2.1. Instituțiile de bază ale Uniunii Europene

Ierarhia instituțională a Uniunii Europene reprezintă un proces responsabil și

stabilește modul de funcționare a spațiului comunitar. Uniunea Europeana reprezintă o

instituție supranațională în care există două tipuri de instituții:

1. Instituții de bază;

2. Instituții și organe complementare;

Realizarea principalelor sarcini se axează pe patru instituții de bază:

Comisia Europeană;

Consiliu Uniunii Europene;

Parlamentul European;

Curtea de Justiție.

Comisia Europeană este una dintre principalele instituții ale Uniunii Europene,

ea reprezintă și susține interesele Uniunii în ansamblul său. Propune acte legislative și

gestionează punerea în aplicare a politicilor europene și modul în care sunt cheltuite

fondurile UE.

Comisia Europeană este formată din 28 de comisari, câte unul din fiecare stat

membru, trasează direcțiile politice ale Comisiei pe durata mandatului lor de 5 ani.

Fiecărui comisar îi este atribuită de către președinte responsabilitatea pentru unul sau

mai multe domenii de acțiune. Președintele este desemnat de Consiliul European, care îi

numește și pe ceilalți comisari, cu acordul președintelui desemnat.

Termenul „Comisie” poate face referire atât la colegiul celor 28 de comisari, cât

și la personalul său permanent sau la instituția propriu-zisă. Comisia Europeană

reprezintă și susține interesele Uniunii Europene în ansamblul său. Monitorizează și

pune în aplicare politicile UE: propunând proiecte legislative Parlamentului și

Consiliului; gestionând bugetul UE și alocând fonduri; aplicând dreptul european

(împreună cu Curtea de Justiție); reprezentând Uniunea Europeană la nivel

internațional, de exemplu negociind acordurile dintre UE și alte țări.

Comisia Europeană are sediile la Bruxelles și Luxemburg. De asemenea, are

reprezentanțe în fiecare țară a UE și delegații în capitale din lumea întreagă.

Consiliul Uniunii Europene reprezintă forul în care se reunesc miniștrii din

statele membre pentru a adopta acte legislative și pentru a coordona politicile europene,

fiind format în anul 1952, după semnarea Tratatului de la Paris. El se reunește periodic

la Bruxelles, iar în cazuri excepționale poate fi reunite în mod operativ ca urmare a

convocărilor de către președinte.

Este necesar a nu se confunda cu:

1. Consiliul European este o altă instituție a UE, în cadrul căreia șefii de stat și de

guvern se reunesc de aproximativ 4 ori pe an pentru a discuta prioritățile politice

ale Uniunii Europene;

2. Consiliul Europei reprezintă o instituție care nu face parte din Uniunea

Europeană.

Consiliul Uniunii Europene are următoarele funcții: adoptă legislația europeană;

coordonează politicile economice generale ale statelor membre; semnează acorduri între

UE și alte țări; aprobă bugetul anual al UE; elaborează politica externă și de apărare a

UE; coordonează cooperarea dintre instanțele judecătorești și forțele de poliție din țările

membre.

Parlamentul Uniunii Europene este o instituție compusă din 751 membri și

reprezintă organul legislativ cu o putere de decizie în următoarele domenii: transport,

funcționarea pieței interne, știință și învățământ, protecția mediului, sănătate, drepturile

consumatorului. Aleși prin vot direct de cetățenii europeni, o dată la 5 ani, membrii

Parlamentului European sunt reprezentanții popoarelor Uniunii. Parlamentul este una

dintre principalele instituții europene cu puteri legislative, alături de Consiliul Uniunii

Europene („Consiliul”).

Parlamentul are trei funcții esențiale: dezbate și adoptă legislația UE, împreună cu

Consiliul; monitorizează alte instituții europene, în special Comisia, pentru a se asigura

că acestea funcționează în mod democratic; dezbate și adoptă bugetul UE, alături de

Consiliul Uniunii Europene.

În multe domenii, precum protecția consumatorilor și a mediului, Parlamentul

colaborează cu Consiliul (instituția reprezentând guvernele naționale) pentru a decide

asupra conținutului actelor legislative și pentru a le adopta. Acest proces poartă numele

de „procedură legislativă ordinară” (fosta „codecizie”).

În baza Tratatului de la Lisabona, a crescut numărul domeniilor politice care fac

obiectul codeciziei, ceea ce îi conferă Parlamentului European mai multă putere de a

influența conținutul actelor legislative în sectoare care includ agricultura, politica

energetică, migrația și fondurile europene.

Membrii Parlamentului European sunt repartizați în funcție de „afilierea politică”,

nu de naționalitate, vezi figura următoare.

Parlamentul European își desfășoară activitatea la Bruxelles (Belgia), Luxemburg

și Strasbourg (Franța). Birourile administrative („Secretariatul General”) se află la

Luxemburg.

Reuniunile întregului Parlament, cunoscute sub denumirea de „sesiuni plenare”,

au loc la Strasbourg și la Bruxelles. Reuniunile comisiilor parlamentare au loc și la

Bruxelles.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene interpretează legislația europeană pentru

a se asigura că aceasta se aplică în același fel în toate țările UE. De asemenea,

soluționează litigiile juridice dintre guvernele statelor membre și instituțiile europene.

Persoanele fizice, întreprinderile sau organizațiile pot, la rândul lor, să aducă un caz în

fața Curții de Justiție, atunci când consideră că le-au fost încălcate drepturile de către o

instituție europeană.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este formată din câte un judecător pentru

fiecare stat membru. Curtea beneficiază de sprijinul a nouă „avocați generali” care au

sarcina de a-și prezenta punctele de vedere cu privire la cazurile aduse în fața Curții.

Pledoariile lor trebuie să fie imparțiale și susținute public. Fiecare judecător și avocat

general este numit pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Guvernele trebuie

să cadă de acord asupra persoanelor nominalizate.

Pentru a ajuta Curtea de Justiție să facă față numărului mare de cazuri care îi sunt

înaintate spre soluționare și pentru a le oferi cetățenilor o mai bună protecție juridică,

din 1989 pe lângă Curtea de Justiție funcționează Tribunalul de prima instanță care

cercetează dosarele (procesele) cu importanță deosebită pentru activitatea comunitara.

Pe lângă faptul că este o instituție supranațională ea poate desfășura activități în

domeniu de arbitraj comercial și poate precauta cauzele înaintate de către o țară membru

sau de către o persoană fizică față de o instituție comunitară și invers.