2 pași către viața pe care o

meriți dintotdeauna

http://lectiideviata.ro/

1) The Wake up Call (apelul de trezire)

Încă din prima clipă a vieții noastre, de la primul moment, prima clipire, prima gură de aer, noi, toți, ne naștem cu aceleași drepturi, avem aceleași șanse, pornim cu dreptul de la momentul zero.

Momentul zero este startul tuturor oamenilor, depinde de fiecare în parte parcursul și locul pe care îl ocupă după ce trece linia de sosire. La linia de sosire ne așteaptă generația următoare, pregătită să-i predăm ștafeta. În urma noastră se află toate lucrurile pe care le lăsăm drept moștenire generației următoare.

În urma noastră se află toate lucrurile pe care le lăsăm drept moștenire generației următoare.

Acum vine întrebarea magică : ce lăsăm în urma noastră pentru viitor? Ce contribuție am avut noi în dezvoltarea omenirii?

Stăm și ne-ntrebăm atunci când ne apropiem de sfârșit : eu ce las în urmă?

Mulți dintre noi ne trezim mult prea târziu și conștientizăm că avem o vârstă înaintată și nu am realizat nimic din ce ne-am dorit. De fapt, majoritatea dintre noi nici nu știm ce ne dorim, sau dacă ne-am dori ceva, nu am realizat nici jumatate din cele dorite.

The wake up call

Cum de ajungem în situația asta?

Care este explicația faptului că oamenii nu știu ce-și doresc de la viață? De ce ne trezim atât de târziu, poate chiar prea târziu să mai putem face ceva? Dacă toți ne-am născut egali, cu șanse egale, toți am fost înzestrați cu inteligență, de ce unii reușesc în viață, iar ceilalți eșuează? Sunt niște întrebări care sunt pe buzele tuturor și care caută explicația.

Ce îi diferențiază pe oameni la un moment dat astfel încât se creează aceste diferențe de la cer la pământ. Să nu înțelegem greșit conceptul. Aici nu mă refer la material, la bani, la acumularea de avere, pentru că există oameni putrezi de bogați cu sufletul pustiu, care au totul și totuși nu au nimic, în esență. În același timp, există oameni modești care au cunoscut fericirea și se simt împliniți spiritual.

Unde se creează acea barieră care îi separă pe oamenii mulțumiți, împliniți de oamenii care sunt pierduți, care se simt mizerabili?

Provin dintr-o familie obișnuită cu posibilități modeste. De mic copil îmi puneam aceste întrebări și căutam răspunsul la ele.

The wake-up call

Mă uitam la ceilalți copii din jurul meu și-i vedeam că aveau mai multe decât mine, îi vedeam mai fericiți decât eram eu, aveam impresia că viața a fost mai darnică cu ei decât a fost cu mine și îmi spuneam că nu e corect. Le vedeam fericirea în privire și nu înțelegeam cum reușeau să fie fericiți, astfel că dădeam vina pe noroc.

Obișnuiam să le spun părinților : „Mamă, de ce Sorin are tot ce-și dorește și eu nu am nici măcar o pereche de teniși cu care să joc fotbal? Eu de ce joc fotbal în papuci?”

The wake-up call

Pe acea vreme, eram un puști care avea mici complexe din diferențele sociale și materiale care au loc în societatea modernă. Aceste complexe se răsfrâng asupra noastră la maturitate, suntem surprinși la anumite vârste cu anumite complexe de inferioritate și nu știm pur și simplu de unde provin.

Aceste complexe de obicei se răsfrâng asupra personalității copilului de la părinți, copilul nu face decât să copieze ce vede în familie. Hai să clarificăm un aspect important aici : părinții nu au absolut nicio vină pentru aceste lucruri, ei se străduiesc zilnic să pună mâncare pe masă și fac sacrificii pentru familie, totul ca să fie bine, însă în zadar. Se formează în această manieră un cerc vicios.

The wake-up call

Neavând ce au ceilalți copii mă simțeam frustrat, iar această frustrare s-a dovedit a fi una constructivă.

În școala gimnazială obișnuiam să mergem după ore la un local care se afla în renovare și le ceream permisiunea patronilor să luăm fierul vechi pe care-l aruncau să îl putem duce la centrul de colectare să primim bani în schimb. În felul ăsta puteam ține pasul cu cei din jurul meu.

În perioada liceului situația materială a familiei s-a înrăutățit, iar bruma de bani pe care o primeam de obicei s-a înjumătățit. Eram pur și simplu disperat. Banii pe care-i primeam de-abia îmi ajungeau pentru pachet. De multe ori, nu compostam biletele în tramvai, nu mâncam nimic la liceu pentru a strânge bani. Îmi amintesc că aveam o agendă pe care scriam totul, îmi făceam calcule peste calcule și tot nu reușeam să intru în normal. Mă uitam la ceilalți colegi că se duceau la o ciocolată caldă după ore, eu însă refuzam invitațiile. Să mai vorbesc despre faptul că nu-mi permiteam să ies la un suc cu o fată?

The wake up call

La un moment dat un coleg de clasă m-a întrebat dacă vreau să cumpăr un telefon mobil. I-am spus că nu am posibilitatea să-l cumpăr pentru că nu am bani. Următoarea lui întrebare a fost dacă totuși cunosc pe cineva care ar fi interesat. Și atunci a fost momentul când mi-a venit o idee genială.

Ce-ar fi dacă aș lua telefonul mobil de la colegul meu și i l-aș vinde altcuiva la un preț mai mare?

Zis și făcut, am început să întreb în stânga și-n dreapta despre acest lucru și până la urmă am găsit clientul. Am împărțit câștigul cu cel de la care l-am cumpărat. Am vrut să-i dau din profit pentru că-i eram recunoscător. Cu timpul, am început să fac un obicei din asta, colegul meu îmi aducea luni o listă de oferte cu telefoane mobile și prețurile lor, pe care le aduna în weekend. Eu mă duceam și căutam cumpărători și mă descurcam de minune la asta. Aveam harul să conving oamenii că telefonul meu mobil este exact ce căutau ei. Cu bănuții câștigați reușeam să ies și eu în weekend-uri cu prietenii, puteam să scot și eu o fată la un suc. Când părinții mei rămâneau fără bani, eu îi împrumutam cu bani.

The wake-up call

În perioada facultății m-am angajat, reușeam să împac destul de greu cele două planuri. Totuși simțeam că muncesc pe o nimica toată.

Am lucrat la un dealer auto cunoscut și mă aflam în fața unui paradox. Le vindeam oamenilor mașini pe care eu niciodată din salariul meu nu mi-aș fi permis să mi le cumpăr. Nu suportam situația. Voiam mai mult.

Așa că după terminarea facultății m-am hotărât să-mi schimb profilul și să caut un serviciu stabil și mai bine plătit. Am făcut o altă facultate, m-am angajat. În timpul facultății cu numărul doi obișnuiam să fac lucrările colegilor și a cunoscuților. În timpul documentărilor pentru lucrări și la sugestia unui coleg am descoperit conceptul de dezvoltare personală. Citeam și mă regăseam în toate problemele pe care le dezbăteau site-urile respective. Dar tot nu le luam în serios. Aveam impresia că sunt s.f-uri și că eu mă descurc oricum.

M-am descurcat până când s-au produs anumite schimbări în viața mea care m-au făcut să-mi pierd încrederea în mine. Când trebuia să vorbesc în fața unui grup și toată lumea mă fixa cu privirea, mă înroșeam. Începusem să intru în depresie, toate femeile dispăreau din viața mea repede.

Mi-am zis că ultima soluție este să citesc literatura motivațională și să-mi recapăt încrederea în mine.

Lucru care s-a și întâmplat, am început să fiu o persoană care nu privește niciodată în jos, care nu lasă capul plecat, am început să fiu o inspirație pentru cei din jurul meu, telefonul a început să sune din nou, toată lumea vrea să fie în preajma mea, toată lumea pleacă fericită după o întâlnire cu mine, toți mă sună să-mi ceară sfaturi în legătură cu diverse probleme pe care le au și mă simt foarte bine în pielea mea și sunt fericit cu viața pe care o am.

Vin-o cu mine în călătoria recăpătării încrederii în sine.

Îți voi înfățișa care sunt regulile jocului numit viață și cum poți fi o persoană echilibrată.

Trebuie doar să fii atent. Avem o înțelegere?

Pasul 1 : Răspunde la apelul de trezire

Răspunsul se află la îndemâna oricui, dar mulți nu ajung la ele, sau dacă ajung, este prea târziu, deja viața a trecut pe lângă ei și nu mai pot schimba multe.

Răspunsul îl află toți când primesc acel apel de trezire la realitate. Și acel apel vine când omul începe să conștientizeze lucrurile din jurul lui.

Aici Einstein a pus punctul pe „i” afirmând : să nu încetezi niciodată din a-ți pune întrebări.

Astfel, omul începe să-și pună următoarele întrebări : cu ce m-am ales în viață dupa 20 de ani de muncă? Am o pensie mizeră cu care de-abia îmi plătesc medicamentele. M-am străduit ani de zile să ajung la pensie, ca să pot sta liniștit, să mă bucur de viață, dar acum sunt prea bolnav să mai pot simți plăcerile vieții, sunt prea șubred să mai pot călători.

Pasul 1 : Răspunde la apelul de trezire

Atunci când vine apelul de trezire omul își aduce aminte c-a avut un vis mai de mult, însă a uitat complet de el.

Îmi doream când eram tânăr să am o familie fericită, să călătoresc, să petrec timpul cu ei, să ies la pescuit cu prietenii mei, să îmi văd nepoții crescând, să am grijă de ei, să-i duc la grădiniță, zic muții oameni trecuți de prima tinerețe.

Și, totuși, a trecut timpul, n-a avut timp de familie pentru c-a muncit, n-a avut timp să călătorească pentru că a avut copii și erau mici, iar atunci când a ajuns la pensie și a avut timp, nu mai are bani și nici sănătate pentru a călători. De nepoți nu mai poate avea grijă pentru că e bolnav și nu-i mai permite psihicul să reziste la energia copiilor. Ce paradox, nu-i așa?

Ești de-acord cu mine că peste 50% din populația României se află în situația asta?

Vrei să calci pe urmele generației de mai sus? Răspunsul se află în tine. Crede-mă, îți dorești să trăiești, să simți viața, să simți bucuria, fericirea, vrei să cunoști oameni noi, vrei să vizitezi locuri noi și vrei să ai o relație extraordinară cu familia ta.

Pasul 1 : Răspunde la apelul de trezire

Dalai Lama a spus despre om că își sacrifică sănătatea pentru a face bani… Apoi iși sacrifica banii pentru a-și recupera sănătatea. Apoi este nerabdător să vină viitorul mai repede și nu trăiește prezentul; rezultatul fiind ca el nu trăiește nici în viitor, nici în prezent… Traiește ca și cum niciodată nu o să moară și apoi moare fără să trăiască niciodată cu adevarat.

Vrei să treacă viața pe lângă tine fără să simți că ai trecut? Categoric nu.

Toată adolescența mea mi-am petrecut-o gândindu-mă ce bine o să fie după liceu, că atunci lucrurile se vor așeza și că va fi mai bine, însă nu făceam nimic pentru a schimba viitorul ce se întrezărea luminat. Până în momentul respectiv trăiam cu senzația că plec într-o țară străină, ma angajez acolo și totul se va rezolva.

Pasul 1 : Răspunde la apelul de trezire

De unde porneau toate aceste idei? De la anturaj, de la societatea din jurul meu. Moda pe acea vreme era să te angajezi în străinătate, să muncești ca un nebun ani de zile, să-ți iei o mașină străină și un apartament, și apoi să te întorci în țară. Dar după ce le făceam pe toate astea, ce direcție urma să am? Anturajul reprezintă o mare influență a ceea ce ești în momentul de față, definește persoana ta în clipa de față.

Se spune că suntem suma oamenilor care ne înconjoară. Uită-te atent la oamenii din jur și ai să vezi că aveți asemănări importante. Ai observat că ai și gesturi de la ei moștenite, expresii verbale, aspirații?

Un alt lucru care ne trage în jos în dezvoltarea noastră ca indivizi este societate în care trăim. Și aici mă refer la obiceiurile ei. În fiecare cămin în care intri, în fiecare familie există alte obiceie. De aici e și vorba, câte bordeie atâtea obiceie.

Încă de mici suntem programați mental, fără ca noi să ne dăm seama. Iei obiceiuri din familie și le transmiți mai departe la următoarea generație. Dacă nu te trezești, vei avea aceeași soartă ca cei de dinaintea ta. Puțini au fost aceia care s-au trezit și și-au depășit condiția. Cum au reușit? Îți spun eu imediat : cu greu și cu trudă. De ce? Pentru că în momentul în care vii cu ceva diferit față de obiceiurile familiei, ești împotriva familiei. Toți oamenii de succes pe care-i vezi la televizor au trebuit să facă sacrificii, să renunțe la tot ce aveau pentru a reuși în viață, pentru că ei înotau împotriva curentului.

Am început să observ realitatea de-ndată ce am primit apelul de trezire. Brusc, am observat că metodele care mi se impuneau nu dădeau rezultate.

Toți prietenii mei obișnuiau să piardă timpul cu distracțiile, nu făceau nimic folositor care să-i ajute să se autodepășească. Ba mai mult, îi catalogau pe cei care încercau (să se autodepășească) drept visători. Deci, în ziua de astăzi, dacă încerci să faci mai mult pentru tine, dacă încerci să-ți urmezi visul ești o persoană nerealistă. Mai bine dai banii pe care-i învestești în tine pe distracții și plăcere. Se consideră că totul e corupt și ține de noroc, iar toate locurile bune sunt date deja.

Dacă te regăsești în toate cele de mai sus înseamnă că ai fost programat social.

Pasul 1 : Răspunde la apelul de trezire

Un alt factor extrem de important care ne programeaza social e mass-media. Ea are o influență enormă asupra omenirii, fiind considerată a patra putere în stat. Cine i-a conferit-o? Chiar tu, uitându-te la televizor și fiind părtaș la creșterea ei.

Mass-media, prin reclamele ei subliminale, prin filmele idealiste pe care le difuzează, prin știrile pe care le dă zilnic despre tragedii, nu face decât să-ți spele creierul pentru ca tu să devii o persoană complexată, pentru că nu arăți la fel de bine ca fotomodelele din reclame, că nu ai viața actorilor și starurilor de cinema, și-ți induce o stare de temere și neîncredere permanentă prin știrile transmise.

Fii inteligent, ai puterea de-a alege să gândești pentru tine, nu-i lăsa pe alții să gândească pentru tine.

Pentru a te putea schimba ai nevoie să te cunoști. Cunoașterea de sine este calea adevărului. Auto-cunoașterea se face prin scoaterea în evidență a calităților cu care suntem înzestrați.

Răspunde la apelul de trezire

Noi suntem ceea ce cunoaștem, ceea ce simțim. A cunoaște ceva înseamna a te identifica cu acel ceva. A cunoaște iubirea înseamnă să iubești; a cunoaște divinitatea înseamnă să devii divin. Autocunoașterea înseamnă realizare, cunoașterea înseamnă să fii. – Osho (lider spiritual indian)

Când soseste momentul schimbării iți vei da seama, fiecare celulă din corpul tău va părea că este în viață, vei simți că trăiești cu adevărat.

Pentru a trăi o viață cu adevărat frumoasă și a fi lipsit de griji trebuie să lucrezi la un aspect foarte important. El se numește încrederea în tine. Încrederea în tine este extrem de importantă în toate aspectele vieții tale.

Ai întâlnit vreo persoană de succes care să nu aibă încredere în ea însăși?

Încrederea în tine o pierzi de multe ori când primești palme de la viață. Toți le primim. Persoanele care au încredere în ele însele se ridică înapoi în picioare ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dacă a fost o lecție de viață de tras de pe urma palmei, o învață. Dacă e o problemă, nu se plâng, ci caută soluții. La fel trebuie să faci și tu. Deci, fă-o!

3 indicii despre încrederea în tine

Cum îți dai seama că nu ai încredere în tine? Iată 3 indicii mai jos :

1) Când ai încredere în tine faci ce vrei tu să faci, indiferent dacă oamenii te critică. (cei neîncrezători iau decizii ținând cont de opiniile celorlalți);

2) Dacă ai încredere în tine, îți asumi riscuri, indiferent care ar fi ele. (neîncrezătorii stau în zona lor de confort, fiindu-le teamă de consecințe);

3) Având încredere în tine, îți asumi greșelile și înveți din ele. (cel care nu are încredere în el încearcă să repare greșeala înainte de-a o afla cineva). Acum ai să spui : Okay, am înțeles că nu am încredere în mine uneori, dar cum pot să fac să depășesc acest impas?

Am descoperit 3 pași simpli prin care poți să-ți redobândești încrederea în tine și să trăiești o viață fără griji.

PASUL 1

PREGĂTIREA ÎNCREDERII ÎN TINE

Pregătirea pentru a avea încredere în tine o faci prin a te uita unde te afli acum, unde vrei să ajungi, implică crearea mentalității necesare încrederii, atingerea încrederii și menținerea ei.

Gândește-te la lucrurile pe care le-ai realizat până în clipa de față. Ca să-ți dai seama cine ești tu, trebuie să te gândești la realizările pe care le-ai făcut, cum ar fi : rolul important pe care-l joci în viața cuiva, vânzările pe care le-ai adus firmei pentru care lucrezi, oamenii pe care i-ai ajutat.

Creează-ți o listă cu lucrurile pe care le-ai realizat până acum și uită-te la ea constant pentru a te bucura de ele.

Aruncă o privire la punctele tale forte și la punctele tale slabe. Gândește-te ce lucruri ar spune apropiații tăi despre plusurile și minusurile tale. Ia-ți câteva minute libere și ia în calcul riscurile care există, precum și oportunitățile pe care le ai ținând cont de punctele tale tari și cele slabe.

Gândește-te la lucrurile care sunt cu adevărat importante pentru tine și unde vrei să ajungi.

PASUL 1

PREGĂTIREA ÎNCREDERII ÎN TINE

Gândește-te la lucrurile care îți aduc plăcere atunci când le faci, lucruri pe care nu le-ai mai făcut de mult sau nu ai avut curajul sau timpul necesar să le începi. Te pasionează tenisul, dar nu știi să joci, te duci acum și te înscrii la un club de tenis unde te va învăța un instructor arta tenisului. Îți dorești dintotdeauna să te înscrii la sală, du-te și înscrie-te; vrei de mult timp să scrii o carte, pune mâna și scrie acea carte chiar acum.

Nu ai un plan în legătură cu viața ta? Construiește-ți planul, pornește de la lucrurile care te pasionează, încearcă să lucrezi într-un domeniu care te pasionează pentru a fi cel mai bun în ceea ce faci și să ai satisfacții.

Gândește pentru tine și dacă tot o faci, gândește pozitiv

În primul rând, trebuie să te detașezi de lucrurile care vin din jurul tău, de la prieteni, de la reclame, de la știrile dramatice sau de la părinți. Prietenii și părinții îți vor binele, dar de multe ori nu știu ce e bine pentru tine, de fapt. Ei au tendința de-a fi subiectivi și de a-ți impune să împlinești neajunsurile lor sau frustrările lor. Trebuie să începi să gândești pentru tine, să-ți pui întrebări despre ce îți dorești tu și nu ce-și doresc alții ca tu să faci.

În timp ce gândești pentru tine, încearcă să gândești pozitiv, lasă deoparte scenariile negative, tu ești în control, tu îți alegi ca viața

ta să fie una frumoasă.

PASUL 1

PREGĂTIREA ÎNCREDERII ÎN TINE

Ca să poți să duci călătoria încrederii până la

capăt, trebuie să-ți iei angajamentul față de

tine până la capăt.

În aceasta clipă, ia o coala de hârtie, așterne-ți visele și pune foaia la vedere, să îți reamintești zilnic ce vrei, și crede-mă, ceea ce vrei se va

întâmpla, dacă ți-o dorești dintotdeauna.

PASUL 2

TRECI LA FAPTE ACUM. ACTION!

Acum ești pregătit pentru a aduce călătoria spre încrederea în tine la următorul nivel. Acum că știi ce vrei, trebuie pur și simplu să pornești la drum. Nu te gândi foarte mult înainte s-o faci, pur și simplu fă-o chiar acum.

După ce ai pornit la drum, concentrează-te pe lucrurile esențiale pe care le ai de făcut. Dacă ai de făcut mai multe lucruri, alege să faci mai întâi lucrurile importante. Dacă, de exemplu, ai de terminat lucrarea de licență până mâine, să faci bine ca primul lucru care-l faci în acea zi să fie elaborarea lucrării de licență, după ce termini acest lucru poți să te duci și la sală sau să faci alte lucruri. Dimineața la prima oră ai cea mai mare energie și te poți concentra mai bine. Deci, prioritizează-ți energia.

Gândește măreț ca să ai rezultate peste așteptări.

Dacă îți propui lucruri mici, vei avea rezultate mici. Dacă îți propui să faci lucruri gradioase, dacă vrei să ajungi sus, trebuie să țintești sus. Dacă îți propui să fii cel mai de succes om de afaceri pana la 25 de ani, fii sigur că universul va conspira pentru tine ca să reușești. Vei găsi pe site articole despre legea atracției și vei învăța cum să atragi lucruri pozitive și cum să ai rezultate deosebite doar gândind pozitiv și-n stil mare.

PASUL 2

TRECI LA FAPTE ACUM. ACTION!

http://lectiideviata.ro/

Ca să ai rezultate mari trebuie să faci pași mici

Pentru a ajunge unde ți-ai propus încearcă să faci pași mici și calculați. Cel mai greu pas e PRIMUL PAS. Dacă ai facut primul pas, restul pașilor vor veni de la sine. Fă acel pas acum! Da, chiar acum pune mâna și fă ceea ce ți-ai dorit dintotdeauna, meriți acest lucru.

După ce faci acest prim pas, premiază-te, du-te și sărbătorește momentul. Ia-ți soția, prietena, prietenii și scoate-i în oraș, cumpără-ți perechea de ochelari pe care

ți-ai dorit-o dintodeauna, cumpără-ți acea poșetă la care tot visezi de câteva luni de zile.

Apropierea de încrederea în tine

Acum că ai trecut prin cele două etape de mai sus, te afli la un pas de încrederea în tine pe care ai pierdut-o și pe care o meriți.

Simți că lucrurile încep să capete sens, tot haosul s-a îndepărtat. Momentele în care simțeai că totul din jurul tău este un mister s-au dus. Acum știi ce vrei, acum știi cine ești. Acum ești deplin încrezător în tine.

Încearcă să-ți spui zilnic sau de mai multe ori pe zi : „Pe zi ce trece sunt din ce în ce mai bun în ceea ce fac”.

Te invit să faci chiar acum primul și cel mai mic pas pentru a-ți recăpăta încrederea în tine și pentru a începe să trăiești cu adevărat.

Un pas mare pentru tine, un pas mic pentru omenire ....