îl înconjură, face o bo- biţă, şi se ridică cu el la suprafaţa lichidului. Mai mult: un anu­mit ulei, are această símpate, faţă de un anumit metal. Depinde deci de ce anume fel de ulei se toarnă, ca să obţinem separarea, prin ridicarea la suprafaţă, prin plutire (flotaţie), a unui anumit metal: pentru argint e un ulei; pentru plumb altul...

Ceeace pluteşte, se culege: e metalul dorit. Prin acest pro­cedeu, nu se pierde decât o cantitate in fim ă de metal. Am văzuj că steampurile obicinuite, lasă să se piardă până la 00 la sută din metal. Aci, procentul este neînsemnat. La steampul de sistem vechiu (ce funcţiona până la 1931) nu se puteau valoriza decât 50 la sută argint si 50 la sută plumb. Arama si zincul se pier­deau complect. Pirita nu se valoriza. Acum, se valorizeaza: 80 la sută plumb, 78 argint, 80 zinc, 75 cupru.

Obţinându-se un împrumut dela Banca Naţionala, aceste perfecţionări vor continua, făcându-se noui investiţii. Se con- strueşte o nouă flotaţie; se va instala un funicular de 11 km. în ­tre minele dela Câpnic şi Baia Sprie. La Câpnic se găseşte acelaş minereu ca la Baia Sprie, plus 5— 6 grame aur.

0 altă flotaţie funcţionează la Dealul Crucii.

TOPITOARELE DELA FIBIZA

Nu o uzină, ci un orăşel de furnale, de uzini, de coşuri -de fabrică. Peisaj metalurgic impresionant.

Minereul soseşte la uzină în stare brută, în una din aceste trei forme: minereu de plumb şi argint; minereu de aur şi ar­gint, sulfuri (p irite); minereu de aur şi argint cu quarţ mult. Pentru extragerea aurului şi argintului din minereu, se între­buinţează un colector, .plumbul, care „spală metalele nobile, şi se face „plumb bogat” . Apoi, prin separarea plumbului, se ob­ţine aur şi argint curat. Acesta este princip iul. Pentru realizarea lui, în practică, este nevoe de mai multe operaţiuni:

1) Prăjirea piritelor: sulful se oxidează şi se îndepărtează sub formă de gaz: bioxid de sulf.

2) Aglomerarea minereului, adică reconstituirea lui in bul­gări, în bolovani, spre a fi apoi ars în cuptoare. In acelaş timp, se obţine desulfurarea complectă. _

Această operaţie se face la Firiza, în două instalaţii^ cea veche, manuală, şi cea mecanică. Pe cât e de perfecţionată cea mecanică, unde bulgării produşi se încarcă automat în vago- nete, pe atât de rudimentară este instalaţia manuală. Inchipui- ţi-vă o sală vastă, cu cuptoare plate; la o margine a enormului

cuptor, se face focul; flacăra formidabilă, se întinde în tot cup­torul, care e un lac de minereu topit, un. vast cazan_de lavă, ce spulberă schintei, când lucrătorul o atinge cu drugi foarte lungi. Căldura este groaznică; nu poţi respira mai mult de 5— 6 m i­nute, aerul încărcat de vapori metalici, căci te sufoci: simţi cum p lăm ânii îţi ard. Efectul vaporilor de plumb în organism este atât de toxic, Încât se simte imediat. De aceea, nici lucrătorii nu sunt ţinuţi în această infernală sală, mai mult de şase ore la lucru. . . _ ,

3) Abia după aceste grele operaţiuni, se procedeaza Ia to­pire, în reductoare, care separă: a) zgura, adică sterilul, ce formează 80 la sută; b) mata, adică cuprul concentrat în triplă sulfură, materie din care se va extrage apoi cuprul; c) „plumbul bogat”, care am văzut că este plumbul amestecat cu aur şi argint.

Foarte impresionantă, este viziunea de Gheenă, din sala fur­nalelor în care se face această topire. Conduşi de d. ing. Jules Doduin de Perier, directorul topitoarelor dela Firiza, asistăm la încărcarea marilor furnale cu bulgări de minereu şi cox, şi coborîm la gurile lor înroşite de pară.

-— Să se facă o slobozită! porunceşte directorul, şi, prompt, ca la gestul unui Mefisto, se declanşează un spectacol formi­dabil. O gură de furnal se deschide şi un torent de metale to­pite, un lichid ca o lavă roşie şi schinteetoare, curge, feeric, umplând o gaură din pământ. Oameni cu pelerine groase de piele şi cauciuc, cu glugi enorme, arătări dintr’o lume infer­nală, sunt înarmaţi cu lungi suliţe, cu care agită puhoiul de lavă, care sare în splendide jerbe de schintei, stropind totul în jurul lor. E cea mai superbă fântână arteziană, jocul cel mai bogat in artificii.

Pe diferite jghiaburi, curg diferitele metale, separate dupa gradul la care se topeşte fiecare... Prin spatele furnalului, se prelinge, ca un şipot de lum ină lichidă, sgura topită; ea curge în căldări ce sunt scoase şi deşertate în curte, unde sgura se solidifică în blocuri simetrice, păstrând forma căldării.

După aceasta, asistăm la adăogarea zincului, formarea alia­julu i de aur şi argint, prelucrarea matelor pentru extragerea cu­prului brut, industrializarea plumbului prin fabricarea smalţu­lui ce se utilizează în olărie, — şi toate acestea le vedem, tre­când pe lângă cuptoare la roşu şi silozuri ca nişte fortăreţe, tra­versând poduri şi curţi cu munţi de minereuri, asurziţi de sgo- motul motoarelor, dogoriţi de văpăi, ameţiţi de viziunea aceasta covârşitoare...

Şi mai ales trecem pe lângă noui cuptoare şi maşini in construcţie, ce dovedesc că instilaţia se perfecţionează mereu.

„PRAFUL DE B IJUTEBII”

Nu mai puţin pitoresc este aspectul magaziei de minereuri, aduse la topire. O magazie vastă, în care, ca nişte piramide mor­tuare şi ca nişte morminte proaspete, se aglomerează una lângă alta, grămezile simetrice de minereu negru, de diferite înă l­ţim i; s’ar zice, lângă piram ida adusă de o societate puternică, micul muşuroiu ca un mormânt de copil, care e mijiereul_ acius de vre-un sătean sărac, care şi-a încercat • norocul, săpânt

în curtea sa...La un purcoiu, m i se spune:— Acesta este praf de bijuterii.E i bine, am aflat atunci — lucru nebănuit — că bijutieri

nu aruncă niciodată praful de pe mesele lor de lucru, ci-1 strâng cu îngrijire:

— O tonă de astfel de „rămăşiţe”, dă 10 kilograme de aur!Bijutierii vând eftin praful rămas dela pilirea bijuteriilor

unor indiv izi cari se ocupă special cu cumpărarea „prafului de bijuterii” . La Baia Mare există doui astfel de profesionişti, cari se concurează. Când adună o cantitate bună de praf, ei îl aduc la Firiza, la topitoare, unde se separă aurul...

E şi asta o meserie... Şi încă, se spune^destul de productiva...

RAFINAREA AURULUI

Am urmărit până acum, toate fazele succesive, prin care trece aurul, dela extracţia lui, prin mijloacele cele mai prim i­tive, până la prelucrarea prin şteampuri, flotaţie şi topitoare. Urmând drumul pe care aurul îl parcurge, trebue să ne întoar­cem acum la Baia Mare, în localul „Direcţiunei Minelor”, unde se află şi instalaţiunile de afinare.

Construcţiunea are un aspect medieval, cu ziduri groase şi porţi grele, cu lungi pridvoare, dantelării de fer forjat şi cadrane solare. Uşa afinăriei este încuiată. Nu oricui i se deschide. în ă ­untru se lucrează aur în valoare de câteva milioane.

Aci trim it minele „aur de steamp”, care conţine 60— 70% aur, iar restul argint şi metale impure; deasemeni soseşte aci argintul aurifer, ce iese din topitoarele dela Firiza de Sus, şi care conţine 10% aur. Vizităm instalaţiunile de afinare, conduşi de d. inginer Waldner şi chimist Săvulescu. Materialele brute sunt turnate în plăci pentru electroliză. Plăcile acestea se aşează în tr’un fel de coşuri de aur, care se bagă apoi în săculeţe de pânză. In aparatele de electroliză, ele formează anxiisle, adică polul pozitiv, iar în faţa lor se aşează plăci de argint, care for­mează catodele, adică electrodul negativ. In baie se află o solu- ţiune de nitrat de argint. Curentul electric face ca argintul dela anode că treacă la catode, prin descompunerea anodului; ar­gintul se depune la polul negativ ca nişte flori. Un dispozitiv roade argintul depus, care cade in cutia colectoare, în fundul unui vas de lut ars, ca să nu se facă scurt circuit. O parte din impurităţi se dizolvă în soluţiune. Operaţia pentru 50 kgr. de aliaj se termină în 50 ore. Nămolul de aur se topeşte (are 95% aur) îşi se toarnă din nou în formă de lame, care vor deveni anodul, pentru o a doua electroliză. Catodul de data asta va fi

343 — f i i — Pag. 9

CAZANELEde

î n c ă l z i r e c e n t r a l apentru

APARTAMENTE .STANDARD"satisfac în mic ceeace cazanele noastre mari

. S T A N D A R D M"satisfac în mare, în cazul

imobilelor cu mai multe

apartamente

Prin cazanele de apartamente, se dă

posibilitate }iproprietarilor celor mai

modeşti de a beneficia de avan-

tagiile încălzirii centrale

C A Z A N U L

«STANDARD”pentru apartamente, corespunde

locuinţelor unei singure fam ilii

„TITAN, N A D R A G , C A L A N "

Farmecul începe să dispară la femei odată cu ivirea

părului alb

ELIXIRUL DE PĂRamina nranfflPreparai aficace contra albirii p* aloi

Această apă de pâr, întrebuinţată cu succes, nu este un preparai de vopseli. Părul natural şi sănătos se obţine prin procedură biologică. Părul aspiră această apă de cap şi acest nutriment tedă in scurt timp părului alb culoarea lui sănătoasă de mai înainte. Afară de aceasta, fortifică rădăcina părului, el de­

venind frumos şi des. ELIXIRUL de PAR PHYSICHROM produce 'creşterea păi ului şi îm­piedică albirea lui până la vârsta

cea mai înaintată:Singurul Preparator : Heinrich

Mnnchcn, Viena. Preţul Lei 120.Depoz'tul General: Farmacia

„Minerva”, Oradea, Piaţa Unirii 5

Adevăratul aur se strânge insă depe holde

o foiţa de aur pur, iar soluţia e clorură de aur. Baia se încăl­zeşte şi se agită cu aer comprimat. Anodul se descompune şi aurul se depune la negativ. Astfel 30 kgr. de aur au nevoie de 30 ore de electroliză. E l se obţine de data aceasta^ perfect pur. Au­rul se scoate, se spală, se usucă şi se toarnă în lingouri de6 kgr. 600— 7 kgr. Argintul se toarnă în lingouri de 3 ¡4 kgr. S’a .prelucrat în 1931, 700 kgr. de aur, în anul următor 1500 kgr., iar în 1933 până acum 4000 kgr.

Se speră ca producţia în anul acesta să atingă 6000 kgr.Lingourile sunt depozitate în tezaurul afinăriei, care este

o cameră rotundă, ce are în jurul ei o galerie circulară. Uşa este de oţel masiv şi nu se poate deschide decât prin combinaţia anu­m itor litere depe o rozetă. Secretul acesta şi cheile nu le posedă decât inginerul şef şi chimistul, dar unul fără cheia celuilalt nu poate să deschidă tezaurul: ca la safe-urile din bănci. înăuntru, această cameră blindată are rafturi, pe oare erau aşezate lingouri în valore de 55.000.000 lei, când am fost noi acolor~Când i s’a arătat acest tezaur, Voevodului Mihai, principele moştenitor a exclamat:

— Par’că e la închisoare!Se vor introduce acum microfoane şi un sistem de raze

şi celule foto-electrice, pentru a se da alarma în mod automat, în caz de infracţie.

D in acest tezaur, lingourile sunt scoase numai atunci când se trimet Băncii Naţionale. Transportul se face în casete de oţel, de care sunt fixate plăci de alamă cu adresa Direcţiei Ge- «erale de Măsuri şi Greutăţi, care verifică puritatea şi greutatea aurului. Puritatea este de 1000“/oo. Transportul se asigură de că­tre poştă, prin tr’o taxă speciala. Odată cu caseta se Jrimete şi o telegramă la R. I. M. A., adică la Regia întreprinderilor Miniere din Ardeal, cu sediul la Bucureşti. Caseta conţine 3— 4 lingouri, se încuie cu o cheie specială şi se sigilează.

PRODUCŢIUNEA DE AUR

D. ing. I. Lăzărescu, directorul Minelor Statului dela Baia Mare, a binevoit a ne procura interesante date asupra produc- ţiunii aurului. Astfel, producţiunea totală a aurului românesc în 1932 a fost de 3.538 kgr. sporind cu 12% în raport cu anul pre­cedent. In anul 1932 producţiunea statului a sporit cu 5,2%. Comparativ cu producţia mondială de aur de 730.900 kgr., în 1932 producţiunea românească a atins o cotă de 0,48%. Am văzut că în anul acesta s’a dat o impulsie foarte puternică pro- ducţiunii aurului, se fac m ari investiţii şi se speră să se ajungă la o cantitate remarcabilă de aur. E uşor de înţeles ce beneficiu poate să tragă Banca ¡Naţională, din punct de vedere al asigu­rării stabilizării monetare. In adevăr, dacă în anul acesta minele vor furniza 5.000 kgr. de aur pur Băncii Naţionale, înseamnă că stocul metalic al institutului nostru de emisiune, va spori cu această cantitate. Valoarea unui kgr. aur este de 111.111 lei. Se poate uşor socoti că, Banca Naţională putând emite bilete în valoare de 4 ori mal mare decât a stocului metalic, pe baza celor5.000 kgr. noui de aur ea ar putea să emită 2 miliarde bancnote.

Extracţiunea însă este foarte costisitoare şi, în mod cu totul aproximativ, am putea să arătăm că o tonă de minereu prelucrat, dă numai 10 grame de aur şi că pentru un lingou de 6 kgr. 600 ar trebui 100 vagoane de minereu, având în vedere pierderile de metal la prelucrare, şi 66 de metri galerie săpată. Dacă se fac toate socotelile, pentru 10 gr. de aur care valorează 1100 lei, tre- bue să se cheltuiască în total cu extracţia şi prelucrarea, între 900— 1000 lei. De aceea, particularii nu câştigă, ci numai Banca Naţională.

Am întrebat de curiozitate ce leafă are un. inginer, de p ildă de ordinul 3: 5200 lei! Prin m âinile acestor oameni însă, trece aur în valoare de milioane, iar viaţa lor în m ină, este cât se poate de grea...

AL. BOGDAN

<>î n e c ; «

O LAMA ţU&TIRC ţlFLEXIBILA?DA. DA G ATUNCI

N U M A I

J)ianfianC A R E C O N V I N E SEN­SIBILI I ATI I EPIDERMEI

oQllei'riub mlrebumlco'ea cu fOUHlX HATMC-'M; w v j a pielea y veţi ţt m e re u ùir.e

______________________ j

343 ~ EI ~ Pa9- 10

STRĂBUNICĂ mea, femeie care împlinise veacul, deşi înţe­penită de vreme îndelungată între tăbliile patului, mai păstra totuşi o gândire limpede şi aducerile aminte îi eraa

vii, caşicum lucrurile s’ar fi petrecut cu puţin mai înainte. Vre­mea Eteriei îi răscolea amintirea unor clipe de mari turburări. Tatăl ei a stat ascuns în desişurile pădurii Bondrea săptămâni dea-

:ândul, purtând cu el în inele, cercei şi mahmudele tot aurul fa miliei. Era mult. Acasă îl ţinuse într’un chiup îngropat în pimniţă. Ce mai goană s’a pornit pe urmele lui din partea Grecilor, căci pârâtori se găsiau destui şi pe acea vreme.

Pe atunci tot rodul agoniselii se prefăcea în aur, acareturile şi velinţele fiind la fiece dată supuse jafurilor. Averea fetei de Iară, pe lângă pământ şi boii de muncă, era salba. Inchipuiţi-vă câteva duzini de galbeni mari, împodobindu-i gâtul şi pieptul pe deasupra iei înflorate. Valoarea fiecărei monede se urca cam la 47 lei, bani buni pentru acea vreme. Fata cea mai săracă nu se putea să nu poarte la gât măcar un rând de cocoşei — napoleoni de câte douăzeci lei. Era o întrecere prin sate ducându-i-se vestea fetei cu salba cea mai bogată.

Vremurile s’au schimbat. Şi astăzi vedem fete de ţară cu gâtul împodobit cu puzderie de aur, dar e deajuns o scurtă ochire ca să ae dăm seama că e... fals. Arareori mai întâlneşti arginţi de câte doi şi cinci lei auriţi, restul sunt bănuţi de câte o para sau două cu un pospai de aur pe deaspra şi „ieusari” de tinichea, im i­taţie de aur. Tineretul poartă cu drag şi aceste uşoare podoabe. Dacă momesc privirile, scopul e atins. Dealtminteri chiar să cauţi astăzi o salbă veritabilă, o găseşti cu maro greutate, la cine ştie ce colecţionar, căci zarafii au numai marfa de care am vorbit mai sus.

Această breaslă e pe punctul de-a dispărea. In 1912 numai piaţa Sf. Anton avea 25 zarafi, ca după scurgere de 21 ani să ră­mână cu trei umili vânzători de „im itaţii”. Unul dintre ei mi-a de­schis vitrina la care câţiva gură cască priviau până atunci cu o- chii lacomi.

— Priviţi, totul e... uşor, aproape fără nici o valoare, dacă facem comparaţie cu vremurile dinainte de răsboi.

De un an de zile decând s’a interzis comerţul cu aur veritabil, am ajuns la aceste n im icuri poleite şi de tinichea.

Ain început atunci a p ipăi şi a căuta tot ce avea negustorul înăuntru, toate uşoarele podoabe care le poartă astăzi la gât fetele satelor noastre. O bucată de cinci lei de argint aurit zaraful o

vinde cu 100, iar cea de doi lei cu 50. „Icuşarii” tinchele aurite costau opt lei perechea.

— Ştiţi d-voastră cine are astăzi aurul cel mai mult ?... ţiga­n ii cu ¡şatrele, şi nu-1 stăpânesc de eri de alaltăeri.

Numai la ei mai găseşti mahmudele, cocoşei, monete jub ilia­re, napoleoni româneşti din cei de 20 lei. Unul dintre ei mi-a a- rătat a pereche de paftale, o lucrătură străină, de acum câteva sute de ani.

Negustorul şi-a închis mâhnit mica prăvălie, care mai ispi­teşte ochii multor naivi.

Am intrat şi în tr’un cabinet de dentist. Foiţele de aur brut, ce se vor modela după forma dinţilor îşi etalau luciul ca de a- lamă proaspăt frecată, pe rafturile unui minuscul dulap. Mi-am am intit de comicul lux de odinioară a celor dela suburbie de a-şi îmbrăca fără necesitate un dinte sau doi în aur. Era atunci la în ­demâna oricui.

O scenă tipică recent petrecută la un dentist. Doi tineri s’au prezentat în tr’o zi la ora de consultaţie. E l avea in gură un dinte de aur.

— Domnule doctor, vă rog, dacă se poate, aş vrea să-nii scoateţi aurul dela mine şi să îmbrăcaţi dintele domnişoarei... cât costă? Aurul îl dau va să zică eu...

Dentistul a zâmbit la originala propunere şi a fost nevoit să respingă rropunerea.

Cum vedem valurile de aur de altădată ne-au rămas doar ca o slaM amintire. Traiul de astăzi cu multiplele lu i nevoi cât şi proasta ¡stare economică în care ne sbatem i-a urcat valoarea, astfle că nu mai poate (fi la. îndemâna oricui.

PLĂCINTĂ DELICIOASĂPATEURI, SARAILIE . BA CLA VALEşi a l te a r t i c o l e de c o n f i s e r i e l a

PATISERIA TRIANONBulev. Elisabeta No. 6 — Telefon 250/05

343 — — Pag. l î

Se poate „fabrica“ aur?încercările de-a realiza aur pe cale artificială

UNUL din scopurile principale, urmărite de vechea ştiinţă a alchim iei, consta în găsirea acelei faimoase „pietre filo­sof ale”, capabilă să transforme totul în aur.

D in cele mai îndepărtate timpuri omenirea a fost fascinată de m irajul acestui metal strălucitor, socotit întotdeauna şi pretu­tindeni ca o cheie, ce deschide porţile fericirei. Vechii Egiptieni aveau cultul viţelului de aur, pe care l-au împrumutat în par'e şi Evreii, cari trăiau în mijlocul lor. Biblia ne povesteşte dealtfel cum, în urma fugei din Egipt, „poporul ales”, deşi convertit la monoteism, manifesta, in repetate rânduri nostalgia viţelu­lu i de aur.

Pe de altă parte, prestigiul de care se bucurau podoabele şi odoarele de aur la vechile popoare orientale, este un fapt istoric bine stabilit, confirmat de toate reliquele arheologice şi de mo­ravuri rămase în fiinţă şi astăzi în Orient.

Iată, dece goana după metalul preţios şi încercarea de a-1 produce şi a-1 spori, cu orice chip, constitue o preocupare mile­nară a omenirei.

Aproape întreaga ştiinţă egipteană ne este necunoscută. To- tuş, din puţinele documente conservate, putem deduce cu si­guranţă că fabricaţia artificială a aurului fusese încercată încă în epoca prim ilor faraoni ai Egiptului.

Mai târziu, alchimia deveni — mai ales la Greci — o ade­vărată filosofie a naturei. Ideea transmutaţiei metalelor, adică transformarea unui metal într’altul, apărea cu o consecinţă fi­rească a/ concepţiei despre unitatea generală a materiei.

E drept că principiile alchimiei, sub forma în care au fost expuse pe vremuri, ne apar astăzi oarecuni confuze, întrucât practica lor se confunda în general cu aceeâ a magiei.

P rim ii alchimişti au fost impresionaţi cu deosebire de „pu­terea focului”. Transformarea m inereurilor'din starea lor brută, pământoasă, in tr’o alta metalică, mai pură, era explicată pe atunci prin intervenţia „flogisticului’’, un fluid misterios, menit să lămurească mai toate fenomenele neînţelese în schimbările materiei. A lchim iştii îşi închipuiau astfel că minereurile pă­mânteşti prin ardere suferă o operaţie de purificare^ de perfec­ţionare, care, fireşte, îndreptăţiau şi alte perfecţionări posibile, în ierarhia de nobleţă a metalelor.

Dacă dintr’un „pământ brut” se obţine un metal curat, de ce n’am obţine oare din acest metal, un altul mai nobil, şi; în cele din urmă chiar aur, regele metalelor cunoscute? Acesta era raţionamentul alchimiştilor, cari credeau în posibilitatea unei transmutaţii a elementelor. v' ;

De aci şi necontenitele încercări' ¿cv,a ajunge la aur.Interesant era faptul că în toate atdMe Încercări se folosia

întotdeauna, în tr’o mare măsură, merciirtil, supranumit şi „apa divină” . Tot mercurul avea să joace un rol esenţial şi în cerce­tările care urmăresc acelaş scop al achimiştilor: transmutaţiu- nea mercurului în aur!

Compuşii mercurului slujian şi ei ca materie primă.Nu mai puţin sugestiv este faptul că, multă weme înainte

de descoperirea oxigenului, alchimiştii au constatat că oxidul de mercur încălzit, desvolta un gaz, pe care l-au denumit „sufle­

tul aramei”.

De ce al aramei?Pentrucă ei stabiliau o deosebire esenţiala între materie şi

proprietăţile ei şi acordau o importanţa mult mai mare acestoiproprietăţi, decât Însăşi materiei.

IV vremea alchimiştilor nu exista no ţiuneade element, atom, moleculă simplă sau compusă. Aurul, de pildă, era pentru ei o proprietate, mai mult decât un corp: el lepiezenta însuşirea de-a fi galben, strălucitor şi inalterabil.

Nu trebue să ne mire deci faptul că reţetele lor aveau ur. caracter practic, oarecum industrial, iar obiectivul lor era mai mult comercial decât ştiinţific.. . * .

E i lucrau în primul rând pentru uzul gravorilor şi cize-

lorilor în aur.Se admitea că pentru a „fabrica” aurul, este nevoie să se

„însămânţeze” mediul de reacţie — din care rasaría acest metal__ d i câteva frânturi de aur. Această operaţie ne aminteşte in-trucâtva cataliza şi- amorsajul de cristalizare, folosite în labora-

toriile moderne de chimie.„Aurul se naşte din .aur!” era un dicton al vechilor Egip­

tieni- . . .. „Lucrările începute în veacul al XIV-lea de alchim iştii Para-

celsiu, Agricola şi Palissy, cari s’au in s p ir a t mai mult din ex­perienţă decât din formulele magico-cabalistice, 11 recomanda ca pe adevăraţii precursori ai chimiei.

Totuş, abia prin intervenţia lui Lavoisier, s’a creat o de­marcaţie definitivă între chimişti şi aicbim îşii. Panaceu1 rului de aur potabil, un vis scump al vechilor alchim işti, a fost astfel abandonat pentru totdeauna. Cu Lavoisier s a creiat Uii-

m ia .nouă. Ea păşia pe fundamentul — în aparenţă nezdrunci- nabil — al legii conservărei materiei şi întăria noţiunea de ele­ment simplu şi compus, prim ul pas spre o concepţie sintetică a universului .material, alcătuit exclusiv din vreo 90 de elemente imuabile şi ireductibile între ele.

Paralel cu această evoluţie, teoria atomică, pe care o întâl­nim sporadic la un ii filosofi din antichitate, îşi găsise însfârşit o bază experimentală.

Astfel, până 1a finele veacului trecut ştiinţa se sprijină pe două legi m ari: atomul indiv izib il şi elementul ireductibil.

Descoperirea radioactivităţii care a inaugurat începutul no­ului secol şi cercetările pe tărâmul fizicei moleculare, au proiec­tat o lum ină nouă şi nebănuită asupra unei lum i necunoscute până atunci: universul intra^atomic.

Atomul îşi pierde faimoasa lui unitate şi se spulberă în ţăn­dări.

Deasupra acestor ru iu i se înalţă acum o unitate mai măreaţă şi mai armonioasă: diversitatea elementelor nu este decât apa­renţa înşelătoare, care maschează un adevăr mai adânc, bănuit chiar de unii filozofi greci. Această unitate justifică posibilitatea transmutaţiei elementelor.

Vechea idee a alchim iştilor găseşte astfel un nou imbold şi o perspectivă plină de făgăduinţe, în descoperirile ultramoderne.

Principiul transmutaţiilor e salvat.in tr ’adevăr s’a descoperit că un metal, uranium, putea să

dea naştere unui alt metal: radium, care emitea un gaz şi se tran­sformă în radon iar acesta, IU rândul lui, se transformă mai de­parte până la ultima etapa, care era plumbul.

In chipul acesta, fabricarea artificială a aurului devenea po­sibilă, cel puţin teoretic.

Speranţa aceasta ar fi rămas totuş foarte fragilă, dacă expe­rienţele savantului Rutheford n’ai fi arătat că se pot provoca în laborator desintegrarea unor elemente.

Din seria numeroasă de încercări în direcţia transmutării u- nui metal în tr ’altul, cele mai realizabile în practică ar fi urmă­toarele :

Transformarea plumbului în mercur şi bisinut, a thalium- ului în aur, a mercurului în platină şi thalium şi a aurului în ipi- diurn şi mercur.

Cele mai celebre experienţe de transmutaţie — acelea ale' lui Miethe în Germania şi Nngaoka în Japonia — au urmărit trans­formarea eventuală a mercurului în aur.

Mijlocul folosit pentru aceste constă în disocierea particule­lor electrizate prin descărcări violente, la tensiuni' foarte ridi­cate.

Rezultatele obţinute, când pozitive, când negative, au fost in general primite cu foarte multe rezerve de critica specialiştilor. Cantităţile de aur, obţinute prin aceste procedee, erau atât de in­fime, încât adesea erau atribuite unor cauze întâmplătoare, dato­rite eventual im purităţii recipientelor, materiilor prime sau am­bianţei chiar în cazurile când asemenea încercări au fost făcute de experimentatori renumiţi, încă rezultatul, din punct de vede­re practic, apare ca nesatisfăcător.

Energia cheltuită este cu totul disproporţionată faţă de re­zultatul realizat şi randamentul, derizoriu.

Aşa de exemplu, numai pentru bănuiala că ,s’ar putea obţine din transformarea succesivă a plumbului, o cantitate de aur, de câteva imiimi de miligrame, s’a folosit o descărcare electrică «le 100 volţi, 10 amperi, tinip de 200 dt ore, adică o consumaţie de '¿00 kilowaţi ore, care Iii tarifele uzuale ale curentului electric, costă vreo *2000 lei. La Această cheltuială se adaugă fireşte mate­rialul prim , precum şi jjâate celeaUt1 speze necesitate de diferitele operaţiuni. Se va obiecta poate că, pentru moment, ceeace inte­resează este nu atât randamentul practic, ci posibilitatea princi pială a fabricării aurului pe cale artificială.

Oare primul litru de alcool industrial'obţinut de marele chi­mist francez n’a costat 10.000 franci antebelici ?

Şi apoi e posibil ca energia enormă, ce-o depunem, nu ser­veşte decât pentru a declanşa procesul de transmutaţie, şi odată în această stare, s’ar obţine efecte explozive şi energii formidabi­le nebănuite! '•

Dacă ar fi să tragem o concluzie generală din ansamblul a- cestor fapte răzleţe, la lum ina cunoştinţelor actuale, am putea spune că fabricaţia artificială a aurului nu îndreptăţeşte speran­ţele unor .realizări apropiate. |

Desigur, fizica modernă nu contrazice principial previziunile alchim iştilor in această privinţă. Sâ nu uităm însă că adesea pa­sul dela teorie la practică e destul de marc!

I. S.

343 — SU — Pa9- 12

La Constanfa, cu prilejul serbărilor de Sfânta Maria, au loc in fiecare an curse de cai tălărăşti. La aceste curse, care nu respectă prea multe regulamente, jokeii sunt co­pii de turci, cari’ncalecă fără şea, legându-se de chinga calului. Cursele sunt aproape sălbatice şi alcătuesc un spectacol dintre cele mai atrăgătoare, dupăcum se poate vedea din fotografiile noastre.

O minuneminune cum nu se mai

^ întâmplă astăzi produce

emoţie în Italia.

Se oficia un serviciu divin,

in catedrala Roccamandolfi, în

Hioarea Sfântului Juberato, un

sfânt din prima perioadă creş­

tină. Trupul îmbălsămat al sfân­

tului, stă întins, în cosciugul

descoperit, lângă altar. Deodată,

mai multe persoane văzură,

foarte clar, cum ochiul drept al

mumiei se deschide şi se în ­

chide, de mai multe ori, in tim ­

pul slujbei. Oamenii începură

să strige „minune, m inune” şi

toţi credincioşii cuprinşi de

ardoare mistică, căzură în ge­

nunchi. De atunci, m ii de pele­

rini vin să constate ei însăşi a-

cest fenomen, care se repetă a-

desea, pe cât se pare. Catedrala

e păzită zi şi noapte de poliţie. Vaticanul a ordonat să se facă

o anchetă oficială, spre a veri­

fica spusele martorilor.

Faceficrescătorie

d e m o lii?Le facefi din dulap un

paradis ? Luplafi cu

F I Y T O Xcontra pericolului de a se

simji bine în dulapul Dv,

E duşmanul lor de moarte,

le omoară imediat.

FIY-TOX3i3 “ 19 — Pag. 13

Motive în ordine alfabetică, după sistemul lui Balzacprimejdios, tăria de a nu răscoli apele albastre până dau de mâlul | prozaic, înţelepciunea lucidă de-a nu vedea în tr’un măr, un măr, ci un dar divin.

Toţi instinctiv cer, misterul şi înfrumuseţarea, dar câţi Ie aduc odată cu foaia de zestre, cu situaţia stabilită şi cu fizica! agreabil, oferite ca singure garanţii?

Doamna Gina Lombroso, autoarea subtilei „L’jme de la femme”, a constatat, în urma unei anchete, că din 1'j de femei măritate, 25 sunt fericite şi 50 resemnate, restul până la 100 ~ vă­duvele, divorţatele şi celibatarele, sunt toate nenorocite.

Nu ni se pare tocmai veridică Împărţirea. N ici o excepţie in categoria a treia? Virtutea rară a înţelepte! resemnări o au jumă­tate dintre femei? Şi să dăm crezare în bloc celor 25 la sută, care se mărturisesc fericite?

încă odată, sinceritatea debordantă a soţilor e ur. fenomen care se produce numai după introducerea acţiunii de divorţ. Sarcina celui care întreprinde anchete începe să se uşureze abia din momentul acesta.

„De ce divorţezi“.'” întrebi, şi fiecare e bucuros să-şi descarce sufletul şi vina.

Iată doi tineri ajunşi la a doua înfăţişare şi locuind încă împreună. Practici, îşi-au despărţit numai odăile, până la SI. Dumitru.

— II las, pentru că-i prea nervos, spune doamna. Din nimic, face scandal. îm i vine contrariat de la birou, de la afacerile lui, mănâncă !a masă ursuz, pe când eu, care am stat singură atâtea ceasuri, abia-1 aştept să vorbim şi să râdem. Mai are şi altele, dar n ’aş zice nimic, dacă n’ar fi aşa nervos.

— De ce divorţaţi? îl întreb şi pe şoţ.— Pentru că tot ce face m ă scoate din fire. De pildă îmi

toarnă ceai şi nu odată, dar de zer:e ori mi-a umplut ceaşca până sus. Unde mai pun zahărul, un le mai pun romul? învaţă câte-un cântec şi-l cântă tot pe acelas, lun i după luni. „A fost odată un muzicant... a fost odată...”. Are poftă de glumă, când eu sunt su­părat; o doare capul când eu sunt vesel, mai are şi altele, dar n'aş zice nimic, dacă n’ar fi aşa de enervantă!

Este oare în căsnicia aceasta, care s’a destrămat ca o lână eftină, numai un soţ nervos şi o soţie care nu ştie să-i menajeze nervii?

Este mai ales lipsa vălului, care leagă avantajos r-chii, amor­tizează ascuţişul vocii, dă numai conturul voit lucrurilor, lipsa lucidităţii care îndeamnă să nu fii lucid. Mai ales soţii aceştia, am siguranţa că s’ar fi înţeles, dovadă şi graba cu care s’au pus de acord că treime să se despartă.

A doui pereche a fost mai concisă îr. răspunsuri. Pe soţie n'am mai găsit-o la dom iciliul conjugal, ci în oraş, într’o cameră lumi­

noasă, în care regăsiam micile şi coche­tele ei mobile de păpuşă modernă. -\m zâmbit semnificativ, arătându-i că tot mai poartă' şi verigheta-jug pe deget. Mi-a răspuns candidă:

— Sunt logodită din nou. Aştept să se termine divorţul.

— Spune-mi de ce l-ai lăsat pe L? Ce motive puternice?

A zâmbit ea.— E aşa simplu. Nu-1 mai iubiara.Dar „de ce’.’?Am mers să aflu asta din mărturisirile

soţului. Fugita avea prea bune scuze, ca să nu mai fie preocupată de ceeace „a fost”.

L-am surprins pe el la birou, afundat în fotoliu, contemplând fotografia so­ţiei.

In ochi lui, se ghicia umilinţa şi ura părăsitului, regretele gelosului, transfi­gurarea îndrăgostitului, jucau gloanţe răzbunătoare şi ertări magnifice. Dar mi-a întins fotografia, mut.

Era recentă şi fusese poate darul mi­lei din urmă:

— „De ce n’ai iubit?” (Poate că şi el tot astfel întrebase).

•— „Fiindcă el iubia prea mult. M’am salvat — răspundeau ochii de pe foto­grafie — priv ind nu direct, ci mai sus, în -căutarea altui punct de sprijin.

Aceasta era tot. Inocentele care visea­ză să înlănţue un bărbat în mrejele unei iubiri fără margini, nu ştiu ce tiranice plata sau răsbunarea cuceririi lor.

A treia... De ce divorţezi?Dar de ce n’am simplifica, orânduitul,

cum a făcut Balzac pentru căsătorie, o listă alfabetică a motivelor pentru care se divorţează? Ştiu că voiu găsi şi câte- două motive la o literă. Să restrângem totuş.

PUŢINE întrebări sunt, la cari să obţii răspunsuri atât de pro­

lixe ca la aceasta. De ce divorţezi? Pe cât de discret asupra traiului lor conjugal, fuseseră amândouă părţile înaintea

acţiunii intentate, pe atât de larg eşti informat acum asupra celor mai mici, — pe lângă cele mari, — neînţelegeri, nepotriviri, ne­destoinicii, neajunsuri şi nechibzuinţe.

Fără voe, în faţa atâtor negaţii, îţi vine întrebarea retrospec­tivă: „De ce v’aţi căsătorit?”, abţinându-te să intercalezi între ul­timele două cuvinte un mai care ţi-ar scădea prestigiul de reporter obiectiv.

La întrebarea aceasta a doua, se străduise odată să răspundă marele investigator Blazac. In spirituala sa „Psichologie du ma- riage”, a enumerat douăzeci şi trei de motive care conving pe oameni să se căsătorească, un motiv pentru fiecare literă din al­fabet. Nu avem lista liţ îndemână, dar e probabil că nu toate mo­tivele se mai pot încadra în împrejurările de azi, şi în orice caz s’au mai încadrat altele, specifice vremii.

Dar căsătoria ar interesa mai mult, numai dacă ar fi în criză. Lungile liste regulate ale Stării civile dovedesc contrariul. Candi­daţii se decid cu atât mai uşor, cu cât nu mai sunt azi în poziţi_a acelor generali romani cari trebuiau să învingă sau să moară, pentru cari capul era preţul nereuşitei lor. In alte vremuri, ru­şinea, convenienţele, dependenţa, condamnau perechile desbinate la un trai de aparenţă, în dosul căruia se ascundea adeseori cea mai grozavă tragedie morală.

Divorţul a scuturat toate acestea. De ce să tăinuim că frecvenţa lui a determinat-o mai ales femeia, în situaţia sa de azi, mai liberă, independentă prin salariul propriu, mai conştientă de ceea ce dă şi de ce poate pretinde?

Eternitatea căsătoriilor o realiza nu perfecta înţelegere, cât supunerea totală, forţată, care nu mai e posibilă azi.

Totuş, leali anchetatori, nu trebue să ne mulţumim cu sin­gurul motiv al femeii independente, provocând, — la cea dintâi piedică pusă — divorţul. Ea are încă nevoe de un reazăm, şi cât de puţin, tot se teme de felul acesta de moarte.-

Căci e un fel de moarte, divorţul, deşi ispiteşte cu m irajul continuării, cu posibilitatea unei noi vieţi, trăită tot pe pământ. Este, pentru unii, de fiecare dată, îmbarcarea spre o nouă Cyteră, de care n ’au disperat mai ales sentimentalii, pasionaţii, deci tocmai acei cari, angajaţi şi prima oară în tr’o unire de dragoste, dăduseră mai sigure nădejdi de unire fericită şi durabilă.

Uneori, perseverenţa speranţei c răsplătită şi încercările în ­tăresc. După o prim ă navigaţie eşuată, Cytera e mai aproape a doua oară. Trebue oarecare timp pierdut şi celor mai predesti­naţi fericirii, ca să-şi dea seamă că principala contribuţie trebue să’ aducă ei, nu parţenerul, că le trebue, în drumul fermecat şi

r emeea care-a bătut recordul divorţurilor: „Nici cAinii nu mai vin In nunta ei

343 — U f — Pag. 14

i i de lista cu motivul biblic adulter, pentru , în faţa justiţiei, şe găsesc mai ţoţdeauna for,

> mai elegante,

incap belelele mondene — baluri, baruri, băi, bri­liante — toate sfârşind în laţul sugrumător de C3S’ n icii: banii (cheltuiţi).

M pii (uneori lipsa, alteori prezenţa lor)

rfesamăgire

exasperare

perspective (noi)

risipă (divorţul îl cere vinovatul)

saţiu

felefonul (buclucaş)

aş uriiiţâ

rârstă (critică)

rmecul (schimbării)

Tragedia soţului r&mas stingher

Şi «opttul ?!

V/ospodăresc (motiv masculin)

zestre (pierdută)

Iar litera Xiiursuzie (invocată de femei)

iubire (pentru altul)

iacul (cu sufletul)

va cuprinde toate zecile de motive, nemenţionate aci înglobate de tribunal în formula uscată „nepo­trivire de caracter”, şi nici nu s’ar putea altfel, ele scăpând până şi acelora cari sunt mânaţi incon­ştient de ele.

îndreptarea ar porni de la aducerea în conştient, a motivului ascuns, adevărat, al fenomenelor pro­duse, exact ca în sistemul de tratare al boalelor. Căci, înainte de-a fi o moarte, divorţul e o maladie, o maladie molipsitoare, şi ce-i mai rău, ademeni­toare. Iar dacă, precum spuneam, experienja vieţii conjugale foloseşte în încercările ce urmează, de câte ori nu rămâne in t if ’5, menită numai să în ­groaşe regrete zadarnicei

ALICE GABRIELESCU

/ibertate (dorul de)

nii (colecţionari împiedicaţi de soţie de la migala acaparatoare a hârtiuţelor şi tinichelelor lor)

Doctor S. SCHAFER IMamoş, Ginecolog Chirurg fost asistent bugetar la clinica de Stat obstetricală şi ginecologică din Leipzig

Consult 4 - 7

S t r a d a I T A L I A N A S Tel. 239-40

;^vi şi toate negaţiile amintite

0

PRAFUL IDEAL DE CURĂIATSI

orgoliu

343

LUSTRUIT OBIECTE CASNICE3 /4 Kgr. în pung. plumbuite Lei ¿5Rcpr. geseralfi pentru România Strada

M ihai.VodS, 59.—Tel. 338(22

Se caută representanţi regionali în toatâ ţa-a

R I - Pag. 15

Ănlrefinrfi ju < ru / '

htln/'uin/ónJ

PETROLEGCER

ÎNLĂTURĂ iMĂTKEAŢA

OPREŞTE CADEREA PARULUI

FIXEAZA COAFURA

fíe curând domnişoara Friedel Meyer a plecat dela podul Westminster din Londra, spre a face înconjurul Angliei, cu barca. Deodată cu dânsa a plecat şi englezul No­ian, luăndu-se la întrecere unul cu celălalt. Amândoi vor să stabiliască timpul record fentru această călătorie. Călătoria va dura cam trei luni de zile. In fotografia noastră concurenţii îşi urează unul altuia succes.

Ducele de York a câştigat premiul I, la o cursă de alergări, la care concurenţii ±ui>t obligaţi să ducă şi doi saci de pietrei

Călugăriţele catolice comiuc in China numeroase orfelinate şi cresc in total 20.000 de copii. In fotografia noastră câţiva din aceşti „Sunny Boys” cu îngrijitoarea lor.

Miss Olga Celeste, o dresoare talentată, a isuutit să îmblânzească leoparzi, in aşa }el încât fiarele participă vesele la serbarea zilei onomastice a stăpânei lor.

0 baie de portocale: domiaig Brooks, fiica unui proprietar u din Pomona (California) foci ti portocalele din noua recoltă, s;|< pregna de parfumul acestora.

343 R1 Pag. l i

Viaţa de plajă în Japonia e tot atât de vie ca şi in Europa şi e deosebit de pito­resc să vezi costumele moderne americane, alături de portul vechiu japonez, sau de frizurile artistice nipone.

Sunt frământări mari în mica republică Andorra din Pyrinei, deoarece urmează să se facă alegerea unui nou preşedinte. Ar­tista de cinema Emmy Verebes sora arti­stului cunoscut nu mai poate dormi de grije. Ea şi-a pus în cap să fie prezidenta acestei republici şi în acest scop a înaintat o cerere republicei Andorra. Lucrurile nu trebuesc luate în glumă. D-ra Verebes îşi bazează cererea pe câteva pilde din istorie şi voieşte neapărat să conducă destinele micului stat.

In fotografia noastră, artista Emmy Ve- rebes şi mama ei.

La a zecea expoziţia de radio din Ber­lin se va expune această schemă, care ara­tă situaţia centrală pe care o ocupă postul Nauen. El este în legătură cu toate oraşele mari din lume şi chiar cu vapoare şi ze- peline.

— 131 — Pag. 17

b**<

In ziua de 1b August a fost săr­bătoarea marinei. Fotografiile noa­stre au fost luate la Constanţa, cu acest prilej.

Defilarea vaselor de războiu.

In memoria marinarilor căzuţi in războiu, sau în luptă cu valuri­le, au fost aruncate in mare, an­core de flori.

Suveranul şi primul-minislru ai ţării. d. Alex. Vaida Voevod, vizi­tează noul vas lansat ,¿Suceava".

* v_-

Roto Berman-Realitatea

Tot în ziua de 15 August si în prezenţa Suveranului s’a inaugural gara maritimă a portului Con­stanta.

Lansăndu-se vaporul „Suceava" regele, prin apăsarea unui buton electric, sparge o sticlă de şampa­nie, de prora vasului.

ZIUA

M A R IN E IEchipajul vaselor salută pe Su­

veran la sosirea sa in port.

Sosirea în gara Constanţa a Ma- jestăţei Sale Regelui, a suitei şi a d-lui prim-minislru Vaida, cu pri­lejul serbărilor marine.

owce rcMECpoşte f i fWJWQKAD

UPĂ u triumfai turneu de conferinţe prin oraşele principale dm Sta- teÎe-Uniie, Antoine Couturier s’a reîntors la Paris.

Orice femee poate f i frumoasă”, acesta era subiectul conferinţelor sale. Spre a-şi dovedi afirmaţia, el prezenta pe estradă o femee coafată prost si îmbrăcată cu un simplu fourreau. In faţa spectatorilor minunaţi, o trans­forma într’o clipă, când schimbându-i coafura, tăetura parului, cand punandu-i una din perucile sale lăcuite. Apoi, devenind deodată croitor, aranja pe ea ki­lometri de celofan, transformând-o într'o împărăteasă sau mtr o stea de

Cinema.Dar să-l lăsăm pe el să vorbeasca:__ Obiectul conferinţelor mele era de a dovedi, prin demostraţie, că nu

există femei urâte, sau lipsite de eleganţă. Dacă ele par aşa, este din cauza unui complex prea restrâns, care le împiedica sa-şi arate adevarata lor per­sonalitate. Toate femeile pot fi frumoase şi deaceea îm i dau toata silinţa sa dovedesc aceasta. Procedez studiind mai întâiu subiectul; arat apoi mijloacele de-a ascunde defectele şi a le scoate în relief caliţaţile. De_ exemplu: daca are un gât prea lung, trebue să-l acopere cu bucle; dimpotrivă, un gat prea scurt trbue să fie cât mai descoperit. Pot face din femeea cea mai ştearsa o femee tot atât de atrăgătoare ca şi o vedetă. Văd într’o faţa prelunga, farmecul clŞ»sic al anticei Venere, în cea rotundă, culorile şi voioşia dela curtea lui Lua

„Am arătat auditorului meu, ce linie trebue să adopte silueta feminină,

WiV S ■ .□ A

lO > f r r ^ , ? U M N t y

1Hi■«■EKSa»* 'j

jL»e uoua ori Joan Crawiord: clne-ar putea recnnaaştc in fotografia din stânga pe aceea Joan Crawford, care in fotografia din dreapta se joacă cu un manechin urangutan. E o pilită vie a chipului cum se poate transforma o femee.

după procedeul meu personal. Cu o rochie din celofan, aranjată într’un .sfert de oră, am metamorfozat complect silueta câtorva femei. Astfel am făcut di- patru fete tinere, moderne, o Catherina de Medicis, o împărăteasă de Austria, o Doamnă de Montespan şi o Principesă din „0 mie şi una de nopţi”...

„Femeile nu trebue să aibă un singur gen, ci genuri diferite, pentru di­feritele ocazii ce le oferă viaţa; ea poate fi, dimineaţa: mamă de familie; după amiază: femee sportivă, iar seara o mare curtezană. Această femee, mi interi sează care, cu condiţia insă să fie inteligentă şi bine sfătuită, va putea atrage, in acest chip, continuu, atenţia oamenilor şi să-şi satisfacă astfel o cerinţă a transformărei, care e inerentă naturei femenine.

M. P.

P R I N T E M P S D E

Farmecul Parisu­

lui, care renaşt«1

primăvara, es t e

închis în noul par­

fum al lui

B O U R J O I S

„Prlitemiis de Piris“

Flaconul mo­del mare

Lei 330

B O U R J O I SCréateur de* Fards pastel», de Mon Parfum et de Soir de Paria.

ISVOARELE STATULUI FRANCEZ

VICHY-CELESTINSHINICHl BĂŞICA GUTA - DIABET • ARTRITIS«*

V IC H Y G R A N D E - G R I L L E aparatu lu i biliar

V I C H Y H O P I T A L a la intestinului

-

P ENTRU acest sfârşit de vară, cu zilele calde şi luminoase, prevestitoare ale unei toam­

ne lungi, iată un model de un gust rafinat. Culoarea dominantă ră­mâne mereu albul; combinat cu negru, poate mulţumi pe cele mai elegante dintre elegantele noastre.

Mâneca scurtă, cu pliseul „even- taii” al acestei rochi de crêpe de chine imprimat, contribue la carac­teristica modei: lăţirea umerilor, care s'a dovedit a da siluetei fe­meii acea linie încântătoare de care nu se va despărţi atât de uşor. Cu volanul plisat al fustei, această ro­chie are tot farmecul tinereţii.

Purtată cu haina trois-quarts din maroauain negru, dublat cu alb, cu maneca a cărei manşetă de „singe” este de o originalitate neîntrecută, va fi toaaleta visitelor, a orei ceaiu­lui, pe terasa casinoului.Pălăria de catifea neagră, înăl­

ţată puţin într’o parte, garnisită cu o crosă neagră sau albă, desvăvâr- jejte acest delicios ansamblu-

*Desenul de sus înfăţişează trei

bluze din crepe de chine, jersey sau orice alt material. Admirabil la bluza din dreapta, originalul mod de-a lăţi umerii, formând în acelas timp platca. Bluza din stânga are mâneca sus, în formă de cornet. S'ar putea dubla interiorul cu cu­loarea cravatei. Bluza de jos lăţeşte umerii prin guler; cei doi nasturi ie o culoare mai închisă decât a- ceia a bluzei, se vor alege de o mă­rime apreciabilă.

K M

Observaţi la toate trei tendinţa de lungire a mânecei, care va rămâne în partea ele jos simplă, - spre a nu stin­gheri efectul mănuşilor, ce se poartă mereu foarte elegante. Pălărioarele mici din catifea sau feutru, negru sau albe, conturează forma capului şi scot in relief trăsăturile feţei. Nota mo­dernă e partea dreaptă, puţin înălţată

Pag. 21 M 343

ADEVĂRATUL bibliofil se pasionează nu numai pentru căr­ţile vechi, rare şi cu cuprins bizar, dar şi pentru acele exemplare a căror atracţie o constitue legătura deosebită.

Fireşte că nu poate fi socotită ca o legătură rară, aceea con­fecţionată din piele de bou, de viţel, de oaie sau de porc. In schimb, un exemplar legat in piele de animale sălbatice, de croco­dil, de şarpe, de şopârlă, de câine, de maimuţă, de peşte,_ e tot ce poate fi mai atrăgător pentru un bibliofil. Nu-i vorbă că sunt şi puţini cari să poselle asemenea exemplare, şi raritatea lor este lesne de înţeles, dacă ne gândim cu câtă greutate se pot procura aceste piei, cu câtă osteneală se argăsesc şi, mai cu seamă, cât de greu răspund exigenţelor unei legături impecabile.

Câţi sunt aceia cari să se poată mândri că posedă cărţi legate în piele de om, o piele foarte rară, dar care se confecţionează cu aceleaşi mijloace ca şi aceea de porc sau de viţel bunăoară.

Şi — să fim sinceri — câţi sunt aceia cari ar putea ţine în mână un asemenea exemplar, fără a se cutremura şi fără a în ­cerca penibilul sentiment că învelişul lui „homo sapiens” a slujit unui scop care — după concepţiile noastre — e in măsură să scoboare simţitor demnitatea omenească. Dar de ce ne-am mai pierde vremea cu comentarii! Rămâne stabilit un lucru, că pielea omului, prelucrată cu metode deosebite, îndeplineşte condiţiunile celui mai bun material de legătorie mai bun ca orice altă piele animală. ,Şi omul, „cununa creaţiunii”, fiinţa care se consideră atât de superioară animalelor şi-şi alege cuvintele de batjocură din lumea acestora, trebue să se resemneze la gândul că pielea lui, tăbăcită, are o asemănare cu pielea de porc.

Ca despre toate lucrurile puţin cunoscute, s’au răspândit şi despre pielea de om păreri neadevărate. Aşa, de pildă, e greşită afirmarea că pielea de om nu poate fi deosebită de pielea de viţel, sau că semnele caracteristice de recunoaştere sunt m icii pe­rişori aflaţi în pori.

Paul Kersten — cel d intâi care a prelucrat, acum vre-o douăzeci de ani, pielea de om, cu scopul de-a o folosi la legatul cărţilor — spune despre prelucarea ei următoarele: „Suprafaţa pielei este foarte frumoasă şi regulată, asemenea unui amcstec de piele de capră şi de porc; adică, porii profunzi şi regulaţi, ca la pielea de porc, alternează cu porii pielei de marochin, spatele având pori mai mari decât pielea coatelor şi a pântecelui.

Rezistenţa e foarte mare. Afilarea e cam anevoioasă din pri­cina porilor prea profunzi; în colo, la pipăit, e la fel cu oricare altă piele. Cine n ’o cunoaşte are impresia că se află în faţa unei piei necolorate de capră, prepararea făcându-se în acelaş chip cu al acesteia”.

Kersten a legat în piele de om şase volume şi un portvizit. Portvizitul şi unul din volume au intrat în posesia anticarului berlinez Paúl Graupe. A doua carte a cumpărat-o un anticar din Teplitz. Cartea a treia a achiziţionat-o anticarul Agnes Straub din Berlin. A patra e in posesia doctorului Bogeng. A cincea a fost vândută în anul 1913, la expoziţia editurii berlineze Reuss& Pollack, soţiei ambasadorului american la Berlin.

Această vânzare a dat naştere unui interesant proces, des­pre care publicul n ’a aflat până acum prea multe amănunte. Ker­sten trimisese la expoziţia mai sus amintită o seamă de cărţi le­gate de el; una dintr’insele, legată în piele de om, n’avea însă preţul de vânzare. Soţia ambasadorului american, ca orice ame­ricană care se respectă, vroia să cumpere tocmai această carte— pentru a putea spune în America că posedă cartea legată cu col mai rar material. Deoarece Kersten nu putea fi prins la te­lefon, editura se hotărî din proprie iniţiativă să fixeze un preţ extrem de ridicat, pe care doamna îl achită fără şovăire. Dar Kersten, care nu luase parte la vânzarea cărţii, pretinse un preţ mult mai mare, pe motiv că piele de om, din pricina rarităţii, întrece orice valorificare. Experţii chemaţi, printre care figurau specialişti în ramura pielăriei şi a legătoriei, trebuiră să afirme că nu pot face nici un fel de aprecieri despre valoarea reală a pielei de om. Procesul luă sfârşit prin tr’un acord: Reuss & Pol- lack trebuiră să-i plătească lui Kersten o sumă oarecare peste preţul realizat din vânzarea cărţii.

Dar ne mai sunt cunoscute şi alte cărţi legate în piele de om.In biblioteca municip iulu i din Zittau se poate vedea o piele

întreagă de om, perfect tăbăcită, şi jupuită depe trupul unui tâl­har. In biblioteca din Gottingen se află un exemplar din „Hipo- crat” deasemenea legat în piele de om. Avocatul Cheramy din Paris a lăsat după moarte două volume legate în piele. Primul— cine nu simte ironia? — „Ce se spune de bine şi de rău despre femei” de F. Deschanel, şi o antologie din poeziile lui Anacreon, pe hârtie de China şi legat în pielea unei negrese. Acest al doilea volum a fost vândut la licitaţie pentru suma de 195 de franci, în ani’l 1913, la Drouot. Un negustor bogat din Cincinati posedă deasemenea cărţi legate în piele de on. Una este „Călă- lătoria sentimentală” de Stern, legată tot in pielea unei negrese, cealaltă e „Tristram Shandy” a aceluiaş autor, legată în pielea unei chinezoaice.

In anul 1878 s’a vândut la Paris „Misterele Parisului" Jt Eugene Sue, legat im piele de femeie. In muzeul Carnavalet din Paris se află un exemplar al „Constituţiei Republicei franceze” din anul 1793, (tipărit de Chausse, la D ijon), legat şi el în piele de om. Se spune că şi Alfred de Musset, precum şi fostul ministru belgian Vegd ar fi avut cărţi legate în piele de om.

Pielea ucigaşilor a servit adesea la confecţionarea celor mai minunate lucrări* de artă în ramura legătoriei de cărţi. Servitorul facultăţii de medicină a tăiat din corpul lui Prawzini o bucată de piele din care a executat apoi două cuţite de cărţi de vizită. Pielea ucigaşului Campi a fost şi ea folosită la legarea cărţilor, în care scop se acordase autorizaţia specială a autorităţilor. La Atheneum din Londra, se păstrează dosarul procesului renumi­tului ucigaş Corder, legat în însăşi pielea acestuia. „Georgica" lui Virgil, tradusă în franceză de Jacques Delilles, a fost legată în pielea traducătorului. Unul din admiratorii săi, avocatul Leroy, a tăiat în ascuns două făşii de piele din trupul neînsufleţit al poetului, aplicându-le apoi la legătura cărţii. Dr. Wood, din Fila- delfia e posesorul unui volum de Allemand Hau.'fmann: „Două sute de bărbaţi vestiţi” care a fost legat, cu consir-iţimântul aii' torului, în pielea lui proprie. Se spune - lucru foarte posibil - că o femeie i-ar fi acordat prin testament lui Camille Flammarion, vestitul astronom francez, dreptul de a-i tăia pielea depe umeri şi a-şi lega cu ea ultima sa operă. In biblioteca particulară a librarului Dorbou, din Paris, se află de asemenea un volum legat în piele de om: pe partea dinăuntru a scoarţei sunt scrise, cu litere de aur, cuvintele: „Reliure de peau humaine”.

Precum se vede, numărul cărţilor, pentru care oamenii şi-a; vândut literalmente pielea, este destul de impunător.

O R I G I N A L

343 — K l — Pag. 22

China a ifost prima ţară din lume, care a avut ziarul tipărit. Epoca apariţiei primului ziar chinezesc °ste necunoscută. Se ştie insă că această primă gazetă se numia „Tsing-Pao” („Noutăţile Capitalei”), şi că era o publicaţie exclusiv oficială, rezervată idelor şi decretelor guvernului precum şi noutăţilor de la Curte.

Prima relatare autentică asupra ziarului „Tsing-Pao” o găsim intr’o operă istorică chineză, care se ocupă de domnia împăra­tului Tsuan Tsung, din epoca anilor 713— 716 înainte de Christos.

După cum se vede, o dată destul de îndepărtată. Din neferi­cire, însă cu tot debutul său... precoce, jurnalismul a rămas in China în faza copilăriei până la începutul veacului al 19-lea.

Abia în 1833 un comerciant olandez din Canton, Charles Gutzlaff, a început publicarea unei gazete ¡periodice lunare, iar după aceea mai multe firme străine au editat ziare chinezeşti la Hongkong, Macao şi în concesiunile străine din Canton şi Shanghai.

EXACTITATE ŞI ADEVĂR

Răsboiul din 1895 între China_ şi Japonia a dat o nouă im- pulsiune ziaristicei chinezeşti şi astfel numărul ziarelor s’a ri­dicat de la 7 la 19.

Aceste organe erau redactate complet în limba chineză, iar proprietarii lor erau deasemenea chinezi. Dacă adevărul nu e prima virtute a presei în general, este sigur însă că presa chi­neză din această epocă a întrecut în fantezie presa din toate timpurile şi toate ţările.

Astfel, în timpul războiului chino-japonez din 1895, în frân­gerile continue ale Chinezilor, nu numai că erau anunţate în presa lor ea „victorii strălucite”, clar numărul japonezilor ucişi şi fă­cuţi prizonieri se ridica, după datele comunicate de ziare, la formidabila cifră de 12 milioane de oameni. Or, cifra totală a trupelor japoneze trimise în China nu era decât 100 m ii.

In lucrarea sa despre istoria jurnalismului în China, pro­fesorul Polevoy scrie:

„Calomnia şi defăimarea alcătuesc aspectul cel mai caracte­ristic al presei chineze” .

Aşa, de pildă, având certuri personale cu câţiva funcţionari, ziarele publică mărturii mincinoase, ştiind foarte bine că infor­maţia publicată este cel puţin incorectă.

In niciun caz, directorii ziarelor chineze nu obişnuiau să aştepte o confirmare a ştirilor, pe care le prim iau din isvoarele cele mai diverse şi mai puţin vrednice de crezare.

Din această cauză o ordonanţă imperială în 1888 a hotărît suspendarea intregei prese chineze.

Iată şi termenii, în care era redactată această ordonanţă:„întrucât ziarele slujesc exclusiv să aţâţe masele la răsturna­

rea ordinei stabilite şi cum, pe de altă parte, redactorii lor fac parte din drojdia scriitorilor, ordonăm suspendarea complectă a iutulor ziarelor din întreg im periul”.

Această prohibiţiune n a durat multă vreme .şi după revolu­ţia din 1911, numărul ziarelor a crescut în tr’un chip surprinză­tor. Trebue să recunoaştem însă că din nefericire, şi astăzi încă, ele păstrează aceleaşi caracteristice.

GREUTĂŢILE MESERIEI

Ziarul chinez, în general, e o foaie în patru pagini, uneori chiar in şase sau opt.

Cea mai mare greutate, pe care trebue s’o învingă un ziarist chinez, este să ţie totdeauna minte pentru ce categorie de ziare scrie articolul său.

Nu trebue să uităm că scrierea chineză nu se face prin l i­tere, ci prin ideograme şi că poporului i se predă în şcoale nu­mai vreo 3000 din aceste senine, aş- că publicistul trebue să-si limiteze vocabularul său la 3000 de cuvinte.

Această regulă se impune pentru ziarele, care întrebuinţează „pai-hua” sau limbajul popular.

Pentru a colabora la o gazetă mai distinsă, ziaristul trebue sa se servească de un vocabular de 10.000— 12.000 de cuvinte, fo­losind limbajul zis „wen-lin”.

Toate aceste exigenţe pricinuesc, fireşte, multe greutăţi, căci dacă autorul a utilizat un limbaj deosebit de rafinat servindu-se de o ideogramă puţin uzitată, se poate întâmpla că tipografia să nu posede caracterul corespunzător.

Deaceea, fiecare ziar chinez ţine la dispoziţia sa un lucră­tor specializat, care, în câteva clipe, decupează în lemn litera ce lipseşte. In chipul acesta, apariţia ziarului nu suferă nici o în ­târziere. Bineînţeles, culesul textelor în tipografie nu se face de­cât cu mâna, întrucât nu se pot folosi maşini linotype, în tr’o limbă, in care minimul de semne este de 3000.

SANCŢIUNI ,ŞI PENALITĂŢI

Deşi măsurile riguroase aplicate presei a fost oficial abolită de guvernul republican, totuş m icii tirani, care se găsesc în

fruntea fiecărei provincii cihnezeşti dispun de f*> .................sunt întotdeauna gata să suspende ziarul care nu le e pe plac. Mai mult încă, ei nu şovăesc în asemenea cazuri să bage în închisoare şi chiar să execute pe directorul gazetei.

Mareşalul Chang-Tse-Ling, în special, proceda faţă de presă în tr’un chip extrem de sever. Fiul său, ¡Chang Hsueh Ling, ajun­gând la putere, a urmat pilda tatălui său. Nici generalii şi con­ducătorii chinezi, cu vederi mai înaintate, nu se arată mai blânzi în aceste privinţe, ba uneori procedează mai aspru chiar decât împăraţii manciurieni.

Imediat ce apare în ziar o însemnare sau un articol, care a- ting susceptibilitatea unui asemenea potentat, editorul şi directo­rul gazetei riscă să fie chemaţi la cartierul general, de unde nu se mai întorc uneori decât... decapitaţi, în sensul propriu al cu­vântului.

I. S.

LA VULTURUL DE MARE CU PESTELE IN CUI ARE

.STP. HALELOR 21

C A R T EA DE V IZ IT AA UNUI ORAŞ ARDELENESC...

Iată de pildă Sibiul, 111 Ardeal, care deşi e un centru im por­tant comercial, — este totodată şi un refugiu pentru firile medi­tative şi contemplative, — fiindcă are atâtea meleaguri liniştite, care te invită la viaţă calmă şi admirativă.

Ce vastă panoramă îţi oferă Sibiul, cu munţii lui dantelaţi, cu pădurile lui pitoreşti şi pline de umbră trainică, ruinile ro­mantice şi clădirile istorice, cu graţiile parcurilor şi pitorescul promenadelor.

Un urbanism inteligent a făcut din Sibiu — graţie generoa­sei naturi înconjurătoare — un oraş plăcut şi curat; nu numai un centru de activitate, dar şi un loc de recreare şi de agreabilă reculegere. Sunt atâtea atracţii naturale şi locuri de excursiuni. Păltinişul, în primul rând trebue văzut de toţi câţi voese să se convingă de frumuseţea ţării noastre.

De câţiva ani s’a deschis la Sibiu o menajerie în natură, — singura în ţară. - urşi, lupi, cerbi, căprioare, fazani, mistreţi, etc. etc., îşi duc viaţa în mijlocul naturii, aşa cum au dus-o înainte de-a fi prinse de oameni.

In acelaş or ş ţi-e dat să încerci şi cele mai curate emn- ţiuni de artă’ când vizitezi Muzeul românesc al Astrei, unde gă­seşti strălucite dovezi de simţul frumosului al ţăranilor no- trii, plăcerea lor de a-şi împodobi căminul, portul.

Sau când vizitezi Muzeul Brüchenthal, considerat azi ca cea mai bogată pinacotecă a ţării, cuprinzând cele mai variate şi mai interesante colecţii de tablouri şi opere de artă, din dife­

rite epoci. . . .Mai trebue relevată şi altă latura a Sibiului, — latura in ­

dustrială. .. __De vestitul salam de Sibiu, se vorbeşte de decenii — ceeace

dovedeşte că’n acest centru, industria alimentară a luat a m a re desvoltare. Căci pe lângă faimosul salam mai e şi «unea de Si­biu, mai sunt şi toate varietăţile de brânzeturi de Sibiu.

Tot aşa şi industria textilă din Sibiu care se bucură de t renume hun, cu fabrícele de postav, de albituri, cămăşi, 1

brele, tricotage, ciorapi, mătăsuri, covoare.Mulţi de sigur nu ştiu că mai toate creioanele cu care te 1

socoteli şi notiţe, — vin dela Fabrica de creioane din Sibiu,-’ şi nu din străinătate.

S ib iu l mai are fabrici de săpun, de lumânări, de produşi chimice, de obiecte de hârtie — aşa că nu e de mirare că actualii conducători ai Camerei de Comerţ din Sibiu au luat hotărîreas organizeze, an de an, câte o mare expoziţie târg, care să li sinteza întregei producţiuni a acestei bogate regiuni a játi: unde românii şi saşii sunt în tr’o nobilă întrecere, pe toate tari

murile.In tr’un admirabil decor de verdeaţă a naturei darnice, -ra

vedea dar un splendid ansamblu al muncei şi artei , omeneşi d intr’un colţ al Ardealului, o interesantă manifestare econom a judeţului Sibiu.

Cu prilejul acestui târg de mostre, ,;Realitate Ilustrata t: ganizează la data de 2 Septembrie o excursie pe Valea 01« până la Sibiu, cu o vizită la Ocna Sibiului. înapoierea prin Copj Mică cu o excursiune până la focul care ţâşneşte din pământ,i sonda de gaz metan.

Plecarea din Bucureşti va fi Sâmbătă seara, în vagoane! turism, cu paturi. înapoierea Lun i dimineaţă.

Preţul total al acestei excursii e de 620 lei în care se cupr: de călătoria, şi patul în vagon ,atât la ducere cât şi la înapoi» excursiunile la Ocna Sibiului şi Ia isvoarele de gaz metan, ti si toate mesele în ziua de Dum inică, servite în abundenţă şiI bună calitate, vizitarea Târgului de mostre din Sibiu, a pinar tecii, muzeului Bruchental şi a menajeriei, etc._

înscrierile se fac la „Realitatea Ilustrată” secţia Tuna Strada C. Miile No. 7.

Cum se recomandă Sibiul. — Un admirabil decor de apă. şi verdeaţă şi străvechi clădiri. — O sinteză a artei în Muzeul Bruchenthal. — Cea mai bogată pinacotecă a ţării--O mena­

jerie în natură, singură în ţară.

FOARTE mulţi dintre noi, preferă să ple­ce în străinătate, înainte de-a cunoaşte frumuseţile, ¡pitorescul ţării noastre.

Şi câte locuri minunate, cu virtuţi higienice şi terapeutice, cu’n cer invariabil albastru, c’un aer pur de munte, lipsit de praf şi de microbi, locuri unde seducţiunile naturale se vnesc cu seduc{iunile istorice şi legendare nu avem.

Pentru căutătorii de <iur nu există piedici . nici gieutatea drum ului lung şi obositor nic. prim ejdiile de tot felul pe care sunt nevciji s le înfrunte.

Aveam îna in te -m i o scenă un iversa lă — sim bolul unei d ram e ce-şi găseşte ecou ir cele m ai d ife rite şi m ai în d e p ă rta te co lţu r ale p ăm ân tu lu i; in P a tagon ia sau Nou: G uinee, în In d ia sau M exic, in R oşia M onta­na la noi, în R usia sau T ransvaal, se desfă­şu ră m ereu scena văzută de m ine în barac n ăp ăd ită de zăpadă, d in Quebec.

Im ensele legiuni ale că u tă to rilo r de aur, ie cu p rin d rep rez en ta n ţi d in toate n a ţiun ile îu- m ei _— se străduesc să sm ulgă păm ântulu p reţio su l m etal. A eroplane se aventurează d easup ra Ju n g le lo r locuite de can iba li, p u r tând p iesă cu p iesă elem entele in sta la ţiilo r de exploatare , în reg iun ile unde s’au desco­p e r it zăcăm inte noui.

M âini lacom e se în tin d să scoată la lum ină acest aur.

e acolounde se găseşteF ĂCEAM un ra id dealungul C anadei, cân d o u şoară pană

de m o to r ne sili să a terisăm fo rţa t, în ap ro p ie rea m icu lu i lac Quebec. E ra după asfin ţitu l soare lu i ş i cum re p a ra ţia

reclama vre-o 3— 4 ore, nu m ai p u tea fi vorba de o co n tin u are a călătoriei, aşa că p ilo tu l şi cu m ine p ără s irăm ap a ra tu l şi p o r ­nirăm spre hanu l co lon iei d in ap ro p ie re .

Nimeni nu p ăru a ne observa, cân d in tra ră m p en tru a an u n ţa că această b aracă , d in sc ân d u ri $i b ârn e nevopsite , avea să-şi sporească num ăru l o aspeţilo r în n oap tea accea. N im eni nu se sinchisi de noi. N u n i se a ru n c ă n ic i m ă ca r o p riv ire . T oată lu­mea era în g răm ăd ită în ju ru l unui om plin de zăpadă, ca re ţi­nea în m âini un ob iect g reu , pe care-1 a ră ta cu m ân d rie . Din câţiva ghionţi îm i făcui loc în g rup , p ân ă la el.

— „Ce s’a în tâm p la t?” m ă ad resa i unui in d ia n , care râdea cu toată gura. D ar acesta, d re p t răspuns, nu făcu decât să-şi lărgească şi m ai ta re rân je tu l.

Omul care form a cen tru l grupulu i se în to a rse în c lipa aceea spre mine, cu och ii scân te in d ;

„Aur!” zise el. „Am d escoperit o nouă v ân ă” .Privirile îm i căzură a tunci asup ra m âin ilo r sale ce ţineau

luarţul s trăbătu t de dungi galbene — nişte m âin i obosite, de­venite d in tr’odată tin e re şi v ib rân d de pu tere , în c iuda trem u- râturilor pe care nu şi le pu tea stăpân i.

Ţ in u tu ri nem aium ljla te sun t cu treera te de oam eni c a ri în ­a rm aţi cu i8i in s tru m en t b izar, sondează păm ântu l sp re a-i sm ul­ge secretu l bogăţiei — e aci o s tran ie evocare m o dernă a zilelo r c â n d p o n ie rii c ă u ta u apă, cu o ra m u ră de sa lcie .

A nul trecu t, feb ra au ru lu i se afla la o tem p era tu ră m ai scă­zu tă — c irc u la ţia m o n d ia lă se m en ţinea la lim ite le m ijlociei deşi can tita tea m etalu lu i galben spo rise cu 74.800.000.000 lei.

P ro d ig io asă e această sete de u r , cu forţe le p e c a ri le de­clanşează, cu b iza re riile pe care le determ ină...

N u de m ult, un aerop lan decola d in ae ro p o rtu l T oron to , a- vând pe b o rd pe No ah A. T im m ins „m arele b ă trâ n ” a l m ine lo r canad iene . In N ordu l la c u h # O n ţa r io se află un o raş ce-i p o a rtă num ele şi posedă o m a re p a rte d in ac ţiun ile m ulto ra din cele m ai p ro d u ctiv e m ine de au r ale 'Canadei. De data aceasta în să nu se ducea sp re N ord . P ă răs in d o raşu l care e cen tru l de ap ro v iz io n are a l m in ie rilo r şi c h ia r al m ine lo r, se ducea sp re P an am a, în cău­ta rea au ru lu i sem i-trop ical.

S pan io lii au d esco p e rit în P anam a, acum tre i sute de an i, o fabuloasă com oară... ¡S’au ’ d a t a tu n c i războaie câştigate şi p ie r ­dute, râ n d pe rân d , s’au exp loata t m in e care au fost m ai ap o i a- b an d o n a te junglei...

Şi ia tă că acum , noui c ă u tă to ri au p o rn it după m eta lu l gal­ben , ce zace sub p ă tu ra jung le i, sau în n is ip u l râu rilo r , ce co­b o ară d in m unţi. S’a exam ina t una d in aceste foste poseseiun i span io le şi s’a găsit că m ai con ţine în c ă aur. O societate cana­d ian ă a cum părat-o , în m om entu l cân d fo n d u rile p rim ilo r explo­ra to r i se epuizaseră. N oah T im m ins, acum în v ârs tă de 73 de ani, n ’a p u tu t rez ista feb rei care cu an i în a in te l-a făcu t să descopere un a d in tre cele m ai m a r i 'm in e ale C anadei. A lu a t un ae ro p lan şi a p o rn it să cerceteze perso n a l m ersu l lu c ră rilo r, în noul câm p p e exp lo ra re . Ia tă ce face auru l...

O im agine p rec isă a cău tă to ru lu i de au r nu v’aş pu tea da. Am cunoscut, p o t spune, câteva sute d in tip u l am erican şi can a­d ian . D ar în tregu l u n iv ers e acum un „K londyke” , cu aceeaş o- m e n ire p es triţă , s tăp ân ită de aceeaş obsesie a au ru lu i, ce popula pe v rem u ri A laska şi Yukonul. Astfel e fostul fu n c ţio n a r o filit de v ia ţa b iro c ra tică , şi ca re a îm b răca t acum bluza cău tă to ru lu i, a s t­fel, m am a cu c in c i şi şase copii, ca re ră tăceş te în lungul unui râu d in Colorado, cu h â rle ţu l şi găleata în m â in i; astfe l n e lip si­tu l m ăcelar, b ru ta r şi băcan în versiu n ea m ascu lină şi fem in ină, scu rm ând cu to ţii păm ân tu l to t după aur... _ a

A prope că n u ex istă apă cu rgă toare pe su p ra fa ţa pam antu- lu i _ o r ic â t a r fi fost ea de exp loata tă în trec u t — pe m alu rile că re ia să n u m işune şute şi u n eo ri m ii de ind iv iz i, cari-şi cau tă u n câştig, în au ru l pe care l-ar p u tea scoate d in n is ip u l alb iei

F oarte adesea m unca unei zile în tre g i se rezum ă la câ ţiva lei şi de m ulte o r i ea răm ân e cu desăvârşire stearpă. A nevoioasa şi m igăloasa m uncă co n tin u ă totuş. D ar „m âine” e o a ltă zi, cu un nou orizont. . . . -

Se în tâ m p lă u n eo ri ca aceş ti cău tă to ri de au r sa descopere zăcăm inte nebănu ite , în reg iun i la care nu se m ai gând ise n i­m eni. A urul — spune cău tă to ru l în c e rca t — e acolo unde-1 gă­seşti.

T rebue să obsenvăm în să că ex istă două surse de ex tragere a au ru lu i: n is ip u rile râ u r ilo r şi m inele . A urul n is ip u rilo r a fost desp rin s de ape p r in eroziune, d in f-ioanele adânc în c ru s ta te în inim a m u n ţilo r şi tâ râ te la vale. D ar aceste ape devenite trep ta t râu ri m ari, şi-au sch im bat m ereu cu rsu l dealungul secolelor, aşa că cel care găseşte un a d in aceste a lb ii p ă ră site şi nea tinse încă, se poate trezi d in tr ’odată bogat.

Acum vre-o şase lun i, un cău tă to r de au r care h o in ă ria p rin Cracow , un d is tric t d in Q ucensland (A ustra lia ), d esp rin se la în ­tâm plare , m ai m ult d in o b ic in u in ţă , o buca tă d in tr ’o s tân că şi o e ta m in ă alene. D eodată fig u ra i se co n trac tă şi cu o nouă en e r­gie, în cep u să lovească stânca, d esp rin zân d bucă ţi d in vre-o 12 locu ri d ife rite . Apoi, calm veni la p re fec tu ra i-egiunei şi ce ru o au to rizaţie . C ineva îl văzu lu c rân d . Vestea se în tin se ca fulgerul în t r ’unu l d in cele m ai ap ro p ia te oraşe ş i în câteva ore ap ă ru ră n o u i cău tă to ri de au r în a rm a ţi cu au to riza ţii ca ri le dădeau d re p ­tu l de a în ţă rc u i o anum ită p o rţiu n e de te ren , în ju ru l punctu lu i de exp lo ra re . A ceşti câ ţiva deven iră sute, ia r sutele, m ii; Queen- sland e acum tea tru l celei m ai feb rile ac tiv ită ţi, şi astfel şi-a în ­cepu t v ia ţa o nouă reg iune au rife ră , cu oam eni ca ri ven iau la în ­cepu t d in tab ere şi orasşe ducându-şi p rov iziile , ha in e le şi une l­tele ii) sp inare , cu po teci ce se tran sfo rm ară în şosele şi cu aero ­p lane ce roesc pe deasup ra — p en tru c ă ae rop lanu l u rm ează de ap roape m işc a re f m in ieră . L u crările d in V estul A ustraliei au scos la lum ină o can tita te de au r evaluată la vre-o 30.000.000.000 lei.

Nu-i n ic i o lună de când un ae rop lan decola d in tr un aero­p o rt ita lian , p o rn in d în tr ’o lungă că lă to rie . Pe b o rd u l său se a- flau două p erso an e p rea g răb ite p e n tru a uza de m ijloace de lo ­com oţie învech ite . Se duceau în A frica A puseană, sp re m area re ­giune a u r ife ră a co lon ie i Kenya, s itu a tă la N o rd de R hodesia N ord ică . E ra u o rig in a ri d in M ontreal. P o rn is e ră în_ d irec ţia a- ceasta în tru c â t ştiau pozitiv că aveau să găsească zăcăm inte de au r în că nea tinse şi luaseră veh icu lu l cel m ai iu te , p en tru a fi cei d in tâ i în câm pul de exp lo rare .

N u m ică le fu în să m ira re a când g ăsiră acolo m u de in d i­vizi s trân ş i de h ipnoza au ru lu i — o fasc in a ţie pe ca re n ’o poate înţelege decât o lum e obsedată de această feb ră a m etalu lu i-soare.

' D ealungul râ u rilo r d in Kenya, lucrează acum m ii de oam eni— p r in tre ca ri, foarte m ulţi in d ig en i negri, în serv icu l a lb ilo r - ce rn ân d n isipu l în cău ta rea b u lgărilo r galbeni.^ In ju ru l acestu i nou p u n c t de exp loatare , au ră să ri t ca d in păm ân t, oraşele, c in e­m atografe, cârc ium i, tr ip o u ri, av e n tu rie ri şi av en tu rie re . Cu alte cuvinte, păcate vechi, alim entate cu ban i noui.

O a ltă su rsă de au r este Ind ia , care-şi tă in u eş te de secole bo­găţiile . AcQm in să îşi rev a rsă în to ren te p re ţio su l m etal, redân- du-1 c ircu la ţie i.

In d ian u l ră să rite a n cu m p ără şi v inde cu a rg in t — acest me­ta l fo rm ează m oneta sa. A urul e ceva de p ăs tra t, de ascuns, sau de în tre b u in ţa t la o rn am en ta ţii. In vestm in tele ce lo r d in castele su p erio a re , nu ex istă p iesă, în ca re să nu in tre câteva fire de au r, ba adesea, ţesă tu rile se fac în în treg im e d in aces t m etal, iar fem eile îşi în c a rc ă b ra ţe le cu ce rcu ri m assive de aur.

Acum , toate acestea p o t fi cu m p ăra te cu arg in t, s ituaţie care a ven it m ult în ju to ru l Im periu lu i B ritan ic . P odoabe, statuete, şi d ife rite ţe să tu ri, au in tra t în cazanu l to p ito rie i, p e n tru a ieşi sub form a u n o r lingouri, a c ă ro r valoare se rid ic ă la 35 mi­lia rd e lei.

D ar să reven im la A frica şi la T ransvaal, u nde s’au găsit şi­ru ri im ense de s tân ci, cu p rin z ân d bogate zăcăm inte de aur şi unde un enorm câm p de exp loatare se află pe cale de formaţie.

Ani d ea rân d u l s’au făcu t c e rce tă r i în p a rte a opusă a sedi­m en telo r dela R and, care fu rn izează astăzi o m are p a r te din au­ru l lum ei. C ăutările a u răm as in fruc tuoase p ân ă când în tr ’o zi, cineva a g ă s it^ o n s id e ra b ile c a n tită ţi d in aces t m etal p re ţio s în­t r ’o p re lu n g ire a b a n c u rilo r dela R and , la vre-o şasezeci de kilo­m e tri d is tan ţă , de g rupu l o rig ina l. Deşi m om entan n im en i nU-i a- co rdă vre-o im p o rtan ţă , ex tragerile ce s’a r face ac i ar fi de a- juns sp re a scoate lum ea d in gh iare le crizei.

Aceste b an c u ri p a r a fi făcu t p a rte d in fundu l nu i lac. Roca lo r e în ţe sa tă cu aur. L a su p ra fa ţă nu ex istă în să n im ic care să in d ice ex isten ţa bogăţiilo r pe care le c u p r in d : nouile zăcăminte a u fost descoperite p r in aşa num itele m etode geofizice, ad ica cu a ju to ru l unui m agnetom etru . Sună cam tech n ic şi aşa este, pen­tru că m agnetom etru l e un in s tru m en t extrem de sensib il, ce in­d ică cea m ai in fim ă dev iaţie dela o b ic in u ita fo rm aţie geologici a păm ân tu lu i. Nu se poate în tre b u in ţa cu folos acolo unde există o com plex ita te de m in e reu ri, sau o in flu e n ţă m agnetică . Dar aci unde nu e decât p ru n d iş şi au r , in d ic ă ex is ten ţa m etalu lu i care în acest caz în seam nă bogăţie.

D ar au ru l se m ai găseşte îşi în ţin u tu rile „vânăto rilo r de capete” d in p ăd u rile N ouei G uinee, ai că re i ind igen i trăesc în tr ib u r i şi desc ind d ire c t d in oam enii epocei de p ia tră . In tr ’o re­giune cedată de G erm ania A ustraliei, în u rm a războ iu lu i mondial, s’au d esco p e rit zăcăm inte de au r, pe un p la tou foarte în tin s, din ap ro p ie re a râu lu i Bululo. P e n tru a ajunge aci, trebue să st-ăbaţi jungla cu toate p rim e jd iile ei. C ău tă to rii de au r nu s’au lăsat însă in tim id a ţi de g reu tă ţi şi au făcu t că lă to ria , în aerop lane uriaşe, în care şi-au tra n sp o r ta t to toda tă şi m a teria lu l in sta la ţiilo r.

N u n i se com unică şi nu vom afla poate n ic io d a tă nim ic din cele ce se în tâm p lă în junglele N ouei Guinee. A venturieru l sau cău tă to ru l de au r , care n u s’a o p r it în c ă la un a lt câm p, încearcă să s trăb a tă d rum ul că tre această nouă sursă. E o că lă to rie lungă, de săp tăm âni la rân d . P e n tru m ulţi se în tâ m p lă să fie veşnică şi să-şi lase c ra n iile râ n jin d descărna te , în p a r ii ce străjuesc intra­rea co libelo r in d ig e n ilo r an tropo fag i.

E xp loa tarea au ru lu i se p rez in tă în să în co n d iţiu n i cu mult m ai feric ite în Noua Z ee landă , unde guvernul a făcu t din căuta­rea m etalu lu i o a rm ă îm p o triv a şom ajului. Mii de oam eni scurmă m u n ţii şi cern n is ip u rile râu rilo r...

Astfel, săp ă tu rile se co n tin u ă fren e tic în fiecare sta t aurifer d in A m erica şi C anada, în T ransvaal, In d ia , în R hodesia Nordi­că, în A ustralia apuseană, în V ictoria şi Q ueensland, în Tasmania si N ew South W ales. G oana aceasta după aur răsco leşte pământul în N oua Z eelandă, în P an am a şi P atagonfa, în H onduras şi Tan- ganyika, în K enya din G recia, în ţa ră la noi şi în Spania^ unde s trăv e ch e a an ină idela R io Ţ in to m ai ¡dă în c ă d in c â n d în când la iveală scheletele sc lav ilo r m orţi în la n ţu ri, acum câteva sute de ani. M exicul îşi a re şi el sursele sale de au r, ia r R usia scoate la iveală, nu se ştie anum e d in ce reg iune, p en tru c ă U. S. S. R.-ul e în c ă o ta in ă p e n tru no i — un au r nou, a că ru i valoare se ridică la 5.000.000.000 lei anual.

D in cele de m ai sus veţi în ţelege că cu o om en ire atât de pe- s tr ită , Ce se agită în câm purile de exp loatare ale p reţiosului ni’- tal, nu e ch ip să fac i p o rtre tu l u n u ia din aceşti neobosiţi căută­to r i de au r. C red în să că p ro fesia a re d a ru l de a-i un ifica întru­câtva. Am avut ocazia să cunosc de ap roape pe unul din aceşti oam eni. L-am în tâ ln it pe la a s fin ţitu l soarelu i, în tr ’unul din a- cele o răşele ce iau naş tere în ju ru l u n o r exp loa tă ri m in iere şi de­cad odată cu p ă ră s irea zăcăm in telo r. E ra s inguru l om rămas în acest colţ, unde pe v rem uri s tră lu c ise ră de lum in i nenum ărate lo­ca lu ri p e trece re şi tr ip o u ri, pe ale că ro r m ese de joc se răsfă- ţau săculeţele c u ’p ra f de aur. Am ră tă c it îm p reu n ă , privind pe ferestre le caselor pustii, sau op rin d u -n e în a in te a unei răivâşite d in tr ’o m obilă îm b răca tă în pluş, ce evoca o v ia ţă caldă, eleganţă fem in ină , şi râse te tin e reş ti, ce s’au r is ip it ca un stol de păsări speria te .

„M eseria n o as tră stă p ro s t deocam dată” zise el. „Dac’aş găsi acum o m ină de au r , n ’aş avea cui s’o vând . D ar aşteap tă numas câ ţiv a ani. Lum ea aceasta ca re a iprins să tră ia sc ă pe p ic io r mare se va pom eni în tr ’o zi cu buzunarele goale. Şi a tunci, va începe ia r să sape. P en tru că , sp u n e a acest b ă trâ n oraco l c u b arb a alba, cu hainele boţite şi cişm ele p răfu ite , singu ru l m ijloc ca o ţară să iasă d in în c u rc ă tu ră este să-şi p ro cu re au r!

S unt sigur că acel ultim lo cu ito r al o răşe lu lu i p ă ră sit traeşte acum p ie rd u t în in im a m un ţilo r. T im p u rile s’au schimbat_ mult d in seara acelei h o in ă re li pe s trăz ile p u stii ale o raşu lu i părăsit, cân d m i-a spus în câteva cuv in te m ai m u lt decât se cuprinde in toate d iscu rsu rile m arilo r f in an c ia ri, la un Io q .,.

343 - R l - Pag.

Dela bagheta magică la polarisatorul modernInstrumente curioase pentru descoperirea zăcămintelor de aur

BAGHETA m ag ică” este o veche unea ltă a om enirei. încă din tim pu l evului'

mediu in strum entu l sim plu, al­cătuit din două ram u ri de lem n de alun, un ite la baza Io t , avea reputaţia că poate descoperi, n,u numai isvoarele de apă sub te­rane, dar ch ia r şi locul exact al unor zăcăm inte m in iere şi co­mori îngropate in păm ân t.

Anumiţi o p era to ri, cunoscuţii sub numele de ,,rabdomanţi”, ţineau bagheta, cu' o ram u ră în fiecare m ână şi p reum blându-se pe terenul, unde bănu iau că se găseşte isvorul, zăcăm ântu l sau comoara cău ta tă , ajungeau să determine locul şi adâncim ea exactă.

Intr’adevăr, în p rea jm a unor asemenea depozite su b te ran e b a­gheta începea să oscileze, m ai mult sau m ai pu ţin ag itată, în mâinele opera to ru lu i. Din, am ­plitudinea şi frecven ţa acesto r oseilaţiuni, rabdom an tu l d edu ­cea tot ceeace-1 in te resa .

Aurul, fiind m etalul cel mai căutat din toate tim p u rile , ba­gheta magică a fost fireşte folo­sită în tr’o m are m ăsu ră şi p en ­tru descoperirea m in e re u rilo r şi comorilor au rifere .

Metoda baghetei a fost co n ­servată până’.n zilele noastre . Rezultatele ex trem de exacte, obţinute în general ş.i ex p e rien ­ţele repetate cu un dep lin suc­ces, nu pot fi a trib u ite îri n ic i un caz unor sim ple co inciden ţe .

0 exp lica ţie ş tiin ţif ic ă a feno­m enulu i baghetei m agice în că n ’a fost dată. O cu ltiştii tin d s’o exp lice ca o facu lta te p a ra n o r­m ală a o p era to ru lu i, care sinite în m od deosebit p rezen ţa sub p ăm ân t a u n o r anum ite zăcă­m in te, după cum un „ c la irv o ­y a n t” vede la d is tan ţă ceeace un o arecare nu reuşeşte să va­dă. Se pune în tre b a re a în să ce ro l m ai a re a tu n c i b ag h e ta şi ăe ce m ai avea nevoie de un in s tru ­m en t specia l, când această „ c la r­v iz iune” s’a r pu tea face foarte b ine d ire c t de că tre o p era to r?

De-altfel, această ipoteză pare a fi in f irm a tă şi de fap tu l că de c u rân d s’a rea liza t un nou in ­s tru m en t d estina t, în tocm ai ca şi bagheta, să descopere m ine- reu rile m etalice , in s tru m e n t ce poate fi m ânuit cu succes aproa­pe de orice persoană, nu num ai de rab'domanţi speciali. E vor­ba de aşa num itu l „p o la riza to r” . capab il de-4 in d ic a de la d is tan ­ţă, to t ceeace ascunde subso lu l: m in e ra le , s u r s e de petro l, cu rsu ri de apă sub terane, m eta­le, şi de a specifica în fiecare caz n a tu ra exactă, s itu a ţia şi con figu raţia .

Acest in s tru m e n t u ltra-m o­dern su rp rin d e p r in s im p lic ita ­tea co n stru c ţie i, bogăţia şi va­rie ta tea de ap lica ţiu n i.

Ca ex terio r, a re form a unu i fus vertica l, cu un b ra ţ libe r, de ca re e su sp en d ată o capsu lă ce se m işcă uşor. In această capsu­

lă se in tro d u c e un ca rtu ş m e ta ­lic, cu p rin z ân d o anum ită sub­s tan ţă , v a riab ilă dujiă n a tu ra m i­nereului,. a că ru i p rezen ţă voim s’o stab ilim . S’au pus până a- cum la p u n c t 250 de ca rtu şe d i­ferite , fiecare rea c ţio n â n d la un m in e reu d e term in a t. • A urul a re şi el ca rtu şu l lu i special. Alte cartuşe servesc la cău ta rea p e ­tro lu lu i, că rb u n e lu i, p la tine i, sau o rică ru i a lt m etal, «pă dulce, apă m inera lă , etc.

Ţ inu t u şo r în tre cele două m âin i, acest ap a ra t, im ed ia t ce in tră în raza de ac ţiu n e a m in e ­ra lu lu i cău ta t, începe să execute în t r ’un ch ip cu tp tu l au tom atic , o serie de m işcări pe rfec t re ­gulate. D eviază m ai în tâ i în t r ’o a n u m ită d irecţie , in d ic ân d ast­fel s itua ţia unei m ase m inerale . Apoi. după ce s’a o p rit câteva secunde, începe să se ro tească în ju ru l axu lu i său: num ăru l de în v â rt itu r i ne a ra tă la ce ad â n ­cim e sub p ăm ân t se găseşte m i­n ereu l cău ta t. F u n c ţio n a rea a- cestui a p a ra t n u se m ărg ineşte aci. O scilaţiile p en d u lare , pe ca re le face la d reap ta , la s tân ­ga, p recum şi alte m işcă ri ca­rac te r is tice , fu rn izează in d ica ţii u lte rio a re asu p ra s itu a ţie i şi p a r tic u la r ită ţii zăcăm ântu lu i.

C ăutătoru l m odern de au r are astfel la d ispoziţie un in s tru ­m en t p rac tic in fa ilib il, ca re îi perm ite , nu num ai să localizeze o rice zăcăm ânt al acestu i m etal p re ţio s, d a r c h ia r să aprecieze ,

d in a in te , şansele de exploatare , punându-se astfel la ad ăp o st îm p o triv a uno r pagube even­tuale.

Cum se exp lică fu n cţio n area acestu i c iu d a t a p a ra t? Se bazea­ză desigur pe două so iu ri de fe­nom ene, unele d a to rite subsolu­lui, altele persoanei ex p e rim en ­ta to ru lu i. Sustras din m âna ace­stu ia şi aşezat pe un tr ip ie d , el nu m ai funcţionează. Se p re su ­pune că a tâ t m in ereu l sub teran , câ t şi o rgan ism ul nostru , em it rad ia ţiiun i, în je lu i un d elo r ra- d ioe lec trice , şi că, p r in in te r ­fe ren ţa acesto r două genuri de radia ,ţiuni, in stru m en tu l e adus în sta re de oscila ţie . E xp licaţie deocam dată ipo te tică şi destul de vagă. în c ă un caz, ca atâtea altele în ş tiin ţă , în care ap lica ­ţia p rac tică , p reced e teo ria!

I. S.

. . . ¿ i a cu m a -¿a ¿om eNIVEA

Băi la aer liber! Bai de soare! Profi= taţi de acestea cât mai mult posibil.Dar mai întâi masaţi pielea cu Crema sau Uleiul Nivea. Acestea ajutâ bronzarea pielei şi în acelaş timp micşorează pericolul arsurilor du= reroase ce provoacă razele solare.

De unde provine efectul? Dela „Eucerita" pe care o conţine atât Crema cât şi U le iu l N ivea. Nici= un alt mijloc de îngri= jirea pielei; ce se fabrică în toată lumcu, nu con= ţine această substanţă.

C R EM A : Lei 1 6 .- -7 2 .- ULEIUL: Lei 55.- şi 85.-

(MnĂ ole â a o uVechii alchimişti şi fabricarea aurului.-Un „alchimist“ in România

O AMENII a u fost ro b iţi în to td eau n a d e m irag iu l au ru lu i s tră lu c ito r.

Astfel p r in tr e v ech ii a lch i­m işti erau fel de fel de negus­to r i veroşi, c ă m ă ta r i ş i şa rla ­tan i, c a r i se s trăd u iau în ta in ă ca să p re p a re a u r sau vreo im i­ta ţie de au r, cău tau „p ia tra fi- lo so fală" — cuim se zicea pe a- tu n c i. In « iodu l acesta, fă ră să băn u iască n ic i ei, erau p re ­m erg ă to rii unei im p o rta n te ş ti­in ţe : chim ia. A stfel pe la 1668 un că m ă ta r şa rla ta n , anum e B rand , ev ap o rân d u rin a şi cal- c in â n d residu l, a în tre z ă r it în fundu l re to r te i sale un co rp lu c ito r. E l a p ă s tra t secre tu l său , c â t a p u tu t m ai b ine . Con- tinându -şi ex p e rin ţe le pe o sca­r ă m ai în tin să , a făcu t n işte b a­zine m ari, unde ad u n a u r in ă gi o punea să se usuce la soare.

E x p erin ţe le aceste, m irosu l g reu de am oniac , ce-1 exhalau b as in e le lu B rand , şi m ai ales s trăd u in ţa c iu d a tă a că m ă ta ru ­lu i d e a ad u n a în ta in ă butoae de u rin ă , toa te aceste l-au fă­c u t suspect, a trăg ân d a ten ţia v ec in ilo r asu p ra „v ră jito ru lu i”— cum în c ep u se ră să-l n u ­m ească.

A lţi că m ă ta ri K unckel d in G erm ania şi Boyle, din- Anglia, c a r i îş i aveau sp io n ii lo r, a fla ră c ă B ran d a scos d in u r in ă un co rp „care a trage lu m in a” .

C u p rin şi de in v id ie ş i în a- celaş tim p în d e m n aţi de lăco­m ia au ru lu i, s ’au pus ş i e i pe lu c ru şi, d u p ă sc u rt tim p,— fier ca re in p a rte , fă ră să ştie unul de altu l — re u ş iră să p rep a re fosforul, p r in d is tila re a cu n i­sip a residu lu i u sca t de u rin ă p u tre fia tă .

In m odul acesta cei tre i că­m ă tari, d isp re ţu iţi de co n tim ­p o ra n ii lo r, şi-au re a b ilita t n u ­m ele în faţa p o s te rită ţii, deoa­rece — p r in d esco p e rirea aces­tu i im p o rta n t co rp chiimic, fos­forul — au făcu t un m are se r­v ic iu om enire i.

ROMAN ALCHIMIST ?

S pre sfârş itu l seco lu lu i trecu t, am avu t şi noi la B ucureşti un şa rla tan , un fel de „a lch im ist” , ca re p re tin d ea că poate să p re ­p are au r. Credem că va in te resa pe c i tito r i rea m in tire a eveni­m en te lo r, p e trecu te acum vreo c in c izec i şi ceva d e an i, câ n d m ulţi b u cu reşten i şi d ife rite persoane d in p ro v in c ie , au că ­zut v ic tim e cu p rile ju l aşa zisei „a face ri An-dron ic” .

C ine e ra acst A ndron ic , nu p rea ştim b ine . P ro b ab il, c ă zi­are le de pe v rem u ri v o r fi' p u ­b lica t b iografia lu i am ănun ţită . D ar deta liu l nu are im p o rtan ţă . F ap t e, că faim osul excroc, p r i ­p ăş it în C apita lă , s’a s ta b ilit în- t r ’un ap a ra tam en t luxos. Acolo avea un salon c u m obile aurite. Pe acea vrem e, m obilele b ro n ­zate nu a junsese ră în c ă la m o­d ă şi n ic i nu e ra u cunoscu te , astfel că sa lonu l „ a u r it” , sau

p oate num ai b ronzat, al lu i A n­d ro n ic , a făc u t o co losală im ­p resie .

Se svonise că p ro p rie ta ru l m ob ile lo r a d esco p e rit apa de aur, cu a ju to ru l că re ia tr a n ­sfo rm ă o rice în nobilu l m etal.

_ A ndron ic , c a re p e c â t se p a re e ra foarte in te ligen t, ş i-a a lcă­tu it o b andă , b ine o rgan izată , în ca re ficeare ins a-vea un rol d e term in a t, p en tru o rec lam ă a- b ilă , d isc re tă , ca lcu la tă cu pre- c iz iune în efecte le e i mail de­p ă rta te sau m ai ap ro p ia te .

Şi as tfe l au fo st a tra ş i In casa excrocu lu i foarte m u lţi oam eni bogaţi -bine văzuţi, d in B ucu­re ş ti şi p ro v in c ie .

E in te re sa n t că m ai to ţi câţi au fost co n v in şi că A ndron ic po ­sedă secre tu l fa b r ic ă ri i au ru lu i şi au căzut v ic tim e ale excrocu- lu i, f iin d jefu iţi, a u tă c u t ş i nu s’au p rezen ta t la- p rocesu l ce-a u rm at şi n ic i nu a u făcu t vreo rec lam aţie sp re a nu se vedea com prom işi. S’a u m ulţum it nu­m ai cu paguba m a te ria lă avută, fă ră să-şi vadă num ele tâ r î t în noro iu . De a ltfe l, parch etu l a pus m âna p e excroc, d a r asu p ra a- v e r ii sale a răm as o ta in ă ; p â ­nă azil nu se şte c in e au fost co m p lic ii d e ţin ă to ri ai sum elor excrocate . D eci păgubaşii, c a r i s’a r fi c o n s titu tit c a p a r te c iv i­lă, n ic i unu l n ’a r fi avu t de u n ­de să fie despăgubit.

CUM PROCEDA ANDRONIC ?

In p rim u l râ n d c lien tu l e ra a- dus în v iz ită la „boeru l” A ndro­n ic , d e v reu n „am ic” com un.

Acolo, 111 p a la tu l luxos al a- cestu ia n a iv u l v iz ita to r se pa- m a în faţa „m ob ile lo r d e a u r” .

Peste câteva zile i se făcea fa­voarea excep ţională ca să a- sis te la ex p e rien ţa p re p a ră r ii m onedelo r. A ndron ic avea o cam eră secre tă , fă ră fe restre , unde era un fel de m aşinărie com plicată , c u ca re p re tin d e a el că fa b rică ban i. P unea la to p it vreo câ ţiva napo leon i de au r, îm p reu n ă cu a lt m e ta l banal, s tro p in d to tu l cu „apa de au r” .

S p re su rp rin d e re a v iz ita to ru ­lu i, ieşau d in m aşină un num ăr dublu de m onede de au r , no i nouţe.

— P oftim , po ţi lua ş i d -ta câ­teva... pe m ine nu m ă costă a- p ro ap e n im ic !” — spunea „bo- e ru l” A ndron ic noulu i său p rie ­ten , cu m u ltă am abilita te .

U im it, nesştiir d ce să c read ă , v iz ita to ru l p leca cu m onedele în buzunar. în c e rc a să le p laseae şi vedea că le p rim eşte o ric ine . Mai ce rce ta la v reun b iju tie r , şi) acesta î i co n firm a că m onedele su n t bune, d in a u r cu ra t.

în c re d e re a p ro se litu lu i era com plect câştiga tă şi el se sim ­ţea în d e m n a t să cu m p ere cel pu ţin o s tic lu ţă de „apă de a u r” cu ca re să facă s in g u r în c e rc ă ri de fab rica ţie .

S tic la se p lă tea foarte scum p, şi b in e în ţe les c i ucen icu l al­

ch im istu lu i rom ân nu reuşea n ic i o da tă să p re p a re aur.

E x cro c ii d ăd eau m ereu v ina pe v ic tim ă :

— N u ş tii să lucrezi. Noi cum reu şim ? Nu faci cum trebue ...”

Lum ea povestea o anecdo tă în legă tu ră cu această afacere.

Se spune că în t r ’o zi A ndro­n ic l-a în v ă ţa t pe un negusto r d in P odul Iloaei să procedeze astfe l:

— Vei lu a p ă r ţ i egale p ili tu ră de ifier îşi p ra f de -pucioasă. Vei tu rn a s tic lu ţa cu „ap ă de a u r” deasup ra şi vei am esteca met- reu , p â n ă se va p re fac e to tu l In au r. E in să o co n d iţie p r in c ip a ­lă : „să n u fie n im en i de faiţă ş i să nu te g ân d eşti de loc la cu­vântul rinocer"...

P este câ teva z ile A n d ro n ic s’a pom enit cu c in s titu l negustor d in P odu l Iloae i:— B ine coane A ndron ic , m ’am

în c u ia t in p iv n iţă , ca să n u vie n im en i, şi am to t am estecat, cum ai zis d-ta,' de m ’au treicut năduşelile... D ar c in e te pusese să-m i spu i ca să n u m ă gândesc la cuvân tu l „ r in o c e r” ? Că m ie n ic i p r in gând nu m i-ar fi tre ­cut. Şi acum vo rb a asta nu-m i m ai eşa d in m in te...”

— Apoi d e ! ce să-ţi fac ? dacă nu ştii să te s tăp ân eşti !”— i-ar fi ră sp u n s A ndron ic .

U nii în ţe legeau în cele d in unmă, că excrocu l îşi bate joc de dânş ii. D ar cum să rec lam e po liţie i şi să se denun ţe ei s in ­g u ri ca fa ls ifica to ri de a u r sau de m onede ?

P re fe ra u să tacă.

EXCROCHERIA CEA MARE

D ar ex c ro ch eria cea m are a lu i A ndron ic e ra a lta ş i pe ca re a repe tat-o de m ai m ulte o ri. V ictim a e ra co n v in să să-şi vân ­d ă o casă , sau m oşia, sp re a a- vea ban i m ulţi de au r, a c ă ro r can tita te să fie a p o i dub lată .

S pre a îm bo ld i v ic tim a, com ­p licele A ndronic, ca re punea la; ca lc isp rava , spunea că acesta „■şi-ar fi făcu t sum a” şi că fi in ­duci fr ic ă de p o liţie , vrea să d is ­trugă m in u n a ta m aşin ă de fa­b r ic a t aur.

— E o u ltim ă ocazie de ca re se m ai poate p ro fita : cea d in u rm ă d a tă c â n d in casa „boeru- lu i" A ndron ic se vo r fab rica m onedele de au r !” — spunea m ijlocito ru l.

Şi no rocu l aces ta excep ţional îl avea, p e n tru u ltim a dată, a - cela, că ru ia i se ad re sa şa rla ta ­nul.

V ictim a, p r in ssă in la ţ, v en ia cu săcu le ţu l de napo leon i ş i galben i, în seara fixată.

P re p a ra tiv e le p re lim in a re se făceau în cea m a i m a re -taină şi to ţi se în cu iau in cam era secre­tă dosn ică.

M om entul e ra solem n !Sacul cu b a n ii de au r se răs­

tu rn a in vasul special... Se p re ­găteau stic le le cu „ap a de au r” , p recum şi p lum bu l şi f ie ru l ce

u rm au să se to p ească îm pre­ună...

D eodată, sp re co n s te rn area şi spaim a generală se aud bătăi p u te rn ice în uşe, pe câ n d o vo­ce energ ică s tr ig ă :

-— In numele legii, deschi­deţi! E poliţia!!"

A n d ro n ic şi a ju to ru l lui se re­p ed să s trân g ă -totul. Bagă in g rab ă câ te ceva pe sub pat... Dar cum este posib il de ascuns ma­ş in ă ria ? V ictim a zăpăc ită nu ştie ce să facă... Ar v rea să sară pe fe rea s tră ; cau tă în dreapta, in stânga... d a r toa te ferestrele sun t z id ite !

— Deschideţi, sau spargem uşa!" — Se aude o voce porun­c ito a re de a fară .

In c lip a u rm ăto are se sfarmă u şa ; a fa ră se zăresc uniformele a doi o f iţe ri de po liţie , cari ţin revolverele în d rep ta te sp re cei d in ă u n tru .

— Manile sus! — comandă unu l d in tre oam enii poliţiei.

A ndron ic şi ce ila lţi se supun.R ep rezen tan ţii au to rită ţii in­

t r ă in cam era de fab rica t bani falşi şi d ec la ră a re s ta ţi pe toţi ce i de acolo . Sergentu l începe să pu e cătuşele...

Scena e dram atic.*.Cel d in tâ i, care începe să se

roage , „boeru l” A ndron ic ; el o- fe ră o sum ă im p o rtan tă , promi­ţând c ănu va m ai falşifica- bani şi că va d istruge m aşina.

Victima- na ivă , trem urând , şi în g ro z ită de p ersp ec tiv a de a se vedea com prom is în socie­ta te, tâ râ tă la ju d eca tă şi poate în fu n d ân d ocna, cu toată ave­rea! con fisca tă , o feră de bună voe jum ăta te d in conţinu tu l să­cu le ţu lu i cu n ap o leo n i, numai să nu i se consem neze numele in p rocesu l verbal.

— E u n ’-am fab rica t nimic!”— plânge b ie tu l om „sunt bă- n işo r ii -mei c in stiţi... pot dove­di că nu-s falşi... m i-am vândut m oşia... d ar, ha ide , dau bucuros jum ătate ...” .

In ce le d in u rm ă victim a era lăsa tă să plece cu săculeţul go­lit pe jum ăta te.

C itito rii v o r fi gh ic it desigur, că to tu l nu a fost de câ t o in- d em ăna tecă înscenare . Comisa­r i i şi se rgen tu l e ra u complicii d isc re ţi ai lu i A ndronic, im tă - ca ţi în un ifo rm e poliţieneşti, co m p lic i ca ri îşi p rim eau şi ei p a r te a lo r im p o rta n tă de câştig.

A devăra ta po liţie habar nu a- vea de cele, ce se petreceau in casa lu i A ndron ic .

A doua zi, tâm p la ru l făcea o u şe nouă, ia r b an d a se punea în că u ta re a a ltei pnade bogate.

V ictim ile n ic i nu îndrăzneau să c râcn ească d esp re misterioa­sa lo r av en tu ră noctu rnă , bucu­ro şi că au scăp a t num ai cu atât. Cei m ai m ulţi nu s’au prezintat la p rocesu l făcut, în urma de­n u n ţu rilo r , u n o ra , care — bine­în ţe les — s’au făc u t de râs, căci toate z iarele de pe vrem uri, au

— SX “ Pao* 28

scris săptămânâi întregi, poves­tind In amănunt cele Întâm­plate,

„ALCHIMIŞTII” ŢIGANI

Dar după ce A ndron ic a fost osândit şi închis, s’a u iv it alt soni de „alchim işti” , In R om â­nia : ţiganii şi ţigăncile g h ic i­toare, care p retind că fac „dirv- tr’uo leu doi”.

Deşi ziarele au sc ris de Jienu- mărate ori despre aceş ti excro- ci, deşi multe b an d e de ţigan i au fost prinse şi date pe m ân a justiţiei, totuş num ăru l n a iv ilo r este nesfârşit şi ei cad m ereu In mrejele altor fab rican ţi p ro as­peţi de aur...

Ca şi pe vremea lu i A ndron ic , cei excrocaţi azi n u in d răsn e sc să reclame au to rită ţilo r şi r a r de tot —după nen u m ăra te fap­te — hoţii sunt p r in ş i d ân d r â n ­dul altora, m ai t i n e r i . '

ALEX. F . MIHAIL

Concursul pentru alegerea „celei mai frumoase

de pe plaje“

Vremea e prietenă a .R ea lită ţii Ilustrate”. In săptămâna aceasta, zilele frumoase au revenit f i cu ele afluenţa pe plaje f i la ştrand. In consecinţă, fotografii noştri vor avea de lucru spre a fixa a- paritiilc cele m ai frumoase. în ­cepând cu num ărul viitor, noi vom publica fotografiile luate la ştrandurile d in Bucureşti, pe plaja d in Constanţa, dela Efo­rie, Movila, Balcic, Cluj, T im i­şoara, Mangalia şi Arad.

C ititorii var f i invita ţi apoi tă aleagă, d in tre fotografiile pu­blicate, pe acele care vor plăcea m ai m ult.

A tât alesele, cât ş i electorii, cari vor f i ştiut să prevadă re­zultatul just, vor obţine prem ii importante.

Un grup de intelectuali americani, având în frun te pe d-nii Pat- tersohn, vice preşedintele asociaţiei de ziare am ericane şi pe se­natorul William Barber, au făcut o excursie de stud ii in Rusia şi s'au oprit — la înapoiere — în ţara noastră. In Bucureşti, ei au vizitat editura „Adeverul”, Fotografia noastră a fost luată cu pri­lejul acestei vizite.

Săptămâna trecută a m urii subit Pom piliu loniţescu, fruntaş al po liticii româneşti.

Realitatea Ilustrată" a organizat în vara aceasta vilegiatură eltină îji staţiunea balneară Olăneşti. Cu 4500 lei de persoană, re­vista a oferit cititorilor ei drum ul dus şi întors la Olăneşti, pen­siunea completă pe tim p de o lună de zile in cond iţiun i perfecte, scutirea de taxa de cură, vizita medicală, etc. In fotografia noastră, un grup din aceşti cititori ai „Realităţii Ilustrate” în vilegiatură la Olăneşti.

L i s t aBILETELOR DE TRAMVAI

PREM IATE CU CATE 500 LEI FIECARE

In săp tăm âna aceasta am p re ­m ia t cu câte 500 le i o rica re b i­let sim plu sau de co re sp o n d en ­ţă , de 4, 5 sau 6 lei, in d ife re n t lin ia , dacă va p u r ta u n u l d in u r ­m ătoarele nu m ere :A 9622- 103 B 5512— 128A 6952— 105 B 5117— 008A 8253— 123 B 2954— 199 A 1815—054 B 2939— 115 A 9258— 123şi abonam en tu l de 6 c ă lă to rii O No. 625.

343 — M - Pag. 2t

— Noaptea nu pot să dorm, când mă gândesc la d-tal"_ Asta nu dovedeşte nimic!

Tata are chiar palpitaţii din cauza dum itale şi totuţ asta nu înseam nă că te iubeştel”

Un aparat nou, cu ajutorul căruia, la spectacole, întârziaţii vor putea fi conduşi la locurile lor, iără să supere pe ceilalţi.

MILOASA_ Bietul căţeluş, cum se obo­

seşte el suind toate treptele!

IN GARA CRASNA— Mai prind trenul pentru

Huşi?— Depinde cât de repede pu­

teţi fugi. A plecat de cinci m i­nute.

C E L E L A L T E I I P L A C D E C E N U E U ?

Germanii doresc să recapete o parte din colonii.

(Ziarele)

NU MAI SUNT D IN ŢI GALBEN I SAU SPĂLĂCIŢI. E STE AŞA DE UŞOR AZI !

Nimic mai fatal frumusetei ca dinţii urâţi Şi totuşi, pentru a avea dinţi de o albeaţa strălucitoare, este suficient de a întrebuinţa un centimetru de Kolynos oe o perie us­cată, de două ori pe zi, în 3 zile dinţii Dv. vor deveni cu 3 nuanţe din ce în ce mai albe

Kolynos distruge germ enii cauzatori cariei albeşte dinţii, parfum ează suflarea.

Cel mai econom ic — Un centim etru e suficient.

CREMA DE DINŢIAntiseptică

KOLYNOS

— F iica şefu lu i de trib : — Ta­tă îţi prezint pc logodnicul meu”.

T ată l: — Cum, un alb? N i­ciodată. Să calc eu tradiţiile noastre de rasă?

— Iţi dau 1C3 de lei pentm câinele ăsta.

— 100 de lei? im posibil, dom­nule! Câinele e al nevesti-mi şi dacă vin acasă fără el, va fi atât de nenorocită şi va face atâta gălăgie, că m?.i bine mi-aş

lua lumea în cap! Dacă-mi da|i 500 de lei, o las să ţipe’’.

— Criza trebue să se fl poto­lit zilele astea. Sunt luni de- când n'am m ai găsit un muc atât de mare.

343 — j j j — Pag. 30

Problema ¡ - a : „ D I S T R A C Ţ I I D E V A R Ă “

ORIZONTAL: 1) S taţiune bal­neară. 8) Noroiu. 10) N um ai ea trece, fiindcă p ie trele răm ân. 11) La mare e m ult m ai caus- tic. 13)•Port în golful F arth . 16) Râu in Franţa. 17) F ace educa­ţia animalelor. 18) Posed. 19) Personagiu biblic. 20) A rh ip e­lag in Maiaezia. 21) P asăre fo r­mată din note muzicale. 24) Văd nugurul, dar nu-i văd începu- :ul! 25) Râu în F ran ţa . 26) „A” ilavon. 28) In terjecţie. 29) De ■oare, de apă şi de abur. 31) ’ortpe Dunăre. 33) F ru c tu l m ă­lini. 36) Cel mai m ic verb ro- aânesc. 37) Rege legendar al l'roiei. 38) Vestită sta ţiune bal- leară. 40) Râu în A frica de iud. 11) Interjecţie. 43) P rinc i- >esă ateniană. 45) E b ine să nu ie mică, decât p en tru duşm ani. 16) Alegoric, sim bolic. 47) Toc- nit cu plată,

VERTICAL : 1) Cum este v a ra ? 2) L ucrare . 3) C orăb ier. 4) M onedă rom ană. 5) P ro n u ­me. 6) P lajă , ru d ă ap ro p ia tă cu cea dela no. 21 vertical. 7) P ar- fum uri. 19) S taţiune ba lneară , r ivala celei dela no. 1 o rizon tal. 12) Aşa începe E nescu. 14) îm ­p ără teasă a „Ţ ă rii S oarelu i” . 15) P ro v in c ie în „T ara S oare­lu i”. 19) Vas. 21) P lajă . 22) Cea m ai bună rev is tă p en tru p la jă . 23) L um inează coasta m ă­rii. 27) V ân tu ri p lăcu te . 30) Lo­cu ito rii A lsaciei... 32) Nu se poate concepe o p la jă fă ră el. 34) E ste în funcţie de pozi­ţie, apă şi n isip . 35) C ilin d ru de h â rtie . 38) F ec io r. 39) In acest loc. 40) Aşa începe veselie! 42) A rm ăsar. 44) Pană. 45) S ingu­ru l an im al ca re face p la jă în m od conştien t.

TILLY PICTORUL

Problema I I - a :„Proverb a scu n s“Se dau următoarele cuv in te :ABATERE, GREFIERI. T U L­

PAN, DANAE, CALDARÂM.Luaţi din fiecare câte p a tru

litere consecutive în o rd in ea dată spre a forma un cunos­cut proverb românesc.

X. B. Există un sin g u r cuvânt din care se iau numai 3 litere .

FAUR

Deslegari d in No. 341

POŞTA JOCURILORJ EA NA HOCIUNG. Aţi făcut

o g reşeală foarte costisitoare , p u n ân d co lab o rarea aceea la u n loc cu ră sp u n su rile dela co n ­cursu l „li cunoaşteţi?”

D acă le m ai ţin e ţi m in te , tri- miteţii-le d in nou. — R ecunoaş­teţi?

LENUŢA AVOCAT MIHAIL. D eslegările trebuesc num ai co­pia te şi 'trim ise d im p reu n ă cu bonul respectiv .

ION I. MÂNU, RACĂU. Palin- drom ul (nu anagrama) „Aram ă- A m ara” se cunoaşte dem ult. Ce­lă lalt este lip s it de exp lica ţiile necesare.

NELU MIHALCEA. A fost o sim plă eroare de tip a r, pe ca re cred că au observat-o şi a lţi c i­tito ri. Vom avea, totuş, g rijă , ca te rm enu l aco rd a t c itito r ilo r p e n ­tru tr im ite rea des legărilo r să fie cât ¡mai convenabil.

F. KORNiBLUM. Nu este... d ra ­cul ch ia r aşa de negru , cum îl zugrăvesc u n ii p ic to ri...

p . conf. REBUS

Premiile noastreDirecţiunea revistei noastre

a hotărît să acorde prem ii săp­tăm ânale, după cum urmează:

1) UN VOIAJ IN ŢARĂ;cu excursiile „Realităţii ilustra­te”, In orice Dum inică, după ale­gerea câştigătorului.2) LEI 200 IN NUMERAR

3) UN ABONAMENT pe 1 lu ­nă la revista „Realitatea ilu s­trată“.

SUPLIMENT Cititorii cari vor trim ite şi

cele două problem e publicate în cursul acestei săptăm âni de zia­rul „Dim ineaţa”, vor avea şan­se să câştige urm ătoarele pre­mii:1) LEI 300 IN NUMERAR

2) UN VOIAJ IN ŢARĂ, in a- celeaşi condiţiuni.

3) UN ABONAMENT pe 1 lu ­nă la ziarul „Dim ineaţa’1.

N. B. R ăspunsurile se prim esc timp de 6 zile dela apariţia re­vistei de iaţă, adică până Marţi, orele 6 seara, pe urm ătoarea a- dresă:

REVISTEI „REALITATEA ILUSTRATĂ’»

(Secţia jocurilor)Str. Const. Miile, 5—7

BUCUREŞTI

D esleg ă to r ii jocu rilor din N o- 3 4 0

Au deslegat un joc:Niculescu D. D-tru, Loco; Radu

Difmitriu, Loco; M. Georgescu, Lo­co; Alex. Mihăilescu, Căcăraş-Se- verin; I. Nanu, Slănic-Moldova; St. Gh. Şteifănescu, Piteşti; Căpi­tan N. Gh. Popescu, Loco; Max Cerbeanu, Loco; Cleo dr. Paulian, Loco; Ioneseu D-tru Mina, Loco; Mioara Buruiană, Loco; Scobai Mircea, Iaşi; Vică, Micleseu, Ro­man; Oalistrat Negulescu, Loco; Pândele Pârvu, Loco.

Au deslegat două jocuri:Netta Mihăil’ă, Filiaşi-Dolj; So-

rel Gingold, Bucecea, jud.- Boto­şani; R. Mihăilescu, Lugoj; Mari- oara Curcan, Loco; Lenuţa av. Mi- hail. Loco; Margareta Crângu, Arad; Tantzi Giurgescu, Loco; Ni- cu Rosen, Ploeşti; Radu I. Tudor, Bisericani-Neamţ; Elena Georges- ou, Loco; Al. N. Vasilescu-Vasal, Loco; V. Iacobini, Loco.

D esleg ă to r ii jocu rilor din N o. 341

Au deslegat un joc:Al. Mihăilescu, Căvă-eii-Seve-

rin: Ion I. Nanu, Bacău; Dorel Aportoae, Băileşti-Dolj; Ionel c le ­ment Schachman, Loco; Măria Me- taxa, Loco.

Au deslegat două jocuri:St. Gh. Ştefănescu, Piteşti; R.

Leibovici; Loco; N. I. Rădulescu Buzău; Paul Urseanu, Loco; Vică Miclescu pensionar, Roman: Oc- tavian Bujoreanu, Loco; Aurel Iliescu, Loco; Mitică Manoliu, Arad; Mihăilă Dumitrache, Loco; Coste-a Brun, Constanţa; Ion Lă- zărescu, Loco; Ilie Mironescu, Chi- tila; Mioara Buruiană, Loco; I. Ge/wurtz, Craiova; Şerban Voicu- lescu, Loco; Radu I. Tudor, Blse- ricani-Neamţ.

Au deslegat trei jocuri:Al. N. Vasilescu-Văsal, Loco; F.

Konblum, Focşani; Minea Rădu- leseu, Loco; Heller Ducu, Loco; Nic. Dumbrăveanu, Chişinău; V. Iacobini, Loco; Cornel Mihăescu,

Sibiu; Beatrice Marcus, Loco; A- vram Leibovici, Loco; Bibi Bruc- ker, Constanţa; Abramescu Nicu, Loco; Calistrat Doroşteanu, Cer­năuţi.

P rin tragere la so rţi au câş­tiga t ;

500 lei d-1 V ică M iclescu p en ­sionar, Rom an.

O excursiune de o zi cu „Rea­litatea Ilustrată” d-ra B eatrice M arcus, Loco.

Zece prem ii in cărţi: St. Gh. Ş tefănescu, P ite ş ti; Oct. Bujo­reanu , Loco; A bram escu N icu, Loco; Al. M ihăilescu, Căvăreni- Severin:. Cornel M ihăilescu, Si­b iu ; M ioara B uru iană, Loco; N. D um brăveanu , C h işinău ; V. Ia­cobin i, Loco; Ion I. N anu, Ba­cău ; R adu I. T u d o r, B iserican i- N eam t.

IN T O X IC A R E AS T O M A C U L U I

In d isp o z iţiile digestive, m ic­şo rând valoarea n u tr itiv ă a a li­m en telo r dv. po t p rovoca sufe­r in ţe in tense şi p o t ocaziona tu rb u ră r i nervoase ale o rg an is­m ului. P en tru a d igera b ine, luaţi o jum ăta te lin g u riţă de M agnesia B isurata în p u ţin ă a- pă după m esele dv. sau când s im ţiţi d u rerea . Cea m ai m are p a rte d in tu rb u ră r ile de stom ac p recum arsu rile , apăsă rile , ră- găielile acide, d ila tă rile şi indi- gestiun ile dato resc o rig in a lo r unui exces de ac id ita te . Magne­sia B isurata , p r in com poziţia sa a lca lină , n eu tra lizează acest ex­ces, îm p ied ică in to x ica ţiu n ea stom acului şi as igu ră acea p e r­fectă asim ilare a a lim en telo r, de ca re dep inde o b ună d igestiune şi o bună sănăta te .

De vânzare în toate fa rm ac ii­le şi d rogueriile la p re ţu l de Lei 75 sau in form at m are econom ic 110 lei.

Coşuri! Pori dilatati!Observaţi cum cad!

Obţineţi o nouă piple limpede

în 3 zile

Ce p r o c e d e u u şo r !Nimenea nu mai are acum nevoie

sâ aibă astfel de cusururi urîte. Cre­ma albă Tokalon nutriment pentru piele, celebra cremă de Paris, acea­stă nouă descoperire în domeniul re­facerii pielei, pătrunde în piele, dizol­vă necurăţeniile din pori şi face co­şurile să cadă. Ea potoleşte iritaţia glandelor pielei, strînge porii dilataţi, albeşte si netezeşte pielea cea mai în­tunecată şi aspră şi îi dă, în timp de trei zile numai, o arătare juvenilă ne- descris de frumoasă, cum nu s’ar pu­tea obţine pe altă cale. Orice bun far­macist v’o va confirma.Noile preţuri reduse: Crema Tokalon, culoarea albă, de la Lei 50.—, Crema Tokalon aliment, culoarea roză, de la Lei 60.—.

„REALITATEA ILUSTRATA. — Director N ic. C onstan tin . Redacţia şi Adm inistraţia: Str. Const. Miile 7— 9— 11, Telefon 359/99.

Im prim ată Ir, foio-rotogravură în atelierele „Adeverul” S. A.

343 — s a Pag. 31

HIDRA*VIDRA

Dum inici s’a desfăşurat la Predeal cel de-al patrulea concurs naţional de atletism, in care am avut de înre­gistrat performanţe frumoase.

Fotografii le noastre reprezintă tivi instantanee dela reuniunea a tk 'ic ă din Predeai.

In mijloc dreapta echipele de foot- ball Macabî-Bucureşti ţ i reprezentativ Palestinei care au luptat Duminică pe Airenia din 'Bucureşti.

Foto Berman-Realitatea

„Realitatea Ilustrată“ No. 3£3

Cupon de excursii

C U P O N D E JOCURI No. 3 4 3

N um ele ş i p ro n u m e le ___

Adresa: ...... ..........................