A n u l I , N r . 6 Mai 1950

C U P R I N D EL u i F r e d £ r i c J o U o t - C u r i e de E m f! I sac . P e n t r u e l i b e ­r a r e a Iul NazJoi H ic m e t . l ' a r t e a l eg a t ă T i p ie le , Des- f u i ţ i de N a z i m H i c m e t (în r o m â n e ş t e : M f r o n P u r a s - c l i i v ee c u ) , C f i lă ln r l a Iul I n su l ” n e f e r i c i t u l d e N a z i m H i c m e t (în r o m â n e ş t e de A i n v l R ă u ) . F r n t u l d in p ă d u r e * tie î l . P a p p - F e r e n c ( p r e z e n t a r e g j M a ro s i

P e t e r — t r a d . de 1. C r i ş a n ) .Z E C E P O E Z I I P E N T R U P A C E

P r o t e s t de A u r e l G u r g h i a n . I n m l j l o e u l b ib l io te c i i de l o a u B r a d . P e n t r u p a c e d e D u m i t r u C. M icu. I n ­v o c a ţ i a m a m e l o r la m o r m â n t u l s o l d a t u l u i n e i u n o s - r u t d e Ş t e f a n P l r v u . S t a n ţ e d e Aure ! R â u . I t o p ă ţ l r o d e V i c to r F e l e a P â i n e a d e V a lo r iu M a u i ţ i u . T a p lţe - n i l d e L i v iu P e r i ş . ( a»a d ă r â m a t ă d o S a r d a D an .

Nu v o m u i t a n i c i o d a t ă d e V as i le G n n ^a J U R N A L D E L E C T U R Ă

L a col 4o de a n i ai lui MifiaJl S o lo h o v de D. M irc e aC R O N I C A

S a d o v e a n u ţji e r o n l c o m b a t h

d e C o r n e l R e g - n i a n . S t a g i u n e a t e a t r u l u i de s ta l iliu 1 u r d a d e D. -

u a C o d r e ş R E C E N Z I I

A n to n P a n n . T o v e s le a Vorbe i: A l . D o n i c i : F a b u ­le ; P e n t r u L i b e r t a t e ( l o a n T â r n u - "

v e a u ) . P e n t r u p a c e , p e n l r u s o ­

c ia l is m (V F.) C e l l a S c r g h i : Cad z id u r i l e ( M . R . P . ) A r t i ^ d u ■ P ie t r e l e

' rsc (T.T.) P e t r u Oumidiu NopţHe dliL lu n ii ! (A u r« l

M a r t in ) . S a n d a M o v i l ă Pe v ă il e A r g e ş u l u i (G. M u n t e a n u ) . M a u - r ic e T h o r e z . l ' n f i u ui p o p o r u lu i (C B.) V A ja e v : D e p a r te de Uns-

covn ( D u m i t r u M ir c c a ) V. F o -

pov: Oţel si « g u ­r ă (L. T. M ă g u -

r e a n u ) .

R E V IS T AR E V I S T E L O R :

N O T E $1 COMENTARII

t . r t -

A L M A N A H E 1 1 . 1 T K B A l t

REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ

Anul I , N um ărul 6 , Mai 1950

C U P R I N D E

L U I F R JB D E R IC J O L IO T -C U 'k lE de E m il I s a c ...............................\ ............................... . . 3P E N T R U E L I B E R A R E A L U I N A Z I M H I C M E T .............................................................. . 10C A R T E A L E G A T Â ’N P I E L E . D E S C U L Ţ I de Nazxm H icm e t (în ro m â n eş te

de M iron P a ra s c h iv e s c u ) ................................................................................................... ' 11C Ă L Ă T O R IA L U I T U S U E N E F E R IC IT U L de N aznn H icm et (în ro m ân eşte

de A urel H ă u ) ............................................... ................................................................ ...... .F R O N T U L D I N P Ă D U R E de L . P a p p -F e re n c (p reze n ta re de M arosi P e te r — tra d .

de I . G rişa n ) ........................................................................................................................ . 21

Z E C E P O E Z I I P E N T R U P A G E

P R O T E S T de A urel G u r g h ia n ....................................................................................................... 36I N M IJL O C U L B I B L IO T E C I I de lo a n B ra d .....................................................................P E N T R U P A C E de D u m itru G. M i c u ......................................................................................IN V O C A Ţ IA M A M E L O R L A M O R M Â N T U L S O L D A T U L U I N E C U N O SC U T

de Ş tefan P â rv u . .............................................................................................................. . 39S T A N Ţ E de A urel R ă u . . . . . . ............................................................... . . . A lD E P Ă Ş IR E de V ictor F e l e a .......................................................................................................... . 42P Â IN E A de V ale rm M a m ţiu ........... t .................... ............................................................. . . . 41T A P IŢ E R U L de Li v iu P e r i ş ..............................................................................- ........................ . 44CASA D Ă R Â M A T Ă de S an d a D a n ....................................... . ......................... .. . 46N U VO M U IT A N IC IO D A T Ă de Va s ile G runea ...... ' . . . .................................................... .. 48

. j v r n a l ' d e L E C T U R Ă

L A C E I 45 D E A N I A I L U I M I B A I L ŞO L O H O V de D u m itru M i r c e a ................ .. 50

/ - c r o n i c a

S A D O V E A N U .Ş I E R O U L C O M B A T IV de C ornel R e g m a n .......... ' .......................... . . . 64S T A G IU N E A T E A T R U L U I D E S T A T D I N T U R D A de D ina C o d r e ş ................... . . ,77

R E C E N Z I IAnton P a n n . P O V E S T E A V O R B E I , Al. D on ic i: F A B U L E , P E N T R U L I B E R T A T E ( loan Târnăvean) P E N T R U P A C E , P E N T R U S O C IA L IS M (V. F .) C ella S e r g h i: CAD Z I D U R I L E (M. R . P .) A R adu: P I E T R E L E A R S E (I. T.) Petru D um itriu : N O P Ţ IL E D I N I U N I E (A urel Martin). Sanda M ovilă: P E V Ă IL E A R G E Ş U L U I (G eoige M untea- nu) Maurice Thorez • U N FIU , A L P O P O R U L U I .(C. B z .) V. A ja ev : D E P A R T E D E

M O SCO VA (Dum itru M ircea). V. Popov : O Ţ E L Ş I S G U R Ă (L. T. M agureanu).

REVISTA R EV ISTELO R , NOTE ŞI COMENTARII

LUI J-RtUfilUC JOLIOT-CURIE

. ' ' crisoarea ge^care ţi-o adresează un poet rom anţ

S- se d a te a z ă 'î3 in~C luj. „Oraşul cu şapte fân tân i” ,

urbea frum oasă despre care se spune că-i plină • de comori, era leagănul tu turor durerilor şs aici

■ ; îşi croia drum ul ura. în tre popoare, căci-' stăpâni- • dorii lui erau când conţi baroni şi vlădici m aghiari, când m o­şieri şi' bancheri rom âni care ştiau să asm uţă un popor contra ce lu ilalt pentruca dânşii să râdă, să se în g raşe şi

- să-şi înm ulţească palatele. ' .., O raşul c(are m ’a născut şi ,a cărui fiecare p ia tră o cu­

nosc, e ra plin de biserici şi d e 'b o g ă ţie ,-d a r num ai pentru, câţiva; ceilalţi; ■ m ulţi, trăiau în sărăcie şi în tu n eric după cum [era „destinul istoric”, ab poporului .iobag. O raşul care mi-a botezat tinereţele şi prim ele lupte pentru drep ta tea socială, era m arto r de a tâ tea secole al tu tu ro r nedreptăţi­lor şi în p iaţa lui m are, sim etrică, venea şi se ducea stăp â­nirea^ lăudând .când ungureşte , când nem ţeşte, cand .rom â-

neşte „S ta tu l” , care era num ai al câtorva, şi care doar pe aceştia îi ocrotea, pe aceştia îi întărea, pe aceştia îi fericea. D ar din copilărie şi până la începutul anului 1945, am tre ­buit să văd toiagul, cuţitul şi lanţu l care făcea „ordinea” , trebuia să văd cum miile şi zecile de mii de oameni veneau şi se duceau în convoiul robiei, veneau: şi se duceau la" război, veneau şi se duceau fără urm ă, cum vine şi se duce vrem ea. Sau, mai degrabă, urm a lor, a celor ce s ’au îm ­potriv it grofilor şi asupritorilor, este urm a sângelui îm ­p răştia t pe pietrele acestui oraş, căci -luptele crâncene pen­tru libertate erau şi în trecut pline de jertfe m ari aduse de luptătorii pentru această libertate. 'P ia ţa m are a Clujului văzuse şi decapitarea oam enilor săraci de către principii feudali. B arda călăului m uncea de zor . . Ţăranii purtaţi la m uncă grea ca anim alele încercau să scape de această, robie. Revolta lui D oja n ’a trecu t fără urm e nici prin Cluj. Ia r după revoluţia din 1848 care a încercat să răstoarne trufăşia feudală, Clujul începuse să cunoască un nou ele­m ent de' luptă: m uncitorim ea, devenită un factor pe care zadarn ic încercau stăpânitorii să-l terorizeze, căci victimele, deşi erau tot m ai m ulte, rodul lor avea1 să fie cunoscut abia m ai târziu. Sub stăpânirea rom ânească dealungul - a 22 de ani, din 1918— 1940, C lujul n ’a fost cu nimic m ai în ţe legă­tor f a ţă ' de problem a m uncitorească decât revenirea pe tim p de patru ani a unui regim hortist,. — şi dacă conducă­torii lui erau dividaţi în „sentim entul lor naţional” ,- în tr ’un altul erau unitari: de-a înăbuşi cu sânge, lanţ 'ş i închi­soare, lupta m uncitorilor. M ulte v ie ţi ' curate m uncitoreşti au căzut pradă fascism ului şi închisorile din Cluj, cu te ­roarea lor feudală, au făcut m artiri d in tr’a tâ ţia bravi şi dârji luptători c a re 1 în ilegalita te n ’au cedat presiunii bes­tiale a reacţiunii fasciste. C im itirul din Cluj e m arto r ăl acestor jertfe sfinţite cu a tâ tea m orm inte .-D acă partidele burgheze din trecut au trăd a t de a tâ te a ori .cauza .liber­tăţii, P artidu l m uncitorilor şi conducătorii lui adevăraţi n’au cedat niciodată în fa ţa am eninţărilor fasciste, pentrucă era to tdeauna conducătorul destinelor curate ale celor ce muncesc. ' . ‘

Poate şi din pricina aceasta, oamenii de-âici, miile şi

zecile de mii de oam eni ri’au cunoscut niciodată bucuria cântecului, ră sp la ta muncii, îndestu larea vieţii, — iar C lu­ju l era întotdeauna trist, tăcut, bolnav şi bătrân, aştep tând un vân t năpraznic care să scuture porţile învechite, să deschidă ferestrele ca să pătrundă aerul libertăţii ce era p ăstra t de uniij în dorinţa lor, în pieptul, în credinţa lor că se v ă sfârşi cu zornăitul lanţurilor, cu flu turarea frânghii­lor depe spânzurători, cu nunţile, ospeţele, cursele cailor dom neşti prinşi la trăsuri ce-i purtau pe stăpânitorii îm-

'b răcaţi în haine de m ătase şi cizme cu pinteni de argint. A şteptau, aştep tau’ cei ce credeau că se va sfârşi beţia cu­pelor de aur, — şi luptau fără să-şi îndoaie spinarea pen­tru ca şi C lujul să devină al celor ce muncesc,- al celor ce-i pregăteau un nou drum pentru m iile şi zecile de mii de o am en i. . . >

Şi după cum plita u rg ie de secole, a venith ostaşu l sovietic ca să aducă trezirea, să dea m ână puternică de a ju tor oam enilor muncii, şi-au început să dispară şi din Cluj fantom ele trecutului, obrajii s ’au luminat,, ochii au putut vedea ceeace nu putuseră vedea ochii celor dispăruţi, un o ra ş ,ce înaintează spre socialism , în tr ’o Republică a poporului, cu alte însuşiri, cu ,o tot mai precisă voinţă de progres, cu o nesfârşită încredere în părin teasca îndrum are a Uniunii Sovietelor şi a P artidu lu i M uncitoresc Român.

Acum şi C lujul este alt oraş.Nu-i mai spală uliţele nici sângele, nici vinul, nici

cântecul de beţie al oligarhului, nu m ai sună zi şi noapte lăutele la ospeţe, nu m ai aleargă telegarii înhăm aţi la caleştile dom neşti ca să ducă la vânătoare de iepuri şi femei, odraslele boereşti.

Din acest oraş îţi trim et, Joliot-Curie, rândurile mele.Ceiace îţi spun eu este şi cuvântul zecilor de mii de

oam eni de aici, şi cuvântul meu este aprins de revoltă. Dacă l-aş putea trim ete aşa cum scânteiază, s ’ar aşeza ca o flacără la biroul1 tău ca să-ţi lum ineze — alături de m ilioa­nele, de zecile de m ilioane de flăcări ale sufletelor ome­neşti ce nu vor să mai revie um bra, ceaţa, fumul morţii, ce nu vor să m ai curgă râu ri fierbinţi de sânge, să se nâ-

5

ruie ce a clădit m intea om enească şi .braţul omenesc, num aj pentruca o ceată de tâ lhari din W all-S treet şi aiurea să p.oată stoarce aur din m oartea milioanelor, şi să 'facă iar ceeace de a tâ tea secole au făcut păzitorii viţelului de aur...

, F ran ţa şi adevăraţii fii ai poporului francez pe care-1 iubesc din copilărie, nu ţi-au pu tut fac'e, .Jo liot-C urie, ticăloşia pe care ţi-o face guvernul am erican al lui B idault. Nu cred că lin popor m are cum este cel fran ­cez ţi-ar fi pu tut îm proşca în obraz n ecu v iin ţa 1 pentrucă tu, omul cu creaţiunii ai v ru t să aperi creaţiune.a îm po­triv a d istrugerii, nu cred şi nu pot crede că F ran ţa care a aprins a tâ tea făclii ,ale um anităţii s ă . consim tă ca tusă fii batjocorit în forma sălbatecă în care stăpânitorii ne.nedrept ai P arisu lu i de azi te-au necinstit. Om de ştiin ţă care ai rid icat geniul creaţiunii prin m unca ta, pentruca această muncă să fie cunoscută, şi adm irată de toţi aceia care vor să trăiască şi să se foloseasă de binefacerile m ateriei, ca v ia ţa om enească să fie tot mai uşoară şr to t m ai frum oasă, Joliot-Curie, nedreptatea câre ţi s ’a făcut o sim ţim cu toţii şi revolta noastră e mai m are decât spaim a şi ticăloşia duş­m an ilo r-tăi care nu sun t ai tăi, ci ai civilizaţiei, ai culturii, ai p ro g re su lu i. '. . , '

Joliot-Curie, tu ştii ce în seam n ă 'en erg ia . . .Tu ştii ce poate face energia atomică . . .Tu ştii că această energie poate transform a stepele în

grădini înflorite, poate întoarce cursul apelor, poate lum ina ţări, încălzi m ilioane de case, poate face m inuni şi poate să ţină în stăpânire omenească natu ra . , ;

Tu ştii că acest „secret” al naturii nu poate fi iarploaie de sânge şi foc şi u ragan de .moarte, —■ tu ştii mai bine ca m uritorii de rând că acest dar al naturii nu poaţe fi' iarăşi un blestem , un flagel, o, nenorocire universală cum plănuiesc cei ce vor să îm piedece progresul prin bom be şi război. Tu nu cauza F ranţei şi a poporului francez ai servit-o, ci a lumii în treg i, când ai refuzat să te alături de m ăcelarii omenirii din W a'll-Street şi aiurea şi când ai afir­m ai că niciodată nu vei accepta ca1 energia! atomică să fie folosită pentru război, pentru d istrugerea culturii şi a omenirii.

6

Tot atunci când un guvern reacţionar ca al lui B idault p o a te accepta ca fasciştii notorii să rein tre în v ia ţa publică franceză şi instigaţiile presei şovine franceze să a ţâ ţe la m n ou război, —■ tu, m are savant, creator 'al păcii, suflet cin,- •stit şi sim ţitor faţă de cauza omenirii, trebuie să . suferi „blam ul”' oficialităţii franceze care nu pe tine, ci pe ea

<o dezonorează.

' F ran ţa şi adevăraţii fii ai poporului francez care nici­o d a tă n ’a pu tu t consimţi acţiuni anti-um ane, nu te-au „des­ca lif ica t” nici de astă dată. F ran ţa şi poporul francez nu sunt to t una cu guvernul reacţionar al lui B idault care a încercat să um ilească în tine m inunatul elan de rezistenţă *de care ai dat dovadă şi atunci când P arisu l era călcat în p icioare de cizm a hitleristă.

Joliot-Curie, care ţi-ai pus în joc de atâ tea ori -viaţa p en tru a apăra libertatea franceză, libertate pe care -o reprezintă şi o apără g lorioasa Uniune Sovietică, vei duce lup ta şi m ai dârz, şi m ai neşovăitor, şi m ai cu elan. Ia r1 noi — şi în acest „noi” intru şi eu, şi zecile şi

rsutele de m ilioane de oam eni din lum e — îţi trim item în trea- ;ga noastră adm iraţie pentru dem nitatea, pentru curaju l şi perseverenţa cu care serveşti ştiin ţa ce nu m ai poate ocroti decât cauza progresului, sinonimă şi cu cauza socia­lism ului în făptuit în Uniunea Sovietică şi care începe să înfăptuiască şi comunismul. In ciuda cruntelor lovituri p e care ar încerca să le m ai dea capitalism ul, figurile cele mai de seam ă ale culturii, ale ştiinţei şi artei, ca şi zecile de m ilioane de muncitori, m erg îm preună ■ cu uriaşu l popor sovietic, acela care a a ră ta t fiecărui p'opor drum ul pe care trebuie să-l urmeze.. Acestui popor şi m arlui S talin îi poate m ulţum i şi poporul francez ca a scăpat de bestia

.hitleristă, că a putut-o sugrum a ch iar în bârlogul ei. Ce s ’ar fi ales din F ran ţa şi din poporul francez, dacă ostaşul sovietic n’ar fi pu tu t înfige drapelul libertăţii pe Reich- .stag-ul lui H itler, dacă P arisu l frum os l-ar conduce şi azi, cum îl conducea nu de m ult canalia fascistă? Toate

'vor să le uite reacţionarii francezi!

7

Din depărtare ţi-am scris aceste rânduri, Joliot-Curie. In tr’o situaţie sim ilară, am răspuns odinioară apelului

lui B arbusse din C larte. Şi atunci om enirea era amenin- 'ţa tă de un război, şi atunci reacţiunea europeană şi am eri­cană pregătea măcelul în care să sacrifice poporul m un­citor. Pacifiştii de salon şi dem ocraţii de d reap ta rosteau făţarnic cuvântul Pace! In 1919, arm atele lui Kolceag şi Denikin erau sprijin ite cum nu se putea m ai train ic de capitalism ul in ternaţional care, atunci ca> .şi acum, încerca să-şi apere frontul putred îm potriva ideii victorioase a socialism ului ce duce spre comunism. '

Iţi trim et acest răvaş d in tr’un oraş care timp de a tâ ­tea secole a fost leagănul urii artificiale în tre popoare, d in tr’un oraş care în tr’o zi de vară, în anul 1944, a cunos­cut „efectul” bombelor. Cinci mii de morţi! Văduve, orfani, ologi, orbi răm aşi în urm a am intirii. Iţi trim et acest răvaş,.. Joliot-Curie, d in tr’un oraş în care azi neam urile, orice limbă ar vorbi, m uncesc, muncesc, muncesc. C uvântu lr „stre in” a dispărut; fiecare este acasă îri Cluj dacă m un­ceşte, crede şi iubeşte. Dacă m unceşte ca şă ridice la supra- < faţă energiile ascunse, dacă vrea să creadă în tr ’o şi mai bună viaţă om enească, dacă iubeşte şi în prim ul rând dacă. iubeşte această viaţă. ,

Dacă ai putea să vezi C lujul aşa cum este, Jo lio t- Curie, l-ai vedea renăscut, tânăr, optim ist, doritor, de pace... Şi dacă există ură în sufletele oam enilor din Cluj, această ură neîm păcată se îndreap tă îm potriva duşm anilor de­clasa interni, îm potriva celor- care am eninţă iar cu bombe, vestind iar sosirea m orţii, a distrugerii. Dar nu num ai în C lujul meu, în tpate oraşele lumii, în to a te continentele, m ilioanele ş i su tele de m ilioane de oameni sunt alături de tine care ai dăruit geniul tău, pentru ap ăra­rea păcii.

‘ Dacă om enirea în treagă e cutrem urată în conştiinţă; de cuvintele m ăreţe ale lui S ta lin care reprezintă şi tăria acestei voinţe de-a îm piedeca războiul, dacă pretutindeni unde P artidu l m uncitor conduce, îşi face auzit cuvân-. tu l lui, — în F ran ţa ta, poporul francez adevărat se va; solidariza cu tine. P oate „F igaro” să publice infamiile lui;

8

Skorzeny, poate De Gaulle să desfacă stindardu l negru,, pot încă vrem elnic m in iş tr ii. reacţionari să-i închidă în» fabrici şi să-i persecute pe muncitori, pot ziarele m arshalli- za te să îm proaşte cu baliverne figura ta curată; pe tine,. Joliot-Curie, „dem iterea” te-a rid icat iar pe adversarii tăi i-a scufundat acolo unde m erită: în dispreţul lumii cinstite;, al oam enilor m u n c ii' doritori de pace, de pace dreaptă şi îndelungată.

îmi iau îndrăzneala, Joliot-Curie, să-ţi trim et astăzi această scrisoare. Nimeni nu mi-a cerut-o, nimeni nu m i-a dictat-o, decât conştiinţa m ea de om. N u ’ m ’aşi sim ţi orn. în treg dacă la protestu l u riaş al celor care s ’au revoltat îm potriva ticăloasei m ăsuri reacţionare din C apitala F ranţei, nu s’ar asocia şi g lasu l meu. Şi g lasu l meu spune că lovitura încercată îm potriva ta, Joliot-Curie, este o- crimă cu nimic m ai josnică decât crimele pe care le-au săvârşit oamenii lui H itler şi M ussolini.

Tu, Joliot-Curie,- care eşti o p o doabă-a ştiinţei m o­derne, poţi sta alături în dem nitate de-un P asteu r care a' lup tat pentru binele omenirii fără şovăire, — şi dacă tu ai refuzat să serveşti cauza d istrugerii a şa cum ar fi do­rit-o reacţionarii francezi la porunca asasin ilor din W all- S treet, — tu ai a ră ta t exem plul omului adevărat care apără v iaţa , progresul, pacea —- lucruri ce nu există în; sufletul celor ce ta ie cupoane cu foarfecele lor nemiloase; cu aceiaş b ru ta lita te cu care a r tră ia firul vieţii a tâ to r mi­lioane de tineri, pentruca din sângele acestora să se ridice* iar m onum entul^profitului.

Joliot-Curie, îţi s trân g m âna cu emoţie şi adm iraţie!'

Emil lsao/

9

PENTRU ELIBERAREA LUI 'NAZIM HICMET

„Singura mea vină constă în faptul că îmi iubesc mult, mult de tot poporul şi Patria

NAZIM1

azim^Hicmefl este unul din cei mai autentici poeţi con­temporani. El a împrospătat poezia turcă printr’o sen­sibilitate nouă şi printr’o atmosferă sănătoasă cu pu­ternice accentd revoluţionare. *

Autorul a 835 de satire şi altor opere de reală valoare ca „Gioconda şi Si-YA-lJ“, „Oraşul care şi-a

pierdut vocea" ş. a., Nazim Hicmet a devenit prin versul său ■ cald şi mobilizator cel mai iubit şi cunoscut poet al maselor largi ale Turciei. '

Acest glas incendiar care vorbea oamenilor simpli despre rădăcinile răului în viaţa de fiecare zi, despre mârşăvia stă­pânilor, despre pericolul imperialismului şi necesitatea indepen" ■denţei poporului turc, reacţiunea fascistă s’a grăbit să-l înăbuşe.

In urma unui proces organizat de tribunalul militar, poetul (democrat este condamnat întâi la' muncă silnică pe viaţă, şi după un an, în urma intervenţiei „indulgentului" Parlament, la 28 ani -şi patru luni, pentru declaraţia făcută tineretului, că „fascismul,

JO

reacţiunea, imperialismul, constituie cea mai mare primejdie pen­tru independenţa naţională a poporului turc“ (din sentinţa TriJ bunaîului Militar). Alte dovezi concrete, depoziţii ale martorilor, n’au! existat. _ ,

S’au scurs până acum aproape 13 ani grei de ocnă peste viaţa lui' Nazim, istovindu-i zi de -zi puterile, ducându-1 în ultimul timp la situaţia de a scuipa sânge.

Dar aceasta nu l-a împiedecat să acuze prin poeziile)'sale, de .câte ori i s’a dat ocazia, să demaşte minciuna'şi provocările reac­ţionare ale imperialiştilor turci şi amercani şi să încurajezel lupta poporului: „Prieteni, strângeţi rândurile! Porniţi] în lupta împo­triva reacţiunii şi a fascismului. Cântecele, noastre trebue să co­linde străzile din toată ţara. Ele trebuie să bată la toate uşile şi la toate geamurile oaselor."

Tot timpul poetul a cântat libertatea, cu înfrigurare, cu setea întemniţatului. Cu deplina conştiinţă a nevinovăţiei sale, el cere să fie eliberat, declară greva foamei.

„Comitetul Apărării lui Nazim şi răspândirii operelor lui“, •creat de cercurile progresiste .din Turcia exprimă dorinţa cetăţeni­lor turci care cer eliberarea poetului schinguit pe nedrept.

începând' cu scriitorii sovietici, oameniii de cultură şi dife­ritele organizaţii de masă progresiste, trimit din toate ţările scri­sori prin care cer eliberarea poetului turc. In faţa acestui uriaş val de protest care uneşte glasurile milioanelor de oameni cin­stiţi de pretutindeni, guvernul1 dela conducerea Turciei va1 trebui să consimtă punerea îri libertate -a poetului, al cărui cântec a de­păşit demult graniţele ţării sale. , • ,

Cele trei poezii pe care le publicăm mai jos — scrise ia epoci diferite — fac din plin dovada marii forţe poetice şi a elanului revoluţionar ce însufleţeşte lirica lui Nazim Hicmet.

CÂRTEA l e g a t â n p i e l e

Ceasuri întregi am citit .Noaptea trecută, sub lumina lunii,Ca un Derviş dementCu lumânarea stinsă, pupitrul răsturnat,C itit-am cartea al cărei cotor 'De piele aurită, , e ‘în zdrenţe.

întorcând jpe rând gălbejitele file, ce răspândeau miros' ' [de mucegai,

D m car.tea adormită în sânul zdrenţuit

11

A l legăturii ei de piele aurită,Mi. se părea că scormonesc ţărână unui vechi mormânt., şirele scrise de mână se’nsufleţeau pe rând,Şi mi s’ au arătat apoi la fel cd\ în poveste: 'Diavolul luase chip de şarpe. A dam s'a prăbuşit sub

[ispitirea Evei,, Văzui şi blestematul suflet ce fratele şi l-a ucis. .Corabia mare de lemn se legăna peste ■ Ocean,In zare l-am văzu t pe :N oe ce aştepta o porumbiţă. Călcâiul lui Ismail făcea să răsune Zemzeih-ul Nisipului Pe Sinai, Moise îşi înălţase braţele,Când şi-a clintit toiagul, marea s'a despicat,Fiii lui Izrael aflat-au calea spre Ierusalim.Zaharia şi-a preschimbat rugăciunea lui ln tr ’un nemărginit oftat,Isus s’a născut, si Maria Lui Dumnezeu jertfit-a fecioria.

Medma braţele-şi deschise către Coreihite Mohammet,Iar Cherbela pentru Hussein s’a preschimbat în stâlp de'

' ■ Lfoc-T o ţi se sculaseră’n picioare şi-'au căzut apoi pe păm ânt 1 Cu fiecare pagină întoarsă Luna pieri, s’a’nălţat soarele,Şi’n inima mea o flacără ţâşni.Cartea a cărei legătură De piele aurită-i sfâşiată,In t i’o fântână •arri svârlit-oSpre a cădea acolo în veşnicul ei somn.

Nenorocire nouă, ce fost-am înşelaţi veacuri întregi la rândr Cei care-am ars ca nişte torţeCa să vedem prin întuneric urmele care-au fost trase,Să le vedem şi să ne prosternăm’naintea lor.D in belşug şi-a dat cerul salvarea şi ’ndurarea,Iar sclaviloi în suferinţă, Isus, Moise, Mahomet Lc-au dat doar o deşartă rugăciune, un balsam Arătându-ne calea spre raiul din poveşti.T o t sclavi'suntem într una, şi-avem ' stăpânii noştri,

12

IŞi-un veşnic zid, cu blestemate pietre de muşchi acoperite, Tulor Pământului le-a hotărît în- două soarta, •Pe ,unn, chemându-i Stăpâni, iar pe ceilalţi Sclavi. Innece-se stăpânii, sfinţii şi cei pustnici - In vcşnicele-adânci întunecimi. ,Pe căile Luminii nu se află ,Decât o singura religie, o lege singură, un singur drept: Munca muncitorului. •

1935 .

DESCULŢI

T urban de foc ., pe capul nostru-i soarele,

-Şi ţărna sgrunţuroasă 'ne’ncalţă doar picioarele.

U n sătean, mai istovit . 'decât bătrâna lui catârcă .

. ' ne-a însoţit;-Ne-a însoţit? Ba nu, ceva mai m ult

noi îl simţim, ,- în sângele care ne arde.

Tără slraiţe’n spinare,-Fără biciuşca’n mână,.Fără cai' nici trăsură

şi fără de ţandan,Am, străbătut noi sate, şi văgăuni de urs,

■ ■ . târguri de lut înţelenit,; şi m unţii cei pleşuvi.

A şa am străbătut ţinuturile’ntregi.■In ochii'um eziţi

~ ai boilor betegiA m ascultat noi glasul câmpiilor pietroase. ..Şi am văzut păm ântul, cum nu vrea să-şi încarce

’n căruţele sărace -răsuflctu-i cu spice de aur şi mătase.

13

N ’a fost un vis ce-am străbătut,O, nu!

D in tru n bordei în tr altul am trecut.Şi dintre noi oricine

bunăoară,' Oricine dintre noi ştie prea bine '

de carc nostalgie ■ , suferă astă ţară.

Nostalgicul ei vis 'prea trist .

în linii, unghiuri şi form ule-i scris.Ca duhul unui materialist

Această nostalgie ’cât se’ntinde, '' Materia, ,

Materiacuprinde.

Ia r •'joase caseCu chipuri neguroase '•

Cap în cap se sprijină greoaiepe uliţe, ca nişte muşuroaie.

Oameni cu turbanele brodate, ■■ cu pleoape de lalele,

cu glas de turturele-Stau cu picioare ’ncrucişate

prin dughene mărunţele.In faţa lor,stau oameni cu sandale

. ’n frântele lor picioare.

Un jandar pătrat şi tâmp, conduce la ’nchisoare o pereche

> care-a făcut dragoste n câmp.Şi-un străbunic cu albă barbă '

Invocă’n grabă ■într’un profund accent străvechi-

numele Domnului şi scuipă ,

’n obrajii tinerei perechi

14

In tim p ce' se tocmeşte grijuliucu’n ajutor de cafegiu.

Şi iată cumMelancolia din acest oraş , 1

' ca o tingire’nvăluită ’n fum■ ce răspândeşte acra boare

■ de somn şi de lingoare,Intrănsa nici un romantism nu are.Iar nostalgia’n care sufletul ei se sbate ,

' ,, în două vorbe sprintene-ai putea■ s’o spui:

, Vapori şi Electricitate.

Oricine vede,orb doar să nu fie,

Că şi acest plugar cu faţa pământie De brazda lui de-un deget vrea să se agaţe Cu pruncul lui pe care-l ţine’n braţe.Cu fata lui, ‘ ' . i

Şi cu muierea Ce poartă pe obrajii amândoi

urma unghiilor perceptorului,. cu carul lui cu boi —Şi vrea, chiar dacă moartea i-ar veni,,

. Cu eisă moară împreună ■

• 1 A . A , A wşi sa-l îngroape m ţar ana • . cu ei .

- ‘ , aci..

Tar ceia .ce-aşteaptă câmpul ăsta, ce- aşteaptă munţii suri

Cu voluptate, ca femeiacuprinsă de călduri

E j or ţa miilor de tauri să-i fulgere sforăitori Pământul, clătinându-l ca pe-o apă,

' (

' 15-

Maşinileal căror suflet e’n vapori.

«JJU"ÎS*

Domnilor,cu n toc m mana, * cw zăbala’n gura,A l căror burdihan de sticlă . ■

, grohăie ca narghilele • ' ’ngălbenite,

f>i care v ’ăţi tolănicând veţi trece cu alai

Jn fundul cupelei voastre înhămate cu trei cai Adresând câte-un o fta t în genul Pierre Loti

.Sărăntocilor ' cei surzi,

fără ochi,şi fără nas,

Vouă, Domnilor, vă spui : -De vorbe dulci suntem sătui.

.U n singur gând .în capul nostru-al tuturorv

1 trebui’ să prindă rădăcină:.Ţăranul râvneşte pământ3

păm ântu-i râvnitordupă Maşină.

’>9JS

(în rom âneşte de M iron Pârâschivescu)

'.16

CĂLĂTORIA LU I YUSUF NEFERICITUL

(fragmente) ' -

Y usu f nefericitul, în tr’o seară Şi-a desenat pe-o piatră la fântână Corabia lui mică şi uşoară.

■ In curtea strâmtă a’nchisorii U n întem niţat ■

, care beadin fântână

'Priveşte cum lunecă norii.I Pe mare :

spre nedesluşitele maluri Corabia lin se prelinge pe valuri.

Deasupra limpedei fântâni —Un arbore deschis în floare,

un prun uitat de săptăm âni. . .

Y u su f nefericitule, Y usu f Desleagă inc’o pânză la catarg ,S’apropii mai de , grabă portul care Te-aşteaptă undeva pierdut în larg. '

Din prun-rupe o creangă’n floare Ca’n urma pupei să atragi Albii porumbi din închisoare.

Nefericitule Yusuf,Ia-m ă te rog pe luntrea ta Şi să vâslim spre zarea roză Până ce zorii ne-or trăda.Nu-'i greu calabalâcul meu:O carte

, . un caiet 'şi-o poză.

Să mei gem, fraţi, de-acum, să, mergem

li te ra r, 2 — 1950

In lume-atâtea-s de văzut.

La pupă, Kumkalek.La proră

Farul d in Helios scânteie. Vânturi stârnite din Egee îşi toacă despletita horă In foşnitoarele vântrele.

N oi fulgerăm port după port. Viaţa voioasă, infinită In - porturi simţi că se sfârşeşte Aşa cum mările sfârşesc.E mai uşor să mori aici Decât să duci un trai câinesc.

t

Adriatica. /D m valuri ţărmu-şi saltă falia, în tâ ln im o luntre de' pescar. ’■— -Spuneţi ce se’ntâmplă prin Italia? Un bătrân răspunde cu glas rar:— Fi3'avem veşti de prinos,Insă dacă vreţi să ştiţi N um ai doi sunt fericiţi:Ducele victorios -

Negusul mereu fugar.

O, pescarul din Ancona Cât de bine a vorbit! •Ducele cu lauri sângerii Palavrele şi-a’mpodobit.Iar Negusul fugit ăintr’un palat In care nu era sală de bae S’a dus fn tr a l tu ’n care a aflat.

T o t noapte . . . -Sicilia ne stă acum în faţă.Pe lângă noi cu foşnete şi şoapte Vâsleşte o corabie măreaţă.

E ca o lume ce-a căzut din stele —Etaje mari, !lumini, viaţă.N o i doi, Y usuf,N e aţintim privirile spre ele^ .Şi până se topesc în ceaţa rară Fumăm tăcuţi ţigară de ţigară.

■ Ce calme sunt }i aerul şi ora!Văpăi incendiază cerul clar E aurora. . .Sfârşitul unei nopţi fără hotar In fa ţă-i mândra Barcelona,

lumea Jui Frente Popular.

A ici călătoria a’ncetat. ■Să strângem pânzele dela catarg Şi ancora s’o asvârlim în apă.Porumbii închisorii ce ne-au urmat în larg Se reîntorc s’anunţe c’ am plecat.Iar Y u su f scăpând 'o’njurătură Celor ziduri, gratii de tortură,

Flutură spre-oraşul dus în zare Creanga cea din pomul, înflorit, înspre Barcelona îmi întorc Privirea dela el, când îm i apar - Mări flăcări ce se’nalţă şuerând, •Robespierre, .

Lenin îmbărbătând, 'M ehmet ce zace la Dumlupinar.

A stfe l pe o corabie\ născută D intr’o fântână’n curtea închisorii Api hoinărit, tovarăşe Y u su f, ~Până ce -ne-au ajuns din urmă zorii.

La Barcelona’n zorile sfioase 1 Cu ochii’nflăcăraţi noi am sorbit Deplină libertatea

în carne şi oase.

In timp ce zăvorită sta cetatea,Cu mâini înfrigurate de bărbaţi Ce-ating un trup fierbinte de femeie N o i am atins cu sete •Libertatea.

1940

(în româneşte de Aurel Rău)

KUMKALEH, orăşel în strâmtoarea Dardanelelor DUMLUP1NAR, orăşel din Turcia unde a avut loc o luptă sângeroasă în timpul războiului de independenţă din 1912.

FRONTUL DIN PĂDURERitmul tot mai viu al construcţiei socialiste ne înfăţi­

şează zilnic noi eroi ai muncii. Fruntaşi în producţie, ino­vatori, organizatori excepţionali ai muncii se ridică din rândul maselor şi exemplul lor e urmat de sute de mii.

'In operele Lor, scriitorii ne înfăţişează realist viaţa acestor eroi, lupta în care ei se formează, se călesc şi înving.

Alături de eroii literaturii noastre noi, se ridică de asemenea din rândurile maselor muncitoare tot mai multe condeie, tot mai mulţi începători în ale scrisului. Aceştia aduc cu ei proaspăta lor experienţă câştigată în câmpul muncii, concepţia lor sănătoasă, rezultată din împletirea teoriei cu practica. , . , .

De această situaţie se bucură şi literatura de limbă maghiară, din ţara noastră. Prezentăm ‘ astăzi publicului ’ cititor una din nuvelele tânărului prozator L. Papp Ferenc.E un' muncitor, din Târgu-Mureş, ziarist şi critic dramatic. Cele şase sau şapte nuvele care i-au fost publicate până acum în revista' clujeană „Utunk“, au stârnit un' interes binemeritat pentru faptul c ă . eroii zugrăviţi de el nu se mărginesc numai să discute în fel şi chip, ci se angajează în luptă cu duşmanul de clasă şi adeseori, chiar cu riscul vieţii, înving. , '

Citind această lucrare a celui mai tânăr nuvelist ma­ghiar din R. P. R., vom putea vedea cu câtă forţă ■ îşi taie el drum către un realism constructiv şi ştie să se ferească de pericolul naturalismului falimentar.

\ ' Marosi Peter

âteodată natura pune omul în fa ţa unor probleme ciudate. Acolo (sus, pe platoul unde umblă căpri­oarele, departe spre Apus, dincolo de dealuri şi câmpii, se află o pădure seculară de brazi, — c q -

paci groşi, de prima calitate. Pădure virgină. Pof7 tiţi! — îmbie natura pe om — aici se găseşte această esenţă aleasă, aduceţi-o de vale pentru voi!

Da, dar cum? Platoul este inaccesibil şi numai1 privind

y21

în sus, pe coasta dealului, omul ameţeşte. T runchiuri uscate, lovite de trăznet, smulse de vânt, zac pe coastă printre tufi- şele de smeură bogate’n rod. Uneori' ceva alunecă d'epe deal, vreuri copac, ori bolovan mai mare ce baricadează îngusta linie ferată din vale şi c a re . aici coteşte brusc la stânga. ■ r

Bine’nţeles, oamenii au rezolvat totuşi această problemă. Au luat cu asalt dealul şi nu l-au coborît pană ce-n’au con­struit acolo o puternică linie d,e funicular pe lângă îngusta cale ferată de munte, — două linii compuse din trei trasee. Pe, linia din mijloc coboară garnitura încărcată şi to t pe aco- loi urcă goală. Pemtruca nu cumva să se ciocnească, are grijă de asta o scurtă ramificaţie, un deviator.

A tât e de abruptă coasta dealului, încât pare că această , linie de munte e zugrăvită pe un' perete. Maşina cu aburi instalată pe plaiou trage’n sus şi lasă de vale garnitura pe un cablu gros dle sârmă. <La’nceput era trasă de o locomotivă, deoarece şi pe platou s’a construit o linie până’n valea din­spre rRopo. Aşa că, la amblele capete ale funicularului, era câte o cale ferată industrială — doar la vreo jum ătate kilo­m etru distanţă urna, de alta. ■ .

In tr ’o' dimineaţă, tocmai când se potolise vântul ce purta cu el norii ceţoşi, cenuşii, — primele raze ale soarelui strălu­ceau 'pe dealurile albe de zăpadă, încreţite ca valurile. Linia dreaptă ca săgeata a funicularului era în treruptă de troenele zăpezilor. Din pădure, decovîlul se tara gâfâind, icnindiu-se,;— dar la-.mijlocul platoului se şi înfundase’n zăpadă.' Imcheindu-şi surtucul slinos de ulei, Badea Tămaş a ieşit în -fugă din baracă, s’a u itat îm prejur şi a exclamat fără su­părare: ■ ’

— Ho-ho! T otu-i troenit de vifor! Ce nerozie! Pu­neţi m âna pe lopeţi /şi hai, să dăm la o parte zăpada!

Şi ibătându-1 pe umeri pe N agp Imre, tânărul ajutor de mecanic m utat nu de m ult aici, îl împingea prieteneşte îna­inte : - , . '

— Hai! Dă-i, drumul, băiete! D ar ia ' seama să nu fie supra-încărcat... D aţi repede jos jum ătate din încărcătură!...

Omul ăsta mărunţel, veşnic zorit, l-a părăsit pe mecani­cul ajutor după ce a înregistrat dintr’o ochire fumul care se

22

■destrăma pe deasupra adăpostului de maşini, — şi-a păşit în în ­căperea lui întunecoasă. , -

Vinţe Pali, m ontatorul negricios, lucra în tr’un colţ, tot netezind cu ciocanul o tablă. - '

■—■ D ă-i drumul, moşulică! D ă-i zor! se bucură mecanicul. P ă frâna, îngeraşule, că asta care o avem acum m ă bagă’n păm ânt!... V ăd că nu prea te! laşi pe tânjeală... Ai tu habar ce’ndur eu, zilnic din pricina asta?... D a’ ai chibzuit-o tu bine... De n’ai ştrengări atâta după vulpi, ai fi gata mai degrabă... Scump e timpul! , .

—■ Eeee! trebuie să vânez, ce crezi!... se, uită el la me­canic zâmbind. Când m’a ş , odihni dacă nu m’aş duce la vânat?... -

— Ce nerozie! \t

A fară, tampoanele s’au ciocnit. Locomotiva m anevra pu­făind. Buştenii ^svârliţi din vagonete bubuiau, apoi cădeau zăcând în rânduri lungi, grămădiţi dealungul şinelor. N agy Im re dădea ordine cu glas tare, gesticula, striga tropăind în acelaş timp sprinten din călcâie.

■ — Aduceţi-1 înainte... Pornim!... strigă Balla' Pista, un flăcău lung şi ciufulit. Şi ,a suflat în palme şi a adăugat doar aşa, pentru el: — Eh! H ai să-l agăţ!... ' ! '

■ A apucat zdravăn cârligul de tracţiune, rece şi greu. A agăţat'cablul de drucul vagonetului din spate şi-a făcut semn; apoi, au început să rostogolească încărcătura spre funicular.

Ghiţă Negură stătea deasupra movilei mici şi cu un semn obişnuit din m ână dădea de veste spre adăpostul maşinii. Ga-

.fâ itu l uniform al maşinei cu aburi s’a accelerat transform ân- du -se în tr’un şuerat. Drucul a atins panta şi s’a iprăvăliţ în jos. înaintea lui. linia se prăbuşea vertical, lungă şi spăimân- tătoare. Părea că încărcătura sare în gol deasupra brădetului. Roţile de suport trosneau sub cablu.

Balla Pista s’a dat niţel la o parte, ş i-a 'v â râ t mâinile’n, buzunar şi privea somnoros vagonetele care se prăvăleau tot mai repede departe sub el; la ' îcapătul de jos al liniei, în curbă, s’a ivit un punct mic, — şirul drucurilor goale’ ce ve­neau în sus.

N agy Imre şi-a aprins nervos o ţigară şi strâmbându-şi

23

gâtul în tr’o parte, a pornit-o repede spre baraca. încărcătura se apropia de deviatoru) dela mijlocul pantei, - acolo unde în tâl­neşte vagonetele goale ce se ocolesc pe rând. Cablul luneca acum cu iuţeală printre şine, iar în adăpostul maşinii scâr­ţâia frâna greu pusă la’ncercare.

G hiţă N egută a sărit brusc' înainte proptindu-se de spi­narea lui Balla; din mâna lui am orţită, batista îi căzu pe jos. Maşina a vuit şi-a pornit în tr’un vârtej nebun, încât cablul zăcea paralizat, fleşcăit printre şine ca un şarpe strivit. Jos, la mijlocul traseului, încărcătura şi-a luat aripi- îndepărtându- se ca glonţul pornit din puşca. In partea arcuită a traseului, s’a ’nălţat în aer, apoi s’a lăsat din nou exact pe ţine , trăgând dtlpă ea un snop de scântei. Roţile ţipau. Ghiţă Negură a ge­mut puternic — iar în câteva clipe încărcătura a atins curba, drucurile s’au sfă râm at’,în bucăţi, iar cele două trunchiuri solide sau avântat deasupra văii ca nişte fulgi. De sus, păr- reau nişte beţe de chibrituri, aşa cum se’ntorceau alene dea- curmezişul sburând fulgerător prin văzduh, apoi s’au izbit cu trosnet de râpa din faţă . Copacii s’au răsturnat, iar un brad roşu, 'uriaş, frânt' în două îşi lăsa’ncet pe păm ânt cren­gile înzăpezite. Valea a răsunat de strigăte.

’ • > * 1W

Când tatăl lui Balla Pista, lovit m ortal de un copac, a fost adus din pădure -1— Vinţe Pali aşezat în zăpadă, privea cortegiul-mortuar, ţinând în m ână o cheie de şuruburi. Erau ca nişte gâze îndărătnice, împleticindu-se şi alunecând ■ în ­truna, căznindu-se să ajungă la locul de încărcare, smucind încoace şi’ncolo targa im provizată pe care ,o scăpau 1 uneori în zăpadă. Cu căciula în mână, Balla se strecura în urm a lor şi se vedea din depărtare cum izbucnea din când în când din gura lui un nor mare, alb, de aburi.' D acă s’ar fi potolit o clipă m anevra vagonetelor, i s’ar fi pu tut auzi şi glasul: cânta o jelania prelungă şi tristă, cântecul drag al lui taică- său. - - "

Vinţe svârlise1 cheia şi-şi lovea de nădragi mâinile înţe­penite de frig. Se uită iarăş la cârligul ce trebuia fixat din nou pe tablăy cârligul căruia i se desfăcuseră şuruburile', că doar din pricina lor e dus acum pe targă tatăl lui Balla Pista,

24

din pricina lor a rămas orfian copilandrul ăsta drăguţ şi ciu­fulit.... Blestemate şuruburi! .

S’a aplecat dea-supra cârligului şi tulburat a scos [o’niju- rătură: „Ce dracu?...“ Pe capetele şuruburilor tocite, se vedeau nişte sgârieturi subţiri cât firul de păr. A ridicat cheia svârlită, cercetând-o cu luare aminte: gurai cheii' era netedă, strălucea de tocită ce era.. , ‘

S’a ridicat brusc, luând-o la goană spre adăpostul ma-, şinii. A cercetat» pe rând! toate cheile de şuruburi, scule vCchi, giele, -j - 1 niciuna n’avea gura zim ţată. S’a rezemat de, bancă, ameţit. Cu ochii’nchişi, îşi storcea m intea:' pe şuruburi sunt

‘urmele unei .chei franceze. A văzut din' nou în gând sgârie- turile depe şurub — care acum se măriseră parcă —■ şi dini ele scânteia un şir întreg de lucruri de o im portanţă îngrozitoare: cheie franceză... distrugere... duşman de clasă... f Ii scrâşneau dinţii în chinul lui neputincios; a răsuflat

adânc şi s i-a 1 aprins o ţigară. Silindu-se să fie calm a păşit afară în frigul ascuţit şi gemând s’a aplecat din nou deasupra cârligului. • •

' Ce să facă? A luat la rând oamenii! însă oricare putea, fi făptaşul, to t aşa de bine ca şl altul... N u, aici' nu j poate vorbi nimănui. D ar o să fie atent — de undeva se iva ivi cânda blestemata ceia de cheie franceză.

Seara, în încăperea strâm tă a mecanicilor, domnea o a t­mosferă apăsătoare, plină , de duşmănie. Bătrânul Tăm aş îşi cioplea cu briceagul lui ascuţit, o frigare şi aştepta liniştit să se potolească, flăcările, — slănina tăiată îri felii su b ţiri, era întinsă pe masa scundă, pe o bucată de ziar..

Vinţe stătea ghemuit în tr’un' colţ şi» gânduri negre roiau în jurul lu i,ca viespile. Taina-1 ardea şi-i dădea o încordare lăuntrică. Deodată îşi dădu seama înfuriat că nu se poate hotărî să scoată o vorbă. Dacă se întâm plă să-i spună cele ce a văzut chiar făptaşului? Şi! el ar putea fi găsit atunci cu beregata tăiată, ori ar putea să explodeze cazanul lângă el, mai ales acum când inovaţia lui e 'aproape gata. D acă reu­şeşte să schimbe sistemul de frâne, vor putea trim ite de două ori mai multe lemne ca pân’acum, fără să trebuie să lase ju­m ătate din încărcătura vagonetelor, 1

,25

Nu-şi găsea astâmpăr. A ieşit grabnic în adăpostul m a­şinii, (a aprins lampa de carbit şi a cercetat atent maşina. Odinioară, ea mâna o batoză sbârnâitoare undeva afară, în a ria însorită, — dar a ajuns aici numai fiindcă n’au altă locomotivă mai puternică. La stânga, în dosul şirului de roţi dinţate strălucind de unsoare, . cilindrul zăcea în .patul lui , de beton. Cablul negru,' depănat,un jurul lui, îşi pierdea un capăt afarăjn întuneric. Lângă el, o maşinărie în chip de tobă pe care un arc gros apăsa o bandă puternică dje metal, o roată în spirală, o greutate ce atârna de un cablu subţire de oţel, — asta era frâna. La transform area' ei lucra V inţe de acum tiei 'Săptămâni. Şi-acum pornise spre masa menghinei, dar trem ura de enervare. Simţea că nu poate lucra. S’a ho- tă rît Să plece la vânat; o să-şi aerisească niţel capul şi se va gândi pe’ndelete la toate. •

. S’,a reîntors grabnic în baracă şi şi-a îm brăcat scurta.A _ luat din perete arma lungă, subţire de vânătoare, şi-a um flat buzunarele de eartuşe, şi trăgându-şi cu sgomot nasul,a privit afară ’n noaptea palidă, lum inată de lună. -/ '

N agy Imre se uita la el cu invidie. C ândva vânase şi.el mult. A’nceput d inado lescen ţă . La moşia tatălui său, - vâ- nâtorile cu gonaci erau la ordinea zilei, dar când s’a term inat - războiul,, s’a .terminat şi cu .asta. Şi nu numai cu vânătoarea s’a term inat, dar şi cu viaţa plăcută şi tihnită. De-atunci lucrează şi-şi câştigă cu trudă pâinea de toate zilele. Apoi, în M artie l-au alungat pur şi simplu pe tatâ-său depe bucă­ţica de păm ânt |ce-i mai rămăsese după 45 . In mâna ăstora ajunsese puşca, —■ în mâna lor care mai înainte nici nu ştiau ce-i aia vânătoare. Cel m ult dacă puteau lua parte 'la vână­toare ca gonaci. Acum îi ' trecea p rin minte că, ddcă to t tre- bue să trăiască aici în sălbătăciunea asta plicticoasă, măcar de ar putea avea vreo distracţie. Se m'ai gândise şi alte dăţi să ceară arm a dela Vinţe, dar numai acum se hotărîse s’o facă, mai ales că, atmosfera încărcată, bănuitoare, îi întinsese nervii să-i rupă. S’a plecat deodată înain te:'

— Ascultă, tovarăşe Vinţe! Ai putea să-mi dai şi mie odată puşca aceia... O să dobor şi veu, vreo trei vulpi, îţi fâ-

26

găduesc... Cartuşele le piătesc, şi dp.că vrei îţi dau pe dea­supra şi blănile dumitale. ’

— N u se poate, răspunse Vinţe care 'ajunsese în uşă.Şi-a întors anevoie 'capul din gulerul gros, îm blănit, al

scurtei: doar dumneata n 'ai autorizaţie...F aţa lui N agy ţTmre se înroşise când s’a ridicat şi i-a

păşit ■ în. fa ţă : - ■— Aşa înţelegi dum neata tovărăşia? ia spune? C ui îi

păgubesc dacă ies şi (eu odată să’mpuşc vulpi? Noi, aici, între noi... , 1

— Tovărăşie? Vinţe sa agăţat de vorba asta şi a rămas surprins. — Doar ţi-am spus adineaori că dumneata ni’ai au­torizaţie.... Ce are aface 'asta cu tovărăşia? Să calc oare le­gile? Eu, ca vânător, .nu pot să-i ajut 'pe braconieri. S’a uitat drept în fa ţa aprinsă a mecanicului-ajutor; simţi că1 parcă vrea să>-l ucidă cu ochii. Atunci încet, d a r cu glas pătrun­ză to r a adăugat: — Dealtfel, acuma, fiecare m uncitor cinstit poate primi puşcă şi permis... N ic i 'n u costă mult... Dece nu ceri? Poate că şi dumitale ţi se va da. ,

A. păşit în noapte fă ră să 'salute. A privit uşa închisă, cu fa ţa dogoritoare şi crispată. N u i-a văzut, dar simţea că Tăm aş şi Balla Pista îl i privesc cu uimire, strein. I-a venit în minte vânătoarea cu gonaci depe munte, cele patru arme minunate, frumos atârnate pe peretele din odaia lui tată-său, iar acum acest montator, jegos îi svârle’n faţă: ■— „Dumneata n ’ai perm is!“ . ,

• S’a' aşezat pe trunchiul scund de1 copac uitându-se’n foc cu privirile pierdute. N ici n’a auzit glasul domol, prietenos al mecanicului: .

— Dece-i ceri asta lui, porumbielule? jŞtii doar cât de respectuos fa ţă de legi e Pali ăsta.... Nerozii! '

Nagy Im re privea în tr’una în foc ,şi ruşinea ardea în- tradevăr. în el. U ra sugrum ată înlăuntrul lui de câţiva ani, îi năvălise’n gât nelăsându,-l să răsufle. „Tovarăşul inova­tor'"!... Aşteaptă nemernicule,, nu ştii cu cine ai de-aface!

Privea drept înainte, iar pe obrazul lui tras cutele i se adânciseră. Bătrânul Tăm aş credea că plânge — şi i-a pus cu gingăşie m âna pe um ăr în jtimp cet-i făcea cu ochiul lui Balla dând din cap. Insă Balla se uita doar la mecanic, —

27

bătăile inimii parcă i se opriseră, iar în suflet simţea un gol ciudat. Acuma simţea pentru întâia oară că nici aicea sus,a • * * A «-» • 1 A • • A ' - ',m m unţii curaţi, îm prospătaţi de vânturi, oamenii inca nu se iubesc. • - , ,

, M. .W

Astfel trecuseră ..patru zile pe platou, că nici n’au avu t răgaz să "bage de seamă cum trece 'tim pul. Nenum ărate ne­cazuri au mai tras cui funicularul. Cei d'p jos zoreau cu lem­nele, dar din pricina frânei' slabe,' jum ătate din încărcătura adusă din, pădure se'risipeau în drum : Aşa că, o zi expediau vagonetele iar â doua zi aveau de încărcat lemnele îm prăş­tiate dealungul şinelor. Im vremea.' asta, trenul nu 'putea să umble. Şi era mare nevoie dei lemne. De vale lucrau în în ­trecere, | gaterele forfecau to t mai multe lemne. V inţe-.m un­cea zilnic până noaptea târziu. Bătrânul Tămaş îi dădea aju­tor şi-l îm bărbăta îinitr’una făgăduindu-i decoraţii şi recom­pense. D ar Vinţe râdfea şi arăta spre traseul cufundat în beznă:

N um ai să dea de vale drucurile încărcate, asta-Ladevărata decoraţie! , ,

’ Când au term inat transform area frânei şi au m ontat piesele noi, Tămaş i-a , dat ocol de mai multe ori, zâmbind mulţum it: '■' - — Vezi, băiete,, din pricina frânei vechi îm bătrâneamcil câte un an pe zi! Nerozii!... De acum (însă, o să întine­resc la loc. Asta e! Num ai ce-ai venit tu; un mucos,- şi ţi-ai dat cu -părerea: „Trebue făcut...“ iar acuma-i gata. Cine poate pricepe ce clociţi în capetele voastre!

' Mai târziu, în căldura mângâietoare a odăii de lângă baracă, mecanicul a adormit repede. V inţe însă stătea’ntins sub pătură, fă ră să poată aţipi.

— O s’o’ncercăm mâine... mormăi el în întuneric, voind parcă să-şi audă glasul. O să meargă, nu e o invenţie proas­tă. Hei, nu descărcaţi lemnele, las’ să plece... Frână? Ehei,.’ tovarăşi, frâna e’n/ o rdine!.... - ■ "

îşi închipuia cum o să pornească vagonetul bine încărcat, cum se rostogoleşte pe traseu — şi a râs fă ră glas pe’ntuneric... ■ Asta-i o ''ispravă!... '

28

Se răsucea’n ,pat şi încordarea nu-1 lăsa să doarmă. Se m ira cât de liniştită e noaptea colonia asta! a lo r m icuţă şi mişunătoare... Nicio voce nicăiri, nicăieri vreo licărire de lumină. O singură diată, .târziu, a auzit paşi troznind pe, pârtia zăpezii grpase. Veneau din dreapta, dinspre baraca înveci­nată şi ne’ndreptau spre adăpostul maşinii! A prinzându-şi o ţigară, căuta să ghicească cine-ar) putea fi. Apoi, cum zgo­m otul paşilor nu se mai repeta, ascultă respiraţia mecanicu­lui care-i aminitea de şueratul vântului 'prin tre copaci. Şi-a revizuit din nou îht minte mecanismul frânei, — să nu se fi strecurat undeva vreo greşeală în socoteala lui? D ar nu, totul e ’n regulă, bătrânul ar f i 'b ă g a t 1 de seamă...

D ar cine poate fi ăsta care a trecut adineauri prin drep­tul, uşii? C iudat că /n u s’a m ai întors pân’ acum. '

In soba mică de tuci, grămada de lemne s’a năruit deodată şi flacăra a izbucnit duduind. Pe peretele jilav, de scânduri, jucau sprintep lumini roşii ce piereau uneori pentru o clipă, apoi se (iveau de undeva şi-şi continuau dansul lor sprinten şi mut. V inţe şi-a închis ochii şi a’ncercat să-şi închi­puie că peretele e negru şi nevăzut, şi se enerva că luminile ,îi jucau şi în fa ţa ochilor închişi. T im pul trecea ’ncet, i se făcuse cald. Pe sub i cămaşă, o sudoare fierbinte îi scălda pielea.'. Asvârli pătu ra depe el şi se ridică. Prin fereastra mică,

pe jum ătate ’ngropată’n zăpadă, nu pătrundea lumina. A păşit în tr’acolo, şi-a, lipit de geam obrazul asudat: afară, noaptea' adâncă, neagră. N u sa vedea nimic, — ca şi cum lumea de dincolo de geam s’ar fi sfârşit. Câte se pot |petrece' în tr’o asemenea beznă, — gândea V inţe — şi palmele-i erau năclăite de sudoare iar bărbia tîi trem ura de nelinişte. -

Deodată i s’a năzărit din beznă accidentul de curând , întâm plat, urmele cheii franceze, noul dispozitiv de frână...

Până să ajungă |cu gândul la. paşii auziţi adineaori pe afară, îşi şi cotr.obăia pe sub' pat bocancii şi se’ncălţa clănţănind din dinţi. > , ’ ? ■

U n curent1 de aer rece i-a smuls din mână uşa, iar fulgii m ărunţi de ghiaţă îi jucau în ochi, îi împungeau şi-i gâdilau obrazul. V ântul puternic ridicase zăpadla işi-o vânturase, des-

■ trăm ând întunericul m ohorît ce acoperea cerul. V inţe a dat fuga

29

înainte şi după câţiva paşi s’ă ciocnit pe pârtia îngusta de un individ pe care îl prinse strâns de braţ. ' -

— Cine dracu’ e? . '— Ce mă pipăi? l-a izbit glasul înspăim ântat, în şoaptă,

al lui N agy Imre.Luna .a luminat deodată dealurile, iar vântul a început

să şuiere mai tare dinspre barăci. Vinţe îl vedea acum deslu­şit pe mecanicul-ajutor, complect echipat,, răscăcărând|ui-şi picioarele’n cizme, şi pe fa ţa lui slabă, lumina albă a lunii cernea umbre lascuţite. ’

' — Care va să zică tiţ eşti ala, — mormăi Vinţe. iDe'o- dhtă i-a fulgerat prin gând' ca o în ţepătură de ac: băgare de seamă! Să, fiu atent!... Parcă l-ar fi lovit ceva în cap, .aşa îl cuprinsese ameţeala şi urechile îi vâjâiau ciudat.

— Ce ‘cătai pe-aici? Să-mi spui imediat, că te’ngrop în zăpadă!... . ■

N agy Im re s’a smuls; îndărăt,, dar m ontatorul l-a prins din nou, apucat de o furie bruscă.

■—■ Lasă-m ă'n pace, dobitocule! Ce te-agăţi ’dp mine? D u-te dracului! . '

— Mă.... m'umă-ta de... şi Vinţe şi-a înghiţit vorbele. C e -i. asta? Ia r sare peste cal? U n om de Partid nu trebuie sărşi p iardă prezenţa de spirit. îşi stăpâni izbucnirea de furie amestecată cu teamă şi continuă mai dbmol: '

—■ Te las, uite! Vream doar să văd ce-ai în buzunar ..Dinspre- şopronul de lemn al locomotivei, se aproprie

paznicul de 'noapte care-şi sufla nasul sgomotos, iar vântul furios aducea crâmpeie din glasul lui:

— D a’ nu puteţi diormi? Ce dracu’ v ’a apucat să vă luaţi la ceartă pe gerul ăsta şi încă în- toiul nopţii..." .

V inţe s’a folosit de surprinderea mecanicului-ajutor şi — cu o mişcare bruscă — şi-a vârât mâna în buzunarul hainei acestuia, căutând cheia franceză. Prim i o lovitură puternică’n tâmplă, -—■ iar Nagy s’a avântat ,cu paşi mari şi- se repezi spre platoul acoperit cu zăpadă. S tatura lui ce se depărta grabnic se desena neagră fpe albul orbitor, iar" şalul de lână flutura lung după el. V inţe nu mai auzea acum decât cu jum ătate de ureche strigătul uimit al paznicului de noapte, —■ şi tot trupul îi furnica la gândul ăsta : ~

30

— Am pus m âna pe ucigaş! şi''cu bocancii descheiaţifa sărit în zăpadă, gonind sălbatec. '

— Opreşte-te! Stai!...Nagy Imre alerga cu capul aplecat înainte prin viscolul

turbat, iar uneori parcă era acoperit de un ! cearceaf alb ce fâlfâia în vânt, când valuri largi de zăpadă foşneau prin văzduh. Ajunsese acum , în pădure şi s’a topit în în ­tunecimea albăstruie. Bocancii descheiaţi ai lui V inţe se umpluseră de zăpadă iar vântul şuierător îi ardea îngrozitor obrajii. A sărit orbit între copacii'.unde vântul nu-1 mai tăia — 'ş i doar plângea undeva spre piscurile lor inaccesi-

i bile, văicărindu-se parcă j după ceva. Ghimpi de ghiaţă cădeau în vârtejuri p rin tre copacii rari. Zăpada era aici m a i 1 - adâncă, ajungând pe alocuri pân.ă la brâu. Cu cizmele lui gre­le, N agy pierdea Jteren, ■—■ Vin)ţe-i auzea acum răsuflarea grea ş i ' 1 g â fâ ită , când , se| căznea să’nainteze prin pulberea zăpezii. < ■ -

D upă marginea rară a i pădurii, începea un desiş albas­tru de- brădet. Aici deabia mai: rămăsese puţină zăpadă, iar paşii erau înghiţiţi de covorul apelor de brad. E ra uşorsă’naintezi. Vinţe simţea că asudă, iar "crengile ce ajungeau p ână-la păm ânt îi sgâriau faţa . V ântul se potolise de tot. Stratul gros de zăpadă zăcea ca un acoperiş de ' nepătruns deasupra brădetului. 1 '

Copacii începeau iarăşi se rărească şi dădeau acum devale pe coastă în tr’o zăpadă adâncă prin ’care era greu deumblat. '

"La poalele coastei, se furişa o apă acoperită dle zăpadă albă, uniformă. N agy a alergat fără grijă în tr’acolo şi s’aafundat în ea, clătinându-se. V inţe tăbărî peste el ca o _furtună: ■

— Eh, am pus m âna pe tine...— Il prinse' de qap pe mecanicul-ajutor şi cu o nestă­

pânită furie l-a afundat în zăpadă. Cizma grea a acestuia îl nimerise’n genunchi: de durere, l - a 1 lăsat pe celălalt şi s’a ridiicat. ■

Gâfâind şi îm prăştiind valuri de aburi în rotocoale, se priveau acum fă ţă ’n faţă . Din depărtare,, vântul aducea frânturi de strigăte rătăcite; Vinţe şi-a dat seama cu ciudă că

31

ceilalţi cotiseră spre dreapta, coborând în vâlceaua de-ală- turi. M ecanicul-ajutor zăcea’n zăpadă în fa ţa lui, aproape complet acoperit. 1

— H ai, vorbeşte, mă... Vorbeşte!...’ , / , ■

I-a dat una d rep t în fa ţă şi s’a aplecat peste el încer­când să-i apuce buzunarul cu mâinile. Nagy însă l-a lovit în coastă cu ceva tare, apoi în şira spinării; atunci Vinţe s’a năpustit cu genunchii peste burta celui întins pe jos, pe u r­mă1 s’a tras îndărăt. ' 1 , ‘ '

Se priveau. In mâna lui N agy strălucea o cheie franceză neagră de mărime mijlocie, iar fa ţă lui devenise, de frică şi de ură, ca; o mască de diavol din carnaval. Când' văzu . cheia franceză, V inţe şi-a adus aminte privindu-1, de m utra lu­pului cu dinţii rânjiţi. S’a cutrem urat înfiorat de nelinişte, apoi din nou l-a cuprins o furie fierbinte din 'creştet până ’h tălpi. • ,

Acum se bătea îndârjit, cu tehnică. M ecanicul-ajutor se apăra perfid scrâşnind din, dinţi. V inţe a izbutit însă.

, să-i smulgă cheia franceză din mână. Cu {pumnul lui tare, lovea neîncetat în obrazul mecanicului-ajutor. Când l-a simţit că nu se mai împotriveşte, s’a ridicat repede.

■— Spune-mi, bestie, ce-ai făcut... Ce-ai mai distrus?N agy nu ii-a răspuns. Zăcea în zăpadă şi scuipa roşu

din când în când. Ochiul îi ardea neliniştit, galben şi pe jumătate închis.- V inţe a ’nceput iarăşi să-l lovească: '

:— Latră! C e .te -am întrebat? Latră, mortăciune!... Ori vrei iarăşi moarte?.... M oartea muncitorilor?... Na!... La­tră când îţi spun, Cristosul tău.... ' y

L-a zmucit din, zăpadă apucându-1 de braţe, şi i-a şuierat în obrazul bătu t şi crispat de ură: ,— N u -ţi fac nimica, — mă pricepi?... Spune-mi... 1 Iar o să mai piară careva?.... N u ’nţelegiL.. , 1

. N agy a scos deodată 'o ’njurătură şi şi-a ,repezit pumnii în ochii1 lui Vinţe. M ontorul îl,doborî atunci iarăş la păm ânt şi ’ncepu să-l lovească icnind de furie: ,

32

— N u -ţi mai merge gura, ucigaşule... Iar vrei să omori... •

Se lumina de ziuă, fără soare, cenuşiu, când grupul por­nit să-i caute dete peste ei. Ieşeau diri pădure împleticindu-se amândoi. D in nasul lui Vinţe curgea sânge ca nişte ţu rţuri roşii de ghiaţă pe m uştăţile-i negre. Urechile lui îngheţate, albe ca de ghips, aproape că luminau în crăpatul zorilor. T oată fa ţa lui N agy era acoperită de-o pojghiţă de sânge purpurie. V ântul rece sufla încă, împroşcând ghiaţa m ăruntă ca acele. Vinţe n ’a scos, o vorbă dar n’â scăpat din mână braţul me­canicului-ajutor, — iar când au ajuns la barăci, a spus 'încet: ,

—■ N a!... Păzeşte-1 pe ucigaşul lui ta t’tu!... ■. 1■ D-a îm brâncit la păm ânt -pe omul care se împleticea

lângă el şi l-a priv it în fa ţă pe Balla. Ochii îi străluceau în fundul unei um flături negre, fa ţa îi era spălată de lacrimi. Balla se uită la aceşti ochi stranii, apoi şi-a îndreptfat ochii spre trupul celui care ,trem ura la piciorele lui şi pe urmă privirea i-a zburat pe coasta d in fa ţă unde se vedea deslu­şit bradul frân t dela jumătate. O ricât ar fi v ru t să se stăpâ­nească, i-au năpădit şi lui lacrâmile’n ochi. .

— Cercetaţi maşina . . . C ab lu l. . . to tu l . . . Ucigaşul şi-a făcut de lu c iu şi azi noapte . . . . '

Colonia m ăruntă mişună ca un furnicar. Au cercetat to­tul-, — şi traseul - până jos, 1 dar nîa.u găsit nimic. A mai trecut o jum ătate de ceas până când, dezamăgiţi s’au strâns din nou în jurul mecanicului-ajutor care acum stătea pe un buştean, rezem at de un perete. Tăm aş s’a aplecat spre el şi i-a strigat:

— Spune drept, mu mai tăcea!.. .-Vrei să ne distrugi aici pe noi, şi-acuma tac i? . . . N e spu i? . . .

S’a’ntom şi, palid,, cu glas trem urător, a strigat: „— Vedeţi,, nu vrea să spu ie . . . Tace! . . . Să-l legăm de

încărcătură şi să-i dăm drumul de vale, — abia atunci o ,să ne spuie. , ' , - ■

S’a cutrem urat şi se vedea bine că s’a făcut mai mic, atât' de m ult se speriase de propria lui ameninţare. Balla a prins braţul mecanicului-ajutor d,ar i-a dat îndată drumul

A lm a n ah u l l i te ra r , 3 — <1950

scârbit. Şi-â privit întunecat mâinile, apoi ca şi cum i-ar fi fost murdare, şi le-a frecat de pantaloni. ,

Disperat, Tămaş vedea cum îl smucesc pe N agy doi m un­citori şi-l târăsc spre funicular. A alergat.după ei şi a început să-i roage speriat: t ,

— Dar, dragii mei, n’am spus-o’n serios. . . Ş tiţi doar . . . n u ! . . . Aşa ceva, nu . . . Lăsaţi-1!... lAsta nu se poate.

Ghiţă Negură l-a apucat de umăr oprindu-1 şi cu ochii holbaţi l-a priv it drept în fa ţă : . ■ ,

— Acum nu te plânge, bade Tămaş! Vezi, asta-i... Lupta de clasă nui-i o jucărie-.. . Zău că nu! Dum neata nu l-ai vă­zut pe bătrânul Balla pe ta rg ă? . . . Şi dumneata esti muncitor, funiculărul ăsta-i şi al dumnitale, şi dumneata ai o viaţă pe care ăştia vor să ţi-o răpească.. .

Deodată, a început s ă ‘răcnească:—■ Du-te, porneşte maşina!Până să-l încătuşeze strâns cu lanţurile de druc, N agy

nu credea că se gândesc serios. Rânjea ironic, cu gura lui zdro­bită şi se uita peste capetele oamenilor. V inţe a aşteptat până ce term ină să-l lege, apoi a păşit pe m oviliţă şi ridicându-şi braţul strigă: ’ -

. — D ă-i d ru m u l. . . încet! 1Cablul a zăngănit şi-a început s’alunece pe zăpada tare,

bătătorită. încărcătura s’a avântat a tât de brusc, încât capul lui N agy s’a clătinat în spate. T o t mai, privea’n jurul lui cu neîncredere şi căuta să' zâmbească. Ochii-i jucau încoace şi’n- colo, — r.oţile însă se învârteau tot' mai repede sub eh Pe m ăsură ce se apropia d|e marginea povârnişului, omul legat devenea din ce în ce mai neliniştit şi aştepta să fie .oprită •încărcătura des. .

Oamenii aşteptau tăcuţi. încărcătura era doar la câţiva metri de râpa de undie prăbuşindu-se ia vale începe.să go­nească,, trasă de propria ei greutate. Aici, doar frânele mai pot ceva.

Nagy s’a prăbuşit cu totul. Vedea că n’au să oprească maşina şi c ă 'v a luneca pe coastă fără scăpare. A u rlat şi în ­cercând să rupă lanţul puternic, se smucea scos din minţi şi răcnea îm prăştiind în jur scuipatul din gură: -

, dar în spate, maşina cu 'aburi pufăia to t mai

34

,. — S ta ţi! . . . N u mă lăsa ţi!. . . Induraţi-vă . . . Repede . . „■ re p e d e ... Am să vă s p u n .. . O priţi o d a tă ! . . .

, încărcătu ra s’a oprit scârţâind chiar în fa ţa râpei. N agy s’a 'potolit. Pe fa ţa lui osoasă curgeau lacrimile. A aşteptat tre­m urând ca lanţurile groase să-i fie desfăcute. A păşit în ză­padă clătinându-se şi a spus încet: ., — In frână am pus ulei în tam b u r. . . ca să smulgă toată,maşinăria. - ', S’a prăbuşit apoi în zăpadă. Vinţe se repezi în goanăspre adăpostul maşinii. Pulpanele scurtei negre îi fluturau. T otli 'Mişka se holba uim it la omul prăbuşit la păm ânt, apoi scuipă plictisit şi-şi frecă promoroaca de pe mustaţă:

— Ia iuitaţi-vă, numai, la ăsta . . . I-am dat pâine "şi v iaţă bună, liberă, iar e l.a v ru t sa ne căsăp ească ... A rde- li-ar focul de ticălos!. . .

I n cenuşiul plumburiu 1 al cerului, vântul sfâşia şuviţe prelungi, zdrenţuite. Şi' soarele s’a ivit. T oată regiunea sclipea parcă era de diamant. D oi muncitori, dintre care unul' cu arm a de vânătoare a iui Vinţe,, îl strâjuiau pe N agy când au por-*' nit cu el de vale, pe lângă traseu. '

A junseseră'jos când V inţe ieşi din adăpostul maşinii. I-a făcut semn lui Balla care cercetă repede încărcătura, cârligul şi cu un "gest din cap, a a ră ta t e’n regulă. Pe drucurile’nlăn- ţuite, patru trunchiuri groase de copaci îşi lăsau povara de d o u ă 'o ri mai mare decât încărcăturile de pân’acum. Stând pe dâmb, Vinţe se uita în jos şi vedea cum, unul din muncitori, cu arma strălucitoare la umăr, se pierde’n spatele lui N agy, la cotitură. Şi-a ridicat m âna şi a descris un cerc. Glasul i-a

.răsunat prelung peste coastă-L-~ Porneşte!. . . - -încărcătura ’grea a pornit leneş, şi după o scurtă alergă­

tura „s’a prăbuşit'*, lunecând cu iuţeală to t mai m are în jos. Valea apei care vuia încet atrăgea încărcătura cu o fo rţă gro­zava spre adâncuri, dar frâna "era mai puternică, — şi.cu o prinsoare sigură a stâm părat goana încărcăturii. Cablul s’a’n- tins ca o coardă. V ântul potolit cânta pe el. Totul trăia, scân­teia în soarele de iarnă. ■

L. PAPP FERENC ,_ (în româneşte de I. Crişan)

35

/ ' ' '

Z ece p o ezii: pen tru p a c e i -------------------------- 1----------------- :—

P R O T E S T

D in pântecul pământului rotund Storcându-i minereul şi lum ina ,.Bancheri graşi, prin Ibesne fără fund,Cu mâini de ciocli plămădesc ruina.

Se’n a lf acum ca un potop dement Sub sgura grea, — al morţii uragan.Vapoare mari transportă pe 'ocean 'Ascunsul rod: cătuşe, armament.

Dar isbucnind pe coamele, de vânt U n singur glas în şuier se preface:Popoarele întregului păm ânt S’adună dârz la luptă pentru pace

. Aurel Gurghtan

36

m MIJLOCUL BIBLIOTECII

' Păduri de arama, '.păduri de argint, In cărţile-acestea ascunse,Dece vp aud acuma vuind,,De ţipete grele străpunse?

Voi, viseloşr mari, voi viselor calde, Cu balaurii beznei în luptă,Ce nori au pornit să vă scalde,Că gemeţi ca ramura ruptă?

întinselor mări, rătăcitelor mări,In cărţile vechi odihniteDece vă svâcneţte adâncul spre zăriCu sorburi şi vânturi cumplite?

Aprinse iubiri, tăinuite iubiri, Urcuşuri spre limpedea viaţă.Ce păsări cernite cu aripi subţiri , Străbat spre pădurea de ceaţă?

Tovarăşi, luptând, tinereţe’ncuiată, A ni îndelungi şi amari:Istorie’h sânge şi lacrimi udată,Dece te ridici şi tresari? ,

Iubitelor cărţi, luminoaselor cărţi,— Trezite vieţi să vă poarte — -De unde să caut, pe’ntinsele hărţi, N ebunii ce stiigă a moarte?

Tuiaguri înalte şi urlete mari Răzbat din A m erici nervoase,Cu ei vor s’aducă modernii barbari Cenuşă, pârjoluri şi oase. ■

N u! Rafturi de cărţi., v o spun răspicat.D in forţele vieţii aprinse,Vor creşte cu veacul de\no i apărat,Văpăile voastre, nestinse! ,

loan Brad

PENTRU PACE

M ă uit la creanga?nflorită.Vorbesc cu lumina ce-i gâlgâe'n seve.Fiecare svâcnet. vorbeşte.

A r putea oare, moartea ce pândeşte din umbră ', să stingă acest fior cald, ce visului dă’nfăţişare aeve?

M ă uit la viţeii ce sburdă,E hora vieţii’ri neastâmpărul, lor.Ea răscoleşte \ totul, din veci, şinfioară. ' Putea-vor oare s’o oprească acei Care moartea steag lumii o vor?

In ochii miraţi ai copiilor ■ plivirea mi-o las să se piardă.Câte m inuni în aceste văpăi!Câte lumi! A r putea să le stingă la un semn, a călăului bardă?

Cine-i nebunul de crede aceasta?Da! Se <află nebuni ce capăt vieţii ar vrea: floare să nu tremure, râu să nu scânteieze, vietăţi să nu desfăteze câmpia şi inimile de piatră să stea.

Dar viaţa-i mai tare! O ţin , ,braţe tari, dedate ce-i putred să sfarme. - Ştiu aceasta şi ei. O ştiu şi se cutremură.Cu neputincioasă furie, varsă foc şi venin şi’n mâini fără vlagă prind arme.

Zadarnic! Una câte una, armele cad.Lumea se’nvâite cu ei. Rotirea ei, par’ca o alta cale-a luat, voind ca tă-i~~lapede.Să ştie nebunii că armele lorau să se’ntoarcă spre ei, de le’ncearcă.

\ ' _ ■ _ ^De-ar fierbe, oricât, de-ar găsi oricâte arme,N im ic n’o să-i scape din ghi'ara pieirii.U n val împinge lumea, desfăcută din besne.N o i suntem valul şi’n piepturi' purtăm,ne’nvinsă, primăvara omenirii. -

Dumitru C . Micu'

INVOCAŢIA MAMELOR LA MORMÂNTUL

SOLDATULUI NECUNOSCUT

E toamnă târzie şi poamele-s grele^de must, cerul uscat se aprinde ca o făclie în zarea de sticlă, pustie, sub' orizontul căzut şi îngust.

V ânturi împinse de foarte departe aduc miresme putrezi de,-un an, cineva se pregăteşte de moarte undeva, peste negrul ocean.

39

Din sud 'stoluri.. îndoliate pe câmpiile noastre arse şi reciff~

, aducând în veşminte brize sărate, p) etutindeni sunt femei pe p o tec i.. .

In peştera nopţii ca’ntr’o neagră cetate trec mumele toate de pe pământ sub maramele albe, înspăimântate, lângă lespedea acestui mormânt. -

Şi astăzi copiii n al muncilor freamăt, puternici clădesc în uzine speranţa să nu mai răzbată acelaşi surd geamăt al mamelor triste din Franţa. •

La mormântul eroului necunoscut flori ale păcii, plecaţi-vă grabnic tulpina că moartea feciorilor amar ne-a du iut pe mumele simple din Chină.

Şi azi ne plâng ochii pe lespezi pustii ca polenul din florile sacre pentru copiii ucişi in masacre prin iberice’nsorite câmpii. <

N u mai vrem moarte şi nici schinguiţi, nici vaiete stinse pe stâncile reci, nu 'vrem nici copiii să-i scoatem zdrobiţi din râpile munţilor greci. .

Ascultă-ne noapte, auzi-ne zi, înfrângem , oceane ■ în spume pe cruzii patroni îi vom îngrozi cu armele păcii când trecem prin lume.,

In zorii aprinşi pe piscuri, în sus. flamura roşie a zării se’ntinde Popoai ele din Răsărit la Apus într’un singur stindard le cuprinde.

• N u vrem război, nu vrem ră zb o i. . .'puternic răsună ca vocea furtunii ■ mulţimile din toate oraşele lu m ii. . .N u vrem război, nu vrem război!

E toamnă târzie şi poamele-s coapte,.văd şiruri lungi şerpuind printre văi, cu pum nu’ncleştat, cu ochi de văpăi, trec mamele lumii prin noapte.

Ştefan Pârvu

STAN TE5

1

Viaţa noastră va răzbi precum Muguri 'au răzbit din bezna iernii Şi despletiţi'în floare şi parfum ' , S'au părguit în fructe. Piară viermii!

Focul ce-l urcă steagurile1 n cer, ' Partidul care ne uneşte n luptă,N oi temelii şi melodii ne cer. <Decât o strună rea, mai bine ruptă.

.11

Câtă'ncorâare la aceşti fierari,Câtă viaţă:n fabrica Unirea!M etaful mlădiat de ciocănari In drugi subţiri îşi va preface firea.

La presă şi frezor ies alte forme.Ce drum sucit dela metalul brut!

-41

T oţi muncitorii au trecut de norme,Nasc zilnic noi maşini de ţesut.

IU

Svonun de moarte umblă p iin Apus. Stăpânii simt că robii’ncep să mişte.Prea s’ar putea să cada ei de sus;M ai bine-ar f i un nou măcel să işte.

In porturi, gloanţe fulgeră’n docheri;Ei cer mereu în ,loc de bombe pâine. Arm ate nesfârşite de şomeri , .Pe-acele ţărmuri duc un trai de câine.

IV

Dacă spre porturi franţuzeşti, pe mare, Vâslesc vapoare grele de-armament,La noi cresc holde, fabricăm tractoare Şi creştem viitorul prin prezent.

Viaţa are un cuvânt 'de spus.C uvântul spus odată v a .f i lege.Din ce-i oferă jalnicul Apus Şi ce-i dăm noi, viaţa va alege.

Aurel Râu

DEPĂŞIRE

Tovarăşul Kovâcs dela uzienle „Unirea“ a depăşit programul cu 260 la sută; aceasta e ştirea ■pe care, vreau să v o fac .cunoscută.

V eţi spune: e o cifră, cunoaştem refrenul! şi eu vă răspund: refrenul e ’ nou, / 1 în oricare clipă a zilei ce trece în inimi pătrunde adăncu-i ecou.

Pentru Kovăcs, cifra e vie, creşte odată cu oţelul ce plânge; aici, viaţa şi al ei înţeles în cifre rotunde se strânge.

In aceste cifre el ved)e viaţă pentru tovarăşi muncind ca şi el, în aceste cifre el crede cum crede’n măreţul 'său ţel.

Pentru-o viaţă mai bună s’apleacă mai greu peste-al strungului geamăt, să crească în ţara bogată rodnicul muncilor freamăt.

Cifra ce saltă, născută din el, e-un 1 cântec de muncă, de pace, în alte fabrici la fel , acelaşi cântec larg se desface.

Victor Felea

PÂINEA

V ezi cum dm geana serii şi-al nopţii prag răsai eD m tr’un drapel de vise, reînnoitul mâineSub roşul sân al lunii plutind pe larga zare! .La fel se rotunjeşte din apă, humă, sare,Eternul legământ al lumilor in pâine.

N ’o pomenesc în cântec aezi, nici .pergamente Ce spun de arme, scutun, cetăţi, năvălitori,

Dar .urma ei, i ămasă prin vârste şi unelte,Ca Helios răzbeşte printre nori Când scapără’n tăişul oţelului fierbinte A l plugului ce scurmă bucate'n oseminte.

Zac scufundaţi prin timpuri călăi, tâlhari, corăbii, Sub viscole de ghiaţă o r i . lâncede liane,Dar zi 'de zi sculară tăcute, calme săbii A> matele ţepoase de spice, printre vrăbii,Când oameni aplecaţi pe’ntinse bărăgane Tribut plăteau, din carne, pâinii cotidiane.

Şi a crescut cu vara din ochii lor senini, Ploconitorul vis al grânelor bălane Foşnindu-şit mătăsoase mustăţi de mandarini Din care-au curs şiroaie sub mari treierătoare,

' Grăunţele, ca râm i de ploaie şi sudoare.

N im ic din 'm unca lor în pâine nu se pierde Şi când în jurul mesei, sub geana lămpii trează,Cu arsele lor palme■ prin coaja să-i desmierde,

Popoarele întregi de muncitori semnează Pactul solemn al păcii şi al frăţiei lor Dospind secret prin pâine un secol viitor.

Vateriu Maniţriu

TAPITERUL■ ; 5

Nerăbdarea-i ciur de ace. Când, prin valul de fiori, Colorează primii zori Manifestele de ‘pace-

La arşiţa ei se coc!Iar când bate .ziua’n gene Ciocârlia de sirene , ' Suie’n suflete cu foc.

Tapiţerii împlinesc N orm a veselind, rotund. ' Iarba marii’n mâni ascund, Iarba marii’n mâni o cresc.

Chingile, ' pe sub sPeteze, Hotărâse înguste poduri. Serpentinele de noduri A u pe unde să s’aşeze.

Ţ intele în frunţi cu steme foacă’n hora de ciocane.Trece’n ■ palm e' năsd.ravane Disciplina depe gheme '

»• • • 1V erva mâinilor dibace ■V iu frământă, fără teamă, Piruiete de aramă,Pentru zările de pace.

Arcurile stăpânite ’Suie’n grafice la sută,Şi dârlogii albi de tută Trec prin mâini deslăhţuite.

Foarfeca se năpusteşte Şi prin ziua cât un ceas Cerul pânzei de Arlas Pe alocuri se răneşte.

Rosturile de- se’ntind,Perle de necaz asudă;In obrâzun, flori de xiudă Flăcăii de culori aprind.

Rodul muncii larg se coace,De nu-i zare ca să-l măsuri,Prm grădina de mătăsuri Când trec fulgere de ace. ,

Liviu Periş

CASA DĂRÂMATĂ

E-atâta limşte’n oraşu’nsingurat Şi praful parcă-i mort culcat în drum; Când bate vântul, tremură alene Peste ruine, pulberea de scrum.

La margine de-oraş, stă casa dărâmată. Rânjind usca! bogatei primăveri —U n basm adevărat: „A 'fost odată

.. O casă albă, veselă mai ie r i. . E

Păianjenii-şi întind tăcuţi cămaşa Şi-o spânzură de bârne putrezite,E greu să’ntrezăreşti prin borangicuri, Mănunchiuri de urzici îngălbenite.

A ci lovi războiul cu flăcările t u i ..'.La mijloc, casc’o groapă, larg, fără 'sfârşit, Şi necurmat, se leagănă’ntr un cui U n urs de pâslă, chior şi jumulit.

E sticlă 'spartă, pulbere măruntă, - Ce nesfârşitul somn lucind şi-l doarme. Cum n’o ridică vântul şi n’o’mplântă,In ochii fabricanţilor de armei

O scară singur atecă se’nalţă’n sus . . .De ce-a rămas?— un vaet parcă spune

Când se' coboară soarele’n apus,Coroană sângerie’n jur î i pune.

Un craniu ştirb îngroapă ceafa goală,J n patul dărâmat şi ruginit. .A lături de-un deşteptător turtit, ,Un ciob de vas şi-un manual de şcoală.

Pe stradă, rar, ecoul unui p a s .. . Se’ntinde-apoi tăcerea ca un ţ o l . . . •Aşa sfârşeşte basmul cel aievea ? - .. . .A mai rămas un rând din basm, rând gol.

Şi rândul ăsta n u -î de scris cu vorbe,N o i împlinim] prin fapte alte vremuri ■ E timpul ca, de furia mulţimii,

Bancher cu o ch i ,hapsâni, să te ‘cutremuri! . . .

Să nu mai fie case dărâm ate! 'Să râdă fcricirea’n orice poartă! .Să nu mai fie. basme-adevărate, .Cu oameni care mor în „lumea moartă“! '

N u vom lăsa hiene sângeroase,Să’nceapă iar măcelul pentru aur! .N oi vrem să dăltuim, ca meşter-fauf, Copiilor, poveşti mai luminoase. •

Cu braţul să’nălţăm un zid spre stele,S ă ‘ nimicim călăii,,să-i înfrângem,Să mântuim noroadele de rele .Şi’n jurul păcii, dese rânduri strângem.

•La luptă pentru pace, azi, popoare ' Pornesc unite’n cântece bogate.Sub noul răsărit de roşu soare,Să nu mai fie case dărâmate!

SanJa Dan

47

N U VOM U I T A NICIODATĂ

N u vom uita niciodată Căci nu putem să uităm Acea zi cu cerul hlbastru Şi pământul de sânge’nroşa.

I , ,

Păreau, în aer, simple jucării — ■Desfăşurându-şi dansul — păsările morţii. Sub ele dau sbătui pentru ultima oară Şaizeci de vieţi fără pâine.

A m desgropat atunci de sub ruini U n prieten, un copil. Avea’n priviri întregul cer ţi patima de viaţă.Şoptea: „Am sa fiu bolşevic ‘ . . . ' '

Dar sângele ce-i împroşca n gâtlej h înnecă şi vorba şi suflarea.Sorbit de moartea neagră, glasul său ' M ’a îndârjit mai m ult în lupta vieţii.

M ’avânt acum cu mii şi milioane, 'In valurile mari în lupta dreaptă. 'Spre mal de soare’mpmg vaporul vieţii Din echipajul căruia pierit-au mulţi.

Ridicăm stăvili sângeroşilor Neroni,Ca să nu se mai vadă de-acum niciodatăOameni ce se sbat, sfârtecaţiDe arme şi păsări purtătoare de moarte.

Bandiţi în fracuri şi alure „elegante“Sub călcâiul nostru vom şti să vă zdrobim,

' Iar generaţiile viitoare vor auzi Doar ca de un basm trist, de război.

48

U n basm în care fiarele sângeroase Ca nişte făpturi ale .mor ţii-şi cătau , Hrana’ntr’ale omenirii morminte,'Crezând că-şi vor prelungi agonia. ..

Răzbunăm moartea eroilor noştri.'D istrugem clasa ce nemernici a crescut.Z id im temelii unei vieţi însorite

" .Din dicţionarele căreia va lipsi cuvântul R Ă ZB O I.

Vasile Grunea

A lm anahu 1 .litera r, 4 — 1950

Jurnal de le c tu ră

, LA CEI 4s DE ANI AI LUI MIHAIL ŞOLOHOV

ite ra tu ra sovietică s’a născut odată cu statul sov i-

Letic. Ea a s trăb ă tu t1 drumurile aspre, deosebit de . grele ale consolidării statului de tip nou, a fost o

£ nepreţuită armă de luptă, o lite ra tu ră ’ m ilitantă.' Ea s’a pus dela început în slujba măreţului steag,

ridicat de m uncitorim ea din Rusia7 ţaristă, a cântat strălucitele- fapte ale voinţei populare în drum spre libertate, a pus în lu­mină nenum ăraţii eroi ai luptelor şi a aruncat asupra minciu­nilor burgheziei săgeţile nimicitoare ale adevărului. L itera­tura sovietică s’a născut odată .cu primele bubuituri de turn care vesteau m inunata naştere 'a lumii noi. ,

M ai toţi scriitorii sovietici au_ înţeles din timp m area misiune pe carc Partidul le-a dăt-o. Scriitorii au- reţinut to r ceeace tradiţia literară rusă pusese în slujba ridicării popo­rului subjugat de o cumplită exploatare.- In focul luptelor s’a călit Maiacovski, în aceleaşi convulsiuni şi-a ridicat piesă- cu piesă m ăreţul său edificiu literar- M axim Gorki, îhteme—

I " 1bO

ietorul realismului socialist.-Iri| .aceleaşi lupte se cristalizarea aurul în văpaie opera • scriitorului dela 'a cărui naştere s’au îm plinit la 24 Mai, 45 de ani, Mihail Alexandrovici' Şolohov.

JVlihail Şolohov este im fiu al regiunii Donului. T ată l său, mujic, şi' mama' sa, cazacă, erau săraci. Aceasta se Vede

■ din nenum ăratele'slujbe prin care fiul lor a colindat, pentru a putea să trăiască. El a fost pe rând, calfă, voluntar, organic zator al tineretului localnic, hamal, zidar, învăţător şi aşa mai departe, ceeia ce doved;eşte că în tre copilărie şi primele- opere literare, scrise la vrâsta de 19 ani, s’a întins o perioadă de sbucium, de suferinţă şi de furtunoasă luptă cu viaţa. E ceva 'asemănător cu viaţa am ară pe care marele scriitori. al proletariatului rus, Maxim Gorki, a dus-o în tinereţele sale.E o oglindă a regimului nefast, sub care norodul se svârcoleâ de veacuri, -ţintind către libertate. ' - .

La 1 9 - arii, numele lui Şolohov era puţin cunoscut. Ea 26 de ani însă, numele acesta ccapărea pe o carte remarcabilă,„T ih ii Don“ — Donul liniştit •— fu o adevărata explozie. LTn tânăr cazac, autor al câtorva nuvele ş i 1 schiţe adunata' în două volume,' prezenta prim ul volum dintr’un roman care dela primele pagini anunţa un' talent neobişnuit, o largă res­piraţie epică şi o ra ră m aturitate artistică. La 24 de ani! La 4 ţ de ani —■ azi — acest fiu de cazac a depăşit de mult graniţele m ăreţei'sale patrii şi' s’a aşezat fără emfază, calm,' serios şi natural, la locul său din galeria m arilor creatori ai omenirii. încă odată, geniul / poporului rus se impune prin valorile sale,-în fruntea valorilor universale. - >

' Mihail Şolohov este un scriitor al poporului. El 'nu s’â depărtat de popor,. A crescut din el ca o m lădiţă d in tr’un trumehiu vânjos, s’a opintit -să trăiască şi "a reuşit s’o: facă. ^ Nici o clipă nu s’a lăsat îndepărtat de popor. Simţea el c ă " este rodul acestui ocean de calităţi şi aptitudini, de 'vitejie' şi eroism, efort constructiv? Simţea. De aceea, nu s’a '.lăsat desprins de tulpina sănătoasă ' a poporului. S’a contopit cu năzuinţele lui, şi-a făcut nădejdi din nădejdile lui, a crezut : în crezurile lui, -a; luptat alături de el si 'fără să se considere vreodată miai mult decât vreunul dintre nenum ăraţii săi to-

■51

varăşi, a ajuns inim a şi )mândriăr lor. A rămas! între ei, în , Veşensk'aia, orăşelul natal pe malul Donului, în inîma ţinutu­rilor cunoscute azi 'de to ţi din m inunata sa operă. Poporul., l-a trimis să-l. reprezinte în Sovietul Suprem ca m ărturie a dragostei şi respectului pentru artă, pentru valorile nepreţu­ite ^arătate lumii întregi: „U itaţi-vă cu toţii, care vreţi!Acestea'sunit roadde. libertăţii noastre". ■ "

Nuvelele lui M ihail Şolohov sunt preludiul grandioasei sale epopei, i „Pe D onul liniştit“ . Ele vădesc dela început, m a­rele talent epic al autorului. Ceeace caracteriza calităţile de scriitor ale tânărului artist era calda lu i ' apropiere de erou. Pentru el, eroul nu- însemna d figură despre care .trebue să

* scrii, uii num ăr oarecare de jpagini, urmărindfu-i anecdoticul - vieţii. Pentru M ihail Şolohov, eroul era şi trebuia să fie ne­' apărat un luptător pentru o cauză: Şi cum ■ cauza - pentru care se sbăteau mii-şi1 m ii'de-oam eni era prezentă în tr’o rea­litate sângeroasă şi dram atică/ omul — cu sau fă ră voia lui — era în lăn ţu it de vertiginoasa încleştare a fap te lor.' Cauza răs­co lea-to t ceea ce mileniile lăsaseră'm oştenire:- şandramaua avariată a burghezo-moşierimii ruseşti se prăbuşea sgomotos, m istu ită. de flăcările revoluţiei. Ideea nouă, care entuziasma

-m ulţim ile în -lu p tă , răsturna toate falşele axiome ale trecu­tului,-se concretiza în lupta .de clasă,' deslănţuită ’ m ai ascuţit ca oricând. -Lupta aceasta cuprindea întreaga respiraţie' a vi­eţii; era motorul vieţii noi. Ea încleşta oamenii, s ilin d u - ila o atitudine prom ptă şi aspră, în care interesul personal trebuia supus interesului general a l'poporu lu i în lu p tă 'p en tru liber-' tate. F ra ţii 'în tre ei, soţii, părinţii şi copiii, se găsesc de multe

. ori pe -poziţii opuse. Ideeă comunistă în firipa oameni noi, le impunea o intervenţie imediată, fă ră echivoc; se limpezea şi se .purifica în-luptă. Comuniştii — surprinşi de Mihail Şo-

' Ibhov în cele mai grele etape ale desvoltării lor, urm ăriţi pe lin ia aceasta a încordării febrile prin care luptă să se de­păşească pe ei înşişi şi să-i zdrobească pe duşmanii poporului,■— tiin t eroii de predilecţie lai tânărului nuvelist. Ei apar ca oameni neobişnuiţi,) pentrucă neobişnuită • era şi realitatea în care •respirau.''Faptele lor trec p e s te ‘marginile normalului şi

52

se situează pe planurile epopeilor, ale extraordinarului'. Omul nou nu mai semăna cu' ceea -ce'lăsase în urmă. . A utorul îl urăreşte cu atenţie, nu-1 smulge niciodată din mediul, lui frăm ântat, îi surprinde -gândirile şi mai ales neîn frânata-vo­inţă' de a învinge. ' , 1 ■ - . ,..

A titud ineâ 1 lui Şoholov fa ţă de ’eroii săi era directă şi nemijlocită,- a tâ t d e ,n a tu ra lă încât excludea artificialul., Mi- hail Şoholov era în că 'd e pe atunci un realist. Deci el/mi. p u te a . să-şi- plasese acţiunea, povestirilor undeva în afară de realitate iar eroii, ; chiar dacă erau oameni neobişnuiţi, nu permiteau nicio idealizare. Ei se conformau, cotidianului, ime­diat cu a tâta siguranţă în c â t, o/ simpatizare rom antică i-ar fi diform at, i-ar /fi smuls din făgaşul obişnuit al v ie ţii'ş i ne-ar apărea falşi.; Mihail- Şolohov îi surprindea în .’plină acţiune. ,Ei sunt oameni conştienţi' de ceea ce-trebue să fa'că şi care urmăresc aceasta cu perseverenţă, se lup tă, sângerează,

’ suferă, mor uneori, totul ,îm slujba idealului cunoscut -ca sinT gurul mijloc de eliberare a omenirii din cătuşele trecutului! - Idealul acesta nu era însă ceva în,’ afarai vieţii, îi era esenţial şi de aceea eroii depăşesc rolul de figuranţi, devenind tipuri Concrete, reale, iar meşteşugul scriitoricesc se dovedea extra- > ordinar pentru surprinderea vieţii" în to t ce avea ea mai esenţial. ' .

- Autorul îş,i dă 'lim pede seama că -încleştarea oamenilor se produce totuşi- pe un teren, în ţr’un spaţiu; în tr’un anumit loc. N a tu ra prindje- v iaţă în paginile artistului şi face’ o a tâ t ’ de interesantă parte din luptă, încât A’ar , părea că- fără . această prezenţă şi pătrundere a ei nu se poate înţelege. a­valanşa faptelor. Adăugând la toate acestea o limbă suplă şi b.ogâtă, tânărul nuvelist, abia scăpat e l , însuşi din iureşul ce deschidea' drymul spre viitor, făcea dovada uriui puternic talent epic şi descriptiv.^. El nu. înţelegea altfe l- artă decât.- brodată pe terenul solid al realităţii ,şi al esenţialului anec­dotic. N im ic, superficial, nimic f ă r ă . semnificaţie; am ănuntul impregna totalitatea ansam blului'şiri dădea ■ coloratura ‘ veri--

dicului. A rta se punea vădit în slujba măreţei realităţi sociale care, prin sânige şi morminte, îşi deschidea drumul către viitor-. , '

' IW

Opera capitală a lui M ihail Şolohov este însă romanul „Pe Donul \ hniştit“. Epopeea revoluţiei de pe Don, este deo­potrivă un -fragment din istoria adm irabilă a M arii Revoluţii Socialiste din Octombrie şi marele rom an al ţărănimii d in ' secolui X X , iar prin aceasta o carte crucială în literatura mondială. Mai mult decât atât. N u numai o frescă, riu numai un, mozaic reprezentând; viaţa, nu numai un -'film veridic al revoluţiei de pe Don: Mihail Şolohov a ştiut să facă din opera"' sa ' procesul de conştiinţă pentru fiecare om care crede în tr’un viitor mai bun. L-a ales pe cazacul Grigorie Melehov, l-a urm ărit pe întreg drumul vieţii,.dela prim ele'm anifestări' ale bărbăţiei până. la m aturitate, şi ne-a dat o> carte care la fiecare pagină pune1 o întrebare şi aduce un răspuns. Autorul a înţeles că el trebuia să cuprindă în paginile cărţii ,ceea ce m ăreţul popor sovietic a cuprins în faptele lui. Istoria^ ca­zacului Grigorie Melehov a devenit astfel o parte din istoria poporului sovietic, iar lupta lui, ilustrarea splendidă a teribi­lei svârcoliri din cărei s’a! născut lumea nouă, socialistă. Şi totuşi, Grigorie ^Melehov rămâne până la urmă un învins, întrebarea care s’a născut în mintea multora, ’ chiar dacă au citit cartea cu atenţie, dovedjea că n ’au înţeles adânca ei semnificaţie.

De ce sţutorul l-a sdorbit pe Melehov după ce to t tim ­pul, în cursul a două mii de pagini, ne-a făcut să-l îndrăgim? Aici .trebuie să stăruim jdin nou asupra atitudinii pe care. scriitorul sovietic-o adoptă fa ţă de eroii săi. Pentru el, eroii sunt oameni vii, oameni care se mişcă, /trăiesc şi mor. O a­meni indistructibil legaţi de viaţă. Ei nu pot fî despărţiţi de v iaţă şi de fireasca ei desfăşurare. In felul cum Grigorie Me- -lehov a fost crescut, în felul cum şi-a dus v iaţa până la înce­putul marelui examen — revoluţia - ^ , în \ felul cum au reac­ţionat toate resturile m entalităţii cazace (casă dominantă) din sufletul său îm potriva ideilor noi, totul ne uşurează sar­cina de a înţelege că M ihail Şolohov şi-a propus să facă pro-

desul de conştiinţă al fiecărui oui, în drum spre adevăr.' G ri- gorie Mehelov nu este prin nimic mai bun decât' oricare alt erou al cărţii, nici mai rău. Oricum ar merge un autor pe vuna' din aceste direcţii el ar cădea în păcatul idealizării şi -deci al artificialului. Melehov tră ieşte .'N u după instinct, nici după principii morale. El trăeşte sub porunca vieţii obişnuite care în felul cum o trăeşte el nu-i pune nici o problemă. Ele sunt rezolvate demult dje către clasa din care face parte, .ia r M elehov se conformează firesc în această’lume care-r permite să se desvolte şi să trăiască liniştit. El este un mijlocaş cum­secade, are cu ce trăi, şi de aceea! nu;-l sbuciumă probleme m ari. înţelege că are unele îndatoriri — m ari şi grele, cum .ar fi slujba de ostaş pentru ţa r — dar are! şi drepturi. Din această existenţă oarecum „ echilibrată, ajunge la un moment dat în tr’o grea cumpănă. Melehov nu mai poate ezita, el tre­im e să ia o atitudine şi trebuie să se hotărască prom pt şi defi­nitiv . D ar M elehov nu poate aceasta. El este un mijlocaş ca re oscilează între două forţe contrarii. Şi pentrucă el fiu poate depăşi cercul puternic al condiţiei sale de clasă, op- ‘tează ;pe rând pentru fiecare, încercând1. E de ajuns un şoc puternic, ca să fie svârlit în tabăra1 adversă' şi întreg Echili­b ru l să i se spulbere din nou. El va rămâne în tabăra care-i asigură evidenţierea personală şi rămâne definitiv reprezen­tan tu l tipic al omului care (închide ochii la interesele mari ale poporului, fiindu-i greu să lupte cu sine însuşi’. El nu se poate ■lăsa smuls1 din sine. E l se consideră suficient de puternic pentru a călăuzi v iaţa după gândurile lui, ceea ce din nou î l duce la greşeli.El se ştie suficient de înarm at pentru a în­vinge şi se îeazim ă prea sigur pe ceea ce i-a lăsat trecutul moştenire. Melehov se sbuciumă de ,aci înainte în întrebări, dar când viaţa îl supune nemiloasă la examenul m arilor hotărîri, el procedează laş. N ’are iniţiativă şi se simte nesigur pe terenul proaspăt întins înaintea lui. Melehov nu-şi înteme­iază echilibrul decât pe 'ceea ce a moştenit. Or, pentrucă îm ­po triva acestei moşteniri, se ridicase' o ameninţare, Melehov tiu mai stă la îndoială şi se pune în slujba moştenirii sale. Adăugându-se la aceasta interesul personal şi superficialita­te a judecăţii, eroul face dovada tipică celbr de felul lui: nu înţelege comandă imperioasă a momentului hotărîtor şi con-

'-tinuă să 'creadă că' adevărul este de partea lui. Târziu apoi„ începe să-şi dea sama cât dje fals i-la fost procedeul şi)' s ă 'se - revolte îm potriva lui. Din acel moment, Melehov este pier­dut ipentru moştenirea! sa, este un învins, pentrucă a. pus mai

. presus de orice interesul şi situaţia personală. El continuă. să.

.- lupte, pentrucă nu mai are încotro, deşi b in e , ştie căi ■ Inimic nu-1 mai poate îndreptăţi să creadă în victorie. E atitudinea, unei întregi serii de cetăţeni şi cazul lui Grigorie Melehov ar tre­bui să fie ’un mare semn de întrebare • pentru 1 mulţi. De ră s -

. punsul dat, depinde dacă ei1 vor rămâne folositori societăţii' sau v o r; cădea răpuşi şi în lăturaţi de pe drum ca oricare p ie- decă sau ca oricare duşman. Din această _ cauză, rom anul lu i Mihail Şolohov este în prim ul rând un ajutor nepreţuit pentru- cei care 1—- din felurite motive — oscilează între o accepţiune-- sau alta şi-i obligă, dacă sunt cinstiţi, la o îm brăţişare fă ră rezervă a, marelui adevăr care a răscolit lumea ,din temelii.

' Grigorie’ Melehov este sim patizat de cititor' tocmai prini faptul că se integrează a tâ t de veridic în! viaţa obişnuită. Melehov este simpatic prim to t ce ' face, pentrucă ioată v ia ţa lui este- străbătută de o sinceritate remarcabilă. El are răspunderea faptelor sale şi n’o tăgădueşte. Când re­vine acasă, definitiv învins, el este resemnat: vine să-şi p ri­mească răsp la ta pentru faptele lui.-. 1 N u este o docilitate a inamicului dezarm at dar duşmănos totuşi; este- ■ atitudinea: omului iconvins .că este vinovat şi că trebue să ispăşească; este omul cape _a căzut, asemenea lui Icar, ■ din sb'orul său sfi—

,• dător fa ţă de cei m ulţi, ’ - .. 1 M ihail Şolohov l-a ales pe - Grigorie dintre mijlocaşi..

Era poziţia de clasă care-i, permitea să urmărească pînă’n s tră - . funduri problema deosebit de im portantă a atitudinii faţă.

de marea mişcare a poporului. Pe de altă parte, eroul îi per­m itea să privească în inlterior asupra, perspectivelor m arii conjuncturi a realităţii. Situaţia^ lui era , extrem de dificilă şi' faptul că a reuşit să ne dea o operă m agistrală pe1 această- temă, învederează marele său talent. A utorul a trebuit să-l, urmărească pe Grigorie în toate meandrele, ascunzişurile şi’ şovăirile inerente unui mijlocaş individualist şi a reuşit să,

' ilustreze cum nu se putea mai clar, to t ce se- întîm plă cu um

56 .

individ izolat atunci când se pune' deacurmezişuŢ m arilor ini— terese ale popqrului, când se rupe «de popor şi când se consi-.- deră, deşi hăituit de remuşcări şi probleme contradictorii, mai presus de linia generală a voinţei populare. Totodată, po­li ţia aceasta i-a permis să pună în lumină — la antipodul. tipului Melehov — o1 serie în treag ă ' de eroi poziţivij . de’ oameni neşovăitori, conştienţi de ceea ce fac şi, -încotro se diuc.' ' 1 ' • 1 ’ ' ■ .. i , ,

i Oscilaţiile lui 'Grigorie ■ Melehov i-au permis , autorului să-l, urmărească fă ră , dificultate în am bele'tabere, ,au fostr. puntea de legătură a artistului cu cele două forţe care'se ce­reau zugrăvite. De aceea, când autorul trece cu 9 privirea

'd in tr’o, parte în tr’alta, drumul său ni se pare a tâ t de natural , încât nu ne dăm seama că urmărim-,o carte, ci parcă trăim cu adevărat întâm plările p e . care ea cuprinde. Cititorul; dacă este sincer, este chem at. să-descifreze-din înlănţuirea faptelor- semnificaţia lor, unică şi generală. Autorul îi indică, i i oferă, îi .pune totul la îndemână: cumpăneşte, şi alege. Această atitu­dine; este o p iatră de' încercare pentru sinceritatea lectorilor şi a ra tă intenţia artistului de-ă educa, de a-şi îndeplini cu p ă ­trundere şi fineţe misiunea de s,inginer al sufletelor ome­neşti". Şi sub acest aspect, opera lui M ihail Şolohov este ne­A . . u , •întrecuta. ■ " ,,

C ititorul lui .Mihail Şolohov are o m are ' satisfacţie- descifrând lin ia , după care autorul îşi crează şi-şi urmăreşte eroii. Epoca pe care şi7a propus s’o zugrăvească i-a pus' la îndemână un material enorm, atât în oameni' cât şi, îm fapte- şi întâm plări. D ar M ihail Şolohov a sesizat că nu-i destul ca­să’creezi un.personaj, ci trebue să-i găseşti neapărat şi un ro st.' In acestă gigantică ţesătură' a vieţii, fiecare om venea cu ce avea mai specific,, şi m area .a rtă a autorului constă tocmai în* descoperirea acestuia, de a-1 schiţa pe fiecare în mod deosebit, cu mijloace felurite, din câteva linii sobre şi definitive. Ci­titorul îl identifică oriunde şi îl face să ocupe un loc anumit, .bine definit, im loc ce nu poate, fi ocupat de altul. T o t aşa, com portarea şi faptele fiecăruia-sunt a tâ t de‘ personale, înicât- e cu neputinţă să -1’ confundăm ■‘cu un altul. Şi aceasta,. cu; fiecare din ero i., N u e numai tipul Melehov, mai ' sunr sute alţii. Bunei,uc, d e 'p ild ă , nu putea să fie decât /dârz,.

57

-Podtiolkov nu putea fi decât erou, Axinia numai adulată. .Autorul ştie perfect cum să scoată din atitudinea fiecăruia fa ţă de viaţă un argument solid pentru cel care doreşte să se 'Convingă. Şolohov a arătat s tră lu c it’cu ce şi cum trebue să ^opereze un scriitor pentru crearea eroului pozitiv şi, din acest motiv, studierea uriaşei sale opere se impune oricărui m ânu­itor de condei.

•aw* _

Problema aceasta capătă o şi mai .mare limpezire când„ pe lângă monumentalul \„Don liniştit", se are în vedere şi

.admirabilul roman „Pământ desţelenit''. Romanul acesta are o însemătate prim ordială. M area artă a scriitorului sovietic,

-de a 'în fă ţişa plastic trăsăturile eroilor săi, străluceşte şi în a­ceastă a doua creaţie a sa. Bolşevicul' Davidov este conceput magistral. La fel de bine conturaţi'sun t oricare dintre local­nicii din Gremeacii-Log, ca membrii de partid" Nagulnov şi Razmiotrov, ca M aidanicov si Molcin, ca Polovţev, tipul con- 'tra-revoluţionarului sau "ca lacob Lukici Ostrovnov, chia-1 burul perfid. -Nicăeri nu vom găsi mai bine subliniat carac­terul fiecăruia, acţiunile fiecăruia,felul cum se integrează în viaţă. Chiar şi bătrânul Şciucar, a cărui figură/este o’ ra ri­tate artistică, face parte' a tât d'e nedesprinsă din viaţa cărţii,

■ încât fă ră el opera ar dovedi o lipsă. P en trucă ' însăşi viaţa are asemen'ea figuri Fiecare personaj, oricât de accesoriu, ca

.să nu vorbim de tipurile necesare cum ar fi M acar Nagulnov, bolşevic stângist, dar .plin de bune intenţii si legat cu trup

.şi suflet de partid, sau ţăranul mijlocaş K ondrat Maidanicov, —r care sezisează imediat încotro e drumul - cel bun şi por­neşte pe 'e l cu hotărîre dar şi cu o seamă de resturi din vechea lui' mentalitate,— fiecare îşi are locul său în viaţă, a tât de

"bine precizat, încât prezenţa lui acolo este asemănătoare ima­ginii reale d in tr’un film sau mai bine zis; din viaţa însăşi (pe ■care o vezi şi ţi se pare c’o poţi pipăi. ' '' Eroul suprins în toată complexitatea lui,, şi accentuarea

*în special a laturii caracteristice, liata m area artă ce dă v i­ta lita tea excepţională .cărţilor lui Mihail Şolohov: Atitudinea aceasta fermă, dinlăuntrul vieţii, lipsită de artificiu şi de

-superficial,1 firească, jfără asperităţi inestetice, simplă şi fer-

-58

mecătoâre, face din eroi figuri de o reală plasticitate. Ii -în­carcă de semnificaţie şi-i prezintă viitorului', ca elemente deosebite, tipuri reprezentative ale unei epoci bine definite în cursul istoriei. Realismul socialist se dovedeşte astfel singura

, m etodă - artistică 'în ale cărei făgaşe istoria societăţii umane poate fi surprinsă în 'esenţialul ei şi mai ales în drumul său înainte.' Ia r Mihail Şolohov rămâne un neîntrecut maestru în-această direcţie. 1 - .

' L iteratura trebue să fie un sprijin pentru lupta poporului, ea trebue să aibă o (structură partinica şi să fie susţinută de

1 un trainic ) suport ideologic. Şi sub acest aspect, opera lui , M ihailr Şolohov aduce o nepreţuită valoare. jFelul cum îşi -concepe cărţile şi temele dificile pe care le-a încercat,' do­vedesc ' că ele ţintesc la educarea şi înarm area lectorului în lup tă lui de fiecare zi. Dacă dramatică viaţa a lui Grigorie Melehov trebue să dea serios de gîndit tuturor, simpatizanţi sau duşfnani (celor dintâi, îndemn spre clarificare imediată şi spre-ataşament sincer, — celorlalţi, un memento imperativ că viaţa 'îşi urmează cursul), atitudinea lui K ondrat M aida- nikov, prom ptă şi neşovăitoare, trebue de asemenea să-i hotărască pe mulţi. -

Autorul nu caută decât adevărul şi acest adevăr vrea •el să-l. prezinte. De aceea, nici în „Donul liniştit“ nu muşa>- malizează/ dram atica exterminare întreprinsă de o tabără asup ra ' membrilor ' celeilalte, nici în „Pământ desţelenit“ nu ascunde greşelile activiştilor în _lupta pentru colectivi­

' za re ..E l însă le întregeşte, complexul: le arată rezultatele. Şi prin aceasta: ue face măi atenţi. .A utorul nu dă nici un verdict; el dă faptul mustind de; învăţătură. Faptele acelea nu pot fi interpretate fals decât ale duşmani, dar tot ele conţin argumentul hotărîtor îm potriva inamicului. T otul ieste străbătut de.,o înţelegere, caldă, sinceră, iubitoare a ome-

' nescului şi de o. precisă documentare ideologică. A rta devine astfel un mijloc de educare şi un instrument de luptă.

, su

' ; D ar opera lui M ihail Şolohov îmbracă şi alte perfecţiuni artistice. S’a vorbit a tât de mult de marea sa artă descriptivă, de felul ‘cum ştie să dea viaţă nu numai oamenilor dar şi na-

59

turii, mediului în oare aceştia se mişcă, despre - m inunata sa forţă de plasticizare, de îmbinare a ' elem entului' natural cit starea sufletească a eroilor. Rareori întâlneşti' o operă în care naturii să i se acorde' a tâ ta nemărginită dragoste şi ■ atâta, adâncă i,atenţie. M ihail .Şolohov nu face însă pastel, nici ide­alizare, . după cum nici eroilor s ă i . nu le îngăduie această.’ perim ată costumaţie. ■ N a tu ra este, ,un personaj. în opera lui Mihail Şolohov. Ea îi îm brăţişează. pe toţi eroii, - partic ipă la viaţa lor şi complectează tabloul general a l evenimentelor sau al ’ conflictelor, sufleteşti. In ,felul cum se opreşte" asupra naturii, se descifrează din opera lui M ihail Şolohov lirismul accentuat care transpiră ap roape 1 la fiecare pagină. N u este un lirism dulceag sau sulemenit, e un cântec d.e slavă adus de om păm ântului pe care-1 iubeşte şi de care. se simte legat* e o înfrăţire a omului cu materia! din care, trăieşte. - ' '

1 Autorul nu se mărgineşte numai la elementul descriptiv. E l stăpâneşte o, neasemuită putere de sugerare. El surprinde şi în natură numai ceea.ce e ' semnificativ şi adevărat u n e i' situaţii. Pe lângă toate calităţile sale, el este im'"artist până’n cele fnai mici am ănunte: când realizează atmosfera,', lumina, mireasma. T otu l e puternic evocat în opera lui -■ Şolohov, ' dela florile plăpânde ale- primăverii, la cernozionul mustind de zăpadă, dela roua dimineţilor la , fum ul’,'caselor, la abu­reala blidelor de mâncare ori a bălţilor şi â .vegetaţiei - cu- . prinsa ,de' putrezire. Miroase păm ân tu l' revenit de' ploaie, ' văzduhul cuprins dle arşiţă, în 'c a re plutesc amestecate toate miresmele- pământului, până ş i , vântul aduce din _ stepă !izul ierburilor şi al cernoziomului... C ititorul rămâne fermecat de ' inepuizabilele mijloace ale autorului‘d e a sugera acest aspect al vieţii, al naturii, această parte esenţială a ei. Trebue să fie cineva 'pătiuns în toate fibrele (fiinţei sale.de puterea răsco­litoare a naturii pentru a o surprinde şi a o> picta ,cu a tâta măestrie. M ihail Şolohov dovedeşte,pe acest teren o a tâ t d e 1 mare siguranţă încât greu ne-am putea imagina un alt artist ' care să-l depăşească. Paginile sau crâmpeiele descriind natura - sunt poeme d e cea mâi desăvârşită realizaxe artistică, ia r opera întreagă — 9 orchestră în care cântă to t ce are natura mai reprezentativ, m ai-adevărat. - E .realita tea 'su rp rin să în' intimitate.

60

■ Impresia dfc veridic' şi de natural este redată, pe lângă altele, de aspectul verbal, stilistic. Este greu de imaginat lim­ba literară â lui M ihail ŞoloKoy dacă nu se poate cerceta originalul. In 1 traducerile româneşti, destul de onorabile, mai ales aceia .a „Donului liniştit", datorită lui Cezar Petrescu,

■ se în trezăresc 'to tuşi varia te le‘ instrumente cu care artistul ■operează ..pentru ’ â m r silui adevărul. ■ Să nu vorbim' despre

'■.dialog; el' este o m inunăţie şi ra r întâlneşti un dialog [mai viu mai firesc. E ceva care nu îngăduie să te gîndeşti la1 lec­tură. Oamenii vorbesc în realitate, se aud, li se configurează până şi timbrul vooal. Fiecare are un fel al'-său de a se exprima, de a-şi îmbrăca gîndurile în cuvinte, de a se face ■cât măi bine înţeles. Adăugând variatele zicători, proverbe, cântece şi exclamaţii i felurite,' avem în fa ţa noastră o , lume vie, mişcătoare,' dinamică, un care v iaţa pulsează .p retu tin­deni, în fiecare filă. ■' , O, , ' •

Şi totuşi, suntem a tâ t de departe de o fotografiere! A- ’m ănuntu l de care împiedică atâţia autori şi, sub care /foarte m ulţi sucombă, rnu-1 copleşeşte pe Mihail Şolohov. El .ştie care este cel mai reprezentativ,- cel mai plastic, cel mai plini de ■ semnificaţii; S’ar crede că această minjunată diversi­ta te de. culori' .încarcă'; nu, ele sunt tot a tâtea concrete' şi necesare aspecte ale realităţii luată în întregime dar pe rând, fir cu fir. A utorul lucrează din perspectivă şi surprinde numai' cea ce e absolut necesar pentru ' a împlini întregul. ' Stilul lui M ihail Şolohov este îmbibat de humor. In

-afară/' de zicâtorile populare, întâlnim felurite situaţii pre­zentate cu a tâta simţ al comicului încât nu se poate să nu le recitim. A şa e, de pildă, autobiografia lui ‘ M oş Sciucar din „Pământ desţelenit“ sau vitejia de care dă el dovadă faţă- de ţap, în timpul răzm eriţei fem eilor. „Donul liniştit“ are de

■asemenea situaţii ,ce împing cititorul nu la zâmbet — aceasta se petrece aproape la {fiecare pagină — d a r .la hohote nestă­pânite. D upă icum artistul foloseşte game .infinite ' pentru a ■caracteriza oamenii sau aspectele naturii, —- to t aşa uzează ■de felurite culori pentru a. îm brăca în zâmbet înfăţişarea re­alităţii. Humorul. ‘ lui i M ihail Şolohov aduce operei sale acel suflu dinamic, jovial, pe care viaţa îl poartă întrânsa, chiar •şi în cele mai dificile momente. Destinderea tensiunilor dra-

matice prin .cîteva fraze luminoase constituie una din m arile posibilităţi ale acestui neîntrecut creator de a plasticiza asr p'ecte ■ variate, deosebite unele de altele, - semnificative,, laie vieţii. • I ' ' , ' '

' Despre opera lui Mihail Şolohov e greu ' să nu vorbeşti la superlativ. N u-este o exagerare. C ititorul n’are 'decât să. deschidă cărţile pentru a se convinge că are în fa ţă un artist- neobişnuit, un artist icarei depăşeşte to t ceea ce s’â scris des-' pre ţărani pânăJn momentul de faţă . Ţ ăran ii săi nu sunt numai oameni ai pământului, ei sunt vii, se ' frăm ântă, ca oricare alţi locuitori ai acestei planete; au un coplex- sufle­tesc extrem de bogat.' Ei1 nu mai sunt simpli cetăţeni ideali­zaţi, t ră in d 'în tr ’o .natură la fel de idealizată, ei sunt oameni ' adevăraţi mistuiţi de probleme, şi luptători -pentru idei pre­cise. In sânul lor, dinamismul luptei de clasă se face sim ţit ' din ce în ce mai puternic, iar ţărănim ea muncitoare îşi ..dai seama că alianţa cu proletariatul dela oraş este singura ga-" rânţie. p en tru /fău rirea unei vieţi mai bune. 1 1

Literatura românească are, atâtea de învăţat dela lite­ra tura sovietică. Are de învăţa t şi dela Şolohov. N u numai, în privinţa construcţiei, romanului, a atitudinii " f a ţă 'd e eroi-' şi fa ţă "de evenimente, nu numai din lfdu l de a-i p rezen ta 'pe ' ţărani, ci şi în a descoperi legea după care’ amănuntul' dev ine ' semnificativ, legea după care el trebue ales, legea după care,, trebue- m ânuit ca să nu dea impresie/ de aglomerare. Pentrucă. literatura,, noastră suferă îp general, de schematism, chiar dacă ea utilizează un m aterial abundent;) .amănuntul ’nu-şi găseşte - locul în concertul general. -Ba,, de mite .ori, el ' este plasat' întâm plător -,ne la locul lui, Npierzându-şi, .semnificaţia -şi' im portanţa şi devenind un accesoriu peste -care ajunge o simplă trăsătură de condjei d e a c u rm e z işu l.D a r am ănuntul aceasta trebue pus acolo unde e nevoie de el. Pentru a desco- ’ peri legile de construire ,a. cărţii, nu-i destul numai să cunoşti realitatea, ea trebue interpretată, ,ea trebue axată pe temeiurile • generale ale desvoltării vieţii.Se impune deci o • încercată şcoală ideologică, pe lângă una- literară. O pera lui Mihail'. Şolohov rămâne în această privinţă nu num ai un obiect de:-

62

lectură- şi de adevărată desfătare intelectuală, dar ea tre­buie studiată atent şi am ănunţit. -

L iteratura românească suferă uneori de lipsă de-pătrun­dere a personagiilor. Eroul e privit oarecum dinafară; especta— tiv, fără ca să fie^urm ărit în complexul, lui sufletesc. în mie­zul acestui complex. De aceea, avem uneori impresia că autorii nu s’au identificat cu ceea ce scriu. Un personaj nu este un simplu figurant, el treb.ue să fie o realitate. Ori, pentru a o reda, această realitate trebue pătrunsă în toate ramificaţiile ei,, pentru numai astfel i se poate surprinde esenţialul. Omul şi- laptele lui au ceva specific, individual. D ar dacă acest indi­vid nu se axează pe liniile generale, fundamentale ale vieţii, el rămâne un element izolat, accidental, dar nu devine tip- reprezentativ. El va f i numai uşor schiţat dar nu construit, va rămâne ciuntit, neîmplinit şi în desacord cu realitatea.

Realismul socialist al cărui neîntrecut reprezentant este- M ihail Şolohov pune la îndemâna creatorilor nebănuite mij­loace artistice. El impune însă o atentă cercetare a realităţii,_ pretinde seriozitate" şi muncă încordată. El cere studiu ideolo­gic am ănunţit pentru a se putea discerne esenţialul de super- flu. El cere oameni reprezentativi şi fapte veridice, semnifi­cative. A titudinea creatorului fa ţă de erou trebue să fie sin­ceră şi fă ră echivoc, altfel eroul îşi pierde im portanţa, oricît se strădueşte creatorul să i-o sublinieze. El nu mai poate fi pozitiv, pentrucă nu' .aduce nimic -spre- a furniza argumente, spre a convinge’. - .-C reatorului i se impune deci' o atentă s tu - ' diere a m arilor valori artistice ale realismului socialist, ale literaturii sovietice, ale valorilor literare universale. P rintre acestea, operiie lui Mihail Alexandrovici Şolohov'ocupă undoc' de primul rang, m ărturie a uriaşei desvoltări pe care arta, pe lângă alte realizări ale spiritului uman, a dobândit-o în m a­rele stat socialist, chezaş al desvoltării tu turor năzuinţelor şi aptitudinilor creatoare ale omului muncitor.

, . Dumitru Mircea

63

, C r o n i c a

SADOVEANU ŞI EROUL COMBATIV

jujnătate de secol de neobosită activitate scriito­ricească desparte primele lucrări ale maestrului Sadoveanu de ultima sa, realizare, romanul „M itrea Cocor". Le desparte? Mai bine zis, le îmbină organic în tr’un mănunchiu impresionant p rin masivitatea, dar mai ales prin unitatea sa de

'ton,i— expresie a iubirii adânci pentru popoi;, a largului de­mocratism şi a marei, generoasei sale arte, care însufleţeşte dela uni capăt la altul opera scriitoruluiyTraiul de toate zilele

.al poporului, dramele lui simple .şi zguduitoare, .mizeria şi înapoierea anilor de exploatare, care au apăsat asupra ţă ră ­nimii muncitoare,: observarea îndurerată a efectelor pe care existenţa robiei le lasă asupra omului — iată preocupări perr manente ale scriitorului. Ele se'oglindesc' în numeroase' opere, dela acel memorabil Ion Ursu şi dela Bordeieniî de odinioară, •care, ne vorbesc despre proletarizarea unei părţi a ţărănimii în condiţiile exploatării feudalo-capitaliste, precum şi despre lupta dintre clase,, (a cărei realitate scriitorul o 'presim ţea la

<64

.acea dată mai m ult intuitiv,) până la recentul român, 'Mitrea Cocor, în care procesul'de diferenţiere a ţărănim ii este urm ă­rit în consecinţele sale cele mai interesante, iar lupta de clasă, lîn forme făţişe, a fost sesizată şi de conştiinţa autorului drept acel m otor care împinge societatea înainte .C ,

g h ia r aici trebue căutată/’ dealtminteri, deosebirea însem­n a tă ce există între producţiile mai vechi ale scriitorului şi n o u l său rom an „Mitrea Cocor“ este scris de pe poziţiile ideo­logice şi combative ale clasei muncitoare; înlăuntrul operei rsadoveniste, el constitue un considerabil salt înainte prin felul limpede şi bo tărît în care a izbutit scriitorul să cuprindă dia­tele contradictorii' ale realităţii în plină transformare, să sur­prindă esenţialul dintrânsa, în vederea creerii unei opere lite­rare, care să constitue o 'a rm ă de luptă pentru constructorii socialismului din ţara noastră, şi în special’ pentru • ţărănimea

-muncitoare.Această limpezire ideologică din mijlocul ■ unor confuzii

ca re-is tăpâneau , s’a produs ca urmare a identificării scriitoru­lui cu lupta clasei muncitoare. Ea erai cerută de atitudinea sa progresistă de dinainte de 23 August 1944 , dar mai ales tre­buia să vină,-ca o consecinţă a militării lui de astăzi în frun­tea intelectualilor progresişti din ţara noastră, devotaţi, clasei muncitoare şi partidului ei, devotaţi cauzei socialismului şi cauzei păcii. -

Cercetând evoluţia ascendentă dela Păuna Mică, apărut 'în 1948 , până la Mitrea Cocor, e deajuns să reamintim că 'romanul Păuna Mică înfăţişa în mod pripit evenimente care' ap loc sub’ ochii noştri abia azi (începuturile de colectivizare a~ agriculturii) — /dar pe care scriitorul le plasa anticipativ 'in tr'un moment foarte caracteristic al istoriei noastre- contem­porane: reform a agrară din 1945 . 1

Cu totul altfel se prezintă din acest punct de vedere 'Mitrea Cocor. ■■ Romanul îmbrăţişează perioada dintre -1 :9 "ţo— 1943 , luând ■sfârşit cu evenimentul îm proprietăririi şi al lich idării' pa cale -revoluţionară" a-m arii-proprietăţi" moşiereşti, baza m ateriala a m oşierim n'ultră-rcacţionarc d in -tara noastră. Chiar acest sin- -gur am ănunt/constitue un indiciu suficient de semnificativ ■despre succesele repurtate de scriitor pe linia unei arte legată

lA lm anahul l i te ra r, 5 — 1950 65

de realitatea concretă, trăită, cu, răsunet viu în actualitate, în­sufleţită de perspectivele'Viitorului, fără să contravină legilor' de transform are a realităţii. Se poate ,spune în chipul cel m af .' hotărît că a.ceste eforturi au fost încununate, cu Mitrea C o­cor, de un mare succes. C artea tinereţii lui M itrea Cocor este­ţi cartea .câre-1 întinereşte pe .autorul ei, o întinerire mobili' zatoare pentru' cititorii mai a les,' care au prilejul de a lua- contact cu o ţărănim e în multe privinţe deosebită de aceea a. ■ operelor sadoveniste mai vechi. , ’, Mitrea Cocor este, înainte de toate, isto ria’ţărănim ii să-' race dela noi, istoria acestei largi categorii sociale pentru p ri­ma oară priv ită de autor nu p rin reprezentanţii ei care - pe- diferite căi au scăpat, din cercul exploatării cazul m ulto r eroi din trecut ai lui Sadoveanu — , ci prin aceia care stan. ei 'înşişi în mijlocul acestui cerc, apăsaţi din plin de greuta­tea exploatării. Mitrea Cocor, este în acel aş timp docum entul cel mai viii care ne vorbeşte despre realitatea crânceuă a ex­ploatării boiereşti, despre relaţiile sociale feudalo-capitaliste- dela ţara din perioada dominaţiei de clasă a, burghezo-mo- şierimii până la sfârşitul celui de al doilea război mondial,,, d in tr’o perioadă când pentru domolirea răzvrătiţilor şi pen­tru ţinerea în frâu a „prostim ii", biciul feudal se împleteşte- cu citaţia judecătorească „în 1 regulă", şi cu' felurite procedee- de înfom etare „legală". , '

Numeroase sunt aspectele romanului care ne vorbesc despre starea de adâncă înapoiere a ţărănim ii,’ despre toate , relele şi neajunsurile care au bântuit satele noastre şi mai’ ales despre prezenţa la to t pasul şi sub toate formele a ex-

' ploatării nemiloase, fie că ea vine din partea ciocoiului dela- coniac, sau a chiaburului, ţăran şi în acelaş timp m orar, câr- - ciumar, negustor, etc. Cea mai mare 'p a rte a acţiunii- se şr- petrece dealtminteri la ţară , în epoca de dinainte şi din tim ­pul războiului, undeva în spre Bărăgan, p e 'm a lu rile Lisei,. ‘ la M alu-Surpat. păm ânt bun de agricultură are doar boerul: ■■ Bărăganul „D ropiilor". Rumânii îşi au ogoarele în coasta1 satului, da discreţia Lisei celei nărăvaşe: „La Dropii e ,aur,. boierii adună bogăţii; noi trăim în strâm toare şi putrezim în> sărăcie". Pe moşie e stăpân Cristea Trei Nasuri. Din foi-, -şorul conacului, el pândeşte cu ochianul ceeace se petrece pe

66

moşie. Cu puşca încărcată cu alice sau _ cu ■ grunji de sare .trage în cei care-1 nemulţumesc „Oamenii puteau scăpa de multe ori cu fuga- de m ânia lui. El îi privea cum se duc; îi înjura şi-i lăsa, ştiind că jeste meşteşug să-i aducă la el ori să ajungă la dânşii, l i aducea cu primarele fi jandarmul. V e­neau singuri la el din pricina sărăciei şi ■ nevoilor“. ■

„E bine să fii slugă la ciocoi" —< reflectează la un mo­ment dat personajul principal ■ al romanului, M itrea Cocor, „ înveţi să stai cu spinarea plecată, munceşti în rând cu vi­tele. Mă scoală alţii înainte de zori. Dacă nu mă grăbesc cât trebue, mă ajunge logofătul cu sfârcul gârbaciului. D i­mineaţa nu prea e vreme s ă :roadem un codru uscat de pâine. D ar în schimb, la prânz, ciorba de fasole are puţine boabe, castravetele e moale şi mămăliga din făină ! încinsă" . . .

. . . „Voi să te întreb, nene,, dacă aşa e rânduiala pre­tutindeni, la toate moşiile“ —■ îşi mărturiseşte nedumeririle, în parte clarificate, acelaşi M itrea. „Aci Rumânii iau pu ţin ­tei bani toamnlâ, pentru m ultă muncă în vara viitoare. N u se mai pot plăti. Ia r cei ce lucrează în parte dau trei şi iau două d in;cinci, şi, până ajung la îm părţeala, le iese părul prin căciulă. Vai de munca lor! Dacă se strică ştiuleţii în grămezi, îi ia ciocoiul pe nimic, pentru povarnă".

D ar iată şi‘un document patetic al efectelor pustiitoare, pe care le lasă robia burghezo-moşierească asupra omului:

„Se afla în tr’adevăr pitit, în tru umilinţă, un sătean de coloarea ţărânei în care sta sbârlit ca ariciul,-cu ochi rotunzi, speriaţi. Ii zicea Mutu, pentrucă nu slobozea vorba cu cea­surile. '

— Uiie-ll pe N iţă Mutu. urm ă Cerneţ. Ăsta a stat la robie, ca să-şi poată creşte pruncii. Mă N iţă, avut-ai tu clipă de bucurie de când te afli pe lume?

— N ’a v u i.. . hârâi M utu, din fundul suferinţei,, ca din fundul pământului. f-

Cineva întrebă râzând: '■— Nici în prim ăvara aia, cândva, când fuşi în floare

şi tu? ' .A rătarea cenuşie tăcu, scufundată în ocna sufletului

său".Ca Miţă Mutu sunt destui alţii, deosebiţi doar prin struc-'

6^

tură şi temperament. Asupra fiecăruia, anii de oprimare ne­omenească, mizeria, au lăsat urme adânci. U n vlăguit tru ­peşte, cu conştiinţa un fierbere e fiecare. Şi aceasta cu atâr mai mult, cu cât pricinile răului apar to t mai clar fiecăruia. Supunerea animalică, icnetul din ad'ânc. —■ iată cu ce răspund cei mai bătrâni provocărilor neruşinate ale moşierului Cristea Trei Nasuri, ca şi hoţiilor morarului chiabur Ghiţă Lungu, ajunşi amândoi to t mai inventivi şi mai năstruşnici în isco­direa procedeelor de-a stoarce to t 'ce se poate de pe spina­rea ţăranilor muncitori. Spaima de bătaia practicată copios de aparatul de teroare al stăpânirii moşiereşti — jandarm e­ria, — am intirea \ înfricoşată a lui 1907 , perpetuată din tatâ’n fiu, îi mai stăpâneşte pe unii, pe cei mai bătrâni:

„Amără viaţă noastrăpână cj^pierim^Eu am apucat vrCr­itica de pomina "când s’au sculat satele, de-au ars conacele. S tă­pânirea trimise pe Moldoveni să împuşte şi să detune pe-ai noştri. Ia r pe mine mă concentrară şi mă trimiseră cu regi­mentul, în părţile Moldovei, ca să proţăpim ,pe alţii, tot plugari de-ai n o ş tri. . . V ârîră atâta spaimă în Rumâni să ne fie pe-hm veac de om. N e băgară minţile’n cap şi răbdăm. N u ştiu ce-o să mai fie . . / ’

Astfel vorbeşte bătrânul Triglea, argat pe moşia boe- rului, astfel vorbesc câţiva de-o seamă cu el, cu o uitătură de amărăciune şi reproş spre cer. Revolta lo r e încătuşată, închisă sub cele şapte lacăte ale sufletului, ura îm potriva mo­şierului sau a chiaburului, unealta lui, le izbucneşte în impre­caţii verbale mai mult sau mai puţin colorate, dar neeficiente; doar urmele religiozităţii superstiţioase sunt prezentate în luptă cu atitudinile de1 indiferentism religios ce-şi fac loc to t mai des şi mai ales cu atitudinile de ură şi dispreţ îm ­potriva popilor şi călugărilor — , purtătorii „ştiinţei" salvării sufletelor, propagandiştii supunerii pe păm ânt.

Şi încă 1 ceva. U n aer de clandestinitate, de solidaritate şoptită a celor oprimaţi pluteşte peste vorbele şi gesturile se­menilor constituind cel mai bun indiciu că un nou vân t de răzmeriţă s’a stârnit undeva, din străfunduri, că sămânţa a fost aruncată pentru un nou rod. Aceasta îl face chiar pe bătrânul Triglea să mai spere nedesluşit: '„C i să vină cu

adevărat o vreme să-şi săreze şi robii inimile pentru toate răutăţile ce stau asupra lor."

Aceste vorbe le spune bătrânul cu puţin înainte de iz­bucnirea războiului. Evenimentele ce urmează vin să confir­me cu v ârf şi îndesat aşteptările şi nădejdile tulburi ale să­răcimii dela M alu-Surpat. înain te de toate/ războiul cu oro­rile lui, scoate din inerţie şi pasivitate întregul sat. Desfă­şurarea criminalei „campanii din R ăsărit' este urm ărită cu înfrigurare de cei din1 ţară, caret-şi au pe cei mai apropiaţi dintre ai lor pe front. Apoi, rând pe rând, înfrângerea N em ­ţilor, prin victoriile strălucite ale armatei sovietice, elibera­rea ţării noastre, ieşirea din 'ilegalitate a partidului revolu­ţionar al clasei muncitoare, lupta acesteia îm potriva forţe­lor reacţiunii, pentru instaurarea unui regim cu adevărat de­mocratic prin lichidarea tu turor rămăşiţelor 'feudale ale tre­cutului — evenimente bogate ce se succed în roman — poate prea rapid — găsesc un răsunet deosebit de viu în v iaţa lo­cuitorilor satului. |

Poziţiile de clasă potrivnice, — latente până atunci — se radicalizează brusc. Ciocoiul şi chiaburul leagă alianţă strânsă, precipitându-se politiceşte spre partidele istorice; la rândul 'lor, 'foştii argaţi şi robi se organizează şi ei, tot mai conştient, sub îndrum area muncitorilor veniţi duminicile la sat. „Se adună la Stoica, acasă, câţiva ce-şi zic partid" — raportează G hiţă Lungu lui Trei Nasuri. îndrum area o p ri­mesc ţăranii dela muncitori, p rin tre care, mai ales fratele lui Stoica, Voicu Cerneţ, muncitor cazangiu — fost luptător în ilegalitate — 1 este cel mai activ. Vorbele! lui cad ca oişte peceţi, definind lapidar antagonismul de clasă: „N edreptatea le fu mumă — dreptatela le va fi ciumă", caracterizează el situaţia tu turor exploatatorilor. Şi to t aşa, despre ura de clasă ce trebue să devină principială: „ . . . l a 1 u n ii... ura e ca vinul' ce se îmbunătăţeşte cu timpul".

Prin sfaturile cazangiului, se înjghebează la M alu-Surpat organizaţia Partidului Comunist, alcătuită din to ţi foştii nă­păstuiţi. , Pe aceştia îi lămureşte ţăranul sărac-Stoica Cerneţ:

„Acest partid| îşi face tot mai m ult loc (la cârma ţării, şi împinge în colţuri to t mai strâm te pe îmbuibaţii de ieri. Vor îm părţi păm ânt; vor alcătui legi drepte. Ies acuma . . . în ­

69

ştiinţări despre adevăratele stări de lucruri din' Uniunea So­vietică . . . Acolo ciocoii şi îmbogăţiţii pe nedrept — s?au to­pit; se bucură la soare numai1 muncitorii care ţin în mână secerea şi ciocanul. Robii de odinioară sunt acolo stăpâni acuma".

Locul revoltei pe şoptite l-a luat) acum o frăm ântare co­lectivă, ca şii un început de clarificare, de organizare a ac­ţiunilor ţărănim ii sărace, în preajm a evenimentului reformei agrare, lucruri care-1 uimesc foarte pe moşierul Trei-N asuri: „Politica se dumireşte el. „Ţiganii .când flămânzesc, cântă. Ăştia se adună şi pun ţara la cale". „Sunt printre ei instigatori", îi răspunde chiaburul analfabet G hiţă Lungu, şi termenul poliţienesc care,sună aici comic, depăşit, desum- flat, ne-aduce aminte de-o veche nuvelă a lui Sadoveanu, „Un instigator", unde cuvântul era folosit to t a tât de osten­tativ, în sens invers, cu un accent de ironie amară.

înfăţişarea acestui proces de limpezire a conştiinţelor celor mulţi, a ţelurilor ’/pe care le au de atins, este îndeosebi preţioasă în noul roman. Desfăşurarea amplă a acestui proces este prilejuită în special de povestirea vieţii flăcăului M itrea Cocor, peronagiul principal >'al'" romanului şi una din creaţiile cele mai interesante ale literaturii lui M ihail Sadoveanu. V ia­ţa l-a călit, l-a pus în situaţia de a observa — ■ şi încă pe propria-i piele — anomaliile sociale; el are isteţimea unui „firoscos", curiozitatea socială, pasiunea de a iscodi cauzele fenomenelor, mai ales ale relelor observate în jurul său.

Fraţii lui M itrea au m urit cu toţii încă de mici, afară de unul: (Ghiţă, cel mai mare, morarul. „U nii s’au prăpădit de pojar, alţii de bube, alţii de plânsori, alţii de fierură de măciulii de mac. Fiecare „cum i-a fost scr i s. . Pe al şap­telea copil —■ îl rupseră porcii când era de1 un an şi s e . afla singur în tr’o a lb ie . . , Al optulea a fost Mitrea. Asta a trăit. A biruit şi sugăricea; de covrig mestecat în gură, şi macul, şi pojarul şi.J vărsatul. N u s’a opărit când a vărsat căldarea cu apă clocotită. N u l-au sfâşiat porcii când l-au găsit în albie în dosul casei, dând din picioruşe şt m ânuţe ca un gândac şi gângurind spre ei. N ’a pierit nici de fiertură de poame crude nici din balega d'e cal stoarsă de babele satului, în

70

g u ra lui, când a avut tuse măgărească. S’a îndărătnicit să .rămână pe lumea asta păcătoasă” .

D upă ce îndură cu greu tirania unei mame care-şi cana­lizase, toată dragostea spre fiul mai mare — Ghiţă Lungu — prigonindu-1 pe cel mai mic, M itrea Cocor încape pe mâna fratelui său, după m oartea năpraznică a părinţilor, pentru a i i „vândut” ca argat moşierului dfcn Sat. Contactul cu acesta îl face pe băiatul isteţ şi precoce să surprindă asemănarea tain ică dintre chiabur :şi ciocoiu:

„Se mira. T rei-N asuri smeăna cu morarul. Parcă ar fi fost. fraţi. N um ai că proprietarul era înalt şi gros, iar mo­raru l îi.ajungea abia la umăr. T rei-N asuri părea fratele mai ■mare; G hiţă era fratele mic” .

Tim p de cinci ani, până la armlară, argăţeşte M itrea la conacul boieresc. In to t acest timp, ura îm potriva boierului :şi a fratelui său creşte ca o buruiană sălbatecă, luând for­mele cela mai variate: ironie, satiră, sarcasm, obidă, irespqct şi batjocură pentru 'cele religioase, pentru propaganda inte­resată a popilor. T o t mai clare încep să-i apară tânărului M itrea temeiurile pe care se bizue mizeria, înapoierea, starea de sălbătăcie a poporului: „Toate relele asupra nevoiaşului, cugeta el. Când Turcii, mai răi decât ciuma; când ciocoii, mai r ă i decât Turcii. D upă acestea, acuma, au ieşit şi m orarii: ■n’au părinţi, n’au fraţi, au numai lăcomia de bani” .

M editaţii că acestea ;şi altele ni-1 arată pe Mitre'a ca pe un tânăr încercat de viaţă1 şi m aturizat. Vorbele pe care le spune sunt de o veridicitate dureroasă, smulse în tr’adevăr „din sfânta ■ durere”, iar atitudinile1! în care îl surprinde auto­ru l, conving prin autenticitate. •

Anii de m ilitărie îi prilejuiesc lui M itrea o limpezire a •gândurilor, iar revoltei sale anarhice, o canalizare pe linia primicipialităţii de clasă, datorită contactului rodnic cu m un­citorul Costea Florea, care-i deschide ochii m inţii asupra ce­lo r ce se petrec în lume. |E1 îl, lămureşte despre rostul luptei duse de partidul cqmunist în ilegalitate, şi-l familiarizează cu realitatea sovietică. Rezultatele acestei destul de sumare edu­caţii se! văd curând.

„Şi în el bân tu ia Q răzvrătire; ca şi el era to t poporul robilor vieţii, de care 'lumea e plină. „Sfărâm aţi rânduiala

71

nedreaptă!" striga (toată fiinţa lui. „Rob cu rob să ne unim"», îi sunau stihurile îngânate de fierar".

Florea fierarul îi insuflă lui M itrea încrederea nestră­m utată în victorie şi/'tot el îl învaţă să scrie şi să citească.

In tr’acestea, izbucnirea războiului, intrarea României în, război alături de hitlerişti, îm potriva Uniunii Sovietice, îl fac pe M itrea Cocor să intuiască, încă nedesluşit pricinile acestui război de cotropire, şi să urască şi mai m ult pe aceia pe care îl trim iteau la moarte fă ră vină, după ce îl exploataseră c a ' pe un rob: '

„începea a pricepe că războiul acesta e, dintr’o parte, al nesăţioşilor: că pentru veşnic nesăţioşi, pier veşnic-flă­mânzii'. •

C a luptător pe fron t şi mai târziu ca prizonier,, Mitrea. Cocor are prilejul de a cunoaşte am ănunţit viaţa şi realita­tea sovietică; aici se întăreşte în convingerea că singura cale de rezolvare a răului care măcina satul românesc burghezo- feudal este colectivizarea, strângerea ţărănim ii muncitoare îm gospodării colective, concomitent cu lupta înverşunată împo­triva chiaburimii şi a moşierilor, până la desfiinţarea lor. M itrea devine în Uniunea Sovietică cu adevărat „un băr­bat politic", cum se exprimă unul din ostaşii sovietici ce-1 lămuresc. M ai m ult decât atât. El devine un om nou. N ’a. mai rămas nimic din. robul hăituit de revolte neputincioase, de uri obscure şi înghiţite, decât doar dorinţa aprinsă de a. se răzbuna pe cei cel l-au asuprit, făcând dreptate deplină. „Boala nerăbdării" nu-i dă astâmpăr. Se înrolează în di­vizia „Tudor Vladimirescu", şi, din nou pe front, luptă cu. eroism îm potriva hitleriştilor. O dată cu întoarcerea lui la M alu-Surpat, se desăvârşeşte apoi în mod revoluţionar ac­ţiunea de expropriere) a moşierului, prim îm părţirea păm ân­tului la cei săraci, acţiune care întârziase în trucâtva din. pricina maşinaţiunilor lui Trei. N asuri şi a chiaburului.

D ar „luarea în stăpânire a pustei dela Dropii era { nu­mai un început; M itrea Cocor avea însă în el întregi sim ţe- mintele pe - care le’ncercase la gospodăria colectivă numită Ilicia Pam iati, în satul Tarassevca, pe când se afla prinzo- nier şi ucenic în Uniune. Aici, la Malu, ca pretutindeni în:

72 ,

ţară , /'se găsesc încă în fiin ţă 'a lcătu irile trecutului... Oamenii dela Malu se ofilesc în! um bra trecutului.

Asupra acestora trebue îndeplinită revoluţia. Alcătuirea veche să fie în întregime/ răsturnată. Desfacerea de trecut,, ieşirea întrjun „veac nou al lumii".

Pentru acestea toate însă — şi M itrea întrevedea cura­jos greutăţile cu care vor avea de lu p ta t — „M ălurenii lui mai aveau de străbătut drumul! spinos al înţelegerii".

Cu aceste cuvinte pline de tâlc, se încheie rom anul lui , Mihail Sadoveanu. In ele se cuprinde toată distanţa ce separă, reveria idilică de visul, pozitiv, cu îndrăzneala proectat în ' viitor, tocmai pentrucă-şi are fixate adânc rădăcinile în rea­litatea concretă. i

U Dealtminteri, acesta e şi meritul *principal al rom anu­lui, acela die a fi reuşit să înfăţişeze' eroul în transform area lui continuă d in i stadiul coşmarului fără ieşire al robului" analfabet, la nivelul unuia în stare să cuprindă în visul său realitatea viitorului. -

C ine/l-ia aju tat pe Mitrea?Romanul dă un răspuns concret şi limpede acestei în tre­

bări: nenumărate sunt momentele în care M itrea Cocor este prezentat ca ucenic sârguincios al prietenului ’său Costea Florea, m uncitorul. comunist, sau mai târziu ca „ucenic în Uniune", în contact viu cu realitatea socialistă.

M eritul autorului e de a fi subliniat aceasta cu. tărie, arătând nu odată că principala şcoală de educare a ţăranului muncitor — de îndrum are a lui- .pe linia luptei pentru o vi­aţă mai bună, alături de clasa muncitoare — a fost şi este P artidu l acesteia, precum şi cunoaşterea Marei Ţ ări a Socia­lismului. Aceste pagini .pun în acelaş timp "în adevărată lu­mină caracterul raporturilor de strânsă alianţă dintre ţă ră­nimea muncitoare şi clasa muncitoare, alianţă în sânul căreia cea de an doua deţinel rolul de hegemon şi de sfătuitor.

Observarea realităţii, respectarea legilor de transfor- - mare a acesteia, situarea pe poziţiile de luptă ale clasei m un­citoare au permis scriitorului să cuprindă în opera sa re a li- . tatea în devenire; a ţării noastre, concretizând-o în tr’o se­rie ide tipuri reprezentative, de ţărani şi muncitori, cel mai semnificativ răm ânând M itrea Cocor.

73

Este pentru' în tâia oară în cariera literară a scriitorului, • când toate resursele sale artistice sunt mobilizate în vederea alcătuirii nu a unei cărţi despre v iaţa satului, ci a unei cărţi care să reflecte procesul de făurire a ţărănimii muncitoare conştiente, în luptă deschisă şi activă îm potriva exploata­torilor ei.

Mişcările lente ale formării unei conştiinţe,’ străfulgeră- .rile acestei! conştiinţe, totul în funcţie de contacutl cu reali­tatea, apoi luările de atitudine conştientă înl acord cu pozi­ţia de clasă a eroilor —■ iată probleme care l-au preocupat serios pe scriitor. Un exemplu semnificativ despre felul cum

„a izbutit să prindă scriitorul relaţia ascunsă dintre interesele de clasă şi tactica de aplicat este comportarea sinuoasă, ad­mirabil prinsă, a m orarului G hiţă Lungu. încolţit la un mo­ment dar cu vorba de ţăranii care devin to t mai de neînţe­les pentru el, „nea G hiţă“ m orarul se repliază cu şiretenie

-pe poziţiile tehnicianului, indispensabil şi apolitic:„— ■ N u mă, amestec,, rânji el strâm b;/eu sunt m orar şi

-veni vreme, să dau drumul pietrelor, să vă fac făină şi -mălai".

Toate aceste aspecte se rânduiesc printre ^meritele in- contesrabile al noului iroman. C artea nu-i lipsită totuşi de

•unele neajunsuri, explicabile când ne gândim că scriitorul a păşit pentru întâia oară cu hotărîre pe un teren pe care până atunci \ nur 1 străbătuse decât în mică' măsură.

Incontestabil, e un mare merit al operei faptul că vor- ’bele spuse de personagii sţunt smulse djinj inimă, că ele sunt -de o sinceritate emoţionantă, cu o mare putere de convingere asupra cititorului şi, în acelaşi timp, ele sunt expresia cLară a poziţiei de clasă a vorbitorului. N u-i mai puţin adevărat, însă, că romanul îi prezintă în chip excesiv pe eroi vorbind, schimbând păreri, întreţinând lungi dispute sfătoase în jurul acţiunilor şi al (faptelor, în loc.să-i lase să acţioneze ei înşişi, să făptuiască. Uneori, această patim ă a vorbăriei ajunge ia forme cu totul nepotrivite împrejurării.

O altă observaţie necesară priveşte relativa sărăcie a -romanului când e -vorba să surprindă raporturile complexe ale vieţii satului, ale colectivităţii. Acţiunea romanului se’ pe­trece mai toată la moară, la conac sau pe moşia boerului şi

74

constă, mai ales — cum am mai spus — din lungi convor­biri între săteni. Scriitorul trece rapid peste toate acele eve­nimente care au avut în satele noastre un ecou extrem de puternic: izbucnirea războiului, desfăşurarea lui, armistiţiul, actu l dela 6 M artie, pregătirea reformei ag ra re . . . Locuitorii satului sunt văzuţi m ultă vreme ca o sim plă 'anexă a moşiei, fe l de a vedea realitatea rurală caracteristic epocei dinainte ■de 1907,, dar nepotrivit pentru perioada dintre cele două răz­boaie. Nim ic din frăm ântarea generală a " ţării din această vreme nu se oglindeşte în roman, deşi ştiut este că de pildă criza economică, politicianismul haotic, dictaturile s.uccesive au im primat vieţii satelor noastre un ritm specific epocei, ■oricât de 1 numeroase ar fi pe de altă parte vestigiile feudale. In nici un caz satul românesc din epoca aceasta nu mai este „locul undje nu s’a în tâm plat nimic“ , ci mai de grabă frontul ■extrem de agitat al unor surde, dar puternice lupte de clasă .şi în acelaşi (timp un seismograf extrem de sensibil care în ­registrează mişcările şi frăm ântările masei în funcţie de m a­rile cutremure sociale din lume.

Şi acum, câteva sublinieri - în legătură cu tehnica roma­nului lui Sadoveanu. Ch şi alte scrieri ale sale, rom anul de faţă este „istoria” unui erou, în cazul de fa ţă „istoria” lui M itrea Cocor, ; erou de un fel cu fotul deosebit în galeria eroilor săi. Scriitorul numeşte acest fel de scrieri romane, şi nu fără îndreptăţire. Ceeaceî e -de observat în priv in ţa a­ceasta e<că noul roman, al scriitorului (ca şi dealtminteri, altele mai vechi) se dleosebeşte în orice caz de ceeace obişr nuit se numeşte un roman, şi mai cu seamă, unul social. T eh­nica romanului lui Sadoveanu se grefează în general pe povestire, pe .„istorisire” , aşadar pe un soiu de naraţiune, în care toate întâm plările şi acţiunile prezentate alcătuesc scene de prim plan, chemate la. viaţă prin însăşi participarea la acţiune a autorului,,|îm calitate de rapsod.

In limitele acestei tehnici epice, care constă în lărgirea proporţiilor povestirii (dela care păstrează tendinţa de sim­plificare a faptelor şi .caracterului plan şi linear al narării, fă ră prşopecţiuni în adâncime), scriitorul a ajuns la o mare desăvârşire, reuşind să ridice în literatura noastră genul la ■o strălucire, binemeritată. '

75

Povestea simplă a lui M itrea Cocor este povestea m iilor de Cocori din ţa ra asta, încătuşaţi până nu de m ult în că­tuşele ignoranţei şi (exploatării şi pe care contactul cu Ţara. Socialismului în felurite forme, legăturile strânse cu clasa, muncitoare şi cu Partidjul ei, i-au trezit la viaţă, transfor- m ându-i în construcori conştienţi şi combativi ai noii orânduiri. '

Alţi scriitori vor relua fă ră îndoială d e la 'cap ă t iarăşi şi iarăşi „istoria" lui M itrea Cocor al anilor acestora, subiect inepuizabil, pe care realitatea noastră în .devenire li-1 furni­zează din plin.

M eritul lui1 Sadoveanu e de a fi găsit noi şi viguroase- resurse în forţai talentului !său, pentru a ne da o carte con­vingătoare şi mobilizatoare, prin mijloacele atât de simple în aparenţă ale marei sale arte, însufleţită de încredere în ca­uza pentru jcare' luptă M itrea C ocor," primul erou pozitiv al autorului d in tr’o serie pe, care am dori-o cât mai bogată.

Cornel Resmarta

76

C ro n ica d r a m a tic ă

STAGIUNEA TEATRULUI DE STAT DIN TURDA

ctivitatea teatrului de Stat dm Turda, începută în 1948 cu un colectiv de paisprezece actori şi continuată anul acesta într’o stagiune cu frumoase realizări, este un exemplu viu al restructurării culturale pe care a pornit tara noastră. Intr’o clădire obţinută de minister pentru a servi de teatru, s’au început, pe -mica scenă primele repe­

tiţii, cu O scrisoare pierdută, apoi Alarma, Untul la sută fatal, şi în sfârşit Citadele sfărâmate. Aceste piese au fost montate de către doi directori de scenă' bucureşteni, tov. Bucevski şi Val Mugur.Sârgumţa şi seriozitatea cu care s’a muncit au atras simpatia publicului turdean, format în majoritate din oameni ai

■muncii. Pentru stagiunea actuală, numărul artiştilor a fost mărit la douăzeci şi patru, ei fiind ajutaţi de un corp tehnic şi admi­nistrativ format din şaisprezece persoane, iar la 1 Ianuarie 1949 teatrul a devenit Teatru de Stat. *

Stagiunea a fost deschisă 'cu piesa „Cumpăna“ de Lucia Demetrius, care s’a bucurat direcţia de scenă a lui P. V. Cottescu. Succesul obţinut prin' admirabila înţelegere, posibili­tate' de redare şi interpretare de care a dat dovadă atât direcţia de scenă cât şi colectivul artistic, a însemnat pn punct pozitiv

77

şi promiţător pentru începutul activităţii teatrale turdene din. .această stagiune. Tema piesei şi analizarea ei amănunţită a fost amplu v desbăţută de presa -din Capitală'. şi provincie, astfel încât, ne putem rezuma aoar la prezentarea felului în care teatrul din. Turda a reuşit să redea importantul, moment ’ politic ilustrat de ea. Evident, în această privinţă, marele merit revine direcţiei de scenă, care ,'a reuşit să dea spectacolului caracterul săui ar- ■ momc, p lin de justeţe în ton şi având 0 subtilă sesizare a nu­anţelor la care tema se preta. Interpretarea rolurilor grele din ,piesă a, r.eivenit, actorilor: Petre Felezeu (Anton Vadu), V. Avri- geâ-nu, (Mircea Vadu), Anişoara Potaroacă (Caterina), Lia Căr- bunescu (Lidia). In rolul' lui Anton Vadu, interpretarea lui Petru Felezeu a fost 'una din cele mai bune, afară de scena finală în care muncitorul se învinge pe şine însuşi rezolvându-şi „marea cumpănă". Interpretul a < folosit aici accente, prea patetice în locul unei atitudini de fermă conştimţă a pasului săvârşit, 'de'

, înţelegere a importanţei - lui şi de hotărîre , nestrămutată de .a continua .lupta chiar cu preţul ■ unui sacrificiu patern. Miroea Vadu, omul în 'sufletul căruia căutarea drumului nu este decât, un artificiu, a căpătat, în interpretarea lui V. Avrigeanu, o prea, mare accentuarea a oscilării între între două atitudini opuse;, .ceiace a denaturat sensul iniţial al personajului. _

Interpretarea rolurilor femenine ,a scoş foarte bine în evi­denţă accentele cele mai subtile, astfel încât Anişoara Potoroacă, în rolul Caterinei a prezentat cu toate nuanţele)' ei de ridicul1, egoism, grandomanie, şi- ‘perfidie, tabloul viu al femeii îngrădite în idealurile lumii vechi căreia1 îi aparţine; rolul Indiei a fost cu multă fineţe sesizat în toata complexitatea .lui de 'Lia Căr- bunescu, care prin mimica, intonaţia şi atitudinea ' adusă în, scenă a dat cea mai izbutită creaţie., ■ '

, O greşală a constituit în acest spectacol- apariţia Sandei care trebuia să reliefeze contrastul de caracter dintre două femei din două lumi diferite şi să atragă' toată simpatia' de , partea ei. Dar interpretarea Emiliei Antonescu, care a dat în piesele urmă- , toare mulţ mai merituoase creaţii de comediie, nu s’a încadrat decât cu superficialitate în rol, reducând marea -semnificaţie a scenei, ■ ’ '

' -'V , -v > •}{"

; A doua premieră a fost piesa-poem „Zoia“ sau „Povestea despre dreptate", a scriitoarei sovietice Margareta Aligher. In

-ţara noastră prima reprezentare a acestei pieşe a fost aceia de pe scena teatrului din Turda şi -ea a constituit b -problemă dificilă atât pentru înţelegerea"întregii atmosfera din spectacol ‘cât şi' pentru felul de redare' a l , diferitelor caractere! - -

- Direcţia de scenă a lui Ionel Olteanu a căutat să dea o cât mai umană, şi reală prezentare a personagiilor, reuşind să creeze un spectacol bine încadrat în principiile teatrului realist. Cu toate acestea, momentul, destul de dificil al apariţiei , viziunilor, în de­

. lirul Zoiei n ’a fost prea fericit realizat., Imperceptabila micşorare-

a luminii a lăsat decorul vizibil astfel încât apariţiile au căpătat' un caracter fantomatic neconform adevăratei' lor semnificaţii, f . ■ Interpreţii, recrutaţi din cele mai tinere elemente ale, teatru­

lui, au constituit un exemplu de înţelegere şi aprofundare a rolu­rilor dând creaţii de cel mai just contur. Trebuesc citate realiză­rile tinerilor actori: Maria Blănaru şi Petru T. Popa. Interpreta- Zoiei (Maria Blănaru) a'adus în rol o sensibilitate rară’ şi o pu­tere dramatică plină de accente vibrante de duioşie, dragoste,, bucurie sau durere, realizând cu fidelitate figura unei tinere de 18 ani. Plină de nerv a fost. interpretarea Emiliei Antoiie’scu în, Kliava, fata tânără, comună, fără idealuri sau preocupări mari, care trăeşte de azi pe mâine învârtindu-se fără rost în jurul pro­priei ei persoane. Rolul important al secretarului de comsomol a fost inegal şi neprecis interpretat de V. Avrigeanu care n’a redat decât în parte încrederea în victorie, hotărîrea şi dârzenia, ce trebuiau să anime figura creată de el. O scenă de veritabilă intensitate dramatică a creat Petre Felezeu în rolul partizanului muribund, iar Anişoara Potoroacă a avut o atitudine şi o "mască admirabilă în rolul! bătrânei din colibă.' - •

■ w .

Piesa „Cantonul 88“ de Corneiiu Dragoman a adus o, temă impresionantă care desvălue drama unei iamiin sărace de canto­nier, aflată la cheremul unui -moşier. Piesa este un admirabil instrument de demascare a neomenoasei exploatări dm trecut, şi atât direcţia de scenă a lui, Ionel Olteanu, cât şi munca interpre­ţilor au dus la o irumoasă realizare. Interpreţii au reuşit să adopte în scenă o atitudine de ■ veritabilă creaţie artistică, sesi­zând sufletul ţăranului muncitor, ilustrat în cele câteva perso­nagii şi prezentându-i cu întreg specificul lui.

- ■ w -A patra premieră a constituit-o piesa „Argilă' şi porţelan“ a

dramaturgului sovietic-leton A. Gngulus, care aduce în scenă un mo­ment din lupta oamenilor sovietici letoni pentru realizarea şi de­păşirea planului de producţie. întregul conflict 'al piesei se de­clanşează în jurul constatării pe care o fac muncitorii că unul din bazinele de argilă lăsate de vechii proprietari şi necontrolate de paşnicul Skudra, e gol, astfel încât, nu se poate realiza planul dm lipsă de materie primă. Inginerul Skulte porneşte la în­dreptarea ■ situaţiei, riscându-şi viaţa pe râul cu gheţe plutitoare pentru a aduce material.

•V i." ' "2S*Prin complexitatea de situaţii şi personagii, piesa a consti­

tuit o grea încercare a teatrului dm Turda. Era nevoie, de-o muncă de înţelegere a problemelor specifice pe care le ridică piesa, ast­fel încât nici munca direcţiei de scenă susţinută tot de IoneL Olteanu şi nici aceea a interpreţilor n’a fost deloc uşoară. Pu­nerea în scenă a însemnat un tablou unitar al efortului socialist, arătâncS temeiurile solidarităţii oamenilor sovietici înfrăţiţi în elanul creator şi prezentând, în epilog, caracterele negative ale

-celor ce rămân în urmă. Un mare merit al direcţiei de scenă este • şi acela de a fi reuşit să realizeze din Jugurile membrilor de par­tid oameni reali, fără să-i prezinte simbolic.

Teatrul ae Stat a mai prezentat premiera ,>Cearta“ de Va­lentin Silvestru, în direcţia de scenă a lui Mugur Mardan. Piesa -aduce un moment dm viaţa unei tinere perechi de muncitori care se prezintă în laţa judecăţii pentru divorţ; autorul ne arată chi­pul inteligent în care o asesoare populară şi o muncitoare direc­toare de fabrică ştiu să îndrepte lucrurile, aducând odată cu re­încadrarea în muncă a .soţului ce căzuse în patima beţiei, liniştea şi armonia în căminul împricinaţilor. Interpretarea s’a încadrat bine în atmosfera piesei, iar cele trei apariţiii comice, datorite Manei Maximihan (Bătrâna), Emiliei Antonescu (Doamna CaLom- -firescu) şi lui Gheorghe Radu (Colţan), au cunoscut un real suc­ces de public. Maria Bondar în rolul Eugeniei n’a reuşit să pună în lumină caracterul specific al muncitoarei sârguincioase dar desonentată în faţa problemelor pe care i le pune viaţa; de ase­meni, Lia Cărbuescu n’a prins decât parţial lima justă a rolului ei de muncitoare conştientă şi tovarăşe gata oricând cu un sfat bun şi un îndemn în muncă.

Reprezentarea acestei piese a atras din partea forurilor com­petente o aspră critică Teatrului- de Stat din Turda mai ales din cauza introducerii imor scene neindicate în text. Evident,- lipsa de experienţă a tânărului teatru explică aceste greşeli, dar nu le şi scuză; e de datoria colectivului teatrului turdean de a-şi inten­sifica şi organzia munca în aşa fel, ca pe viitor aceste lipsuri să fie remediate.

Din munca de până acum a teatrului, se poate observa ela­nul şi seriozitatea cu care actorii înţeleg să muncească; prin turneele ce le-au întreprins ’n Maramureş şi nordul Moldovei, cât ■şt prin prezentarea piesei ,>Flori de măr“ de Mariana Bădărău, ei au reuşit să-şi atragă simpatia mani mase a publicului de muncitori, ţărani şi copii care î-au răsplătit cu multe aplauze. Trebuiesc menţionate de asemenei, şedinţele de producţie în cadrul cărora discuţiile pe marginea spectacolelor sunt însufleţite şi rodnice, publicul dând sugestii şi cerând lămuriri personalului artistic, cât şi colaborarea colectivului cu ateneul popular Nico- lae Bălcescu şi cu celelalte organizaţii de masă

De curând a avut loc o nouă premieră cu piesa „Se luminează de ziuă“ de I Atanasiu-Atlas, iar pentru luna Mai sunt progra­mate piesele „Moştenirea fatală" de L. Şeinin şi „iarba rea“ de Aurel Baranga. ■

Dina Codreş

PAGINI ALESE DIN CLASICII NOŞTRI "

Anton Pann, Povestea vorbei; Al. Domci, Fabule; (Editura Ti­

neretului, 1950), G. Coşbuc, Pentru libertate. (E. P. L. A. —

' 1950)

Munca de revalorificare a pa­trimoniului .literaturii noastre ■clasice se intensifică mereu, pe măsură ce istoria şi critica lite­rară îşi adâncesc temeiurile lor marxist-leniniste. Ediţile recon­siderate din Alexandri, Odo- bescu, Slavici, Vlahuţă, Creangă şi mai ales Eminescu sunt destul

•de semnificative în acest sens.Un valoros aport la această

muncă în plină desfăşurare îl •constituie apariţia „Paginilor alese" din autorii noştri clasici, •iniţiată de către Editura Tine­

retului. Seria acestor publicaţii a fost deschisă cu „Povestea vor­b e i de Anton Pann şi ,>Fabule‘‘ de Al. Domci. „Cuvântul înain­te" care însoţeşte „Povestea vor­bei" stabileşte configuraţia poli­tică şi socială a epocii în care a trăit şi a scris Anton Pann, adu­ce unele date si observaţii reve­latorii pentru biografia şi opera scriitorului. Intr’adevăr, A. Pann „cel isteţ ca ,un proverb", cum îl caracteriza M. Eminescu, s’a bucurat şi el din partea cri­ticilor burghezo-moşierimii de acelaşi tratament general1 de ca­re s’au bucurat toţi scriitorii progresişti ai trecutului, adică a fost' în fel şi chip falsificat, a­tunci când n'a fost uitat în pa­ginile modeste ale unor manuale şcolare. Pitorescul oriental, rea­lizat în culoare şi sunet, savoa1-

' rea anumitor împerechieri de

- A lm a n a h u l l i te ra r , 6 — 195081

grai, bufonie şi spontaneitate — iartă, în câteva cuvinte ceeace vedea critica formalistă în opera scriitorului. Era neglijat însă cu desăvârşire puternicul caracter social, cât şi semnificaţia isto­rică şi populară pe care o are această operă.

Anton Pann a fost primul no­stru culegător de poezie popu­lară, pe care ,a început s’o pu­blice încă din 1822 şi unul din­tre cei mai de seamă muzicieni care au luptat împotriva melo­diilor turceşti, ce bântuiau pe a­tunci ţările române, şi pentru o muzică naţională, populară. De aici identificarea sa cil spiritul poporului, cu aspiraţiile, dure­rile şi luptele lui, pe ai cărui duşmani — exploatatori ce se în­mulţeau odată cu începuturile capitalismului în Principate — Anton Pann i-al biciuit cu multă vervă şi ironie, satirizând defec­tele lor morale. Exemplele cele mai caracteristice pentru scrisul său sunt scoase din volumele „Povestea vorbei'*, „O şezătoare la. ţară“, şi neuitatele „Năzdră­vănia ale lui Nastratin Hogea**.

Cu tot orizontul ideologic în­gust al vremii sale, cu toate alu­necările, inconsecvenţele şi şovă­ielile care-i alimentează opera, — prin caracterul ei popular, moralizator, optimist, de humor şi ironie socială — Anton Pann, rămâne cel mai de seamă înain­taş al realismului critic popu­lar pe care o să-l ilustreze cu o artă neîntrecuţă Ion Creangă. .

Punerea în circulaţie a părţi­lor reprezentative' din operele sale va însemna, de sigur, un

1 1 j in şi o c o n ' n b u ţ i e d n e d ă

la adâncirea caracterului populau al literaturii noastre noi.

O soartă asemănătoare şi nu datorită întâmplării, a avut-o fa­bulistul Alexandru Donici (1806. —1866). Situaţia operei sale, cât şi caracterele ei generale, sunt — deşi succint — ştiinţific şi bi­ne conturate de către Emil Bol- dan în „Prefaţa** culegerii.

Trebue apreciată dela început încercarea lui Emil Boldan de a,

r pune în evidenţă influenţele destul de mari pe cairei le-a exer­citat literatura progresistă rusă? asupra literaturii noastre dela mijlocul veacului trecut. In cad­rul acestor influenţe adânci şi salutare, este prezentat şi Alecu

.Donici, care şi-a început activi­tatea sa de scriitor cu traduceri din Puşldn, publicând la Bu­cureşti în 1837, fără iscălitură’ poemul „Ţiganii**. Tot el îm­preună cu C: Negruzzi, a publi­cat în 1844 ,,Satire şi alte poetice- compuneri“ traduse din Antioh Cantemir. Dar influenţa cea mai remarcabilă asupra operei sale originale a avut-o marele fabu - list rus Crîlov. Donici a trăit timp îndelungat în atmosfera aceloraşi idei înaintate care au generat şi opera lui Crîlov — cu- ale cărei teme şi figuraţii meta­forice şi semnificaţii sociale scriitorul nostru are multe punc­te de contact. Autorul prefeţei nu caută .să demonstreze, aceste asemănări, care desigur, sunt esenţiale.

Foairte bine însă a precizat E. Boldan motivele cu un profund caracter social care stau la teme­lia celor mai multe din fabulele lui Donici. Demascarea, pe care

82

Donici o face, uneori cu remarca­bile calităţi literare şi juste orientări ideologice, a viciilor claselor exploatatoare — orgo­lioase, înşelătoare, adeseori slu­garnice, cosmopolite, leneşe, cru­de, este destul de bine studiată de Emil Boldan.

Scoaterea la lumină, într’o edi­ţie populară, a majorităţii fabu­lelor lui Al. Donici, dă curs viu acestei opere „de mare şi incon­testabilă valoare literară şi so­cială" — înlăturând totodată' şi- părerile greşite ale criticei, este­tizante şi reacţionare despre aceste fabule.

-5 IU'A'■ Tot pe' linia muncii de recon­

siderare a literaturii noastre cla­sice trebue să amintim culegerea de poeme ale lui G. Coşbuc „Pentru libertate1', alcătuită de J. Popper şi publicată. în colecţia „Biblioteca Pentru Toţi“ a Edi­turii Pentru Literatură şi Artă.

Valoarea acestui, volum de opere alese o constitue, în deo­sebi, faptul că în paginile ei în­tâlnim un Coşbuc puţm cunos­cut până acum, aproape cu totul lipsit de „idealismul", „senină- j tatea" şi „armonia" cu care ni-1 '• înfăţişau mentorii culturali ai burghezo-moşierimii, , reprezen­tanţi mai mult sau mai puţin academici ai criticii sacrosancte. Aici îl găsim peţ acel Coşbuc clo­cotitor şi plm de revoltă, care acuză şi loveşte — uneori cu fermitate revoluţionară — în clasele suprapuse. Poezii ca „Pentru libertate", „Străjerul", „■In opressores", „Noi vrem pă­mânt", „Bordei sărac" şi' necu­noscuta „Burghezi! Destul aţi grămădit", sunt cu totul ilustra­tive din acest punct de vedere.

Spre deosebire de studiilepublicate anterior de către J. Popper asupra operelor lui G. Coşbuc, care exagerau uneori re-

■ voluţionarismul poetului, liniile1 de interpretare dm „Prefaţa" vo­lumului le credem bine trasate. Urmărirea procesului evolutiv al poetului, prin diferitele sale eta­pe, ilustrate cu suficiente exemp­le şi informaţii 'legate de viaţa şi activitatea din epocile respec­tive, îl ajută pe critic să traseze linia pozitivă a poeziei lui Coş­buc: concepţia sa artistică despre viaţă şi ura sa împotriva celor ce asupresc popoarele, dragostea sa pentru ţăranul sărac şi ostili­tatea „faţă de chiabur, în gene­ral aspiraţia sa spre libertate"

De sigur că s’ar fi putut insis­ta mai amplu asupra pontradic- tiilor interioare între care s’a sbătut ■ poetul, asupra neputin­ţei lui de a vedea soluţiile juste ale problemelor accentutate pe care nu le-a ocolit în versurile sale.

Credem însă că reconsiderarea lui G. Coşbuc nu se va opri aici, şi aceasta pentru a nu avea o imagine unilaterală a întinsei sale opere- .ci va fi continuată

s! într’o eventuală ediţie critică, ;î însoţită de studii mai bine adân­

cite. 1■ Culegerea „Pentru libertate" aduce maselor largi dm patria noastră, constructoare ale so­cialismului, o faţă nouă, nefalsi­ficată, a liricei sociale coşbu- ciene.

Eforturile criticei şi istoriei noastre literare trebue să devină şi mai serioase în munca de re- yalorificar .9 marxist-leninistă a literaturii progresiste a trecutu­lui. Chiar şi scriitori ardeleni mai puţin cunoschţi, cum ar îi

88

Gh. Bariţ, Ion Codru — Drăgu- şanu, etc. ar merita să se bucure de o interpretare justă şi ştiin­ţifică, prin care să fie integraţi tezaurului cultural al poporului muncitor din ţara noastră.

IOAN TÂRNAVEAN

PENTRU PACE, PENTRU SOCIALISM — poeme

(E. P. L. A. — 1950)

înregistrăm cu bucurie apari­ţia — în cinstea zilei de 1 Mai— a culegem de poeme intitu­lată „Pentru pace, pentru socia­lism", alcătuită de Editura pen­tru literatură şi artă a Uniunii Scriitorilor din R. P. R.

Această plachetă ilustrează în­că odată contribuţia poeţilor din R. P. R. la munca dusă în ţara noastră pentru construirea so­cialismului, sub semnul luptei pentru pace. Scopul plachetei este să înfăţişeze un tablou cât mai complet al activităţii poeti­ce din Republica noastră, în ceea ce are ea mai reprezenta­tiv şi mai valoros. „Am căutat— se spune în prefaţă — ca în aceste pagini să fie reprezentaţi poeţi tineri dm întreaga ţară, creatori ieşiţi din masa celor ce muncesc, ca şi poeţi ai naţiona­lităţilor conlocuitoare".

Ori, în această privinţă, una din obiecţiile care se poate adu­ce. culegerii este tocmai aceea că a neglijat să includă în pa­ginile ei o serie de poeţi tineri ai filialelor Uniunii Scriitorilor cum ar fi .de exemplu poeţii clu­jeni, a căror activitate şi apor.t în mişcarea culturală este des­tul de apreciabilă. Acest gen de antologii ar trebui să fie întoc­

mite cu mai multă atenţie, în aşa fel ca ele să .oglindească mai fidel munca poeţilor din toate părţile ţării. De obicei, se utili­zează un fel de centralism al celor din Capitală, fie din como­ditate, sau alte motive.

Placheta conţine versuri sem­nate de poeţi ca: A. Toma, M. Beniuc, Maria Banuş, Radu Boureanu, E. Jebeleanu, Dan Deşliu, Nina Cassian, Florin Tornea, Veronica Porumbacu, Petre Solomon, Virgil Teodo- rescu, Radu Teculescu şi alţii. Deasemenea sunt prezenţi poeţi dq limbă maghiară din R. P. R., ca Erik Majtenyi şi Szemler Fe- renc, poetul de limbă idiş, Efraim Eizicovici, şi poetul de limbă germană Gerty Rath.

Temele pe care le tratează poemele acestea pot fi grupate în două părţi: acelea care se o­cupă de aspectele muncii indu­striale, de întrecerile socialiste din fabrici, şi altele care oglin­desc îndeosebi lupta pentru pa­ce. Din toate poemele de care ne ocupăm se desprinde acelaşi suflu unitar, de entuziasm faţă de munca omului nou, a frun­taşului, a inovatorului. De re­marcat e faptul că aproape toate aceste poeme sunt construite pe fapte concrete precise şi nu plu­tesc în generalităţi. Insă faptele din care se încheagă poezia nu sunt întotdeauna puse în relief cu vigoarea poetică necesară, sunt doar povestite în mod pro­zaic, sărăcăcios. Poeţii n’au ştiut întotdeauna să dea faptelor de caret sa ocupă o semnificaţie' poe­tică mai adâncă. întâlnim adesea simple relatări, un fel de gaze­tărie poetică, nesatisfăcătoare a­tunci când e vorba de calitatea

84

poeziei, care va trebui să depă­şească experienţele de până ă- cum. . V. y .

CELLA SERGHI: „CAD ZIDU­RILE'

(roman — E. P. L. A. — 1950).

Volumul de 595 de pagini al Cellei Serghi, subintitulat roman, e da fapt un jurnal intim, sau — mai bine zis — Q colecţie de jurnald intime grupate pe/o eta­pă de vreo zece am — 1930—1946 din viaţa eroinei. Din pricina aceasta, e foarte anevoioasă dş.că nu deadreptul imposibilă încer­carea de a rezuma subiectul căr­ţii. Fiindcă nu există dealungul acestor aproape şase sute de pa­gini, o acţiune unitară, care să crească şi să înfăţişeze un frag­ment de viaţă închegat. Nici eroii cărţii nu sunt prea urmă­riţi în acţiunile lor reale, con­crete, care să-i transforme şi s,ă -i împlinească dela un capitol la altul. Dealtfel, singurul erou propriu zis al acestei colecţii de jurnale intime e Mirona Runcu, un! fel de autoare ea însăşi a pa­ginilor pe care Cella Serghi ni le prezintă scrise la persoana întâia.

Totul e foarte nebulos, con­fuz, iar până la urmă obositor şi plicticos, din pricina acestui fel arbitrar şi haotic de a concepe şi trata un volum de proză.

Dar să ne mulţumim deocam­dată cu ceiace) ne-am putut alege după lectura acestor şaise sute de pagini. ' Căci dacă n’are un subiect, cartea Cellei Serghi are, desigur, o temă demnă de tot in­teresul: e vorba de evoluţia unei tinere scriitoare de origine cio­

coiască (Mirona Runcu) care străbate în decada 1936—1946 drumul anevoios dela izolarea în turnul de fildeş, până la lupta şi încadrarea alături de clasamuncitoare, pentru dărâmareacapitalismului şi clădirea lumii socialiste la noi în ţară.

Zidurile care cad în carteaCellei Serghi sunt, astfel, nunumai acelea ale exploatării, ale jafului şi bunului plac, acelea care-i îngrădesc şi-i ucid pe muncitorii ce luptă pentru o via­ţă omenească (zidurile oprimă­rii burghezo-moşiereşti, cu alte cuvinte), ci ele sunt deopotrivă — şi dm sublinierile autoarei ar reieşi că mai ales — acelea -in­terioare, zidurile unei concepţii înguste, mpschine şi egoiste c-ire o împiedecă ani şi ani de zile pe eroina cărţii să vadă lumina şi ţelul luptei jpentru libertate.

Şi dacă observam mai sus lip­surile de care suferă construc­ţia cărţii, se! cuvine în schimb să subliniem şi să aplaudăm cu toată căldura bunele intenţii şi

__ eforturile eroinei de a se trans­forma pe sine însăşi, de a lepă- dal o seamă de prejudecăţi şi vicii burgheze care-i falsificau viaţa, ca şi felul de a vedea şi înţelege această viaţă. Acest proces interior, evoluţia psiho­logică a Mironei Runcu repre-

, zintă, în fond, întregul miez şi înţeles al cărţii. Şi tot el repre­zintă şi principalul merit al Cel­lei Serghi: de a fi încercat să ur­mărească într’un potop de fapte istorice şi întâmplări cotidiene felurite, desfăşurarea şi trans­formarea radicală ce s’a petre­cut în sufletul unei tinere" fete din burghezia românească, până la cucerirea unei conştiinţe ac­tive de partizană şi luptătoare

85

alături de poporul muncitor. Trebuie să accentuăm că nu e puţin lucru pentru evoluţia pro­zei din zilele noastre, ameninţa­tă nu odată de un . istoricisnv care, fără să îmbogăţească prea mult epicul, s’a lipsit de cele mai multe o ii de a urmări psi­hologia personagiilor.

Dar menirea şi ţelul principal .spre care scriitorul nostru tre­buie să tindă e tocmai acesta: de a şti să găsească şi să desvâ- luie cititorului legătura organi­că dintre faptele noi, revoluţio­nare, ale vieţii pe care o trăim, şi transformarea adâncă pe care aceste fapte o produc în sufletul oamenilor. Scriitorul se află, ast­fel, în faţa misiunii sale de edu­cator al maselor care au de ur­mărit şi de învăţat dela eroii unei cărţi, felul cât mai just şi pătrunzător în care să privească faptele vieţii. ' '

Cartea Cellei Serghi încearcă să facă acest lucru. Şi dacă nu reuşeşte prea mult dincolo de in­tenţie, vina nu e decât a autoa­rei care s’a grăbit să dea la ti­par un , volum stufos, nelucrat îndeajuns, plin de toată sgura şi impurităţile unui material prim de viaţă înregistrată direct, pe care-1 oferă jurnalul intim. Sunt însă unele capitole, portrete şi scene surprinse din cotidianul imediat (mai ales din perioada războiului hitlerist), care dove­desc ascuţimea şi priceperea au­toarei de a reda în mod realist unele momente vii.

Dacă Cella Serghi ar fi folo­sit numai acele pasagii în caare se condensează epicul împletit cu observaţia psihologică, dacă ar fi triat cu grijă şi severitaie faţă de sine materialul adunat, în cele 600 de pagini, ne-ar fi

putut da, în numai două sute, o carte merituoasă nu numai prin intenţiile ei, dar şi prin con­strucţie, prin caracterul perso­nagiilor şi stilul descrierii în care atitudinea combativă şi progresistă a autoarei să dea viaţă şi mişcare întregii acţiuni.

Numai atunci am fi avut de-a face cu un roman în tr’adevăr realist, treaptă spre care Cella Serghi urmează să se îndrepte deabia după experienţa de tran­ziţie pe care o reprezintă opul de faţă în cariera sa de scriitoare progresistă.

M. R. P.

A. RADU: PIETRELE ARSE (Cartea Poporului Nr. 78).

Dragostea de muncă şi de via­ţă, fermitatea intransigentă în luptă şi elanul creator al omului de tip nou —■ iată care şunt no­tele esenţiale, pozitive şi" de ma­re preţ ale cărţh lui A. . Radu.

Sub aceste caracteristici se desfăşoară povestirea autobio­grafică a minerului Niculai, ex- tractor de managn, la Şarul Moldovei. Amintirile acestui muncitor, evocate pe un ton di­rect şi cu o sinceritate care cu­cereşte dela început, sunt im­presionante, mai ales, prin bo­găţia lor de fapte. Intr’adevăr, din momentul intrării lui Nicu­lai, flăcăul de 17 ani al unui ţă­ran sărac — în noaptea subpă­mânteană a minei şi până la viaţa nouă, ivită în urma elibe­rării de către Armata Sovietică şi a biruinţei clasei muncitoare dela noi; asupra duşmanilor in­terni şi externi — odată cu pro­cesul de formare a conştiinţei

86

sale, ne sunt înfăţişate aspec­tele cele mai vanate 1 ale reali­tăţilor economico-sociale şi at­mosfera politică în1 care ele s’au perindat. Vedem astfel mina stoarsă până la refuz şi cu mij­loacele oeie mai primitive de către patronii ei Stavrat şi Weis- ser, ale căror poziţii exploatatoa­re sunt fortificate cu o remarca­bilă dibăcie de reprezentanţii lor, administratorii Salvar şi Mătăsaru. Vedem legăturile lor cu legionarii şi apoi cu Nemţii, sub o'dioasa dictatură antones- ciană; accentuarea luptei de cla- ' să dintre adevăraţii mineri, ca­re luptau dm răsputeri să-şi câş­tige pâinea amară şi chiaburii ce coborau în mină pentru a fi' scutiţi de plecarea pe front; .protestele îndârjite 1 ale mun­citorilor conştienţi, în frunte cu bătrânul comunist Martin Dra- nea, şl' apoi lichidarea haosului economic şi a .sabotajului din -anii de după eliberarea noastră ■de către Armatele Sovietice.

In cadrul acestor • documente vii, autorul îşi conturează cu" puternice culori realiste eroii povestirii sale: Salvar, tipul ex­ploatatorului îngust, de un mi­litarism fascist; Niculai, om cin­stit, cu o conştiinţă politică în curs de. formare, dar hotărît şl iubitor de dreptate; bătrânul Martin, comunist vechiu, cercat şi necruţător; secretând judeţe- • nei de Partid din Câmpulung, vigilent, calm şi convingător, etc.

In afara- anumitor episoade ci­nematografice, convenţionale şi neadâncite, cum este cel în care

.Martin le povesteşte minerilor— cu mult înainte de eliberare— despre realităţile din Uniunea 'Sovietică. — printre care şi, des-

_ prea munca oamenilor sovietici,

realităţi pe care le-ar fi cunos­cut în 1923, ca prizonier, ,— prin cursul larg şi totuşi impetuos, înzestrat cu calităţile stilului cu­rai şi căldura lirică, povestirea dm „Pietrele Arse“ rămâne o 1 lucrare corectă şi îndeajuns de combativă. , ‘ ■

• ' . . I.'.T.

PETRU DUMITRIU: NOPŢILEx . . DIN IUNIg__^—- —^dcureşti'r’EaîturâTPentru l i t e ­

ratură şi Artă, 1950.)

1 ’ Problema pe care Petru Dumi- " triu o desbate în nuvela de în­

tinse proporţii, „Nopţile dm Iu­n i e publicaţi mai întâi în ,>Via- ţa Românească" şi culeasă acum în volum, se leagă, de constitui­rea uneLgospo dării agricole—eo—- lecfâjjeZ Subiectul este aşa dar"

'foarte actual şi prin felul cum este tratat şi soluţionat, el poate sluji cu folos acţiunii duse p.en: tiu socializarea agriculturii noa-

~ stre. '„Nopţile "din" Iunie“ consti­tuie în acest sens un_real.-aport-- adus--cauzei--soGiaIismului-''Petru Dumitriu zugrăveşte - cu—talent - atmosfera'- ce domneşte într’un sat-de lângăoDunăre,—unde -ţără—-' nimeăTsăracă_şi_o -parte -din mij-. locaşi aşteaptă. : cu . -înfrigurare aprobarea constituirii gospodă­

r ie i colective şi unde' chiaburii - şi uneltele lor se înfioară," vă­zând că le fuge pământul' de sub picioare. . ,

Nuvela,lui Petru Dumitriu în­cepe cu o serie' de instantanee, ce. ilustrează această atmosferă de aşteptare încordată. Delegaţii.

■ Partidului .şi,-.ai, -Ministerului A- . griculturii aduc aprobarea. Ţă­ranii " muncitori se înscriu din.

87

nou pe; liste i . Chiaburii herb, ■“uneltesc,' pun în circulaţie svo-

nun şi- reuşesc' să convingă pe câţiva--dintre oameni, mai slabi de-înger, să-şi ceară Ştergerea depe liste. Partidul însă duce prin oamenii săi .o largă muncă de lămurire, atât cu fiecare om în parte cât şi prim şedinţe, Iu* minând problemele legate de noul fel de viaţă, obştesc. Chia­burii încearcă să vâre oameni de ai Ion in gospodăria colectivă oe se constituie; aceştia sunt însă demascaţi; chiaburii puri la cale acţiuni mişeleşti şi, în timpul nopţii, atacă pe tatăl unuia din delegaţii Comitetului Central, membru în gospodăria ce lua fiinţă. Făptaşii sunt- însă desco­periţi şi mulţimea îi duce la Mi­liţie, pe cei care nu reuşiseră să fugă. . ■ , 1

In conflictele care au loc de-a- lungul nuvelei, cele două tabere sunf conturate de către scriitor cu un tâlent remarcabil. Iată pe de o parte tipurile de- ţărani să­raci, .eroi .pozitivi, plini de suflu revoluţionar, conştienţi de bine­facerile noului fel de viaţă, membri de Partid convinşi, care în facţiunea lor nu dau îndărăt niciodată. Iată-i, pe de altă parte, pe chiaburi şi pe uneltele lor — eroi negativi — care îşi cântăresc intereseledn bani şi a căror mentalitate oarbă, exploa­tatoare, se traduce în ura întinsă, până la acţiuni criminale. Avram Saizu, Mihăilă argatul, văduva-

/

satului lor; Scăpău, bătrânuf Saizu, Bozgari; Fălcăniţa,— Tun- sob 'Căpone,~Sâvu — chiaburi,,

''geambaşî; subofiţeri, deblocaţii ' cârciumari, foşti legionari, sau ■ trădători ai clasei muncitoare, ca Savu, —■ formează faima des- gustătoaire din 'tabăra duşmă­noasă noilor orânduiri. Bine prinşi, în acţiuni caracteristice clasei lor, eroii aceştia repre­zintă fidel elementele ce for­mează societatea satelor noastre în perioada ide îngrădire â chia- burimii şi de început al agricul­turii socialiste. Bine conturate- sunt şi figurile mijlocaşilor, a căror oscilare caracteristică- este

- redată prin Ilarie sau, prinJ_Ion~ Sărăcin; la' fel de bine realizate sunt'pbrtretele femeilor, a căror mentalitate conservatoare iese ş-\ msi birte la iveală, atunci când bărbaţu lor vor să se înscrie în Gospodăria Agricolă Colectivă.' O singură, excepţie • _ explicat- bilă şi ea când ne gândim că eroina poartă răspunderile unui - bărbat — este văduva Maria lui

.^CebnnJNu întâlnim'— 'şi' aceasta* este'o' scădere, â nuvelei —: nicio- femee care să sugereze ea băr­batului necesitatea înscrierii în gospodăria colectivă. Toate ac­ţiunile sunt conduse numai de, bărbaţi; ori, se ştie că în atâ­tea locuri, alături de aceştia, şi femeile au participat cu succes- la acţiunea de lămurire şi con­vingere a ţăranilor. In ,,Nopţile din Iunie", în -afara Măriei iui Cebuc, toate femeile sunt lăsate în umbră sau, aşa cum sunt schi-

Marlă lui Cebuc, ^ ' B u c - a n , ^ ^ , 6- 1 cflu mentalitate conser- oătrâhui Lepa'dătr'- ~ţărgBi"*ă^ vatoare- influenţate de chiaburi, răci, slugi până acum pe pă- Petru Dumitriu subliniază stă- mântul sau la casa chiaburilor, ruitor rolul de îndrumător şi— sunt elementele înaintate ale sfătuitor al Partidului, iar re—

-88

prezentanţii acestuia, — Ion al lui Lepădat, Oprea sau Sârbul — sunt figuri deosebit de realizate.

Iată însă un amănunt, a cărui deslegare superficială constitue o scădere a nuvelei: la şedinţa de citire a proectului de statut al gospodăriei colective, oamenii pun o serie de întrebări: „ce vor face bătrânii lor, care nu mai sunt în stare să muncească? Vi­tele mici sau vaca de lapte, pe care le vor opri pe lângă casă, cu ce le vor hrăni? Căci nutre­ţul se pune la colectiv. Unde vor paşte vitele vara? Cine va plăti medicul, îngrijirea bolnavilor’ Cum vor putea să-şi facă rost de haine, îmbrăcăminte? Şi mai ales întrebarea cea mare: Cum se va plăti munca? Şi cum se va socoti?11 Acestor întrebări le a­duce răspunsul - său delegatul Comitetului Central, Oprea; mai bine zis, autorul ne informează, pur şi simplu, că Oprea le-a răspuns ţăranilor, fără să ne spună ce anume, şi nici cum a decurs dialogul. In economia nu­velei, însă, fiecare cuvânt al lui Oprea ar fi putut însemna o armă pentru cititor împotriva diversiunilor lansate de chiabu­ri şi reacţionari. Dar Petru Du- mitriu, în loc să redea discuţii­le, se mulţumeşte să noteze în treacăt: „Oprea se ridică iar, şi răspunse la fiecare întrebare pe rând. Lucurile se limpezeau în­cet, şi se desluşea chipul unei vieţi cum nu fusese niciodată, al unei vieţi care-i făcea să se privească unii pe alţii cu uimire şi bucurie." Iată ce însemnează a pluti în generalităţi tocmai acolo unde o mai multă nevoie de spirit plastic şi concret din

partea scriitorului, pentru a pu­ne în valoarea o idee centrală.

încă un cuvânt asupra aspec­tului formal al nuvelei. S’a dis­cutat pe larg problema natura­lismului în legătură cu Ana Roş- culeţ a lui Marin Preda. Dacă eroii lui Petru Dumitriu sunt în general bine- conturaţi, dacă în Nopţile dm Iunie conflictul este bine dirijat, nu tot acelaş -lucru se poate spune despre stilul nu­velei. Pentrucă bunăoară impre­caţiile abundă, scabrozităţile sunt prezente (şi nu numai în gura, chiaburilor), iar tendinţa natura­listă este evidentă şi în altă parte. Un singur exenplu: Climentim, nevasta lui Uţu — ţăran sărac, care vrea să se înscrie în gospo­dăria colectivă — îi spală aces­tuia izmenele. Ne întrebăm de- ce a ales Petru Dumitriu. tocmai lingena aceasta? Putea să alea­gă cu aceeaşi dexteritate şi o cămaşă a lui U ţu,, pentrucă, în cuprinsul acţiunii, momentul a­cesta constituie doar un cadru al unei discuţii fără vreo legătură cu spălatul, rufelor. Folosirea unor asemenea procedee nu ni se pare întâmplătoare; ea e simp­tomul care maschează lipsa unui material adâncit, luat din reali­tate; înjurăturile puse în gura oamenilor înlocuiesc, în intenţia autorului, gesturile semnificati­ve care ar trebui să surprindă viaţa şi să împlinească chipul real, concret al eroilor. Primej­dia alunecări^ spre naturalism este acută aşa dar pentru scrii­tor şi supravegherea atentă a procedeelor stilistice rămâne pen­tru el un memento. _

Cu aceste rezerve, Nopţile din

89

lu m e însemnează o realizare în ■cuprinsul nuvelei noastre con­timporane.

AUREL MARTIN

SANDA MOVILĂ: PE VĂILE ' ARGEŞULUI

(E. P. L. A., 1950) ,Recentul roman al Sandei Mo­

vilă se deosebeşte vizibil de tot ce a scris autoarea în trecut. Acum doi am, ea îşi manifesta timid şi nesigur încă voinţa de a o rupe cu antirealismul şi deca­dentismul producţiilor sale lite­rare de dată mai veche, publi­când o plachetă de versun in­titulată ,,Fruct nou’1. Se putea •observa în această culegere de poeme o depăşire a vechii-ma­niere de a scrie, o înnoire a te­maticei şi expresiei, o întoarce­re spre realitate. Romanul Pe ■văile Argeşului indică oarecare

, progres pe linia noii orientării şi nn început sănătos de clarificare ideologică a scriitoarei.

Plasându-şi eroii şi întâmplă­rile între anii 1912—1918, Sanda ■Movilă a năzuit să realizeze o frescă a ■ societăţii româneşti din perioada ce a urmat răsmeriţe- ' lor ţărăneşti din 1907. Ea cu­prinde în câmpul, observaţiei a- ,tât mediul .sătesc cât şi cel oră­şenesc, , străduindu-se să sur­prindă specificul relaţiilor, capi­taliste dintre sat şi oraş, precum şi infinita varietate a formelor pe care le îmbracă exploatarea — şi obiectivele acestea sunt a­tinse în bună parte. Cititorul ia cunoştinţă încă din partea în­tâia a cărţii de o bogată galerie de exploatatori mari şi mici ai , satelor depe valea Argeşului şi •ai oraşului Piteşti. ,

Iat-o pe moşiereasa Iulia din Broşteni, hapsâna care în­truneşte trăsăturile tipice ale ex­ploatatorului feudal băştinaş, a- totputemic până mai anii tre­cuţi în ţara noastră. Alături de aoeastă figură profund desgus- tătoare, se proeclează puternic hrăpăreţul ei emul burghez, cârciumarul Ilie Tâbageru din Arnota. Veneticul acesta, oploşit în satt cu două geamantane pe­ticite, a reuşit în câţiva ani să-şi deschidă cârciumă la vadul dru­meţilor, să aducă în sat moară ş i ' batoză şi să-şi înceapă te­meinic . exploatarea. Numai câţi­va ani au trecut şi-i vedem în­scrişi în catastifele de datornici ale cârciumarului pe toţi ţăranii fără stare din împrejurimi. Ţă-, rani chiaburi ca Oanţă din Broş­teni, avarul ce-şi lasă unicul co- ' pil să se prăpădească fără aju­tor prin internatele oraşelor, învăţători şi perceptori îndhia- buriţi, politicieni, negustori şi alţi ghiftuiţi ai oraşului, vpopi încăierându-se în biserică dela gologanii din cutia milelor, — . iată numai câteva tipuri repre­zentative- ale relaţiilor şi insti- ' tuţiilor sociale burghezo-moşie- reşti, pe care le fixează - autoa­rea cu pricepere în urzeala ro­manului. Tipurile negative au 1 fost conturate . măestrit de ‘ au­toare şi cititorul reuşeşte într’a- •. devăr să ia cunoştinţă cu ură şi desgust de ele. Prin aceasta s ’a depăşit însă. proporţia firească în construcţia romanului, des- voltându-se elementele negative în dauna tipurilor pozitive, care ar fi trebuit să , le opună o re­zistenţă conştientă şi organizată. Societatea vremii avea aseme­nea chipuri pozitive de luptă­tori • pentru cauza poporului ex­

90

ploatat şi autoarea a greşit fă­când abstracţie de ele.

Ţărănimea exploatată e pre­zentată în romanul Sandei Mo­vilă ca o masă cenuşie, pasivă, îndobitocită de- neştiinţă, super­stiţii şi mizerie, tresărind ara­reori la amintirea dreptei ră­fuieli dela 1907, pentru a alune­ca repede în aceiaşi pasivitate., Grija mălaiului zilnic, invidii şi urii meschine, gelozii întunecate, certuri şi bătăi, — iată formele nesemnificative ale conflictelor desvoltate inutil pe multe pagi­ni, în dauna celui fundamental, de clasă. Sumbru tablou în care nu străbate mcio nădejde în­viorătoare, nicio acţiune hotăr- rîtă de luptă pentru sfărmarea jugului secular. Isbucniri ele­mentare, anarhice, de protest împotriva nedreptăţilor flagran­te, proprii lui Cocorăl, se pierd fără nicio urmare.

Un început de evadare dm a- cea-stă situaţie reahzează Mihuţ, copilul sărman care se răzbună în felul' lui pentru suferinţele şi umilinţele îndurate în anii” de slugărit la Ilie Tabageru, ur­mând liceul din Piteşti în sco­pul parvenirii la . o situaţie sus pusă. Faptul că Mihuţ îşi în­frânge cu ajutorul prietenilor îngâmfarea ce-1 cuprinsese în urma repetatelor succese şcolare şi de altă natură, hotărînd ge­neros să lupte pentru cauza ce­lor din mijlocul cărora s’a ridi­cat, rămâne tot fără semnifica­ţie, pentrucă romanul sfârşeşte brusc aicil Autoarea ne dă de înţeles, că abia acum va începe adevărata viaţă a' lui Mihuţ, pusă în slujba luptei sociale. Zugrăvirea acestei noi etape de desvoltare a) tânărului 'pe care autoarea l-a voit eroul princi-

pal al romanului ar fi prezen­tat mai mult interes pentru citi­torii muncitori ai zilelor noa­stre. Dar romanul sfârşeşte fără veste tocmai acolo de unde ar fi trebuit să înceapă . . . .

*34.W

Pe Văile Argeşului e scris de pe poziţiile criticismului bur­ghez în maniera în care Cezar Petrescu îşi scria acum 10—20 de 'ani romanele sa'le de satiră la adresa societăţii burghezo- moşiereşti. Zugrăvirea situaţiilor şi a oamenilor este făcută de pe poziţii empirice burgheze, fără sublinierea esenţialului, posibilă numai prin cunoaşterea ştiinţifi­că a legilor desvoltării societă­ţii. Iată pentru ce romanul a­bundă de fapte şi figuri nesem­nificative, dăunătoare unităţii interne de problematică şi de acţiune. Elementele negatiye se desvoltă în daună factorului po-

' zitiv. Vechiul înnăbuşe noul. Şi fără lupta dintre vechi şi nou acţiunea nu poate decât să stag­neze, să sucombe, sau să devieze în episoade lipsite de însemnă­tate. Aşa se întâmplă lucrurile în romanul Sandei Movilă, unde atenţia cititorului este mereu a­bătută dela problemele de bază ale zugrăvirii conflictului de clasă la zeci de episoade sterile, cuprinzând certuri, bătăi, inven­tarierea expresiilor necuviin­cioase ale eroilor, nu streme de maniera naturalistă. Poziţia ideologică nejustă a scriitoarei determină şi o tratare obiecti- vistă a unor situaţii şi probleme. Primul război mondial este pre­zentat în treacăt, obiectivist. In acelaş mod este rezolvată şi si­tuaţia în care comandantul tru-

1

91

pelor germane] de ocupaţie ale oraşului Piteşti, contele von Bobsin, tolerează ca Bina să-i răspundă cu două palme zdra­vene la necuviinţele lui şi o lasă chiar să plece teafără, adresân- du-i cuvinte ca acestea: „Eştiliberă, sălbatecă domnişoară!.

je.Tri* '

Arta nouă, în drum spre rea­lismul socialist, are şi o precisă funcţiune de cunoaştere. Citito­rul muncitor' se va întreba la terminarea lecturii romanului Pe văile Argeşului dacă acesta i-a oferit un plus de cunoaştere a -exploatării, a rădăcinilor sale şi a luptei pentru a o nimici, în afară de ceea ce ştie el prin pro­pria experienţă dm timpul tre­cutelor regimuri. Şi răspunsul va fi negativ ..,

Scriitoarea a făcut paşi - în­semnaţi in direcţia cunoaşterii şi însuşirii idealurilor artistice ale clasei muncitoare. Cu toate bunele sale intenţii însă, pe lân­gă unele certe părţi pozitive semnalate mai sus, romanul său desvăluie încă multe dm slăbi­ciunile vechii poziţii ideologice şi artistice a scriitoarei. Faptul îi impune o continuă reexami­nare critică a muncii şi rezulta­telor obţinute şi o aprofundare -temeinică a concepţiei ştiinţifice a clasei muncitoare despre lume şi viaţă.. Este condiţia de a cărei respectare depinde încadrarea ei totală în râridurile scriitorilor militanţi pentru cauza socialis­mului, scriitori respectaţi şi iu­biţi de poporul muncitor.

GEORGE MUNTEANU

M AURICE THOREZ:UN FIU AL POPORULUI(Editura de Stat — 1950)

- Cartea lui Maurice Thorez,, secretarul general al C. C. al- P. C. F„ tradusă româneşte cu ocazia aniversării a 50 de , am dela naşterea eminentului luptă­tor comunist francez, vine să clarifice o serie întreagă de pro­bleme strâns legate de activita­tea revoluţionară a proletariatu­lui francez. Având un caracter autobiografic, ea este totodată şi un prolog pentru o istorie a Franţei luptătoare.

Viaţa lui Thorez nu-poate fi despărţită de luptele şi victoriile Partidului clasei muncitoare din Franţa. Primele sale amintiri sunt legate de catastrofa dela Merincourt unde o mie trei sute de mineri au avut un sfârşit trâ- gic. Apoi viaţa grea de familie. Singurele zile senine au fost, du­pă cum mărturiseşte el, zilele de chermessă şi iarmarocul. Au venit şi diversele meserii. întâi lucrător cu ziua pe ogorul unui ţăran, apoi rând pe rând1 mun-. citor angajat pentru trierea pietrelor la o mină, argat la un. cultivator, marinar pe Somme, ucenic brutar, salahor la zidărie şi zugrav.

Ocupându-se îndeaproape de prima tinereţe, Maurice Thorez desvălue cu adâncă sinceritate- aspecte din timpul primului răz­boi mondial. Lungile peregrinări făcute în această epocă în di­verse ‘ localităţi, mizeria care se. aciuise adânc în viaţă oamenilor simpli, sădesc o ură adâncă în sufletul tânărului: „Am jurat să lupt din toate puterile mele îm­potriva războiului, acest flagel îngrozitor, să lupt împotriva ce­

92

lor care îl- pregătesc şi care -trăesc de pe urma lui, să apăr ‘poporul, veşnica lui victimă!“

Avtivitatea revoluţionară şi-o începe ca membru al Tineretului Comunist şi al sindicatului unit al minerilor. Propagandist al cantonului Carvin, duce o muncă neobosită pentru susţinerea gre­velor In cadrele Partidului este ales pe rând: secretar adjunct, apoi secretar al Federaţiei Pas- de Calais, membru al Comitetu­lui Central (la Congresul dm Lyon, 1924), membru al Biroului Politic (în Iunie 1925), şi secre­tar general al Partidului Comu­nist Francez, începând dm Iulie 1930.

Am spus că viaţa şi întreaga activitate a lui Maurice Thorez este indisolubil legată de lupta pentru existenţă şi libertate pe care a dus-o în decursul ultimelor trei decenii proletariatul francez. Şi într’ adevăr, ,,Un fiu a lj po­porului “ vine să -demonstreze clar prezenţa necesară a lui Thorez în momentele cele mai critice, de luptă împotriva opor­tunismului şi stângismului, a grupului Barbe, a celor care pu­nând mâna pe înalte funcţii în Partid se îndepărtaseră în mod voit de calea leninismului şi care „manifestau cel mai desăvârşit dispreţ pentru realităţile zilnice, uitând adevărul esenţial, că po­litica este arta posibilului, pre­ferând în permanenţă frazeologia goală analizei concrete şi prin aceasta condamnând acţiunea

mişcării muncitoreşti la sterili­tate şi neputinţă".

Pericolul tot mai imare al hit- lerismului şi fascismului, punea în faţa proletariatului francez o nouă sarcină: „Fascismul în­seamnă război. Lupta împotriva

fascismului era lupta împotriva războiului". Pentru a avea re­zultatele dorite era necesară ini­ţierea, unui front unic, în care să fie încadraţi republicani, de­mocraţi, liberali, socialiştii şi co­muniştii — proletariatul şi clasele mijlocii. Insă conducătorii socia­lişti'veneau cu obiecţii şi piedici, cerând unitate organică, adică fu­zionarea _ celor două partide —. comunist şi socialist —, redu­când astfel uriaşa problemă a unităţii proletare la proporţiile mărunte ale unei controverse „între auguri". împotriva „uni­tăţii organice" pe care o cereau socialiştii, Thorez, în numele Partidului, cerea „cu ori ce preţ unitate de acţiune", care s’a şi înfăptuit mai ales că muncitorii — comunişti şi socialişti — înce­puseră îni ţară lupta comună.

Frontul Popular iniţiat la 9 Octombrie 1934 )a propunerea Partidului Comunist, pentru ' a împiedeca asalturile fascismului şi a face posibil progresul politic şi social al ţării şi datorită că­ruia s’au obţinut succese remar­cabile în acea epocă, este legat de asemenea de lupta pe care au dus-o comuniştii francezi în frunte cu Thorez Dar acest

■Front Popular se desmembrează după conferinţa a dela Miinohen (28 Septembrie 1938) trădat fi­ind de socialişti şi radicali, care cedaseră 'forţelor . reacţiunii. Singur Partidul Comunist şi conducătorii săi au mers pe adevăratul drum, care apăra in­teresele Franţei. Mişcarea de rezistenţă din timpul războiului a dovedit acest lucru.

Cartea lui Maurice Thorez ri­dică multiple probleme care duc

93

la clarificarea evenimentelor din trecutul apropiat al Franţei, la cunoaşterea adevăratei feţe a social-dfemocraţilor de dreapta, şi a altor acoliţi funeşti dintre care unii astăzi servesc cu fide­litate pe imperialiştii americani şi englezi.

In cele două capitole care în­cheie cartea: „Lupta noastră“ şi ,,Ce vor c o m u n iş t i iThorez ana­lizează succint contradicţiile ca­re macină sistemul capitalist în ultima sa fază de descompunere, mizeria şi ruina economică în care s’a împotmolit poporul fran­cez în urma falimentarului Plan Marshall, şi intenţiile nefaste de a deslănţui un nou' război mon­dial. Acestora el le opune pro­gramul plin de perspective lumi­noase al comumştilor, intenţiile lor de a salva Franţa.

Citind „Un fiu al poporului11 îţi dai seama cât da mult însu­fleţeşte pe comuniştii francezi exemplul Partidului Bolşevic, realizările Uniunii Sovietice şi învăţătura lui Benin şi 'Stalin. Deaceea cuvintele lui Maurice Thorez: „Poporul Franţei nu va lupta niciodată împotriva Uniu­nii Sovietice11 sunt mai mult de­cât o declaraţie, ele exprimă voinţa întregului popor de a lup­ta neîntrerupt pentru libertate şi pace.

- C. Bz.

V. AJAEV: DEPARTE DE , MOSCOVA

(Edit. Cartea Rusă, Bucureşti ' 1950)

Romanul dei faţă este scris de un tânăr inginer. El s’a dovedit — e la prima sa operă — ca

unul dm cele mai puternice ta<- lente ale ultimei generaţii, ca un mânuitor priceput al realismului socialist, al metodelor noi în li­teratură. Vasili Ajaev a dat o- operă remarcabilă, o operă care poate sta cu toată cinstea în ga­leria creaţiilor de mare valoare.

Subiectul pare a fi foarte sim­plu: construirea unei conducte de petrol. Nimeni nu bănuieşte însă, la începutul cărţii, nici măcar inginerul Covşov că aşe­zarea acestei conducte impunea o nemăsurată încordare şi un. efort supraomenesc.

Pe front, surprinsă de năvăli­rea premeditată a fasciştilor,. Armata Sovietică se apăra cu înverşunare. Inamicul înainta spre Moscova. Cetăţeanul sovie­tic avea o singură dorinţă: să lupte pe front. . .

Iată însă că inginerul mosco­vit, Alexei Covşov, rănit şi vin­decat, este trimis în dosul fron­tului, la depărtări de mii de kilometri, să participe în Extre­mul Orient la construirea unei conducte de petrol. . . El nu-şi dă seama de importanţa acestui lucru, se cere pe front şi face tot posibilul să-şi ajungă scopul. Aşa începe romanul lui Vasili Ajaev.

Dacă începutul cărţii este oa­recum simplu, cu cât cititorul merge mai departe este cuprins de desfăşurarea evenimentelor care îl obligă să rămână atent, până la sfârşit. în decursul, a şase sute de pagini. Acţiunea este extrem de egală, de preci­să: aşezarea conductei Atât. Dar simplitatea aceasta prezintă atâ­tea probleme încât dintr’o ope­raţie considerată ca „oarecare11 se ajunge la o adevărată bătălie. Comandantul Batmanov, —■ şe-

94

iu l şantierului, inginerul şef Beridze şi Alexei Covşov, ajuto­rul acestuia, găsesc acolo o si­tuaţie îngrijorătoare; totul tre­buia făcut dela capăt. Batma- nov avea un ordin special, trans­mis de însuşi Stalin: conductatrebuia aşezată într’un singur an! . . . Intr’un an! P,e o lungime de sute de kilometri, iarxîa, cu un ger sub 50°, tarversând tai­gaua dealungul fluviului peste o strâmtoare de 12 km. până la insula Taisin, trebuia întinsă o vână de oţel care să lege disti­leriile din Novinslc cu sondele din Taisin. '

Trebuia format un corp de constructori care să învingă toate greutăţile. Zolchind, fost partizan, secretar al organizaţiei de Partid de pe şantier şi Bat- manov îşi iau această sarcină. Fiecare om trebuia aşezat la lo­cul cel mai potrivit pentru ca­pacitatea sa. Vechea conducere a şantierului lăsase lucrurile pe tânjală, tărăgănau treaba sub scu­tul proectului care prevedea con­struirea conductei în cel puţin trei ani. Termenul nu numai că trebuia redus la un an dar în­suşi proectul se dovedea greşit. Inginerul şef Beridze' şi corpul său de ingineri, în frunte cu Covşov propun un /proect nou, preconizat de altfel dinainte de pescarul Karpov, mai adecvat dar plin de riscuri. Inovaţiile inginerilor sovietici răstoarnă consideraţiile tehnice străine, a­părate de Grubschi, autorul ve­chiului proect. Se naşte o luptă acerbă. Elemente răuvoitoare sau înapoiate nu lipsesc; ele sunt însă măturate de avalanşa efor­turilor unanime ale muncitorilor conştienţi. Oamenii sunt decişi

să dea conducta în termenul fi­xat: un an! . . .

Romanul ilustrează dm ' plin. atitudinea de muncă a oamenilor sovietici. Ea este considerată, drept ceva înălţător, ca o datorie faţă de patne, faţă de frontul ne­contenit prezent în mintea fie­căruia. Oamenii nu-şi precupe­ţesc forţele, ei dau tot cât se. poate da în luptă cu forţele as­pre ale mediului polar. Oamenii cresc şi se desvoită - în ritmul muncn colective, nimeni nu-şi închipuie că poate activa indi­vidual. Inovaţiile personale sunt trecute asupra colectivului sau asupra altora, angajamentele sti­mulează, iar întrecerea socialistă e un motor continuu pentru sus­ţinerea şi accelerarea ritmului muncii. In frunte se află comu­niştii, care sunt totdeauna cei care fac faţă momentelor cnti— ce unde se cere curaj, voinţă şi desinteres. Atitudinea aceasta convinge pe mulţi: Beridze in­tră emoţionat în partid, bătrâ­nul inginer Topoliov adept al vechiului proect devine un fana­tic apărător al celui ,nou, spri— jmindu-1 şi întregindu-1 prin bogata sa experienţă. însuşi Grubschi, luat de impetuozitatea- muncii vine la Covşov şi-i spu­ne: dă-mi orice muncă; am gre­şit şi vreau, să ispăşesc! . . .

Pe şantier eroismul se împldf teşte cu viaţa cotidiană. Oamenii, nu uită că sunt oameni. Ei dis­cută, suferă, iubesc, se frămân­tă, glumesc şi râd. Totuşi ini­mile bat alături de vitejii apă­rători ai patriei care luptă lângă Moscova. Uneori câte o 'durere îi încearcă adânc. Bamanov îşi uerde copilul, ros de tubercu­loză, Covşov află de dispariţia Zmei, soţia lui, dar nu dispe—

95 -

..rează iar când primeşte telegra­ma ei că s’a întors teafără, nu

jubilează. 1 - •Autorul se dovedeşte un virtuos 'artist rip numai îri construirea

.şi precizarea caracterelor diferi­telor', personagii, ci şi în stil.

-Elementele, strict' ştiinţfice se in­tegrează firesc în respiraţia căr-i ţn, încât departe de a fi) un trâ- ;at, romanul se dovedeşte un

,minunat popularizator' al celor mai dificile elemente tehnice. Autorul nu se încurcă în amă-

.nunte ci surprinde esenţialul,realitatea specifică cerută de realismul socialist.- -

' Ceea ce ne încântă apoi este -grija pentru cel'm ai preţios ca­pital: omul. Nu numai pentru fi­zic, dar mai ales pentru conştiin­ţa şi formarea lui. Batmanov şi Zalchind sunt direct răspunză­tori de oamenii lor şi de aceea,

.primul pas al şefului de şantier s a făcut pe' drumul aprovizio­năm; l-a scuturat pe Liberman, şeful acestui serviciu, iar mai târziu i-a fost imposibil să-şi re­ţină pornirea faţă de Merzlea- cov pentru neglijarea totală â oamenilor. Totodată ei îşi dă­deau seama ca, un tovarăş care

-a greşit se poate reabilita. Tre­buia procedat cu el prudent şi cu dragoste; era doar un om -cinstit. Atitudinea aceasta se oprea însă în faţa duşmanilor vădiţi ai statului şi ai poporului sovietic; Umara Condnn, ■ Merz- leacov. Ei meritau o pedeapsă aspră; poporul îşi spunea cu­vântul. Dar câtă grijă pentru .ajutorarea tovarăşilor nelămu­riţi, a celor ' şovăelnici, a celor ispitiţi ele greşeală.- Cazul lui Topoliov Cuzma Cuzmici şi al lui Grubschi, autorii vechiului pro­iect, este foarte grăitor. , '

Problemele ridicate de minu­natul, roman al lui Vasili Ajaev sunt atât de multiple, atât de actuale, atât de just şi de par­tinic puse, încât este foarte greu să ,fie înfăţişate într’o simplă expunere. - Atitudinea aoeasta nu este1 o capitulare a recenzentu­lui, ci vrea să fie un îndemn sincer pentru cititor. Orice par­ticipant la construirea socialis­mului în ţara noastră, dela sim­plu salahor la inginer şi creator de artă, are datoria să citească şi să studieze cartea lui V. Ajaev. Vă înţelege şi se va convinge singur de marile calităţi artisti­ce cu care autorul prinde esen­ţialul minunatei vieţi a oameni­lor sovietici şi-şi va da seama pentru ce această carte a luat premiul Sta-lin de gradul" I, pe anul 1948.

. • DUMITRU MIRCEA

-V. POPOV: OŢEL ŞI SGURĂ (Editura Cartea Rusă, 1950).

Cartea lui Vladimir Popov „Oţel şi sgură“, apărută de cu­rând în traducerea lui Barbu Brezeânu şi Mihail Baraz, aduce un emoţionant conţinut luat din viaţa-, frământată a - oţelarilor. din regiunea Donbasului, în perioada marelui război de apărare a Pa­triei. , .■ Acţiunea romanului începe cu atacul a douăsute ' patruzeci de ,divizii hitleriste, care pentru în­ceput reuşesc să se strecoare pe pământul Uniunii Sovietice. Se impunea cu necesitate transfor­marea întregii industrii sovietioe într’o industrie capabilă să apro­vizioneze frontul ' cu tot ce era nevoie. Furnizarea oţelului pen-

'96

' tru tanicuri în cantităţi tot, mai xnafi, constituia o sarcină capi- ■

- tală ‘ şi pentru uzina din Don- bas. ' , 1

Frontul se apropia cu paşi re­pezi. Acest fapt întăreşte capaci­tatea de muncă a muncitorilor, echipele rămân îh lucru peste schimbul al doilea. Dar, perico­lul înaintării fasciştilor fiind momentan inevitabil, trebuiau distruse ' toate uzinele din oraş. O parte din muncitori mutaţi' în. Urali îş i ' vor continua munca

■ acolo, iar restul, rămaşi în oraş, vor duce lupta din spatele fron­tului. ,

Cu o putere de sugestie deose­bită, autorul zugrăveşte tabloul sumbru al evacuării, al demon­

- tării fabricii şi totodată feroci­tatea aviatorilor hitlerişti. Cu toate acestea, oamenii rămân calmi — fiecare avându-şi bine trasată sarcina^ lui.

La polul' opus, ni se înfăţi­şează primele figuri de trădă­tori: fii de burghezi, .foşti indu­striaşi şi moşieri oare, strecuraţi în rândul oamenilor muncii, mai sperau reîntoarcerea vremurilor trecute: Nădăjduind concesii din

‘ partea ocupanţilor, ei fac tot po­sibilul să împiedice distrugerea uzinei electrice de către parti­zani. ,

• Deşi' acţiunea se petrece- mai mult în regiunea Donbasului, - totuşi sunt urmărite, cu atenţie

.personajele pe două planuri: muncitorii .şi tehnicienii anga­jaţi în rezistenţă (Serdiiic, Crai- • nev, Volia Teplova) şi cei tre­cuţi în Urali. .

Romanul se sfârşeşte teu arun- ~ carea îh aer a uzinei, rămasă un timp nedistrusă. ■ 1 .

Un merit de seamă al romanu­

lui îl constituie autenticitatea, prezentarea amănuntului' cu atâ­ta meşteşug încât să releve as­pecte deosebit de vii, momente reprezentative. Din -felul cum

- oamenii răspund la împrejurările • cotidiene,, se desprind caracte­risticile lor. Astfel, devotamen­tul -faţă de .Patrie se desprinde şi din acţiunile de sabotaj între­

- prinse de muncitorii obligaţi să muncească pentru Nemţi (intro­duc nisip între osii, distrug pie­sele maşinilor, se sustrag siste­matic dela muncă). Ne mai vor­bind apoi de partizani care pro­voacă nemţilor pierderi simţi­toare pe toate căile.

Dacă autorul ia din viaţa fră­mântată a oamenilor sovietici din această perioadă, aspectele' tipi-

'ce, realizând imagini puternice de eroism şi "conştiinciozitate socialistă în muncă, aceasta ,nu-l face să alunece într’un schema­tism, într’o denaturare a fapte­lor. Oamenii sunt vii, muncesc, greşesc . uneori, se agită, luptă.

1 Alături de bătrânul' Vorobiev care incendiază tancurile hitle- riste’cu riscul vieţii, şi de Crai- nev, inginerul care caută pe toa-

. te căile să ajute lupta partizani­lor, întâlnim figura slabă a so-, ţiei i acestuia dm urmă, amăgită de promisiunile burghezului

' Smakovski sau figura lui Opa- senko încă stăpânit de pasiunea proprietăţii private. Dacă mun- . citorii rămaşi în regiunea Don­basului sub stăpânire nemţească sabotează producţia^ în regiunea din Urali unde călcâiul cizmei fasciste nu putea ajunge,, uzinele

‘ sunt un' adevărat câmp de luptă, muncitorii de aici luptă neobosiţi pentru tot mai multe şarje de

■' oţel. L. T. MÂGUEEANU

Alm anahul literar, 7 — 1950 9,7

REVISTA REVISTELOR

R O M Â N E

Y iaţa Rom ânească, Nr. 4, Aprilie 1950

' Numărul 4 al „Vieţii Româneşti“ ne confirmă părerea pe care o exprimam în recenzia consacrată numărului pe Martie al revis- tex, anume că în ceea ce priveşte poezia s’a făcut un pas serios înainte. Aceasta înseamnă că poezia pe care o publică acum „Viaţa Românească" a părăsit faza lozincii versificate, a genera­

- lităţilor îmbrăcate poetic, îndreptându-se spre o poezie pentru care amănuntul viu şi semnificativ al vieţii noastre actuale este prins cu meşteşug şi cu multă căldură. Poezii de acest fel reuşesc în mai mare măsură să fie mobilizatoare şi să trezească în acelaşi timp un interes poetic mai accentuat.

Desigur, nu toate poeziile acestui număr se ridică la aceeaşi bogată şi 'fericită expresie care să pună în lumină multiplele semnificaţii pe care le conţin temele tratate. Şi e de remarcat faptul că toate aceste poezii nu sunt publicate oarecum întâmplă­tor, ci cu intenţia lămurită de-a J lustra 'o temă de cea mai fier­binte actualitate.- Astfel, sunt abordate temele care constitue azi principala preocupare o oamenilor muncii dm ţara noastră, cum e lupta pentru pace (Valeriu Moisescu- Eleva Ana luptă pentru pace; Dan Deşliu. Cântec de Mai), situaţia din Iugoslavia (Petre Iosif: Ceaţă pe DravO.), problema colectivizării (O lga Brateş In, cântecul de viaţă; Mihai Beniuc: Orezăne, Mirare), despre poetul turc Nazim Hicmet (Veromca Porumbacu. Mai tare e Nazim. Hicmet). ' \

Poetul Bemuc e prezent cu un ciclu de poezii ale căror teme ne arată că evoluţia poetului a urmat drumul firesc spre o poezie care — cu aceleaşi mijloace poetice personale — redă întâmplări de seamă din prefacerile noastre sociale Poetul avştiut să suge­reze această lume nouă ds care se ocupă, fără să recurgă la şa­bloanele „tari" ale unui anumit fel de poezie.-'De altfel, nici celelalte poezii publicate aici — cu mici excepţii — nu alunecă în expresa umflate şi goale. Putem cita pentru reuşita, vioiciu­

98

nea şi caracterul lor mobilizator, versurile lui Dan Deşliu dmCântec de Mai: -

De-a-latul drumului de fier, acolo’n Franţa împilată, o dârză fiică - de miner ' -se-aşeazăTstâncă-ne’nfricată.Iar trenul ce purta, armată în solda sluţilor bancheri, a’nţepenit pe câmp, stingher, ■ oprit în loc de-un pumn de fată.

Sectorul poeziei| mai cuprinde şi două traduceri dm Vladimir Maiacovschi: Paşaportul sovietic şi Cristojor Columb, poezii care ilustrează cu prisosinţă personalitatea puternică a poetului so­vietic. 1

In ceea ce priveşte proza, în acest număr se,termină publicarea romanului lui Alexandru Jar, „Sfârşitul jalbelor". ■

Lucia Demetrius publică o nouă piesă, de astă dată din me­diul ţărănesc, întitulată „Vadul nou”.

^Sectorul „Teorie şi critică" ne prezintă un bogat material în cele câteva studii şi articole. Astfel, Horia Deleanu vorbeşte despre poezia lui Maiacovschi, subliniind neîntrerupta participare o poetului la evenimentele vremii. Aceste cuvinte ale lui Maia­covschi exprimă o întreagă atitudine de viaţă: y„Poet nu este acela care tânjeşte după teme lirice-amoroase, ci acela care în lupta noastră aprigă dărueşte pana sa arsenalului proletariatului, acela care nu se fereşte del mcio muncă, de nicio temă revoluţio­nară sau de construcţia economică naţionale." , , -

Eugen Campus semnează un studiu despre „Desvoltarea temei de 1 Mai în literatura noastră". Mihail Gafiţa se ocupă de piesa Iui Davidoglu „Cetatea de foc" în lumina discuţiilor ridicate de muncitorii dela Reşiţa, locul unde se petrece acţiunea piesei. Horia Stancu discută în articolul său „O temă nouă în dramaturgia noastră", piesa poetei Maria Banuş Ziua cea mare.

Revista mai conţine numeroase recenzii şi o bibliografie.

' V. FELEA

L u p ta de clasă,’ ! Nr. 4, 19.10.

Organul teoretic şi politic al Comitetului Central al Partidu­lui Muncitoresc Român prezintă în numărul său de pe luna Aprilie un material de primă însemnătate pentru îndrumarea teo­retică şi politică justă a oamenilor muncii din ţara noastră.

99

Numărul 4 al revistei se deschide-printr’un editorial intitu­lat: 1 Mai, zi de strângere a rândurilor luptătorilor pentru pace si socialism, în care se reliefează condiţiile ,interne şi internaţio­nale în care a fost prăznuită anul acesta sărbătoarea muncii, pu- nându-se în lumină faptul că ea s’a desfăşurat sub' semnul luptei consecvente pentru pace, a organizării crescânde şi a trecerii în revistă a forţelor de care dispune azi omenirea muncitoâre în lupta ei împotriva- imperialştilor războinici. ■ . < '

In continuare, se publică articolul Lupta de clasă în Româ­nia, în etapa actuală, al tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej, secretar general al C. C. al P.' M. R. Stabilind raporturile da clasă e x is - , tente astăzi în ţara noastră şi ascuţirea continuă a luptei de' clasă în condiţiile trecerii spre socialism, tovarăşul Gh. Gheor- ghiu-Dej stabileşte baza economică .socială a acestui fenomen. Raza economică socială a ascuţirii luptei de dasă o constitue, în •eţapa actuală de desvoltare a ţării noastre, existenţa a trei sec­toare- economice principale: sectorul 'socialist, sectorul căpitalist, -şi, mica producţie de mărfuri. Folosind1 învăţăturile . leninist-, staliniste privitoare la n. e. p., ca etapă valabilă şi obligatorie de •desvoltare spre socialism a tuturor ţărilor şi experienţa aplicării- lor victorioase de către Partidul Bolşevic, noi avem asigurată trecerea victorioasă spre socialism. Ea se efectuiază în condiţiile

’ întăririi continue a alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare şi a limitării treptate a sectorului, economic particular prin mijlocirea pieţei, nu în afara ei. Stabilind că ,,luptarde clasă se -ascute şi în legătură cu uneltirile - agresive ale imperialiştilor .anglo-americani, indisolubil legate de ascuţirea contradicţiilor dintre socialism şi capitalism pe plan internaţional", — tovară- .şul Gh: Gheorghiu-Dej aminteşte zdrobirea repetată a acţiunilor de subminare a regimului nostru de/ democraţie populară, reali­tate de organele de stat cu ajutorul1 oamenilor muncii. '

Autorul subliniază în continuare că „lupta de clasă la sate, se •desfăşoară în condiţiile îngrădirii 'chiaburilor şi ale' creerii pri­melor gospodării agricole colective". In centrul - preocupărilor partidului' nostru, este consolidarea primelor noastre gospodării agricole colective, mărirea numărului lor şi lupta împotriva duş­manului acestora. . - ' „

* Intre armele principale ale duşmanului de clasă, se numără naţionalismul' burghez şi reversul, său — cosmopolitismul. Duş­manul încearcă prin mijlocirea lor să slăbească 'ideologia, frăţiei, a prieteniei. şi ajutorului tovărăşesc dintre naţiunea română ,şi naţionalităţile conlocuitoare, să submineze dragostea de patrie a oamenilor muncii şi încrederea în ea. Poporul muncitor, sub con­ducerea partidului său de âvantgardă, demască însă şi reprimă aceste .ideologii''duşmănoase, ori unde1 s’ar manifesta ele. Folosind lozipca mobilizatoare a. luptei pentru pace, Partidul -nostru duce o intransigentă politică proletară de clasă, şi călăuzeşte pe oa­menii muncii în lupta de construire a socialismului în ţara noa­

100

stră, împotriva duşmanilor dinlăuntru şi de peste hotare. Aceasta este astăzi contribuţia noastră cea mai de saamă la cauza păcii.

Lupta de clasă reproduce în actualul ei număr conferinţa tovarăşului Leonte Păutu despre V. I. Lenin, marele învăţător al oamenilor muncii dm întreaga lume: 1. V. Stalm, genialul conti­nuator al operei lui Lemn. Analizând viaţa şi opera colosală a lui Lenin şi geniala ei desvoltare de către tovarăşul Stalin, auto­rul oferă un tablou al măreţei moşteniri leniniste „Se spune ■— arată tov. Răutu — că fiecare popor are eroii pe care-i merită. Aceiaşi lucru se poate spune şi .despre clase. Ce clasă socială dealungul întregii istorii a, omenirii, s’ar putea mândri cu eroi, conducători, gânditori asemenea celor cu care se mândreşte clasa muncitoare Marx, Engels, Lenin şi Stalin? Măreţia şi uriaşa superioritate spirituală a dascălilor proletariatului este ea însăşi o mărturie a măreţiei şi superiorităţii spirituale a clasei munci­toare — clasă căreia îi revine misiunea- istorică de a emancipa pe vecie omenirea de orice exploatare şi asuprire."

Articolul Să îmbunătăţim predarea marxism-lemnismului în şcolile superioare constituie o privire asupra succeselor obţinute în această importantă muncă de creştsre-.a unor noi cadre, sem­nalând şi lipsurile înregistrate aici. Principala deficienţă este că nu se lucrează încă pretutindeni în colectiv, nu se întrebuinţează critica şi autocritica şi aceasta lipseşte profesorii şi personalul didactic ajutător de schimbul de experienţă neoesar şi de îm­bunătăţirea continuă a metodelor de predare. Articolul indică apoi o sene de' soluţii, de natură să înlăture lipsurile care mai per­sistă în munca didactică a catedrelor de marxism-lemnism.

Tov. N. Rădulescu semnează în actualul număr al revistei un documentat articol intitulat Iugoslavia sub jugul imperialiş­tilor anglo-americani, în care aduce date edificatoare privind aservirea tot mai mare a. Iugoslaviei, de către banda criminală titoistă, imperialiştilor apuseni. Aşa zisul „plan cincinal" a eşuat lamentabil, iar alegerile pentru Scupşcina populara au fost o sinistră înscenare, boicotată cu îndârjire de masele populare iugoslave. Popoarele Iugoslaviei luptă tot mai act’v sub cele mai variate forme împotriva trădătorilor, pentru a grăbi ziua când banda asasină Tito et comp îşi va primi răsplata cuvenită pen­tru fărădelegile şi trădarea ei -

La rubrica „Recenzii", tovarăşii S Brătescu şi A. Lupu se ocupă de colecţia de broşuri Pentru cursul activului de Partid, dela ţară, subliniind funcţia utilă a acestor broşuri în îndrumarea oamenilor muncii dela ţară, 'calităţile de conţinut şi de formulare ale lor, cât şi lipsurile pe care le mai au şi care vor1 trebui înlă­turate la o nouă editare a broşurilor.

v Numărul actual al revistei Lupt a de clasă constituie astfel acelaş preţios îndreptar al oamenilor muncii în diferitelei pro­bleme teoretice şi politice pe care le ridică zi de zi .construirea socialismului în ţara noastră. '

GEORGE MUNTEANU

101

Cum vorbim Ăiml II. nr. 1—3, Ianuarie-Martie 1950

Ultimele numere ale revistei „Cum vorbim'1 aduc în discuţie o serie de probleme ce pot contribui la orientarea materialist-dia- lectică a ştiinţei pentru limbă. In procesul de construire a noii societăţi', limba joacă un rol dm cele mai importante. Din preocu­pare a specialiştilor, ea a devenit o preocupare a' înşişi clasicilor marxism-leninismului,’care — i alături de specialişti — au stabilit principiile călăuzitoare în studiul - limbii-’

Astfel, în numărul 1. al revistei, este analizat studiul lui I. V. Stalin: „Problema naţională şi leninism ul’ în care viitoarea evoluţie a limbilor paţionale este schiţată cu o mtuiţie genială.

Iii acelaş număr, V. Brateş' se ocupă de felul Cum vorbea şi scria Lenin. Limba vorbită şi scrisă a, lui Lemn se'distinge prin claritate, preciziune şi concizie, prin dinamism şi în acelaş timp,

-prin bogăţie ideologică.. Limba, în concepţia iui Lemn, joacă — alături de puterea logicei — un rol hotărîtor în acţiunea de in­fluenţare a maselor. De aceea el, pe lângă faptul că a fost un stilist de cea mai aleasă calitate, era preocupat îndeaproape şi de problemeJo limbii (neolgismele, alcătuirea unui dicţionar al limbii clasice ruseşti, etc).

In aceeaşi ordine de idei semnalăm amintirile lui K. Lieb- knecht în legătură cu K. Marx şi filologia, publicate în numărul 21, în care Marx este înfăţişat ca un bun cunoscător al probleme­lor' de limbă. Sesizând structura limbilor, el învaţă foarte uşor limbi streine. Demnă de remarcat este preferinţa lui Karl Marx pentru corectitudinea expresei. ,

In articolul Fr. Engels. cunoscător al limbii române, dm numărul 3, se scot la lummă date documentare, care arată intere­sul manifestat de către acest clasic al marxismului, pentru limba română, cu scopul de-a cunoaşte tânăra mişcare socialistă dela noi, precum şi societatea românească în general.

La fel de preţioase sunt articolele ce prezintă pe ligviştii sovietici şi desbat problemele de bază ale ligvisticei materialiste.

Nu mai puţin interesante sunt problemele legate de limba română. Iri articolul Ortografia, dm numărul 2, I. Fischer discută contradicţiile dintre evoluţia limbii sub aspect fonetic şi evoluţia sistemelor ortografice. . .

Alături de ortografie, problemele semantice şi lexicale for­mează una dm preocupările publicaţiei.

Cu fiecare număr al revistei.- se lămureşte înţelesul unor cuvinte mai vechi sau mai noi, se face istoricul’ unor cuvinte în. legătură cu desvoltarea societăţii şi se înregistrează cuvinte regio­nale cu înţelesul lor. Astfel, se publică listele de cuvinte regio-

102

nale, însoţite de explicaţii, trimise de colaboratori cu cele mai diverse preocupări, dm d’-fente regiuni: Ialomiţa, Vâlcea,., Valea Crişului Negru, Vlaşca, Gorj, Vâlcea, Sibiu, Teleorman, Muscel, Timiş. ,

- .SI!. '

De real interes sunt şi studiile privitoare la limba scrntorilor. iri numărul pe Ianuarie, atenţia ne’ este reţinută de trei studii în legătură cu limba lui Eminescu. In „Eminescu”,, Tudor Vianu face •o serie de observaţii jus'te cu privire la lexicul şi valorile sti­listice ale poeziei lui Eminescu, iar academicianul Iorgu Iordan, în studiul ,JLimba lui Eminescu”, ne demonstrează cu exemplifi­cări, că arta cuvântului eminescian constă în îmbinarea „într’un toi, perfect unitar11, a unor „fapte de limbă dinţre cele mai felurite sub raportul provenienţei lor geografice şi istorice”. In felul ace­asta Eminescu trebue socotit, în literatura română, ca „cel dintâi scriitor cu adevărat naţional în ce prilveşte elementele constitutive alo mijloacelor sale de exprimare.”

In „Eminescu şi problemele limbii11, Ion Hobana arată preo­cupările xooetuiui nostru pentru problemele limbii, preocupări care evdluiază „dela o poeziţie sănătoasă, progresistă, la poziţia antiştiinţifică impusă de ideologia claselor dominante — burghezia şi moşierimea11” (p. 8). v ■

In numărul 3, Constantin Burghele se ocupă de limba poeziei Iui Mihai Bemuc. Cu bogate exemplificări, se ilustrează! că poetul este lipsit total de „prejudecata cuvintelor” (expresia nu o socotim tocmai fericită), adică limba sa este foarte naturală, nu esffcel cău­tată. Dinamismul, caracterul militant, aspiraţiile claselor exploa­tate, sunt turnate în limba de toate zilele, în limba vorbită de popor, purtând specificul regiunii transilvand'în care a trăit poe­tul Nu. sunt scăpate dm vedere nici aspectele negativei ale- limbii poeziei lui Mihai Beniuc, care însă „kiiu ating adâncimea, esenţi­alul si sunt rare.”

i Un studiu sumar despre diferitele aspecte ale limbii poetice ■dir. .tr.ecut până astăzi, ne dă Tudor Vianu, în articolul Limba poetică (numărul 3, pag. 8—10) Limba poetică, se transformă în dependenţă de transformările economico-sociale şi ea „nu este decât limba diferitor poeţi, o realitate în veşnică prefacere, nu una încremenită odată pentru totdeauna.” Se relevă apei prestigiul pe care-1 au unii seniori, cum e bunăoară Eminescu, în desvolta- rea limbii literare, dar se afirmă în legătură cu ţimba lui Vlahuţă şi în contradicţie cu ideile generale ale articolului, că „limba poetică pare a avea două înţelesuri. Trebuie, deosebit, cu toată limpezimea, între limba mereu' vie a marilor poeţi şi noţiunea unei limbi poetice tradiţionale, pe care o generaţie o primeşte dela o generaţie anterioară, dar ştie totdeauna s’o depăşească- odată cu apariţia fiecărui mare poet nou” (p. 10). Noi credem că disocie­rea aceasta nu corespunde realităţii. Limba poetică e îni continuătransformare, iar poeţii de mare prestigiu îi aduc transformări

\

103

revoluţionare, imprimând o perioadă de timp, principalele lor mijloace de expresie generaţiilor viitoare.

In afară de articole de felul acesta, fiecare număr al revistei publică discuţii cu cititorii, discuţii ce privesc foarte variate probleme de limbă şi sunt conduse cu multă abilitate. .Cronica dela sfârşitul numerelor cuprinde substanţiale dări de seamă asupra studiilor sovietice recente cu privire la ştiinţa limbii, studr. care prezintă un deosebit interes pentru noi, precum şi problemele pedagogice, pe care le ridică predarea limbilor. Nu lipsesc da asemenea nici infomaţnle în legăiură cu activitatea lingvistică a Institutului Româno-Sovietic, a Societăţii de Ştiinţe istorice, filologice şi folclor, a Institutului de Lingvistică, şi nici cele în legătură cu' „cronica limbii” la radio.

Adunând în iurul său colaboratori din toate domeniile de acti- \vitate: muncitori alături de specialişti, elevi alături de academi­

cieni, militar-: alături de studenţi, profesori alături de ingineri, care simt conştienţi cu toţii de însemnătatea problemelor pe care le 'ridică, — revista Cum vorbim are marele merit că pune, dis­cută şi popularizează chestiuni practice şi teoretice legate de limba vorbită şi de cea scrisă. In felul aceasta, revista contribuie la rezolvarea celor mai gingaşe, probleme pe care le pune limba română în stadiul ei actual, în special a acelor de ortografie si ortoepie, da semantică şi de sintaxă, contribuind prin aceasta la opera do construire a socialismului în ţara noastră.

' LIVIU ONU

S O V I E T I C E

Znamia, Nr. g, Martie 1960'

Numărul pe luna Martie al revistei ,,Znanua“, organ al Uniu­nii Scriitorilor Sovietici din U. R. S. S., publică un preţios ma­terial beletristic şi critico-bibliografic. '■ ,

Astfel, proza e reprezentată printr’un lung fragment din ro­manul- „Stamţa plutitoare“ de Vitali Zacrutchim, în care este zugrăvită viaţa luminoasă a colhoznicilor pescari din stanlţa Go- lubonskaia^ din regiunea Donului, — năzuinţele, bucuriile şi vic­toriile lor în cadrul actualului plan cincinal stalinist, eforturile lor pentru refacerea ţării după război şi desvoltarea mai departe spre comunism. ■

104

. Bine reprezentată este şi poezia. Lev Oşamn publică un ciclu ’ de zece poezii întitulat: '„Copiii diferitelor popoare", din noul său volum de versuri. ■ • ’ <

1 Consacrat "luptei' tineretului pentru pace, democraţie şi socia­lism, ciclul de poezii al lui' Oşanin reuşeşte să prindă în versuri armonioa'se partea specifică p e ' care o aduce tineretul fiecărei ţăn în lupta pentru libertate şi fericire a popoarelor. Partici­pând la Congresul şi festivalul tineretului dela Budapesta,'Oşanin evocă momente impresionante. Salutând pe luptătorii de frunte1 ai1 diferitelor popoare, tinerii salută însăşi aoeste popoare: ' '

„Eljen Mao-Tse^Dun!Eljen Thorez es Togliatti!„El]en Râkosi! - ,Cu numele luptătorilor Aici întâmpină poporul

Poetul cântă de asemenea realizările poporului muncitor ma­ghiar,' care a reuşit să refacă în trei ani şi' jumătate, capitala ţării sale, mai frumoasă decât înainte de război. La temelia Budapestei

o noi stă însă sângele Soldaţilor sovietici' căzuţi pentru eliberarea Ungariei de sub jugul fascist. , . ■ .

• Deosebit de sugestivă este imaginea tinerei negreseD oris' Gray, care poartă steagul amencâh nu spre noi,silnicii şi-înrobiri./ de popoare, ci spre înfrăţirea cu toate'popoarele iubitoare de pace ale lumii;, ■ - , -

1 „America lui Robeson şi' .Lincoln \ •Păşea pe urmele lui Doris Gray.“ ’

Tineretul democrat turc îşi găseşte un cald apărător în ver- ■ s'uriler lui Oşanin. In această privinţă deosebit de grăitoare sunt cuvintele unui tânăr turc la conferinţa de presă (poezia f’Turcul), când acesta spune: , 1

' . , „Scrieţi — strigă el — că -Turcii’s în robie;j ' Puneţi în lista coloniilor şi ţara noastră!" 1

- , • 1 ' \Cu totul alta este soarta tineretului în ţările cu democraţie

populară şi în Ţara Socialismului- victorios, unde tineretul este stăpân pe viitorul său: , 1 ’ ' '

-..Spre victorii inima se-avântă;Si /merge înainţe — . -Polonezului îi zâmbeşte,Românului îi clipeşte din ochi" 11 . . .' , ‘ (din,poezia >,Stăpânul‘!)-

Este greu să te desparţi de fiecare- din aceste poezii, ba chiar de fiecare vers în parte, pentrucă fiecare/prezintă o nouă latură

105

a luptei --tineretului democrat din lumea întreagă. înfrăţirea din­tre popoare respiră puternici din fiecare bucurie a tineretului de­mocrat mondial; în fruntea tuturor tinerilor, păşeşte gloriosul tineret sovietic, în jurul căruia se strânge bravul tineret ’ chinez şi tineretul din celelalte ţări cu democraţie populară.

i „Şi nu vom uita, cum alături 'Stăteau lângă ţirie pe stâncă chinezul şi rusul —1 doi fraţi —

■ pe .frăţescul pământ maghiar ‘ ‘ . '- x ' „ , (Evantaiul chinezesc).

O frumoasă poezie publică de asemenea Vladimir Lugoreskoir. „Comitetul orăşenesc al Comsomolulm“. . -

Un material deosebit de interesant este fragmentul documen­tar „Vitejia Sevastopolulm“ (partea I-a) de B. Borisov, în care este înfăţişată lupta eroică a soldaţilor sovietici şi a populaţiei civile pentru apărarea Sevastopolulm împotriva cotropitorilor fascişti. ' ,G. Petrov publică un documentat articol în legătură cu fasciza­rea sistematică a Statelor Unite de către monopoliştii yankei. ,in- < titulat „Fascismul' american“. , \

Arătând subjugarea, „culturii" yankee de către trusturi, au­torul articolului arată pe baza unor cifre exacte, rolul mârşav desti­nat literaturii şi presei monopolurilor în „războiul rece“ şi în pregă­tirea psihologică pentru un al treilea război mondial. In acelaşi timp, autorul articolului arată," cu o bogată informaţie, - cum se intensifică lupta oamenilor simpli" din Statele Unite ale Americii împotriva fascizării ţării, împtriva războiului pe care vrea să-il deslănţue ;Wiall-Street-ul. . \' La rubrica de „Critică şi b ib l io g r a f ie în articolul ,,Despre inovaţie şi tradiţii", Bors Soloviov face o amplă dare de. seamă asupra articolelor apărute în ultimul timp în ziarele şi revistele^ sovietice în legătură cu această prbblemă deosebit de importantă pentru literatură. Autorul nu se mărgineşte la simpla prezentare a problemelor, ci, printr’o analiză principială, desprinde atât apor- . tul pozitiv al unora dintre articole, cât şi neajunsurile de care ' suferă multe din ele. P. STB.

Novâi Mir Nr. 3, Martie 1950

Numărul 3 al revistei „Novâi Mir'1, organ al Uniunii Scriitori1-* lor Sovietici, aduce un'bogat, şi variat cuprins. Deosebit de in­structiv este documentatul- articol „Otrava cosmopolitismului“ al lui Iutii Jukov. Aşa. după, cum se poate vedea chiar din subtitlul:

106

„Note despre literatura marshalhzată a Franţei" t articolul de­mască, pe baza unei analize ascuţite, rolul nefast al scribilor francezi, aflaţi în slujba dolarului, în procesul de fascizare a Fianţei, în pregătirea pe plan ideologic a viitoarelor batalioane de asalt ale Wall-Street-ului. "

Astfel, autorul articolului amintit, arată că Jean Paul Sartre, faimosul filosof existenţialist, aruncând orice mască ^democra­tică1', a trecut la.propaganda fascistă deschisă, folosind arsena­lul de calomnii murdare şi de îndemn la crimă şi josnicii al lui Goebbels, mai ales în ultimul său roman, „Moartea in suflet".

In definitiv, ce urmăreşte Sartre prin noul său roman? Reiese destul de limpede chiar din titlu: uciderea a tot ce este uman în sufletul tineretului, dragostea de patrie, grija pentru soarta poporului, dragostea de libertate, încrederea în viitorul luminos al omenirii muncitoare., Im sfârşit, uciderea omului din punct de vedere sufletesc, pentru a nu mai rămâne decât „bestia blondă" a lui Rosenberg, necesară stăpânilor săi de peste Ocean în planu­rile lor criminale împotriva Uniunii Sovietice şi a ţărilor cu democraţie populară. 1 ,

Ocupându-se de evenimentele din Iunie 1940, când pământul Franţei era cotropit de- hoardele cenuşii ale lui Hitler, iar la -conducerea ţării, erau trădători de teapa lui Daladier şi Reynaud, în loc să înfăţişeze durerea patriei pângărite de cisma prusacă şi hotărîrea de luptă a tot ce era cinstit în poporul francez, Sartre găseşte nimerit să împroaşte cu noroi în mândria şi onoarea Franţei Trupele! franceze sunt prezentate ca nişte turme de ani­male sângeroase, poporul francez e cernit cu tot ce poate fi mai degradant, autorul substituind trăsăturile burgheziei trădătoare adevăratelor trăsături ale poporului francez.

Trecând sub tăcere măreţia lupt-ei de partizani, faptele glo­rioase ale luptătorilor comunişti, Sartre nu-şi mai poate ascunde adversitatea faţă de comunişti, faţă de tot ce este mai progresist şi mai bun în poporul francez. Cum ar putea el să-şi servească mai bine stăpânii yankei care tind la înfeudarea Franţei? .Numai că4 aşa după cum ara-tă Iurii Jukov: „In zelul faţă de protectorii săi americani,' Sartre nu a ţinut seama de uh lucru: a uitat că el scrie în limbai franceză şi că, prin urmare, cartea lui e destinată cititorului francez, care îi cunoaşte pe comunişti, nu după năs­cocirile lui Goebbels şi Hearst, ci după faptele vitejeşti ale acestui glorios partid, — şaptezeci de mii din cei mai buni fii ai săi au fost împuşcaţi de fascişti".

Wall-Streetul are nevoe de carne de tun şi Sartre face apo­logia crimei în romanul său, pentru a pregăti terenul. Iată câteva mostre de cugetări în legătură cu eroul principal al romanului, Matier: „împuşca în Om, în Binefăcător, în însăşi Pacea. Liber­tatea e Teroare. Focul ,urla în clădirea primăriei, focul urla în capul său: şuerau gloanţele libere ca vântul. întreaga- ''urne sărea aer şi cu ea împreună şi e l . .. N’ai ce să mai doreşti,' e vreme numai pentru- a împuşca în frumosul şi mândrul ofiţer ce fuge

107

spre biserică. Şi - el împuşcă în. frumosul ofiţer, în Frumuseţea Pământului, în stradă, în grădini. în flori, în tot ce a iubit. Era curat, era atotputernic, era liber ...“■ Dar Sartre şi-a' găsit şi alţi discipoli printre exponenţii burgheziei franceze, ca Robert Merle, laureat ăl premiului Gon- court (fraţii Goncourt 'ar fi profund -jicniţi de destinaţia , dată donaţiei lor), care îl urmează îndeaproape ps Sartre în ceeace priveşte apologia crimei, sau Jean Genest, scriitorul hoţ, 'care în romanul său, „Mongola", face apologia trădării, | '

Pe scurt, iată cine reprezintă în Franţa pe aţâţătorii la război în domeniul literaturii. ,

Numai' că,J aşa cum arată şi Iurii Jucov, publicul francez nu se Iasă ameţit de„filosofia“' otrăvită a existenţialismului dola- rizat. Şi, în această privinţă,- autorul, articolului aduce un fapt grăitor. Dela expoziţia de, cărţi din Palatul Gândirii dela Paris, organizată de scriitorii progresişti, mii, zeci de' mii de vizita­tori se întorc cu pachete de cărţi. Iar scriitorul comunist Louis Aragon, lip s it1 de drepturi cetăţeneşti de către guvernul 'mar- shallizat^ e asaltat zilnic de cititori care-i cer autografe pe cea de a doua parte a romanului său, „C o m u n iş t i ide curând apărută. Pe drept cuvânt, Aragon, putea să scrie într’un autograf la noua sa carte: „,Ei mă pot lipsi de drepturile cetăţeneşti, dar nu mă. pot împiedeca să atest adevărul

Şi poporul muncitor francez iubeşte adevărul, pacea şi liber­tatea, şi nu minciunile şi calomniile unor Sartre sau Genest.

Numărul 3 al revistei ,>Novâi Mir“ mai cuprinde >■ două fru­moase poezii de M. Isakovski, partea întâia din romanul „Irigi-. nerii" deM îhail Slonimski, o reuşită poezie a lui Iacov Helenski, precum şi un'bogat şi îngrijit material'‘critic, eseistic si infor­mativ. ’ P. STROIA

Probleme de literatură şi artă, nr. 9

Deosebit de valoros, — în acest număr al publicaţiei „Pro­bleme de literatură şi artă“ /•— este fragmentul reprodus din ra­portul pe care A. Fadeev, secretarul general al Uniunii Scriito-- rilor Sovietici, l-a ţinut la şedinţa plenară a conducerii Uniunii.

Raportul - ridică o seamă de probleme ale . criticii literare sovietice. '' ■ ' ' - 1

După ce subliniază victoriile repurtate de critica literară partinică asupra unor manifestări cosmopolite şi formaliste, ce' s’au ivit pe alocuri, A. Fadeev relevă slăbiciunile şi .trasează.

108

sarcinile de viitor ale criticii1 sovietice: „Criticul — arată el — trebue'să fie călăuziţi de spiritul înaltei' principalităţi bolşevice, să trăiască adânc problemele actualităţii, să cunoască realităţile ■ construirii comunismului. El trebue să îndrume şi să promoveze operele de valoare, ce oglindesc uriaşa muncă a oamenilor soţ vietici. Ici-colo, s’au constatat abateri serioase dela aceste prin- cipn. In unele cercuri, domneşte o atmosferă nesănătoasă de familiarism, din care cauză anumite scăderi ale unor cărţi (cazul romanului Tânăra gardă de A. Fadeev, al pieselor, Cariera 'lui Bechetov de A. Şofronov' şi Fluviul de joc a lui J Cojecnicov) au fost trecute cu vederea. Această, situaţie trebue- să dispară. Trebue să punem în critică o ordine bolşevică şi trebue să ne ocupăm în sfârşit serios de problema teoriei l i t e r a r e ■, Unii critici' fac alte greşeli. Ei „evită în mod sistematic şi

categoric să aprecieze din punct de vedere artistic operele", ceea ce ccnstitue un mare neajuns. Faptul acesta — spune A. Fadeev — „ne dăunează extrem de mult", deoarece în acest fel nul avem analiza critică a , cutărei cărţi şi a cutărui autor, ci consideraţii generale, valabile peiitru, orice scriitor şi orice lucrare. ' ;

O altă problemă deosebit de arzătoare şi pentru desvoltarea literaturii- noastre găsim în raportul făcut la aceiaşi plenară de C. Simonov; secretar general adjunct al Uniunii Scriitorilor S o -c vietici, despre situaţia literaturii pentru copii din U. ‘R. S. S.

.Literatura pentru cei mici, ca parte integrantă a' literaturii, are, menirea de' a educa pe copii în spiritul ideilor lui/ Lenin şi Stalin, pregătindu-i pentru construirea comunismului. Ea trebuie să-i înveţe să gândească îmmod politic, luptând împotriva ideolo­giei duşmane.. Eroii literaturii penţru copii trebue să fie oameni noi, a căror pildă. să trezească în sufletele tinere ambiţii înalte de ;’muncă şi luptă. O sarcină de bază' a literaturii pentru copii este şi aceea de a forma caracterul tinerelor vlăstare. Iar „a . forma caracterul, înseamnă a insufla copilului un şir întreg de însuşiri omeneşti, care încă dela vârsta de adolescs'nt îl vor face un mic om, care aduce folos marii societăţi socialiste, iar ulte­rior vor face dm \el un constructor activ şi puternic al comunis­mului." , . ■

D'in restul numărului, trebue subliniat în primul rând arti­colul lui Ivan Aramilev, Tema ţărănească în literatură, în care autorul arată desvoltarea literaturii sovietice 'cu' tenie din -viaţa satului. Mai găsim articolele: Editarea şi răspândirea operelor lui I. V S ta lin , de T. Zelenov, Pe căile înfloririi creaţiei muzicale de M. Ciuleki, Intervenţia dolarului de N. Gabinschi,’ precum şi nu­meroase note, informaţii, etc. 1 P. STR.

109

F K A N C E Z E

. Europe Nr.-52 —.Aprilie 1950'

Numărul pe Aprilie al revistei „Europe“ cuprinde un material beletristic variat, din. care remarcăm în primul rând ,două poeme ale lui Paul Eluard, semnificative pentru evoluţia sa poetică. Ele ne dovedesc creşterea efortului său creator în luptă permanentă împotriva unor formule poetice desuete şi sterile. Pormnd sub zodia tutelară a suprarealismului, călea sa reprezintă etapele unei cuceriri treptate a realităţii obiective. Cât de departe sunt' „La,

, petite enfance de Dominique“ şi Dominique aujourd’hui presente de divagaţile incoerente, de experienţele sale poetice imţiale, ci-

Aate cu titlu-ilustrativ în manifestul suprarealist a lui Andre Bre­ton! Versurile publicate în „Europe“ .marchează triumful' unei poezii de conţinut, de adâncă substanţă, ancorată în realitatea socială, respectând demnitatea, umană, asupra unei poezii ce as­cunde în dosull jocului arbitrar de cuvinte, şi al exaltării tenebre­lor subconştientului, vidul interior şi sterilitatea falimentară a unei lumi în descompunere. Poetul a abordat tematica sănătoasă- a unor sentimente general umane (maternitatea în „La- petite en- fance de Dominique"), iar poezia lui tinde să devină tot mai' mult

■ ‘ o cunoaştere, o reflectare în imagini a realităţilor umane, o vic­torie a speranţei-asupra! desnădejdiilor şl mizeriei.^ ,. -1, Deasemeni, efortul, laborios şi continuu, de-a da un maxim de realizare artistică, esto trădat ,de fiecare ■ vers. Poemele lui Eluard pot fi salutate cu bucurie, ele constituind un. serios aport pentru literatura franceză ce trebuie să se opună atât macula­turii marshaUizate, importate odată cu armele morţii, cât şi lite­raturii autohtone, aservită intereselor exploatatorilor. .

In acelaş număr al /revistei, Julien' Benda analizează cu vervă tezele fostului teoretician anacronic al monarhismului francez, Charles Maurras. Julien Banda supune unui examen scrutător principiile fundamentale ale teoreticianului funest al fascismului galic. Interesantă este filiaţia pe care o stabileşte Benda între tezele lui Maurras si cele ale' lui De Gaulle. Gaullis- mul nu este decât o reluare a ideii de „ordine" ridicată de' maurrasişti la rangul de principiu statal. - '

Marc Soriancf semnează un interesant articol asupra ironiei lui Descartes. Autorul arată clar rădăcinile oculte ale mistificărilor la care a fost supusă filosofia carteziană' de către pretinşii gân­ditori burghezi. Descartes trebuie privit prin- perspectiva istorică, încadrat în realităţile economico-politico-sociale în care a trăit. Viziunea lui a fost limitată, ca şi! a întregii burghezii în ascen­siune din timpul său, la domeniul ştiinţelor, naturii: medicină,

110

fizică, etc. Ochiul' său a rămas închis pentru realităţile politice şi sociale. Ştiinţa deţine pentru el o netăgăduită prioritate asupra moralei. Ceeace nu însemnează însă că el neglijează cu totul, că dispreţueşte morala şi politica. Dimpotrivă, indiferenţa a lui iz­vorăşte din convingerea fermă că politica şi morala trebuesc fun­date ştiinţific. Deaceea interesul său se îndreaptă în primul rând spre asigurarea unor baze .solide ale ştiinţei pe care se. clădesc ulterior morala' şi politica. ' , -

• Revista se încheie cu răspunsul dat da Aragon insinuărilor şi calomniilor perfide ale savantului britanic J. Huxiey la adresa ştiinţei şi literaturii sovietice. Dovedindu-se un tot atât de mare .polemist ca şi poet, Aragon arată lipsa de onestitate ştinţifică a biologului englez, falsitatea informaţiilor sale provenite din surse indirecte, tendenţioase, şi de mâna a treia. Cât priveşte considera­ţiile literare ale lui Huxiey, ele se referă în toate cazurile la opere pe care nu le cunoaşte şi asupra cărora ,dă decizii defini­tive şi fără drept de apel, bazându-se pe afirmaţiile unor critici obscuri şi minori. Răspunsul lui Aragon demască ignoranţa şi lipsa de bună credinţă a matadorilor anti-sovietismului în cul-ţ tură. Soliditatea argumentării sale' îmbinată cu verva inepuizabilă a temperamentului său scăpărător, ■ sunt arme t strălucite în lupta

1 ideologică pe care Loms Aragon o poartă cu atâta statornicie îm­potriva obscurantismului şi reacţiumi. ' R. E.

Xes lettres frarşaises Nr. 6, 13 şi 20 — Aprilie 1950

:Om conţinutul, bogat pe car© îl aduc ultimele trei numere ale revistei Les lettres francaises, remarcăm în primul rând1 eforturile intelectualilor progresişti francezi de-a, întări frontul păcii' şi de-a demasca intenţiile criminale ale aţâţătorilor la un nou război. Rolul pe care-1 joacă revista în lupta poporului francez pentru pace este mare. , ■ '

Una din căile pe care se manifestă unitatea de nesdruncinat a scriitorilor progresişti dm Franţa, în lupta lor împotriva unui nou măcel mondial, este aşa zisa „bătălie a cărţii1'. Despre mer­sul, realizările şi- scopurile acestei acţiuni ne dă ample relaţii ,Elsa Triolet. Brigada de Şoc a scriitorilor francezi a avut un răsunător succes la Marsilia. Ea a realizat progrese uimitoare, mai ales în acţiunea de strângere a legăturilor între scriitori şi public. Vechea concepţie estetizantă a literaturii turnului de fildeş, a) literaturii esoterice, accesibilă doar unui clan restrâns de iniţiaţi, a fost

U I

înfrântă. Scriitorul a păşit în mijlocul ‘mamelor largi de cititori, lămurindu-i, ajutându-i îri alegerea şi înţelegerea, cărţilor cu con­ţinut progresist şi ascultând .atent părerea lor. Elsa Triolet dă ca exemplu strălucit al acestui scriitor, de tip nou pe poetul sovietic V. Maiacovski. Contactul cu publicul nu se face doar în sens unic. întâlnirea scrutorului cu ' cititorii are urmări fericite şi pentru unul şi pentru ceilalţi. Dacă publicul fascinat de prezenţa perso­nalităţii covârşitoare a lui Maiacovski l-a .înţeles mai adânc şi l-a iubit mai mult, apoi şi poetul s ’a amplificat, suflul respiraţiei sale poetice s ’a lărgit, 'timbrul poeziei sale a devenit mai grav, mai măreţ. Experienţa marelui poet sovietic are o valoare exemplară; ea ne dovedeşte consecinţele incalculabile pe care le poate avea— pentru creşterea în .intensitate şi mărime a unei opere poetice— contactul strâns al creatorului de artă cu poporul. Maiacovski n’a murit. El trăeşte şi participă ca un îndemn veşnic treaz în conştiinţa milioanelor de luptători pentru pace. ■

Pe aceiaşi, linie de preocupări se plasează şi articolul lui Pierre Abrâham „Le livre et la paix“. Autorul relevă rolul esenţial' şi hotărîrilor pe care cartea îl joacă în lupta1 pentru consolidarea fron-

/. tului păcii. ,

’ Jean Freville publică un fragment dintr'o carte oare va apare în curând, intitulată „Avec Maurice T h o r e z Freville ne dă re­laţii interesante despre raporturile dintre Thorez! şi poetul! Henri Barbusse, două temperamente opuse care în prietenia lor s’au do­vedit a se întregi reciproc. Thorez, luptătorul neînfricat, adver­sar atât al oportunismului fără principii cât1 şi al sectarismului lipsit de perspective, acţionând lucid pe baza unor; solide convin- gen ştiinţifice, Barbusse vizionarul sentimental şi neliniştit al prăbuşim'societăţii capitaliste. Forţa calmă a lui --Thorez precum - şi judecata sa sigură, fără echivoc şi -ezitare, l-au . impresionat profund pe. Barbusse. ' •

" ■ ' ’ / . 1 - , Revista'conţine şi o pagina închinată aniversării a 50 de' amdela naşterea marelui savant Joliot-Curie. Poetul Aragon aduce un cald elogiu celebrului fizician arătând rolul covârşitor pe care-1 joacă, .în fruntea adevăraţilor oameni de; ştiinţă care luptă pentru pace. Există două ştiinţe precum există două lumi: una a păcii şi cealaltă a războiului. Ştiinţa păcii este ştiinţa progre­sistă a proletariatului, a viitorului, care va înyinge în' ciuda opi-* niilor D-lui J. Huxley; ştiinţa războiului este ştiinţa reacţionară, ştiinţa depăşită a morţii, care nu mai corespunde momentului actual al evoluţiei istorice. ’ ' - - '

Dar ceea ce constituie momentul cel mai semnificativ şi îm­bucurător al întregului cuprins al revistei este solidarizarea ei cu / frontul celor care cer guvernului turc eliberarea nedreptăţitului poet Nazim Hicmet. Revista cuprinde o'listă a celor care ^au cerut imediata eliberare, a poetului progresist turc din lanţurile temniţelor fasciste; printre numele ce semnează, se află cele mai -

112

reprezentative figuri ale vieţii literare ş i , ştiinţifice franceze. Ală­turi sunt prezentate şi două traduceri din lirica poetului, din care reproducem şi noi în acest număr, „Călătoria lut Jusuf.

Iii luna aceasta înregistrăm cu bucurie progresul vădit al re­vistei faţă de numerele din lunile precedente.' Unitatea ideologică şi combativitatea fermă a revistei „Lettres frangaises“ devine din ce în ce mai simţitoare şi aceasta o face să ocupe un loc de frunte în lupta poporului francez ■ pentru pace ş i, democraţie. R. E.

A lm anahu l li te ra r , 8 — 1950 113

n o u ţ i C 0 f a £ h t d J i u

/ I z b u t i t e

, * ■ * ' . y •'de ortografie ale limbii române astăzi în vigoare sunt rodul,unei îndelungate desbateri în contradictoriu între filologii noştri din a doua jumătate a veacului trecut;, odată cu înlăturarea scrierii cirilice, acum aproape o sută de ani, unii din ei s’au situat pe poziţia apărării principiului .scrierii etimologice, iar alţii s’au ma- ■ nifestat ca apărători energici ai scrisului fonetic: Etimologişth au fost înfrânţi în această bătălie pe de o ,parte din plicind eşecului încercărilor, de latinizare a limbii române,' întreprinsă, fără înţe- - legere pentru fiinţa vie a graiului, de către Laurian şi Massimu,

' iar pe de altă parte graţie limbii creatorilor de literatură care , n’au vrut să, ţină seama de teoriile artificiale ale filologilor.

Dar cu toate că adepţii scrisului fonetic' şi-au impus punctul lor de vedere, ei! au făcut totuşi o serie de concesii' etimologis- mului,/concesii care n’au fost abandonate nici ■.prin reforma or- s

■tografiei din 1904; nici prin modificărle ulterioare’ din 1932. Orto- . grafia actuală a limbii române, fără a fi un compromis între ce le ' ■ două ,principii, mai păstrează încă amprentele influenţei etimolo- giştilor, cum, ar fi: conservarea celor două semne pentru scrierea- sunetului î (ă), grafia etimologică a formelor flexionare ale-ver­bului' auxiliar a fi,- sau ■ grafia pronumelui personal eu, el, ea, ei, ele. ' ’ , ' , 1

• Astăzi când marile r efor ni,e sociale, ale regimului de democra-’ ţ ie populară ■ ridică la , lumină milioane de- oameni ţinuţi până - •acum departe.de scris şi de carte, când• mânuitorii condeiului n u ’■ ’ mai pot fi şi nu mâi sunt o tagmă închisă de cărturari, ci ei se

/,recrutează din rândurile largi ale oamenilor muncii, ca oratori, corespondenţi de presă, ziarişti, tehnicieni sau scriitori, creatori >

114

de noui valori artistice, ei trebue să aibă la îndemână un instru­ment uşor- de exprimare a• ideilor lor în scris, o ortografie care să înfăţişeze' într’o formă cât mai simplă imaginea cuvântului rostit. Aceasta nu însemnează însă înlăturarea oricăror reguli sau principii. Ortografia nu poate fi anarhică; nu se poate lăsa fie­cărui individ libertatea de a scrie cum vrea şi nici nu se pot admite practicile vremurilor trecute cu capriciile anumitor „personalităţi“ care să-şi impună sistemul lor propriu de a scrie paralel cu sistemul oficial şi împotriva.lui. Ea trebue să fie unitară, cât mai simplă şi mai uşoară, spre a nu produce confuzii prin practici analitice ne justificate, prin conservarea, unor forme care se mai resimt de pe urma principiilor etimologice şi care îngreunează, scrierea corectă a celui ce vrea să-şi însuşească ortografia.

Dela acest principiu a plecat şi Academia R. P. R.„ când a pus în discuţia cercurilor de specialişti problema modificării şi a. simplificării ortografiei limbii române. ■

Anteproectul trimis spre discuţie acestor cercuri însemnează un pas însemnat' înainte pe drumul simplificărilor necesare. El suprimă de ex. pe ,â, care nu corespunde unui sunet special din- limbă şi a cărui scriere complică în mod inutil grafia limbii ro­mâne. Deasemenea se abandonează nejustificata conservare gra­fică a lui U final în cuvinte unde el a dispărut de mult din ros­tire, ca: bici, ochi, clei, cui, întâi, călcâi, noroi, etc.; sau în unele nume proprii ca: Mihai, Ândrei - etc. Se adoptă un mai pronunţat caracter fonetic în scrierea diftongului ie, atât iniţial, cât şi în. interiorul cuvântului: ied, iederă, iepure, }ier, miel, miez, piept, piele, etc. In unele cazuri însă antreproectul lasă libertate scrii­torului de a-şi alege forma care-i convine dintre două grafii, cum. ar fi de ex indicativul. prezent al verbului a fi, la persoana I singular şi a III-a plural, sunt, alături de sânt, sau acolo unde îh literatură .se întâlnesc în circulaţie cuvinte cu forme duble.

Fără îndoială că în pronunţarea multor termeni din limba noastră există o mare varietate' dela provincie la,provincie şv chiar dela un subiect vorbitor la altul, dar normele de ortogra­fie nu pot ţine seama de toate aceste particularităţi locale sau individuale, ci trebue să impună tuturor vorbitorilor acele va­riante care au o mai largă răspândire şi o formă mai justificată. De aceea socotim că anteproectul Academiei ar trebui să fie şi în astfel de cazuri mai categoric în tendinţa de uniformizare, impunând pretutindeni o.singură formă oficială de grafie, chiar şi acolo Unde există variante consacrate prin operele unor scriitori de mare reputaţie. Pe de altă parte, trebue să mărturisim că anteproectul Academiei ni se pare destul de complicat şi de greoi în multe cazuri fi socotim că nu va putea fi însuşit de marile mase populare cu destulă uşurinţă. Se face apel uneori Va prea multe cunoştiinţe morfologice minuţioase pe care hu întotdeauna cel care scrie le poate avea la îndemână.

115

U ft

de reforma a ortografiei pentru a se impune cu toată autoritatea, trebue să fie cât mai .simplu şi c â t , mai consecvent. El nu se poate mulţumi cu modificări uşoare şi neesenţiale faţă de cele în vigoare, fiindcă în acest caz se dovedeşte lipsit de utilitate. Atitudinea . consecvent fonetică mărturisită în introducere nu trebue abandonată prin noui concesii făcute etimologismului sau prin tr’o ţinută insuficient de revoluţionară.

Menţionăm în această privinţă un alt proect, prezentat în .şedinţa Institutului de Filologie din Cluj, de prof. academician Dr. Emil Petrovici, rectorul Universităţii „Dr. V Babeş“, proect care se deosebeşte simţitor de acela oficial al Academiei şi care

, recomandă o ortografie mai simplă, mai consecventă şi — lucru •deosebit de important într’o ţară cu numeroase populaţmni con­locuitoare care vorbesc o altă limbă .— o ortografie care înles­neşte acestora o cât mai uşoară şi corectă pronunţare şi scriere .în limba română. ' ,

Problema modificării ortografiei nu este concepută de către .Academia R. P. R. ca o problemă de cabinet. Tocmai pentru aceea ea a fost adusă în desbaterea specialiştilor din ţara întreagă. Dar înainte de a se lua o hotărîre finală, ea trebue dezbătută în mase cât mai largi de profesionişti ai scrisului, poeţi, scriitori,

.ziarişti şi oamenii ai muncii, pentru ca adoptarea unei noui orto-

.grafii să însemneze într’adevăr un consens al tuturor celor ce rripnuesc condeiul. *

Pentru a răspunde acestei' obligaţii, Institutul d ? Filologie ■din Cluj a ?i luat) iniţiativa convocării unei consfătuiri mai iargi •cu reprezentanţii scrisului din toate ramurile de activitate pu­blicistică, spre a desbate -pe larg problema ortografiei 'printr’o minuţioasă analiză a celor două proecte. Lărgind aceste desbateri .în toate marile centre culturale ale ţării şi adoptând propunerile ■de simplificare venite de jos în sus, noua ortografie care va fi ■elaborată de Academia R. P. R. va fi într’adevăr expresia unei ■colectivităţi, şi ea va trebui să fie cunoscută şi aplicată în mod ■unitar şi consecvent de toţi mânuitorii condeiului. T. M.

■cuprinsul şi meritele ultimului număr al revistei de filologie „Cum vorbim", se ocupă în paginile precedente confratele nostru, Li viu Onu■ Bineînţeles, nu avem nimic de obiectat priceperii recenzentului nostru. Numai că întâmplător, am găsit în revista

116

de care se ocupă recenzentul. nostru, un drticol' semnat Gh. Tohăneneanu şi care merită toată .atenţia '

Articolul se întitulează „Cacofonia", pur şi simplu — ca să zicem aşa — şi în cuprinsul lui, autorul ia partea, cui credeţi? Nici mai mult, nici mai puţin decât acestei malodorante alite- raţm Căci iată ce ■scrie, cu toată convingerea Gh. Tohăneanur „Interzicerea cacofoniei este una'din formele’ concrete cu care s’a manifestat la noi formalismul sterp al clasei burgheze

Noi cunoaştem în asemenea afirmaţii exagerate, unul din simptomele stângiste, o exagerare ce nu poate duce la nimic bun, Desigur, nu poate fi vorba de cacofonii inevitabilet sine qua non am spune, pe care uiielei cuvinte începute în c, le pricmuesc; dar şi atunci e bine — după modesta noastră părere — să con­struim în aşa fel frazele încât să le putem evita.

De altfel, e drept că autorul nostru nu e prea pretenţios: el cere evitarea cacofoniilor, ce-i drept, doar când avem deaface cu o repetare „abuzivă“ a aceloraşi silabe. Adică, :riu strică să mai avem câteo' cacofonie pe ici pe colo, în părţile esenţiale.... Şi asta,1 desigur, pentru a ne scăpa pentru totdeauna de.... forma­lismul sterp. -, Ei bine, trebuie să mărturisesc că noi, care ne căznim să învăţăm a ne- exprima într'o formă cât mai îngrijită, nu putem fi de acord cu acest apologet al < cacofoniei. , . .

, Noi ■ vedem dimpotrivă în cucerirea unui stil îngrijit, curăţit de cacofonii şi aliteraţii întâmplătoare, un moment din consolidarea şi creşterea limbii literare, din •efortul de înteme-

■ iere a tinerei noastre culturi care departe de a dispfeţui moşte­nirea sănătoasă a trecutului, şi-o revendică şi o împlineşte. -

,A promova cacofonia şi a nu o combate, asta nu însemnează câtuşi de puţin a contribui la lupta împotrivai formalismului, ci însemnează dirripotrwă a promova prostul gust şi lipsa de stil, nu numai'în lim baj, dar şi în gândire. m. r. p.

V lW to fo u l

\

de 1 Mai al revistei Contemporanul publică mav multe poezii în­chinate zilei de trecere în\revistă a forţelor păcii din întreaga lume. Poeziile prind aspecte diverse ale luptei duse pentru con­struirea socialismului şi subminarea lagărului războinic.

Astfel, Mioara Şt. Cremene, în poezia „Raport de 1 Mai‘V cântă efortul muncii în cadrul întrecerilor socialisteredând mul­ţumirea ce■ o simte un muncitor fruntaş de a fi' contribuit prin munca sa la consolidarea frontului păcii:

117

Cu fiecare piesă ’nvârtmdu-se in spume,Eu trimiteam scrisoare pentru întreaga lume,Cântând paşnica muncă ce’n braţe-o ducem noi, ,'Glonte zvârlit în pieptul celor ce vor război.

' Ana Ghimpeanu semnează un înflăcărat cântec anti-imperia- hst, Strigăt, pentru pace de 1 Mai, iar Letiţia Papu, închină o poezie neînfricatei Raymonde Dien, tânăra care s’a aruncat înain­tea unui tren încărcat cu armament american, pentru a-l opri. In Raymonde Dien, poeta redă simbolul Franţei luptătoare, al Franţei care s’a ridicat în repetate rânduri împotriva tiraniei si care astăzi e hotărîtă să-şi făurească o nouă orânduire. Finalul poemului e de un~ dinamism puternic:

yPriviţi ’napoi: din pagini de istorie Ne-avântă comunarzii spre victorie.Priviţi în răsărit: lumina curge lin,E roşia stea aprinsă pe Kremlin. ,Ne ocrotesc vitejii, victorioşii.E zid de pace scutul Oastei Roşii,Priviţi ’namte: către ziua mare E steagul socialismului în zare . ..

. . . E lumea păcii azi pe baricade,Cresc baricadele roşii şi vor frânge Pe trădătorii negustori de sânge.

deosebit al revistei este descoperirea unui nou talent: elevul poet Ion Motoarcă, din care se publică poezia Agronomul. In această poezie este zugrăvită o câmpie dm Vestul ţări noastre, unde ţn timpul burghezo-moşierimn se practica agricultura cu - mijloace rudimentare şi unde domnea sărăcia peste aşezămintele ţăranilor

* muncitori. Smuls exploatatorilor, acest pământ „aşteaptă omul nou, integru", care să schimbe fata naturii. In final, poetul redă sentimentul noului agronom, pătruns de însemnătatea misiunii sale de transformator al solului Iată câteva versuri:

Curând, din nou, strunindu-mi murgul, vom gapola în lat pe câmp, ■dar nu ca să privesc amurgul,

. ci ca s’ajung la voi la timp., Aici, încetinind la pas,,

118

vă voiu afla pe toţi'sub pom şi-mi veţi răspunde într'un glas:— „Noroc, tovarăşe agronom1"

Desigur, poezia nu este o realizare desăvârşită. Ea e prea mult un tablou, prea puţin se văd întrânsa oamenii ce luptă. A r­monia formei este şi ea tulburată de anumite expresii familiare curentelor, sămănătoriste şi păşuniste („şi-ani tras o straşnică su­dalmă", „luptători pierduţi 'în zare, înfipţi pe coarnele de plug“, -etc). Dar, în general, tânărul Ion Motoarcă ştie să se apropie cu , dragoste de realităţi, dând.viaţă lucrurilor in aparenţă mărunte; ştie de asemenea să mânuiască expresia plastică, să creeze imagini proaspete Contemporanul poate avea mulţumirea că a promovat încă un talent autentic, alături de cei doi tineri descoperiţi ante­rior: poetul Ion Anghel şi folkloristul Ion Socol.

poeziile amintite aduc, prin conţinutul lor, un real aport cauzei ■pentru care luptă azi omenirea muncito.are, nu credem că se poate spune acelaşi lucru despre poemul „Schimbul de onoare al oame­nilor artei", semnat de Petru Vmtilă. Acest poem este un îndemn adresat, oamenilor literaturii şi artei de a mări elanul muncii lor, în cinstea zilei de 1 Mai Până aci, foarte bine. Păcatul e că în­demnul constă din o mulţime de vorbe mari şi lozinci nesensibili­zate, lipsite de căldura vieţii. De exemplu:

Pictori, ziarişti, compozitori, poeţi,Să facem un schimb de onoareIn cinstea acestui ceas m ăreţ■ . '

' Ziua de luptă ai lumii muncitoare1

Dar nu numai atât Petru Vmtilă cere poeţilor să renunţe la lirism: ■

Dau jos tăbliţa: „poet liric".Nu florile, nici pajiştea întâiului Mai, -

i Nu peisagii în vorbe vreau să înfvrip;Aceste poeme le-aş rupe,' le tai!

Aceasta să fie oare poezia nouă■ „Nu florile, nici pajiştea în­tâiului Mai“? Problema a fost de fapt rezolvată demult. A rupe cu poezia decadentă nu înseamnă a renunţa la anumite domenii

119

de inspiraţie, _a limita universul poetic numai la anumite sec­toare ale realităţii. Da, trebuesc abordate cu îndrăzneală teme dm, domenii altădată socotite apoetice, cum an fi viaţa uzinelor, lupta pobitică a celor ce muncesc, etc. De aci nu urmează insă câtuşi de puţin că nu vom mai cânta izvoarele, pădurile, steleld şi ochii iubitei. '. Chestiunea e ca poetul clasei muncitoare, sărşi însuşească modul ştiinţific, marxist-leninist, de a privi viaţa în toate aspectele ei, să redea în versuri ceeace este esenţial, nou, tipici’'Astfel, el nu va cânta natura în maniera poeţilor decadenţi, nu se va extazia, să zicem, în faţa ex, la modul romantic, ci va arăta ceeace este esenţial: transformarea naturii sub braţele oamenilor. Aşadar, vom cânta ciocanul, maşina, locomotiva, vom cânta florile şi copacii, dar toate acestea nu ne interesează ca lucruri' în sine, ci ne inte­resează ca arme ale. omului ce cucereşte viaţa, ori ca frumuseţi' în mijlocul cărora creşte dorul lui de viaţă, dragostea pentru muncă şi luptă. ■ 1

B i n e

este iniţiativa revistei Contemporanul de a desbate într’un şir de articole problema cenaclurilor literare. Până în momentul când scriem, au,apărut două asemenea articole. In primul (nr. 185), in­titulat Cu privire la sarcinile criticii literare şi semnat de Eugen Duca, sunt puse câteva probleme despre modul cum trebuiesc apre­ciate, lucrările ce se citesc la cenaclu şi pum trebuiesc îndrumaţi i.neru incepaion spre creaţia autentică. '

Trebue luptat — arată autorul articolului — dm toate pute­rile contra familiansmului ce se manifestă pe alocuri, împotriva formalismului şi stângismului. Numai o critică principială va ajuta într’adevăr pe cei ce se încearcă în sens. Nu trebue să uităm că, în cenacluri se pot strecura „elemente duşmănoase, , ve ­nite special pentru a semănă confuzie, pentru a-i deruta pe uce­nicii scrisului, pentru a îngreuna munca celor dela conducere.“ Oameni, ca aceştia folosesc diferite mijloace pentru a semăna confuzii, a' abate atenţia dela problemele esenţiale puse de o anumită lucrare citită. F.ie că sunt chiţibuşari ce vânează greşeli formale fără importanţă, neglijând ansamblul' lucrării, fie că fac pe „gene­roşii' •care încurajează lipsa dd idei dintr’o bucată literară, fie că o iau spre „stânga" în mod exagerat, pretinzând lozinci versifi- , cate, ori redarea unilaterală a vieţii, unii ca aceştia împiedică înflorirea unei bune literaturi. Se impune, aşa dar, apordarea celei mai mari atenţii criticii orale exercitată în. cenacluri. La şedinţe e bine să'participe critici.cu autoritate, pentru a promova o cri­tică justă, marxist-leninistă. •

120

A i d o i k a

articol cu privire la cenacle a apărut in'nr. 187. sub semnătura lui Anton Petrescu şi se ocupă de problema recrutării >membrilor. Pentru ca să domnească o atmosferă sănătoasă, trebue acordată o grijă deosebită compoziţiei' socmle a ' cenaclurilor, 'din care e bine să facă parte un număr cât mai mare de muncitori. A tra­gerea oamenilor muncii în cenaclu trebue să fie o acţiune bine. organizată. Nu e de ajuns ca un membru dm birou să colinde în­treprinderile pentru a descoperi elemente talentate. Trebuesc or­ganizate şezători, discuţii literare, ele şi mai ales înfiinţate cer­curi literare. Pentru aceasta, e nevoie de sprijinul activ al orga­nelor sindicale Problemele ridicate de acest articol sunt ale tutu­ror cenaclelor, care sunt datoare să urmărească activitatea cultu­rală din toate locurile de muncă depistând elementele .promi­ţătoare . . .

D u* D&i

ne vine ştirea că în acest oraş a luat fiinţă recent un cenaclu li­terar El a fost organizat de către Secţiâ de Inimţământ şi Cul­tură a oraşului pe lângă Ateneul popular „Nicolae Bălcescu“.

Cenaclul va avea o secţie română şi alta maghiară. Membrii lui vor fi recrutaţi dintre oamenii muncii dela diferite întreprin­deri si dela sate Fondatorii cenaclului au luat contact cu respon­sabilii culturali ai tuturor sindicatelor, cu ajutorul cărora ele­mentele talentate vor fi descoperite şi îndrumate spre cenaclu. Se urmăreşte de asemenea colaborarea cu cenaclul din Cluj al Uniu­nii Scriitorilor, a cărui experienţă va fi folosită de proaspătul cenaclu din Dej. _

legate de viaţa concretă, de actualitatea imediată, încep să fie atacate cu tot mai mare curaj de către tinerii poeţi. Ceeace se.cu- vm e îndeosebi reţinut este că poeţii încearcă să realizeze aceste teme cu mijloace noi, sfărâmând şabloanele în care se încăpăţâ­nează unii. !

121

Astfel, - în numărul 18 (122) din 6 Mai 1950 al Flăcării, Eugen Frunză găseşte un mijloc ingenios de a cânta naţionalizarea lo­cuinţelor foştilor exploatatori. El porneşte dela motivul .poeziei lui Topărceanu, Balada chiriaşului, grăbit, pentru a scrie ■ o Baladă a chiriaşului nou. Topărceanu vorbea, m 1920, de mizeria in care trăieşte un biet chiriaş, ndooit să se 'mute dela o locuinţă, la alta. Chiriaşul.'lui Eugen Frunză trăieşte alte timpuri, în care regimul de democraţie populară a dat cămine celor ce muncesc. El nu m ai spune, când îşi ia boarfele, ca să plece în altă locuinţă:

. Rămâi sănătoasă, cucoană,Că-mi iau geamantanul şi plec!

ci vorbeşte astfel fostei propnetărese: .

Hei, anii nu trec de pomană Şi lunilăn van nu mai trec.Să-ţi fie de bine, cucoană. ,,Că eu dtţ aici'nu mai plec!

In continuare poetul arată cum în' trecut proprietarii de imo- uile scoteau venituri din exploatarea chiriaşilor şi cum astăzi viaţa lor de huzur a fost curmată, pentrucă în schimb să iai mai mare avânt munca de construcţie' a ţării noi. Realizată în genul, ei, această poezie a lui1 Eugen Frunză constitue un îndemn pen­tru toţi poeţii de a căuta formule noi în care să-şi exprime ideile lor. , ' | - .

ne-am instalat în sediul redacţiei noastre. In acest local se afla înainte o farmacie ş i fostul e i ' proprietar l-a lăsat într’o stare jalnică. S’a m uncit, mult până când, cele două încăperi au luat o înfăţişare acceptabilă. Dar pereţii proaspăt1 văruiţi nu se cade să rămână goi. Într’o redacţie de revistă literară, e bine să stea — alături de portretele marilor dascăli ai proletariatului mondial, ale conducătorilor clasei muncitoare şi ai statului nostru — chi­purile marilor' maeştri ai literaturii legate de popor.

Am găsit la librării colecţia 16 scriitori ruşi, în care penelul măestnt al lui Perahim a zugrăvit -câteva figuri proeminente ale literaturii ruse şi sovietice, ca Tolstoi, Gorki, Maiacovschi, Şolo­hov; etc. Am 'vrut să găsim şi portretele celor mai! de seamă scrii­tori români, ale unor Eminescu, Caragiale, Creangă, Coşbuc, dar acestea nu se găsesc. Noi credem că asemenea portrete nu tre­buie, să lipsească. Pictorii noştri ar trebui să depună activitate

, şi în acest -sens, dându-ne chipurile, celor mai însemnaţi repre­zentanţi ai literaturii române pe care, în această epocă de ridi­care culturală a mâsselor, e bine să - i ' cunoască poporul întreg.

' ' D. MICU

122