ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR.1 CHIRNOGENI

JUDEŢUL CONSTANŢA

VALORIFICAREA ELEMENTELOR DE ISTORIE ŞI GEOGRAFIE LOCALǍ,

TRADIŢIE ŞI FOLCLOR ÎN ORELE DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNǍ, ISTORIE,

GEOGRAFIE, ŞTIINŢELE NATURII , CUNOAŞTEREA MEDIULUI SAU ÎN

ACTIVITǍŢILE EXTRACURRICULARE/EXTRAŞCOLARE

,,Istoria nu numai că se lasă în mijlocul vieţii, dar o lărgeste prin perspectiva imensă

a trecutului, prin presimţirea viitorului fără de capăt. Nu există disciplină omeneascǎ prin

care să ne facem mai sociabili, mai altruişti, mai iubitori de om si de viaţă.’’ - Nicolae Iorga

Dragostea de patrie începe cu ataşamentul pentru locul natal, pentru oamenii care trăiesc

şi muncesc în acest spaţiu geografic, pentru limba şi cultura acestui popor, pentru visele,

dorinţele şi idealurile sale. Ea trebuie să rămână atât o stare afectivă, cât şi una de cuget şi faptă.

Cunoaşterea şi înţelegerea istoriei şi geografiei locale de către şcolarii mici reprezintă o

îndatorire de suflet şi nu o simplă obligaţie didactică. Acest lucru trebuie înţeles de învǎţǎtor,

menirea sa fiind deosebit de importantă în a-l ajuta pe copil să se împărtăşească din tezaurul de

valori lăsat de generaţiile trecute.

Pentru elementele sale viabile şi înaintate, folclorul înfăţişează în imagini artistice -

poezii şi cântece, proverbe şi zicători , obiceiuri şi tradiţii - iubirea şi dragostea faţă de naturǎ şi

muncǎ, modul de viaţă al poporului în diferite etape istorice, faptele lui, precum şi concepţia lor

despre lume şi viaţă. Cadrele didactice trebuie să studieze lucrările de specialitate şi să folosească

culegerile de folclor alcătuite după criterii ştiinţifice. Proverbele şi zicătorile pot avea un rol

deosebit de important putând fi valorizate pentru a forma la educabili un comportament moral-

civic adecvat. Cu har didactic, tact si răbdare, învăţătorul reuşeste să cultive la şcolarii mici ideea

că înţelegerea trecutului istoric este de mare folos în viaţa cotidiană. Pentru a ajunge însă aici

trebuie să trecem ,,prin mintea şi inima copilului, care trăieste încă intens lumea basmelor şi

legendelor copilăriei.’’

În cadrul orelor de istorie, de limba română, geografie, ştiinţe şi cunoaşterea mediului,

elementele de istorie şi geografie locală trebuie să fie demne de luat în considerare pentru

exemplificarea, lărgirea şi adâncirea procesului de învăţământ, adică pentru creşterea eficacităţii

1

muncii didactice şi a calităţii pregătirii elevilor. Prin elementele istoriei si geografiei locale se

valorifică obiective specifice, care evocă evenimente social - politice în legătură cu trecutul şi cu

prezentul localităţii şi împrejurimilor ei, în care se desfăşoară activitatea didactică. Folosirea

materialelor de istorie şi geografie locală în lecţii şi în alte activităţi instructiv educative,

constitue o cale eficientă pentru aprofundarea istoriei patriei, pentru explicarea cauzalităţii şi

sensului evenimentelor, pentru trezirea interesului faţă de trecutul şi prezentul nostru istoric,

pentru cultivarea sentimentelor patriotice. Datele istoriei locale, trebuie oferite, la nivelul

semnificaţiei lor reale, de elemente subordonate istoriei patriei, venind să ilustreze, să dea culoare

faptelor şi fenomenelor generale, să facă accesibilă înţelegerea proceselor istorice, să trezească

interesul, dragostea şi preţuirea pentru lupta şi idealurie poporului.De o mare importanţă este ca

predarea faptelor şi evenimentelor istorice studiate la un moment dat să fie îmbinate cu elemente

de istorie locală, fără ca acestea să fie predate izolat.

Literatura în general, literatura cu caracter istoric în special, prin conţinutul ei bogat în

valori naţionale, morale şi estetice, pătrunde în mintea şi inima generaţiei tinere şi exercită o

mare influenţă asupra conştiinţei şi conduitei ei. Importanţa educativă a literaturii române rezidă

chiar din conţinutul ei de fapte, de idei şi de sentimente. Practica folosirii povestirii în

familiarizarea elevilor cu o legendă istorică nu exclude, fireşte, activitatea de analiză a textului

respectiv prin folosirea lecturii explicative care, astfel, se desfăşoară pe un fond de mare

efervescenţă. Comentate pe un asemenea fond afectiv, legendele istorice ,,Muma lui Ştefan cel

Mare” şi ,,Ştefan cel Mare şi Vrâncioaia” capătă semnificaţii profunde, nu sunt doar simple

povestiri despre marele domnitor. Copiii îşi dau astfel seama că şi din legende istorice pot afla

adevăruri despre trecutul îndepărtat al neamului. Metoda care asigură înţelegerea conţinutului

legendei este povestirea de către învăţător. Această metodă accesibilizează mesajul, asigură

înţelegerea lui prin crearea unui fundament afectiv puternic. Povestirea legendei presupune o

îmbinare nuanţată şi armonioasă a limbajului cu gestica, astfel încât să se menţină trează atenţia

elevilor pe tot parcursul lecţiei şi să fie stimulată emoţia firească faţă de faptele şi evenimentele

istorice intrate în legendă. Metoda dramatizării sau învăţarea prin dramatizare dă rezultate

deosebite. Prezentarea faptelor într-un cadru dramatic asigură lecţiilor un plus de atractivitate,

elevii receptând legenda ca un fapt real.

În cadrul lecţiilor de istorie a patriei, predate în clasa a IV a, arătăm elevilor că istoria

poporului român s-a dezvoltat în conexiune cu istoria popoarelor vecine şi chiar mai îndepărtate

din Europa sau din întreaga lume pentru că “istoria naţională nu se poate aşeza decât pe harta

mai largă a istoriei universale”, după cum afirma Nicolae Iorga în 1938. Elementul de istorie

locală este valabil numai atunci când mărturiseşte generalul şi face dovada dezvoltării concrete a

2

poporului român. Sub aspect informativ elementele de istorie locală ajută elevii la aprofundarea

şi însuşirea temeinică a cunoştinţelor, la fundamentarea ştiinţifică a lecţiilor, la formarea unei

concepţii ştiinţifice despre lume. Sub aspect formativ elementele de istorie locală stimulează

dezvoltarea spiritului de observaţie, a gândirii, imaginaţiei , contribuie la formarea însuşirilor

pozitive: dezvoltarea sentimentului patriotic, educarea spiritului de dragoste faţă de muncă, îi

educă în spiritul păcii şi prieteniei între popoare, manifestarea unei atitudini pozitive faţă de

învăţătură, disciplină, comportare. Prin cunoaşterea trecutului şi prezentului local sub aspect

istoric, formăm la elevi atitudinea de respect faţă de valorile materiale şi spirituale moştenite.

Valoarea elementelor de istorie si geografie locală sporeşte cu atât mai mult cu cât

elevii participă activ la descoperirea lor. În acest sens se afirmă eficienţa instructiv-educativă a

unor procedee metodice cum sunt: studierea ţinutului natal, din trecut şi din prezent, excursiile la

locurile istorice şi turismul, vizitele la muzee istorice, îngrijirea monumentelor istorice,

strângerea, selecţionarea şi clasarea obiectelor, organizarea muzeului istoric şcolar. Este firesc ca

fiecare învǎţǎtor să adune cât mai mult material local, dar acest material trebuie bine selectat

atunci când îl folosim la clasă. Materialul selectat poate fi expus în cabinetul de istorie iar în

cazul în care acesta nu există în clasă se poate organiza “colţul de istorie” unde se pot expune

materialele legate de istoria locală.

Am căutat să trezim interesul şi curiozitatea elevilor faţă de istoria României şi să le

înlesnim asimilarea noţiunilor fundamentale de istorie prin cunoaşterea elementelor de istorie

locală.

Comuna şi zona în care se află şcoala noastră au fost martore ale unor evenimente de

seamă din istoria ţării, locuitorii acestor aşezări numărându-se printre participanţii la luptele

pentru libertate şi unitate naţională a românilor. Le-am vorbit elevilor nostri despre

tumultoasele lupte , asa cum sunt ele reflectate în tradiţia populară locală şi în documentele

istorice deosebit de sugestive.

În amintirea eroilor ţibucǎneni care au cǎzut pe câmpul de luptǎ în cel de-al II-lea

rǎzboi mondial s-a ridicat un monument în satul Ţibucani de Jos iar în cinstea veteranilor de

rǎzboi avem monumentul din faţa şcolii noastre.

Folosirea materialelor de istorie şi geografie locală în lecţii şi în alte activităţi instructiv

educative, constitue o cale eficientă pentru aprofundarea istoriei şi geografiei patriei, pentru

explicarea cauzalităţii şi sensului evenimentelor, pentru trezirea interesului faţă de trecutul şi

prezentul nostru istoric şi geografic, pentru cultivarea sentimentelor patriotice.

Curriculum de ,,Geografie” pentru clasa a IV-a îsi propune sǎ contribuie la construirea

orizontului de existenţǎ cotidianǎ a elevului (începând de la localitatea natalǎ, pâna la nivelul

3

planetei). Programa concretizează viziunea asupra existentei individuale şi sociale în lumea

contemporana, bazata pe perceperea corectǎ a unor evenimente care au loc simultan, atât în

orizontul local şi apropiat, cât şi la nivelul ţării, al continentului natal şi al lumii contemporane.

Acest spatiu, de la localitate la planetă, reprezintă orizontul-sursǎ al informatiilor referitoare la

viaţa cotidianǎ, la comunitate şi la societatea zilelor noastre.

Descoperirea si explorarea, de cǎtre elev, a mediului geografic, se face treptat de la

abordarea unor elemente, fenomene şi procese specifice orizontului local, la cele ale ţǎrii, ale

continentului şi ale planetei ca întreg. Spre exemplu înainte de predarea lecţiei „Apele

curgătoare”, se pot face observaţii asupra izvoarelor, pârâielor şi râurilor din orizontul local.

Observaţiile vor fi dirijate de învăţător în direcţia reţinerii însuşirilor esenţiale. Reţinerea unor

date esenţiale se va realiza şi prin stabilirea deosebirilor dintre apele curgătoare şi cele stătătoare.

La ,,Stiinte”, elevii sunt îndrumaţi să-şi dezvolte cunoaşterea pornind de la explorarea şi

investigarea lumii înconjurătoare către reprezentarea unor lumi mai îndepărtate şi mai

cuprinzătoare. Ei parcurg astfel calea de la cunoştinţe preştiinţifice (subiectivate) la înţelegerea şi

experimentarea unor legi universale, deci obiective, prin care omul transformă natura în

beneficiul său, ajungând până la asumarea răspunderii pentru limitarea efectelor propriei acţiuni

asupra echilibrului natural. Problemele majore care pot fi invocate în abordarea acestui demers

sunt baza materială şi necesitatea pregătirii permanente a cadrelor didactice în cunoaşterea

metodelor moderne de predare şi experimentare. Soluţia primei probleme este recurgerea la

experimentul simplu, nesofisticat, utilizând materiale din mediul familiar copilului.

Curriculum la ,, Cunoaşterea mediului” pentru clasele I şi a II-a a fost realizat pornind

de la stimularea şi satisfacerea curiozitatii ştiintifice a copiilor prin întelegerea unor fapte şi

fenomene din universul apropiat. În acest context, programa de Cunoasterea mediului presupune

o cale de cunoaştere activǎ, prin acţiune directǎ, a lumii înconjurǎtoare, valorificând experienţa

de viaţǎ a elevilor. Elementele de istorie şi geografie locala dezvoltǎ curiozitatea elevilor prin

angajarea lor în acţiuni concrete de explorare, stârnesc discuţii dintre elevi în scopul descoperirii

semnificaţiei unor fenomene ştiinţifice, asigurǎ elevilor materialul didactic necesar

investigaţiilor, asigurǎ resurse din afara sǎlii de clasǎ.

Activităţile extraşcolare prin intermediul cărora elevii din ciclul primar sunt familiarizaţi

cu trecutul comunităţii, se concretizează în mai multe forme şi anume: excursia, vizita,

concursurile, aniversările unor evenimente din istoria locală, amenajarea colţului muzeistic de

istorie locală, cursurile opţionale. Aceste activităţi completează ceea ce au studiat elevii la istorie

în cadrul trunchiului comun, folosesc în mod util şi plăcut timpul din afara orarului şcolar al

elevilor.

4

O bună organizare şi desfăşurare a excursiei şi vizitei, a concursurilor şi vizionării

spectacolelor cu conţinut istoric şi geografie, confecţionarea unor mijloace de învăţământ şi

utilizarea celor din cabinetul de istorie şi geografie, dotarea colţului muzeistic, întâlnirile cu

veteranii din cel de-al doilea război mondial sau cu participanţii la revoluţia din 1989, cu

personalităţi cultural-politice etc. sunt tot atâtea activităţi conexe. Ele oferă ocazii de completare

şi aprofundare a culturii generale şi de specialitate, de formare a caracterelor oneste şi ferme, a

sentimentelor şi convingerilor.

Cu elevii claselor a III-a şi a IV-a se pot organiza excursii tematice, pornind de la

cunoaşterea elementelor de istorie locală. De fiecare dată se stabileşte itinerariul şi tematica

excursiei. Pentru studierea aspectelor de cel mai mare interes, se organizează grupe de cercetare,

fiecărei grupe revenindu-i o anumită sarcină. Excursiile dezvoltă încrederea în marile posibilităţi

ale omului, formează conştiinţa răspunderii şi demnităţii umane.

Vizitele parcurg aceleaşi etape ca şi excursiile şi se pot desfăşura premergător studierii

unei teme, în timpul activitătii sau în faza evaluării şi recapitulării acesteia.

Pentru ca vizitele să-şi atingă obiectivele, trebuie să se ţină seama de:

- să fie bine organizate, să se desfăşoare în condiţii confortabile de deplasare;

- să fie din timp anunţate pentru ca personalul locului vizitat să nu fie luat prin

surprindere şi să fie cooperant ;

- să se stabilească clar obiectivele vizitelor (de informare şi de documentare, de orientare

şcolară şi profesională);

- personalul abordat să fie de înaltă competenţă profesională;

- să se discute despre învăţămintele, impresiile vizitelor;

- să se includă rezultatele cunoaşterii în urma vizitelor în experienţa proprie a elevilor.

Antrenarea elevilor în procurarea unor izvoare de istorie locală şi în amenajarea colţului

muzeistic de istorie locală sub îndrumarea învăţătorului, contribuie la dezvoltarea interesului

acestora pentru cunoaşterea istoriei. Aceste materiale sunt folosite în lecţii chiar de către cei care

le-au strâns ‚ având astfel ocazia să fie evaluate nu numai răspunsurile date, ci şi eforturile

depuse în colecţionarea obiectelor cu valoare istorică . Satisfacţia muncii este şi mai mare atunci

când cadrul didactic apreciază că, prin modul exemplar de întocmire a materialului didactic şi

prin utilitatea izvoarelor istorice culese, acestea îndeplinesc toate condiţiile pentru a intra în

zestrea mijloacelor de învăţământ din dotarea cabinetului de istorie, care vor putea fi folosite şi

de generaţiile ce vor urma. Elevii sunt fondatorii colţului muzeistic şi au anumite atribuţii: adună,

selectează, ordonează , inventariază şi păstrează mărturiile de istorie locală. Expoziţia poate fi

5

una permanentă sau poate fi organizată pe o anumită perioadă, pe diferite tematici: Fotografiile

bunicii, Amintiri din război, Portul popular, Copilăria de ieri şi de azi, Răscoala de la 1907 etc.

Întâlnirile cu veterani din cel de-al doilea război mondial, cu participanţi la revoluţia

din 1989, cu autori ai unor lucrări de istorie de prestigiu sau cu scriitori care s-au inspirat în

operele lor din istoria patriei sau din istoria universală ş.a. au o influenţă instructiv - formativă

importantă asupra elevilor noştri. Prezenţa invitaţilor şi cunoaşterea directă, din mărturiile lor, a

rezultatelor cercetării şi creaţiei constituie surse de mare forţă cognitivă şi afectivă din care elevii

pot desprinde pilde de reflecţie, dar şi modele de muncă susţinută, de abnegaţie şi de dăruire,

exemple demne de urmat.

Concursurile sunt forme de completare, de îmbogăţire, de aprofundare şi de consolidare

a cunoştinţelor de istorie locală, de istorie naţională şi de istorie universală. O particularitate a

concursurilor este că ele se pot organiza pe baza parcurgerii unei minime bibliografii privind

istoria locală. La ele participă elevii cei mai pregătiţi, cu chemare spre cunoaşterea şi înţelegerea

faptelor istorice. În alegerea temelor pentru concurs se are în vedere ca ele să pornească de la o

motivaţie de înaltă valoare civică. Acestea trebuie să fie consacrate cunoaşterii, cinstirii,

consolidării şi aprofundării unor evenimente istorice care au puternice efecte pe plan emoţional,

contribuind la dezvoltarea sentimentelor patriotice.

Monografiile realizează o grilă de lectură care priveşte aspectele esenţiale ale unei

localităţi: localizare, mediu ambiant, repere istorice, economie rurală, populaţie, habitat, instituţii,

spiritualitate, viaţă cotidiană, întrunind caracteristicile unei monografii istorice. Studiul

elemntelor locale printr-o observaţie constienta are la dispoziţia proceduri şi metode adecvate.

Studierea arhivelor, exploatarea întregii documentaţii, observarea modului de viaţă, anchete

statistice restrânse, culegerea unor experienţe şi opinii locale, facilitează de asemenea

familiarizarea istoricului cu evenimentele legate de viaţa cotidiană, precum munca, educaţia..La

Muzeul Tibucani existǎ o monografie a comunei Tibucani realizatǎ de profesorul Creţu Ioan

care este disponibilǎ elevilor.

Folosirea materialelor de istorie si geografie locală în lecţii si în alte activităţi instructiv

educative, constituie o cale eficientă pentru aprofundarea istoriei si geografiei patriei, pentru

explicarea cauzalităţii si sensului evenimentelor, pentru trezirea interesului faţă de trecutul si

prezentul nostru istoric si geografic , pentru cultivarea sentimentelor patriotice.

În acest tăvălug al modernismului şi dezvoltării accelerate, tradiţionalul trebuie să-şi

găsească locul său binemeritat. Tradiţiile culturale din zona in care locuim se păstrează de sute de

ani. În perioada actulă se impune destul de imperativ conştientizarea faptului că valorile

6

tradiţionale se pot păstra şi conserva doar prin continuitatea practicării acestora şi a transmiterii

de la o generaţie la alta.

Şcoala, dascălul, familia, comunitatea locală, mass-media sunt factorii care, în timp,

trezesc la elevi dorinţa de a cunoaşte obiceiurile şi tradiţiile populare româneşti. Tuturor

factorilor educaţionali le revin sarcini şi în acest domeniu, deoarece, se constată o îndepărtare a

tinerilor de la obiceiurile şi tradiţiile locale , dar şi necunoaşterea acestora de către ei.

Munţii, pădurile şi dealurile comunei Tibucani au păstrat aici, asemeni unor perle

OBICEIURILE, TRADIŢIILE şi OSPITALITATEA oamenilor, prospeţimea bucatelor şi voia

bună specifică locuitorilor acestei zone.

Privit din exterior, scris sau citit , totul pare un basm , un basm dintre acelea care ne-au

luminat copilăria multora dintre noi. Când păşeşti însă pe acest tărâm, basmul devine legendă, iar

legenda realitate, totul capătă culori şi forme aparte, care viu de peste timpuri şi îmbată simţurile

într-un mod fermecător. Gospodăriile ţărăneşti cu oameni mândri şi muncitori sunt presărate prin

sate şi pe dealuri, la poalele munţilor. În aceste case, viaţa curge în tihnă, în strânsă comuniune

cu natura, respectând sărbătorile şi valorile creştine.

Cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor populare contribuie la formarea unui bun

cetăţean, capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii

săi, exprimându-şi gânduri, sentimente şi opinii.

Bibliografie:

1. Gheorghe Alexandru. şi colab. - Metodica predării istoriei în învăţământul

preuniversitar, Craiova, 1999

2.Teodor Gal, Ion Retegan,. – Valorificarea instructiv-educativă a elementelor de istorie

locală, Bucureşti, 1967

3. Emilia Bodriheic, Excursiile şi vizitele – Mijloace de cunoaştere şi relaxare, revista

Învăţământul primar, No 3-4, 2005, Ed. Miniped, Bucureşti

4. Ioan Şerdean – Metodica predǎrii limbii române la clasele I-IV, E.D.P., R.A.,

Bucureşti.

7