T

Curentul Magnetic - Descoperirea Mileniului?

de FRED SHUNAMAN Știința electrică ar putea foarte bine să fie în pragul unei noi ere; o eră în care magnetismul va dubla sau depăși avansul curentului electric. Acțiunea particulelor magnetice într-un câmp puternic, mișcarea spiralată a bulelor de gaz încărcate electric în jurul unui câmp magnetic dintr-un lichid, și peste toate, descompunerea apei de către magnetism, dovedește că a fost descoperit un nou fenomen. Cât sunt de importante aceste descoperiri și care ar putea fi efectele lor, doar viitorul ne poate spune.

Cel mai mare avans în știință, de când Oersted a descoperit că electricitatea și magnetismul sunt intercorelate, trebuie să fi fost anunțat de către Dr. Felix Ehrenhaft, atunci când el a afirmat la o întâlnire recentă a Societății Americane de Fizică, că a demonstrat experimental existența curentului magnetic.

Magnetismul a fost mereu geamănul misterios al electricității. Este cunoscut că un curent electric este permanent acompaniat de un câmp magnetic, și astfel electricitatea poate fi produsă cu ajutorul magnetismului – ca în familiarele dinamuri. Cu toate acestea nu se cunoaște nimic despre natura magnetismului însuși.

Concepțiile noastre prezente despre magnetism, așa cum a subliniat Dr. Ehrenhaft în fața Societății, sunt bazate pe experimente care probabil își au originea în China antică, și au fost formulate pentru lumea modernă de către filozoful Peregrinus în 1929.

Peregrinus a descoperit că un magnet care plutește pe apă, se poziționează el însuși pe direcția Nord-Sud, dar nu se mișcă odată ce și-a stabilit poziția Nord-Sud, Fig.1 De la acesta a apărut teoria că magnetismul are direcție dar nu mișcare.

CONDENSATORUL EHRENHAFT Ehrenhaft, ca și Peregrinus, a făcut

propriile experimente cu magneți, dar a utilizat particule submicroscopice de fier, nichel, antimoniu, mangan sau crom, care sub formă de pudră, sunt inserate între plăcile unui “condensator magnetic”. (Vezi Fig.2) Acest condensator este un spațiu între capetele a două bare de fier de 8 milimetri în diametru. Spațiul are lățimea de 2 milimetri. În jurul barelor există bobine, permițându-le acestora să fie magnetizate puternic in orice direcție. Astfel, câmpul din spațiul magnetic poate fi polarizat la dorință. Polii pot fi de asemenea conectați la o sursă de curent continuu, și se poate aplica o tensiune sub forma unul condensator electric clasic. Câmpurile electrostatice și magnetice, sau amândouă împreună pot astfel fi configurate.

Atunci când o mică cantitate de pudră fină din metalele mai sus menționate sunt plasate exact la centrul electrodului de jos, și se aplică un câmp magnetic, unele din aceste particule se deplasează spre electrodul de sus, în timp ce altele rămân nemișcate. Dacă micile particule de praf metalic sunt suspendate în aer între cele două fețe ale condensatorului, aplicarea unui câmp magnetic va face ca unele din ele să

Bulele de gaz încărcate electric dintr-un lichid aflat între polii unui magnet, se mișcă într-un mod similar

“liniilor de forță” magnetice.

se deplaseze înspre polul Nord, altele spre polul Sud.

Concluzia evidentă este că aceste particule trebuie să fie încărcate magnetic, unele cu magnetism Nord și altele cu Sud. Pentru persoanele care au fost educate conform teoriei oficiale, aceasta este greu de crezut. Noi am fost învățați că dacă o bara clasică de magnet este ruptă, fiecare piesă ruptă va fi un magnet perfect cu proprii ei poli Nord și Sud. (Fig.3) Acesta este cunoscut ca și experimentul lui Maxwell, iar din acesta se poate concluziona că dacă ar fi spart în continuare, s-ar forma o întreagă serie de magneți din ce în ce mai mici. și astfel fiecare din aceștia va avea polii Nord și Sud, chiar dacă întregul magnet este compus din doar o moleculă de fier.

Dr. Ehrenhaft consideră că munca lui experimentală dovedește că nu acesta este cazul – acele mici particule ar trebui să aibă o polaritate unică – ar putea fi încărcate magnetic fiecare, Nord și Sud. Dacă, în experimentul condensatorului, fiecare din particulele microscopice de praf magnetic ar fi fost un magnet adevărat, complet cu poli Nord și Sud, acestea s-ar fi aliniat cu câmpul magnetic, dar cu siguranță nu s-ar fi deplasat de la polul pe care acestea se aflau în repaus. Este greu de explicat aceasta, prin oricare altă teorie decât cea a particulelor magnetice unipolare, doar particule cu polaritate pură Nord sau Sud.

Dr. Felix Ehrenhaft, privind peste câteva fotografii ale unor experimente recente cu curentul magnetic.

EFECTE ÎN LICHIDE Un alt exemplu izbitor al curentului magnetic îl reprezintă deplasarea sub influența unui câmp magnetic, a particulelor mici de metal cum este nichelul, în lichide. Condensatorul lui Ehrenhaft, scufundat în lichid, are același efect asupra micilor particule, cum are și în aer. Mai mult, la atingerea unuia sau altuia dintre poli, particulele magnetice sunt depozitate într-o manieră similară celei de electro-placare.

ew

be

Fig.1 – Acest experiment la convins pe Peregrinus că magnetismul nu are nici o tendință să se miște, și ne-a fixat nou

idea aceasta pentru 800 de ani.

Ele circulă în jurul câmpului magnetic, la fel cum se presupune că circulă “liniile de forță magnetice” în jurul unui conductor străbătut de curent electric. Vezi Fig.4. Ehrenhaft afirmă, “În aceiași manieră curentul electric constant este înconjurat de linii de forță magnetice, închise în cercuri, curentul magnetic constant este înconjurat de linii de forță electrice închise în cercuri.”

"MAGNETOLIZA" APEI Un alt experiment a produs efecte nedescoperite

anterior în întreaga istorie a magnetismului. Capetele unui electromagnet sub formă de potcoavă, realizat din fier Suedez au fost scufundate în apă acidulată. Acțiunea chimică a eliberat bule de hidrogen. Fierul a fost apoi magnetizat și în loc de hidrogen pur gazele eliberate conțineau de la 2% la 12% oxigen. Fig. 5.

Apa este practic descompusă de magnet, așa cum poate fi descompusă de un curent electric. În timp ce oxigenul este eliberat de la ambele capete ale magnetului, cea mai mare parte vine de la polul Nord.

Același experiment, repetat cu un magnet permanent, a rezultat o slăbire a magnetului cu aproximativ 15% pe o durată de 24 de ore. Aceasta este foarte important. Dacă descompunerea apei reduce puterea unui magnet, este rezonabil să presupunem că magnetul este cauza unei asemenea descompuneri.

Un alt punct invocat în favoarea noii teorii a

Pentru a evita posibilele efecte electrice, polii magnetului au fost scurt-circuitați electric, pe durata acestui experiment. Rezultatul ar putea fi denumit “magneto-placare”, mai degrabă decât electro-placare.

Dacă micile particule sunt supuse unui câmp electric puternic în timp ce se deplasează în câmpul magnetic, traiectul acestora devine o spirală.

Fig. 2 – Condensatorul Ehrenhaft. Câmpurile magnetice sau electrice pot apărea între capetele acestuia.

magnetismului este acea că este posibil să se magnetizeze parti-culele submicroscop-ice prin intermediul luminii sau a frecării. Fiecare experimenta-tor știe cât de simplu este să produci o sarcină electrică mono polară pe un asemenea

Fig. 3 – Experimentul lui Maxwell. Dacă un magnet clasic este spart în două, fiecare jumătate este un alt magnet. Acest aspect a implementat idea că nu există magneți monopolari.

corp așa cum este o bucată de sticlă, hârtie sau cauciuc. Particulele plasate între plăcile condensatorului Ehrenhaft, dacă sunt iradiate cu lumină încep să se deplaseze spre un pol sau altul.

ESTE PROBLEMA REZOLVATĂ? În cazul în care experimentele anterior descrise, au fost corect observate și interpretate, magnetismul este dovedit a avea multe dintre atributele anterior presupuse ca aparținând exclusiv electricității. Micile particule pot fi “încărcate” cu o singură polaritate, Nord sau Sud. Ele pot fi astfel încărcate de anumite influențe exterioare, așa cum este lumina. Unitățile monopolare plasate într-un câmp magnetic, tind să se mute înspre polul de polaritate magnetică

Fig. 4 – Micile particule încărcate electric se rotesc în jurul unui câmp magnetic, așa cum fac “liniile de forță” din jurul unui

conductor străbătut de electricitate

Fig. 5 – În stânga, electroliza clasică a apei. În centru bulele de hidrogen se ridică de la ambele capete ale barelor de metal. În dreapta, când sunt magnetizate, de la poli se ridica hidrogenul și oxigenul.

opusă, iar sarcinile electrostatice se rotesc în cercuri închise în jurul “curentului magnetic”, la fel cum fac “liniile de forță” magnetice (sarcinile?) în jurul unui curent electric.

Conservarea de către noi a unei aproape complete ignoranțe asupra magnetismului, prin toate progresele uimitoare ale electricității și electronicii, este una din marile minuni ale științei moderne.

Nu ar fi surprinzător dacă cineva ar putea rezolva în cele din urmă această problema. Dr Ehrenhaft crede el a făcut acest lucru, și a propus dovezi experimentale că “Electricitatea și magnetismul formează o pereche indivizibilă. Unificarea teoriei câmpului a fost indicată pe o cale experimental, iar electricitatea și magnetismul ar trebui să fie exprimate în viitor doar de un sigur simbol.”

Ce Zic Alții William L. Laurence, în “The New York Times”

Profesorul Felix Ehrenhaft, un remarcabil

fizician Vienez, a prezentat în fața Societății Americane de Fizică, un set din ultimele lui experimente, despre care el afirmă că au furnizat pentru prima dată dovezi experimentale a existenței unui curent magnetic pur.

Prezentarea experimentelor, ilustrate cu diapozitive, a creat senzație printre proeminenții fizicieni prezenți. Aceștia au zis că dacă experimentele descrise de Profesorul Ehrenhaft ar putea fi coroborate cu altele, acestea vor marca una din cele mai mari revoluții în știința modernă, comparabilă cu descoperirea principiului dinamului de către Michael Faraday cu 113 ani în urmă.

Așa cum descoperirea lui Faraday a marcat inaugurarea erei electricității, a fost subliniat, la fel și descoperirea Profesorului Ehrenhaft, acceptând corectitudinea rezultatelor acestuia, va însemna inaugurarea unei noi ere tehnologice, bazată pe curenții magnetici. Aceasta va însemna, a afirmat un fizician de marcă, că noi vom dubla posibilitățile de a realiza mașini - pentru fiecare mașină electrică acum in existență. noi vom fi capabili să construim mașini care utilizează curentul magnetic nu cel electric.

Willy Ley, în “PM”

Atunci când Faraday a demonstrat principiile curentului electric, o femeie la întrebat: “Dar profesore, la ce folosesc toate acestea?”

Faraday, fără a-și lua ochii de la demonstrația lui, i-a răspuns: “La ce folosește un copil nou născut?”

Acum noi știm la ce folosesc mașinăriile electrice, dar aceiași întrebare poate fi pusă acum din nou. Iar răspunsul va fi de asemenea la fel. Datorită faptului că o nouă descoperire fundamental a fost făcută recent, și atât timp cât nimeni nu poate spune precis exact ceea ce va aducea aceasta, nu poate exista îndoială ca aceasta este important.

Se pare, după toate acestea, că magnetismul și electricitatea sunt amândouă manifestări al aceluiași lucru. Importanța acestei descoperiri este atât de mare, încât nu poate fi exprimată prin cuvinte. Vom obține o teorie complet nouă a electricității și a fenomenelor electrice.

Și în ceea ce privește aspectele practice: noi vom putea obține echivalențele magnetice a tot ceea ce avem electric. Și mai mult de atât.