2 cronici 1:16. nu-l pot cuprinde. solomon a repetat ideea aceasta în rugăciunea înălţată la...

2 Cronici 1:1 1. S-a întărit. Sau "a fost întărit" sau "s-a stabilit".

A fost cu el. Compară cu 1 Cronici 9,20; 11,9. Una dintre cele mai de seamă învăţături ale cărţilor Cronicilor este că prezenţa şi binecuvântarea Domnului asigură oamenilor adevăratul succes.

L-a înălţat din ce în ce mai mult. Compară cu 1 Cronici 29,25.

2 Cronici 1:3 3. Gabaon. Un oraş la 9,6 km nord-vest de Ierusalim. Primii locuitori ai Palestinei se închinau pe înălţimi, şi uneori termenul acesta este folosit pentru centre de închinare la Dumnezeu. Potrivit cu 1 Regi 3,4, Solomon a mers la Gabaon ca să aducă jertfe lui Dumnezeu.

Cortul întâlnirii. Trecuseră aproape 480 de ani (vezi 1 Regi 6,1) de când Moise, cu prilejul ieşirii din Egipt, construise cortul întâlnirii în pustie. Construcţia aceasta antică şi sfântă, care însemnase atât de mult în istoria lui Israel, era încă centrul de închinare pentru poporul lui Dumnezeu. El fusese înălţat pentru a sluji ca loc unde Dumnezeu făgăduise să Se întâlnească cu poporul Său (Exod 25,8. 22; Numeri 17,4), şi acesta a continuat să vină aici pentru a se apropia de prezenţa Domnului.

2 Cronici 1:4 4. Dar chivotul. Contrar poruncii lui Moise, Israel avea, în fapt, două centre naţionale de închinare (Deuteronom 12,5.6.11.13.18; 16,2; 26,2; 31,11).

Cort. Vezi 1 Cronici 15,1.

2 Cronici 1:5 5. Altarul de aramă. Vezi Exod 27,1-8 cu privire la instrucţiunile date cu privire la realizarea altarului de aramă şi Exod 38,1-7 cât priveşte un raport despre realizarea altarului.

Beţaleel. Vezi Exod 31,2; 35,30. În ceea ce priveşte genealogia lui, vezi 1 Cronici 2,3-20. El descinde din Iuda prin Heţron, Caleb şi Hur (1 Cronici 2,3-5.18-20).

Acolo. [El l-a pus, KJV]. Ebr. sam. Un număr de manuscrise ebraice redau sham, un adverb care înseamnă "acolo". Dacă este adoptată redarea aceasta, propoziţie devine: "era acolo înaintea tabernacolului". LXX este de acord.

Au căutat. [KJV]. Aceasta poate fi tradusă şi "l-au căutat". În ebraică antecedentul pronumelui "l" poate fi "altarul" nu "Domnul". LXX susţine exprimarea din KJV ["şi Solomon şi adunarea l-au căutat"].

2 Cronici 1:6 6. Înaintea Domnului. [KJV; înaintea lui Iehova, trd. Niţ.]. Cortul întâlnirii construit de Moise era sanctuarul sau locaşul lui Dumnezeu (Exod 25,8). Altarul se afla în faţa intrării în cortul întâlnirii (Exod 40,6) şi astfel era privit ca stând înaintea Domnului (vezi Judecători 20,23.26).

Arderi de tot. Compară cu 1 Regi 3,4.

2 Cronici 1:7 7. S-a arătat. Comunicarea a avut loc printr-un vis (1 Regi 3,5).

2 Cronici 1:8 8. Ai arătat o mare bunăvoinţă. Compară cu prezentarea mai detaliată a răspunsului lui Solomon din 1 Regi 3,6-9.

2 Cronici 1:9 9. Făgăduinţa Ta. Adică, făgăduinţa că atât casa lui David cât şi cea a lui David vor fi întărite pentru totdeauna (1 Cronici 17,23-27; 28,7).

Ca pulberea. Compară cu afirmaţia paralelă "popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui" (1 Regi 3,8).

2 Cronici 1:10 10. Înţelepciune şi pricepere. [Înţelepciune şi pricepere, KJV; Înţelepciune şi minte, trd. Niţ.]. Vezi la 1Regi 3,9.

Cum să mă port. [Să ies şi să intru, KJV; Să pot ieşi şi intra, trd. Niţ.]. Adică să conducă poporul ca unpăstor (Numeri 27,17). Compară cu 1 Regi 3,7.

2 Cronici 1:12 12. Averi şi slavă. Compară cu 1 Cronici 29,25. Raportul limitat de aici omite făgăduinţa condiţionată de viaţă lungă menţionată în 1 Regi 3,14.

2 Cronici 1:13 13. După ce a părăsit înălţimea. [Din călătoria lui la locul înalt, KJV]. Cuvintele "din călătoria sa" nu sunt în ebraică, unde se spune simplu: "Şi Solomon a venit la locul înalt care era în Gabaon la Ierusalim". Evident că este nevoie de o expresie explicativă, altfel, ca şi în LXX, ar trebui să se citească "de la locul înalt"în loc de "la locul înalt".

Raportul din Cronici omite detalii precum faptul că Solomon s-a trezit din somn descoperind că avusese un vis, venirea lui la Ierusalim pentru a aduce jertfe la sanctuarul de acolo (1 Regi 3,15) şi relatarea modului în care a judecat cazul celor două desfrânate care pretindeau acelaşi copil (1 Regi 3,16-28).

2 Cronici 1:14 14. Cară şi călărime. Vezi la 1 Regi 10,26. Raportul privind carele şi călărimea lui Solomon, bogăţiile lui de argint şi aur şi negoţului cu cai şi care între Egipt şi regii hetiţilor şi Siria (2 Cronici 1,14-17) este aproape identic cu raportul din 1 Regi 10,26-29.

2 Cronici 1:15 15. Aurul. Metalul acesta nu este menţionat în declaraţia paralelă din 1 Regi 10,27 sau din 2 Cronici 9,27.

Sicomorii. Acesta nu este sicomorul atât de obişnuit în America şi în Africa, ci mai degrabă smochinul sicomor (vezi 1 Cronici 27,28), care se afla pretutindeni pe câmpiile Iudeii şi pe valea Iordanului.

2 Cronici 1:16 16. Fire de in, în KJV. [Tot felul de marfă, trd. Niţ.; în trd. Cornil. această expresie lipseşte]. Vezi la 1 Regi 10, 28 pentru o prezentare completă a textului paralel.

2 Cronici 1:17 17. Hetiţilor. Pe vremea lui Solomon imperiul hetit era destrămat, dar mai existau încă regate hetite maimici în partea de nord a Siriei, în vecinătatea Eufratului.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 PK 32

2.3 PK 27

11 PK 28

7-12 Ed 48; 3T 449; 9T 281

12 PK 29

15 PK 54

16 PK 56

2 Cronici 2:1 1. A poruncit. [A hotărât, KJV]. Capitolele 2-7 vorbesc despre construirea templului şi constituie o paralelă la textul din 1 Regi 5-8. În raportul din Regi, hotărârea lui Solomon de a zidi o casă pentru Domnul este exprimată în mesajul său către împăratul Tirului, Hiram (1 Regi 5,5).

Numele Domnului. Compară cu 1 Cronici 22,7.10; 28,3; 29,16; 1 Regi 5,3.5. Vezi şi vol. I, p. 170-173.

Casă împărătească. [Casă pentru regatul său, KJV]. Adică palatul regal cu diferitele lui clădiri. Acestea sunt descrise în 1 Regi 7,1-12 şi sunt menţionate doar ocazional în 2 Cronici 2,12; 7,11; 8,1.

2 Cronici 2:2 2. A numărat. De la ebr. saphar (vezi Levitic 15,13).

Şaptezeci de mii. Informaţia dată aici e repetată în v. 18. Vezi la 1 Regi 5,15.16.

2 Cronici 2:3 3. Hiram. Scris şi Huram şi Hiram în KJV (1 Regi 5,1.2.7.10.18). În Cronici e scris "Huram", cu excepţia 1 Cronici 14,1.

Versetele 3-16 se ocupă de negocierile dintre Solomon şi Hiram al Tirului. Subiectul acesta e tratat în 1Regi 5,1-18. Raportul din Regi vorbeşte despre solii trimişi de Hiram la Solomon (1 Regi 5,1), un amănunt care nu se regăseşte în Cronici. El mai cuprinde ca făcând parte din mesajul lui Solomon referirea la imposibilitate lui David de a construi templul din cauza războaielor purtate (1 Regi 5,3), odihna lui Solomon în ceea ce priveşte războaiele (1 Regi 5,4) şi făgăduinţa Domnului făcută lui David (1 Regi 5,5), trei puncte care nu sunt menţionate în capitolele de faţă, doar în 1 Cronici 22,8-10. Amănuntele din Cronici care nu apar în raportul din Regi sunt: legăturile lui Hiram cu David (2 Cronici 2,3), tămâia mirositoare, pâinile pentru punerea înainte şi arderile de tot de dimineaţă şi seară în serviciile templului (v. 4), măreţia templului ca o casăpentru Dumnezeu (v. 5 şi 6), cererea privind un meşter iscusit în metal şi ţesături (v. 7), tipurile de copaci necesari (v. 8) şi plata pentru tăietorii de lemne ai lui Hiram (v. 10).

Fă-mi şi mie. Cuvintele acestea, care nu apar în ebraică, au fost adăugate de traducători. Ele sunt introduse pentru a se înţelege propoziţia următoare: "cum ai făcut tatălui meu David".

2 Cronici 2:4 4. Numelui Domnului. Templul urma să fie construit ca o casă în care Iehova să locuiască, ca să poată fi prezent cu poporul Său (vezi Exod 25,8) şi pentru ca Numele Lui să poată fi proslăvit pe pământ. În templuurmau să se săvârşească diferitele ritualuri şi ceremonii instituite pentru cortul întâlnirii din pustie.

Tămâie mirositoare. Compară cu Exod 30,7.8. Vizionarul Ioan a văzut fumul de tămâie însoţind rugăciunile sfinţilor înaintea lui Dumnezeu (Apocalipsa 8,3.4). Tămâia reprezintă meritele şi mijlocirea lui Hristos, dreptatea Lui desăvârşită, singura care face ca închinarea fiinţelor păcătoase să poată fi vrednică de primit înaintea lui Dumnezeu (vezi PP 353).

Necurmat în ea pâinile pentru punerea înainte. Vezi la Exod 25,30; Levitic 24,5-8. Pâinea pentru punerea înainte îndrepta atenţia spre Hristos, Pâinea cea vie (vezi Ioan 6,33-35. 48-51; PP 354).

Arderile de tot. Vezi la Exod 29,38-41; Numeri 28,3-10. Focul pentru aceste jertfe trebuia să ardă necurmat, adică nu trebuia să se stingă niciodată, nici ziua, nici noaptea (vezi Levitic 6,9.12.13).

Sărbătoarea. Compară cu 1 Cronici 23,31; Numeri 28,16-29,39; vezi la Levitic 23.

2 Cronici 2:5 5. Mare. Templul în sine nu avea să fie mare ca dimensiuni fizice, ci urma să fie o construcţie de o frumuseţe inegalabilă şi de o splendoare neasemuită, împodobită cu pietre preţioase, cu aur strălucitor, ca o reprezentare potrivită a frumuseţii fără pereche a sfinţeniei care caracterizează pe Dumnezeu şi toate lucrurile legate de El.

Mai mare decât toţi dumnezeii. Compară cu Exod 18,11; Deuteronom 10,17; Psalmi 77,13; 95,3; 135,5.

2 Cronici 2:6 6. Nu-L pot cuprinde. Solomon a repetat ideea aceasta în rugăciunea înălţată la consacrarea templului (2 Cronici 6,18; 1 Regi 8,27). Nici o construcţie de pe pământ nu poate reprezenta măreţia şi slava lui Dumnezeu. Scriind lui Hiram din Tir, Solomon nu a ezitat să-L preamărească pe Dumnezeu pentru măreţia şi bunătatea Lui. Dacă poporul lui Dumnezeu din vechime nu ar fi şovăit să-L preamărească mereu pe Dumnezeu şi ar fi vestit laudele Lui înaintea popoare din jur, mulţi dintre locuitorii pământului ar fi ajuns să cunoască nemijlocit pe adevăratul Dumnezeu şi ar fi venit să I se închine în templul Lui din Ierusalim.

Cine sunt eu? În acel moment al vieţii sale, Solomon era un om deplin consacrat şi deosebit de umil. El îşi recunoştea nimicnicia înaintea măreţiei Cerului şi a splendorii şi a măreţiei lui Dumnezeu.

2 Cronici 2:7 7. Un om iscusit în lucrarea aurului. Un meşter dotat.

Să cunoască săpătura în lemn. Adică iscusit la sculptură.

I-a ales. [I-a procurat, KJV]. Compară cu 1 Cronici 22,14.15; 28,21.

2 Cronici 2:8 8. Santal. [Algum, KJV]. Copacii aceştia au fost aduşi de corăbiile lui Hiram din Ofir şi au folosiţi la fabricarea stâlpilor pentru templu şi pentru palat, cum şi pentru realizarea instrumentelor muzicale (1 Regi 10,11.12). Copacul acesta nu poate fi identificat cu siguranţă, dar se presupune că era santal sau abanos.

Lemne. Compară cu 1 Regi 5,1.

2 Cronici 2:10 10. Le voi da. Plata se făcea în alimente. O măsură sau un cor avea 220 l, 1 bat de grâu, 22 litri. Înţelegerea la care s-a ajuns era reciproc avantajoasă, deoarece Hiram avea nevoie de alimente pe care Feniciale producea mai puţin şi pe care Israel le avea din belşug, iar Solomon avea nevoie de lemn, din care el avea puţin şi Fenicia avea mult.

2 Cronici 2:11 11. Printr-o scrisoare. Nu este clar arătat în Regi dacă Hiram a răspuns printr-o scrisoare.

Iubeşte pe poporul Său. [A iubit, KJV]. Hiram ajunsese să recunoască faptul că Domnul era cu David şi că israeliţii erau cu adevărat iubiţi de Iehova. Faptul că David Îl mărturisea cu credincioşie pe Domnul trebuie să fi avut efect asupra naţiunilor înconjurătoare.

2 Cronici 2:12 12. Binecuvântat să fie Domnul. Hiram vorbeşte cu respect şi consideraţie faţă de Domnul evreilor, care îl binecuvântase atât de mult pe David şi pe fiul lui, un indiciu în plus (cf. v. 12) că el ajunsese să fie adânc impresionat de religia lui Israel.

Care a făcut cerurile şi pământul. Religia ebraică punea accent deosebit pe adevărul că Dumnezeu era Creatorul cerului şi al pământului şi prezenta faptul acesta ca una dintre caracteristicile de seamă care Îl deosebeau pe Iehova de dumnezeii naţiunilor înconjurătoare. Ţinerea Sabatului zilei a şaptea avea ca scop să

scoată puternic în relief caracteristica aceasta. Astfel, atunci când Hiram vorbea de Iehova, el se referea în mod semnificativ la El în calitate de Creator al cerului şi al pământului şi Îi aducea respectul cuvenit poziţiei Lui înalte şi Numelui Lui sfânt (vezi la 1 Regi 5,7).

2 Cronici 2:14 14. Fetele lui Dan. Potrivit cu 1 Regi 7,14, Hiram se spune că a fost "fiul unei văduve din seminţia lui Neftali". Aceasta nu constituie neapărat o contradicţie, deoarece mama ar fi putut să fie din seminţia lui Dan şi tatăl, de neam, un membru al seminţiei lui Neftali, care să fi devenit cetăţean naturalizat al Tirului.

Meşter pentru lucrările. Cuvintele acestea, ca şi tot restul versetului, par să se aplice lui Hiram şi nu tatălui lui, locuitor al Tirului.

Domnului meu David. Folosirea termenului acestuia denotă subordonare sau cel puţin respect profund (vezi la Genesa 32,4.5.18; 42,10; 2 Regi 8,12). David este stăpânul celei mai mari părţi din Palestina şi Siria, de la hotarele Egiptului până la Eufrat.

2 Cronici 2:15 15. De care a vorbit. Vezi v. 10.

2 Cronici 2:16 16. Iafo. O cetate pe ţărmul mediteranean, cam la 56 km nord-vest de Ierusalim. Era portul natural al Ierusalimului. Iona a luat o corabie de aici pentru Tars (Iona 1,3). Când templul a fost reclădit, după reîntoarcerea din captivitatea babiloniană, buştenii de cedru au fost iarăşi aduşi cu plutele din Tir la Iafo (Ezra3,7).

2 Cronici 2:17 17. Străinii. Cei care nu făceau parte din Israel. Fără îndoială că grupul acesta este format mai ales din descendenţi ai triburilor canaanite timpurii care nu fuseseră alungate de Israel (vezi Judecători 1,21-36; 1 Regi 9,20.21).

Numărătoare. Probabil că este vorba de recensământul la care se face aluzie în 1 Cronici 22,2. Băştinaşii au fost obligaţi să plătească bir atunci când ţara a fost cucerită (vezi la Judecători 1,28.30.33.35; cf.Iosua 9,27).

Secţiunea aceasta din Cronici este paralelă cu 1 Regi 5,13-18, dar există şi unele variaţii. În Cronici nu se spune nimic despre prima înrolare de 30.000 oameni, din care 10.000 serveau în fiecare lună (1 Regi 5,13.14). Se raportează totalul de 153.000 de străini, un amănunt care nu e menţionat în Regi.

2 Cronici 2:18 18. Şaptezeci de mii. Lucrurile acestea sunt raportate şi în 1 Regi 5,15.

Trei mii şase sute. Vezi la 1 Regi 5,16 ca explicaţie a aparentei contradicţii dintre numărul acesta şi cel de 3.300 raportat acolo. Cei 70.000 de purtători de poveri, împreună cu cei 80.000 de cioplitori în piatră din munţi şi cei 3.600 de supraveghetori fac un total de 153.000 lucrători (vezi v. 17).


1-3 PK 35

7 PK 63

13.14 PK 35

14 PK 63

2 Cronici 3:1

1. Muntele Moria. Locul unde a fost construit templul este identificat aici cu muntele din ţinutul Moria,unde Avraam a dovedit că era dispus să-l aducă pe Isaac ca jertfă (Genesa 22,2.9).

Aria lui Ornan. Vezi la 2 Samuel 24,16-25; 1 Cronici 21,14-28. Faptul că i s-a arătat îngerul, porunca solului ceresc ca David să zidească un altar pentru aducerea de jertfe pe aria lui Ornan şi răspunsul prin foc s-ar putea să fi fost privite ca indicii că acesta era locul pe care Domnul îl alesese ca Israel să aducă jertfe şi săse închine (1 Cronici 22,1-5).

2 Cronici 3:2 2. A doua zi. Compară cu 1 Regi 6,1. Textul din Cronici nu indică luna, dar în Regi este identificată şi numită cu numele ei vechi, Zif. În timpurile post-exilice, luna aceasta era cunoscută sub numele de Iyyar, adoptat de la cuvântul babilonian Aiaru. De asemenea, Cronicile nu menţionează că acest eveniment se petrecea în anul al 480-lea după exod.

Anul al 4-lea al lui Solomon ar putea fi plasat în anul 967/66 î.Hr., din toamnă în toamnă. Prin urmare, templul a fost început în primăvara anului 966 (vezi vol. II, p. 159).

2 Cronici 3:3 3. Măsura cea veche. Cu privire la măsura cotului în diferite perioade ale istoriei israelite, vezi vol. I, p.165.

Şasezeci de coţi. Compară cu 1 Regi 6,2.

2 Cronici 3:4 4. Douăzeci de coţi. Pridvorul din faţa casei era egal în lărgime cu lărgimea templului, care era de 20 de coţi. Adâncimea lui era de 10 coţi (1 Regi 6,3).

O sută douăzeci. Potrivit cu 1 Regi 6,2, înălţimea templului era de 30 de coţi. Cartea Regi nu precizează înălţimea pridvorului, dar cifra dată aici, 120 coţi, sau 53,3 m, ar prefigura o construcţie ce nu s-arasemăna cu nimic cunoscut în arhitectura antică. Un pridvor de 20/10/ 120 coţi ar fi de fapt un turn cu dimensiunile unui zgârie-nori. Poate că este vorba 20 de coţi, în armonie cu diferite manuscrise LXX şi Siriacă (vezi la 1 Regi 6,3).

2 Cronici 3:5 5. Casa cea mare. Adică sfânta, care era lungă de 40 de coţi (1 Regi 6,17).

A acoperit-o cu aur. Lemnăria interioară a Templului a fost acoperită cu aur. Compară cu 1 Regi 6,20-22.

2 Cronici 3:6 6. Pietre scumpe. Templul a fost împodobit cu pietre scumpe adunate de David (1 Cronici 29,2). Vezi şi 1 Regi 10,11, care relatează că flota lui Hiram a adus pietre preţioase din Ofir.

Parvaim. Locul acesta nu a fost identificat. Se consideră că ar fi fost în Arabia. Numele Parvaim apare numai aici în Scriptură.

2 Cronici 3:7 7. Casa. Sfânta. Ceea ce se spune aici e o continuare a v. 5, scopul fiind acela de a explica cum întreagaîncăpere, adică bârnele, pragurile, pereţii şi uşile, a fost acoperit în întregime cu aur (vezi 1 Regi 6,21 22).

Heruvimi. Cu privire la aceste împodobiri murale, vezi 1 Regi 6,29. Forma "heruvimi" e de fapt incorectă, deoarece "heruvim" este o transliterare a formei ebraice la plural şi, prin urmare, nu cere un "i" pentru a forma pluralul. Forma de singular este "heruv".

2 Cronici 3:8 8. Cât lărgimea. Sfânta Sfintelor era un cub perfect, având 20 de coţi lungime, lăţime şi înălţime (1

Regi 6,20).

Şase sute de talanţi. Ar însemna aproximativ 20 de tone de aur, dacă se socoteşte că un talant are 34 dekilograme.

2 Cronici 3:9 9. Cincizeci de sicli. Întrucât greutatea unui siclu este de aproape 11,4 gr., 50 sicli ar însemna aproximativ 1/2 kg. Ar fi o greutate prea mică pentru cantitatea totală de cuie folosite la Sanctuar. Probabil că aici se vorbeşte despre greutatea unui cui. Unii, pe temeiul amendamentului sugerat de LXX, traduc pasajul acesta astfel: "Greutatea cuielor era de un siclu până la cincizeci de sicli de aur" (vezi RSV). Cuiele aufost probabil folosite pentru a fixa foiţele de aur pe suprafaţa lemnoasă.

Odăile. Vezi la 1 Cronici 28,11.

2 Cronici 3:10 10. Doi heruvimi. Vezi 1 Regi 6,23-28.

Săpaţi. [Lucrare de chip, KJV]. Înţelesul exact al acestei expresii nu este clar. LXX spune: "de lemn". Potrivit cu 1 Regi 6,23, heruvimii au fost făcuţi din lemn de măslin (vezi la Neemia 8,15).

2 Cronici 3:11 11. Douăzeci de coţi. Adică deschiderea totală a aripilor celor doi heruvimi era 20 de coţi. Întrucât Sfânta Sfintelor avea lărgimea de 20 de coţi, aripile întinse ale celor doi heruvimi se întindeau de la un perete la altul. În felul acesta, fiecare heruvim acoperea 10 coţi, 5 coţi fiind lungimea fiecărei aripi. Astfel, aripa exterioară a fiecărui heruvim atingea zidul exterior al clădirii, în timp ce aripele interioare ale celor dor heruvimi se atingeau una de alta.

2 Cronici 3:12 12. Aripa. Vezi la v. 11.

2 Cronici 3:13 13. În picioare. Îngerii se aflau în poziţia stând în picioare. Fiecare avea înălţimea de 10 coţi (1 Regi 6,26).

Spre casă. [spre înăuntru, KJV]. Prin "casă" pare să se înţeleagă "sfânta" (vezi v. 5-7). Dacă lucrurile stau aşa, heruvimii din templul lui Solomon nu stăteau faţă în faţă cu capetele plecate în jos, aşa cum era cazulcu aceia de pe capacul ispăşirii (Exod 25,20), ci stăteau în picioare ca păzitori, câte unul de fiecare capăt al chivotului, ambii privind înainte către sfânta şi către partea din faţă a clădirii, care era spre est.

2 Cronici 3:14 14. Perdeaua. Aceasta forma despărţitura dintre sfânta şi sfânta sfintelor. În 1 Regi 6,21 (KJV), perdeaua aceasta nu este menţionată, dar se face referire la o "despărţitoare" şi la "lănţişoare de aur înaintea Locului prea sfânt". Perdeaua era probabil agăţată cu lănţişoare de aur.

Albastră, purpurie şi cărămizie. Culorile perdelei din cortul întâlnirii erau "albastră, purpurie şi cărămizie" (Exod 26,31).

A lucrat heruvimi. Diferite tipuri de heruvimi cereşti erau lucrate în tapiţeria perdelei (vezi Exod 26,31).

2 Cronici 3:15 15. Doi stâlpi. Vezi la 1 Regi 7,15.

Cap. Capitelul sau extremitatea superioară a stâlpului.

2 Cronici 3:16

16. O sută de rodii. Evident, erau 100 de rodii pe un rând mai sus şi 100 pe un rând mai jos pe fiecare stâlp, un total de 400 de rodii pe ambii stâlpi (2 Cronici 4,13; 1 Regi 7,20.42; cf. Ieremia 52,22.23).

2 Cronici 3:17 17. În partea dinainte a Templului. "În pridvorul Templului" (1 Regi 7,21). La fiecare capăt al pridvorului era aşezat un stâlp, alcătuind intrarea în templu.

Iachin. Probabil însemna: "El va întări".

Boaz. Probabil însemna: "În el e putere".

2 Cronici 4:1 1. A făcut. Capitolul 4 se ocupă de mobilierul, vasele şi uneltele Templului.

Altar de aramă. Construirea altarului de aramă (sau bronz) pentru arderile de tot nu e menţionată în raportul paralel din 1 Regi 6 şi 7, dar se face referire întâmplător la ea în 1 Regi 8,64; 9,25. Faptul că altarul era amplasat în curte în faţa templului este clar din 2 Cronici 6,12 şi 2 Regi 16,14. Altarul de aramă din templu descris de Ezechiel se înălţa pe un număr de trepte sau terase (Ezechiel 43,13-17).

2 Cronici 4:2 2. Marea turnată. Un bazin mare făcut din metal turnat (vezi la 1 Regi 7,23).

2 Cronici 4:3 3. Chipuri de boi. Versetele 3-5 corespund aproape cuvânt cu cuvânt cu 1 Regi 7,23-26; totuşi acolo unde primul menţionează două rânduri de "boi", al doilea zice "colocinţi", probabil însemnând tigve. Cuvântulebraic pentru "boi", begarim, şi cel pentru "tigve", pegaim, sunt cam asemănătoare şi se pot confunda. Mulţi comentatori cred că textul din Cronici ar trebui să sune ca în Regi.

2 Cronici 4:4 4. Doisprezece boi. Versetul acesta este practic identic cu 1 Regi 7,25.

2 Cronici 4:5 5. Lat de mână. Compară cu 1 Regi 7,26.

Trei mii de baţi. În 1 Regi 7,26, se spune 2.000 de baţi [în trd. Cornil., vedre]. S-ar putea ca cei 2.000 de baţi să fi constituit cantitatea păstrată de obicei în rezervor, care, umplut la maxim, ar fi putut să aibă 3.000 de baţi. Un bat sau o vadră era echivalent cu 22 litri (vezi la 1 Regi 7,23; vol. I, p. 167).

2 Cronici 4:6 6. Zece lighene. Compară cu 1 Regi 7,38.39. Cele zece temelii pe care stăteau lighenele sunt descrise detaliat în 1 Regi 7,27-37.

2 Cronici 4:7 7. Sfeşnice. Compară cu 1 Regi 7,49; Ieremia 52,19. În Templul lui Solomon erau zece sfeşnice. Probabil că cele zece erau pe lângă sfeşnicul original al cortului întâlnirii (Exod 25,11-39; 37,17-24). Nu se spune dacă erau sau nu lucrate după modelul acestuia.

2 Cronici 4:8 8. Zece mese. Aceste zece mese erau probabil folosite pentru pâinile punerii înainte (cap. 4,19 şi 1 Cronici 28,16 vorbesc despre "mese" pentru punerea pâinii înainte), deşi 1 Regi 7,48 menţionează doar o masă în cortul întâlnirii (Exod 25,23.30; 37,10).

O sută de potire. [Lighene, KJV]. Aceste lighene sunt menţionate în 1 Regi 7,50, deşi numărul lor nu e dat acolo.

2 Cronici 4:9

9. Curtea preoţilor. Evident, "curtea dinăuntru" (vezi la 1 Regi 6,36; 7,12) şi probabil "curtea de sus" din Ieremia 36,10.

Curtea cea mare. Compară cu 1 Regi 7,12. 2 Regi 21,5 şi 23,12 precizează că templul avea două curţi.

Cu aramă. În Orientul antic, uşile erau uneori acoperite cu bronz. Palatul lui Salmanasar de la Balauat avea două uşi mari îmbrăcate în plăci de bronz care se crede că erau înalte de 6,7 m şi late 1,8 m (cf. 1 Regi 6,32).

2 Cronici 4:10 10. Partea dreaptă. Marea (v. 2) a fost aşezată în curte, în colţul de sud-est al templului. În ebraică, direcţiile sunt date ca şi cum omul priveşte spre est; astfel, partea dreaptă indică sudul. Compară cu 1 Regi 7,39. Vezi la Genesa 23,19; Exod 3,1.

2 Cronici 4:11 11. Hiram a făcut. [Huram, KJV]. Versetele 11-18, care descriu obiectele de aramă, sunt paralele cu 1 Regi 7,40-47.

Cenuşarele. [Oalele, KJV, Niţ.]. Compară cu 1 Regi 7,40. Recipientele menţionate aici erau folosite la fierberea cărnii pentru jertfe (vezi 1 Samuel 2,13.14).

2 Cronici 4:12 12. Doi stâlpi. Compară cu cap. 3,15-17.

Capete. [Ornamentele în formă de măr, KJV; Sfere, trd. Niţ. ]. Sau "castroane" (1 Regi 7,41; KJV; "cununi", trd. Cornil.).

Coperişuri. Capete (vezi la cap. 3,15).

2 Cronici 4:13 13. Reţele. [Împletituri, KJV; Horbotă, trd. G. Gal.]. Vezi la 1 Regi 7,41. "Împletituri" şi "reţele" sunt două forme ale aceluiaşi cuvânt ebraic.

Rodii. Compară cu 1 Regi 7,42.

2 Cronici 4:14 14. Temelii. Erau zece temelii pentru cele zece lighene (1 Regi 7,43).

2 Cronici 4:15 15. Marea. Compară cu 2 Cronici 4,2; 1 Regi 7,23.24.

Doisprezece boi. Compară 2 Cronici 4,4; 1 Regi 7,25.

2 Cronici 4:16 16. Cenuşarele [Oalele, KJV; trd. Niţ. ]. Compară cu Exod 27,3. Cuvântul tradus în KJV [şi trd. Niţ.] cu "oale" este tradus aici cu "cenuşare". Cenuşarele erau folosite pentru a strânge cenuşa. Furculiţele erau pentru manipularea cărnii pentru jertfe (vezi 1 Samuel 2,13.14).

Huram-Ali [Huram tatăl său, KJV]. Vezi la cap. 2,13.

Aramă lustruită. Bronz lustruit sau lucios.

2 Cronici 4:17 17. Sucot. Un oraş la est de Iordan (Judecători 8,4.5), identificat de unii cu Tell Deir'alla, la 1,6 km nord de Iaboc şi la 11,2 km nord-est de Tell ed Dâmiyeh. Alţii îl identifică cu Tell el Ahsaş din acelaşi ţinut. Iacob a făcut o casă la Sucot cu colibe pentru turmele sale, la înapoierea lui din Mesopotamia (Genesa

33,17).

Ţereda. Amplasarea exactă a cetăţii acesteia nu este cunoscută.

2 Cronici 4:18 18. Greutatea aramei. Pasajul paralel din 1 Regi 7,47 zice: "Solomon a lăsat toate aceste unelte necântărite, căci erau foarte multe, şi greutatea aramei nu se putea socoti". Aşa că greutatea uneltelor de aramă nu a fost precizată.

2 Cronici 4:19 19. Toate celelalte unelte. Versetele 19-22 enumeră obiectele de aur (vezi 1 Regi 7,48-50).

Mesele. Pasajul paralel din 1 Regi 7,48 zice "masa". De asemenea în 2 Cronici 13,11 şi 29,18 e menţionată numai o singură masă. Cortul întâlnirii avea numai o singură masă pentru pâinile punerii înainte (Exod 25,23.30; 37,10). Dar 2 Cronici 4,8 menţionează zece mese în Templu; vezi comentariul de acolo.

2 Cronici 4:20 20. Sfeşnicele. Vezi la v. 7

Trebuiau aprinse [Trebuiau să ardă, KJV]. Compară cu Exod 27,20.


17.19.21 PK 36

2 Cronici 5:1 1. A fost isprăvită. Versetul acesta este de fapt încheierea cap. 4, deoarece recapitulează cele prezentate acolo. În raportul paralel apare ca ultim verset al capitolului (1 Regi 7,51).

2 Cronici 5:2 2. A strâns la Ierusalim pe bătrânii. Capitolele 5,2- 7,22 sunt un raport al dedicării templului lui Solomon. Vezi comentariile la 1 Regi 8,1-9,9. 2 Cronici 5,2-11.14 constituie o copie aproape exactă al textului paralel din 1 Regi 8,1-11. Raportul din Cronici adaugă un detaliu important care nu se găseşte în Regi, şi anume circumstanţele în care a avut loc manifestarea prezenţei lui Dumnezeu (2 Cronici 5,11-13).

Cetatea lui David. Chivotul fusese ţinut într-un cort în cetatea lui David (1 Cronici 16,1). Cetatea lui David reprezenta extremitatea sudică a cetăţii Ierusalim - vechea cetăţuie iebusită a Sionului, cucerită de David, unde acesta îşi avea reşedinţa regală (2 Samuel 5,6-9; 1 Cronici 11,5.7). Dealul pe care a fost construittemplul se situa la nord de înălţimile Sionului. Chivotul fusese adus în cetatea lui David din casa lui Obed-Edom (2 Samuel 6,12.16; 1 Cronici 15).

2 Cronici 5:3 3. Sărbătoarea. Este sărbătoarea corturilor care a fost ţinută după sfinţire (vezi la cap. 7,8-10). Sărbătoarea aceasta era un prilej de veselie la evrei (Levitic 23,39-43; cf. Neemia 8,14-18).

2 Cronici 5:4 4. Leviţii. Pasajul paralel spune "preoţii" (1 Regi 8,3). Raportul spune mai departe că "preoţii au dus chivotul" (2 Cronici 5,7). Astfel, "leviţii" de aici trebuie să fie acei leviţi care erau fii ai lui Aaron şi prin urmare preoţi.

2 Cronici 5:5 5. Cortul întâlnirii. Cortul întâlnirii a fost mutat de la Gabaon (vezi cap. 1,3; PK 38).

Preoţii şi Leviţii. Sarcina de a purta chivotul şi mobilierul cortului întâlnirii era încredinţată chehatiţilor (Numeri 3,30.31; 4,4.15). Aaron, ai cărui fii erau preoţi, era un urmaş al lui Chehat (1 Cronici 6,2.3.54). Vezimai mult la 1 Regi 8,3.4.

2 Cronici 5:6 6. Au jertfit oi şi boi. Jertfa din ocazia acesta corespundea, numai că pe o scară mult mai mare, slujbelor prilejuite de mutarea chivotului de către David din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David (2 Samuel 6,13; 1 Cronici 15,26).

2 Cronici 5:7 7. Heruvimilor. Vezi cap. 3,11-13.

2 Cronici 5:9 9. Drugilor li se dăduse o astfel de lungime. Vezi la 1 Regi 8,8.

Până în ziua de azi. Dacă întreaga carte a Cronicilor a fost redactată după exil (vezi introducerea la Cronici, p. 114-117), autorul păstrează aici o declaraţie scrisă înainte de distrugerea templului (2 Regi 24,13; 25,9.13-19) şi de ascunderea chivotului într-o peşteră (vezi PK 453).

2 Cronici 5:10 10. În chivot nu erau. Doar cele două table de piatră cuprinzând Legea lui Dumnezeu erau în chivot. Vasul cu mană şi toiagul lui Aaron nu mai erau acolo (vezi la 1 Regi 8,9).

A făcut Domnul legământ. Legea lui Dumnezeu era temeiul vechiului legământ pe care Dumnezeu îl făcuse cu Israel la Horeb, la ieşirea din Egipt (Exod 19,5-8; 34,27.28). De asemenea era temeiul noului legământ prin care El făgăduia să scrie Legea Sa în inimă (Ieremia 31,33.34).

2 Cronici 5:11 11. Căci toţi preoţii. De aici până la propoziţia "căci îndurarea Lui ţine în veci" (v. 13), raportul este specific Cronicilor. Între cele două propoziţii care alcătuiesc cele două jumătăţi ale scurtului verset din 1 Regi8,10, raportul din Cronici descrie un subiect important, dând detaliile exacte ale manifestării prezenţei divine în templu.

Se sfinţiseră. Adică se curăţiseră ceremonial, aşa încât puteau să ia parte la serviciul acesta solemn (vezi 1 Cronici 15,12).

2 Cronici 5:12 12. Îmbrăcaţi. Compară cu 1 Cronici 15,27.

Chimvale. Compară cu 1 Cronici 15,28.

Din trâmbiţe. Compară cu 1 Cronici 15,24.

2 Cronici 5:13 13. Să mărească şi să laude. [Preamărind şi mulţumind, KJV]. Muzica este o formă de închinare, iar lauda şi mulţumirea constituie un element principal al rugăciunii. Când poporul şi-a înălţat glasul în laudă plină de bucurie la adresa lui Dumnezeu în amintire minunatelor Lui îndurări faţă de ei, Dumnezeu S-a apropiat şi un nor a umplut templul.

2 Cronici 5:14 14. Umpluse Casa. Compară cu Exod 40,35; Isaia 6,1-5; Luca 9,34.


1-14 PK 37-38

1-3 PK 37

4-7 PK 38

12.13.14 PK 38

2 Cronici 6:1 1. Atunci Solomon a zis. Capitolul 6 vorbeşte despre rugăciunea plină de căldură a lui Solomon la sfinţirea templului. Există un strâns acord între rugăciunea redată aici şi raportul paralel din 1 Regi 8. Singurele diferenţe importante sunt includerea propoziţiei explicative (v. 13), care nu se găseşte în Regi, şi cuvintele de încheiere ale rugăciunii, v. 40-42, care sunt cu totul altele decât cele raportate în 1 Regi 8,50-53. Vezi la 1 Regi 8.

Întuneric. [Întuneric des, KJV]. Compară cu 1 Regi 8,12. Când S-a apropiat de poporul Său, Dumnezeu Şi-a mascat prezenţa pentru ca ei să nu fie mistuiţi de strălucirea slavei Sale (vezi Exod 20,18-21; Deuteronom 4,11; Psalmi 18,9.11).

2 Cronici 6:2 2. Un loc unde vei locui în vecie. [Locuinţa Ta pe vecie, KJV]. Nu era planul lui Dumnezeu ca templul să fie distrus (vezi PK 46) sau ca naţiunea lui Israel să dispară. Dacă Israel ar fi rămas credincios Domnului, respectând poruncile Lui şi transmiţând popoarelor din jur cunoştinţa de Dumnezeu, întreaga lumea ar fi fost inundată de lumină, aducându-le speranţa mântuirii. Într-un astfel de caz, templul ar fi fost centrul mondial al închinării lui Dumnezeu, iar Ierusalimul ar fi devenit capitala şi metropola lumii (DA 577).

2 Cronici 6:5 5. N-am ales. Propoziţia aceasta şi prima jumătate a v. 6 nu se regăsesc în raportul paralel din Regi.

2 Cronici 6:6 6. Ierusalimul l-am ales. Fiind la răscrucea drumurilor lumii, Ierusalimul avea o poziţie ideală ca să se transforme în cetatea cea mai importantă a lumii şi în loc de rugăciune pentru toţi oamenii.

Pe David l-am ales. Despre David se spune că era om după inima lui Dumnezeu, că fusese ales de Dumnezeu să împlinească voia Lui (Fapte 13,22). David a devenit regele lui Israel nu datorită ambiţiei lui personale, ci datorită chemării directe a lui Dumnezeu (1 Samuel 16,1).

2 Cronici 6:7 7. David avea de gând. [În inima lui David, KJV]. Vezi la 1 Regi 8,17. Astăzi, în lume, ar fi fost mai multe locaşuri de biserică unde să se aducă închinare lui Dumnezeu dacă mai mulţi din poporul lui Dumnezeu ar fi avut în minte şi în inimă dorinţa, ca şi David, de a zidi temple impunătoare pentru El.

2 Cronici 6:8 8. Bine ai făcut. Vezi la 1 Regi 8,18.

2 Cronici 6:9 9. Nu tu vei zidi. David nu s-a mâniat când Domnul a dezaprobat intenţia lui de a construi. Deşi dezamăgit, el a acceptat planul divin. Cu toate că nu i s-a îngăduit să zidească el însuşi Templul, şi-a continuatlucrarea de pregătire, ca şi cum el însuşi urma să fie constructorul (vezi 1 Cronici 29,2-5).

2 Cronici 6:11 11. Legământul. Vezi la 2 Cronici 5,10; vezi şi la 1 Regi 8,21.

2 Cronici 6:12 12. Înaintea altarului. Solomon s-a aşezat înaintea altarului, la început în picioare, pentru cuvântul de sfinţire, şi mai târziu în genunchi pentru rugăciunea de consacrare (v. 13).

2 Cronici 6:13 13. Făcuse o treaptă de aramă. Amănuntul acesta nu se găseşte în Regi. De la locul acesta înălţat, Solomon ar fi văzut mai bine adunarea, iar poporul ar fi putut, la rândul lui, să vadă şi să audă mai bine pe regele lui.

În genunchi. Amănuntul acesta nu e menţionat în raportul din Regi, dar la sfârşitul rugăciunii raportul din Regi afirmă că Solomon "s-a sculat dinaintea altarului Domnului unde îngenunchiase" (1 Regi 8,54). Cu toate că era rege al lui Israel, Solomon s-a plecat smerit înaintea Împăratului ceresc. Era un semn atât al măreţiei, cât şi smereniei regelui de a recunoaşte public poziţia lui umilă înaintea Aceluia care este marele Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor.

2 Cronici 6:14 14. Ţii legământul. Compară cu Deuteronom 7,9; Neemia 1,5; Psalmi 89,2.3; Isaia 55,3; Daniel 9,4.

2 Cronici 6:15 15. Împlineşti. [Ai împlinit, KJV]. La data sfinţirii Templului, multe dintre făgăduinţele lui Dumnezeu se împliniseră deja. Domnul făgăduise ţara Canaanului lui Avraam, Isaac şi Iacob, iar acum făgăduinţele acelea începeau să se împlinească. Lui David îi fusese făgăduit un fiu pentru a-i urma la tron, iar acum făgăduinţa aceea fusese împlinită. Viitorul lui Israel strălucea de făgăduinţe şi slavă. Dumnezeu demonstrase ce ar fi făcut pentru poporul Său dacă acesta i-ar fi rămas credincios.

2 Cronici 6:16 16. Să meargă în legea Mea. Solomon a înţeles însemnătatea loialităţii faţă de Dumnezeu şi a ascultării de legea Lui sfântă. El cunoştea slava şi pacea de care s-ar fi bucurat Israel dacă ar fi rămas credincios lui Dumnezeu; de asemenea cunoştea rezultatele triste pe care le-ar fi adus neascultarea. În felul acesta, rugăciunea lui Solomon a devenit o predică, prin care a făcut un apel mişcător către popor să-şi amintească pururi de Dumnezeu şi să umble în căile Lui.

2 Cronici 6:17 17. Împlinească-se. [Adeverească-se, KJV]. Compară cu cererea lui David din 1 Cronici 17,23.

2 Cronici 6:18 18. Să locuiască... împreună cu omul? De câte ori omul slab nu şi-a pus întrebarea: Va locui marele Dumnezeu al cerului cu oamenii de pe pământ? Lui Moise, Dumnezeu i-a dat făgăduinţa: "Eu voi fi negreşit cu tine" (Exod 3,12). Aceeaşi făgăduinţă a fost dată lui Iacob (Genesa 31,3.5; 48,15). Psalmistul spunea cu încredere: "Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine"(Psalmi 23,4). Isus a dat făgăduinţa: "Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28,20). Oricui Îi deschide uşa Dumnezeu îi făgăduieşte: "Voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine" (Apocalipsa 3,20). În orice loc de pe pământ, oamenii au ajuns să-şi dea seama că Dumnezeu va locui într-adevăr cu oamenii. Toţi care vor, chiar aici, în lumea aceasta, se pot bucura de tovărăşia Cerului.

Nu te pot cuprinde. Dumnezeu e mai mare decât tot universul pe care l-a făcut. Cerul cerurilor nu-L pot cuprinde! Cu cât mai puţin un templu făcut de mâini omeneşti! Marea nevoie a omului este să înveţe să fieumil şi liniştit şi să umble înaintea lui Dumnezeu cu respect şi temere sfântă.

2 Cronici 6:21 21. Locul locuinţei Tale. Cerul este adevăratul loc al locuinţei lui Dumnezeu, totuşi El a binevoit să locuiască cu omul pe pământ (Exod 25,8).

Iartă. Vezi Psalmi 103,12; Isaia 43,25; 44,22; Ieremia 50,20.

2 Cronici 6:24 24. Va fi bătut. Aceia care păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu pierd protecţia divină şi sunt la discreţia vrăjmaşului şi a puterilor întunericului. Moise a prezis în mod clar că dacă Israel păcătuia ar fi urmat să cadă înaintea vrăjmaşilor lor (Levitic 26,14.17; Deuteronom 28,15.25).

2 Cronici 6:26 26. Nu va fi ploaie. Vezi la 1 Regi 8,35; cf. Ioel 1,18-20.

2 Cronici 6:28

28. Ciuma. Vezi la 1 Regi 8,37.38.

2 Cronici 6:31 31. Să umble în căile Tale. Solomon nu s-a rugat să vină pedepse, dar dacă acestea veneau, el cerea ca acestea să trezească poporul şi să-l întoarcă de la căile lui rele. Dumnezeu îngăduie să vină judecăţi pentru a-i aduce pe oameni la neprihănire (vezi Isaia 26,9).

2 Cronici 6:32 32. Străinul. Solomon s-a rugat nu numai pentru Israel, ci şi pentru străinii de departe. Era voia lui Dumnezeu nu numai ca Israel să fie mântuit, ci şi ca toate popoarele pământului să vină la El şi să umble pe căile neprihănirii.

2 Cronici 6:33 33. Toate popoarele. Vezi la v. 32.

2 Cronici 6:36 36. Când voi păcătui. [Dacă vor păcătui, KJV]. Naţiunea lui Israel era acum tânără, viguroasă, puternică. Dar exista posibilitatea ca într-o zi poporul să-L uite pe Dumnezeu şi să fie dus în robie în acea ţarăstrăină. De aceea se ruga stăruitor ca Dumnezeu să-Şi aducă aminte de ei în timp de criză.

2 Cronici 6:37 37. Îşi vor veni în fire. Atât duhul înţelepciunii cât şi glasul lui Dumnezeu îi invită pe păcătoşi să-şi vinăîn fire: "Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul" (Isaia 1,18).

2 Cronici 6:38 38. Dacă se vor întoarce. Dumnezeu cheamă stăruitor pe aceia care s-au abătut să se întoarcă la El. Există iertare şi viaţă pentru aceia care acceptă apelul divin de a se întoarce (vezi Apocalipsa 22,17).

2 Cronici 6:39 39. Ascultă. Israeliţii au păcătuit şi au mers în robie, dar Dumnezeu a privit la ei cu îndurare şi le-a făgăduit refacerea pe temeiul pocăinţei lor.

2 Cronici 6:40 40. Acum, Dumnezeule. Versetul 40 este asemănător cu 1 Regi 8,52, dar v. 41 şi 42 nu se găsesc în raportul paralel din Regi. Încheierea rugăciunii lui Solomon raportată în Cronici e deosebită de cea raportată în Regi. Evident, ambii scriitori redau rugăciunea sfinţirii într-o formă oarecum prescurtată, probabil nu cuvânt cu cuvânt, ci esenţialul.

2 Cronici 6:41 41. Scoală-te. Aceasta era o invitaţie precisă pentru Dumnezeu ca să vină şi să Se instaleze în casa Sa pe care o zidise Solomon.


1-42 PK 39-42

1-6 PK 39

7 PK 65

13 PK 39; SR 194

14.18-21.24.25 PK 40

26-33 PK 41

33 PK 68

34-42 PK 42

2 Cronici 7:1 1. S-a pogorât foc. Domnul a dat un semn vizibil pentru a arăta că rugăciunea lui Solomon fusese ascultată şi că El urma să onoreze Templul cu prezenţa Sa. În câteva ocazii anterioare, Domnul Îşi făcuse vizibilă prezenţa în mod asemănător (vezi Levitic 9,24; Judecători 6,21; 1 Cronici 21,26).

A umplut casa. Vezi la 1 Regi 8,10.11.

2 Cronici 7:3 3. Şi-au plecat faţa. Israeliţii au fost foarte mult impresionaţi de sfinţenia şi slava lui Dumnezeu şi în mod natural s-au plecat înaintea Lui în adorare şi în laudă.

Îndurarea Lui ţine. Compară cu cap. 5,13. Refrenul acesta apare şi în Psalmul de laudă al lui David cântat când chivotul a fost adus la Ierusalim (1 Cronici 16,34). Compară cu cântarea leviţilor şi a cântăreţilor care au mers în faţa oştirii lui Iosafat împotriva vrăjmaşului (2 Cronici 20,21).

2 Cronici 7:4 4. Au adus jertfe. Versetele 4-10, care tratează jertfele lui Solomon şi sărbătoarea care a urmat, sunt paralele cu 1 Regi 8,62-66.

2 Cronici 7:5 5. Douăzeci şi două de mii de boi. Potrivit cu 1 Regi 8,63, acesta a fost o "jertfă de mulţumire" [jertfă de pace, KJV]. Jertfele de pace erau aduse la ocazii de sărbătoare, când preoţii şi poporul se uneau în bucurie sfântă, aducând mulţumiri lui Dumnezeu şi lăudându-L pentru bunătatea Sa şi binecuvântările Sale. Cea mai mare parte a animalului adus ca jertfă de mulţumire era consumată de cel care aducea jertfa, de familia şi de prietenii lui.

2 Cronici 7:6 6. Instrumentele. [Instrumentele de muzică, KJV]. Compară cu 1 Cronici 23,5.

2 Cronici 7:7 7. Solomon a sfinţit. Întrucât altarul de aramă nu era destul de mare ca să facă faţă marelui număr de jertfe, mijlocul curţii Templului a fost consacrat ca să servească drept un altar uriaş.

2 Cronici 7:8 8. Sărbătoarea. Aceasta era Sărbătoarea corturilor, care dura 7 zile, începând de obicei în ziua a 15-a a lunii a 7-a (vezi Levitic 23,34-36; PK 45).

Intrarea Hamatului. Vezi la 1 Regi 8,65.

2 Cronici 7:9 9. Ziua a opta. Ziua a opta de la începutul Sărbătorii corturilor, potrivit cu Levitic 23,36. 39, era ziua a22-a a lunii a 7-a (vezi la v. 10).

Şapte zile... şapte zile. Dacă cele 7 zile ale dedicării au ţinut de la 10 la 16 ale lunii a 7-a, inclusiv, şi dacă sărbătoarea de 7 zile a durat de la 16 la 22 (vezi 1 Regi 8,65), atunci ziua a "opta", care urmează celei de-a doua perioade de 7 zile, ar fi 23 (vezi la v. 10).

2 Cronici 7:10 10. A douăzeci şi treia zi. Compară cu 1 Regi 8,66, unde se face afirmaţia că poporul a fost trimis acasă în ziua a 8-a. Începând ciclul al doilea de 7 zile cu ziua a 16-a a lunii, ziua după care începea, în mod normal, Sărbătoarea corturilor, ziua a 8-a ar fi fost 23 ale lunii, cu care este asimilată de aceste texte. În cazul acela, celebrarea prelungită a dedicării Templului ar fi cuprins perioada obişnuită a Sărbătorii corturilor şi s-ar

fi prelungit dincolo de ea.

În corturi. [În corturile lor, KJV] Adică la casele lor. Vezi la 1 Regi 8,60.

Vesel şi mulţumit. Adevărata religie aduce bucurie. Israeliţii petrecuseră împreună un timp fericit cu ocazia dedicării Templului şi a Sărbătorii corturilor. Cântând laudă lui Dumnezeu şi amintindu-şi bunătatea Lui faţă de ei, trăiseră acel fel de bucurie pe care nici una dintre plăcerile acestei lumi nu o poate aduce. Când un om Îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu şi I se închină în duh şi în adevăr, găseşte plinătatea păcii şi a bucuriei. Este bine de un poporul şi de conducătorii lui când pot găsi o astfel fericire şi mulţumire a inimii. Soluţia problemelor omenirii nu este aflată atâta vreme cât oamenii nu-şi găsesc pacea şi bucuria în Domnul. Cel mai bun leac contra cârtirii sau a certei între fraţi este ca ei să se ţină atât de strâns legaţi de Domnul încâtsă se bucure fără încetare de îndurările Lui.

2 Cronici 7:11 11. A isprăvit... Casa. Vezi la 1 Regi 9,1.

A izbutit. Solomon a realizat cu succes tot ce-şi pusese în gând să facă.

2 Cronici 7:12 12. S-a arătat lui Solomon. Versetele 12-22 relatează răspunsul Domnului la rugăciunea de dedicare a lui Solomon. Versetele 13-15 nu se regăsesc în naraţiunea paralelă din 1 Regi 9,1-9. Raportul de aici este oarecum mai detaliat decât cel din Regi. Potrivit cu 1 Regi 9,2, Domnul S-a arătat lui Solomon "a doua oară".Dumnezeu i Se arătase lui Solomon într-o vizită de noapte la Gabaon (2 Cronici 1,7; 1 Regi 3,5).

Aleg. [Am ales, KJV]. De la punctul acesta până la finele v. 15, Cronicile prezintă un material care nu se regăseşte în Regi. Muntele Moria, memorabil prin faptul că a fost locul unde Avraam făcuse demonstraţia supremă a dispoziţiei sale de a aduce pe propriul său fiu ca jertfă şi sfinţit prin apariţia îngerului pentru a opri revărsarea nenorocirii asupra Ierusalimului (1 Cronici 21,15-18), a fost ales ca locul unde să fie zidit Templul.

2 Cronici 7:13 13. Închide cerul. Compară cu 2 Cronici 6,26; Deuteronom 11,17. Dumnezeu dă pământului ploaie (Matei 5,45). Ori de câte ori când oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu pentru a sluji dumnezeilor falşi, El Şi-a retras binecuvântarea, iar rezultatul a fost secetă şi foamete (1 Regi 17,1; 2 Regi 8,1).

Lăcustelor. Compară cu 2 Cronici 6,28; Exod 10,14.15; Ioel 1,4.

Trimite ciuma. Compară cu 2 Cronici 6,28; Deuteronom 28,20-22; 1 Cronici 21,14; Ieremia 24,10. Satana aduce boală şi durere asupra oamenilor atunci când Dumnezeu îngăduie lucrul acesta (Iov 2,4-7).

2 Cronici 7:14 14. Se va smeri. Dorinţa lui Dumnezeu este ca păcătoşii să se smerească, să renunţe la păcatele lor, să se întoarcă la El şi să trăiască. Dumnezeu nu Se bucură de suferinţa şi moartea nelegiuiţilor şi Îi invită stăruitor pe păcătoşi să se pocăiască şi să renunţe la fărădelegile lor, pentru ca nelegiuirea să nu aducă distrugerea lor (Isaia 1,18-20; Ieremia 25,5; Ezechiel 18,30-32; Osea 6,1).

2 Cronici 7:15 15. Vor fi deschişi. Aceasta ceruse Solomon în rugăciune (cap. 6,40), iar răspunsul lui Dumnezeu adoptă cuvintele exacte ale cererii lui Solomon.

2 Cronici 7:16 16. Pe vecie. Când Dumnezeu a ales Ierusalimul, lucrul acesta s-a făcut cu scopul ca Numele Lui să fie acolo pe vecie (vezi la 2 Cronici 6,2; 1 Regi 9,5). Din cauza eşecului omenesc, scopul acesta n-a fost realizat. El va fi împlinit în cele din urmă în Ierusalimul ceresc, cetatea viului Dumnezeu, coborât pe pământ, unde Dumnezeu va locui împreună cu poporul Său pe vecie (Apocalipsa 21,1-3).

2 Cronici 7:17

17. Dacă vei. Dumnezeu nu caută la faţa omului. El cere ascultare şi îi binecuvântează pe toţi aceia care Îi sunt credincioşi. Dar făgăduinţele Lui sunt condiţionate. El nu poate să îi binecuvânteze pe cei care refuză să umble pe cărarea binecuvântării (vezi la 1 Regi 9,4). Solomon ştia bine că drumul ascultării de poruncile lui Dumnezeu era cărarea vieţii (Proverbe 3,1.2).

2 Cronici 7:18 18. Am făgăduit. [Am făcut legământ cu, KJV]. Vezi la 2 Samuel 7,12-16; cf. 1 Regi 2,4; 6,12.

2 Cronici 7:20 20. Voi smulge. Compară cu Levitic 26,14.24-33; Deuteronom 28,15.16.37.64. Scriitorul Regilor zice:"Voi nimici pe Israel din ţara pe care i-am dat-o" (1 Regi 9,7). Când Israel nu a ascultat de Domnul, a atras asupra sa pustiirea şi nenorocirea şi a fost dus în captivitate în Asiria (2 Regi 17,20-23) şi în Babilon (2 Cronici 36,17-20).

Voi lepăda de la Mine. Templul măreţ pe care Solomon îl zidise urma să fie înlăturat ca ceva cu totul nefolositor dacă Israel avea să-L părăsească pe Domnul. Slava pământească piere repede. Israel a dat greş, iarTemplul cândva măreţ a fost jefuit şi dărâmat (2 Regi 25,9).

De pomină. [De proverb, KJV]. Pasajul paralel zice: "Israel va ajunge de râs şi de pomină printre toate popoarele" (1 Regi 9,7). Aceste profeţii cu privire la casă şi popor au avut o împlinire remarcabilă. Templul lui Solomon a dispărut şi astăzi e numai o amintire, iar soarta tristă pe care a suferit-o naţiunea Israel este o mărturie izbitoare cu privire la efectele tragice ale păcatului.

2 Cronici 7:22 22. I-a scos. Era o josnică nerecunoştinţă şi trădare din partea lui Israel aceea de a se abate de la Domnul, care lucrase pentru ei o eliberare atât de nemaipomenită din Egipt şi care-i aşezase în Pământul făgăduinţei. Israel i-a întors în mod nesăbuit spatele lui Dumnezeu, care era totul şi putea face totul pentru poporul Său, îndreptându-se spre nişte dumnezei care nu erau nimic şi nu puteau face nimic (vezi 1 Regi 9,9).


1-22 PK 45-47

1 PK 335

1-5.8-10 PK 45

11 PK 37

12-18 PK 45

13.14 PK 128

14 PK 335

16 SR 195

20.22 PK 47

2 Cronici 8:1 1. După. Capitolul 8 tratează lucrările de construcţie ale lui Solomon, jertfele lui, numirea preoţilor şi corăbiile lui de la Eţion-Gheber. Raportul paralel, dar nu identic, al lucrărilor lui Solomon, se găseşte la 1 Regi 9,10-28.

Douăzeci de ani. Solomon a început să zidească Templul în al patrulea an al său; munca a durat 7 ani (1 Regi 6,1.38). Solomon a devotat următorii 13 ani misiunii construirii palatului său (1 Regi 7,1).

2 Cronici 8:2 2. I le-am dat. [I le-a redat, KJV; i le-a dat Huram înapoi, trd. Niţ. ]. Solomon i-a înapoiat lui Hiram 20de cetăţi în Galilea în schimbul lemnelor şi aurului, dar lui Hiram nu i-a convenit plata (vezi la 1 Regi 9,11-13). Se consideră că poate el a dat cetăţile înapoi lui Solomon şi că acestea sunt cetăţile pe care le-a ziditdin nou acum Solomon.

A aşezat în ele. [Să locuiască acolo, KJV]. Fiind la hotarul Tirului, cetăţile erau locuite mai ales de neevrei, dar acum Solomon le-a colonizat cu israeliţi.

2 Cronici 8:3 3. Hamatului, la Ţoba. [Mahath-Zobah, KJV]. Hamatul era un ţinut important la nord de Ţoba şi de Damasc. David cucerise regiunea aceasta, "când s-a dus să-şi aşeze stăpânirea peste râul Eufrat" (1 Cronici 18,3). Cucerirea Hamatului de către Solomon nu e menţionată în 1 Regi 9.

2 Cronici 8:4 4. Tadmorul. S-ar putea să fie vorba de cetatea importantă Palmyra, din deşertul Arabiei, totuşi vezi la 1 Regi 9,18.

Cetăţi pentru merinde. Acestea au fost probabil fortificate de Solomon şi aprovizionate cu hrană pentrutrupe ca să servească drept avanposturi contra popoarelor ostile din nord. Ele urmau să constituie o bază de aprovizionare.

2 Cronici 8:5 5. Bet-Horonul. Cele două cetăţi Bet-Horon erau gemene şi se aflau în trecătoarea către ţinuturile muntoase între Valea Aialonului şi cetatea Gabaon (vezi la 1 Regi 9,17).

2 Cronici 8:6 6. Baalatul. Vezi la 1 Regi 9,18. Cetatea aceasta n-a fost încă identificată.

Raportul din Cronici nu menţionează nici locuri precum Haţor, Meghido şi Ghezer, unde Solomon a realizat importante lucrări de construcţii, nici subiecte precum înrolarea forţată făcută de Solomon pentru construirea Templului şi a palatului, dar şi activitatea lui la Milo şi la zidul Ierusalimului. Cu privire la lucrurile acestea, vezi la 1 Regi 9,15-17. Pe de altă parte, Cronicile menţionează unele lucruri care nu se regăsesc în raportul din Regi.

2 Cronici 8:7 7. Care mai rămăsese. Versetele 7 şi 8 tratează chestiunea muncii forţate pe care Solomon a impus-o canaaniţilor (vezi la 1 Regi 9,21).

2 Cronici 8:8 8. I-a ridicat ca oameni de corvoadă. [I-a pus să plătească tribut, KJV ]. Tributul acesta a fost plătit în muncă. Când ţara a fost cucerită pentru prima dată de israeliţi, locuitorii ţării au fost puşi să plătească tribut şiau fost ţinuţi la respect atâta timp cât Israel a fost puternic (Judecători 1,28). David a supus pe mulţi dintre locuitorii neisraeliţi la muncă forţată în vederea pregătirilor pentru zidirea Templului (1 Cronici 22,2).

2 Cronici 8:9 9. N-a întrebuinţat ca robi. Vezi la 1 Regi 9,22.

2 Cronici 8:10 10. Două sute cincizeci. Pentru explicarea contradicţiei aparente dintre cifra aceasta şi cei 550 "însărcinaţi să privegheze pe lucrători" raportaţi în Regi, vezi la 1 Regi 9,23.

2 Cronici 8:11 11. Fata lui Faraon. Căsătoria lui Solomon cu prinţesa egipteană era o încălcare directă a poruncii lui Dumnezeu (Deuteronom 17,17). Faptul că ea s-a convertit şi că i s-a alăturat soţului în închinarea lui

Dumnezeu (vezi PK 53) nu a justificat nesocotirea cerinţelor lui Dumnezeu. Alianţa aparent avantajoasă încheiată în felul acesta cu Egiptul a dus la alte alianţe cu naţiunile înconjurătoare. Au fost încheiate căsătorii cu prinţese păgâne, care în cele din urmă l-au îndepărtat pe Solomon de Dumnezeu şi l-au dus la idolatrie. A rătăcit din ce în ce mai mult pe căile lumii, căutând mărire şi slavă şi părăsind principiile dreptăţii. Dintr-un rege înţelept şi temător de Dumnezeu, Solomon a ajuns un tiran lipsit de înţelepciune, ambiţios şi crud. Cu privire la mutarea locuinţei fiicei lui Faraon din vecinătatea Templului, vezi la 1 Regi 9,24.

2 Cronici 8:12 12. A adus arderi de tot. Nu există nici un motiv să se presupună că Solomon personal a îndeplinit funcţia de preot la aducerea arderilor de tot Domnului (vezi la 1 Regi 9,25). Evident că regele nu a mers mai departe decât oricare om de rând şi le-a permis preoţilor să îndeplinească acele funcţii care le reveneau în modexclusiv, potrivit legii (Levitic 1,7.8.11; 2,2.9.16; 3,11.16; Numeri 16,1-7.17-40).

2 Cronici 8:14 14. Cum le rânduise tatăl tău David. [După rânduiala lui David, KJV]. Compară cu 1 Cronici 24.

Omul lui Dumnezeu. Expresia aceasta este denumirea obişnuită din Regi pentru profet (1 Regi 12,22; 13,1.26 etc. ). În Cronici, expresia se găseşte mai rar, dar este aplicată lui Moise (1 Cronici 23,14) şi unui profet căruia nu i se dă numele (2 Cronici 25,7.9).

2 Cronici 8:15 15. Împăratului. Adică a lui David. David stabilise rânduielile cu privire la preoţi, leviţi, cântăreţi şi vistierie (1 Cronici 24,1 la 26,32).

2 Cronici 8:16 16. Din ziua [Până în ziua, KJV]. LXX, Siriaca şi Targumii spun "din ziua". Cuvântul tradus prin "înfăptuită" (pregătită, KJV) poate fi tradus şi ca "ridicat", "aşezat", "aranjat" sau "pus", "fixat". Traducerea KJV, susţinută de ebraică, sugerează că lucrarea de pregătire a lui Solomon a fost împărţită în două perioade, şi anume pregătiri care au fost făcute înainte aşezarea temeliei Templului şi pregătiri de la data aceea până la terminarea Templului.

2 Cronici 8:17 17. Eţion-Gheber. Solomon şi-a extins ocupaţia până la portul acesta de la capătul golfului Aqabah. El a construit şi a operat o flotă care îşi avea baza acolo (1 Regi 9,26).

2 Cronici 8:18 18. Hiram i-a trimis. Vezi la 1 Regi 9,27.28.


4.5 PK 71

18 Ed 49,54; PK 72; 7T 217

2 Cronici 9:1 1. Împărăteasa din Seba. Versetele 1-12 tratează vizita reginei din Seba. Relatarea este paralelă cu 1 Regi 10,1-13, cu uşoare variaţii între cele două rapoarte. Arheologii moderni amplasează Seba în partea de sud a Arabiei (vezi la 1 Regi 10,1).

2 Cronici 9:4 4. Treptele. [Urcarea, KJV; trepte, trd. Niţ; arderile de tot, trd. G. Gal. ]. Ebr. 'aliyyal "o odaie cu acoperiş". Totuşi, expresia ar trebui să fie 'olah, ca în 1 Regi 10,5. 'Olah poate fi tradus "ardere de tot". Întrucât 'olah este, literal, "ceea ce se urcă", unii consideră că ar putea să fie indicată o şosea, în sensul că i se asigura regelui un drum special de la palatul lui la Templu (vezi 1 Cronici 26,16; vezi la 1 Regi 10,5).

2 Cronici 9:7

7. Slujitorii tăi. Când stăpânii sunt slujitori ai Domnului cerului, cei care sunt în slujba lor găsesc fericirea. La data aceea Solomon nu-L părăsise încă pe Domnul, ci era devotat slujirii Lui. El Îl iubea pe Dumnezeu şi avea milă de oameni. Având pacea lui Dumnezeu în inimă, Solomon era blând, răbdător şi înţelegător. Cei din jurul lui simţeau farmecul influenţei lui. Astăzi este mare nevoie de conducători care oglindesc influenţa Cerului, pentru ca aceia care se găsesc sub conducerea lor să poată găsi bucuria adevărată şi fericirea trainică.

2 Cronici 9:8 8. Binecuvântat să fie Domnul. Vezi la 1 Regi 10,9. După ce Solomon i-a spus care era secretul înţelepciunii, păcii şi prosperităţii lui, împărăteasa din Seba a simţit îndemnul să preamărească nu pe rege, ci pe Dumnezeu. Dacă Solomon ar fi rămas totdeauna credincios Domnului, influenţa lui ar fi continuat să se manifeste pururi în lume, şi mulţi care nu Îl cunoşteau pe Dumnezeu ar fi fost îndemnaţi să-L onoreze. Ar fi putut ca de la Ierusalim să pornească astfel o lumină care să ajungă în toată lumea, lumină care ar fi adus oameni din toate ţările de la întuneric la lumină.

Iubeşte pe Israel. [A iubit pe Israel, KJV]. Împărăteasa din Seba a aflat despre iubirea lui Dumnezeu pentru poporul Său din mărturia care venea din gura lui Solomon. Fără îndoială că Solomon a povestit regineiistoria purtării minunate a lui Dumnezeu cu Israel, iar ea s-a înapoiat în ţara ei de baştină adânc impresionată de măreţia Dumnezeului lui Israel.

2 Cronici 9:9 9. O sută douăzeci de talanţi. Dacă aceştia erau talanţi de vreo 34 kg (vezi vol. I, p. 164), aurul ar fi cântărit aproximativ 4,5 tone. Totuşi, nu putem fi siguri ce scală de greutăţi a fost folosită aici. Comoara pământească pe care împărăteasa din Seba a lăsat-o lui Solomon era de o clipă în comparaţie cu comoara cerească care se deschisese înaintea ei.

2 Cronici 9:10 10. Slujitorii lui Hiram. Pasajul paralel din 1 Regi 10,11 spune: "Corăbiile lui Hiram".

Aur din Ofir. Vezi la 1 Regi 10,11.

2 Cronici 9:11 11. Lemnul mirositor. [Lemn de algum, KJV]. Lemnul acesta nu poate fi identificat. Unii consideră că este vorba de lemnul de santal.

Scări. [Terase, KJV]. Ebr. mesilloth, "şosele". Pasajul paralel (1 Regi 10. 12) are mis'ad, "stâlpi" [pălimare, trd. Cornil.] care, probabil, ar trebui să fie folosit şi aici (vezi la 1 Regi 10,12).

2 Cronici 9:12 12. Decât adusese ea. Pasajul paralel (1 Regi 10,13) zice: "ce i-a dat Solomon din belşugul său regal" (KJV) [afară de ceea ce după dărnicia regească i-a dăruit ei, trd. G. Gal.]. Şi Solomon i-a dat reginei daruri. Solomon a fost tot atât de generos ca şi invitata lui şi i-a dat daruri, poate de valoare egală sau chiar mai maredecât acelea pe care i le dăduse aceasta.

2 Cronici 9:13 13. Şase sute şaizeci şi şase. Pentru o evaluare aproximativă a acestei cantităţi, vezi la 1 Regi 10,14. Versetele 13-28 se ocupă de venitul, tezaurele, comerţul exterior, caii şi carele lui Solomon. Secţiunea paralelă este 1 Regi 10,14-29; 4,26.

2 Cronici 9:14 14. Negustorii cei mari. Ebr. 'anshe hattarim, tradus "negustorii cei mari" [trd. Cornil.] aici şi în 1 Regi 10,15. Tarim derivă din tur, care înseamnă "a căuta", "a spiona", "a explora" şi probabil indică un negustor ca pe cineva care caută sau explorează. Cuvântul tradus "negustorii cei mici" derivă dintr-o rădăcină care înseamnă "a călători".

2 Cronici 9:15

15. Scuturi. Ebr. şinnah, scuturi mari (vezi la 1 Regi 10,16).

Şase sute de sicli. Probabil aproximativ 6,8 kg. Scuturile de aur probabil că nu erau folosite ca protecţie în luptă, ci pentru paradă. Aurul era foarte mult folosit pentru paradă în Orientul antic. Regele din Ur avea un coif de aur. În Egipt, sicriele regale erau făcute din aur.

2 Cronici 9:16 16. Scuturi. Ebr. maginnim, scuturi, evident mai mici decât cele şinnah. (v. 15). Având în vedere că sunt menţionate cinci "căpetenii peste sute", care se presupune că aveau comanda gărzilor palatului, se sugerează că garda personală regală din perioada mai târzie cuprindea 500 de oameni (cap. 23,1). Faptul că gărzile acestea erau împărţite în două grupe, una de 200 de oameni şi alta de 300 de oameni, este arătat în 2 Regi 11,5-7.9.10, unde sunt indicate trei părţi sau companii care "intră de slujbă în ziua Sabatului". Dacă deducţiile sunt corecte, cele 200 de "scuturi" şi cele 300 de "scuturi" ar putea să fi fost purtate de garda regală personală la anumite ceremonii de stat. Garda personală a lui Solomon este descrisă ca fiind alcătuită din 60 de oameni, atunci când lectica regelui era purtată pe străzile Ierusalimului în cadrul unei defilări măreţe(Cântarea cântărilor 3,7-10).

Trei sute de sicli. Probabil aproximativ 3,4 kg.

Casa pădurii. Evident că scuturile de aur nu erau folosite des şi de obicei erau puse în casa pădurii Libanului.

2 Cronici 9:17 17. Scaun de domnie de fildeş. Vezi la 1 Regi 10,18-20.

2 Cronici 9:18 18. Rezemători. Probabil braţe pe laturile tronului, care erau sprijinite pe lei.

2 Cronici 9:20 20. Vasele din casa. Faptul că erau astfel de vase de aur în casa pădurii Libanului a determinat pe unii să creadă că această clădire era folosită la banchete. Pentru descrierea acestei clădiri, vezi la 1 Regi 7,2-6.

Nimic de argint. Compară cu v. 27.

2 Cronici 9:21 21. Tars. Vezi pasajul paralel, 1 Regi 10,22, care spune: "Căci împăratul avea pe mare corăbii din Tars".

2 Cronici 9:22 22. Bogăţiile. Vezi la 1 Regi 10,23.

2 Cronici 9:23 23. Toţi împăraţii. Vezi la 1 Regi 10,24.

2 Cronici 9:24 24. Aşa era în fiecare an. [O rată în fiecare an, KJV]. Regilor care era vasali lui Solomon (v. 26) li se cerea să aducă un tribut anual fix (vezi la 1 Regi 10,25).

2 Cronici 9:25 25. Iesle. Vezi la 1 Regi 4,26.

2 Cronici 9:26 26. Peste toţi. Vezi la 1 Regi 4,21.

2 Cronici 9:28 28. Din Egipt. Vezi la 1 Regi 10,28; 2 Cronici 1,16.

2 Cronici 9:29 29. Celelalte fapte. Versetele 29-31 încheie relatarea domniei lui Solomon. Declaraţiile cu privire la numărul mare al nevestelor lui Solomon, dumnezeii străini din viaţa lui, adversarii pe care Domnul i-a ridicat împotriva lui şi profeţia despre separarea regatului său aflate în 1 Regi 11,1-40 nu apar în Cronici.

Nu sunt scrise? Aici sunt enumerate câteva rapoarte importante care se ocupă de viaţa şi perioada lui Solomon. Fără îndoială că sursele acestea conţineau multe subiecte care n-au fost încorporate într-o istorie succintă, aşa cum erau Cronicile.

Ahia din Silo. Despre întâmplări din viaţa acestui profet, vezi 1 Regi 11,29-39; 14,2-18.

2 Cronici 9:30 30. Patruzeci de ani. Compară cu 1 Regi 11,42.

2 Cronici 9:31 31. A adormit cu părinţii săi. Versetele 29-31 prezintă o formulă oficială de încheiere folosită de aici înainte în rapoartele diferiţilor regi (vezi la 1 Regi 11,43).


1 PK 66

2-6 PK 67

21 Ed 19; PK 54; 7 T 217

23 PK 47, 67

27 PK 54

28 PK 56

2 Cronici 10:1 1. Roboam s-a dus. Capitolul 10 tratează revolta lui Ieroboam. Raportul paralel este 1 Regi 12,1-19. Deosebirile dintre cele două rapoarte sunt puţine şi neînsemnate.

Sihem. Cu privire la motivul alegerii de către Roboam a cetăţii Sihem ca loc pentru încoronarea lui, vezi la 1 Regi 12,1.

2 Cronici 10:2 2. Era în Egipt. Cronicarul nu menţionase anterior fuga lui Ieroboam în Egipt (vezi la 1 Regi 11,26-40)şi de aceea probabil el n-a spus că Ieroboam "era tot în Egipt", aşa cum a precizat scriitorul cărţii Regi.

2 Cronici 10:3 3. Au trimis să-l cheme. [A trimis şi l-a chemat, KJV]. Unii consideră că aceasta înseamnă că el a fost chemat nu din Egipt, întrucât se reîntorsese deja (vezi v. 2), ci din Efraim (vezi la 1 Regi 12,3). El a fost chemat la Sihem, unde se adunaseră seminţiile pentru a analiza posibilitatea de a-l face rege pe Roboam.

2 Cronici 10:4 4. Aspră robie. Poporul avea motive îndreptăţite să se plângă, deoarece planul lărgit de construcţii publice al lui Solomon pusese o povară grea de biruri şi îi obligase să se înroleze în detaşamente de muncă obligatorie (1 Regi 5,13.14). Cererea era cu totul legitimă, de aceea atât dreptatea, cât şi prudenţa cereau ca noul rege să acorde atenţia cuvenită chestiunii care îi fusese prezentate.

2 Cronici 10:7

7. Dacă vei fi bun. Nu există regulă mai bună de conducere ca bunătatea. În familie, la şcoală, la magazin şi oriunde bunătatea încălzeşte inima şi face prieteni. Dacă Roboam ar fi tratat pe poporul său cu bunătate, arătându-le că în calitate de rege al lor avea misiune să le slujească şi să le poarte de grijă, le-ar fi câştigat inima şi şi-ar fi salvat regatul.

2 Cronici 10:8 8. Bătrânii. Înţelepciunea se înmulţeşte odată cu anii şi cu experienţa. Tinerii au nevoie de sfatul celor mai vârstnici şi cheamă necazul când dispreţuiesc sfatul perilor albi.

2 Cronici 10:10 10. Tinerii. Sfatul sfetnicilor tineri ai lui Roboam n-a venit din inimi bune sau din minţi luminate. Răspunsul pe care l-au propus ei era formulat în cuvinte aspre şi intransigente, care nu puteau face altceva decât să atragă răzbunarea şi răzvrătirea.

2 Cronici 10:11 11. Scorpioane. Aceste mici vietăţi cu ace ascuţite în coadă, care produc dureri violente, par să fie folosite aici ca simbol al unui bici prevăzut cu bucăţi ascuţite de metal, care făceau ca folosirea lui să fie deosebit de dureroasă şi nemiloasă. În felul acesta, Roboam spunea poporului său că îl va trata şi mai aspru decât tatăl său. În decursul veacurilor au fost oameni care au socotit că guvernarea trebuie să se facă prin putere şi nu prin bunătate şi îndurare şi că oamenii nu pot fi făcuţi să asculte decât prin forţa exagerată. Dar verdictul istoriei a fost totdeauna opus.

2 Cronici 10:13 13. Aspru. Regele n-a dovedit nici o urmă de respect faţă de sentimentele supuşilor săi şi n-a dat pe faţă spiritul lui Hristos, ci a vorbit ca un despot oriental nemilos. El a urmărit, fireşte, să dea un spectacol de forţă, dar de fapt a făcut o demonstraţie nereuşită de slăbiciune şi lipsă de înţelepciune. Cuvintele aspre produc fapte aspre, în timp ce cuvintele bune venite dintr-o inimă bună duc la supunere şi ascultare, la conlucrare şi calm.

2 Cronici 10:15 15. Dumnezeu. Vezi la cap. 11,4.

2 Cronici 10:16 16. Nu-l ascultă. Regii înţelepţi au urechi care sunt receptive la glasul supuşilor lor. Când Roboam a preluat tronul, primul lui datorie ar fi fost să caute să cunoască nevoile poporului său şi să se străduiască să îndrepte greşeli anterioare. Prin lipsa lui de bunăvoinţă de a-şi pleca urechea, regele a iscat nesupunere şi s-a făcut răspunzător de răzvrătirea care a urmat.

Fiul lui Isai. Numai cu puţini ani înainte, David fusese un erou naţional. Acum, din cauza nebuniei odraslei sale, numele lui era detestat în Israel, iar seminţiile din nord erau hotărâte să pornească pe propria lorcale, independenţi faţă de sud.

De casă. De fapt, seminţiile ziceau: "Şi acum, David, vezi-ţi de treburile tale în propria ta ţară, iar noi ne vom vedea de treburile noastre". Acestea erau cuvinte de sfidare şi de răzvrătire. Zarurile fuseseră aruncate. De aici înainte casa lui David avea să domnească numai peste o parte din ţară, mai ales peste seminţia Iuda a lui David şi peste cea a lui Beniamin, în timp ce grosul seminţiilor urma să meargă pe propria lor cale, având proprii lui domnitori.

2 Cronici 10:17 17. Cetăţile lui Iuda. Având în vedere că Roboam era din seminţia lui Iuda, era numai firesc ca, în împrejurări ca acestea, când celelalte seminţii renunţaseră la conducerea lui, propria sa seminţie să-i rămână credincios. Nu se ştie dacă Solomon scutise sau nu pe propria sa seminţie de o parte din impozitele grele şi demunca forţată pe care le-a aplicat poporului Israel ca întreg. Dacă a făcut-o, aceasta ar fi constituit un îndemnsuplimentar să-l sprijine.


1-19 PK 87-91

1.2 PK 87

3-7 PK 89

4 PK 55; 4 T 628; 7 T 218

2 Cronici 11:1 1. Casa lui Iuda şi a lui Beniamin. Seminţiile lui Iuda şi Beniamin compuneau acum împărăţia de nord, care de obicei este numită naţiunea lui Iuda. Seminţia lui Beniamin fusese mai apropiată de seminţia lui Efraim, dar se pare că stabilirea capitalei la Ierusalim, la hotarul lui Beniamin, era cel puţin un factor de influenţare a lui Beniamin de a-şi lega soarta de Iuda (vezi la 1 Regi 12,21).

O sută patruzeci de mii. Aceasta este o cifră modestă şi îi reprezintă probabil pe oamenii instruiţi pentru război disponibili din cele două seminţii de nord. La data intrării în Canaan, Iuda avea 76.500 de oameni şi Beniamin 45.600 (Numeri 26,22.41), deci un total de 122.100 de bărbaţi apţi de armată. Pe vremea lui David, Iuda avea 500.000 de bărbaţi (2 Samuel 24,9). Forţele armate ale regatului lui Iuda, aşa cum sunt redate în Cronici, numărau 400.000 pe timpul lui Abia (2 Cronici 13,3), 580.000 pe timpul lui Asa (cap. 14,8)şi 1.160.000 sub Iosafat (cap. 17,14-18).

2 Cronici 11:2 2. Şemaia. Un profet din Iuda din timpul domniei lui Roboam (vezi cap. 12,5-8.15).

2 Cronici 11:3 3. Întregului Israel din Iuda. Este posibil, dar nu necesar ca să se facă referire aici la membrii seminţiilor din nord, care locuiau acum pe teritoriul lui Iuda şi Beniamin (vezi la 1 Regi 12,17).

2 Cronici 11:4 4. De la Mine. Vezi la 1 Regi 12,15. Desigur că, voia lui Dumnezeu nu era ca împărăţia lui David să se dividă în două monarhii. Voia lui Dumnezeu era ca israeliţii să umble pe căile Lui şi să continue să crească până când, prin eforturile lor misionare, să proclame numele Lui pe tot pământul. Dar, când israeliţii au ales propriile lor căi şi L-au părăsit pe Domnul, mâna Lui protectoare s-a retras, iar actele de dezbinare au avut, înmod inevitabil, cale liberă. Privind lucrurile din punctul acesta de vedere, divizarea împărăţiei era de la Dumnezeu (vezi Ed 173-177).

2 Cronici 11:5 5. Cetăţi întărite. [Cetăţi de apărare, KJV]. Versetele 5-12 tratează construirea de către Roboam a cetăţilor de apărare în Iuda. Informaţiile acestea nu se regăsesc în Regi. Cetăţile amintite se află în partea de sud şi de vest a ţării, lucru care sugerează că ele cu fost întărite ca apărare împotriva Egiptului. Politica agresivă din timpul lui Şişac (vezi 2 Cronici 12,2-9; 1 Regi 14,25.26) era răspunzătoare de aceste măsuri defensive.

2 Cronici 11:6 6. Betleemul. O cetate situată la aprox. 8 km sud de Ierusalim (vezi la Genesa 35,19).

Etamul. O cetate situată la aprox. 4 km sud-vest de Betleem.

Tecoa. O cetate situată la aprox. 8 km sud de Betleem (vezi 1 Cronici 2,24; 4,5; 2 Samuel 14,2.4.9; 2 Cronici 20,20; Amos 1,1).

2 Cronici 11:7 7. Bet-Ţur. O cetate din regiunea deluroasă a lui Iuda (Iosua 15,58), la 6,4 km nord de Hebron.

Soco. O cetate situată la aprox. 22,5 km vest-sud-vest de Betleem (vezi 2 Cronici 28,18; Iosua 15,35;

1 Samuel 17,1).

Adulam. O fortăreaţă menţionată pe vremea lui David (1 Samuel 22,1) şi din nou într-o perioadă târzie (Neemia 11,30; Mica 1,15). Adulam era la hotarul cu Şefela.

2 Cronici 11:8 8. Gat. O cetate în ţinutul filistean şi în mod obişnuit sub control filistean (1 Regi 2,39-41; Amos 4,2).

Mareşa. O cetate în Şefela (vezi Iosua 15,44). Aici l-a biruit Asa pe Zerah Etiopianul (vezi la 2 Cronici 14,9.10).

Zif. O localitate în partea de sud a lui Iuda (vezi Iosua 15,24).

2 Cronici 11:9 9. Adoraim. Probabil de identificat ca Dura, un sat din zona deluroasă, la aprox. 8 km vest de Hebron.

Lachis. O cetate importantă din zona depresionară a lui Iuda (vezi Iosua 15,39; 2 Regi 14,19; 18,14; Mica 1,13), la aprox. 15,6 km la sud-vest de Ierusalim.

Azeca. O cetate la nord est de Lachis, în Şefela lui Iuda (vezi Iosua 10,10.11; 1 Samuel 17,1; Neemia 11,30).

2 Cronici 11:10 10. Ţorea. O cetate în Dan (vezi Iosua 15,33; 19,41; Judecători 13,2.25; 16,31; 18,2.11; Neemia 11,29).

Aialon. O cetate situată la aprox. 22,4 km nord-vest de Ierusalim. La început fusese dată lui Dan (Iosua 19,42) şi a fost desemnată ca cetate levitică pentru chehatiţi (Iosua 21,20.24).

Hebronul. O cetate importantă situată la aprox. 30,4 km sud-sud-vest de Ierusalim (vezi Genesa 23,2; 1 Cronici 3,1; 6,55.57;11,1).

2 Cronici 11:11 11. Magazii de bucate. Acestea erau nu doar cetăţi fortificate, ci erau prevăzute şi cu depozite de alimente, astfel încât să fie pregătite să reziste unui asediu prelungit.

2 Cronici 11:13 13. Preoţii şi Leviţii. Izgoniţi din slujbele lor, preoţii şi leviţii au părăsit regatul de nord şi s-au îndreptatspre sud, unde puteau participa la serviciul de închinare al lui Iehova din Templul Lui.

2 Cronici 11:14 14. Ţinuturile. [Suburbiile, KJV]. Adică păşunile din jurul cetăţilor (vezi Levitic 25,34; Numeri 35,2-5.7; vezi la Iosua 14,4).

Moşiile. [Posesiunile, KJV]. Compară cu Levitic 25,29-34.

I-au împiedicat. [I-au alungat, KJV]. Din motive politice, Ieroboam a înfiinţat un serviciu religios, cu centre de cult, total deosebite de serviciul lui Iehova din Ierusalim (1 Regi 12,26-33). Astfel, el spera să-i dezobişnuiască pe supuşii săi de ataşamentul lor faţă de capitala din sud.

2 Cronici 11:15 15. A pus preoţii. Prin numirea de preoţi ai lui personal, Ieroboam i-a îndepărtat pe leviţi de slujbele lorlegate de serviciul de închinare al lui Iehova şi a dat o lovitură directă ramurii levitice şi tuturor orânduielilor făcute să promoveze închinarea la Dumnezeu (vezi PK 101).

Înălţimile. Dan şi Betel erau cele două centre principale de cult din regatul de nord (1 Regi 12,29-31),

dar mai erau înălţimi în toată ţara, unde se îndeplineau ritualurile noii religii (vezi 1 Regi 13,32).

Pentru ţapii. [Pentru dracii, KJV]. Dumnezeu consideră forma josnică a cultului idolatru drept o închinare la demoni (vezi Deuteronom 32,17; Psalmi 106,37.38; 1 Corinteni 10,20). Politica religioasă a lui Ieroboam a deschis calea ca forme corupte de idolatrie să fie introduse în Israel, care au degradat poporul şi l-a îndepărtat şi mai mult de Dumnezeu.

2 Cronici 11:16 16. Au urmat. Adică au urmat pe preoţi şi pe leviţi, care au mers în Iuda şi la Ierusalim (v. 13.14).

La Ierusalim. Aceşti oameni s-au mutat în Iuda. Scopul pentru care au părăsit Israelul şi au venit în Iuda a fost acela de a avea ocazia să se închine la Ierusalim. Era politica lui Ieroboam de a împiedica deplasarea la Ierusalim în vederea închinării. Şi pe vremea lui Asa a fost o migraţie a închinătorilor credincioşiai lui Iehova către regatul de nord (cap. 15,9).

2 Cronici 11:17 17. Au dat astfel tărie împărăţiei. Afluenţa de preoţi şi de închinători evlavioşi ai lui Dumnezeu în Iuda a produs, fără îndoială, o seriozitate sporită în viaţa religioasă a regatului de sud şi a întărit forţa morală a naţiunii.

Trei ani. Exodul închinătorilor lui Iehova din regatul de sud s-a desfăşurat pe parcursul primilor trei aniai domniei lui Roboam, atâta timp cât el a fost credincios principiilor bune (vezi cap. 12,1).

2 Cronici 11:18 18. Ierimot. Nu este amintit nicăieri altundeva printre fiii soţiilor lui David (2 Samuel 3,2-5; 5,14-16; 1 Cronici 3,1-9; 14,4-7). Dar se poate să fi fost fiul uneia dintre concubinele lui David (1 Cronici 3,9).

Fata lui Eliab. Era probabil nepoată. Cuvântul ebraic pentru "fată" poate să stea şi pentru descendente mai depărtate (vezi la 1 Cronici 2,7). Fiica celui mai mare frate al lui David (1 Cronici 17,13) nu putea să devină soţia nepotului lui David.

2 Cronici 11:20 20. Fata lui Absalom. Maaca era probabil nepoata lui Absalom (vezi la v. 18), din moment ce Tamar a fost singura lui fiică (vezi la 1 Regi 15,2).

2 Cronici 11:23 23. A lucrat cu minte. Dispersându-şi fiii pe tot cuprinsul lui Iuda, unde au ocupat desigur poziţii de răspundere şi au exploatat interese locale afară de cele legate de tron, Roboam a susţinut cu înţelepciune interesele regatului său.

Le-a căutat o mulţime de femei. Haremul numeros era considerat unul dintre însemnele regalităţii şi ale bogăţiei. Totuşi era dezaprobat de Dumnezeu (Deuteronom 17,17).


1-17 PK 91-93

5 PK 92

11.12.16.17 PK 93

2 Cronici 12:1 1. A părăsit legea. Aceasta a avut loc desigur după anul al treilea al lui Roboam (cap. 11,17). Relele domniei lui Roboam sunt prezentate mai amănunţit în Regi. Acolo se afirmă că poporul a zidit înălţimi, idoli şiAstartee, şi că erau încurajate şi alte lucruri abominabile, precum practicile degradante ale sodomiţilor (vezi la1 Regi 14,22-24).

2 Cronici 12:2 2. Şişac. Versetele 2-12 vorbesc despre invazia lui Şişac cu detalii mult mai multe decât raportul paraleldin 1 Regi 14,25-28. Şişac a lăsat propriul său raport cu privire la această invazie pe zidul marelui templu al lui Amen de la Karnak, în care enumeră numele cetăţilor lui Iuda şi Israel (vezi la 1 Regi 14,25; vezi de asemenea ilustraţia din faţa p. 48, vol. II).

2 Cronici 12:3 3. O mie două sute de cară. Aceste amănunte interesante cu privire la mărimea şi alcătuirea oştirii egiptene nu sunt amintite în Regi.

Libieni. [Lubimi, KJV]. Libienii erau locuitori ai teritoriului Africii de Nord, la vest de Egipt. Poporul acestei regiuni a pătruns deseori pe teritoriul Egiptului, s-a amestecat cu egiptenii şi s-a angajat în trupele mercenare. Şişac, sau Şeşonc I, a fost primul rege al unei dinastii de regi libieni care a domnit peste Egipt, aprox. între 950-750 î.Hr. Libienii sunt menţionaţi şi în 2 Cronici 16,8; Naum 3,9; Daniel 11,43 (vezi vol. II, p. 50).

Suchieni. Poporul acesta nu a fost identificat. Se pare că au fost un trib mai neînsemnat din Africa de Nord.

Etiopieni. Literal, cuşiţi. Cuş era numele general dat regiunii care se află la sud de Egiptul propriu-zis, corespunzând oarecum Sudanului sau Nubiei. În perioada clasică, termenul Etiopia era aplicat regiunii acesteia. Identificarea aceasta nu trebuie să fie confundată cu Etiopia modernă, care este mult mai departe spre sud şi est.

2 Cronici 12:4 4. Cetăţile întărite. Cetăţile pe care le întărise Roboam par să fi fost printre cele care au căzut pradă lui Şişac. Numai numele a două din acestea, Soco şi Aialon (cap. 11,7.10) se pot citi acum pe inscripţia de la Karnak (vezi la v. 2).

2 Cronici 12:5 5. Şemaia. Relatarea privind solia lui Şemaia către Roboam şi conducătorii lui Iuda nu apare în Regi. Scriitorul Cronicilor scoate în evidenţă deseori urmările triste ale încălcării legii şi binecuvântărilor ascultării.

Se adunaseră. Când cetăţile mai mici au fost cucerite, căpeteniile lui Iuda s-au retras la Ierusalim.

Vă părăsesc. [V-au părăsit, KJV]. Afirmaţia aceasta descoperă metoda pe care Domnul o foloseşte adesea pentru a trata fărădelegea. Când poporul Său Îl părăseşte şi cade în păcat, Domnul Îşi retrage mâna protectoare, iar forţelor răului li se îngăduie să-şi facă partea prin aducerea judecăţii asupra răului (vezi PP 428, 429).

2 Cronici 12:6 6. S-au smerit. Când a fost ameninţată cu pedeapsa, mândra Ninive s-a smerit, iar Domnul s-a îndurat de ea (Iosua 3,5-10). Tot astfel pedeapsa l-a adus pe Iuda pe genunchi şi la pocăinţă.

Domnul este drept. Oamenii au recunoscut că Dumnezeu era drept când îngăduia ca pedepsele pe care le meritau să vină asupra lor.

2 Cronici 12:7 7. Când a văzut Domnul. Domnul n-are plăcere de suferinţa pe care şi-o atrag călcătorii de lege, ci estemereu cu luare aminte să vadă dacă nu cumva ei se abat de la nelegiuirile lor, pentru ca pedepsele cu care suntameninţaţi să poată fi înlăturate (vezi Exod 18,30-32).

Le vin în ajutor. [Le voi da oarecare scăpare, KJV]. Judecata căzuse deja în mare măsură. Domnul voiaacum să acorde izbăvire unei rămăşiţe, neîngăduind să vină asupra lor nimicirea deplină pe care o meritau nelegiuirile lor (vezi 2 Cronici 12,12; Ezra 9,13; Isaia 1,9).

Asupra Ierusalimului. Deoarece poporul s-a pocăit, ameninţarea cu nimicirea imediată a Ierusalimului afost retrasă. Totuşi, ameninţarea nimicirii plana încă asupra cetăţii şi urma să fie înfăptuită dacă poporul continua să trăiască în păcat.

2 Cronici 12:8 8. Voi şti ce însemnează să-Mi slujească. [Să poată cunoaşte serviciul Meu, KJV]. Adică să ajungă să cunoască deosebirea dintre a-L avea pe Domnul ca Stăpân şi a avea mâna vreunui rege păgân asupra lor. Domnul dorea ca ei să experimenteze tirania căreia i se vinde un om când se abate de la Dumnezeu şi intră pe calea păcatului.

2 Cronici 12:9 9. A luat visteriile. Tezaurele Templului adunate de David şi de Solomon şi dedicate Domnului au căzut acum în mâinile unui rege păgân. Prin păcatul lor, pretinşii copii ai lui Dumnezeu au adus ocară nu numai asupra lor, dar şi asupra lui Dumnezeu.

2 Cronici 12:10 10. Căpeteniile alergătorilor. Scuturile de aur erau probabil folosite de către garda personală regală (vezi la cap. 9,16), iar scuturile de aramă erau acum încredinţate căpeteniei gărzii. Cuvântul raşim, înseamnă literal "alergători". El este tradus "pedeştri" în 1 Samuel 22,17 [KJV], iar expresia în care apare acest cuvânt este redată "oameni care alergau" în 1 Regi 1,5. În fiecare caz, oamenii la care se face referire se pare că aparţineau gărzii personale.

2 Cronici 12:13 13. S-a întărit. Cuvintele acestea arată redresarea lui Roboam de pe urma invaziei lui Şişac.

Patruzeci şi unu de ani. Întrucât Solomon a domnit 40 de ani (cap. 9,30), Roboam s-a născut probabil în anul anterior urcării lui Solomon pe tron.

2 Cronici 12:14 14. Nu şi-a pus inima. [Nu şi-a pregătit inima, KJV]. Cuvintele acestea explică cauza nelegiuirilor lui Roboam. Începând din acest punct, atunci când se vorbeşte despre diferiţii succesori la tron, domniile vor fi caracterizate ca bune sau rele (vezi cap. 14,2; 20,32; 21,6 etc).

2 Cronici 12:15 15. Cartea proorocului Şemaia. Compară cu cap. 9,29. Versetele 15.16 alcătuiesc formula de încheiere a domniei lui Roboam. Ea este tipică pentru formula folosită la încheierea rapoartelor domniilor regilor (vezi cap. 13,22; 14,1; 16,13.14; 21,1 etc). Secţiunea paralelă este 1 Regi 14,29-31.


1-16 PK 93-96

1 PK 93

2-5 PK 94

6-12 PK 95

14.16 PK 9

2 Cronici 13:1 1. Al optsprezecelea an. Versetul acesta este aproape identic cu cel din 1 Regi 15,1. În cărţile Regilor raportul fiecărei domnii a regilor lui Iuda, cât şi ai lui Israel e în mod regulat început cu un sincronism încrucişat cu anul monarhului care domnea în acelaşi timp în regatul vecin, dar acesta este unicul sincronism de felul acesta aflat în Cronici. Un lucru este demn de notat: Cronicile se ocupă în principal de naţiunea lui

Iuda, menţionând pe Israel numai întâmplător. Cu privire la semnificaţia probabilă a celui de al "optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam", vezi la 1 Regi 15,1.

Abia. Scris "Abiam" în Regi (1 Regi 15,1 etc. ).

2 Cronici 13:2 2. Micaia, fata lui Uriel. Raportul paralel zice: "Maaca, fata lui Absalom" (1 Regi 15,2). Potrivit cu 2 Cronici 11,20-22, Abia a fost fiul lui "Maaca, fata lui Absalom". Pare deci evident că "Micaia" este o altă formă a lui "Maaca". Dacă Maaca a fost nepoata lui Absalom şi o fiică a lui Tamar, care era fiica lui Absalom (vezi la 1 Regi 15,2), atunci Uriel din Ghibea trebuie să fi fost soţul lui Tamar.

A fost război. Compară cu 1 Regi 15,7, unde războiul acesta este menţionat în formula de încheiere a domniei lui Abia.

2 Cronici 13:3 3. Patru sute de mii. Compară cifrele date aici cu cifra recensământului lui David, 470.000 de oameni de vârstă militară în Iuda şi 1.100.000 în Israel (1 Cronici 21,5) şi cu totalurile raportate în 2 Samuel 24,9, de 500.000 de războinici în Iuda şi 800.000 în Israel.

2 Cronici 13:4 4. Muntele Ţemaraim. Aşezarea exactă a muntelui acestuia nu este cunoscută.

2 Cronici 13:5 5. A dat pe vecie domnia. Abia a mustrat pe poporul lui Israel pentru revolta lui, susţinând că ei nu aveau dreptul la o existenţă independentă, despărţită de Iuda, deoarece Dumnezeu dăduse împărăţia pe vecie lui David.

Legământ care nu se poate călca. [Legământ de sare. KJV]. O înţelegere fermă şi inviolabilă (vezi la Numeri 18,19).

2 Cronici 13:6 6. Slujitorul lui Solomon. Vezi 1 Regi 11,26-28.

2 Cronici 13:7 7. Oameni răi. [Fii ai lui Belial, KJV]. Literal, "fii ai nevredniciei" (vezi la Deuteronom 13,13; Judecători 19,22; 1 Regi 21,10).

Tânăr şi fricos. În sensul că era lipsit de experienţă. Roboam avea 41 de ani când a început să domnească (cap. 12,13).

2 Cronici 13:8 8. Împărăţiei Domnului. Întrucât naţiunea lui Iuda era o continuare a regatului lui David, care fusese înfiinţat de Domnul, Abia considera că împotrivirea faţă de Iuda constituia împotrivire faţă de Dumnezeu.

Viţeii de aur. Abia lua în derâdere faptul că Israel se aventura să se ridice, având numai asistenţa viţeilor de aur pe care Ieroboam îi făcuse, împotriva lui Iuda care avea sprijinul lui Iehova.

2 Cronici 13:9 9. N-aţi îndepărtat voi pe preoţi? Vezi cap. 11,14.

Oricine venea. În Israel era cu putinţă ca oricine să devină preot, deşi Domnul poruncise ca numai descendenţii lui Aaron să oficieze în calitatea acea (vezi Numeri 18,1-7).

2 Cronici 13:10 10. Domnul este Dumnezeul nostru. Formal, Iuda era încă loial slujirii lui Dumnezeu, cu toate că Abia însuşi nu era cu toată inima în slujba Domnului (1 Regi 15,3).

2 Cronici 13:11 11. Păzim poruncile. Angajarea în ceremonia serviciilor rituale de la sanctuar era privită ca fiind respectarea poruncilor lui Iehova (vezi Levitic 8,35; Numeri 3,7; 9,19; 18,3-5). Totuşi, păzirea cu adevărat a poruncii Domnului implică nu numai o respectare exterioară a slujbelor religioase, ci şi o ascultare de toate poruncile Domnului (vezi Deuteronom 11,1; 1 Regi 2,3).

2 Cronici 13:12 12. În fruntea noastră. [Căpitanul nostru, KJV]. Mângâierea şi tăria revendicate de Iuda constau din faptul că Dumnezeu era cu ei ca să ducă luptele lor şi să le îndrume căile (vezi cap. 32,7.8).

Trâmbiţele răsunătoare. Vezi Numeri 10,8.9.

Împotriva Domnului. Nimeni dintre cei care luptă împotriva lui Dumnezeu nu poate nădăjdui că, în celedin urmă, va avea succes.

2 Cronici 13:13 13. Oameni puşi la pândă. Ieroboam se bizuia pe tactici superioare, dar Iuda şi-a pus încredere în Domnul. Indiferent de succesul posibil pe care-l implicau aceste mişcări tactice, ele nu puteau aduce biruinţă împotriva lui Dumnezeu.

2 Cronici 13:15 15. A lovit pe Ieroboam. Biruinţa obţinută n-a fost câştigată de oameni, ci de Dumnezeu. Totuşi, oamenii au fost unelte în mâna Domnului pentru a realiza voia Lui.

2 Cronici 13:16 16. În mâinile lui. Lipsite de ajutorul lui Dumnezeu, oştirile lui Israel au fost fără putere înaintea poporului lui Iuda. Israel, cu idolii şi viţeii lui de aur, a căzut în mâinile poporului lui Iuda, care-şi pusese încrederea în Domnul.

2 Cronici 13:18 18. Pentru că se sprijiniseră. Raportul atrage atenţia de repetate ori asupra adevăratul motiv al succesului lui Iuda. Marea nevoie a omului este de a recunoaşte dependenţa lui de mâna puternică a Domnului şi de a trăi şi de a lucra în aşa fel încât prezenţa divină să poată fi cu el. În zilele de pe urmă, rămăşiţa credincioasă care îşi pune încrederea în Domnul nu va fi dată de ruşine (Daniel 12,1).

2 Cronici 13:19 19. Betelul. O cetate situată la aprox. 17,7 km nord de Ierusalim. Cetăţile menţionate aici au rămas multă vreme sub stăpânirea lui Iuda, deoarece, potrivit cu 1 Regi 15,17-21, Baeşa, împăratul lui Israel, a început să întărească Rama, doar câţiva ani mai târziu. Rama era la 8,8 km nord de Ierusalim.

Ieşana. Probabil Burj el-Isâneh, la nord de Baal-Haţor, nu departe în nord de Betel.

Efronul. Cetatea aceasta nu a fost identificată până în prezent. Unii cred că era Ofra din NT, eţ-Taiyibeh, la aprox. 8 km nord-est de Betel.

2 Cronici 13:20 20. L-a lovit. Nu există nici o informaţie care să arate cu precizie natura loviturii.

2 Cronici 13:21 21. A ajuns puternic. Simţindu-se tare şi sigur după această biruinţă asupra lui Ieroboam, Abia s-a complăcut într-o viaţă de lux (vezi 1 Regi 15,3).

2 Cronici 13:22 22. Cartea proorocului Ido. Compară cu cap. 12,15, unde e menţionată o lucrare a lui Ido despre genealogii.


19.20 PK 107

2 Cronici 14:1 1. Odihnă zece ani. Compară cu v. 6. Amănuntul acesta nu este menţionat în Regi, unde raportul afirmă simplu că între "Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor" (1 Regi 15,16). Afirmaţia nu vrea să spună că au fost ostilităţi făţişe între Israel şi Iuda în cursul lungii domnii de 41 de ani a lui Asa (2 Cronici 16,13; cf. 1 Regi 15,10; despre socotirea domniei, vezi vol. II, p. 137), ci că nu exista o pace reală între cele două naţiuni.

2 Cronici 14:2 2. Ce este bine. Raportul paralel adaugă "ca tatăl său David" (1 Regi 15,11).

2 Cronici 14:3 3. A îndepărtat altarele. Versetul acesta prezintă un tablou al teribilei idolatrii care a pus stăpânire pe naţiunea după domnia lui David. Raportul mişcării reformatoare a lui Asa din 1 Regi 15,12 începe cu afirmaţia că "a scos din ţară pe sodomiţi", o descoperire a tristei stări în care ajunsese naţiunea.

Înălţimile. Compară cu 2 Cronici 15,17 şi 1 Regi 15,14. Înălţimile îndepărtate de Asa erau evident acelea închinate cultului idolilor, deoarece sunt menţionate în legătură cu el. Totuşi, Asa fie a permis menţinerea sanctuarele locale neautorizate dedicate închinării lui Iehova, fie, în cazul în care campania lui a fost îndreptată împotriva tuturor înălţimilor, aceasta nu a avut un succes deplin, deoarece "înălţimile n-au fost îndepărtate" (vezi la 2 Cronici 15,17; 1 Regi 15,14).

Stâlpii idoleşti. [Chipurile, KJV]. Ebr. maşşeboth, literal "stâlpi". Aceştia erau pietre sacre, obişnuite în Palestina acelor zile, şi făceau parte din formele corupte de religie originare din Palestina. Moise poruncise distrugerea acestor maşşeboth (vezi la Deuteronom 12,3; 16,22). Unii consideră că aceşti "stâlpi" erau embleme falice.

Astarteele. [Dumbrăvile, KJV]. Ebr. 'asherim, stâlpi de lemn sau copaci sfinţi, embleme ale zeiţei canaanite a fertilităţii (vezi la Judecători 3,7). Aceste 'asherim sunt deseori menţionate în legătură cu cultul luiBaal (Judecători 6,25.28). Moise a interzis aşezarea unui "stâlp idolesc" [dumbrăvi, KJV] aproape de un altar pentru Domnul şi a poruncit că astfel de simboluri idolatre să fie distruse (vezi la Deuteronom 7,5; 16,21).

Înălţimile. Vezi la v. 3.

Stâlpii. [Chipurile, KJV]. Ebr. chammanim, un termen diferit de acela tradus "chipuri" (KJV) în v. 3. Chammanim poate proveni din rădăcina chamam, "a fi cald". De aceea cuvântul a fost aplicat de unii stâlpilor dedicaţi soarelui, totuşi părerea răspândită acum pare să fie aceea de a traduce chammanim cu "altare pentru tămâie". Chammanim apare şi în Levitic 26,30 şi Isaia 27,9.

2 Cronici 14:6 6. A zidit cetăţi întărite. Compară cu cap. 11,5-12.

2 Cronici 14:7 7. Să zidim aceste cetăţi. Se face referire la un sistem general de apărare, atât în sud împotriva Egiptului, cât şi în nord împotriva lui Israel. Asa a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-şi întări regatul şi a se pregăti împotriva pericolelor care aveau să apară cu siguranţă, aşa încât poporul său să nu sufere din cauzaagresiunilor vecinilor ostili.

2 Cronici 14:8 8. Scut [Pavăză, KJV]. Scuturi mari (vezi la 2 Cronici 9,15; 1 Regi 10,16).

Trei sute de mii. Compară cu cap. 13,3. Probabil că nu aceasta era mărimea armatei permanente a lui

Asa, ci doar numărul bărbaţilor din popor în stare să poarte arma, care să fie disponibili în caz de urgenţă.

2 Cronici 14:9 9. Zerah, Etiopianul. Până acum n-am putut să-l identificăm pe Zerah din rapoarte contemporane. Întrucât erau cuşiţi în vestul Arabiei şi în estul Africii pe malurile Mării Roşii (vezi Genesa 10,6), Zerah s-ar fiputut să fie din regiunea aceea. Se poate să fi avut în armata sa trupe auxiliare libiene din Egipt, unde domneao dinastie libiană. Asa făcuse tot ce putuse pentru a întări apărarea naţională şi pentru a instrui armata (2 Cronici 14,6-8). Astfel că atunci când Zerah a lovit, Iuda era pregătit.

Un milion. [O mie de mii, KJV]. Unii consideră că numărul acesta simetric (în engl., n. tr.) exprimă ideea unei oştiri foarte mari, tot astfel cum astăzi vorbim despre "miriade" fără intenţia de a sugera ideea de exact sau chiar aproximativ "zece mii", sensul literal al termenului. Aceia care susţin părerea aceasta spun că un milion de oameni ar fi total exagerat. Oricum ar fi, forţele lui Zerah erau evident o "mulţime" copleşitoare pentru Asa şi oştirea lui. Vezi p. 122,123.

Mareşa. Una dintre cetăţile întărite pe care le zidise Roboam (cap. 11,8). Era aşezată în câmpia lui Iuda, cam la 15 km sud-vest de Ierusalim.

2 Cronici 14:10 10. Valea Ţefata. La nord-vest de Mareşa este o oază largă care se deschide în câmpia filisteană. Aceasta este probabil regiunea la care se face referire. Odată cu sosirea oştirilor lui Asa, Zerah s-a retras în partea mai largă a oazei, unde putea să se folosească de carele sale.

2 Cronici 14:11 11. A chemat pe Domnul. Asa pregătise cetăţi de apărare şi avea o oştire mare şi bine echipată. Dar el se bizuia nu doar pe arme sau oameni, ci şi pe Dumnezeu. Când a dat piept cu vrăjmaşul, a făcut lucrul acestaîn Numele Domnului şi ca reprezentant al Lui.

Împotriva Ta. Înfruntându-l pe Zerah în Numele Domnului, Asa a realizat că propria sa înfrângere ar fi fost o înfrângere pentru Domnul.

2 Cronici 14:12 12. Domnul a lovit. Domnul l-a făcut în stare pe Asa să câştige o biruinţă uimitoare. Iuda avea vrăjmaşiputernici, atât la nord, cât şi la sud. Lăsat singur, el ar fi cedat repede înaintea forţei superioare a oştirilor desfăşurate împotriva lui. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, a fost invincibil. Atacul lui Zerah a fost ultima ameninţare serioasă cu care Iuda avea să dea piept dinspre sud. De aici înainte, vrăjmaşii lui au fost din nord, întâi Asiria sub Sanherib şi apoi Babilonul sub Nebucadneţar, care a adus naţiunea la dezastru.

2 Cronici 14:13 13. Gherar. O cetate situată la aprox. 17,7 km sud de Gaza, pe drumul spre Egipt.

Oştirea Lui. Oştirea lui Asa. Poporul lui Dumnezeu era unealta din mâinile Sale pentru a face lucrarea Lui.

2 Cronici 14:14 14. Au bătut toate cetăţile. Cetăţile acestea din jurul Gherarului erau cetăţi filistene. Desigur că ele îl ajutaseră pe Zerah.

Groaza Domnului. Când Dumnezeu Îşi manifestă puterea în favoarea poporului Său, o frică supranaturală pune stăpânire pe vrăjmaş, şi nu mai există curaj şi forţă de a rezista (vezi cap. 17,10).

2 Cronici 14:15 15. Cămile. Gherarul era la hotarul deşertului sudic dintre Palestina şi Egipt, prin urmare locuitorii ţinutului aceluia aveau multe cămile (vezi 1 Samuel 27,9; 30,17).


1-15 PK 110-112

2-9 PK 110

11-13 PK 111

2 Cronici 15:1 1. Azaria. Profetul nu e cunoscut decât din capitolul acesta. Cele ce urmează sunt specifice Cronicilor, aducând o contribuţie importantă la istoria lui Iuda. Faptele raportate aici sunt de interes pentru un studiu al experienţei religioase a poporului lui Dumnezeu şi descoperă marea influenţă a acelora care Îl au pe Domnul de partea lor în ceea ce întreprind.

2 Cronici 15:2 2. Înaintea lui Asa. [Să întâmpine pe Asa, KJV]. Azaria l-a întâmpinat pe Asa când s-a întors de la marea lui biruinţă asupra lui Zerah, Etiopianul (vezi cap. 14,9-15).

Când sunteţi cu El. Compară cu Iacov 4,8. Asa Îl căutase pe Dumnezeu şi făcuse tot posibilul să umbleîn căile Lui şi să facă lucrarea Lui (2 Cronici 14,11). Astfel, Domnul l-a însoţit cu putere, călăuzindu-l şi binecuvântându-l.

Îl veţi găsi. Compară cu 2 Cronici 15,4.15; 33,12.13; 1 Cronici 28,9; Ieremia 29,13; Matei 7,7.

2 Cronici 15:3 3. Multă vreme. Versetul 3 tradus literal sună astfel: "Şi multe zile pentru Israel fără adevăratul Dumnezeu şi fără preot învăţător şi fără lege". Pasajul nu conţine verb, prin urmare determinarea timpului este o chestiune de interpretare. Există o varietate de păreri, susţinându-se că partea aceasta este fie o profeţie despre istoria viitoare a lui Israel, fie o analiză a istoriei israelite trecute, fie are o aplicaţie specifică laprezentul imediat, adică începând cu dezmembrarea împărăţiei. Observaţia profetului se potriveşte oricăreia dintre perioadele acestea. Compară cu apostaziile din timpul judecătorilor (Judecători 2,11-19; 3,7-10.12-14; 4,1-3; 6,1-6; 8,33-35; 10,6-9).

Preot care să înveţe pe oameni. Preoţii erau instructorii religioşi ai poporului, învăţându-i Cuvântul lui Dumnezeu şi Legea Domnului (vezi Levitic 10,11; Deuteronom 17,9.11; 24,8; 33,10; Ezra 7,25; Ieremia 18,18; Exod 44,23).

2 Cronici 15:4 4. S-au întors. Când au fost în situaţii critice, poporul s-a întors la Dumnezeu, iar El le-a ascultat rugăciunile şi a fost îndurător, scăpându-i din mâinile duşmanilor lor (vezi Psalmi 106,44; 107,6).

2 Cronici 15:6 6. Un popor se bătea. [Naţiunea era nimicită, KJV]. LXX poate fi tradusă astfel: "Naţiune se va război cu naţiune şi cetate cu cetate, deoarece Dumnezeu i-a tulburat cu tot felul de suferinţe" (vezi Isaia 19,2). Se poate lua un exemplu tipic din perioada judecătorilor, un timp de mare nelinişte şi slăbiciune, nu numai în Palestina, ci în tot Orientul Apropiat. Egiptul, care fusese o mare putere, a devenit din ce în ce mai slab, până când s-a ajuns la un nivel foarte scăzut în cursul dinastiilor a 20-a şi a 21-a, c. 1200-950 în. Hr. (Vezi vol. II, p. 28, 29, 48-50). Forţele dezbinării erau pretutindeni la lucru, regalitatea îşi pierduse respectul, lucrătorii mureau de foame, iar ţara era bântuită de dezordine generală. Asiria nu atinsese încă punctul maxim de putere, iar Babilonul era slab (vezi vol. II, p. 55-57). Imperiul hetit, care în cursul primei părţi a acestei perioade fusese un stat puternic, se prăbuşise ca urmare a atacurilor popoarele maritime invadatoare (vezi vol.II, p. 27, 32-34) şi se divizase într-un mare număr de state mărunte. Profetul descrie deosebit de exact situaţiacare domnea în Orientul Apropiat în ultima parte a celui de al doilea mileniu î.Hr., deşi descrierea lui se potriveşte şi altor perioade (vezi la v. 3).

2 Cronici 15:7 7. Voi dar, întăriţi-vă. De fapt, sfatul profetului era: "Fiţi tari în Domnul, stăruiţi cu putere în ascultarea

de El şi îmbărbătaţi-vă privind viitorul". Azaria îl încuraja pe Asa să continue măsurile energice pe care le luase împotriva idolatriei şi politica lui fermă în favoarea intereselor naţionale ale lui Iuda.

Voi avea o răsplătire. [Vor fi răsplătite, KJV]. Întrucât luase o poziţie atât de hotărâtă pentru Domnul, Asa nu avea să fie părăsit, ci avea să i se îngăduie să culeagă răsplata ostenelilor lui.

2 Cronici 15:8 8. Proorocia lui Oded. Ebraica acestei expresii nu poate fi corect tradusă în felul acesta, construcţia fiind de aşa natură încât nu îngăduie folosirea prepoziţia "lui" pentru a arăta legătura dintre cele două substantive. Totuşi, fără "lui", propoziţia e incoerentă. Evident, ceva lipseşte în textul ebraic. Pare extrem de probabil că manuscrisul alexandrin al LXX şi cel siriac au păstrat exprimarea corectă, deoarece introduc numele "Azaria" (v. 1), astfel încât să susţină expresia "proorocia pe care Azaria, fiul lui Oded, a rostit-o".

Urâciunile. [Idolii dezgustători, KJV]. Puţine reforme sunt totdeauna reforme depline. Asa depusese eforturi serioase pentru a curăţi ţara de urâciunile ei, dar lucrarea lui fusese numai parţial reuşită. Încurajat de cuvintele lui Azaria, Asa şi-a înnoit acum eforturile de a curăţi ţara de orice formă de rău.

Muntele lui Efraim. Compară cu cap. 17,2. Cu toate că nu se angajase în război deschis cu Israel, Asa fusese destul de puternic ca să ia de la regatul de nord un număr de cetăţi de frontieră.

A înviat altarul. O expresie asemănătoare este folosită în cap. 24,4 cu privire la Ioas. Reiese că altarul fusese profanat şi că acum era curăţit şi consacrat din nou Domnului.

2 Cronici 15:9 9. Cei din. [Străinii, KJV]. Aceştia erau membri ai seminţiilor care alcătuiau regatul de nord. Şi în cursul domniei lui Roboam existase un aflux de cetăţeni din Israel către Iuda (cap. 11,16).

Din Simeon. Cu toate că Simeon se găsea în cuprinsul hotarelor regatului de sud (Iosua 19,1), mulţi membri ai acestei seminţii au locuit pe teritoriul lui Israel când s-a produs divizarea.

Când au văzut. Când mulţi din poporul Israel au observat că Dumnezeu era cu Asa şi-l binecuvânta, unmare număr a venit din regatul de nord pentru ca să trăiască mai departe în Iuda.

2 Cronici 15:10 10. Al cincisprezecelea [an]. Adunarea aceasta de la Ierusalim, în anul al cincisprezecelea al lui Asa, fixează victoria asupra lui Zerah în acelaşi an sau în anul precedent. Dacă războiul cu Zerah, întoarcerea în Ierusalim, afluxul din seminţiile de nord şi convocarea adunării la Ierusalim au putut avea loc toate în decurs de trei luni, atunci războiul cu Zerah a fost dus în al 15-lea an al lui Zerah. În caz contrar şi mult mai probabil,a avut loc în anul al 14-lea.

2 Cronici 15:11 11. Au jertfit. Aceste numeroase jertfe au fost probabil jertfe de mulţumire, la care poporul a participat într-o sărbătoare generală de bucurie şi de mulţumire la adresa lui Dumnezeu. Compară cu 1 Regi 8,63-66, care raportează că Solomon a adus un mare număr de jertfe de mulţumire la sfinţirea Templului.

2 Cronici 15:12 12. Legământ. De fapt, aceasta era o reînnoire solemnă a legământului naţional încheiat între Dumnezeu şi poporul Său de la Sinai (Exod 19,5-8; 24,3-8). Legământul acesta între Dumnezeu şi Israel a fost periodic reafirmat în istoria iudeilor, de obicei după perioade de apostazie (vezi 2 Regi 23,3; 2 Cronici 34,31; Neemia 10,28-39).

Din toată inima. [Cu toată inima, KJV]. Compară cu Deuteronom 4,29, unde e folosită o expresie similară.

2 Cronici 15:13 13. Omorât. Când legământul naţional cu Iehova a fost reînnoit, s-a hotărât ca întreaga naţiune să fie

inclusă şi ca toţi cei care nu ar fi luat poziţie pentru Dumnezeu să fie omorâţi. Pe timpul lui Moise, pedeapsa cu moartea fusese dată pentru cei care ar fi fost găsiţi vinovaţi de călcarea "legământului Lui", închinându-se vreunui alt dumnezeu (Deuteronom 17,2-7; cf. Exod 22,20; Deuteronom 13,6-10.12-15).

2 Cronici 15:14 14. Au jurat credinţă Domnului. Printr-un jurământ solemn, legământul cu Dumnezeu a fost reînnoit.

2 Cronici 15:16 16. Maaca. Compară 1 Regi 15,13-15 cu v. 16-18. Deosebirile sunt puţine şi neînsemnate.

Mamă-sa. De fapt bunica, deoarece Maaca era mama lui Abia (vezi 2 Cronici 11,20; vezi la 1 Regi 15,10; 1 Cronici 2,7).

Idol. Ebr. miphleşeth. Cuvântul acesta indică un idol dezgustător (vezi la 1 Regi 15,13).

Astarteei. [Într-o dumbravă, KJV]. Literal, "pentru Aşera".

2 Cronici 15:17 17. N-au fost îndepărtaţi. Unele înălţimi - evident, centre de cult idolatru - fuseseră îndepărtate (cap. 14,3.5). Înălţimile care fuseseră îngăduite să rămână erau probabil sanctuare locale neautorizate pentru închinarea la Iehova. Acestea se poate să fi continuat să existe în ciuda eforturilor lui Asa de a le desfiinţa.

Din Israel. Cuvintele acestea nu se găsesc în raportul paralel din 1 Regi 15,14. Fără îndoială este vorba de regatul de sud, deoarece Asa nu ar fi îndrăznit să iniţieze îndepărtarea înălţimilor din regatul de la nord.

2 Cronici 15:18 18. Închinate Domnului de tatăl său. Probabil lucruri luate din prada marii victorii a lui Abia asupra lui Ieroboam (cap. 13,16-19).

De el însuşi. Acestea făceau parte probabil din prada adunată în urma biruinţei asupra lui Zerah (cap. 14,13-15). S-au făcut, fără îndoială, eforturi de a se recupera tezaurul Templului, care fusese luat de Şişac în timpul domniei lui Roboam (cap. 12,9).

2 Cronici 15:19 19. N-a fost nici un război. [N-a fost război, KJV; Trd. Niţ.; G. Gal.]. Cuvântul "nici un" nu este în ebraică, iar propoziţia sună simplu: "n-a fost război" (vezi mai jos).

Al treizeci şi cincilea an. Probabil al 35-lea an al regatului de sud (vezi la cap. 16,1), care ar fi al 14-lea an al domniei lui Asa. Având în vedere calculul acesta, ar fi incorect să se traducă prima parte a versetului "nici un război", întrucât al 14-lea an a marcat probabil începutul ostilităţilor din regatul lui Asa.


1.2.7-12.15 PK 112

2 Cronici 16:1 1. Al treizeci şi şaselea an. Cu excepţia acestei date, v. 1-6 merg paralel cu 1 Regi 15,17-22. Baeşa a început să domnească în al 3-lea an al lui Asa, domnind 24 de ani, şi a fost urmat de fiul său în al 21-lea an al lui Asa (1 Regi 15,33; 16,8). Aceasta ar face imposibil un război între Asa şi Baeşa în anul al 36-lea al lui Asa.Dar nu există nici o contradicţie, dacă expresia de aici (şi probabil cea din 2 Cronici 15,19) se referă la anii regatului lui Iuda, şi nu la cei ai domniei lui Asa. Anul al 35-lea al regatului de la sud, socotit de la urcarea pe tron al lui Roboam, ar fi anul al 19-lea al lui Asa, an în care a avut loc probabil conflictul cu Zerah sau cel puţin s-a declanşat (vezi la 2 Cronici 15,10). În acest caz, 2 Cronici 15,19 ar oferi informaţia "şi a fost război"în timpul domniei lui Asa până în anul acela. Anul următor, anul al 36-lea de la înfiinţarea monarhiei al cărei rege era Asa, ar fi anul când Baeşa a început să întărească Rama.

Rama. Cel mai probabil Rama din Beniamin, o cetate situată la aprox. 8,8 km nord de Ierusalim (vezi laIosua 18,2. 5).

Să iasă şi să intre. Aceasta s-ar referi logic la ieşirea din Israel în Iuda după marea victorie a lui Asa asupra lui Zerah (cap. 15,9). Întrucât adunarea de la Ierusalim pentru sărbătorirea acestei victorii a fost ţinută în anul al 15-lea al lui Asa (cap. 15,10), ea trebuie să fi avut loc atunci când ieşirea din regatul de la nord avealoc şi când a apărut necesitatea ca Baeşa să construiască o fortificaţie la hotar "ca să nu lase pe nimeni să iasă sau să intre la Asa" (KJV). Dacă această zidire a Ramei nu a avut loc decât în al 36-lea an al domniei lui Asa, ar fi trecut 21 de ani de la începerea exodului în Iuda, înainte ca să se ia măsuri de a-l stopa. Dar întrucât moartea lui Baeşa a avut loc în al 27-lea an al lui Asa, Baeşa nu ar fi putut zidi Rama în al 36-lea an al lui Asa.Dacă anul al 36-lea se referă la regatul de nord, iudaic, al lui Asa, atunci discordanţa presupusă dispare, iar evenimentele se încadrează perfect în anii al 14-lea şi al 15-lea al lui Asa.

2 Cronici 16:2 2. Argint şi aur. Tezaurele Templului şi ale palatului, golite de invazia lui Şişac (cap. 12,9), fuseseră umplute din nou doar de curând prin prăzile de război (cap. 15,18), dar acum ele au fost luate din nou, şi aceasta printr-un act voluntar al regelui. Anterior, Asa câştigase o biruinţă importantă ca urmare a faptului că-şi pusese încrederea în Dumnezeu şi că strigase la El după ajutor (cap. 14,11.17). Acum, lipsit de credinţă, el s-a îndreptat pentru ajutor către un rege păgân. Chiar şi cei care au lucrat cu credinţă mult timp pot să-şi schimbe atitudinea privind la dificultăţile prezentului şi să nu îşi pună încrederea în Dumnezeu.

2 Cronici 16:4 4. Au bătut Sionul. Cetăţile bătute erau la graniţa de nord a lui Israel, aproape de Siria. Pentru amănunte suplimentare legate de cetăţile menţionate aici, vezi la 1 Regi 15,20.

2 Cronici 16:5 5. A încetat să mai întărească. Asa şi-a atins ţelul urgent de a pune capăt ameninţării lui Baeşa, dar acţiunea lui de a apela la Ben-Hadad pentru ajutor nu era în conformitate cu ceea ce ar s-ar fi aşteptat de la uncopil al lui Dumnezeu în împrejurările acelea. Lipsa de credinţă a regelui a dat vecinilor păgâni prilejul de a arunca ocară asupra Numelui lui Dumnezeu, întrucât era probabil cunoscut că Iehova fusese preamărit ca rezultat al biruinţelor militare ale lui Iuda.

2 Cronici 16:6 6. Ghebei şi Miţpei. În ce priveşte aşezarea acestor cetăţi, vezi la 1 Regi 15,22. Observaţi că identificarea Miţpei cu Tell-en-Naşbeh amplasează cetatea la aprox. 12,8 km nord de Ierusalim, în locul pe care unii l-au identificat ca poziţia Atarotului (vezi la 2 Regi 25,23).

2 Cronici 16:7 7. Hanani, văzătorul. Raportul din v. 7-10 nu se găseşte în Regi. Nu se ştie nimic mai mult despre Hanani decât ceea ce este scris aici, la care se adaugă faptul că era tatăl lui Iehu, văzătorul care a profetizat împotriva lui Baeşa (1 Regi 16,1-4.7) şi Iosafat (2 Cronici 19,2).

A scăpat. Cu toate că Asa îl angajase pe Ben-Hadad ca aliat, Siria era tot un duşman şi nu un prieten allui Iuda. Fără îndoială că Asa se temuse că Ben-Hadad va ajuta pe israeliţi în măsurile luate de ei împotriva luiIuda, şi în privinţa aceasta el era indiscutabil corect. Prin acţiunea lui politică el îl îndepărtase pe regele lui Israel, dar prin credinţa în Dumnezeu el ar fi putut să câştige biruinţă asupra forţelor unite ale lui Israel şi Siriei. Nu era planul Domnului ca poporul Său să fie la cheremul vrăjmaşilor lor. Doar atunci când ei s-au întors împotriva Domnului sau au dat pe faţă lipsă de credinţa în El au suferit înfrângerea. Dacă Asa ar fi avutcredinţă şi curaj cu această ocazie, regatul lui s-ar fi dezvoltat foarte mult, iar şi Numele Domnului ar fi fost preamărit printre naţiunile păgâne de pe pământ.

2 Cronici 16:8 8. Etiopienii şi libienii. Pe vremea aceea, libienii erau domnitorii Egiptului. Zerah era "etiopian" (vezi la cap. 14,9).

Te sprijinisei pe El. Profetul citează experienţa lui Asa făcută cu prilejul biruinţei asupra lui Zerah ca o

dovadă a adevărului cuvintelor sale.

2 Cronici 16:9 9. Îşi întinde privirile. [Aleargă încoace şi încolo, KJV]. Ochii lui Dumnezeu sunt pretutindeni, căutând mereu pe cei care sunt cu toată inima la lucru, pentru ca prin ei să poată descoperi marea Sa putere şi să poată săvârşi faptele Sale minunate. Prin faptele oamenilor drepţi, lumea ajunge să cunoască natura şi puterea lui Dumnezeu. Asa a făcut o nedreptate nu numai faţă de sine şi faţă de naţiunea sa, ci şi faţă de Dumnezeu, prin faptul că nu a manifestat credinţa în Domnul. În ceasul când Dumnezeu căuta pe cineva prin care să Se poată descoperi popoarelor şi când regele lui Iuda părea să fie cel prin care se putea realiza acest plan, Asa a dat greş. Dacă el ar fi fost puternic şi curajos, mergând înainte în Numele Domnului, reforma pe care o începuse în Iuda ar fi putut să fie extinsă în alte ţări şi mulţi dintre păgâni ar fi ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu şi să ia poziţie de partea Lui şi a poporului Său.

Ca un nebun. Atât din punctul de vedere al lui Dumnezeu cât şi al omului, acţiunea lui Asa fusese neînţeleaptă. Regele a înlăturat doar pentru puţin timp ameninţarea unuia din vrăjmaşi, dar pentru a face aceasta el îl întărise foarte mult pe celălalt. Problema iniţială fusese rezolvată numai parţial şi fuseseră create altele noi.

Vei avea războaie. Pacea câştigată de politica neînţeleaptă a lui Asa de a mitui un rege păgân nu era nici veritabilă, nici permanentă. Prezicerea lui Hanani a fost confirmată de repetate ori în istoria ulterioară a lui Iuda. Asa avusese prilejul să lovească cu efect doi adversari. Deşi nu există un raport clar al vreunui războiîn care a fost implicat Asa, se spune că "între Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor" (1 Regi 15,16.32).

2 Cronici 16:10 10. S-a mâniat pe văzător. Hanani a acţionat ca sol al lui Dumnezeu, transmiţându-i lui Asa cuvântul Domnului privitor la conduita nechibzuită pe care a ales-o împăratul. Dar, în loc să accepte această solie, Asa s-a mâniat şi s-a răzbunat pe profet Domnului. Un act nebunesc aduce cu sine un altul. Reformatorul lui Iuda s-a transformat în tiranul şi asupritorul lui Iuda. Nebunia duce la cruzime, ingratitudine şi nedreptate extremă.

2 Cronici 16:11 11. Faptele lui Asa. Versetele 11-14 prezintă concluzia domniei lui Asa. Raportul paralel se află în 1 Regi 15,23.24.

2 Cronici 16:12 12. Al treizeci şi nouălea an. Întrucât Asa a domnit 41 de ani (v. 13), trebuie să fi fost foarte bolnav în ultimii doi ani de domnie. Modelul cronologic al domniilor lui Asa şi Iosafat indică faptul că în ultimii trei sau patru ani ai domniei lui Asa, Iosafat a domnit împreună cu el. Boala lui Asa poate că l-a făcut pe împărat să-l asocieze pe fiul său la domnie.

Pe doftori. Nu numai în război şi treburile naţionale, dar şi în boala Asa s-a bazat excesiv pe ajutorul omului. Cât de slabă era credinţa celui care a fost cândva atât de puternic! O victorie nu este niciodată garanţia sigură a alteia. Forţa de astăzi nu este asigurarea forţei de mâine. Cu ocazia victoriei mari asupra lui Zerah, Asa a fost puternic în credinţă şi măreţ în fapte. Dar tocmai aceşti oameni puternici devin ţinta principală a vrăjmaşului. În loc să crească în putere şi curaj, Asa a dat înapoi, până când şi-a irosit ultimii ani ai vieţii sale bolnav, dezamăgit şi cu sufletul înveninat, având puţină credinţă în Dumnezeu şi primind puţin ajutor de la oameni.

2 Cronici 16:13 13. Al patruzeci şi unulea an. Subiectul acesta, care intervine aici, la încheierea raportului domniei lui Asa, apare în 1 Regi 15,10 la începutul raportului. Cronicile pun se pare mai puţin accent pe cronologie decât Regi.

2 Cronici 16:14 14. În mormântul pe care şi-l săpase [În propriile sale morminte, KJV]. Amănuntele înmormântării din versetul acesta sunt specifice Cronicilor. Pluralul "morminte" (KJV) indică probabil un cavou de familie cu

mai multe despărţituri. Înmormântarea în Palestina se obişnuia să se facă în încăperi săpate în stâncă (vezi Isaia 22,16; Matei 27,60; Marcu 15,46; Luca 23,53).

Mirodenii. Aceasta era în armonie cu obiceiul din Palestina (cf. Ioan 19,39.40).

Au ars... foarte multe mirodenii. [Şi au făcut o foarte mare ardere pentru el, KJV]. Nu este vorba de o ardere în crematoriu, întrucât evreii nu aveau o astfel de practică. Probabil că aici se face referire la arderea detămâie şi de mirodenii (vezi la cap. 21,19).


7-10.12PK113

9 PK 376

2 Cronici 17:1 1. Iosafat. Capitolele 17-20 vorbesc despre Iosafat şi domnia lui. Rezumatul domniei lui din Regi este scurt (vezi 1 Regi 22,41-50). Capitolul prezent e specific Cronicilor.

Împotriva lui Israel. Prin politica lui neînţeleaptă de a cumpăra ajutorul Siriei împotriva lui Israel, Asa lăsase fiului său o moştenire de necazuri. De îndată ce Iosafat a preluat tronul, a fost nevoit să ia măsuri de apărare împotriva vecinului său din nord. Toate acestea au avut loc în prima parte a domniei lui şi evident înainte să facă alianţă cu Ahab (cap. 18,1).

2 Cronici 17:2 2. Cetăţile lui Efraim. Compară cu cap. 15,8.

2 Cronici 17:3 3. Cu Iosafat. Cea mai mare satisfacţie şi bucurie pe care le poate avea inima omului este de a şti că Domnul este cu el. Atât binecuvântări materiale, cât şi cele spirituale au venit asupra lui Iosafat şi a naţiunii caurmare a prezenţei şi binecuvântării Domnului.

Cele dintâi căi. Cele dintâi căi atât ale lui David, cât şi ale lui Iosafat au fost mai bune decât anii lor de mai târziu. Înainte de adulterul lui cu Bat-Şeba şi de uciderea soţului acesteia (2 Samuel 11), David a trăit o viaţă care a avut o influenţă binefăcătoare. Asa a manifestat încredere în Dumnezeu şi loialitate faţă de principiile dreptăţii şi binelui, care nu au mai fost observate în anii lui de mai târziu (vezi cap. 16,2-10).

N-a căutat pe Baali. Cât a domnit Iosafat, cultul lui Baal ajunsese să stăpânească cu putere în regatul de nord. El a fost contemporan cu Ahab şi cu Izabela şi a trăit pe vremea când Ilie şi-a înălţat glasul protestând energic împotriva teribilei apostazii care cuprinsese atunci regatul de nord (vezi 1 Regi 16-22). Cronicile fac numai o scurtă referire la profetul acesta (cap. 21,12-15). Baalii erau reprezentări locale ale zeului masculin canaanit al fertilităţii (vezi vol. II, p. 40). Atât de obişnuit devenise cultul lor, încât Iosafat este remarcat şi lăudat că nu adoptase practica obişnuită a timpului său.

2 Cronici 17:4 4. A alergat la Dumnezeul. Marea problemă din mintea multora în vremea aceea era dacă Iehova sau Baal va birui (vezi 1 Regi 18,21). Iosafat a fost profund supus lui Dumnezeu, în contrast izbitor cu purtarea regelui contemporan al lui Israel.

2 Cronici 17:6 6. Inima lui s-a întărit [L-a înălţat, KJV]. Expresia aceasta este de obicei folosită într-un sens rău (vezi Deuteronom 8,14; 2 Cronici 26,16; Ezechiel 28,2.17), dar aici ea are un sens cu totul deosebit. Inima lui Iosafat a fost atrasă spre Dumnezeu şi spre căile Lui. Regele a găsit atât satisfacţie, cât şi bucurie în experienţa lui cu Dumnezeu. Încurajat de simţământul că îndurarea divină plana asupra lui, el a fost îmbărbătat să declanşeze noi reforme şi să încurajeze poporul în căile Domnului. Marea lui ţintă în viaţă era săînalţe pe Dumnezeu, nu persoana sa.

A îndepărtat... înălţimile. El a continuat lucrarea de reformă începută de tatăl său (cap. 14,3.5). Nu numai că Iosafat nu a umblat după Baal, dar a îndepărtat şi centrele lui de cult. Mai existau, însă, alte înălţimi care erau centre locale ale închinării lui Iehova (vezi la 1 Regi 3,2.4; 1 Cronici 16,39; 2 Cronici 1,3), şi pe acestea se presupune că le-a îngăduit să rămână (1 Regi 22,43).

2 Cronici 17:7 7. A însărcinat pe căpeteniile sale. [A trimis la căpeteniile sale, KJV]. Regele a trimis solie căpeteniilor din diferite părţi ale ţării şi i-a îndrumat să facă pregătiri pentru instruirea poporului, probabil, de către leviţi şipreoţi. Ei înşişi nu au predicat (vezi PK 191).

2 Cronici 17:9 9. Cartea legii. Moise dăduse învăţături importante care, dacă ar fi fost ascultate, ar fi însemnat mult pentru naţiune. Iosafat şi-a dat seama că propăşirea naţiunii sale depindea de ascultarea de poruncile Domnului. De aceea, a făcut tot ce i-a stat în putere ca poporul să ajungă să cunoască cerinţele divine, să părăsească păcatul şi să umble doar pe căile Domnului.

În cetăţile. [Prin toate cetăţile, KJV]. Măsurile luate de Iosafat n-au fost şovăielnice. Prin toată ţara au fost trimişi preoţi cu însărcinarea de a învăţa pe popor legea Domnului şi căile dreptăţii. Rezultatul eforturilor stăruitoare ale regelui pentru poporul său a fost o redeşteptare spirituală în toată naţiunea. Acesta a devenit cel dintâi mare rege reformator al lui Iuda.

2 Cronici 17:10 10. N-am făcut război. Aceasta era în armonie în planul lui Dumnezeu. Domnului nu-i place războiului şi intenţiona ca poporul Lui să locuiască în pace.

2 Cronici 17:11 11. Au adus lui Iosafat daruri. Probabil ca tributari ai lui Iuda (vezi 2 Samuel 8,2).

I-am adus şi ei vite. Unele din triburile care trăiau în partea de nord a Deşertului Arabiei, la est de Iuda,au devenit supuşi ai lui Iosafat şi i-au adus tribut în natură. Compară cu tributul lui Meşa din Moab, regele care a plătit o mare contribuţie în natură lui Ahab, regele contemporan din Israel (2 Regi 3,4).

2 Cronici 17:12 12. La cea mai înaltă treaptă de mărire. Deoarece Iosafat a urmat cu credincioşie căile Domnului, Dumnezeu a fost cu el şi l-a făcut să devină tot mai puternic şi mai victorios.

2 Cronici 17:13 13. Oameni viteji. [Oameni de război, KJV]. Dumnezeu i-a dat lui Iosafat pace şi a trimis "groaza Domnului" peste "toate împărăţiile ţărilor" dimprejurul lui (v. 10). Totuşi, binecuvântările acestea nu l-au oprit pe Iosafat să se pregătească pentru orice eventualitate.

2 Cronici 17:14 14. Părinţilor lor. Oamenii au fost adunaţi după familiile sau neamurile lor, prin urmare bărbaţii din acelaşi neam au luptat alături rudele lor.

Căpetenia. Probabil comandantul şef, întrucât Adna este menţionat primul şi avea corpul de armată maimare sau poate cel mai mare (vezi mai jos la "trei sute de mii").

Trei sute de mii. Primele două cifre, 300.000 şi 280.000, sunt exact cifrele forţelor lui Iuda şi ale lui Iuda şi ale lui Beniamin de pe vremea lui Asa (cap. 14,8) şi dau un total de 580.000. Dacă următoarele trei cifre, 200.000 sub Amasia, 200.000 sub Eliada şi 180.000 sub Zozabad sunt suplimentare, ele dau un total suplimentar de 580.000 sau un total general de 1.160.000 de oameni în serviciul regelui, în afară de cei care erau în "cetăţile întărite ale lui Iuda" (v. 19). Cineva a apreciat că o armată de mărimea aceasta ar presupune o populaţie pentru Iuda şi Beniamin între 1500-2000 pe 1,6 km2, care este mult peste cea mai dens populată ţară a lumii noastre moderne. Întrucât totalul ultimelor trei cifre se suprapune exact peste totalul primelor

două, s-ar putea ca cifrele pentru primele două căpetenii să reprezinte cifra totală a oamenilor şi celelalte trei cifre să reprezinte subîmpărţirile subordonate. Totalul s-ar putea de asemenea să se refere la totalul populaţieimasculine de vârstă militară. E puţin probabil ca o oştire de mărimea aceasta să fi fost strânsă vreodată pentruapărarea Ierusalimului.

Cuvântul tradus aici "o mie", 'eleph, nu denotă totdeauna numărul exact de 1.000 (vezi la Exod 12,37).De pildă, 'eleph este tradus "familie" în Judecători 6,15. Se consideră că 'eleph poate ţine locul uneori unităţilor mai mici de 1.000. Nu sunt date suficiente pentru a determina semnificaţia lui exactă în fiecare împrejurare.

De asemenea există o oarecare îndoială cu privire la traducerea unor anumite expresii ebraice pentru cifre (vezi la Estera 9,16; vezi de asemenea p. 122,123). De aceea, nu putem fi siguri cu privire la mărimea exactă a acestor oştiri.

2 Cronici 17:16 16. Se predase de bunăvoie. Compară cu Judecători 5,9. Aceasta s-ar putea referi la o anumită faptă devitejie într-un anumit timp de criză sau ar putea să însemne consacrarea pentru un anumit serviciu pe viaţă.

2 Cronici 17:18 18. Înarmaţi. [Gata pregătiţi, KJV]. Adică instruiţi şi înzestraţi pentru serviciu, dar nu neapărat formând o armată permanentă (vezi la v. 19).

2 Cronici 17:19 19. În toate cetăţile întărite. Nu se dau cifre cu privire la forţele din aceste cetăţi, dar fără îndoială ar fi fost necesar un mare număr de oameni pentru apărarea cetăţilor din toată ţara.


1-19 PK 190-192

3-5 PK 190

5-9 PK 191

10-19 PK 192

2 Cronici 18:1 1. S-a încuscrit cu Ahab. Capitolul acesta e paralel cu 1 Regi 22,2-35. În Regi incidentul apare în legătură cu raportul despre domnia lui Ahab, în timp ce aici apare în legătură cu raportul despre domnia lui Iosafat. Cuvântul tradus "s-a încuscrit" înseamnă a face o legătură de căsătorie. Verbul este tradus "încuscriţi-vă" [Faceţi căsătorii, KJV] în Genesa 34,9; Deuteronom 7,3; Iosua 23,12. Alianţa dintre regi a fostsigilată prin căsătoria Ataliei, fiica lui Ahab şi a Izabelei, cu Ioram, fiul lui Iosafat (vezi 2 Cronici 21,6; vezi la 2 Regi 8,26).

2 Cronici 18:2 2. După câţiva ani. Adică "în anul al treilea" (1 Regi 22,2). Acesta era anul al treilea şi ultimul dintr-o perioadă de trei ani de pace dintre Israel şi Siria (1 Regi 22,1). A fost anul morţii lui Ahab, 853 în. Hr. , potrivit cronologiei bazate pe lista asiriană limmu (vezi vol. II, p. 159). Alianţa dintre Iosafat şi Ahab a fost probabil încheiată în 863 î.Hr. sau cu puţin timp înainte, deoarece Ahazia, fiul lui Ioram şi al Ataliei (vezi la v.1), avea 22 de ani în al 12-lea an de la moartea lui Ahab şi urcarea pe tron a lui Ioram (2 Regi 8,25.26).

A tăiat... un mare număr de oi şi boi. Ahab l-a copleşit pe Iosafat cu ospitalitatea, ca parte a unui plan gândit să câştige participarea regelui lui Iuda la proiectata campanie contra Siriei.

2 Cronici 18:3 3. A zis lui Iosafat. Versetul acesta este asemănător cu 1 Regi 22,4. Începând de aici, rapoartele din

Cronici şi Regi diferă doar puţin (vezi la 1 Regi 22).

Poporul meu ca poporul tău. Raportul paralel adaugă "caii mei ca ai tăi" (1 Regi 22,4). Carele jucau unrol important în lupta ce stătea să înceapă. La lupta de la Qarqar, de la care Ahab abia se întorsese, Israel adusese, potrivit cu raportul asirian, 2.000 de care şi 10.000 de pedeştri, în timp ce Ben-Hadad din Siria avea 1.200 de cară şi 1.200 de călăreţi şi 20.000 de pedeştri.

2 Cronici 18:4 4. Cuvântul Domnului. Iosafat se învoise în mod necugetat să meargă cu Ahab împotriva sirienilor, dar se pare că acum conştiinţa îi spunea că ar fi trebuit ca întâi să afle voia Domnului.

2 Cronici 18:5 5. Prooroci, în număr de patru sute. Aceştia erau profeţi mincinoşi.

2 Cronici 18:6 6. Prooroc al Domnului. Pe Iosafat nu îl interesa atât de mult un raport favorabil, cât unul adevărat. El nu avea încredere în cuvântul celor 400 de prooroci mincinoşi ai Samariei.

2 Cronici 18:7 7. Nu-mi prooroceşte nimic bun. [Nu-mi prooroceşte niciodată bine, KJV] Profetul Domnului nu profetiza bine lui Ahab, pentru că nu era nimic bun de profetizat. El îi transmitea lui Ahab soliile care îi erau date de Dumnezeu. Ahab îl ura pe Mica pentru că ura adevărul şi Îl dispreţuia pe Domnul. Adevărul este adevăr, indiferent dacă este apreciat sau nu. Ceea ce spunea profetul Domnului urma să se întâmple, indiferent că Ahab dorea sau nu lucrul acela.

2 Cronici 18:10 10. Coarne de fer. Coarnele erau adesea folosite ca simboluri ale tăriei (Deuteronom 33,17; Ieremia 48,25; Amos 6,13).

2 Cronici 18:11 11. Suie-te. Profeţii profetizau astfel pentru că aceasta era solia pe care o dorea Ahab. Ei erau în serviciul regelui lui Israel, nu în serviciul Domnului cerului. Spunându-i lui Ahab să se suie la Ramot din Galaad, ei îi spuneau să se ducă la moarte (vezi v. 34).

2 Cronici 18:12 12. Vorbeşte de bine. Solul se străduia să-l înveţe pe profetul Domnului cu privire la felul de solie pe care să o dea. Dar profeţii lui Dumnezeu sunt purtători de cuvânt ai Cerului şi îşi primesc soliile de la Dumnezeu, nu de la oameni. Oamenii manifestă puţin respect faţă de un profet când încearcă să-i influenţeze solia pe care acesta urmează să o transmită.

2 Cronici 18:13 13. Ceva spune Dumnezeul meu. Lui Ieremia, Domnul i-a spus: "Iată, pun cuvintele Mele în gura ta" (Ieremia 1,9). Un profet adevărat nu vorbeşte pentru sine, ci pentru Domnul.

2 Cronici 18:14 14. Suiţi-vă. Vezi la 1 Regi 22,15. Mica pare că vorbeşte aici cu un sarcasm dramatic, repetând doar solia mincinoasă a proorocilor mincinoşi (v. 11). Evident tonul său arăta clar lucrul acesta, cum se vede din răspunsul lui Ahab (v. 15).

2 Cronici 18:16 16. N-au păstor. Regele va cădea, iar poporul va rămâne fără conducător.

2 Cronici 18:17 17. Nu ţi-am spus eu? Ahab era un rege nelegiuit şi ştia că nu putea să aştepte o solie bună de la Domnul. Dar el ar fi trebuit să ştie că solia Domnului era totuşi o solie adevărată. Deoarece Ahab nu a acceptat-o, a plătit cu viaţa.

2 Cronici 18:18 18. Am văzut. Aceasta este o viziune în parabole şi trebuia să fie interpretată ca atare. În ea, Dumnezeueste reprezentat ca făcând ceea ce nu împiedică, Dumnezeu nu constrânge voinţa. Când oameni răi aleg cu încăpăţânare să aleagă înşelăciunea, El nu intervine.

Întrucât Dumnezeu este mai presus de orice şi oricine, refuzul Lui de a opri forţele răului e adesea reprezentat ca şi când El trimite în mod direct răul. Un exemplu poate fi găsit în întâmplarea cu şerpii înfocaţi (Numeri 21,4-9). Potrivit relatării, aşa cum este redată de Moise, "Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi" (Numeri 21,6). Totuşi, şerpii aceştia "înfocaţi" n-au fost atunci creaţi sau transportaţi printr-o minune dintr-o altă regiune cu ocazia aceea. Ei mişunau deja în pustia pe care o traversau copiii lui Israel şi arfi fost o sursă reală de primejdie şi cauza a numeroase morţi dacă Dumnezeu, în mod miraculos, n-ar fi împiedicat aceste reptile veninoase să acţioneze. Dar când poporul s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu care îi ocrotea de numeroasele riscuri ale pustiei, Dumnezeu Şi-a retras pur şi simplu protecţia, iar urmarea a fost moartea (vezi PP 429). Aşa a fost şi în cazul lui Ahab. Satana era deja la lucru prin intermediul profeţilor mincinoşi, iar Dumnezeu nu a făcut altceva decât că nu a barat drumul ales de rege.

2 Cronici 18:21 21. Fă aşa. Porunca divină din viziunea-parabolă reprezintă permisiune divină. Satana a dorit să aducă moartea lui Ahab şi Domnul nu l-a împiedicat. Atâta vreme cât mâna lui Dumnezeu stă întinsă barând o acţiune, Satana nu are permisiunea să ucidă. Dar când mâna lui Dumnezeu se dă la o parte, Satana merge înainte cu lucrarea sa de moarte şi distrugere (vezi GC 614).

2 Cronici 18:22 22. Domnul a pus. Mica, în calitate de profet al Domnului, explică caracterul adevărat al profeţilor mincinoşi ai Samariei. Ei rostesc minciuni, nu adevăr. Sfatul lor duce la moarte, nu la viaţă. Dumnezeu nu pusese duhul mincinos în gura profeţilor mincinoşi (vezi la v. 18), El doar a îngăduit ca aceşti trimişi lui Satana să-şi realizeze scopurile, deoarece, la data aceea, nu avea să mai facă nimic pentru a împiedica moartearegelui nelegiuit al lui Israel.

2 Cronici 18:23 23. A lovit pe Mica. Această insultă adusă profetului Domnului descoperă bine spiritul celui rău. Într-un fel sau altul Satana îşi demască propriul caracter prin spiritul trimişilor săi.

2 Cronici 18:24 24. Vei vedea. Trimişii celui rău aveau să vadă ei înşişi rezultatele răului lor. Curând, Zedechia avea să fie forţat să se pună la adăpost de dezastrul care avea să vină, ascunzându-se într-o cameră, unde să aibă răgazul să cugete dacă el sau Mica spusese adevărul.

2 Cronici 18:26 26. Mă voi întoarce în pace. Ahab se străduia să arboreze o atitudine curajoasă. El a încercat să-şi aratedispreţul faţă de solia lui Mica, asumându-şi rolul de profet şi prezicând că se va întoarce în pace. Dar a dat greş şi ca profet şi ca rege.

2 Cronici 18:27 27. Dacă te vei întoarce. Profeţia urma să fie probată prin împlinirea ei (vezi Deuteronom 18,22). Moartea lui Ahab (2 Cronici 18,34) a constituit îndreptăţirea profetului Mica.

2 Cronici 18:28 28. Împăratul. Iosafat s-a aflat într-o tovărăşie stranie şi în nişte circumstanţe ciudate. El ceruse un profet al Domnului şi profetul acela venise şi îşi transmise solia. Eşecul campaniei proiectate fusese clar şi accentuat prezis. Dacă Iosafat ar fi acceptat solia aceea şi ar fi refuzat să-l însoţească pe Ahab, ar fi putut fi unealta pentru cruţarea vieţii regelui lui Israel şi pentru prevenirea unei înfrângeri dezastruoase şi umilitoare. Iosafat avusese cu acel prilej o răspundere solemnă, dar a dat greş. Cei buni nu sunt totdeauna buni şi cei înţelepţi nu sunt totdeauna înţelepţi.

2 Cronici 18:29 29. Schimb hainele. Ascunzându-şi identitatea, Ahab a gândit probabil că putea să scape de răul prezis de Mica.

2 Cronici 18:31 31. Domnul l-a ajutat. Amănuntul acesta nu se găseşte în Regi. Dacă n-ar fi fost intervenţia Domnului, Iosafat şi-ar fi pierdut şi el viaţa cu prilejul acesta. El se angajase într-o aventură nebunească, la care ştia că Domnul nu participa. El a păşit pe terenul vrăjmaşului şi ca rezultat era cât pe-aci să-şi piardă viaţa. Dar în ciuda greşelii lui nebuneşti, Dumnezeu a fost îndurător şi a intervenit scăpându-i viaţa.

2 Cronici 18:33 33. La întâmplare. Omul care a tras săgeata omorându-l pe Ahab nu a ştiut în cine trage şi de asemeneanu a ştiut că împlineşte o profeţie a unui sol al lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu prevăzuse întinderea arcului aceluia şi zborul acelei săgeţi, şi aşa cum prezisese Domnul, aşa s-a întâmplat.

2 Cronici 18:34 34. A stat. Adică s-a rezemat să stea în picioare. Ahab a făcut o încercare curajoasă de a merge mai departe, pentru ca oştile lui să poată înainta spre victorie. El nădăjduia de asemenea că în ce-l priveşte nu va avea soarta pe care o prezisese Mica. A avut ocazia să se gândească serios la profetul pe care-l condamnase să fie ţinut la închisoare până la reîntoarcerea lui în siguranţă. Dar totul a fost în zadar. Aşa cum spusese Dumnezeu că va fi, aşa a fost. Curajul lui Ahab nu putea să compenseze nebunia de a nu crede o solie de la Dumnezeu. Seara a murit. Cu toate că Mica era la închisoare, prezicerea lui s-a dovedit adevărată.


1-34 PK 192-196

1 PK 192

2 PK 195

3 PK 196

3-6 PK 195

28.33.34 PK 196

2 Cronici 19:1 1. Iosafat. Capitolul 19 conţine materiale care nu apar în raporturile din Regi. Cuprinde subiecte precum mustrarea lui Iosafat după întoarcerea de la Ramot din Galaad (v. 1-3), eforturile personale ale regelui în vederea unei reforme religioase (v. 4) şi reforma adusă de el sistemului judiciar (v. 5-12).

Întors. Ahab şi Iosafat nu reuşiseră să recâştige Ramot din Galaad. Trupele s-au înapoiat pe la casele lor şi proiectul a fost pe cât se pare abandonat (vezi 1 Regi 22,36). Raportul lasă să se înţeleagă faptul că sirienii respinseseră cu succes atacul, dar nu făcuseră nici o încercare de a exploata succesul. Iosafat s-a întorsla Ierusalim sănătos şi nevătămat, mai trist, dar mai înţelept.

2 Cronici 19:2 2. Iehu, fiul proorocului Hanani. Hanani era numele profetului care îl mustrase pe Asa pentru faptul că se sprijinise pe regele Siriei în loc să se sprijine pe Domnul şi care fusese aruncat în închisoare din cauza mustrării lui (cap. 16,7-10), iar Iehu era profetul care îl mustrase curajos pe Baeşa pentru nelegiuirea lui (1 Regi 16,1-7). Iehu a fost şi istoriograful domniei lui Iosafat (2 Cronici 20,34).

I-a ieşit înainte. Iosafat a fost mustrat într-un moment cât se poate de potrivit când, zdrobit sufleteşte şidescurajat, se apropia de capitală. Atunci solia profetică putea să acţioneze hotărâtor asupra inimii lui.

Ai ajutat... pe cel rău. Din punct de vedere omenesc, conduita lui Iosafat de a se uni cu Ahab într-un atac împotriva Siriei poate că a părut înţelept. Siria era tot mai puternică, fiind o ameninţare atât pentru Iuda cât şi pentru Israel. Evreii aveau dreptul de a recupera cetăţile de dincolo de Iordan pe care Siria le luase de laei. Probabil că Iosafat cântărise cu grijă situaţia şi poate că văzuse că acţiunea contra Siriei era temeinică. Daraceasta nu avea aprobarea divină, iar în realizarea ei Iosafat se aliase cu un om pe care Domnul nu-l putea binecuvânta. Ahab era un idolatru învederat, în timp ce Iosafat se străduise să desfiinţeze idolatria. Nu exista nimic comun între cei doi, şi Iosafat nu avea dreptul să se unească cu un om atât de josnic. El ar fi făcut mai bine să se ţină departe şi ar fi fost mai sigur de succes dacă ar fi mers singur contra Siriei. Cu ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu, el ar fi putut să izbutească, chiar şi fără sprijinul forţelor lui Ahab. Ajutorul omenesc se poate dovedi mai mult un blestem decât o binecuvântare, dacă nu are aprobarea Cerului.

Este mâniat Domnul pe tine. Lui Dumnezeu nu i-a plăcut purtarea lui Iosafat şi a făcut cunoscut neplăcerea Sa printr-o mustrare făţişă. Capitolul următor vorbeşte despre un atac puternic al oştilor lui Moab,Amon şi Muntele Seir împotriva lui Iuda şi naufragiul flotei lui Iosafat.

2 Cronici 19:4 4. De la Beer-Şeba până la muntele lui Efraim. Adică tot Iuda, de la Beer-Şeba, în extrema sudică, până la Muntele lui Efraim şi hotarele lui Israel, în nord. Compară cu expresia "de la Dan până la Beer-Şeba" folosită pentru tot Iuda şi Israel (1 Samuel 3,20; 2 Samuel 3,10; 17,11; 24,2.15; 1 Regi 4,25; 1 Cronici 21,2; 2 Cronici 30,15).

2 Cronici 19:5 5. A pus judecători. Iosafat a revizuit sistemul judiciar înfiinţând sau menţinând curţi de justiţie eficiente, cu o curte de apel la Ierusalim (vezi PK 197).

Fiecare cetate. Erau probabil judecători în satele mai mici, unde se puteau hotărî cazurile mai puţin însemnate. Bătrânii locali poate că au servit ca judecători în ţinuturile rurale. Iosafat a numit judecători la curţile mai mari din cetăţile mai însemnate.

2 Cronici 19:6 6. Luaţi seama. Iosafat i-a îndemnat pe noii judecători să acorde importanţă şi atenţie lucrării lor. Ei trebuiau să judece fără părtinire toate clasele, atât săraci, cât şi bogaţi.

Pentru Domnul. Judecătorul era în primul rând un slujitor al lui Dumnezeu. El trebuia să fie neînfricat şiimparţial în toate hotărârile lui (vezi Deuteronom 1,17; Psalmi 82,1-4; Eclesiast 5,8).

Lângă voi. [Cu voi, KJV]. Pe Dumnezeu Îl interesează dreptatea şi e prezent în sălile de judecată. El însemnează orice verdict imparţial şi notează fiecare încălcare a justiţiei.

2 Cronici 19:7 7. Frica Domnului. Omul care are răspunderea de a administra dreptatea, se confruntă totdeauna cu sarcina de a decide asupra diferitelor cazuri. El trebuie să-şi facă lucrul recunoscând faptul că ochii Domnului sunt asupra lui. El trebuie să hotărască mereu asupra unor cazuri în dezbatere, fără să uite deloc că orice hotărâre pe care o ia este înregistrată în cărţile Cerului.

Nici o nelegiuire. E o consolare să ne amintim că marele Judecător al lumii este un judecător drept şi că, astfel, însăşi decizia lui este cea adevărată şi cea dreaptă (vezi Deuteronom 32,4; Psalmi 9,8; 67,4; 96,13; Apocalipsa 19,11).

Nu se are în vedere faţa oamenilor. Un judecător drept hotărăşte asupra fiecărui caz în funcţie de natura intrinsecă a acestuia şi nu de persoanele implicate. Dar mult prea adesea "se are în vedere faţa oamenilor" când este vorba să se ia o hotărâre. Prietenii personali sunt favorizaţi, iar celor care sunt în situaţiade a li se întoarce servicii li se arată o consideraţie specială. Astfel de judecăţi nu sunt nici imparţiale, nici drepte şi nici nu aduc binecuvântarea Cerului. Domnul cerului nu caută la faţă (Deuteronom 10,17; Fapte 10,34; Romani 2,11; Galateni 2,6; Efeseni 6,9; 1 Petru 1,17), iar urmaşii Lui ar trebui să fie ca El. Practica de a-i linguşi şi a-i favoriza pe oameni bogaţi şi cu funcţii înalte, în timp ce oamenii săraci şi umili sunt dispreţuiţi

şi deposedaţi de drepturi, a atras ulterior asupra conducătorilor lui Israel unele din cele mai hotărâte mustrări cuprinse vreodată în scrierile profeţilor.

Nici nu se primesc daruri. Justiţia Cerului nu e de vânzare, dar nu totdeauna este la fel în cazul justiţiei oamenilor. Deciziile sunt adesea influenţate de daruri. Darurile nu sunt totdeauna oferite din motive demne, iar serviciile primite anticipează adesea servicii la schimb. Mituirea nu implică totdeauna argint sau aur. Multepersoane cu funcţii de răspundere au fost cumpărate acceptând un semn oarecare, aparent inofensiv. Orice om care poartă răspunderea de a lua hotărâri trebuie să fie totdeauna atent să nu permită ca vreun un fel de dar, indiferent de natura lui, să constituie factorul hotărâtor în verdictul dat.

2 Cronici 19:8 8. La Ierusalim. O curte superioară sau o înaltă curte de apel a fost înfiinţată în capitală (vezi la v. 5).

Leviţi. David numise înainte 6000 de leviţi ca slujbaşi şi judecători (1 Cronici 23,4). Moise poruncise ca preoţii şi leviţii să servească în calitate de judecători (Deuteronom 17,8.9).

Căpetenii peste casele părinteşti. Aceştia erau căpeteniile familiilor sau neamurilor (vezi Deuteronom 1,15-17). Vârsta şi experienţa i-ar fi ajutat să ia decizii drepte şi înţelepte.

Când s-a întors la Ierusalim. [Când s-au întors la Ierusalim, KJV]. O schimbare de semn vocalic permite ca expresia aceasta să fie tradusă: "şi ei au locuit la Ierusalim". LXX sugerează o schimbare în plus când redă a doua parte a versetului astfel: "şi să judece pe locuitorii Ierusalimului". Curtea aflată în discuţie aici era un tribunal suprem central din capitala ţării, care putea să funcţioneze pentru cazuri religioase, dar şi civile (vezi PK 197).

2 Cronici 19:9 9. Poruncile pe care li le-a dat. Iosafat a dat dovadă de o preocupare sinceră faţă de problema administrării imparţiale a justiţiei şi a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a le prezenta noilor judecători solemna răspundere care le revenea, încurajându-i să fie absolut drepţi şi fără reproş în îndeplinirea înaltei însărcinări.

Frica Domnului. Compară cu v. 7 şi 2 Cronici 23,3.

2 Cronici 19:10 10. Orice neînţelegere [Orice cauză, KJV]. Adică acele cauze care ar putea veni înaintea tribunalului central din Ierusalim din alte cetăţi ale ţării. Din pasajul acesta reiese clar că această curte din capitală era o curte supremă de apel (vezi la v. 8).

Cu privire la un omor. [Între sânge şi sânge, KJV; trd. Niţ.]. Cazuri cu privire la vărsare de sânge (vezi Deuteronom 17,8; 19,4-13; Exod 21,12-15; 22,2; Numeri 35,11-33).

La o lege, la o poruncă. [Între lege şi poruncă, KJV; trd. Niţ.]. Adică probleme legate de interpretarea şi aplicarea diferitelor legi şi regulamente care formau codul legal ebraic.

Să-i luminaţi. [Să-i înştiinţaţi, KJV]. Iosafat îi îndemnase pe judecători să slujească în mod credincios şicu o inimă desăvârşită, în temere de Domnul (v. 6.7.9) şi acum îi îndemna ca şi ei, la rândul lor, să-i îndemne pe cei care se prezentau înaintea lor să nu mai facă rele pentru ca să nu atragă judecată asupra naţiunii.

2 Cronici 19:11 11. Amaria. Potrivit cu 1 Cronici 6,8-11, Amaria era al cincilea după Ţadoc, marele preot din timpul luiDavid (2 Samuel 17,15). Întrucât Iosafat era al cincilea după David, acelaşi Amaria este indicat în ambele cazuri.

Treburile Domnului. Marele preot era în mod normal căpetenia înaltei curţi în materie de chestiuni religioase.

Treburile împăratului. Zebadia trebuia să fie conducătorul curţii supreme în toate cazurile civile sau penale.

Cel ce va face binele. [Cu cel bun, KJV]. Iosafat şi-a exprimat credinţa că Dumnezeu avea să fie cu cei sinceri faţă de El şi cinstiţi în slujba lor. Cuvântul "să fie" ar trebui tradus ca o dorinţă, făcând astfel din ultimapropoziţie o binecuvântare sau rugăciune: "Şi fie ca Domnul să fie cu cel bun".


1-11 PK 196-198

1 PK 196

2 FE 295

2.3 PK 196

4-11 PK 197

2 Cronici 20:1 1. Fiii. Relatarea din v. 1-30 nu se regăseşte în Regi. Versetele 31-37 sunt paralele cu 1 Regi 22,41-49.

Nişte Maoniţi [Alţii în afară de amoniţi, KJV; din edomiţi, trd. Niţ.; cu ei meuniţii, trd. G. Gal.]. Literal"dintre amoniţi". În loc de amoniţi, LXX spune: "Mehunim", acelaşi popor menţionat în cap. 26,7. Întrucât amoniţii fuseseră deja amintiţi în cadrul versetului, Mehunim este aici, probabil, varianta corectă. Se crede că mehunimii (meuniţii, RSV) au locuit în Ma'ân, la 30,4 km sud-est de Petra, şi se pare că au ocupat ţara în apropiere de Muntele Seir (v. 10).

2 Cronici 20:2 2. Mare. Marea Moartă. Amon şi Moab erau la est de marea aceasta, iar Seir era la sud.

Din Siria. [De partea aceasta a Siriei, KJV]. Literal "din 'Aram". Un manuscris ebraic transcrie 'Edom, "din Edom", şi probabil aceasta este varianta originală, întrucât năvălitorii au atacat din sud, ocolind capătul de sud al Mării Moarte, unde ar fi trebuit în mod firesc să fie descrişi ca venind din Edom. În ebraica consonantică cuvintele pentru Siria şi Edom sunt uneori confundate, întrucât diferă numai printr-o literă, iar cele două litere sunt foarte asemănătoare ca aspect (vezi la 2 Samuel 8,12).

Haţaţon-Tamar. O cetate în apropiere de Marea Moartă (vezi Genesa 14,7).

En-Ghedi. O fântână şi o cetate aproape de mijlocul ţărmului de apus al Mării Moarte. Izvorul care ţâşneşte dintr-o stâncă creează o oază cu o vegetaţie bogată (vezi la Iosua 15,61).

2 Cronici 20:3 3. În spaima sa, Iosafat. [Iosafat s-a temut, KJV]. Nu e rău să ne temem când ne confruntăm cu primejdii, dar e rău să cedăm de spaimă. Bărbaţii tari şi curajoşi sunt adesea înspăimântaţi, dar în ciuda temerilor merg înainte acţionând în mod hotărât.

Să caute pe Domnul. De ani de zile, Iosafat întărise naţiunea, înzestrând oştirile şi fortificând cetăţile (cap. 17,12-19). Dar în acest timp de criză, el şi-a pus încrederea în Dumnezeu, şi nu în oameni.

A vestit un post. Compară cu Judecători 20,26; 1 Samuel 7,6; Ezra 8,21; Ioel 2,12-14; Iona 3,5-9.

2 Cronici 20:4 4. Să cheme pe Domnul. [Să ceară ajutor de la Domnul, KJV]. Iuda stătea în faţa unei primejdii care îi ameninţa chiar existenţa, iar naţiunea a întâmpinat ameninţarea aceea unindu-se şi căutând ajutor la Dumnezeu. În viitorul nu prea îndepărtat, copiii lui Dumnezeu vor avea de întâmpinat o ameninţare similară

din partea vrăjmaşilor lor şi, tot la fel, vor găsi mângâiere şi ajutor îndreptându-se către Dumnezeu (Apocalipsa 12,17; 13,15; 17,14; GC 619).

2 Cronici 20:5 5. Casa Domnului. Termenul acesta, în înţeles lui mai extins, cuprinde curţile Templului.

Înaintea curţii celei noi. Erau două curţi la Templul lui Solomon (2 Regi 23,12; 2 Cronici 4,9; Ieremia 36,10). Una dintre ele este posibil să fi fost de curând renovată, de Iosafat sau de tatăl său, şi de aceea i se zicea "curtea nouă".

2 Cronici 20:6 6. Peste toate. Compară cu 1 Cronici 29,12; Psalmi 47,2. 8; Daniel 4,17.25.32. Iosafat ştia că Dumnezeu stăpâneşte peste tot pământul şi mai ştia că, dacă vrăjmaşii lui Dumnezeu ar triumfa acum, aceastaar aduce ocară asupra Numelui Domnului. De aceea, el I-a cerut lui Dumnezeu să Se apere înaintea păgânilor.

2 Cronici 20:7 7. Abraam care Te iubea. [Abraam prietenul Tău, KJV]. Aceasta este cea prima întrebuinţare a termenului acestuia în Scriptură. El apare din nou în Isaia 41,8 şi în Iacov 2,23.

2 Cronici 20:8 8. Pentru Numele Tău. Compară cu cap. 6,5-8. Numele lui Dumnezeu reprezintă caracterul Lui.

2 Cronici 20:9 9. Dacă va veni peste noi vreo nenorocire. Aceasta este o formă prescurtată a rugăciunii lui Solomon de la sfinţirea Templului (cap. 6,24-30). Dumnezeu ascultase rugăciunea lui Solomon şi Îi dăduse un semn în acest scop (cap. 7,1-3). Iosafat cerea acum răspuns la acea rugăciune.

2 Cronici 20:10 10. Muntele Seir. Expresia aceasta pare să fie similară cu mehunin [maoniţi, meuniţi KJV] din v. 9 (vezi comentariile de acolo).

N-ai îngăduit. Vezi Deuteronom 2,4.5.9.19; de asemenea Numeri 20,14-21. Lui Israel i se poruncise să-i cruţe pe edomiţi (vezi la 2 Cronici 20,2), deoarece erau copiii lui Esau, şi pe moabiţi şi amoniţi, pentru căerau fiii lui Lot.

2 Cronici 20:11 11. Să se izgonească. Întrucât acesta era obiectivul vrăjmaşului, el era un atac nu numai împotriva poporului lui Dumnezeu, ci şi împotriva lui Dumnezeu Însuşi.

2 Cronici 20:12 12. Spre tine. Iosafat zicea de fapt: "Suntem cu totul neajutoraţi şi la cheremul vrăjmaşilor noştri dacă nu vii Tu în ajutorul nostru; nu ştim încotro să ne îndreptăm pentru ajutor, dar privim la Tine" (vezi Psalmi 25,15; 123,2; 141,8).

2 Cronici 20:15 15. Ci Dumnezeu. Dumnezeu Se identifica cu poporul Său. Vrăjmaşii lui Iuda erau vrăjmaşii lui Dumnezeu, iar lupta care se apropia era lupta Domnului.

2 Cronici 20:16 16. Dealul Ţiţ. [Stânca Ţiţ, KJV]. În general identificată cu Wadi Haşâşah, la nord de En-Ghedi, precum şi la 19,2 km sud-est de Betleem.

Pustiei Ieruel. Amplasarea exactă a acestui loc este necunoscută, dar trebuie să fi fost undeva în vecinătatea stâncii Ţiţ, probabil aproape de Tecoa.

2 Cronici 20:17

17. Nu veţi avea de luptat. Aceasta era lupta Domnului, nu a omului. Vrăjmaşii lui Iuda se luptau împotriva lui Dumnezeu, iar El urma să intervină în favoarea poporului Său.

Staţi. Aceste cuvinte sunt aproape identice cu acelea pe care Moise le-a folosit la Marea Roşie (Exod 14,13), chiar înainte ca Domnul să nimicească oştirile lui Faraon. Acum, ca şi atunci, biruinţa urma să fie cu totul a lui Dumnezeu, oamenii acţionând ca martori ai marii Lui puteri în favoarea lor.

2 Cronici 20:18 18. S-a plecat cu faţa la pământ. Iosafat şi poporul au adus mulţumiri lui Dumnezeu pentru biruinţa făgăduită. Lupta încă nu începuse, dar făgăduinţa Domnului era primită. Dumnezeu este onorat când poporul Lui dovedeşte credinţă suficientă pentru a-I mulţumi pentru binecuvântările şi biruinţele făgăduite.

2 Cronici 20:19 19. Au lăudat... pe Domnul. Aceasta era o impresionantă preamărire înainte de victorie, şi nu după ea. Poporul I-a adus mulţumiri lui Dumnezeu de îndată ce El a dat promis biruinţa.

2 Cronici 20:20 20. Pustia Tecoa. Tecoa este cam la 16 km sud de Ierusalim.

Încredeţi-vă. [Credeţi, KJV]. Nimic nu aduce mai multă încredere şi siguranţă omului ca atunci când crede în Domnul. Nimeni nu e cu adevărat întemeiat până nu e întemeiat în Dumnezeu.

Veţi izbuti. [Veţi prospera, KJV]. În vechea economie iudaică, propăşirea era şi materială şi spirituală. Dumnezeu i-a trimis pe profeţii Săi mai ales pentru ca să aducă renaştere spirituală în inima oamenilor. Dar cucât prosperitatea spirituală a unei naţiuni era mai profundă, cu atât mai sigură era şi prosperitatea ei materială.

2 Cronici 20:21 21. Înaintea oştirii. Când oştile lui Iuda au pornit împotriva vrăjmaşului, cântăreţii au alcătuit avangarda, nu scoţând strigăte de luptă, ci cântând laude lui Dumnezeu.

2 Cronici 20:22 22. Au început cântările. Rareori a văzut lumea o bătălie ca aceasta - oamenii cântând imnuri de laudă lui Dumnezeu când atacul era gata să înceapă. Poporul îşi trăia credinţa, iar Dumnezeu a văzut de bine să o onoreze. Domnul făgăduise biruinţă, iar poporul L-a crezut pe cuvânt. Ei au avut biruinţa, deoarece au cerut-o.

A pus o pândă. [Unitate de ambuscadă. KJV]. Nu este dezvăluită natura acestei pânde, dar rezultatul a fost că forţele trimise împotriva lui Iuda s-au nimicit între ele (vezi v. 23).

2 Cronici 20:23 23. Să se nimicească. Compară cu Ezechiel 38,21; Zaharia 14,13.

2 Cronici 20:24 24. Înălţimea. [Turnul de veghe, KJV]. Scena bătăliei era un ţinut sălbatic, pustiu, în care trebuia să se folosească un turn de veghe pentru a observa apropierea vrăjmaşului.

2 Cronici 20:26 26. Valea Beraca. Literal, "valea binecuvântării". Valea aceasta a fost identificată cu Wadi el-'Arrub, la sud de Tecoa. Iosafat numeşte astfel locul în amintirea remarcabilei eliberări de vrăjmaşi, pe care Dumnezeu adat-o poporului Său. Ceea ce ar fi putut să fie o vale a morţii s-a transformat într-o vale a vieţii şi ceea ce ar fiputut să fie un loc al blestemului a devenit un loc al binecuvântării.

2 Cronici 20:29 29. Toate împărăţiile. Acesta se poate să fi fost timpul când filistenii au adus "daruri şi un bir de argint"şi arabii au adus darurile lor lui Iosafat şi când "groaza Domnului a apucat toate împărăţiile ţărilor dimprejurullui Iuda" (cap. 17,10.11). Unele dintre trăsăturile principale ale domniei lui Iosafat au fost recapitulate în cap.

17.

2 Cronici 20:31 31. Iosafat a domnit. Versetele 31-37 prezintă un număr de observaţii finale legate de domnia lui Iosafat. Ele sunt paralele cu 1 Regi 22,41-49, întregul raport al domniei lui Iosafat redat în Regi. Pasajul paralel adaugă că Iosafat şi-a început domnia în anul al 4-lea al lui Ahab (1 Regi 22,41).

2 Cronici 20:32 32. El a mers. Iosafat a fost unul dintre puţinii regi ai lui Iuda despre care se putea spune că a urmat pilda unui rege bun. Dar în regatul de nord al lui Israel conducătorii care i-au urmat lui Ieroboam au preluat totodată nevrednicul exemplu de apostazie.

2 Cronici 20:34 34. Celelalte fapte. Pasajul paralel cuprinde următoarea remarcă: "isprăvile şi războaiele lui" (1 Regi 22,45). Această declaraţie pare să se refere la chestiuni precum lucrările de construcţie ale lui Iosafat (2 Cronici 17,12.13), forţa oştirilor sale (cap. 17,14-19) şi biruinţa lui asupra lui Moab, Amon şi Muntele Seir (cap. 20).

2 Cronici 20:36 36. Corăbii care să meargă la Tars. Pasajul paralel zice: "Corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducăaur" (1 Regi 22,48). Probabil că această cetatea Tars nu era Tartessus din Spania (vezi la 1 Regi 10,22). Ofir era probabil Punt (vezi la Genesa 10,29; 1 Regi 9,28).

2 Cronici 20:37 37. Eliezer. Aceasta pare să fie unica referire biblică la acest profet.

Mareşa. O cetate din Şefel (vezi 2 Cronici 11,8; Iosua 15,44; Mica 1,15).

Te-ai unit. Raportul din Cronici pune accentul pe greşeala lui Iosafat de a se asocia cu regele lui Israel (v. 35), în timp ce scriitorul Regilor se referă numai tangenţial la această alianţă (1 Regi 22,48. 49).


1-30 PK 198-203

1.2 PK 198

1-4.12 Ed 163

3-12 PK 199

13 PK 200

14-17 Ed 163

14-21 PK 201

17 PK 203

20 Ed 163; ML 42

22-24 PK 202

27-30 PK 203

2 Cronici 21:2

2. Israel. Cu toate că acesta este termenul aplicat în general regatului de nord, el este uneori folosit şi pentru regatul de sud (vezi cap. 12,1.6; 21,4; 28,19.27).

2 Cronici 21:3 3. Daruri însemnate. Compară cu politica lui Roboam de dotare şi aşezare a fiilor săi (cap. 11,23).

Cu cetăţi întărite. Iosafat a făcut pe fiii săi conducători ai unor cetăţi însemnate, dându-le în felul acestaputere şi influenţă în stat şi transformându-i, într-o oarecare măsură, în rivali ai fratelui lor, Ioram.

Ioram. Ioram a primit domnia pe când Iosafat era încă în viaţă (2 Regi 8,16), devenind coregent în al 17-lea an al domniei lui Iosafat (vezi la 2 Regi 1,17; 3,1).

Întâiul născut. Acesta era regula obişnuită (vezi Deuteronom 21,15-17). Dar au fost şi excepţii, ca în cazul lui Solomon (1 Cronici 28,5), Abia (2 Cronici 11,18-22) şi Ioahaz (cap. 36,1; cf. v. 2-5).

2 Cronici 21:4 4. A luat... în stăpânire. [A fost înălţat, KJV]. Aceasta s-a întâmplat probabil după moartea lui Iosafat, de îndată ce Ioram a ajuns stăpân pe situaţia şi s-a simţit sigur.

A omorât cu sabia pe toţi fraţii lui. Probabil că ei ajunseseră să exercite o influenţă considerabilă în cetăţile pe care li le dăduse tatăl lor, iar Ioram simţea că sunt o ameninţare la adresa tronului. Soţia lui, Atalia,care mai târziu a răpus toată sămânţa regală (cap. 22,10), e posibil să-l fi influenţat să întreprindă această acţiune radicală.

Pe câţiva din capii. Aceasta ar da de înţeles că fraţii lui Ioram găsiseră simpatizanţi şi adepţi printre oamenii de seamă ai ţării.

2 Cronici 21:5 5. Avea treizeci şi doi de ani. Versetele 5-10 sunt paralele cu 2 Regi 8,17-22, pasaj care, pe lângă formulele de început şi de sfârşit, constituie întregul raport al domniei lui Ioram care apare în Regi.

Opt ani. Aceasta pare să fi fost timpul cât a domnit singur, cu toate că a mai domnit o vreme şi în calitate de coregent (vezi vol. II, p. 148, 150).

2 Cronici 21:7 7. Din pricina legământului. "Din pricina robului Său David" (2 Regi 8,19).

2 Cronici 21:8 8. Edom s-a răsculat. În timpul domniei lui Iosafat, Edom n-a avut regi (1 Regi 22,47) şi se pare că ţara a fost sub controlul lui Iuda, deoarece Iosafat a aşezat baza flotei sale la Eţion-Gheber (2 Cronici 20,36), la sud de Edom.

2 Cronici 21:9 9. A bătut pe Edomiţi. Acesta e în mod evident un raport nu al victoriei, ci al fugii disperate a lui Ioram, care şi-a croit drum din încercuirea oştirilor edomite. În pasajul paralel, 2 Regi 8,21, se adaugă amănuntul că "poporul a fugit în corturi". Ioram n-a izbutit să supună Edomul, dar a avut şansa să scape.

2 Cronici 21:10 10. Până în ziua de azi. Amaţia a obţinut mai târziu un oarecare succes în Edom (cap. 25,11-15), dar acesta pare să nu fi fost permanent. În timpul lui Ioan Hircanus, în secolul al II-lea î.Hr., edomiţii (care pe atunci locuiau în partea de sud a lui Iuda) au fost din nou aduşi la statutul de vasali.

Părăsise pe Domnul, Dumnezeul. Amănuntul acesta nu se găseşte în pasajul paralel din 2 Regi 8,22, care afirmă doar că Libna s-a revoltat. Libna era în câmpia Iudeii aproape de Macheda şi Lachiş (Iosua 10,29-31), aproape de hotarul filistean, dar amplasarea lui nu e sigură. Probabil e poate fi identificat cu Tell eş-Şâfi. Revolta ei a fost fără îndoială favorizată de atacuri filistene contra lui Iuda în timpul lui Ioram (2

Cronici 21,16.17).

2 Cronici 21:11 11. A făcut chiar înălţimi. Predecesorii lui Ioram, Asa şi Iosafat, îndepărtaseră înălţimile (cap. 14,3; 17,6).

La curvie. Sub influenţa soţiei sale Atalia, fiica lui Ahab şi a Izabelei, Ioram a încurajat cultul dumnezeilor păgâni în Iuda. Un astfel de cult cuprindea în sine participarea la practicile imorale ale cultelor canaaniţilor băştinaşi (vezi vol. II, p. 38-41).

2 Cronici 21:12 12. De la proorocul Ilie. Aceasta este unicul loc din Cronici în care se face referire la Ilie. Un raport deplin al activităţii profetului se găseşte în 1 Regi 17-19; 21; 2 Regi 1; 2. Ilie a fost un profet al regatului de nord, şi întrucât relatarea din Cronici se limitează mai ales la istoria lui Iuda, el e menţionat numai întâmplător. Raportul înălţării la cer a lui Ilie este redat în 2 Regi 2, dar raportul domniei lui Ioram nu apare decât în 2 Regi 8. Evenimentele biblice nu sunt totdeauna povestite în succesiune strict cronologică.

N-ai umblat. Expresia aceasta arată clar că solia lui Ilie era una personală, adresată direct lui Ioram şi că Ilie încă nu se înălţase la cer (vezi PK 213).

2 Cronici 21:13 13. Ai omorât pe fraţii tăi. Nu pare verosimil ca Ioram să fi ucis pe fraţii săi decât după moartea tatălui său. Se arată astfel că Ilie încă nu se înălţase la cer când Ioram a început să domnească singur; totuşi, vezi la v. 12.

2 Cronici 21:14 14. O mare urgie. Călcarea legii cere pedeapsă disciplinară (vezi la 2 Regi 9,8). În cazul acesta aveau să sufere şi regele şi poporul, pentru că toţi erau vinovaţi. Întâi a fost lovit regele (2 Cronici 21,15), deoarece era cel mai vinovat, dar a fost lovită şi naţiunea prin faptul că au fost invadată de filisteni, arabi şi etiopieni (v.16).

2 Cronici 21:15 15. O boală grea. Vezi v. 18 şi 19 cu privire la împlinirea acestei preziceri.

2 Cronici 21:16 16. Domnul a aţâţat. Compară cu 1 Regi 11,14.23. În Regi nu este menţionată această năvălire în Iuda a filistenilor, arabilor şi etiopienilor. Vecinii lui Israel au fost totdeauna vrăjmaşii lui tradiţionali şi au fost gatasă-l atace oricând se ivea ocazia.

2 Cronici 21:17 17. Toate bogăţiile. Limbajul ar putea fi interpretat că descrie o pustiire a Ierusalimului, dar nu este neapărat cazul aici. Regele se poate să fi fost adus într-o situaţie atât de disperată încât să obţină plecarea invadatorilor prin plata unei răscumpărări consistente, incluzând tezaurele palatului. Anumiţi membri ai familiei regelui s-ar putea să nu se fi aflat în capitală când au fost surprinşi de atacul neaşteptat (vezi cap. 22,1).

Ioahaz. În altă parte numit Ahazia (2 Cronici 22,1; 2 Regi 8,24-26) şi Azaria (2 Cronici 22,6). În esenţă, Ioahaz şi Ahazia sunt nume sinonime, compuse din aceleaşi elemente ("Iehova" şi "Ahaz"), primul având numele divin la început (Io-ahaz), iar al doilea (Ahaz-ia) la sfârşit.

2 Cronici 21:19 19. N-a ars tămâie în cinstea lui. Ei nu i-au acordat lui Ioram cinstea obişnuită prin arderea de lemn parfumat şi de mirodenii, cum se obişnuia la funeraliile regilor (vezi 2 Cronici 16,14; Ieremia 34,5).

2 Cronici 21:20 20. Fără să lase părere de rău în urmă. Atât de nelegiuit fusese el şi atât de puţin bine făcuse, încât

naţiunea n-a simţit nici o părere de rău la moartea lui.

Nu în mormintele. Un semn de dezonoare (vezi cap. 24,25).


5.6 PK 192

6.11 PK 212

12-19 PK 213

2 Cronici 22:1 1. Ahazia. Secţiunea aceasta (v. 1-9) este paralelă cu 2 Regi 8,25-29.

În tabără. Detaliile puţine prezentate face ca situaţia să fie obscură. Prinţii erau, se pare, într-o tabără, departe de capitală, când au fost atacaţi de o ceată de arabi jefuitori, şi au fost prinşi şi ucişi.

2 Cronici 22:2 2. Patruzeci şi doi. În Regi 8,26 în loc de 42 este dată cifra 22. Ahazia nu ar fi putut să fie de 42 de ani când a luat tronul, deoarece tatăl lui a murit la vârsta de 40 de ani (2 Cronici 21,5.20). S-au oferit două explicaţii pentru acest detaliu. Una ar fi că o eroare de transcriere poartă răspunderea pentru cuvântul "patruzeci" în loc de "douăzeci". Alta ar fi că expresia ebraică "un fiu de 42 de ani" se referă nu la vârsta lui Ahazia când a luat tronul, ci la numărul de ani de la întemeierea dinastiei lui Omri, întrucât Ahazia era un "fiu"al acelei dinastii prin "Atalia, fata lui [Ahab, fiul lui] Omri". Faptul că Ahazia era sub tutela acestei case regalereiese din v. 3-5 şi din 2 Regi 8,27, unde este numit "ginerele casei lui Ahab". Nu ar trebui să ne surprindă să găsim o referinţă incompletă despre o epocă legată de Omri, întrucât Omri a fost un conducător atât de important încât alte naţiuni au continuat multă vreme după el să numească ţara lui Israel ţara lui Omri, iar pe regii lui Israel, fii ai lui Omri (vezi la 2 Regi 8,26). De la începutul domniei lui Omri până la urcarea pe tron a lui Ahazia trecuseră aproape 42 de ani.

Fata lui Omri. De fapt, nepoata lui Omri, deoarece Atalia era fiica lui Ahab (cap. 21,6), care era fiul lui Omri. Omri este menţionat în locul lui Ahab, deoarece Omri era întemeietorul casei. Cu privire la folosirea cuvântului "fiu" în loc de "nepot", vezi la 1 Cronici 2,7.

2 Cronici 22:3 3. Căile casei lui Ahab. Compară cu 2 Cronici 21,6.13; Mica 6,16.

Îi dădea sfaturi. [Era sfetnicul, KJV]. Lucrul acesta nu se găseşte în Regi. Atalia era o femeie energică, aşa cum a fost mama ei, Izabela, şi fireşte a contribuit mult la introducerea cultului lui Baal în regatul de sud (vezi la 2 Regi 11,18).

2 Cronici 22:4 4. Ei îi erau sfetnici. Se pare că este vorba de mama sa, Atalia (v. 3), şi de fratele ei, Ioram (v. 5 şi 6).

Spre pierzarea lui. Faptul că Ahazia a ascultat de sfetnici răi a dus la distrugerea lui morală şi, în final, i-a adus moartea.

2 Cronici 22:5 5. S-a dus cu Ioram. După cum Iosafat s-a dus cu tatăl lui Ahab (cap. 18), tot aşa Ahazia a devenit un partener apropiat al lui Ioram şi i s-a alăturat în expediţia contra sirienilor. Nimic bun nu poate ieşi din alierea cu oamenii răi.

2 Cronici 22:6 6. Hazael. Vezi la 2 Regi 8,28.

Azaria. Cincisprezece manuscrise evreieşti, LXX şi Siriaca redau: Ahazia. Pasajul paralel (2 Regi 8,29),care este practic identic cu Cronicile, redă de asemenea Ahazia.

2 Cronici 22:7 7. Prin voia lui Dumnezeu. Afirmaţia aceasta nu se găseşte în Regi. Cronicile explică în ce fel împlinireaprovidenţei divine a fost implicată în moartea lui Ahazia. Moartea prematură a regelui a fost interpretată ca o pedeapsă adusă asupra lui din cauza idolatriei. Vizita lui Ahazia la Ioram, împăratul lui Israel, a venit exact în momentul rebeliunii lui Iehu, când s-a întâmplat ca Ioram, Izabela şi Ahazia să-şi găsească moartea.

Fiul lui Nimşi. Adică nepotul lui Nimşi. Iehu a fost fiul lui Iosafat, care a fost fiul lui Nimşi (2 Regi 9,2). Despre utilizarea cuvântului "fiu" în loc de "nepot", vezi la 1 Cronici 2,7.

Pe care-l unsese... ca să piardă. Iehu fusese rânduit să aducă la îndeplinire pedeapsa asupra casei lui Ahab (1 Regi 19,16; 2 Regi 9,1-10).

2 Cronici 22:8 8. Se răzbuna. [Pedepsea, KJV]. Iehu a îndeplinit o însărcinare divină (2 Regi 9,7-9). Dumnezeu lucrează în diferite moduri pentru a pedepsi păcatul. Dacă oamenii ar putea săvârşi faptele lor nelegiuite fără să fie pedepsiţi ar fi foarte mult încurajaţi în nedreptatea lor. Scopul pedepsei civile este de a-l opri pe călcătorul de lege. Dumnezeu Însuşi a instituit pedepse civile care să fie aplicate călcătorilor de lege în vechiulcod al lui Israel. Conducerile naţiunilor care instituie astăzi pedepse civile fac lucrul acesta pe temeiul împuternicii date de Cer, aşa că "cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu"(Romani 13,2; cf. Romani 13,1.3-7).

Din cauza incapacităţilor guvernării civile, Dumnezeu lucrează uneori prin alte mijloace ca să pedepsească păcatul. Uneori urmările fireşti ale faptelor rele sunt în ele însele o pedeapsă suficientă, nefiind necesară vreo altă acţiune. Alteori, Dumnezeu Îşi retrage mâna atât de mult din calea uneltelor răului, încât apare o succesiune de conjuncturi care pedepsesc păcatul cu păcat (vezi PP 728). Apoi El intervine direct, ca în cazul lui Uza (2 Samuel 6,7) şi al lui Anania şi al Safirei (Fapte 5,1-11), sau rânduieşte anumite persoane pentru a executa sentinţele Sale asupra răului, ca în cazul lui Iehu.

Faptul că însărcinarea lui Iehu de a pedepsi crimele nelegiuite ale lui Ahab şi ale casei lui venea de la Dumnezeu nu înseamnă că Cerul a aprobat toate detaliile planului prin care a aplicat Iehu pedeapsa. Tot astfelatunci când Dumnezeu Îşi retrage mâna şi îngăduie ca păcatul să pedepsească păcatul, nu înseamnă că El inspiră faptele nelegiuite care urmează (PP 739). Vezi mai mult la PP 324-326.

Fiii fraţilor lui Ahazia. Vezi la 2 Regi 10,13.14. Dacă aceştia erau fiii fraţilor reali ai regelui, ei erau copii mici escortaţi de "copiii lui Iuda". Dar e posibil ca termenul "fraţi" să fie folosit aici într-un înţeles mai larg pentru a cuprinde rude, precum verii şi nepoţii regelui. Cele 42 de persoane care au fost omorâte se găseau în grupa aceasta.

2 Cronici 22:9 9. A căutat pe Ahazia. Ahazia fusese rănit de urmăritorii săi "la suişul Gur", aproape de Ibleam (2 Regi 9,27), în timp ce fugea desigur către sud, spre Ierusalim. El şi-a schimbat direcţia, deoarece a fost găsit ascuns, a fost arestat şi dus la Iehu. Cu privire la itinerariul posibil al fugii lui, vezi la 2 Regi 9,27.

L-au îngropat. Înmormântarea lui a avut loc "în mormântul lui, cu părinţii lui, în cetatea lui David" (2 Regi 9,28). Se pare, deci, că Ahazia a fost înmormântat în mormintele regilor, spre deosebire de tatăl său, Ioram, căruia i s-a refuzat această onoare finală (2 Cronici 21,20).

Să domnească. Mai potrivit "să reţină". Nimeni dintre urmaşii lui Ahazia nu era capabil să cârmuiască regatul. El avea numai 23 de ani la moartea sa (vezi 2 Regi 8,26) şi deci nu avea fii destul de mari care să preia tronul. Observaţia aceasta formează introducerea la relatarea privind uzurparea tronului de către Atalia.

2 Cronici 22:10 10. Atalia... văzând. Versetele 10-12 descriu cum a preluat Atalia conducerea statului, raportul paralel

se găseşte în 2 Regi 11,1-3 (vezi comentariul de acolo).

A omorât. [A nimicit, KJV]. Ebr. dabar, literal "a vorbit", pe care unii l-au tradus prin "a complotat contra" sau "a rostit sentinţă". Mai potrivit, ca în câteva manuscrise ebraice, LXX, Siriaca şi Targumii, şi 2 Regi 11,1 ar trebui să redată 'abad, "a nimicit".

2 Cronici 22:11 11. Fata împăratului. Adică a împăratului Ioram (2 Regi 11,2).

Nevasta preotului Iehoiada. Informaţia aceasta nu se găseşte în Regi. Faptul că Ioşabeat era nevasta preotului Iehoiada ajută la explicarea loialităţii ei faţă de urmaşii lui David şi arată cum a putut ea să ascundă prinţul copilaş atât de mult timp.


1-12 PK 214, 215

1-4 PK 214

1-12 PK 215

2 Cronici 23:1 1. În al şaptelea an. Capitolul acesta tratează căderea Ataliei şi succesiunea lui Ioas. El este paralel cu 2Regi 11,4-20. Cele două rapoarte sunt în principal identice, deşi există şi deosebiri însemnate. Pentru informaţii în plus, vezi la 2 Regi 11.

S-a îmbărbătat. [S-a întărit, KJV]. S-a îmbărbătat şi s-a întărit pentru înfruntarea cu Atalia.

Căpeteniile peste sute. Sunt enumeraţi cinci oameni. Numele lor nu este dat în Regi, unde, totuşi, este se află informaţia că Iehoiada "a luat pe sutaşii Cheretiţilor şi alergătorilor" ["a luat pe căpeteniile peste sute, cu căpitanii gărzii" KJV] (2 Regi 11,4). Cei cinci bărbaţi erau probabil căpetenii ai celor 500 de oameni care alcătuiau garda personală a Ataliei. Răspunderea primară a gărzii regale era, fireşte, să apere viaţa regelui. Pasajul paralel din 2 Regi 11,4 adaugă amănuntul interesant că Iehoiada "a făcut legământ cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului şi le-a arătat pe fiul împăratului". După ce au văzut pe adevăratul rege, căpitanii gărzii personale au încheiat un legământ cu Iehoiada ca să se spună de acum încolo lui.

2 Cronici 23:2 2. Toate cetăţile. Un mare număr de leviţi şi alte persoane de încredere au fost aduşi la Ierusalim, probabil sub pretextul unei oarecare sărbători religioase, unde puteau să-l sprijine pe marele preot în viitoarea confruntare cu regina.

2 Cronici 23:3 3. Toată adunarea. Adică toată adunarea leviţilor, a bărbaţilor de frunte ai naţiunii şi căpitanii gărzii regale (2 Regi 11,4).

2 Cronici 23:4 4. Veţi face. Relatarea din Cronici redă instrucţiunile care au fost date preoţilor şi leviţilor. Scriitorul cărţilor Regilor redă ordinele comunicate gărzii palatului (2 Regi 11,5-18). Există o anumită corespondenţă între ordinele date celor două grupări, dar nu sunt exact sinonime. Leviţii urmau să fie împărţiţi în trei cete.

2 Cronici 23:5 5. Casa împăratului. În 2 Regi 11,5 "casa împăratului" pare să se aplice la palat, unde o parte a gărzii regale trebuie să fi fost de serviciu. În Cronici, însă, se poate ca termenul să fi fost aplicat la încăperile unde tânărul rege era ascuns în incinta Templului. Dacă o grupă de leviţi ai fi staţionat la palat pentru a veghea asupra celor ce se petrec acolo, ar fi creat imediat suspiciuni şi i-ar fi dat Ataliei ocazia să ia măsuri eficiente de răzbunare contra conspiratorilor.

Poarta Iesod. [Poarta temeliei, KJV]. Amplasarea acestei porţi nu este cunoscută.

În curţile. Aceasta era procedura obişnuită. Nimeni nu avea voie în preajma noului rege, cu excepţia persoanelor celor mai de încredere, cu ocazia încoronării lui.

2 Cronici 23:6 6. Afară de preoţi. Această directivă accentuează în plus instrucţiunea anterioară (v. 5). Era deosebit deimportant ca nici o persoană neautorizată să nu aibă acces în localul Templului.

2 Cronici 23:8 8. Tot Iuda. Adică reprezentat prin slujbaşii lui.

În ziua Sabatului. Vezi la 2 Regi 11,5.7.

Nu scutise pe niciuna. Cetele de preoţi şi leviţi care îşi terminaseră slujba şi care altfel ar fi fost libere, au fost reţinute având în vedere împrejurarea critică prezentă pentru a-i ajuta pe cei care tocmai îşi începeau serviciul. Cu privire la aceste cete de preoţi şi leviţi, vezi la 1 Cronici 24,25.

2 Cronici 23:9 9. Suliţele. Compară cu 2 Regi 11,10.

2 Cronici 23:10 10. Lângă altar. Vezi la 2 Regi 11,11.

2 Cronici 23:11 11. Au adus înainte pe fiul împăratului. Tânărul prinţ a fost adus din Templu, unde fusese ţinut ascuns.

Mărturia. Probabil o copie a legii (vezi la 2 Regi 11,12).

Trăiască împăratul. [Dumnezeu să apere pe împăratul, KJV]. Vezi la 2 Regi 11,12.

2 Cronici 23:12 12. Atalia a auzit. [Când Atalia a auzit, KJV]. Versetele 12-15, care descriu soarta Ataliei, sunt aproape identice cu 2 Regi 11,13-16. Vezi comentariile de acolo.

2 Cronici 23:16 16. Un legământ. Versetele 16-21, care tratează reînnoirea legământului cu Iehova, desfiinţarea cultuluilui Baal şi aşezarea regelui pe scaunul său de domnie, sunt paralele cu 2 Regi 11,17-20.

Între el. Pasajul paralel zice "între Domnul" (1 Regi 11,17). În cazul acesta, Iehoiada L-a reprezentat pe Domnul, deoarece legământul care a fost făcut era între Domnul pe de o parte şi rege şi popor pe de altă parte.

A fost şi un legământ între rege şi popor (vezi la 2 Regi 11,17).

2 Cronici 23:17 17. În casa lui Baal. Vezi la 2 Regi 11,18, despre distrugerea acestui templu.

2 Cronici 23:18 18. A încredinţat slujbele. Versetul acesta este o dezvoltare a scurtei observaţii din 2 Regi 11,18: "Preotul Iehoiada a pus străjeri [slujbaşi, KJV] în Casa Domnului". Se face aici o descriere a restabilirii slujbelor obişnuite de la Templu care fuseseră serios neglijate în timpul domniei Ataliei (2 Cronici 24,7).

Preoţilor, leviţilor. Versiunile vechi zic "preoţilor şi leviţilor". Se pare că se cere această construcţie, întrucât era datoria preoţilor să aducă arderile de tot (Numeri 18,1-7) şi a cântăreţilor leviţi să-L laude pe

Domnul cu cântări (1 Cronici 23,5; 25,1-7).

Pe care-i împărţise. David îi împărţise pe preoţi şi pe leviţi în diferite cete (1 Cronici 23,6; 24,3; 25,1).

2 Cronici 23:19 19. Uşieri. Adică păzitori ai porţilor.

Nimeni spurcat. [Nimeni care era necurat, KJV]. Compară cu v. 6 şi cu Levitic 5,2.3; Deuteronom 24,1.


8 PK 215

12-17.21 PK 216

2 Cronici 24:1 1. Ioas. Capitolul acesta, care se ocupă de domnia lui Ioas, este paralel cu 2 Regi 12. Predomină aceeaşi ordine generală, dar aici sunt adăugate amănunte însemnate (v. 3.7.15-22).

Şapte ani. Amănuntul acesta apare ca ultim amănunt al capitolului precedent în raportul din Regi (2 Regi 11,21). Celelalte detalii ale versetului sunt aceleaşi ca în 2 Regi 12,1, cu excepţia că sincronismul urcării pe tron a lui Ioas în al 7-lea an al lui Iehu se află numai în Regi.

2 Cronici 24:2 2. În timpul vieţii lui Iehoiada. [În toate zilele lui Iehoiada, KJV]. "În tot timpul cât a urmat îndrumărilepreotului Iehoiada" [În toate zilele cât preotul Iehoiada l-a învăţat, KJV] (2 Regi 12,2).

2 Cronici 24:4 4. Să dreagă Casa Domnului. Afirmaţia aceasta dă de înţeles că în timpul domniei cârmuitorilor apostaţi anteriori: Ioram (cap. 21,6), Ahazia (cap. 22,3.4) şi Atalia (cap. 22,10), când închinarea la Baal fusese încurajată (v. 7), Templul ajunsese într-o stare de deteriorare.

2 Cronici 24:5 5. Strângeţi bani din tot Israelul. Compară cu 2 Regi 12,5: "Preoţii să-l ia fiecare de la cei pe care-i cunoaşte". Se pare că s-a făcut o colectă generală în toată ţara, fiecare levit făcând-o pe plan local, de la oamenii cunoscuţi de el.

Pe fiecare an. Reparaţia Templului era o problemă majoră şi colectările urmau să dureze un număr de ani.

Grăbiţi-vă. [Zoriţi lucrul, KJV]. Deteriorat fiind, Templul era o ocară pentru popor şi o insultă pentru Iehova. O preoţie devotată şi un popor consacrat ar fi trebuit să facă din repararea Templului prioritatea preocupărilor lor.

Nu s-au grăbit. [Nu l-au zorit, KJV]. Potrivit cu 2 Regi 12,6, Templul nu fusese încă reparat în al 23-lea an al domniei lui Ioas. Se dă de înţeles aici că leviţii erau răspunzători de întârziere.

2 Cronici 24:6 6. A chemat pe marele preot Iehoiada. Era evident că cel care se preocupa mai mult de lucrarea de reparare de la Templu era regele. Ca preot principal, Iehoiada ar fi trebuit să facă din aceasta preocuparea sa de căpetenie, dar este posibil ca preoţii să fi ajuns mai mult interesaţi de propriile lor treburi decât de lucrarea Domnului.

Poruncile lui Moise. [Potrivit cu porunca lui Moise, KJV]. Aceste rânduieli asigurau o taxă de o jumătate de siclu pentru serviciul sanctuarului (Exod 30,13-16). Potrivit cu 2 Regi 12,4, banii primiţi din

"argintul închinat" [lucrurile închinate] de la persoane care făcuseră jurământ cu Domnul sau care Îi închinaseră anumite animale sau obiecte (vezi Levitic 27,2-28) fuseseră de asemenea alocate scopului acestuia. Pe lângă acestea, erau darurile de bunăvoie. Potrivit cu 2 Regi 12,7, preoţii primiseră bani de la popor, dar nu-i depuseseră pentru lucrarea de reparare a Templului.

2 Cronici 24:7 7. Au pustiit Casa. Subiectul acesta nu se găseşte în Regi. Se pare că în timpul domniei tatălui lor, Ahazia şi fraţii lui mai mari aduseseră la îndeplinire intenţiile mamei lor împotriva Templului.

În slujba Baalilor. Era evident că scopul Ataliei era de a desfiinţa cultul lui Iehova şi de a-l înlocui prin cultul lui Baal. Faptul că se construise un templu pentru Baal reiese din cap. 23,17.

2 Cronici 24:10 10. Toate căpeteniile. Se pare că principalii promotori ai acestui proiect erau căpeteniile poporului şi alţi conducători civili şi nu preoţii. Când poporul a prins gustul acestei lucrări, a găsit plăcere să ofere pentru o cauză atât de valoroasă. În lucrarea aceasta ei erau angajaţi în slujba lui Dumnezeu şi bucuria Domnului le umplea inima.

2 Cronici 24:11 11. Când. Ori de câte ori lada era plină, era dusă de leviţi într-o cameră a palatului regal, unde era golită în prezenţa marelui preot sau a delegatului său şi a unui scrib regal. Banii erau apoi număraţi şi puşi în pungi (2 Regi 12,10. 11).

2 Cronici 24:12 12. Împăratul şi Iehoiada. Din aceasta reiese clar că supravegherea principală a manipulării banilor era încredinţată regelui şi marelui preot. Ambii par să fi fost oameni cinstiţi şi integri, pe care se putea conta că urmau să întrebuinţeze bine fondurile, fără abateri de nici un fel.

Cioplitori de piatră şi tâmplari. Este evident, din aceste diferite categorii de lucrători, că Templul trebuie să fi avut nevoie de reparaţii extinse. Este posibil că fusese parţial demolat pentru a se obţine materialepentru templul lui Baal (vezi v. 7 şi cap. 23,17).

2 Cronici 24:14 14. Argintul care mai rămăsese. [Restul banilor, KJV]. Atât de mulţi bani se adunaseră încât n-au fost toţi necesari pentru repararea clădirii. Regele şi marele preot au fost din nou consultaţi cu privire la întrebuinţarea care să se dea surplusului de fonduri.

Cronicile nu fac nici o menţiune despre rigurozitate delegaţilor de încredere, cărora nu li s-a cerut nici o socoteală, sau despre faptul că preoţii au continuat să primească anumite sume repartizate lor (2 Regi 12,15.16).

Unelte pentru casa. Vezi la 2 Regi 12,13.

Au adus arderi de tot. Ritualul obişnuit al Templului a continuat până la moartea lui Iehoiada.

2 Cronici 24:15 15. Iehoiada a murit bătrân. Partea aceasta (v. 15-22), care tratează moartea şi înmormântarea lui Iehoiada, precum şi apostazia lui Ioas după moartea bătrânului preot, nu se regăseşte în Regi.

O sută treizeci de ani. Din zilele exodului, Biblia nu conţine nici un raport despre cineva care să fi ajunsla o vârstă egală cu aceea a lui Iehoiada. Întrucât Ioas a domnit 40 de ani (v. 1), Iehoiada trebuie să avut peste 90 de ani când a fost pus în aplicare complotul împotriva Ataliei şi Ioas a fost aşezat pe scaunul de domnie.

2 Cronici 24:16 16. La un loc cu împăraţii. Aceasta a fost o onoare neobişnuită. Ea se datora fără îndoială respectului

care i s-a arătat pentru devotamentul lui religios, pentru serviciile lui aduse naţiunii prin răsturnarea Ataliei şi aşezarea lui Ioas pe tronul de domnie, pentru legătura lui cu familia regală prin tânăra lui soţie (cap. 22,11; cf.cap. 22,2) şi pentru faptul că îndeplinise îndatoririle de rege timp de 10 sau 12 ani, până când Ioas a devenit destul de mare pentru a domni.

2 Cronici 24:17 17. Căpeteniile lui Iuda au venit. Ei au venit pentru a cere regelui un anumit serviciu. Versetul următor arată lămurit natura cererii lor.

2 Cronici 24:18 18. Au părăsit Casa Domnului. Iehoiada dusese naţiunea la o redeşteptare religioasă, dar pentru mulţi închinarea lui Iehova era doar o formă. Lăuntric, ei erau încă devotaţi idolatriei.

Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda. Domnul nu putea îngădui ca binecuvântarea Sa să odihnească asupra poporului Său, când acesta se lepădase de la El şi se închinase idolilor. Din cauza aceasta mâna Sa ocrotitoare s-a retras şi a îngăduit ca pedepse să vină asupra naţiunii.

2 Cronici 24:19 19. A trimis la ei prooroci. În bunătatea Sa, Dumnezeu a căutat să-l aducă pe poporul Său înapoi pe cărările dreptăţii. Au fost trimişi prooroci pentru a arăta lămurit rezultatele care aveau să vină dacă poporul stăruia în neascultarea lui. Numai unul din proorocii aceştia, Zaharia (v. 20), e cunoscut pe nume.

2 Cronici 24:20 20. Preotul. Adică marele preot. Iehoiada era marele preot, iar Zaharia era fiul lui. E o mărturie pentru credincioşia lui Iehoiada faptul că avea un fiu căruia Domnul putea să-i ofere marea onoare a darului profeţiei.

S-a înfăţişat înaintea poporului. [A stat mai sus de popor, RJV; Stătu deasupra poporului, trd. Niţ.]. Pentru ca să câştige mai mult atenţia poporului, Zaharia s-a aşezat pe un loc înalt, deasupra lor. Când Ezra a citit legea poporului, a stat în picioare pe o platformă de lemn făcută special pentru scopul acela (Neemia 8,4).

Pentru ce călcaţi poruncile? Întrebarea era mustrătoare. Pentru ce călcaţi poruncile când călcarea poruncilor aduce distrugere (vezi Exechiel 18,31)?

Şi El vă va părăsi. [Şi El v-a părăsit, KJV]. Dumnezeu nu impune nimănui prezenţa şi binecuvântarea Sa. Când oamenii refuză călăuzirea Sa, Domnul retrage Duhul Său, iar ei sunt lăsaţi la cheremul stăpânului crud pe care l-au ales.

2 Cronici 24:21 21. Porunca împăratului. Iehoiada salvase viaţa regelui prunc şi-l instalase pe tron, iar acum regele a manifestat atât de puţină recunoştinţă pentru bunătatea ce-i fusese arătată încât a ordonat uciderea fiului binefăcătorului său.

2 Cronici 24:23 23. După trecerea anului. [La asfinţit, KJV]. Ebr. tequpah, literal, "o perioadă de schimbare", ca de pildă echinocţiul şi deci sfârşitul anului (vezi Exod 34,22).

Oastea Sirienilor. Vezi la 2 Regi 12,17.

2 Cronici 24:24 24. Un mic număr. Versetul acesta explică v. 23. Numai un mic detaşament al oastei invadatoare a biruit o mare oştire condusă de căpeteniile lui Iuda. Căpeteniile au fost ucise (v. 23) şi judecata a fost aplicată conducătorilor naţionali apostaţi (vezi v. 17).

Cu cei câţiva credincioşi lui, Ghedeon nimicise o mare oştire a madianiţilor (Judecători 7). Dar când

poporul lui Dumnezeu a apostat, ocrotirea Domnului a fost retrasă şi o mare oaste de evrei a căzut în mâinile unui mic număr de vrăjmaşi.

Au pedepsit. [Au executat judecata, KJV]. Domnul a îngăduit ca vrăjmaşii lui Iuda să pedepsească pe Iuda, aşa cum s-a folosit mai târziu de Asiria pentru un scop similar (vezi Isaia 10,5-7; vezi la 2 Cronici 22,8).

2 Cronici 24:25 25. Când au plecat de la el. Ioas a oprit oştirea invadatoare a sirienilor de a jefui Ierusalimul trimiţându-i lui Hazael tezaurele Templului şi ale palatului (2 Regi 12,18).

Mari suferinţe. Ioas a fost probabil grav rănit de sirieni.

Fiului preotului Iehoiada. [Fiilor lui Iehoiada, KJV]. Se pare că şi alţi fii ai lui Iehoiada au avut parte desoarta lui Zaharia.

L-au omorât în patul lui. Lucrul acesta s-a petrecut în casa Milo (2 Regi 12,20). Milo era probabil o porţiune puternic întărită în cetatea lui David. David (2 Samuel 5,9; 1 Cronici 11,8) şi Solomon (1 Regi 11,27) lucraseră la Milo.

Mormintele împăraţilor. Lui Ioas, care-şi începuse domnia cu o aşa de mare făgăduinţă, i s-a refuzat cinstea de a fi îngropat în mormintele regale. Compară cu cap. 25,20, care afirmă că şi lui Ioram i s-a refuzat înmormântarea în mormintele regilor din cauza faptelor lui rele.

2 Cronici 24:26 26. Iozabad. Vezi la 2 Regi 12,21.

2 Cronici 24:27 27. Marele număr de proorocii făcute asupra lui. [Poverile puse asupra lui, KJV]. Adică, soliile profetice rostite împotriva lui. Cuvântul tradus prin "poveri" (KJV), maśśa', vine de la rădăcina naśa', care înseamnă "a ridica". De la ideea de a ridica glasul, maśśa' s-a transformat în "cuvântare". Maśśa' este deseori folosit pentru cuvântări profetice (Isaia 15,1; 17,1 etc) [în trd. Cornil. este tradus "proorocii"].

Istoria. Ebr. midrash, "expunere" sau "comentariu".


20-22 DA 619

2 Cronici 25:1 1. Amaţia. Capitolul acesta, care se ocupă de domnia lui Amaţia, este paralel cu 2 Regi 14,1-20. Textele sunt îndeosebi asemănătoare la v. 1-4, care corespund cu 2 Regi 14,2-6; v. 17-24, care corespund cu 2 Regi 14,8-14; şi v. 25-28, care corespund cu 2 Regi 14,17-20. Totuşi, există un număr important de lucruri care nu se regăsesc în Regi, îndeosebi în v. 5-10.13-16.

2 Cronici 25:2 2. Cu o inimă care era în totul dată Lui. [Dar nu cu o inimă desăvârşită, KJV]. "Totuşi nu ca tatăl său David; ci a lucrat în totul cum lucrase tatăl său Ioas" (2 Regi 14,3). Atât despre Ioas (2 Cronici 24,2), cât şi despre Amaţia se spune că au făcut "ce este bine înaintea Domnului", dar nici unul dintre aceşti regi nu a fost cu toată inima în slujba Sa, cel puţin nu pe parcursul întregii sale domnii. Fiecare a dat pe faţă lipsuri însemnate şi a trebuit să primească pedeapsa pentru nedesăvârşirile sale. Greşeala lui Amaţia de a nu îndepărta înălţimile nu este menţionată (cf. 2 Regi 14,7).

2 Cronici 25:5 5. A strâns pe oamenii din Iuda. Versetele 5-13 vorbeşte despre puterea militară a naţiunii şi despre un atac asupra Edomului. În cea mai mare parte, secţiunea aceasta este o particularitate a Cronicilor. În Regi războiul cu Edom este cuprins într-un singur verset (2 Regi 14,7).

Trei sute de mii. Compară numărul acesta cu totalul din timpurile lui Iosafat (cap. 17, 14-18), probabil 580.000 (vezi la cap. 17,14) şi cu cei 580.000 de viteji ai lui Asa (cap. 14,8). Fără îndoială că forţa numerică a naţiunii scăzuse foarte mult cu prilejul războaielor dezastruoase ale lui Ioram şi Ioas (vezi cap. 21,8.16; 24,23.24).

2 Cronici 25:6 6. O sută de mii. Numai cu puţin timp înainte, oştirea lui Israel din timpul lui Ioahaz se spune că număra 50 de călăreţi şi 10.000 de pedeştrii (2 Regi 13,7). Cifrele acestea reprezentau fără îndoială nu numărul oamenilor apţi de război în Israel, ci armata permanentă rămasă după războiul dezastruos cu Siria. Faptul că Amaţia fusese constrâns să tocmească cu bani o oştire pentru ca să sporească dimensiunile oştirii sale arată lămurit că cei 300.000 reprezentau aproximativ puterea militară disponibilă a lui Iuda pe timpul acela (v. 5).

2 Cronici 25:7 7. Să nu meargă cu tine. Doar superioritatea numerică nu constituie o forţă. Oştile lui Iuda împreună cuDumnezeu urmau să fie mult mai tari decât ar fi fost prin adăugarea contingentului din Israel fără prezenţa şi ajutorul Domnului.

Toţi aceşti fii ai lui Efraim. Aceasta este adăugată ca o explicaţie şi arată că termenul "Efraim" este folosit ca sinonim pentru naţiunea Israel (vezi Osea 5,11.14; 6,4).

2 Cronici 25:8 8. Dacă mergi. De fapt profetul spunea: "Dacă stărui să mergi, gândind că în felul acesta vei fi tare, mergi înainte, foloseşte-ţi toată puterea, totuşi nu vei izbuti". Solul lui Dumnezeu se străduia să-l determine pe Amaţia să-şi dea seama de lipsa de înţelepciunea a dependenţei de ajutorul omenesc, fără ajutorul Domnului (vezi cap. 16,7-9).

Are putere ca să te ajute. Unele dintre cele mai mari înfrângeri pe care le-a suferit poporul lui Dumnezeu au venit atunci când au uitat că Domnul are puterea să-l ajute (vezi Numeri 13,31-33; 14,1.29-33).

2 Cronici 25:9 9. Cei o sută de talanţi. Aceasta este o reacţie tipic omenească. Amaţia ar fi trebuit să se gândească maimult la ceea ce era bine sau rău şi nu la plata pe care o dăduse regelui lui Israel, care acum urma să se dovedească o pierdere totală. Dar chiar dacă oamenii lui Israel l-ar fi însoţit în campania împotriva Edomului, Amaţia nu ar fi stat mai bine. O faptă neînţeleaptă nu poate fi ispăşită prin alta la fel.

2 Cronici 25:10 10. S-au mâniat foarte tare. [Tare aprinşi, KJV]. N-au avut cum să fie altfel. Amaţia ar fi putut să le spună adevăratul motiv pentru trimiterea lor acasă, şi anume că Domnul nu era cu Israel (v. 7) şi că prezenţa lor avea să aducă înfrângerea (v. 8). Fireşte că observaţia i-ar fi înfuriat. Or, cum se pare că a fost cazul, el nu a dat nici un motiv. Astfel ei au presupus că fuseseră trimişi acasă pentru că le fusese pusă la îndoială buna credinţă. Dar şi motivul acesta i-a mâniat.

2 Cronici 25:11 11. Valea Sării. Valea Sării (vezi 2 Samuel 8,13; 1 Cronici 18,12) era probabil aproape de Marea Moartă (vezi 2 Regi 14,7). Raportul din Regi mai spune că ei au luat Sela, care înseamnă "stâncă". Aceasta este probabil vestitul ţinut Petra, la aprox. 80 km sud de Marea Moartă. "Petra" este numele grecesc pentru "stâncă". Sela era probabil locul în care se afla capitala edomită la vremea aceea.

2 Cronici 25:12 12. Vârful unei stânci. Acesta era probabil vârful unei stânci care se ridica deasupra cetăţii Petra. Edomitul Sela se afla pe muntele abrut Umm al Biara, unicul loc unde s-au găsit până acum vestigii din perioada aceea. Această masacrare a prizonierilor nu este menţionată în Regi, dar e de înţeles când se are în vedere războaiele aspre din zilele acelea (2 Regi 8,12; Amos 1,11.13).

2 Cronici 25:13 13. De la Samaria până la Bet-Horon. Nici unul din locurile acestea nu este pe linia de marş a unei armate care se întorcea de pe drumul către Edom în ţara lui Israel, deoarece Samaria era capitala lui Israel, aflându-se la 56 km nord de Ierusalim, iar cele două cetăţi Bet-Horon se aflau la 16 km şi la 19,2 km nord-vest de Ierusalim. Dacă trupele au fost trimise acasă înainte ca marşul către Edom să înceapă, forţele lui Iuda ar fi fost în măsură să împiedice prădăciunile făcute de israeliţii demobilizaţi. E posibil ca după ce israeliţii s-au întors în ţara lor să fi fost trimişi de regele Ioas să facă o incursiune în Iuda, cu care prilej ostaşii instigaţi s-au aruncat asupra locuitorilor din ţinutul de frontieră în jurul cetăţii Bet-Horon.

2 Cronici 25:14 14. A adus pe dumnezeii. Partea aceasta (v. 14-16), care tratează închinarea lui Amaţia la dumnezeii edomiţi, nu se regăseşte în Regi. Era ceva obişnuit de a lua zeii ţărilor cucerite, nu neapărat pentru închinare, ci drept trofee ale victoriei.

Dumnezei pentru el. Astfel sunt nebunia şi trădarea oamenilor. Dumnezeii edomiţi nu fuseseră în stare să dea propriului lor popor ajutor împotriva atacului lui Iuda, deşi Iehova îi dăduse lui Amaţia o mare victorieasupra lui Edom. Cu toate acestea, regele s-a plecat şi a adus închinare idolilor acestor edomiţilor învinşi.

2 Cronici 25:16 16. Să fii lovit. Mustrarea profetului putea să aibă ca rezultat fie o pocăinţă umilă, dacă solia era acceptată, fie mânie şi înverşunare, dacă aceasta era respinsă. Amaţia a refuzat să asculte de raţiune sau de vocea lui Dumnezeu şi pe cât se pare a fost pe punctul să ordone omorârea profetului.

Hotărât să te nimicească. I-a fost descoperit profetului că necredinţa infamă a lui Amaţia nu urma să fietrecută cu vederea şi că judecata divină fusese pronunţată împotriva lui.

2 Cronici 25:17 17. S-a sfătuit. Dar nu cu Dumnezeu. Întrucât Îl părăsise pe Dumnezeu, el s-a îndreptat pentru sfat la oameni al căror sfat era potrivnic voinţei lui Dumnezeu şi care au atras asupra sa judecăţile pe care le hotărâse El. Versetele 17-24, care se ocupă de provocarea nechibzuită a lui Ioas de către Amaţia şi de înfrângerea teribilă a lui Amaţia, sunt paralele cu 1 Regi 14,8-14 (vezi comentariile de acolo).

Să ne vedem faţă în faţă. Aceasta reprezenta o provocare la război.

2 Cronici 25:18 18. Spinul. În ce priveşte parabola aceasta, vezi la 2 Regi 14,9.

2 Cronici 25:20 20. Dumnezeu hotărâse. [Venea de la Dumnezeu, KJV]. Vezi la cap. 22,8. Din cauza închinării sale la dumnezeii Edomului (v. 6), împotriva regelui lui Iuda a fost pronunţată o pedeapsă (v. 16), iar Domnul a ales să îngăduie ca să vină pedeapsa.

2 Cronici 25:21 21. Bet-Şemeş. O cetate la 24 km vest de Ierusalim (vezi la 2 Regi 14,11).

2 Cronici 25:23 23. A luat... pe Amaţia. Vezi la 2 Regi 14,13.

2 Cronici 25:24 24. La Obed-Edom. În ce priveşte un neam levitic cu numele acesta, vezi la 1 Cronici 26,4.8.15.

2 Cronici 25:25 25. Cincisprezece ani. Aceasta este o declaraţie cronologică neobişnuită. Nicăieri în altă parte (decât în pasajul paralel din 2 Regi 14,17) nu ni se spune că un anumit rege al lui Israel sau al lui Iuda ar fi trăit după moartea unui alt rege. Unii au susţinut că deşi Biblia spune că Amaţia "a trăit" după moartea lui Ioas, ea nu afirmă că el a domnit; că este improbabil ca Amaţia să fi fost eliberat îndată după capturarea lui; că pe vremea

aceea poporul lui Iuda l-a pus probabil pe scaunul de domnie pe Ozia, fiul de 16 ani al lui Amaţia (vezi la cap.26,1); că Amaţia nu a fost eliberat probabil decât după moartea lui Ioas, când i s-a îngăduit să se întoarcă în ţara sa pentru a trăi 15 ani. Dacă această schemă este corectă, ea oferă o explicaţie raţională a coregenţei din acea perioadă.

Versetele 25-28, care se ocupă de sfârşitul domniei lui Amaţia, sunt paralele cu 2 Regi 14,17-20.

2 Cronici 25:27 27. De când. [După timpul când, KJV]. Sau "de la timpul când". LXX şi versiunile latine vechi sprijină varianta "în timpul când". Nu se poate fixa nici un timp precis prin prepoziţia ebraică mir, tradusă aici "după" [KJV], întrucât ea poate să indice orice timp de la declanşarea apostaziei (vezi Genesa 4,3; Osea 6,2; Judecători 11,4; Isaia 24,22). Unii spun că Amaţia s-a abătut de la Domnul (2 Cronici 25,14-16) cu prilejul închinării lui la dumnezeii capturaţi în campania edomită, că atunci a trimis el lui Ioas provocarea nesăbuită şi s-a angajat în războiul temerar şi neînţelept care a adus naţiunii sale o înfrângere teribilă şi ca urmare propria lui prindere (v. 17-23); că atunci s-a constituit împotriva lui conspiraţia care a pus pe scaunul de domnie pe fiul lui de 16 ani, Ozia. De aceea, scurtul raport ar părea să indice faptul că moartea lui a survenit aproape imediat după declanşarea conspiraţiei. Totuşi afirmaţia cu privire la timp din v. 27 a determinat pe unii să creadă că fuga lui la Lachiş, unde a fost omorât, nu a avut loc decât la 15 ani după moartea lui Ioas, deci la mai mult de 15 ani de când a început conspiraţia. Totuşi, faptul că declanşarea conspiraţiei a avut loc atât de timpuriu nu poate fi stabilit cu exactitate din informaţiile disponibile.

2 Cronici 26:1 1. Ozia. Aproape tot acest capitol este un supliment la raportul domniei lui Ozia din 2 Regi 14,21.22 şi 15,1-7. Împărţirea raportului domniei lui Ozia în două părţi, cu intercalarea relatării domniei lui Ieroboam (2 Regi 14,23-29) a dus pe unii la concluzia că cele privitoare la Ozia din 2 Regi 14,21.22 apar ca un supliment la raportul domniei lui Amaţia. A doua introducere a domniei lui Ozia, după raportul lui Ieroboam II, poate săarate că Ozia a avut o perioadă de coregenţă cu tatăl său, iar a doua introducere se referă la începutul domniei lui exclusive. Numele Ozia este folosit în mod uniform în Cronici, cu excepţia 1 Cronici 3,12, unde apare într-o genealogie numele de Azaria. În rapoartele asiriene este folosit termenul Azriau, identificat acum în general ca Azaria. Cu excepţia ortografierii "Azaria", 2 Cronici 26,1.2 este identic cu 2 Regi 14,21.22.

2 Cronici 26:2 2. Elotul. O cetate la golful Aqabah nu departe de Eţon-Gheber (vezi la 2 Regi 14,22).

2 Cronici 26:3 3. Şasesprezece ani. Versetele 3 şi 4 sunt paralele cu 2 Regi 15,2.3. Ca de obicei, sincronismul cu Israel (2 Regi 15,1) nu este surprins în Cronici, întrucât acestea din urmă nu se ocupă de domniile regatului de la nord.

2 Cronici 26:5 5. Zaharia. Aici este singurul loc unde este menţionat acest profet.

A căutat pe Domnul. Afirmaţii de felul acestea, care arată fără întrerupere binecuvântările ascultării şi roadele amare ale călcării legii, sunt caracteristice pentru Cronici.

2 Cronici 26:6 6. Împotriva Filistenilor. Versetele 6-15 se ocupă de isprăvile militare ale lui Ozia, lucrările lui publice şi forţa sa militară. Partea aceasta se află numai în Cronici şi reprezintă o contribuţie importantă, oferind informaţii despre natura domniei lui Ozia. Se consideră că "Azriau din Iauda" din rapoartele asiriene era Azaria (Ozia) din Iuda. Dacă lucrurile stau astfel, rapoartele acestea (vezi la 2 Regi 14,28; 16,5) confirmă tabloul dat în Biblie cu privire la importanţa militară a lui Ozia.

2 Cronici 26:7 7. Filistenilor. Filistenii şi arabii sunt amintiţi împreună şi în cap. 17,11; 21,16.

Gur-Baal. Locul acesta este necunoscut, deşi unii cred că este probabil undeva în Edom.

Maoniţilor. [Mehunimii, KJV]. Aceştia erau oamenii din Maon, aproape de Muntele Seir (vezi la cap. 20,1).

2 Cronici 26:8 8. Amoniţii. Compară cu 20,1, unde amoniţii sunt menţionaţi ca făcând parte dintr-o trupă care l-a atacat pe Iosafat.

2 Cronici 26:9 9. Turnuri la Ierusalim. Zidurile cetăţilor orientale au încă turnuri mari la porţile cetăţilor. Ele sunt folosite pentru adăpostirea trupelor şi pentru depozitarea de arme în vremuri de nevoie. Poarta menţionată aici era probabil la colţul de nord-est al cetăţii (vezi cap. 25,23).

Poarta văii. Aceasta era probabil poarta de la colţul de sud-vest (vezi Neemia 2,13; 3,13). Vezi harta de la p. 405.

Pe unghiu. [Cotitura zidului, KJV]. Compară cu Neemia 3,19.20.25. Unii gândesc că turnul acesta era pe latura estică a Sionului, la o curbură a zidului, şi astfel servea să apere atât Sionul, cât şi Muntele Moria deatacurile din sud-est.

2 Cronici 26:10 10. În pustie. Adică în ţinuturile de păşune. Turnurile erau pentru apărarea de cetele jefuitoare de Beduini.

Câmpie. Ebr. mishor, "loc neted", uneori aplicat platoului fertil dintre Arnon şi Heşbon (vezi Deuteronom 3,10; 4,43; Iosua 13,9.16.17.21; 20,8; Ieremia 48,2.21), dar aici se face referire desigur la un ţinut din Iuda.

Carmel. Cuvântul acesta ar trebui să fie tradus "livezi". Totuşi era un loc numit Carmel în Iuda, la 11 km sud de Hebron.

2 Cronici 26:13 13. O oaste. Numărul ostaşilor, 307.550 de oameni, este comparabil cu cel al luptătorilor din oastea luiAmaţia, de 300.000 de oameni (cap. 25,5), dar este considerabil mai mic decât oştirile atribuite lui Asa (cap. 14,8) şi Iosafat (cap. 17,14-18).

În stare. [Cu mare putere, KJV]. Dacă Ozia a fost Azriau din inscripţiilor asiriene, el trebuie să fi fost figura dominantă din Asia apuseană în cursul domniei lui Tiglat Pileser III (745-727). Vezi la 2 Regi 14,28.

2 Cronici 26:14 14. Prăştii. [Praştii de aruncat pietre, KJV]. Literal, "pentru pietre de praştii". Poate că este vorba despre pietre de folosit la banduliere.

2 Cronici 26:15 15. Maşini. Acestea se poate să fi fost asemănătoare cu catapulta sau balista romană de mai târziu.

S-a întins până departe. Tiglat Pileser III face câteva referiri la "Azriau din Iauda" (vezi la v. 13).

2 Cronici 26:16 16. A păcătuit împotriva Domnului. În circumstanţe obişnuite, numai preoţilor le era îngăduit să intre înTemplu şi numai lor le era îngăduit să aducă tămâie pe altarul de aur de dinaintea perdelei (vezi Numeri 18,1-7). Ozia s-a făcut vinovat de încumetare în încercarea lui de a-şi asuma această prerogativă sacră preoţească.

2 Cronici 26:17 17. Cu optzeci de preoţi. Ozia a intrat probabil în Templu cu o suită considerabilă şi ar fi putut să se

opune încercării marelui preot de a-l da afară, dar Azaria a fost pregătit să recurgă la forţă, dacă ar fi fost necesar.

2 Cronici 26:18 18. Nu-ţi va face cinste. Călcarea poruncilor nu este niciodată o cinste, ci o ruşine. Ozia şi-a pătat nobilul raport prin păcatul săvârşit în ultima parte a domniei.

2 Cronici 26:19 19. S-a mâniat. Un păcat conduce, aproape fără excepţie, la un altul. Preoţii şi-au făcut datoria când auîncercat să-l oprească pe rege să aducă jertfă. Dar faptul că el, regele, era oprit în felul acesta, l-a umplut de mânie şi violenţă.

A izbucnit lepra. Cum stătea regele înaintea Domnului cu inima plină de mânie şi revoltă, o pedeapsă divină s-a abătut asupra lui. Lovit de lepră, el şi-a dat seama cu groază că mâna lui Dumnezeu îl atinsese.

2 Cronici 26:20 20. L-au scos repede afară. Apucându-l pe regele lovit, preoţii au fost gata să îl azvârle cu forţa afară din Templu. Îngrozit, Ozia s-a retras în grabă.

2 Cronici 26:21 21. Casă deosebită. Leproşilor nu le era îngăduit după legea ebraică să locuiască împreună cu alţii, ci trebuia să locuiască singuri, pe vremuri "afară din tabără" (Levitic 13,46).

Izgonit. Regelui nu i s-a mai îngăduit niciodată să intre în locurile sfinte ale Templului.

În fruntea casei împăratului. Iotam a devenit regent, cârmuind ţara de la data când tatăl său a fost lovit de lepră.

2 Cronici 26:22 22. Isaia. Isaia a primit viziunea glorioasă a lui Dumnezeu "în anul morţii împăratului Ozia" (Isaia 6,1). Întrucât se pare că şi-a continuat lucrarea profetică până în timpul domniei lui Esar-Hadon (Isaia 37,38), care a ajuns pe scaunul de domnie al Asiriei în anul 681 î.Hr. , el trebuie să fi fost tânăr când şi-a început lucrarea, pe la anul 740 (vezi PK 305, 310).

2 Cronici 26:23 23. Ogorul de înmormântare. "În cetatea lui David" (2 Regi 15,7). Probabil că trebuie să se înţeleagă căAzaria a fost înmormântat într-un loc de înmormântare aparţinând regilor, dar nu chiar în mormintele regale.

2 Cronici 27:1 1. Iotam. Capitolul acesta, care se ocupă de domnia lui Iotam, este paralel cu 2 Regi 15, 32-38, dar aredetalii în plus. Regi aminteşte un lucru care nu se găseşte în Cronici, şi anume măsurile luate de Siria împotriva lui Iuda (2 Regi 15,37).

2. În Templu. Adică, Iotam nu a intrat ilegal în Templu, aşa cum făcuse tatăl său înainte de el (cap. 26,16-20).

Se strica mereu. Scriitorii cărţii Regilor explică mai mult lucrul acesta, afirmând că "poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi" (2 Regi 15,35). Intervenţiile profeţilor din această perioadă dau dovadă că exista o stricăciune morală adânc înrădăcinată, care submina puterea naţiunii (Isaia 1,4.21-24; Osea 4,1.2; Mica 2,10-12).

2 Cronici 27:3 3. Poarta de sus. Probabil poarta din zidul de nord al curţii Templului (vezi Ieremia 20,2; Ezechiel 9,2).

De pe deal. [Ophel, KJV]. Partea de nord a dealului sud-estic al Ierusalimului.

4. A zidit cetăţi. Evident, de apărare împotriva lui Israel şi a Siriei şi împotriva puterii Asiei, aflate în ascensiune, care, sub Tilgat Pileser III (745-727), avea pe atunci un interes activ faţă de treburile Asiei de apus.

Cetăţui. Adică fortăreţe. Atât Ozia cât şi Iotam dovediseră o preocupare neobişnuită de a întări ţara (vezi cap. 26,9-15). Profeţii timpului au mustrat încrederea populară care se punea în fortificaţii şi în tăria omenească (Osea 8,14; Isaia 2,15; cf. 17,3.4).

2 Cronici 27:5 5. Fiilor lui Amon. [Amoniţilor, KJV] După moartea lui Ozia, amoniţii au refuzat probabil plătirea obişnuită a tributului (cap. 26,8), dar Iotam i-a constrâns din nou să se supună.

Şi al treilea. Timp de trei ani, Amon a continuat să trimită tribut lui Iotam şi apoi probabil a încetat. Aceasta se crede că ar fi avut loc pe vremea când Ahaz a preluat tronul după domnia exclusivă a lui Iotam (deprobabil numai 4 ani). Lungimea totală alocată domniei lui Iotam este de 16 ani (v. 1.8), dar în ceea ce priveşte prima parte - foarte probabil de aproape 12 ani - se crede că Iotam a fost coregent cu Ozia. Despre cei 20 de ani ai lui Iotam versus cei 16 ani ai săi (2 Regi 15,30.33), vezi vol. II p. 150.

2 Cronici 27:6 6. Şi-a urmat necurmat căile. Aşa cum face de obicei, cronicarul arată cauza prosperităţii - consacrarea faţă de Domnul.

2 Cronici 27:7 7. Toate războaiele lui. În ultima parte a domniei lui, Iotam a fost constrâns să facă faţă năvălirilor atât din partea lui Israel, cât şi din partea Siriei (2 Regi 15,37).


1.2 PK 305

2 Cronici 28:1 1. Ahaz. Capitolul acesta, care tratează domnia lui Ahaz, este paralel cu 2 Regi 16. Descrierea din Cronici este, în ansamblu, are mai multe detalii decât cel din Regi, dar nu menţionează câteva din detaliile redate acolo.

2 Cronici 28:2 2. Chipuri turnate pentru Baali. Vezi la Judecători 2,11; vezi şi 1 Regi 16,31; 2 Regi 1,2; 2 Cronici 21,6; 22,3; 24,7.

2 Cronici 28:3 3. Valea fiilor lui Hinom. Valea aceasta se întindea la vest şi nord de Ierusalim (vezi Iosua 15,8; 18,16).Aceasta a fost scena unora dintre cele mai crude şi mai revoltătoare ritualuri, probabil împrumutate din cultul canaanit.

Şi-a trecut pe fiii săi prin foc. Pe cât se pare, sacrificaţi ca arderi de tot lui Moloh (vezi Levitic 18,21; 20,2; Deuteronom 18,10: 32,17). Jertfele omeneşti erau una dintre cele mai teribile urâciuni ale Palestinei, iar pe vremea lui Iuda ele deveniseră o parte obişnuită a cultului religios (Ieremia 7,31; 19,2-6; 32,35; Ezechiel 16,20,21).

2 Cronici 28:5 5. L-a dat. Vezi la cap.22,8.

2 Cronici 28:6 6. Părăsiseră pe Domnul. Când ocrotirea Domnului se retrage, omul descoperă cu tristeţe că stăpânul pe care şi l-a ales poate fi excesiv de crud. După pierderi atât de grele, nimic nu mai puteau să împiedice Siria şi Israel să asedieze Ierusalimul. Totuşi, nu l-au cucerit (2 Regi 16,5). Scopul aliaţilor era să-l detroneze pe

Ahaz şi să aşeze un nou conducător de-al lor (Isaia 7,2). Panica lui Ahaz este viu descrisă în Isaia 7,2.

2 Cronici 28:7 7. Căpetenia casei împărăteşti. Evident, înaltul funcţionar al palatului (vezi 1 Regi 4,6; 18,3).

Al doilea după împărat. Compară cu 1 Samuel 23,17; Estera 10,3. Moartea acestor trei personaje de frunte este menţionată datorită strânsei lor legături cu Ahaz. Lovitura care le-a fost dată l-a atins şi pe rege.

2 Cronici 28:8 8. Două sute de mii. Acestea erau femei şi copii luaţi ca robi.

2 Cronici 28:9 9. Un prooroc. Această întreagă parte (v. 9-15), care vorbeşte despre trimiterea înapoi a prizonierilor, se găseşte doar în Cronici.

Mânia Sa împotriva lui Iuda. [Era mâniat pe Iuda , KJV]. Domnul dorea ca Israel să cunoască faptul cănu datorită curajului lor ieşiseră biruitori în această campanie, ci datorită păcatului lui Iuda; de aceea fusese posibil ca Israel să-i învingă.

Cu o furie. Faptul că mâna ocrotitoare fusese retrasă de la Iuda nu îndreptăţea pe Israel să ia măsurile severe şi crude pe care le-au luat împotriva vecinului său. Domnul este Dumnezeul unei dreptăţi nemărginite, "încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, dar nu ţine pe cel nevinovat" (Numeri 14,18). Domnul a îngăduit ca Asiria să fie unealtă de pedepsirea poporului Său, dar a prezis şi că va "pedepsi... pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate" (Isaia 10,5-12; vezi la 2 Cronici 22,8).

2 Cronici 28:10 10. Voi nu sunteţi vinovaţi? Voi nu aveţi păcatele voastre împotriva Domnului, păcate care merită de asemenea pedeapsa? Sunteţi voi atât de lipsiţi de vinovăţie încât indignarea voastră împotriva fraţilor voştri săpoată fi îndreptăţită înaintea Cerului?

2 Cronici 28:11 11. Daţi drumul acestor prinşi. Prin Moise, Domnul interzisese în mod expres israeliţilor să-i înrobeascăpe fraţii lor (Levitic 25,42-46).

Peste voi. Israel fusese martor la soarta de care avusese parte poporul lui Iuda când mânia Domnului a fost asupra lor. Faptul că mânia lui Dumnezeu era îndreptată acum împotriva lui Israel a făcut pe unii dintre conducătorii naţiunii să cugete în mod serios.

2 Cronici 28:12 12. Copiii. Şefii patriarhali ai seminţiilor din nord la care se face referire aici, precum "Efraim" (vezi Isaia 7,2.5.9; Osea 5,9-14 ).

2 Cronici 28:16 16. Cetatea finicilor. Compară cu Deuteronom 34,3.

2 Cronici 28:17 17. Împăraţii Asiriei. Versetele 16-21, care tratează apelul lui Ahaz de ajutor din partea Asiriei, sunt paralele cu 2 Regi 16,7-9. Vezi şi Isaia 7,8.

2 Cronici 28:18 18. Filistenii. Fiind bătuţi de Ozia (cap. 26,6), este evidentă că filistenii erau nerăbdători să se răzbune. Cetăţile pe care le-au luat se aflau în regiuni adesea disputate de Iuda şi Filistia.

S-au aşezat acolo. Acestea nu erau simple năvăliri la hotare, ci atacuri serioase în urma cărora teritoriile ocupate au fost stăpânite o vreme.

2 Cronici 28:20 20. Tilgat Pilneser. Acesta era Tilgat Pileser III (745-727 î.Hr.), unul dintre cei mai mari cuceritori dintre împăraţii asirieni. Conform Canonul asirian Eponym sau listei limmu (vezi vol. II, p.55, 155), el a pornit împotriva filistenilor în anul 734 şi împotriva Damascului în anul 733 şi 732. E posibil ca aceste campanii să fi fost întreprinse ca răspuns la cererea stăruitoare de ajutor a lui Ahaz.

Nu l-a ajutat. Împăratul Asiriei nu era interesat de prosperitatea lui Ahaz sau a poporului lui Iuda. Cânda pornit împotriva Filistiei şi Siriei a căutat să-şi promoveze propriile interese şi pe cele ale naţiunii sale. Asirienii erau tot la fel de dispuşi să distrugă atât naţiunea ebraică, cât şi oricare altă naţiune. Lucrul acesta aveau să-l descopere curând Ahaz şi Ezechia.

2 Cronici 28:21 21. Nu i-a ajutat. Ahaz şi-a dat seama spre propria sa amărăciune că aviditatea asiriană nu era uşor de satisfăcut şi că el se alesese doar cu durere şi necaz în urma purtării sa nechizbuite.

2 Cronici 28:22 22. A păcătuit şi mai mult. În loc să înveţe din necazul său, Ahaz a devenit şi mai înverşunat şi mai încăpăţânat. A mers din rău în rău, conducându-şi poporul pe o cărare care nu ducea decât la distrugere.

2 Cronici 28:23 23. Dumnezeilor Damascului. În loc să-şi vină în fire şi să-şi da seama că necazul său se datora faptuluică Îl părăsise pe Domnul, Ahaz a devenit atât mai furios şi mai înverşunat pe Dumnezeu şi a mers pe o cale care i-a adus lui şi naţiunii sale pedepse şi mai grele. Când Tilgat Pileser a cucerit Damascul, Ahaz s-a dus în cetatea aceea pentru a aduce omagiu împăratului asirian. Pe când era acolo, a văzut un altar după care a făcuto copie şi pe care l-a aşezat în faţa Templului din Ierusalim, îndepărtând altarul de aramă din locul lui (vezi 2 Regi 16,9-16).

2 Cronici 28:24 24. A făcut bucăţi. Vezi la 2 Regi 16,17. Se vede că a avut loc o distrugere generală a uneltelor sacre ale Templului.

A închis uşile. Ahaz a pus capăt slujbelor de la Templu. Candelele au fost stinse, arderea tămâii a încetat, iar aducerea de jertfe a fost întreruptă (cap. 29,7).

Altare în toate colţurile. Acel unic altar mare de ardere a jertfelor era o metodă impresionantă de a înscrie în mintea oamenilor doctrina cu privire la un singur Dumnezeu adevărat. Numeroasele altare din toate părţile Ierusalimului vorbeau fără greş de politeismul pe care îl încuraja Ahaz.

2 Cronici 28:25 25. Înălţimi. Compară cu v. 2-4.

A mâniat. Compară cu Deuteronom 32,16.17.

2 Cronici 28:27 27. Mormintele împăraţilor. Compară cu tratamentul aplicat lui Ioram, Ioas şi Ozia (cap. 21,20; 24,25; 26,23).


1-27 PK 322-330

2.3 PK 324

6-15 PK 649

19.22-24 PK 330

2 Cronici 29:1 1. Ezechia. Raportul domniei lui Ezechia cuprinde patru capitole, 29-32. Contrastul cu raportul paralel din 2 Regi 18-20 este izbitor. În Cronici accentul principal este pus pe reforma religioasă a lui Ezechia, căreia îi sunt devotate trei capitole (29-31), în timp ce în Regi subiectul acesta este tratat în câteva versete (2 Regi 18,4-6). În Cronici este alocat doar un capitol (2 Cronici 32) raportului despre problemele civile ale domniei, în timp ce în Regi acesta este subiectul preponderent (2 Regi 18,7-20,21). Astfel, 2 Cronici 29-31 este aproape integral un material nou, în timp ce cap. 32 este doar un rezumat a ceea ce constituie întregul raport al domniei din Regi.

Abia. Forma prescurtată "Abi" apare în 2 Regi 18,2.

2 Cronici 29:3 3. Luna întâi. Adică Nisan, luna întâi a anului sacru, nu luna întâi a domniei lui. Despre socotirea lunilorşi metoda de socotire a anilor de domnie, vezi vol. II, p. 108, 109, 138, 140.

A deschis uşile. Tatăl lui Ezechia, Ahaz, închisese uşile acestea şi întrerupsese serviciile la Templu (cap.28, 24).

2 Cronici 29:4 4. Dinspre răsărit. Locul de adunare era probabil un teren în aer liber, dincolo de poarta de răsărit sau din faţă a zidului împrejmuitor al Templului (vezi Ezra 10,9; Neemia 3,26; 8,1.3).

2 Cronici 29:5 5. Sfinţiţi-vă. Compară cu v. 15.34; cap.30,3.15.17. David punea nenorocirea care însoţise încercarea lui de a aduce chivotul la Ierusalim pe seama faptului că preoţii nu se sfinţiseră. A doua oară, când era pe punctul să încheiere mutarea, a cerut ca toţi preoţii şi leviţii care luau parte la ceremonie să se sfinţească (1Cronici 15,12-14).

Sfinţiţi casa. Lucrarea aceasta cuprindea în sine îndepărtarea murdăriei şi a gunoaielor ce se strânseserăîn îndelungatul răstimp cât Templul nu fusese folosit (vezi v. 15.16).

Ce este necurat. Pe de o parte doar praf şi murdărie, dar putea să fi vorba şi de obiecte idolatre (vezi 2 Regi 16,10-16).

2 Cronici 29:8 8. Mânia. Compară cu cap. 24,18.

I-a făcut de groază. Lucrul acesta îl prezisese Moise (vezi Deuteronom 28,15.25.37).

2 Cronici 29:9 9. Au căzut părinţii. Vezi cap. 28, 5.6.8.17.18.

2 Cronici 29:10 10. Legământ cu Domnul. O înţelegere că naţiunea urma de aici înainte să-I slujească lui Iehova. Asemenea legăminte au fost încheiate din timp în timp, după perioade de apostazie (2 Cronici 15,12; 34,31; 2 Regi 23,3; Neemia 10,28.29).

2 Cronici 29:12 12. Leviţii s-au sculat. Vezi 1 Cronici 23,6 cu privire la tripla împărţire a leviţilor. Versetul acesta enumeră doi membri din fiecare dintre cele trei mari sub-seminţii levitice - Chehat, Merari şi Gherşon.

2 Cronici 29:13 13. Fiii lui Asaf. Exista şi o triplă împărţire a leviţilor cântăreţi (1 Cronici 25,1-6; 2 Cronici 5,12).

2 Cronici 29:14

14. Fiii lui Heman. Versetul acesta aminteşte doi leviţi din fiecare grupă de cântăreţi rămaşi - hemaniţii chehatiţi şi iedutuniţii merariţi. Aceştia, împreună cu perechile precedente, fac un total de şapte perechi sau 14bărbaţi fruntaşi, din ceata levitică (vezi 1 Cronici 6,18-47).

2 Cronici 29:15 15. Au adunat pe fraţii lor. În calitate de căpetenii ale caselor lor, ei aveau autoritatea şi răspunderea dea împlini sarcina aceasta.

2 Cronici 29:16 16. Înlăuntrul. Preoţii au intrat în Sfânta Sfintelor, precum şi în prima parte a Templului pentru a face lucrarea de curăţire. În spaţiile acestea, leviţii nu aveau voie să intre.

Pârâul Chedron. Acesta pare să fi fost folosit ca loc de aruncare a gunoaielor (vezi 1 Regi 15,13; 2 Regi 23,12; 2 Cronici 15,16; 30,14).

2 Cronici 29:17 17. Opt zile. Se pare că primele opt zile au fost folosite pentru curăţarea exteriorului şi următoarele optzile pentru curăţarea Templului însuşi. Astfel, la 16 Nisan, lucrarea de curăţare fusese încheiată. E clar că în acest scurt răstimp de numai 16 zile nu s-ar fi putut săvârşi reparaţii majore ale Templului. Este evident că nu era nevoie de astfel de reparaţii la data aceea, deoarece Templul însuşi nu fusese lăsat în paragină, ci doar se murdărise prin neglijenţă.

2 Cronici 29:18 18. Altarul arderilor de tot. Ahaz îndepărtase altarul acesta din locul lui obişnuit şi-l profanase (2 Regi 16,14.15).

Masa pâinilor pentru punerea înainte. Aici este menţionată doar o singură masă (vezi 2 Cronici 4,8.19; cf. 1 Cronici 28,16; vezi la 1 Regi 7,48).

2 Cronici 29:19 19. Le pângărise. [Le azvârlise, KJV]. Compară cu 2 Cronici 28,24; 2 Regi 16,14.17.

2 Cronici 29:21 21. Şapte viţei. Diferitele animale erau pe cât se pare atât pentru arderea de tot, cât şi pentru jertfa pentru păcat (vezi 2 Cronici 29,23.24; cf. Levitic 1,2.3).

2 Cronici 29:23 23. Şi-au pus mâinile. Compară cu Levitic 4,4.15.24.29.

2 Cronici 29:24 24. Ca ispăşire. Compară cu Levitic 4,20.26.31.35.

2 Cronici 29:25 25. A pus pe Leviţi. El i-a aşezat pe leviţii cântăreţii în Templu, reînfiinţând vechiul serviciu de închinare coral înfiinţat de David (1 Cronici 25,1).

Lui Gad. Nu se spune nicăieri în altă parte că serviciul muzical al Templului a fost înfiinţat la îndemnul profeţilor Gad şi Natan, dar este interesant de ştiut că această importantă parte a serviciului Templului a fost instituită în acord cu voinţa divină, aşa cum era exprimată de solii profetici.

2 Cronici 29:26 26. Instrumentele lui David. Compară cu 1 Cronici 23,5; Amos 6,5.

Cu trâmbiţele. Compară cu Numeri 10,8; 1 Cronici 15,24; 2 Cronici 5,12.

2 Cronici 29:30

30. Proorocului Asaf. Numele lui Asaf apare în introducerea câtorva psalmi (Psalmi 50; 73-83).

2 Cronici 29:31 31. V-aţi sfinţit în slujba. Literar, "v-aţi umplut mâna," mâna probabil fiind simbolul slujbei.

Jertfele de mulţumire. La jertfele de laudă şi de mulţumire, cea mai mare parte a victimei aparţinea închinătorului şi era consumată de el, de familia lui şi de prietenii lui la o sărbătoare veselă de mulţumire (vezi Levitic 7,11-21). Arderile de tot erau pe deplin mistuite de focul de pe altar (Levitic 1,3-17).

2 Cronici 29:34 34. Să despoaie. Ebr. pashat, "a dezbrăca"; folosit cu privire la un animal, "a jupui".

S-au sfinţit mai degrabă. E posibil că preoţii ca grupă erau mai mult implicaţi decât leviţii în imoralităţile introduse în cursul domniei lui Ahaz.

2 Cronici 29:35 35. Foarte multe. Un alt motiv pentru care preoţii nu puteau să despoaie toate arderile de tot. Fără îndoială că erau ocupaţi şi cu multe alte activităţi ale lor, ca de pildă arderea grăsimilor jertfelor de mulţumire (vezi Levitic 3, 3-5) şi jertfele de băutură pentru arderile de tot (Numeri 15,3-5).

2 Cronici 29:36 36. S-au bucurat. David şi poporul s-au bucurat foarte mult de darurile aduse pentru construirea Templului (1 Cronici 29,9), iar oamenii s-a înapoiat la casele lor "veseli şi cu inima mulţumită" după sfinţirea Templului (1 Regi 8,66). "Toate căpeteniile şi tot poporul s-au bucurat" când s-au adus darurile pentru refacerea Templului pe timpul lui Ioas (2 Cronici 24,10). Nu există bucurie mai adâncă şi mai sfântă ca cea care vine dintr-o participare împreună cu Dumnezeu în serviciul Său.

Făcuse pe popor cu voie bună. Ei s-au bucurat de ceea ce făcuse Dumnezeu pentru popor pregătindu-le inima pentru participarea la închinare cu prilejul acela şi pentru reînfiinţarea slujbelor Templului,care pentru un număr de ani fuseseră întrerupte.

S-a făcut pe neaşteptate. Ezechia ocupase doar de curând scaunul de domnie, şi fusese puţin timp la îndemână pentru schimbarea stării de apostazie a lui Ahaz într-una de loialitate faţă de Iehova. Mâna lui Dumnezeu era observată în schimbarea bruscă de la nepăsare şi ostilitate la voioasa participare la închinarea lui Dumnezeu. Acesta era un motiv adevărat de bucurie mare.


1-36 PK 331-335

1-4 PK 331

5 PK 332

6 PK 331

7 PK 332

8 PK 328

10.11.15 PK 332

16-19.24.29 PK 333

30 ML 238

36 PK 333

2 Cronici 30:1 1. A trimis soli în tot Israelul şi Iuda. Aceasta arată că Ezechia se preocupa nu numai de Iuda, ci şi de Israel. După ce restabilise serviciul de închinare în Templu, el a trimis scrisori în tot teritoriul lui Israel, invitându-şi poporul să vină la slujba de Paşte.

Lui Efraim şi lui Manase. Acestea erau seminţiile principale din teritoriul regatului de nord care nu fuseseră duse încă în robie. Seminţiile de la răsărit de Iordan şi cele nordice suferiseră o deportare mai timpurie (2 Regi 15,29; 1 Cronici 5,26).

2 Cronici 30:2 2. Luna a doua. Lucrarea de curăţire şi sfinţire a Templului nu s-a terminat decât în ziua a 16-a a lunii întâi (cap 29, 17) şi slujba de Paşte începea de obicei în ziua a 14-a a lunii întâi (Exod 12,2.6; Levitic 23,5). Dar în cazuri de forţă majoră, legea îngăduia persoanelor individuale să ţină Paştele în ziua a 14-a a lunii a doua (Numeri 9,6-11).

2 Cronici 30:3 3. La vremea lor. Adică la termenul obişnuit, 14 Nisan.

2 Cronici 30:5 5. Să dea de veste. Ebr. qol, literal "voce". Conducerea lui Iuda a poruncit să se trimită veste locuitorilor lui Israel invitându-i la Paşte. Relatarea nu dă de înţeles că proclamaţia în sine ar fi avut caracter de decret oficial. Ezechia nu ar fi putut să facă o proclamaţie oficială în regatul lui Osea fără colaborarea regelui israelit, iar relatarea nu indică o astfel de colaborare.

De la Beer-Şeba până la Dan. O expresie asemănătoare a fost folosită pe timpul judecătorilor (Judecători 20,1; 1 Samuel 3,20) şi pe timpul monarhiei unite (2 Samuel 3,10; 17,11; 24,2; 1 Regi 4,25; 1 Cronici 21,2), dar după împărţirea regatului, aceasta este prima ocazie când este folosită în cadrul naraţiunii.

De multă. Pe vremea lui Ieroboam din Iuda, mulţi dintre cei credincioşi din Israel şi-au părăsit naţiunea ca să se poată închina Domnului la Ierusalim (cap. 11,16.17), iar în zilele lui Asa mulţi israeliţi s-au alipit de asemenea fraţilor lor din Iuda (cap.15,9). Ieroboam stabilise cultul viţeilor de aur la Betel şi Dan pentru a opripe poporul său să se ducă la Ierusalim să se închine (1 Regi 12,27-33), iar Baeşa întărise Rama, în apropiere de graniţă, pentru a-i împiedica pe israeliţi să treacă în Iuda (2 Cronici 16,1). Acum, după atâta timp, se oferea din nou ocazia unei invitaţii de a participa la serviciul de închinare de la Ierusalim. Osea, o marionetă a Asiriei (vezi la 2 Regi 17,1), conducând un regat parţial dezmembrat, era probabil fie prea slab, fie prea nepăsător ca să-i împiedice pe solii lui Ezechia.

2 Cronici 30:6 6. Rămăşiţă scăpată. Când s-au scris cuvintele acestea, părţile de est şi de nord ale regatului lui Israel căzuseră deja în mâinile Asiriei. Tiglat Pileser III pornise împotriva lui Israel pe vremea lui Pecah şi luase Galilea, toată ţara lui Neftali şi Galaadul (2 Regi 15,29). În plus, îi evacuase pe "Rubeniţi, Gadiţi şi jumătate din seminţia lui Manase" (1 Cronici 5,26). Slabei rămăşiţe care scăpase i se mai oferea un prilej să se pocăiască (vezi PK 287-291) înainte de venirea lui Salmanasar, care l-a întemniţat pe Osea şi a început asediulfinal al Samariei (2 Regi 17,4-6; 18,9.10).

2 Cronici 30:10 10. La Zabulon. Seminţiile răsăritene nu sunt amintite; poate că fuseseră deportate mai mult decât seminţiile celelalte.

Râdeau. Atitudinea seminţiilor nordice era, în ansamblu, o atitudine de ostilitate faţă de Dumnezeu şi serviciile Lui de închinare.

2 Cronici 30:11 11. Câţiva oameni din Aşer. Spre deosebire de Israel, în Iuda, poporul a răspuns îndemnurilor Duhului

Sfânt şi au acceptat bucuros invitaţia de a participa la Paşte. Indiferent cât de răspândită poate fi apostazia, Domnul are mereu o rămăşiţă care Îi rămâne credincioasă (vezi Romani 9,27; 11,3.5).

2 Cronici 30:12 12. În Iuda de asemenea. În Iuda, spre deosebire de Israel, poporul a răspuns influenţei Duhului Sfânt şi au acceptat cu bucurie invitaţia de a participa la Paşte.

2 Cronici 30:13 13. Azimilor. Sărbătoarea aceasta, ca şi Paştele, era în mod normal ţinută în luna întâi, în cele şapte zilede după Paşte (Exod 12,18; Levitic 23,5-8; Numeri 28,16.17).

2 Cronici 30:14 14. Au îndepărtat altarele. Acestea erau altarele pe care la ridicase Ahaz "în toate colţurile Ierusalimului" (cap. 28,24). În anul întâi al domniei lui, Ezechia a îndepărtat aceste altare închinate dumnezeilor falşi.

În pârâul Chedron. Vezi la cap. 29,16.

2 Cronici 30:15 15. Plini de ruşine. Se pare că până în momentul acesta mulţi preoţi neglijaseră să se curăţească (cap. 29,34; 30,3), dar acum, ruşinaţi de înflăcărarea generală, s-au sfinţit prin ritualul de curăţire, astfel încât să fie gata pentru participarea la ceremoniile pascale.

2 Cronici 30:16 16. Legea lui Moise. Sunt numeroase referirile la lege în Cronici (vezi cap. 23,18; 24,6, 14,4; 17,9).

Stropeau sângele. Compară cu Levitic 1,5.11.15; 3,2.8.13.

2 Cronici 30:17 17. Nu se sfinţiseră. Oamenii din seminţiile nordice erau în cea mai mare parte implicaţi în vreun fel de necurăţie morală, de care nu avuseseră ocazia să se curăţească (v. 18).

Au junghiat ei jertfele de Paşte. Mieii de Paşte trebuiau să fie junghiaţi de "adunarea lui Israel" (Exod 12,6). Totuşi, în împrejurarea aceasta ei au fost junghiaţi de leviţi în locul acelor membri ai adunării care nu securăţiseră.

2 Cronici 30:18 18. Mulţi din Efraim. Enumerarea seminţiilor acestora arată cât de departe au ajuns solii lui Ezechia cu invitaţia către membrii din teritoriul regatului de la nord de a lua parte la sărbătoarea Paştelui de la Ierusalim.

Nu după cele scrise. [Altfel de cum era scris, KJV]. Aceia care nu erau curăţiţi nu aveau permisiunea de a mânca Paştele la momentul potrivit, dar li se îngăduia să-l mănânce cu o lună mai târziu (Numeri 9,6.7.11). În împrejurarea aceasta Paştele fusese deja amânat pentru luna a doua, aşa că s-a făcut o dispensă specială pentru membrii necurăţiţi ai seminţiilor din nord, cărora li s-a îngăduit să ia parte la jertfele de Paşte.

2 Cronici 30:19 19. Şi-au pus inima. Acesta era lucrul cel mai important, mai mult decât simpla curăţire ceremonială. Nu toate au fost făcute conform literei stricte a legii, ci, întrucât împrejurările făcuseră aceasta cu neputinţă, afost respectat spiritul legii. Dumnezeu este raţional, iar adevăraţii slujitori ai Lui sunt oameni cu judecată şi bun simţ. Oricine este angajat în lucrarea Domnului va vedea că uneori se pot ivi împrejurări extreme care schimbă situaţia, când judecata şi raţiunea trebuie să înlocuiască stricta observare a literei legii. Aceasta nu este o scuză pentru delăsare sau lipsa disciplinei, dar situaţiile de urgenţă trebuie tratate aşa cum o cer circumstanţele.

2 Cronici 30:20 20. A ascultat pe Ezechia. Faptul că Domnul a ascultat rugăciunea arată că, în ochii Săi, este de

preferat sinceritatea spirituală în locul consimţământului rece şi formalist faţă de prescripţiile legale stricte.

A iertat poporul. [A vindecat poporul, KJV]. Domnul a iertat păcatele acelora care L-au căutat cu adevărat (vezi Psalmi 41,4; Ieremia 3,22; Osea 14,4 ).

2 Cronici 30:21 21. Şapte zile. Potrivit prescripţiilor mozaice (Exod 12,18; 23,15; Levitic 23,6; Numeri 28,17).

Cu mare bucurie. Adevărata religie aduce cu adevărat închinătorilor ei bucurie şi veselie. Serviciile de închinare ar trebui să contribuie la fericirea şi mulţumirea tuturor acelora care participă la ele. Sărbătorile religioase ebraice erau de aşa natură încât să aducă poporului plăcere sfântă.

Instrumente care răsunau. Compară cu 2 Cronici 5,12.13; 1 Cronici 15,28.

2 Cronici 30:23 23. Încă şapte zile. Aceasta a fost un supliment adăugat de bună voie la cerinţele legii, oferindu-i poporului o sărbătoare de două săptămâni în loc de una obişnuită de şapte zile. Sărbătoarea suplimentară era un rezultat şi un semn al preaplinul bucuriei şi râvnei ocazionat de primele şapte zile de festivităţi.

2 Cronici 30:25 25. Toată adunarea. Erau prezente la această sărbătoare trei categorii de oameni: (1) locuitori din Iuda,incluzând poporul de rând, preoţii şi leviţii; (2) locuitorii din Israel; (3) prozeliţi atât din Israel, cât şi din Iuda.

2 Cronici 30:26 26. De pe vremea lui Solomon. Ultima ocazie la care fusese posibil ca oameni atât din Israel cât şi din Iuda să se adune la o astfel de festivitate avusese loc pe vremea lui Solomon, când regatul era încă unit. Dupăseparare, n-au mai fost posibile servicii religioase comune care să cuprindă cetăţeni din ambele naţiunile, exceptând situaţia când israeliţii au părăsit regatul de nord pentru a emigra în Iuda. Acum naţiunea din nord era atât de mult slăbită, încât s-a putut din nou ca israeliţii care doreau, să vină la Ierusalim ca să se închine.

2 Cronici 30:27 27. Au binecuvântat poporul. Probabil că binecuvântarea preoţească poruncită de Moise (Numeri 6, 22-27).


1-27 PK 288-291, 335-338

1.2 PK 335

5-9 PK 288

10.11 PK 336

10-13 PK 291

12.21-23 PK 337

26.27 PK 338

2 Cronici 31:1 1. Când s-au isprăvit toate acestea. Când Paştele şi Sărbătoarea azimilor, care a urmat, trecuseră.

Toţi cei din Israel. Toţi închinătorii care erau de faţă, incluzând pe cei din teritoriul regatului de nord şi pe cei din Iuda.

Stâlpii idoleşti. [Chipurile, KJV]. Literal, "stâlpii" obişnuiţi pentru cultele canaanite (vezi la Genesa 28,18).

Astarteele. [Dumbrăvile, KJV]. Aşerimi sau pomi sfinţiţi. Ei erau embleme ale fertilităţii fizice (vezi la cap. 14,3; 33,7).

Din Efraim. Lovitura aceasta dată idolatriei a avut loc în "tot Iuda şi Beniamin", dar şi în "Efraim şi Manase", probabil nu atât de mult în acestea din urmă, întrucât cuvântul "tot" e folosit în legătură cu teritoriile lui Iuda. S-ar putea ridica întrebarea: cum de au fost permise măsuri atât de drastice împotriva sistemului de religie idolatru în naţiunea apostată a lui Israel? Fără îndoială că măsurile acestea ar fi fost imposibil de aplicat cu câţiva ani înainte. Dar Israel era acum numai o umbră a măreţiei ei de odinioară. Cea mai mare parte a teritoriului lui fusese cotropită deja de Asiria şi o mulţime de oameni din poporul lui fusese luată captivă, iar acum rămăşiţa slăbită a naţiunii îşi aştepta sentinţa.

Judecăţile care căzuseră deja şi soliile profeţilor îşi lăsaseră amprenta, chiar dacă poporul nu se dezbărase de idolatrie (vezi PK 287, 336). Dar în condiţiile acestea, exista probabil suficientă teamă sau apatie în rândul populaţiei în general ca să se împotrivească minorităţii pline de râvnă care se întorsese de la Ierusalim şi nimicea altarele şi idolii, pe oriunde ajungea.

O altă posibilă explicaţie ar fi că "toţi cei din Israel care erau de faţă", inclusiv gazdele din Iuda şi Beniamin, după ce au trecut prin cetăţile regatului de sud, au fost invitaţi de minoritatea israelită prezentă să continue campania în Israel. Dacă grupe ale unei astfel de mişcări populare spontane au făcut incursiuni fulgerîmpotriva câtorva înălţimi din Efraim şi Manase, succesul lor n-ar fi surprinzător, în condiţiile care existau pe vremea aceea în regatul de sud. Totuşi ne lipsesc amănuntele cu privire la felul cum s-a realizat distrugerea altarelor idolatre israelite şi nu ni se dă nici o indicaţie că Ezechia ar fi întreprins vreo acţiune oficială în afara propriului său regat, deoarece aşa "a făcut Ezechia în tot Iuda" (v. 20).

2 Cronici 31:2 2. A aşezat... cetele. Ezechia a instituit din nou sistemul de slujire prin rotaţie, aşa cum fusese stabilit laînceput de David (vezi 1 Cronici 23,6; 24,1; şi 2 Cronici 8,14).

2 Cronici 31:3 3. Din averile lui. Referirea este cu privire la contribuţia regelui la jertfele curente de la Templu (vezi 1 Cronici 23,31) poruncite de Moise (Numeri 28,19). În mijlocul neglijării generale a Templului, sistemul acestade servicii fusese întrerupt, dar regele l-a reînnoit acum, fiind primul care a încurajat poporul prin faptul că, personal, şi-a asumat pe deplin partea de răspundere în privinţa jertfelor acestora.

2 Cronici 31:4 4. Preoţilor... partea cuvenită. Poporul a fost instruit să le dea preoţilor şi leviţilor zecimile şi cele dintâiroade (v. 5) poruncite de Moise (Numeri 18, 12-30).

Să ţină cu scumpătate. [Să fie încurajaţi, KJV]. Ebr. chazaq, însemnând fundamental "a fi tare", "a fi hotărât". Aici pare să aibă sensul de "a împlini cu stricteţe". Având sprijin corespunzător, preoţii şi leviţii nu urmau să mai aibă nevoie să se ocupe de treburi vremelnice (vezi Neemia 13,10-14).

2 Cronici 31:5 5. Au dat din belşug. [Au adus din belşug, KJV]. Versetele 5.6 descriu răspunsul dat la porunca lui Ezechia (v. 4).

Cele dintâi roade. Vezi Numeri 18,12-18; Deuteronom 18,4.

Zeciuiala. Vezi Genesa 14,20; 28,22; Levitic 27,30-32; Numeri 18,21-24; Neemia 10,37; 13,12; Maleahi 3, 8-12; Matei 23,23; Evrei 7,5-9.

2 Cronici 31:6 6. Copiii lui Israel. Locuitorii din regatul de sud care emigraseră în Iuda şi se aşezaseră acolo (vezi cap.

10,17; 11,13.14.16; 30,25).

2 Cronici 31:7 7. Luna a şaptea. Poporul a început să aducă zecimea în natură din luna a treia (care începea în mai sauiunie), când strângerea cerealelor era încheiată, şi a continuat până în luna a şaptea (care începea în septembrie sau octombrie), când culesul livezilor şi viilor se terminase. Luna a şaptea era timpul când se ţinea în mod normal Sărbătoarea secerişului sau a corturilor (Exod 23,16; Levitic 23,34), după ce toate roadele fuseseră adunate şi se terminase şi culesul viilor.

2 Cronici 31:9 9. Pe preoţi. Ce i-a întrebat Ezechia pe preoţi poate fi dedus din răspunsul dat în v. 10. Ezechia a fost surprins de marea cantitate de produse care fusese adusă şi este posibil să fi întrebat dacă ceea ce văzuse reprezenta cantitatea totală adusă sau dacă preoţilor le fuseseră satisfăcute deja nevoile.

2 Cronici 31:10 10. Azaria. Dacă acesta era curajosul preot care se împotrivise lui Ozia (cap. 26,17.18), atunci trebuie să fi fost exclus din slujbă pentru un oarecare timp, poate destituit de idolatrul Ahaz, deoarece preotul lui Ahaz era mai docilul Urie (2 Regi 16,10-16).

Casa lui Ţadoc. Preoţia din ramura aceasta, descinzând din Eleazar (1 Cronici 2,26-35). La finele istoriei lui Iuda preoţimea era din casa lui Ţadoc (Ezechiel 44,15).

Domnul a binecuvântat. Când poporul a fost credincios în aducerea zecimilor, Dumnezeu l-a binecuvântat dându-i o recoltă bogată (vezi Maleahi 3,10).

2 Cronici 31:11 11. Cămări. Contribuţiile din primele roade şi zecimi care fuseseră aduse erau atât de mari încât a trebuit să se ia măsuri speciale pentru depozitarea lor.

2 Cronici 31:13 13. Sub cârmuirea. Conania şi Şimei, împreună cu un număr de subalterni ai lor, aveau să poarte răspunderea zecimilor şi a darurilor care erau aduse la Templu.

2 Cronici 31:14 14. Darurile de bunăvoie. Acestea erau daruri de bunăvoie, spre deosebire de primele roade şi de zecimi (Deuteronom 12,6).

Prea sfinte. Jertfele de mâncare, jertfele pentru păcat şi jertfele pentru vină erau numite în felul acesta (Levitic 2,3; 6,25; 7,1.6).

2 Cronici 31:15 15. Cetăţile preoţeşti. Cetăţile din Iuda şi Beniamin date iniţial preoţilor sunt arătate în Iosua 21,9-19.

2 Cronici 31:16 16. Celor de parte bărbătească înscrişi. Semnificaţia poate fi că leviţii care erau de serviciu la Templu şiale căror nume erau înscrise ca atare, împreună cu copiii lor de parte bărbătească de la vârsta de trei ani în sus, primeau cele necesare din cota parte zilnică de la Templu. În felul acesta ei nu urmau să împartă cu alţii care trăiau în cetăţile levitice şi care nu avea nici o parte din jertfele de la Templu.

2 Cronici 31:17 17. De la douăzeci de ani în sus. Înregistrarea leviţilor era potrivit slujbelor şi grupelor lor (vezi 1 Cronici 23,24).

2 Cronici 31:18 18. Înscrişi. Numele tuturor erau înscrise în registrele oficiale, inclusiv soţiile şi copiii, atât fiii, cât şi fiicele. În felul acesta fiecare persoană din familiile preoţilor îşi primea partea sa dreaptă, şi nimeni nu suferea

din cauza neglijenţei sau a discriminării.

2 Cronici 31:19 19. La ţară. Au fost de asemenea rânduiţi slujbaşi care să distribuie părţi acelor preoţi sau leviţi care trăiau în aşezările rurale, în afară de cetăţile preoţeşti (vezi Levitic 25,34; Numeri 35,2-5; Iosua 14,3.4; 21,2).

Numiţi anume. În diferitele cetăţi erau rânduiţi slujbaşi indicaţi nominal pentru a face distribuţia printre preoţii şi leviţii rurali. În felul acesta, nici unul nu trebuia să fie neglijat, nici aceia care locuiau departe şi care era posibil să fie trecuţi cu vederea.

2 Cronici 31:20 20. Ce este bine. Ezechia a dat dovadă că era un om sincer şi cinstit, un om al dreptăţii, care şi-a îndeplinit îndatoririle potrivit celor mai bune capacităţi ale sale.

2 Cronici 31:21 21. A izbutit. Cea mai sigură cheie a prosperităţii era comportamentul sincer, drept, integru. Ezechia a fost credincios lui Dumnezeu şi cinstit faţă de poporul său şi ca urmare a propăşit, şi odată cu el şi naţiunea.


1-21 PK 338, 339

1.20.21 PK 338

21 MYP 149

2 Cronici 32:1 1. Sanherib, împăratul Asiriei. Capitolul acesta e paralel în cea mai mare parte cu 2 Regi 18,13 la 20,21şi cu Isaia 36-39. Versetele 2-8 care descriu pregătirile de apărare ale lui Ezechia sunt aproape în întregime suplimentare.

Cu gând să pună mâna pe ele. Sanherib a izbutit în cea mai mare parte să-şi realizeze scopul (2 Regi 18,13). În cronicile lui el pretinde că a cucerit 46 dintre cetăţile cu ziduri ale lui Iuda şi că a dus în robie 200.150 de oameni, pe lângă o mare cantitate de pradă. Campania aceasta a avut loc în al 14-lea an al domniei exclusive a lui Ezechia (nu al coregenţei lui probabile). Anul a fost probabil 701 în. Hr., potrivit cu datarea general acceptată a raportului lui Sanherib. Dacă acest capitol descrie o campanie sau două, vezi la 2 Regi 18,13.

2 Cronici 32:2 2. Împotriva Ierusalimului. Sanherib a intenţionat să pornească împotriva Ierusalimului, dar a fost determinat să se oprească pentru un moment datorită tributului (vezi 2 Regi 18,14-16). E vrednic de notat faptul că în raportul său cu privire la campanie, Sanherib nu pretinde să fi capturat Ierusalim.

2 Cronici 32:3 3. S-a sfătuit. Scopul a fost de a discuta planuri privind întărirea cetăţii împotriva unui atac ulterior. Cusiguranţă, toate pregătirile făcute de Ezechia n-ar fi putut fi făcute în cursul campaniei de o vară a lui Sanherib împotriva lui Iuda. Evident, acestea au fost măsuri pe termen lung pentru a întări apărarea naţiunii împotriva unui atac viitor.

Să astupe izvoarele de apă. Ezechia a avut în minte un dublu scop: el şi-a propus să astupe izvoarele din afară de cetate ca asirienii să nu aibă o provizie bună de apă şi să conducă apa printr-un tunel în cetate pentru a spori propriile rezerve de apă în timpul asediului (2 Cronici 32,30; vezi la 2 Regi 20,20).

2 Cronici 32:4 4. Toate izvoarele. Izvorul principal pe care l-a astupat Ezechia a fost Ghihonul (v. 30), numit acum Izvorul fecioarei, pe panta nordică a dealului pe care era zidit Templul. Acesta se într-o peşteră în afara

zidului cetăţii, iar apele lui se vărsau la început în Valea Chedron, unde ar fi reprezentat o sursă de aprovizionare pentru invadatorii asirieni. Iebusiţii, înainte de capturarea Ierusalimului de către David, tăiaseră o conductă, aducând apele de la izvor într-un loc unde se putea ajunge la sursă provizie printr-un puţ dinăuntrul cetăţii (vezi 2 Samuel 5, 8). Mai târziu, un apeduct a condus apa în Iazul vechi sau de jos (Isaia 22,9.11). Ezechia a făcut un nou apeduct, tunelul Siloam (vezi 2 Cronici 32, 30; vezi la 2 Regi 20,20), care ducea apele într-un nou rezervor, iazul Siloam (vezi Neemia 3,15; Ioan 9,7), şi a construit probabil un nou zidcare a plasat noul iaz în interiorul cetăţii (vezi la v. 5). În felul acesta izvoarele din afara cetăţii au fost abătutepentru a fi folosite înăuntrul zidurilor.

2 Cronici 32:5 5. Zidul care era stricat. Isaia 22,9-10 menţionează multe spărturi în zidul cetăţii lui David, care au fostreparate prin dărâmarea de case şi folosirea materialelor în vederea întăririi zidului.

Un alt zid în afară. Acesta a fost probabil un zid suplimentar, în exteriorul apeductului şi al cetăţii lui David, care înconjura iazul Siloam. Isaia 22,11 menţionează "o cămară" [un şanţ, KJV] "între cele două ziduri".

Milo. Natura exactă a lui Milo nu este cunoscută, dar trebuie să fi făcut parte din fortificaţiile Ierusalimului, probabil un loc de apărare deosebit de puternic în interiorul cetăţii vechi (vezi 2 Samuel 5,9; 1 Regi 9,15.24; 11,27).

Arme. [Arme ascuţite de aruncat cu mâna, KJV]. Ebr. shelach, "ceva lăsat liber" sau "ceva trimis". Termenul poate să însemne orice fel de armă care este aruncată: suliţe sau alte proiectile.

2 Cronici 32:6 6. Locul deschis. [Strada, KJV]. Ebr. rechob, "un loc deschis", de unde vine locul deschis din faţa porţii (vezi la cap. 29,4).

Vorbindu-le inimii. Literal, "el le-a vorbit la inimă".

2 Cronici 32:7 7. Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. După ce au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a întări fortificaţiile cetăţii, Ezechia a încurajat poporul să-şi pună încrederea în Dumnezeu. Indiferent de puterea vrăjmaşului, omul care se încrede în Domnul şi-L venerează, trebuie să fie plin de curaj, deoarece lupta nu este a lui, ci a lui Dumnezeu (vezi cap. 20,15).

Cu noi sunt mai mulţi. Compară cu 2 Regi 6,16.

2 Cronici 32:8 8. Cu noi este Domnul. Compară cu Isaia 14,24-27; 40,9-17.28-31.

2 Cronici 32:9 9. A trimis pe slujitorii săi. Compară 2 cu Regi 18,17. Actul anterior de supunere al lui Ezechia (2 Regi18, 14-16) nu e pomenit în Cronici.

2 Cronici 32:10 10. Aşa vorbeşte Sanherib. Compară cu 2 Regi 18,17-21. Raportul din Regi e mai amănunţit.

2 Cronici 32:12 12. Înălţimile. Compară cu 2 Regi 18,22. Asirienii aveau o părere greşită despre natura reformei lui Ezechia, pentru că Ezechia îndepărtase nu altarele lui Iehova, ci ale dumnezeilor păgâni introduşi de Ahaz (vezi capitolele 28,23.25; 31,1), iar înălţimile, chiar dacă erau folosite pentru cultul lui Iehova, erau cel puţin semi-păgâne.

2 Cronici 32:13 13. Nu ştiţi? Amănuntele interesante din 2 Regi 18,23-32 nu sunt menţionate în Cronici. În schimb,

raportul atinge direct punctul în care trimişii caută să întemeieze pretenţia de invincibilitate asiriană pe succesele lor anterioare şi pe incapacitatea dumnezeilor altor popoare de a se împotrivi forţei asiriene (vezi 2 Regi 18,33.34).

2 Cronici 32:14 14. Dintre toţi dumnezeii. Compară cu 2 Regi 18,35.

2 Cronici 32:15 15. Să nu vă amăgească. Pasajul acesta continuă argumentaţia din 2 Regi 18,29.30. O argumentaţie asemănătoare se găseşte şi în 2 Regi 19,10-13.

2 Cronici 32:17 17. Scrisoare batjocoritoare. [Scrisori ca să-şi bată joc, KJV]. Aceasta se referă la solia trimisă de Sanherib pe când solii s-au întors în Libna, după ce părăsiseră Lachisul, şi venise vestea apropierii oştirilor egiptene sub Tirhaca pentru a veni în ajutorul lui Ezechia (vezi la 2 Regi 19,8-14).

2 Cronici 32:18 18. Limba evreiască. După ce a pomenit scrisoarea trimisă prin soli cu prilejul celei de-a doua călătorii a sale la Ierusalim, cronicarul acum fie că se întoarce la un incident care a avut loc cu prilejul primei vizite (2 Regi 18,28), pe care îl dă într-o formă extrem de prescurtată, fie menţionează o a doua încercare de agitaţie menită "să arunce groaza şi spaima" în popor.

2 Cronici 32:20 20. Proorocul Isaia. După prima încercare a solilor asirieni de a descuraja poporul Ierusalimului, Ezechia a trimis veste lui Isaia implorându-l să se roage Domnului şi a primit de la profet răspunsul că Domnul va trimite un prăpăd asupra lui Sanherib şi-l va face să se întoarcă în ţara lui (2 Regi 19, 1-7). Apoi, după întoarcerea lui Rabşache la Sanherib în Libna, solii au făcut cea de-a doua vizită (2 Regi 19,9-14), cu noi solii batjocoritoare din partea lui Sanherib. Ezechia a dus scrisoarea în Templu şi L-a rugat stăruitor pe Domnul să-l ajute, după care a primit vestea de la Isaia că rugăciunea lui fusese ascultată, că Dumnezeu urma să apere cetatea lui David şi că Sanherib urma să se întoarcă acasă fără să asedieze Ierusalimul (2 Regi 19,14-34).

2 Cronici 32:21 21. A trimis un înger. Compară cu 2 Regi 19,35.36 şi cu Isaia 37,36.37, care sunt rapoarte paralele despre nimicirea oştirilor asiriene şi despre plecarea lui Sanherib din Iudea pentru a se duce în Asiria.

L-au ucis. Potrivit cu 2 Regi 19,37 şi Isaia 37,38, Sanherib a fost ucis de fiii săi Adramelec şi Şareţer, care apoi au fugit în Armenia. Moartea lui Sanherib a avut loc în 681 î.Hr., potrivit cronologiei bazate pe rapoartele asiriene.

2 Cronici 32:24 24. În vremea aceea. Compară cu 2 Regi 20,1-11 şi Isaia 38. Aceasta a avut loc cu 15 ani (2 Regi 20,6)înainte de sfârşitul celui de al 29-lea an al domniei sale (2 Regi 18,2). De aceea era în al 15-lea an al domniei lui Ezechia, dacă cei 15 ani suplimentari erau socotiţi inclusiv, aşa cum se făcea de obicei; altfel, a avut loc în anul al 14-lea, când Sanherib a pornit împotriva cetăţilor întărite din Iuda (2 Regi 18,13).

Un semn. Semnul acesta consta din mişcarea inversă a umbrei pe cadranul solar (2 Regi 20,8-11).

2 Cronici 32:25 25. S-a îngâmfat. Despre îngâmfarea lui Ezechia cu prilejul vizitei solilor babilonieni şi exprimarea neplăcerii Domnului, vezi 2 Regi 20,12-19 şi Isaia 39.

2 Cronici 32:26 26. N-a venit. Primind mustrarea lui Isaia, Ezechia s-a smerit şi a acceptat voia Domnului. Pocăinţa aceasta nu e raportată în Regi sau Isaia, dar este raportată amânarea sentinţei care fusese pronunţată, împreună cu răspunsul plin de recunoştinţă al lui Ezechia (2 Regi 20,19; Isaia 39,8). Ca urmare a pocăinţei lui

Ezechia, lovitura din partea Babilonului n-a venit decât pe vremea lui Nebucadneţar, un secol mai târziu.

2 Cronici 32:27 27. Bogăţii şi multă slavă. Compară cu 2 Regi 20, 13 şi Isaia 39,2.

2 Cronici 32:28 28. De grâu, de must şi de untdelemn. Acestea sunt de repetate ori amintite împreună ca roade importante ale ţării şi ca semne ale binecuvântărilor Cerului (2 Cronici 31,5; Numeri 18,12; Deuteronom 7,13;Neemia 5,11; Ieremia 31,12 etc; cf. Apocalipsa 6,6).

2 Cronici 32:29 29. Căci Dumnezeu îi dăduse. Dumnezeu le dă oamenilor putere să câştige bogăţie şi Îşi deschide mânaSa îmbelşugată ca ei să poată avea parte de comorile Lui (vezi Genesa 24,35; 1 Cronici 29,12; Iov 42,12; Proverbe 10, 22).

2 Cronici 32:30 30. A astupat şi gura de sus a apelor. Vezi 2 Cronici 32,4 şi 2 Regi 20,20.

2 Cronici 32:31 31. Solii. Compară cu 2 Regi 20,11-13; Isaia 39,1.2.

Se întreba de minunea care avusese loc. Mişcarea în sens invers a umbrei pe cadranul solar (2 Regi 20,11; Isaia 38,8) a fost un fenomen deosebit de interesant pentru astrologii şi astronomii Babiloniei şi trebuiesă fi fost un subiect de cercetare specială din partea solilor. Manifestarea acestei minuni îi oferea lui Ezechia ocazia neobişnuită să mărturisească despre puterea şi bunătatea lui Dumnezeu. Dacă Ezechia ar fi fost credincios şi ar fi povestit reprezentanţilor veniţi de la Merodac-baladan exact cum avusese loc întâmplarea aceasta şi cum Dumnezeu făcuse o minune atât de vindecare, cât şi în natură, bărbaţii aceştia s-ar fi putut întoarce în Babilonia cu o solie care ar fi făcut cunoscut multora din ţara aceea idolatră adevărata natură a lui Dumnezeu. În felul acesta s-ar fi deschis calea pentru a-i ajuta pe mulţi să-L cunoască şi să se închine Dumnezeului care a făcut cerul şi pământul.

Ca să-l încerce. Punerea la încercare nu era pentru informarea lui Dumnezeu, ci pentru folosul lui Ezechia. Mândria care îl împinsese pe rege spre greşeala lui prinsese deja rădăcini în inima lui şi dacă nu era ţinută sub control ar fi dus la distrugerea lui. În îndurare Lui, Dumnezeu a îngăduit ca să apară anumite circumstanţe care i-au descoperit lui Ezechia adevărata stare a inimii sale. Experienţa ilustrează felul cum lucrează Dumnezeu la modelarea caracterului omului. Adesea oamenii nu-şi dau seama de defectele naturii lor. Doar atunci când sunt confruntaţi cu diferite încercări, aceste slăbiciuni devin evidente.

Dacă o încercare îşi îndeplineşte scopul, aşa încât sufletul să fie bine "trecut prin şcoală" [exercitat, KJV] (Evrei 12,11), s-ar putea să nu mai fie necesară o altă punere la probă în privinţa aceea. Dacă sufletul serăzvrăteşte când e mustrat, pot fi trimise alte încercări sau puneri la probă, până când fie are loc schimbarea, fie cazul este abandonat fiind fără speranţă (Osea 4,17). De aceea, creştinul poate să prindă curaj în încercare.Faptul că e chemat să sufere încercarea dovedeşte faptul că Domnul vede în el ceva preţios şi vrednic de modelare. Dacă n-ar fi fost în el nimic care ar fi putut proslăvi Numele Lui, Dumnezeu n-ar irosi timp ca să-l înnobileze (vezi 7T 214). Compară cu Iov 23,10.

2 Cronici 32:32 32. Vedenia proorocului Isaia. Acesta era titlul pe care îl dăduse proorocul Isaia profeţiei sale (Isaia 1,1).

2 Cronici 32:33 33. Cel mai bun. Ebr. ma'aleh, "o urcare", "o înălţare" (Numeri 34,4), al cărei semnificaţii nu este pe deplin clare. S-ar putea referi la o plasare superioară, astfel încât Ezechia să fi fost îngropat într-un loc mai înalt al mormintelor regale, deasupra regilor care-l precedaseră pe scaunul de domnie al lui Iuda.


1-23 PK 349-362

3-6 PK 350

7.8 PK 349

8 ML 32; PK 351; 5T 195

17 PK 355

20 PK 354

21 GC 512; PK 361

25 PK 346

26 PK 347

31 PK 346

2 Cronici 33:1 1. Manase. Capitolul 33 tratează domniile lui Manase (v. 1-20) şi Amon (v. 21-25) şi este paralel cu 2 Regi 21. Ordinea şi conţinutul ambelor capitole sunt similare, dar există câteva deosebiri. Cartea Regi cuprinde: (1) numele celor două regine mame; (2) vărsarea de sânge nevinovat de către Manase; (3) cuvintelede avertizare din partea Domnului; şi (4) detaliile privind locul de înmormântare al lui Amon. În Cronici sunt detalii importante, cuprinzând şi: (1) raportul privind la robia lui Manase; (2) pocăinţa lui şi înapoierea în Iudea; (3) lucrările lui de construcţie; (4) eforturile lui îndreptate împotriva idolatriei şi reînfiinţarea serviciuluide închinare al Domnului; şi (5) rapoartele despre domnia lui găsite în cartea lui Hozai [zicerile văzătorilor, KJV]. Versetele 11-19 constituie o parte total nouă. Domnia lui Manase este importantă în cadrul istoriei lui Iuda prin aceea că a fost martora redeşteptării cultului idolatru şi a persecuţiei severe a închinătorilor nevinovaţi ai lui Iehova.

2 Cronici 33:3 3. Baalilor. Forma plural de la Baal. Pasajul paralel din 2 Regi 21,3 are singularul "Baal" (vezi la Judecători 2,11).

2 Cronici 33:4 4. Va fi Numele Meu. Compară cu cap. 7,16. Pasajul paralel spune: "Îmi voi pune Numele" (2 Regi 21,4).

2 Cronici 33:6 6. Fiii. Copiii aceştia par să fi fost sacrificaţi ca arderi de tot dumnezeilor.

Valea fiilor lui Hinom. Detaliul acesta explicativ nu se găseşte în Regi. Vezi la cap. 28,3.

Vrăjitorii. Manase a recurs la mijloace satanice folosind ghicitul, necromanţia şi vrăjitoria, prin care puterile răului îşi făceau cunoscut voia şi dirijau treburile naţiunii.

2 Cronici 33:7 7. Chipul cioplit. Potrivit cu 2 Regi 21,7 aceasta era o Astartee sau dumbravă (vezi la 2 Cronici 14,3). Iuda decăzuse atât de mult încât această emblemă feminină a fertilităţii a fost pusă în curţile sfinte ale Templului. Mai târziu, Iosia "a scos din Casa Domnului idolul Astarteei [dumbrava, KJV] şi l-a dus afară din Ierusalim la pârâul Chedron; l-a ars" (Regi 23,6).

2 Cronici 33:8

8. Strămuta pe Israel. Versetul acesta arată lămurit că moştenirea ţării Canaan de către Israel era condiţionată de ascultarea de legile pe care Dumnezeu le dăduse prin servul Său Moise (vezi Ieremia 18,7-10).

2 Cronici 33:9 9. Rău mai mult decât neamurile. Popoarele păgâne, care populaseră la început ţara Canaan, fuseseră distruse dinaintea lui Israel din cauza nelegiuirilor lor, dar acum aşa-zisul popor al lui Dumnezeu se scufundase în păcat mai mult decât păgânii din jur.

2 Cronici 33:10 10. Domnul a vorbit. "Prin robii Săi prooroci" (2 Regi 21,10). Vezi mai mult la 2 Regi 21,11-15, care descrie solia profetică. Autorul Regilor adaugă amănuntul suplimentar că "Manase de asemenea a vărsat mult sânge nevinovat, până acolo că a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul" ( 2 Regi 21,16).

2 Cronici 33:11 11. Au prins pe Manase. Partea aceasta care se ocupă de captivitatea lui Manase şi de reformele lui (v. 11-17) este proprie Cronicilor. Esarhadon (681-665 î.Hr.) şi Asurbanipal (669-626 ? î.Hr.) îl amintesc şi unul şi altul pe Manase printre regii din Asia de apus ca vasali ai lor.

În lanţuri. [spini, KJV]. Ebr. chochim, pe care unii îi interpretează ca fiind spini trecuţi prin nasul sau obrajii captivilor pentru a-i duce cu o funie. Basoreliefuri asiriene cuprind imagine cu captivi duşi de cârlige trecute prin buzele sau nările lor (vezi Isaia 37,29; cf. Amos 4,2). Alţii interpretează cuvântul chochim ca "găuri", "înfundături".

L-au dus la Babilon. Babilonia făcea parte din Imperiul asirian, şi câţiva dintre împăraţii asirieni cu titlulde împărat al Babilonului au domnit atât peste Babilon, cât şi peste propria lor naţiune, Asiria (vezi vol. II, p. 61, 156, 157). Aşa se face că un împărat asirian putea să-l ducă rob pe un rege al Iudeii la Babilon şi nu la Ninive. Împăratul care l-a dus pe Manase la Babilon ar fi putut fi sau Esarhadon, care a domnit peste Asiria şi Babilon în tot timpul domniei sale, sau Asurbanipal, care a luat titlul numai pentru un scurt timp, cu toate că în cea mai mare parte a domniei sale Babilonul a fost guvernat de un rege aparte, sub control asirian.

2 Cronici 33:13 13. I-a făcut rugăciuni. Domnul este bun şi îndurător, gata să-i ierte pe cei care se întorc la El cu inimă sinceră.

La Ierusalim. Dacă Asurbanipal a fost acela care l-a pus pe Manase înapoi pe tronul său de domnie, tratamentul e asemănător cu cel pe care acelaşi împărat asirian l-a aplicat lui Neco I al Egiptului, care fusese dus în Asiria şi eliberat pentru a se întoarce acasă ca vasal al Asiriei.

2 Cronici 33:14 14. A zidit... un zid. Construirea unui atare zid ar putea să arate fie o schimbare de atitudine din partea lui Manase faţă de domnul său asirian şi pregătiri pentru revoltă, fie pregătiri făcute, ca vasal al Asiriei, pentruapărare împotriva Egiptului. Ultima parte a domniei lui Asurbanipal a fost copleşită de multe invazii şi revolte, deoarece Asiria se apropia de finalul ei tragic. Dacă lucrările de fortificaţii ale lui Manase s-au extins din partea de vest a Ghihonului (la est de Ierusalim) până la Poarta peştilor (în nord), pentru a face un circuit al Ofelului [dealului, trd. Cornil.] (partea nordică a dealului din sud-est), lucrarea a inclus probabil o mare parte din zidul care înconjura Ierusalimul (cap. 26,9; 27,3; 32,5)

2 Cronici 33:15 15. Idolul. Acesta pare să fi fost o Astartee pe care Manase însuşi o aşezase în Templu (vezi 2 Cronici 33,7; cf. 2 Regi 21,7). Este posibil ca idolul să fi fost restaurat de fiul său, Amon (vezi v.22), deoarece nepotul său, Iosia, a îndepărtat "dumbrava" (KJV) [Astarteea] din Templu şi a ars-o la pârâul Chedron (2 Regi 23,6).

2 Cronici 33:16 16. A aşezat din nou altarul. Ahaz îndepărtase altarul de aramă (2 Regi 16,14). Ezechia îl reconstruise

(2 Cronici 29,18). Se poate ca Manase, la rândul lui, să-l fi înlăturat şi profanat, lăsându-l în paragină.

2 Cronici 33:17 17. Înălţimi. La începutul domniei sale, Manase refăcuse înălţimile pe care tatăl său le dărâmase (v. 3; cap. 31,1).

Numai Domnului Dumnezeului său. Înălţimile nu erau neapărat centre ale cultului idolilor, deoarece în astfel de locuri I se aducea închinare şi lui Iehova (vezi la cap. 17,6). Dumnezeu le poruncise israeliţilor, când intraseră în Canaan, să nimicească înălţimile păgâneşti (Numeri 33,52) şi să aducă jertfele lor lui Dumnezeu numai "la locul pe care-l va alege Domnul dumnezeul vostru" ca locuinţă a Lui (Deuteronom 12,12-14). Totuşi, în perioadele tulburi, când nu era disponibil un sanctuar central, era permisă aducerea de jertfe pe altare locale. Samuel a adus jertfă pe o "înălţime" care, evident, nu era idolatră, şi Dumnezeu l-a însărcinat să aducă o jertfă locală la Betleem (vezi 1 Samuel 9,12; 16,2). Urmarea faptului că le-a fost îngăduit să se închine pe înălţimi a fost că israeliţii au preluat altarele canaanite şi astfel au fost supuşi ispitei puternice a idolatriei şi a urâciunilor practicate de păgâni în astfel de locuri.

Totuşi, chiar după înfiinţarea serviciului de închinare de la Templu, înălţimile au continuat să existe şi erau încă folosite pe vremea lui Ezechia (vezi la 2 Regi 18,4; 2 Cronici 31,1). Poporul a continuat să se închine lui Dumnezeu în aceste locuri chiar şi când nu se închinau la idoli (vezi la 1 Regi 3,2.3; 2 Regi 12,3). Ezechia a înlăturat aceste înălţimi, dar după moartea lui ele au fost refăcute de Manase, mai întâi pentru ritualuri păgâne (v. 3) şi apoi mai târziu pentru închinarea lui Iehova.

2 Cronici 33:18 18. Rugăciunea lui către Dumnezeul lui. Există o "rugăciune apocrifă a lui Manase", care se pretinde a fi rugăciunea lui Manase rostită în captivitate. Lucrarea este a unui autor necunoscut înainte de secolul al III-lea î.Hr. şi trebuie să fie considerată falsă.

2 Cronici 33:20 20. În casa lui. Adică "în grădina casei, în grădina lui Uza" (2 Regi 21,18). În vremurile străvechi, exista obiceiul de a zidi case chiar la stradă, cu curţi interioare. O casă a regelui putea cu uşurinţă să aibă o grădină în interiorul zidurilor ei, aşa că se putea spune că grădină era "în" casă.

2 Cronici 33:21 21. Douăzeci şi doi de ani. Versetele 21-25, care prezintă domnia lui Amon, sunt paralele cu 2 Regi 21,19-26. Pasajul paralel o numeşte pe mama lui Amon, Meşulemet, şi îi indică pe părinţii ei. Amon avea doar16 ani la naşterea lui Iosia (vezi 2 Cronici 34,1).

2 Cronici 33:22 22. Cum făcuse tatăl său. Afirmaţia aceasta pare să arate faptul că Manase nu nimicise, ci doar înlăturase chipurile pe care tot el le făcuse, doar dacă autorul Cronicilor spune că idolii la care se închina Amon erau ai aceloraşi dumnezei la care se închinase tatăl său. Istoria lui Iuda devenise acum o simplă succesiune de reforme şi decăderi, fiecare rege umblând pe urmele unuia din predecesorii săi.

2 Cronici 33:23 23. Nu s-a smerit. Afirmaţia aceasta nu se găseşte în Regi. Scriitorul Regilor nu a menţionat pocăinţa lui Manase, aşa că nu a avut ocazia să pună în antiteză experienţa fiului cu aceea a tatălui.

2 Cronici 33:24 24. Au uneltit împotriva lui. Se pare că Amon a fost ucis într-o acţiune de revoltă generală. Unii consideră că faptele raportate aici pe scurt reflectă un conflict aprig între o partidă de reformă religioasă şi una de reacţiune religioasă, în care cea de pe urmă a fost pentru moment învinsă. Alţii cred că uciderea lui Amon a fost sugerată de o grupare anti-asiriană. Provincia Samaria pare să fi participat la o revoltă anti-asiriană, undeva în timpul domniei lui Asurbanipal (numit Osnapar în Ezra 4.10), şi să fi fost pedepsit în stil asirian printr-un transfer al cetăţenilor statelor rebele în alte locaţii.

2 Cronici 33:25

25. A ucis pe toţi. Aceasta arată o reacţie generală de împotriva din partea poporului de rând faţă de conspiratori şi poate să oglindească o atitudine de vasalitate liniştită şi mulţumită din partea populaţiei faţă de Asiria.

Raportul de aici nu redă formula de încheiere obişnuită pentru a arăta sfârşitul unei domnii. Cu privire la o declaraţia obişnuită, vezi 2 Regi 21,25.26.


1-25 PK 381-383

9 PK 381

11-13.21-25 PK 383

2 Cronici 34:1 1. Iosia. Capitolele 34 şi 35 descriu domnia lui Iosia. În cea mai mare parte se păstrează aceeaşi ordine ca în 2 Regi 22 şi 23. Scriitorul Regilor prezintă pe larg reforma morală şi religioasă ca urmare a găsirii cărţii legii (2 Regi 23,4-20.24-27) şi menţionează pe scurt reparaţia Templului (cap. 23,29.30). 2 Cronici menţionează pe scurt reforma aceasta a secolului al XVIII-lea (cap. 34,33), vorbeşte despre campania mai timpurie împotriva idolatriei din anul al 12-lea (cap. 34,3-7), dă câteva amănunte în plus cu privire la reparaţiile templului şi războiul cu Neco, dar stăruie mult asupra sărbătoririi Paştilor (cap, 35,1-19). Ambii scriitori dau rapoarte aproape identice cu privire la găsirea legii şi înnoirea legământului (2 Cronici 34,14-32; 2 Regi 22,8-23,3). 2 Regi 22,1 menţionează în plus numele mamei lui Iosia, Iedida.

2 Cronici 34:2 2. Nici la dreapta. Vezi de asemenea 2 Regi 22,2. Acesta este singurul rege despre care se face afirmaţia aceasta. Astfel a împlinit Iosia cerinţele marcate de Moise pentru viitorul rege al lui Israel (Deuteronom 17,20; cf. Deuteronom 5,32; 28,14).

2 Cronici 34:3 3. Anul al optulea. Iosia era în vârstă de numai 16 ani (vezi v.1) când a început să reflecteze cu seriozitate asupra răspunderii sale.

Al doisprezecelea an. Raportul nu aşează întreaga reformă în anul al 12-lea, ci numai începutul ei. Cea dintâi campanie a avut ca rezultat distrugerea obiectelor idolatre din tot cuprinsul ţării, dar reforma nu a fost completă. Al 18-lea an a găsit idolatria încă bine fixată în mintea populară (vezi PK 392, 397, 398, 400, 401).

Înălţimi. Vezi la cap. 33,17.

2 Cronici 34:4 4. Dărâmat. Relatarea măsurilor luate de Iosia împotriva idolatriei în anul al 12-lea este asemănătoare cu raportul din 2 Regi 23, care plasează totuşi evenimentul în anul al 18-lea. Poate că raportul din Regi cuprinde întreaga perioadă a reformei, de la începutul ei în anul al 12-lea.

Le-a făcut praf. Aşa cum s-a făcut cu viţelul de aur ridicat de Aron în pustie (Exod 32,20).

2 Cronici 34:5 5. Preoţilor. Nu neapărat ale tuturor preoţilor idolatri, deoarece mulţi par să fi rămas până în anul al 18-lea, când regele i-a mutat pe preoţii lui Iuda la Ierusalim şi i-a ucis pe preoţii lui Israel (2 Regi 23,5.8.9.20). Ultimii nu erau leviţi (2 Cronici 11,14.15).

2 Cronici 34:6 6. Cetăţile lui Manase. La vremea aceea, Iosia exercita un oarecare control asupra fostului teritoriu al regatului de nord, unde puterea asiriană începuse să slăbească. Înainte de anul al 18-lea al lui Iosia, Asiria era în ultimele faze ale declinului, iar Babilonul devenise un stat independent. Iosia a nimicit altarul care fusese

înălţat la Betel şi înălţimile din Samaria (2 Regi 23,15.19).

În mijlocul dărâmăturilor. [Cu târnăcoapele lor, KJV]. Literar, probabil, "în ruinele lor". Sensul ebraic este neclar. LXX redă "în locurile lor". Întregul verset ar trebui să fie legat de versetul următor, şi anume: "şi chiar lui Neftali, cu ruinele [regiunile] de jur împrejurul lor, a dărâmat altarele şi Astarteele". Mare parte din naţiunea de nord trebuie să fi fost pe vremea aceea într-o stare deplorabilă, întrucât căzuse sub puterea Asirieipe la începutul domniei lui Ezechia (2 Regi 18,9-11).

2 Cronici 34:8 8. În al optsprezecelea an. Acest an, socotit din urmă, de la anul al 4-lea al lui Ioiachim ca anul întâi al lui Nebucadneţar şi de la moartea lui Iosia în cel de-al 31-lea an al lui, în 609 î.Hr. (date fundamentate pe noua cronică babiloniană; vezi vol. II, pag. 95), a fost 623/22 î.Hr.

A curăţit ţara. După curăţirea Templului, Iosia a fost pregătit să înceapă lucrarea de reparare.

A trimes pe Şafan. Şafan era logofăt sau scrib (2 Regi 22,3.10), unul din slujbaşii de seamă ai regelui. Ceilalţi slujbaşi amintiţi aici nu sunt pomeniţi în raportul paralel din Regi.

2 Cronici 34:9 9. De la. Leviţii strânseseră fonduri pentru repararea Templului de la locuitorii teritoriului fostului regatde nord, ca şi de la cei din Iuda.

2 Cronici 34:10 10. Dregerea Casei. Evident, Templul suferise în mod serios din cauza neglijenţei.

2 Cronici 34:12 12. Cinstit. Potrivit cu 2 Regi 22,7, nu s-a dat nici o socoteală cu privire la fondurile care li se încredinţaseră, deoarece făcuseră lucrarea în mod cinstit.

2 Cronici 34:14 14. Cartea Legii. În cursul apostaziei care avusese loc pe timpul domniei lui Manase, copia cărţii Legii din Templu fusese pierdută din vedere. Poate că fusese pierdută din cauza neglijenţei sau fusese ascunsă de vreun preot credincios în timpul persecuţiei din timpul lui Manase (vezi 2 Regi 21,16).

2 Cronici 34:15 15. Şafan. Pasajul paralel adaugă "a citit-o" (2 Regi 22,8).

2 Cronici 34:17 17. Au strâns. Literal, au "răsturnat". Ei au răsturnat banii care se aflau în lăzi.

2 Cronici 34:19 19. Şi-a sfâşiat hainele. Iosia a fost adânc mişcat când a auzit cuvântul Domnului. Legea sublinia faptul că numai pe calea ascultării avea să fie găsită binecuvântarea şi că neascultarea avea să aducă pustiire şi prăpăd. El ştia prea bine că, prin fărădelegile ei, naţiunea ajunsese singură faţă în faţă cu nenorocirea.

2 Cronici 34:22 22. La proorociţa Hulda. Vezi la 2 Regi 22, 14.

Veşmintelor. Probabil sunt amintite aici veşmintele preoţilor sau hainele regale.

Cealaltă mahala. [şcoală, KJV]. Literar, "al doilea", probabil al doilea cartier al cetăţii. Traducerea "colegiu" [KJV] este obţinută din Targumi (vezi la 2 Regi 22,14).

2 Cronici 34:23 23. Le-a răspuns. Cu privire la solia Huldei, vezi la 2 Regi 22,16-20.

2 Cronici 34:28 28. În pace. Profeţia aceasta era condiţională, şi pentru că Iosia nu a ţinut seama de avertizare, ci în mod nechibzuit a insistat să se lupte cu împăratul Egiptului, n-a murit în pace, ci din cauza rănilor de război (2Cronici 35,20-24; vezi E.G.White, Material suplimentar la 2 Regi 23,29.30). Şi nici succesorii lui nu au avut şansa să-şi petreacă anii în pace: Ioahaz a fost dus în Egipt, unde a murit ca prizonier (2 Regi 23,34); Ioiachim a fost "înmormântat ca un măgar", a fost "aruncat afară din porţile Ierusalimului" (Ieremia 22,19); Ioiachin a fost dus la Babilon, unde a fost eliberat din închisoare în al 37-lea an al robiei lui (2 Regi 25,27); iarZedechia şi-a văzut cu proprii ochi fiii ucişi, apoi i-au fost scoşi ochi şi a fost dus la Babilon (2 Regi 25,7).

2 Cronici 34:29 29. A strâns. Vezi la 2 Regi 23,1-3, cu care 2 Cronici 34,29-31 este aproape identic.

2 Cronici 34:30 30. Şi Leviţii. Pasajul paralel redă "proorocii" (2 Regi 23,2). Evident, Iosia a fost însoţit de preoţi, leviţi şi profeţi, Cronicile menţionându-i pe preoţi şi leviţi, iar Regii pe preoţi şi profeţi.

2 Cronici 34:32 32. Ierusalim şi în Beniamin. Expresia obişnuită este "Iuda şi Beniamin" (cap. 11,3.23; 15,2.9 etc.)

2 Cronici 34:33 33. A îndepărtat. Pasajul paralel are mai multe detalii (vezi 2 Regi 23,4-20).

În tot timpul vieţii lui. Iosia a făcut mult bine prin reforma lui. În timpul vieţii lui, pilda lui credincioasă şi conducerea lui energică şi inspiratoare au făcut ca, în aparenţă, poporul să urmeze căile Domnului. Dar, de fapt, nu a fost o reformă de durată. Răul ajunsese să fie atât de mult înrădăcinat în viaţa oamenilor, încât aceştia nu au îmbrăţişat apostazia făţişă doar atâta vreme cât regele a fost de faţă, dându-le un exemplu bun. În anul al 13-lea al lui Iosia (Ieremia 1,2), Ieremia şi-a început lucrarea, chemând poporul să-L urmeze pe Domnul, dar acesta nu a voit să asculte. Nu s-a întors la Domnul "din toată inima..., ci cu prefăcătorie" (Ieremia 3,10).


1-33 DA 216; PK 384, 392-401

3-5 PK 396

6.7 PK 397

14-19 PK 393

21 PK 398

23-28 PK 399

29.30 DA 216

29-31 PK 480

32.33 PK 401

2 Cronici 35:1 1. A prăznuit Paştele. Cronicile dau un raport lung şi detaliat al Paştelor lui Iosia (v. 1-19), în timp ce secţiunea paralelă din Regi este foarte scurtă (2 Regi 23,21-23).

Nu trebuie să găsim, aşa cum fac unii, un obstacol în naraţiune prin faptul că atât de multe activităţi ale anului al 18-lea al lui Iosua au avut loc înainte de ziua a 14-a a lunii întâi a acelui an. Este evident că 13 zile

constituie o perioadă extrem de scurtă pentru îndepărtarea "tuturor urâciunilor din toate ţările copiilor lui Israel" - pentru a nu aminti nimic despre uciderea tuturor preoţilor israeliţi şi mutarea preoţilor înălţimilor din Iuda la Ierusalim - şi pentru pregătirile celui mai mare Paşte care s-a ţinut vreodată în regat, chiar dacă, aşa cum sugerează unii, lungul raport din Regi cuprinde unele dintre evenimentele reformei mai timpurii, care începuse în anul al 12-lea. S-a sugerat că ofensiva împotriva idolatriei din anul al 18-lea n-a început decât după Sărbătoarea Paştelor şi a Azimilor. Succesiunea evenimentelor relatării pare să fie împotriva acesteia, precum şi afirmaţia că preoţii locali ai lui Iuda au fost aduşi la Ierusalim ca să "mănânce pâinea nedospită întrefraţii lor".

Dar chiar dacă ofensiva împotriva idolatriei este plasată după Paşte, tot nu este suficient timp ca celelalte evenimente raportate să aibă loc între prima şi a paisprezecea zi a aceleaşi luni. Banii fuseseră număraţi şi plătiţi antreprenorilor, după care a fost găsită şi încredinţată regelui cartea legii; apoi a avut loc consultarea oficială cu Hulda, convocarea unei mari adunări pentru a încheia legământul ascultării şi apoi pregătirile pentru o sărbătoare importantă făcute de oameni neobişnuiţi cu procedura, dar hotărâţi să o ţină după toate rânduielile. Mieii (au fost folosiţi peste 30000) erau fireşte puşi de o parte în ziua a zecea a lunii şi a fost nevoie să se facă pregătiri la Templu pentru jertfele acestea şi pentru mii de alte jertfe; totodată mulţimea de închinători trebuia să vină la Ierusalim şi să găsească locuinţe înainte de ziua a 14-a lunii. Chiar şifără campania de reformă, încadrarea în timp este imposibilă.

Dar nu sunt necesare încercările de a condensa toate evenimentele acestea într-o perioadă atât de scurtă. Soluţia evidentă se găseşte în faptul că luna Abib (mai târziu Nisan) care întotdeauna a fost considerată prima, era întâia lună a anului religios şi nu a anului civil (vezi vol. II, p. 109, 110, 116). Evident, al 18-lea an de domnie al lui Iosia nu a început cu două săptămâni înainte de Paşte, ci cu şase luni înainte, odată cu 1 Tişri (luna a 7-a), în toamna Anului nou (vezi vol. II p. 106, 109, 134, 146).

Evenimentele care conduc la Paştele acesta pot fi recapitulate din 2 Regi 22 şi 23; 2 Cronici 34 şi 35, după cum urmează:

1. În anul al 18-lea la domniei sale, Iosia a trimis pe logofătul Şafan să spună marelui preot "să strângă argintul" (2 Regi 22,4) colectat de uşierii Templului şi să facă pregătiri pentru repararea Templului.

2. "Când au scos argintul" (2 Cronici 34,14) a fost găsită cartea Legii.

3. Preotul Hilchia a dat cartea lui Şafan, care a citit-o.

4. Şafan a venit înaintea regelui, a făcut cunoscut că banii fuseseră adunaţi şi predaţi celor ce aveau răspunderea lucrărilor de reparare şi apoi a citit regelui cartea de curând găsită.

5. Regele a trimis slujbaşi superiori pentru a o întreba pe proorociţa Hulda.

6. Iosia i-a invitat la Templu "pe toţi bătrânii din Iuda şi Ierusalim" şi "pe toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului", precum şi "tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic" (2 Cronici 34,29.30) şi le-a citit cartea, după care poporul a făcut legământ cu Domnul de a împlini ce era scris în carte.

7. "Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate ţările copiilor lui Israel" (2 Cronici 34,33). Campania a fost completă şi larg cuprinzătoare (2 Regi 23, 4-20).

8. Iosia a poruncit poporului să ţină Paştele "cum este scris în această carte a legământului" (2 Regi 23,21).

9. Paştele, cel mai mare ţinut vreodată în regat, a avut loc în a 14- zi a lunii întâi a aceluiaşi al 18-lea an(2 Cronici 35,1.19).

A patrusprezecea zi a lunii întâia. Moise poruncise ca aceasta să fie data la care trebuia ţinut Paştele (Levitic 23,5). El nu era o sărbătoare amânată în luna a doua, aşa cum fusese a lui Ezechia (2 Cronici 30,2.13). "Luna întâi" se referea la începutul anului religios şi era numită Abib (mai târziu Nisan), venind

primăvara (vezi vol. II, p. 105).

2 Cronici 35:2 2. În slujbele lor. Preoţii aceştia au fost numiţi să îndeplinească diferite lor slujbe conform îndatoririlor ce le aparţineau.

I-a îmbărbătat. Compară cu cap. 29,4-11.

2 Cronici 35:3 3. Învăţau pe tot Israelul. Era răspunderea leviţilor de a instrui poporul în legea şi lucrurile legate de Dumnezeu (Levitic 10,11; Deuteronom 33,8.10; cf. Neemia 8,7; 2 Cronici 17,7-9).

Erau închinaţi. Leviţii fuseseră puşi deoparte şi sfinţiţi pentru lucrarea Domnului. "Sfinţenie Domnului" era inscripţia de pe tăbliţa de aur a mitrei lui Aaron (Exod 28,36).

Puneţi chivotul sfânt în casa. Această poruncă indică un lucru: chivotul fusese cândva înlăturat din Templu şi acum urma să fie reaşezat în locul care i se cuvenea. Nu există raport biblic despre când şi de către cine fusese scos chivotul din locul lui cuvenit în Templu. Cineva a sugerat că el fusese mutat pentru a se face reparaţiile la Templu.

N-aveţi să-l mai purtaţi pe umăr. [nu vă va mai fi o povară, KJV]. Compară cu Numeri 7,9; 1 Cronici 15,2.

2 Cronici 35:4 4. După cetele voastre. Conform instrucţiunilor scrise şi pregătite de David şi de Solomon cu privire la împărţirea preoţilor şi leviţilor rânduiţi în slujbele Templului (vezi 1 Cronici 23,24).

2 Cronici 35:6 6. Jertfiţi Paştele. Întrucât cuvintele acestea erau adresate leviţilor (v. 3), se pare că în acea ocazie leviţii a avut din nou răspunderea de a înjunghia mieii pascali (vezi cap. 30,17). La început, mieii pascali erau înjunghiaţi chiar de oameni (Exod 12,6).

Sfinţiţi-vă. Compară cu 2 Cronici 29,5.15; 30,3.15; Ezra 6,20.

Pregătiţi-le pentru fraţii voştri. Ei trebuiau să pregătească Paştele pentru fraţii lor laici.

2 Cronici 35:7 7. Iosia a dat. Şi Ezechia făcuse poporului daruri în animale, dar mai mici (cap. 30,24).

Trei mii de boi. Aceştia erau pentru jertfe de mulţumire, poporul participând la masa respectivă (vers. 13).

2 Cronici 35:8 8. Hilchia. Marele preot (cap. 34,9).

Zaharia şi Iehiel. Probabil preoţii de rangul doi sau trei. Ei erau oameni bogaţi şi importanţi, în stare să contribuie din belşug la susţinerea poporului.

2 Cronici 35:11 11. Au stropit sângele. Compară cu cap. 30,16.

2 Cronici 35:12 12. Au pus deoparte. [Îndepărtat. KJV]. LXX redă "au pregătit". Arderile de tot trebuiau să fie tratate cu totul altfel decât jertfele de Paşte. Mielul pascal urma să fie fript cu totul la foc (Exod 12,8.9), în timp ce jertfa pentru arderea de tot urma să fie tăiată în bucăţi (Levitic 1,12) şi arsă de tot. Din jertfele de mulţumire urma să se pună deoparte anumite părţi pentru preot (Levitic 7,29-34).

2 Cronici 35:13 13. Au fiert Paştele. [Au fript Paştele, KJV]. Vezi la Exod 12,8.9; Deuteronom 16,7.

Au fiert. Ebr. bashal, "au gătit" sau "fiert". Acestea erau jertfele de mulţumire, care au fost aduse în timpul celor şapte zile ale Sărbătorii azimilor (Deuteronom 16,1-8), după 14 Nisan.

2 Cronici 35:15 15. N-au avut nevoie să se abată. [Să se depărteze, KJV]. Nici cântăreţii şi nici uşierii n-au avut nevoie să-şi părăsească posturile pentru a-şi pregăti propriile jertfe, deoarece acestea au fost pregătite pentru ei de leviţi.

2 Cronici 35:17 17. Au prăznuit Paştele. Paştele a fost ţinut la 14 Nisan, iar Sărbătoarea azimilor a fost ţinută din ziua a15-a până în ziua a 21-a a lunii (Exod 12,18; Levitic 23,5-8; Numeri 28,16.17).

2 Cronici 35:18 18. Din zilele proorocului Samuel. Pasajul paralel redă: "din vremea când judecau judecătorii pe Israel"(2 Regi 23,22). Samuel a fost cel din urmă dintre judecători.

Tot Iuda şi Israelul. Prin Israel se înţelege teritoriul fostului regat al lui Israel, acum aparent sub controlul lui Iosia, cel puţin într-o oarecare măsură (vezi la cap. 34,6; şi vol. II, p. 88).

2 Cronici 35:20 20. După toate aceste lucruri. Adică la 13 ani de la Paştele lui Iosia din anul al 18-lea al său (v.19), întrucât a domnit 31 de ani (cap. 34,1). Istoria lui Iuda în această perioadă de 13 ani este aproape o foaie nescrisă. Idei despre condiţiile acelui timp se pot extrage din cărţi profetice contemporane, precum Ieremia, Habacuc şi Ţefania.

După ce a dres Iosia Casa Domnului. Expresia aceasta o explică pe cea anterioară, "după toate aceste lucruri", adică evenimentele care urmează să fie povestite au loc după ce a reparat Iosia Templul, nu pe vremea pregătirii, cum s-ar putea interpreta traducerea engleză.

Împotriva Carchemişului. Partea aceasta care se ocupă de moartea lui Iosia în luptă cu Neco (v. 20-27)este paralelă cu 2 Regi 23,29.30. Raportul din Cronici cuprinde mai multe amănunte ca acela din Regi. Scopul urmărit de Neco era să-i ajute pe asirieni împotriva forţelor babiloniene care se deplasaseră spre vest, ameninţând atât Siria cât şi Palestina, deoarece în cele din urmă forţele acelea ar fi devenit o ameninţare pentru Egipt. Pentru detalii suplimentare asupra situaţiei de pe vremea aceea, vezi la 2 Regi 23,29.

2 Cronici 35:21 21. Nu te împotrivi lui Dumnezeu. Cuvintele acestea sunt remarcabile prin aceea că vin de la un rege păgân şi sunt adresate unui rege al lui Iuda, care era slujitorul viului Dumnezeu. În împrejurarea aceasta Dumnezeu vorbea lui Iosaia prin Neco, aşa cum se arată în v. 22 (vezi E.G.White, Materialul suplimentar la 2Regi 23,29.30). Aceasta a fost o ocazie în care prudenţa s-ar fi dovedit o alegere mai bună decât curajul şi în care Iosia s-ar fi dovedit un om mai înţelept dacă ar fi recunoscut în cuvintele lui Neco o solie de la Dumnezeu (vezi la v. 22).

2 Cronici 35:22 22. Şi-a schimbat hainele. Compară cu purtarea asemănătoare a lui Ahab în războiul împotriva Siriei (1 Regi 22,30).

Din gura lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbeşte omului în multe feluri, şi întotdeauna este datoria înţelepciunii de a distinge glasului Cerului, care vorbeşte fie printr-un laic, fie printr-un profet, fie printr-un concetăţean, fie printr-un sol din ţări îndepărtate. Fireşte că Iosia putea avea îndoieli, pe bună dreptate, că ceea ce i se spunea venea de la Dumnezeu, dar el se putea bucura de călăuzire profetică, prin care ar fi avut posibilitatea să clarifice totul. De fapt, în nici un caz nu ar fi trebuit să se aventureze în acţiunea aceasta fără

aprobarea Cerului. Refuzând să asculte de cuvintele lui Neco, Iosia a respins glasul lui Dumnezeu şi în felul acesta şi-a atras moartea.

2 Cronici 35:24 24. Alt car. Un astfel de car era probabil mai greu şi mai confortabil decât un car de război.

A murit. Raportul de aici pare să contrazică raportul din 2 Regi 23, 29.30, care pare să sugereze că regele a murit la Meghido. Întâmplarea poate fi înţeleasă în două feluri: (1) Iosia a murit la Meghido, şi afirmaţia "a murit" (2 Cronici 35,24) poate fi considerată ca introducere la o nouă propoziţie care prezintă pe scurt întâmplarea descrisă în versetele anterioare; (2) Iosia a murit la Ierusalim, aşa cum părea să sugereze 2 Cronici 35,24, iar afirmaţiile "l-a omorât la Meghido" şi "l-au luat mort din Meghido" (2 Regi 23,29.30) pot filuate în mod literal, "i-au pricinuit moartea la Meghido" şi "pe moarte de la Meghido". Participiul meth, tradus "mort" în 2 Regi 23,30, se poate referi la cineva pe moarte, ca în Deuteronom 4,22 şi posibil Genesa 20,3.

În mormântul... [În unul din mormintele, KJV]. "În mormântul său" (2 Regi 23,30), care a fost, evident, în unul din mormintele de familie ale strămoşilor săi.

2 Cronici 35:25 25. Ieremia a făcut un cântec de jale. Ieremia şi-a început lucrarea în anul al 13-lea al domniei lui Iosia (Ieremia 1,2) şi astfel şi-a îndeplinit lucrarea profetică timp de 18 ani după moartea lui Iosia (2 Cronici 34,1). Nu există nici o dovadă că această cântare de jale a fost scrisă, iar dacă a fost scrisă, s-a pierdut.

În cântecele lor de jale. Menestrelii în cântecele lor funerare au deplâns moartea prematură a ultimului rege bun al lui Iuda. Ieremia cerea ca oamenii să nu plângă pentru Iosia ca pentru Şalum, succesorul lui (Ieremia 22,10-12), adică Ioahaz (vezi la 1 Cronici 3,15), care după o domnie de numai trei luni a fost dus în Egipt (2 Regi 23,30-34).

Scrise în "Cântecele de jale". Aceasta a fost o carte cu cântece de jale care probabil că mai exista încă pe vremea cronicarului.

2 Cronici 35:26 26. Faptele lui evlavioase. [Faptele lui bune, KJV]. Potrivit cu 2 Regi 23,25, n-a existat nici un rege "care să se întoarcă la Domnul ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise".


24.25 PK 405

2 Cronici 36:1 1. Ioahaz. Numit şi Şalum (Ieremia 22,11). El nu a fost fiul cel mai mare al lui Iosia (vezi 2 Cronici 36,2.5; vezi la 1 Cronici 3,15). Ca atare, el n-ar fi urmat în mod firesc tatălui său la tron. Poporul trebuie să fi avut un motiv că l-a preferat pe Ioahaz lui Ioiachim, iar motivul ar fi putut fi că Ioiachin aparţinea unei grupe pro-egiptene.

2 Cronici 36:2 2. Douăzeci şi trei de ani. Pasajul paralel redă numele mamei lui Ioahaz şi al tatălui acesteia (2 Regi 23,31).

2 Cronici 36:3 3. L-a dat jos. Potrivit cu 2 Regi 23,33, "Faraon Neco l-a pus în lanţuri la Ribla, în ţara Hamatului". Ribla se afla în Siria, pe râul Orontes. Se poate ca Neco să-l fi invitat pe Ioahaz la Ribla şi acolo l-a pus în lanţuri.

2 Cronici 36:4

4. Eliachim. Vezi la 2 Regi 23,34.

L-a dus în Egipt. Vezi Ieremia 22,10-12 în ce priveşte referirea lui Ieremia la faptul că Ioahaz a fost dus în Egipt şi la prezicerea lui că nu se va întoarce din exil.

2 Cronici 36:5 5. Douăzeci şi cinci de ani. Era deci mai mare ca vârstă decât Ioahaz (vezi v.2). Pasajul paralel adaugă numele mamei (2 Regi 23,36).

2 Cronici 36:6 6. L-a legat. Vezi la 2 Regi 24,5.

2 Cronici 36:8 8. Fapte. Compară cu 2 Regi 24,5.

Urâciunile. Compară cu Ieremia 22,13-19.

2 Cronici 36:9 9. Ioiachin. Vezi la 2 Regi 24,6.

Opt ani. Evident, aceasta e o greşeală de transcriere. Versiunea Siriacă, câteva versiuni LXX şi 2 Regi 24,8 redau "optsprezece" (vezi la Ieremia 22,28). Ioiachin era căsătorit şi avea deja 5 copii, în anul 592, la cinci ani după ce fusese dus la Babilon, aşa cum ştim din rapoartele cuneiforme scoase la iveală prin spărturilefăcute la Babilon.

2 Cronici 36:10 10. În anul următor. [După ce trecuse anul, KJV]. Literal, "la revenirea anului" (vezi la 1 Regi 20,22). Aceasta avea loc în Nisan, Anul nou de primăvară, "pe vremea când porneau împăraţii la război" (2 Samuel 11,1).

L-a dus la Babilon. Vezi 2 Regi 24,10-16 pentru mai multe detalii ale asediului şi ale deportării în Babilon.

Unelte scumpe. [Vasele de preţ, KJV]. Unele dintre acestea fuseseră deja duse la Babilon în campania anului al treilea al lui Ioiachim (Daniel 1,1.2).

Pe Zedechia, fratele lui. "Frate" înseamnă aici "rudă" (vezi la 1 Cronici 2,7), întrucât Zedechia era unchiul lui Ioiachin (2 Regi 24,17) şi fiul lui Iosia (1 Cronici 3,15).

2 Cronici 36:11 11. Zedechia. Pentru un raport paralel, vezi 2 Regi 24,18-25,28.

2 Cronici 36:12 12. Înaintea proorocului Ieremia. Compară cu Ieremia 21,1-7; 24,1-10; 27,12-22; 32,3-5; 34,1-22; 37,1.2; 38,4-6.14-28.

2 Cronici 36:13 13. Împotriva împăratului Nebucadneţar. Compară cu Ieremia 5,3; Ezechiel 17,13.15.18.19.

2 Cronici 36:14 14. Toate căpeteniile preoţilor. Compară cu viziunea din Ezechiel 8,11.12.

Au înmulţit. Secţiunea aceasta (v.14-16) se ocupă de păcatele care au adus ca rezultat căderea lui Iuda.Compară cu 2 Regi 17,7-23 pentru un raport mult mai lung, care enumeră motivele căderii regatului de nord, al lui Israel.

Toate urâciunile. Compară cu viziunea lui Ezechiel în care sunt zugrăvite unele dintre urâciunile acestea care au adus mânia Domnului asupra naţiunii (vezi Ezechiel 8,3.10.14.16; cf. Ieremia 7,11.17.18.30). Se pare că puţine dintre urâciunile teribile ale păgânilor nu au fost practicate de aşa-zisul popor al lui Dumnezeu în interiorul curţilor sfinte ale Templului. Într-o astfel de situaţie, ziua nenorocirii nu putea să fie multă vreme amânată.

2 Cronici 36:15 15. Trimişilor Săi. Între aceştia erau bărbaţi ca Ieremia, Habacuc şi Ţefania. Compară cu Ieremia 7,25.26; 25,3.4; 35,15; 44,4. Ieremia a arătat lămurit că pedepsele începeau să se reverse şi că refuzul de a asculta putea să încheie doar printr-o nimicire totală (Ieremia 7,12-16.32-34; 25,29-31).

2 Cronici 36:16 16. Şi-au bătut joc de trimişi. Compară cu Ieremia 5,12; 17,15; 20,8; 26,20-23; 37,15-21.

2 Cronici 36:17 17. A făcut să se suie. [A adus, KJV]. Când Israel a păcătuit, Domnul a îngăduit ca asirienii să aducă pedepse asupra lor (Isaia 10,5.6) şi acum a permis caldeenilor să aducă pedeapsă asupra unui popor "mai neprihănit" ["mai drept", KJV] decât ei înşişi (Habacuc 1,6-13).

2 Cronici 36:18 18. Toate uneltele. Compară cu 2 Regi 25,13-16 şi Ieremia 52,17-20.

2 Cronici 36:19 19. Au ars Casa lui Dumnezeu. Vezi 2 Regi 25,9; cf. Psalmi 74,3.6.7.

2 Cronici 36:20 20. I-a dus prinşi la Babilon. Evreii n-au fost toţi duşi o dată la Babilon. Prima luare în robie a avut loc probabil în 605 î.Hr. (vezi la 2 Regi 24,1; cf. Daniel 1,1-6). Altele au avut loc în anul al 7-lea al lui Nebucadneţar, 598 î.Hr. (Ieremia 52,28), în anul al 8-lea an, 597 î.Hr. (2 Regi 24,12-16), în anul al 18-lea, 587 î.Hr. (Ieremia 52,29), în anul al 19-lea an, 586 î.Hr. (2 Regi 25,7.8.11) şi în anul al 23-lea an, 582 î.Hr. (Ieremia 52, 30), toţi ani de domnie ai lui Nebucadneţar.

2 Cronici 36:21 21. Şaptezeci de ani. Vezi Ieremia 25,11.12; 29,10.

2 Cronici 36:22 22. Cel dintâi an. Nu primul an numărat de la cucerirea Mediei, c. 553. Babilonienii şi iudeii au socotit anii domniei lui începând cu anul când a pus stăpânire pe Babilon. Versetele 22.23 sunt repetate în Ezra 1,1.2 (vezi p. 115, 116).


1-4 PK 412

6.7 PK 422

9.10 PK 438

9-19 PK 422

10 PK 439

12.13 PK 447

13 PK 451

14 PK 449

14-16 1 T 280

15.16 GC19; ML 285

19-21 PK 459

2 cronici 1:16. nu-l pot cuprinde. solomon a repetat ideea aceasta în rugăciunea înălţată la...

Documents