PoeziaConcepte operaţionale

Bacalaureat- proba scrisă, subiectele I şi III

GENUL LIRIC1. Definiţie: - Grupare de opere literare în care poetul îşi exprimă în mod direct gândurile şi

sentimentele, prin intermediul EULUI LIRIC, folosind ca modalitate de expunereDESCRIEREA.

- Este genul literar al subiectivităţii, al lumii interioare. Obs.: Operele lirice nu au personaje, întâmplări, acţiune sau subiect, de aceea ele nu se pot povesti.2. Trăsături:I. EUL LIRIC

= “vocea” care exprimă gândurile şi sentimentele poetului; = nu se confundă cu personalitatea reală a poetului; = mărci gramaticale: persoana I: pronume, adjective pronomonale posesive şi verbe . II. FIGURI DE STIL: epitet,metaforă, enumeraţie, ş.a.III. IMAGINI POETICE: vizuale, auditive, olfactive, motorii, motorii, tactile );IV. DESCRIEREA= modalitate de expunere specifică;V. VERSIFICATIA ( PROZODIA ):

A) RITM ( iambic, trohaic, dactilic )B) RIMA ( monorimă, încrucişată, îmbrăţişată, împerecheată, variată );C) MASURA VERSURILOR = numărul de silabe dintr-un vers.

3. TIPURI DE POEZIE:A) poezie lirică subiectivă = lirica eului;B) poezie lirică obiectivă :

a) “lirica rolurilor” ( G. Coşbuc exprimă direct sentimentele altei persoane );b) “lirica măştilor” ( Autorul se ascunde sub masca altor personaje: o altă

personalitate exprimă sentimentele poetului – Demiurgul= locul fiinţei umane în Univers - Luceafărul, de Mihai Eminescu )

TEXTUL LIRIC

I. Elemente de compoziţie şi de ordin structural: 1. titlu,

2. incipit, 3. secvenţe poetice,4. relaţii de opoziţie şi de simetrie, 5. elemente de recurenţă : motiv poetic, laitmotiv.

II. Instanţele comunicării în textul poetic: eul liricIII. Tipuri de lirism: subiectiv şi obiectiv.IV. Analiza limbajului poetic sub aspectul particularităţilor stilistice ( expresivitate,

ambiguitate, sugestie: figuri sintactice, figuri semantice, figuri de sunet şi 1

elemente de versificaţie ).V. Momente ale evoluţiei poeziei în literatura română

I. Elemente de compoziţie şi de ordin structural

1. titlu; 2. incipit; 3. secvenţe poetice;4. relaţii de opoziţie şi de simetrie; 5. elemente de recurenţă : motiv poetic, laitmotiv; 6. instanţele comunicării în textul poetic: eul liric.

1. TITLU= cuvânt, sintagmă sau text care stă în fruntea unei poezii, concentrând problematica tratată.= in poezie sunt utilizate frecvent titluri metaforico-simbolice, originale şi expresive, destinate să orienteze aşteptările cititorului ( Amurg violet, Cuvinte potrivite, Flori de mucigai ).= poate exprima timpul, spaţiul; poate fi cuvânt-cheie ( Plumb ).

Cuvânt : Luceafărul, de M.Eminescu; Testament, de Tudor Arghezi, Plumb, de George Bacovia.

Sintagmă : Malul Siretului, de V. Alecsandri; Paradis în destrămare, L. Blaga; Flori de mucigai, Tudor Arghezi;

Text : Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, L. Blaga, Fiind băiet, păduri cutreieram, M.Eminescu.

2. INCIPIT = formulă introductivă într-o operă literară, cu o anumită relevanţă artistică; = are valoare anticipativă, uneori sugerează semnificaţia întregului text; = Tine de construcţia exterioară a operei literare.

Exemple

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” = Titlu= primul vers;“Leoaică tânără, iubirea” = Titlu= primul vers;“Dormeau adânc sicriele de plumb” – Plumb ( primul vers );“Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte” – Testament, de T. Arghezi;“A fost odată, ca-n poveşti” – Luceafărul, de Mihai Eminescu.

3. SECVENTA POETICA unitate de construcţie a unei poezii, concentrând o idee literară , corespunzătoare, de regulă, unei

strofe:Exemplu

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii,şi nu ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte” ( L. Blaga - cunoaşterea luciferică )

4. RELATII DE OPOZITIE/ SIMETRIE2

elemente de compoziţie în textul poetic: relaţia de simetrie = dispunerea, într-un mod asemănător, a unor cuvinte / sintagme, secvenţe

poetice identice în discursul liric, fiind aşezate într-o îmbinare armonioasă şi având rol eufonic şi de a accentua ideea poetică; Exemple:

“Ea era frumoasă ca umbra unei idei, //[…] Ea nu avea greutate, ca respirarea. //[…] Ea era frumoasă ca umbra unui gând”. ( frumuseţe senzorială + ideală ): Evocare, Nichita Stănescu

relaţia de opoziţie = raport între elementele lirice antitetice, care coexistă opunându-se ori excluzându-se pentru a scoate în evidenţă ideea poetică sau semnificaţiile acelor cuvinte / sintagme / secvenţe poetice.

Estetica urâtului ( FRUMUSETEA URATULUI )în Testament, de Tudor Arghezi: “bube, mucegaiuri şi noroi” – “frumuseţi şi preţuri noi”; “Zdrenţe” – “mucegaiuri şi icoane” ; “veninul” – “miere”.

5. ELEMENTE DE RECURENTA ( repetiţie ):

motiv poetic= unitate structurală minimală, relevând o situaţie tipică şi având semnificaţii simbolice . Prin repetare, devine element de recurenţă şi laitmotiv.

Ex.: luna, lacul, stelele, luceafărul, teiul, codrul → TEMA NATURII;Obs.: Tema: element din structura operei literare constând din înlănţuirea şi recurenţa motivelor ( despre

ce e vorba în operă= ideea centrală ): iubirea, războiul, natura, istoria, moartea, geniul. laitmotiv= motiv central care se repetă de mai multe ori într-o operă, pentru a accentua

imaginea artistică. In poezie, se integrează uneori, refrenului. Obs. : Refren = cuvânt, vers sau chiar strofă care se repetă într-o poezie pentru a accentua o anumită

idee poetică. Ex.: “Copacii albi, copacii negri / Stau goi în parcul solitar/

( alb + negru→ gri= cromatica → dezolarea ) Décor de doliu funerar / Copacii albi, copacii negri”. ( G. Bacovia, Décor )

II. Instanţele comunicǎrii în textul poetic: EUL LIRIC

Eul liric = “vocea interioară” a creatorului de poezie; “vocea ” care exprimă gândurile şi sentimentele poetului; mărci gramaticale: pronume , adjective pronominale posesive şi verbe la persoana I; nu se confundă cu personalitatea reală a autorului;

III. Tipuri de lirism: subiectiv şi obiectiv:

LIRICA SUBIECTIVA: lirica eului ( pers. I ) ( Eu nu strivesc corola de minuni a lumii) = confesiv, monologal

LIRICA OBIECTIVA ( pers. a III-a ): “lirica rolurilor”- G. Călinescu ( G. Coşbuc: poetul exprimă direct sentimentele altei

3

persoane ) : poezie teatrală; “lirica măştilor” – Tudor Vianu ( în Luceafărul lui Mihai Eminescu, în fabule: autorul se

ascunde sub masca altor personaje – o altă personalitate exprimă sentimentele poetului, gândurile lui Eminescu despre locul fiinţei umane în Univers – Demiurgul ).

IV. Analiza limbajului poetic sub aspectul particularitǎţilor stilistice

Figuri de stil:A) Figuri de stil:

figuri sintactice şi de construcţie ( enumeraţia, repetiţia, paralelismul sintactic, refrenul, simetria, antiteza retorică, invocaţia retorică, inversiunea )

figuri semantice : comparaţie, personificare, hiperbolă, simbol ( Bacovia : plumb= depresia; galben=boala ),

1. epitet= caracteristică a unui substantiv sau verb pentru a înfăţişa imaginea lui aşa cum se reflectă în fantezia autorului;

2. metafora= comparaţie, subînţeleasă: “regina nopţii moartă”= luna, ca o regină a nopţii;3. oximoron= asocierea a 2 termeni opuşi: “dulce jale, farmec dureros, dureros de dulce, jale,

vară de noiembrie, întuneric alb, mort frumos cu ochii vii”.4. sinestezia= acord de senzaţii ( vizuale, auditive, olfactive, tactile, motorii );

figuri de sunet: 1. aliteraţie : joc de consoane: “Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie”, “Si zalele-i zuruie

crunte”;2. onomatopee : buf, trop;3. asonanţa : joc de vocale: “Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate”.

“Nunul mare, mândrul soare şi pe nună, mândra lună”.

Versificaţie

Versul= un rând dintr-o poezie;alb ( fără rimă );liber ( fără rimă, ritm , cu metri diferiţi ), dar cu ritm interior.

Strofa= subdiviziunea unei poezii. In funcţie de numărul de versuri, strofa se numeşte: monovers (1v), distih ( 2v ), terţet ( 3 v ), catren ( 4v ), cvinarie ( 5v), sextină , polimorfă ( 7-12 v ); Orice vers are rimă, ritm,măsură:I. RIMA= potrivirea sunetelor la final de vers → MUZICALITATEA; aabb = împerecheată; abab = încrucişată ; abba = îmbrăţişată; aba = înlănţuită ; aaaa= monorima.Feminină= accent pe penultima silabă ( luminozitate, deschidere ): “Peste vârf de rămurele / Trec în

stoluri rândunele”.Masculină= accent pe ultima silabă ( închidere, întuneric ): “La paşa vine un arab/ Cu ochii stinşi, cu

glasul slab”.II. RITM:a) ritm bisilabic: troheu ( - U )= ritm optimist, caracteristic poeziei populare: “Doi-nă,/ doi-nă,/ cân-tic/ dul- ce” ( -U / -U/ -U / -U ); iamb ( U - ) = gravitate, solemnitate, tristeţe: “A fost/ o-da / -tă ca-n / po-veşti” ( U-/ U-/ U-/ U- );B) ritm trisilabic:

4

dactil ( -UU ): “Mih-nea în/-ca-le-că /, ca-lul său / tro-po-tă” ( -UU/ -UU/ -UU/ -UU );amfibrah ( U-U ): “Pe vo-dă-l / ză-reş-te/ că-la-re/ tre-când” ( U-U/ U-U/ U-U/ U-U/ U- );anapest ( UU- )=ritm solemn: “A-le tur/ -nu-ri-lor/ “ ( UU-/ UU- )

III. MASURA VERSURILOR =numărul de silabe dintr-un vers.

ARTA POETICA( poezie programatică, manifest literar, ars poetica, testament literar )

Arta poetică = text liric în care autorul îşi exprimă concepţia despre poezie şi misiunea poetului;

= crez poetic: poezia în care autorul îşi exprimă CONCEPTIA ESTETICA. Crezurile poetice în literatura română sunt de 3 tipuri:

I. crezuri poetice încadrate TEMATICII SOCIALE: Epigonii ( Mihai Eminescu ), Testament ( T. Arghezi ), Flori de mucigai ( T. Arghezi ) Testament( Ienăchiţă Văcărescu );

II. crezuri poetice ALEGORICE= bazate pe o poveste: Luceafărul ( M. Eminescu ), Noaptea de decemvrie ( Alexandru Macedonski ), Riga Crypto şi lapona Enigel ( Ion Barbu= o poveste a nunţii ), Mistreţul cu colţi de argint ( Stefan Augustin Doinaş=o povestire de vânătoare);

III. crezuri poetice STRUCTURATE METAFIZIC ( FILOSOFIC ): Din ceas, dedus( Ion Barbu ), Eu nu strivesc corola de minuni a lumii( L.Blaga ),Nehotărâre ( Tudor Arghezi ).

V. Momente ale evoluţiei poeziei în literatura română

1. Literatura paşoptistă: Vasile Alecsandri, Pasteluri2. Epoca marilor clasici ( a doua jum. a sec 19 ): Mihai Eminescu3. Lit.de la sf. sec. 19, înc.sec 20: George Coşbuc, Octavian Goga, Al. Macedonski, SIMBOLISTUL

George Bacovia ( unii îl consideră interbelic ) 4. Literatura interbelica:

Poeţi modernişti : L.Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu Poet tradiţionalist : Vasile Voiculescu, ( In grădina Ghetsemani )

5. Literatura postbelică ( 1944 → …. )Nichita Stănescu ( neomodernist )Marin Sorescu ( neomodernist )Mircea Cărtărescu, Poema chiuvetei ( postmodernist )

Bibliografie:

5

Mariana Badea, Aurora Techirdalian, Limba şi literatura română pentru elevii de liceu. Concepte operaţionale, Bucuresti, 2003

L. Paicu, M. Lazăr, Literatura română. Eseul, Bucuresti, Art, 2007

6