Numerul29. Oradea-mare 2 0 iulie (1 august) 1897. Anul XXXIII. E s e d u m i n e c a . A b o n a m e n t p e a n 8 ft., p e ' / , d e a n 4 fl . p e t re i luni 2 f l . Pen t ru Roman ia p e an 2 0 lei

P e s c a r u

I

forniscm cu trenul accelerat din oraşul meu natal fpentru a ine reîntoarce la Paris, unde eram ata-.şat ca secretar la ambasada statului nostru.

Intrai Intr'un vagon de ck«a I, In care din noro­cire me aflam singur. Pro­

fitai de asta singurătate şi me culcai. Somnul meu nu fu in-trerupt, decât la şese ore sara, ora prândului, când veni con­ductorul sa-mi spue, că con­form ordinului meu spusese, sa-mi rcservc un loc in vago­nul restaurant şi ca ar ti tim­pul sa merg si mi-l ocup.

Me sculai. Me uitai iinpre-giurul mec şi dupa ce me con­vinsei, cft Incâ tot nu aveam nici i ' i i tovarăş de câlrtorie, începui să me dichisesc in oglinda. In urmi, me inspec­tai de sus pana jos, şi dupa ce remisei cu totul mulţumit de găteala mea, pornii spre res­taurant.

Acolo, luai loc la o masa de doue persoane, care-mi fu indicata de gar-.on

Unul din locuri era deja ocupat de un domn. care pi rea a medita, a moţai, sau nai şriu si ea ce. de nare ce anicndoue coatele ii erau r i t m a t e pe masi pentru ca sa-şi poala propti capul in mani.

La început uu-i dădui nici e atenţiune, c i n ono­rabilul domn nu găsise de cuviinţa a reip—de b ta­lului meu. pe care eram foarte « g u r ct-l vedusc.

Pupă câteva minute ni se se rv i supa Vecinul meu l'Acu un semn negativ din cap, el nu-i tu-buc Atunci începui sa-mi schimb părerea, ce-mi formasem la inceput despre densul şi Cred ui a a v e in l.it.i m e i un bolnav sau un om cu deameruntul, din vede mult. <'.u toate

i D« tir..- » Kara

nenorocit. Me etanii să-] obten i'ausa manilor Inse nu puii'.un astea, de la un timp mi M pAru.

că-l aseamni cu o persoană eu* noscută, nu şcieam inse cu cmc

Din ce In ca |inuta lui de­venii* mai molaticA aţă. că Iu unn.'i ajunsesem «A-ini luciu puesc cA aveam In fa|a MM un "iu aproape idiot

De odată li telpă cotul .lupi de pe masa şi de şi se grăbi sA şi-l repue la loc, li/lii; mu fu de ajuns, ca >A reeiin'ise Iu tovarăşul meu ile iiianA |.c un fost camarad al meu <lm glm iwtiu, i"1 care nu-l mai ti '"• M i n .Ic ani de Jil.I, Aducru-lu-lni ainiiile. că f iueneln lot dauna iin înfumurat, nu jeleam ICIIIII. d a r ă nu cumva m e re-

. I l l i i i - c i l - ' (i Se Mc. l l . i l l l l . l i

ci nu im- MMMMM Mc hulirii .tar al aştept firi ai fac iun o încercare de a-i da cuno»-cinta Aşteptarea nu-mi fu pi.-.i lungi '("...ui;.il meu începu de-odati si sr freci- la ochi ra

dupi somn | apot îndrepta u priviri- plini I- .l.-pi. ţ spre mine. care Ini"-. U moment re me rminoaru. « • sehimba întruna de mirare. Mc mai privi luci câteva secunde, apoi eartama

— Dacfl nu mt Intel, am in (ata mea pe dl Mâ­nu- S . . . foatul meu camarad dr gimnaaiu

- Tocmai aşa. fu rr«pufi»u! irn-u. ;i i«»-iin

338 F A I M L I A

parc a recunoaşce in dta pe dl conte Vladimir de .%

— Foarte adevărat, — dise contele, — şi daca voeşci, aş dori să lăsăm la o parte convenienţele şi să n» dicem pe nume, adecă cum obiclnuiam să ne ijicem când eram pe băncile şcoalei.

— N'am nimic In contra. — De şi nu ne-am vgdut de. mari de ani, —

dise Vladimir, — te-aş fi recunoscut dintr'o miie. Sin­gura deosebire in figura ta e, că acum ai mustăţi şi când ne-am vCdut pentru ultima oară, nu aveai. Nu cred că li s'a intemplat tot astfel cu mine, — adoaga el.

— De voeşci să fiu sincer, trebue să-ţi mărturi­sesc că te găsesc foarte schimbat. Ce te-a schimbat astfel? sigur vre-o boală, sau nenorocire.

— Nici una din doue. — Atunci poate vre-un amor nefericit ? — Şi mai puţin. Schimbarea provine din nemul­

ţumirea şi desgustul ce găsesc In viată. — Bine, nemulţumirea Inse şi desgustul totuş

trebue că provin din vre-o causâ binecuvântată. — Se poate I Eu inse nu şciu cum să botez acea

causă. — Poate că lucrurile ţi-or fi mers in totdauna

prea mult găitan şi tocmai de aceea arii nu mai gâ-seşci plăcere In nimic.

— Posibil. Unde te duci? adaogă el. — La Paris. Dar tu? Căletoreşci in afaceri sau

numai din plăcere? — Nici tn afaceri, nici de plăcere. — Ce fel de respuns o mai fi şi asta; deu, pe

legea mea, că nu Înţeleg nimic din respunsurile tale! — Te cred, — riise Vladimir, — de oarp ce nici

eu nu mai înţeleg ce voesc I . . . Am plecat d'acasă cu urttul in inimă; mi-am luat lumea in cap; me voi duce poate chiar pană la sfârşitul pământului.

— Bine, dar trenul nu merge până la sferşitul pămentului, prin urmare, unde eşti hotărit să te seo-bori mai Intei?

— înainte de-a te fi intelnit nu aveam nici o decisiune, acum poate să te însoţesc până la Paris.

— Ce ai studiat după terminarea gimnasiului, Vladimire?

— Din toate şi nimic. — Ca toţi aceia cari au prea multă avere, —

respunsei eu. Vladimir nu mai respunse nimic ţi pârii că re-

cade din nou In starea de mai inainte. Acum avend figura descoperită, putui vede in ea espresia unei ne­mulţumiri groaznice.

După câteva minute de tăcere, spuse garsonului, — Intr'un ton de tot arogant, — să-i aducă o cafea.

Nu me putui abţine; il întrebai pentru ce intre-buin(ază un asemenea ton cu un biet om, care nu-i făcuse nimic, ci din contră se purtase in tot timpul mesei, cât se poate de cuviincios fată de noi.

— Ah! mon cher ami! felul ăsta de oameni sunt inu"'|.t|i numai cu astfel de limbagiu ; altul nici nu înţeleg.

— învăţaţi ? — disei eu. Simţi, in mine un desgust teribil fata de

fostul meu camarad, şi numai cu marc greutate ine ab|inui de a nu-i as verii cafeaoa in cap, pe care toc­mai i-o serviâ bietul garcon.

(Va urmă.)

A. SANDA.

Al teu farmec . . . „4/ leu farmec iiu-l iura/x Xiii yjwiirin. nici cmcntnl : Şi il<-nlăl'i fhtmmtrfi Vminii nn-i inlnţf imunului

Eşti minune riităeită Pe-a iuţii tulburi nmh . Şi de miln-ui rr> Iu fuifitu-im A t< strtntjr >'*-" / < • - « . « • « « . / «

Colo 'n pi'jil M sonle-iM mftet. Şi eternul rlun tmlitru, Că-i străin in Inimii asta. Cu fi 'nlnatfii In /u/ilnra

B M O H G I Mi KN

IJISIflIi^^

P a r m e n o. Comedie in n acle d*t 1'uhliu J'mnhu Africanul

| Urmări'.)

Scena VI.

1'ITIAS etw. PARMENO.

PITIAS. Nimic nu mi-a pilcul

De când siint eu, mai bine, decât când am v.'.jul Pe Laclies, zăpăcitul, intrând ca o furtună. Eu singură şi 'n taină, rideam ca o nebuna, Căci eu şcieani ce-l doare ţie bietul caraghios

PARMENO, Ce-i asta, coţofano? Ce ridi aşii voios? Ei, ce? Nu taci odată?

PITIAS. Mor ! Mor de ris.

PARMENO. Spui glumeF

PITIAS Eu n'am vedut, l'armcno, de când sunt eu pe luni. Om prost, nebun şi capiu, şi nici noi mai vede, Ca tine!. Ah, ce riset! . . . Dar bine, se putea Să-mi credi tu inie toate? Şi eu mai înainta Grozav ţineam la tine. creijendu-te cuminte, Când colo — tu un capiu ! Şi dracul mi te-a pus Să ne trimiţi tu ghiujul In casă? Eu ţi-am spus In glumă de Cherca . . . nu-ti ajunsese ţ ie Mustrarea pentru fapta cea plină de prostie A bietului Cherea, acum te-apuci să spui B. Iranului ? Partenlo, de-ai şei tu mutra lui! Când şi-a vedut băiatul in hainele acelea ' Tu singur i|i faci reul ! De-acum fjUtşe» ţi pielea.

PAHMENO. Ci spui. neriişinal-o ? Tu mai uut.ţil. şi ţi vine, t .analie de fată, să ridi acum de mine? Credi tu câ-i vitejie pe-un om sâ-l chinueşci ?

PITIAS. Aşa cred.

PARMENO. Şi că asta tu n'ai să mi-o plâteşci?

Anul XXXIII. F A M I L I A IM

PITI AS. De sigur nu.

PARMENO. De sigur? Din partea mea (i-e plata.

Eu singur Imi voiu face cu tine judecata. PITIAS.

O cred, dar mi-esto teama, ca prea o sa amăi Pedeapsa! Hei, pe line te vâd eu mai iniei Pe cruce, (opărlane! Pe tine, care 'nşeli Pe-un tlnfr la ruşine, şi-1 bagi in tergueli Scârboase, iar la urma spui tatălui seu toate! Ei amândoi, băieţii — fii sigur Iu, nepoate — Vor da exemplu 'n lume ! Tu potcă mi-ai făcut. Şi-acum |i-o fac eu ţie ! atăta doar am vrut. Şi-acum te las.

PARMENO. Se poate să vedi un prost mai mare I

Ca un guzgan in cursă, prin propria-mi trădare. Me spânzură hetrânnl; de acum s'a isprăvit.

Scena VII .

TRASO. GNATO.

GNATO. De geaba ! Ce speranţă, ce scop am urmărit Venind pe-aici. Ei. Traso. eu n'̂ im nici o seUnţt.

TRASO Ce vreu ? Aceasta frunte s'o plec <u umilinţă Iubitei mele Tais, s'ascull a ei porunci.

GNATO. Atâta vrei ?

TRASO. Heracles şi Omfale. Atunci

Dea fosi Heracles vrednic, de ce n'ar li şi-acuma ? GNATI).

Exemplul teu îl laud. Dar vrei — permite-mi gluma — Să ved pe comandantul cel vrednic sub panlof? Dar uite, colo n uşe, ce dracul —

TRASO. Ah !

GNATO. Şi of!

TRASO. Silnt mort! Ce ved ? S'o rupem la lugă —

Nici odată Nu l-am vedut pe-aicea ! Şi cine-i el? Ce cată? Ce-o fi având de sare tot sus de la pământ?

Scena VIII.

CHEREA, PARMENO, cri de «<».

CHEREA. Voi oameni şi prieteni, vfdut-aţi pe pământ Un om sa aibă parte de-alâla fericire? Hai, rhiu fi vivat! Deii au şi de mine şei re! Puterea lor întreagă o ved! Şi vreau să joc, Câ-mi vine dintr'odati aşa de mult noroc.

PARMENO. Ce boala rea mi-l poarta?

CHEREA. A, iacă-mi frăţiorul.

Iubitul meu Parmeno, ah vino, tu isvorul

Norocului 1 Pamfila e fatâ-ateni.înră. Şeii Iu? Şi nu e roabă! Şi e şi cctăte.incă. Şeii tu?

PARMENO Şciu toi.

CHEREA Mi-e dragă! Şi că inc 'MM C U ea,

Şeii tu? PARMENO.

Cuminte lucru' Frumos, pe legea M a l Ei. brava !

GNATO. Scie dracul, re-i asta'

PARMENO. M'aftopta m

La moarte — CHEREA

Ah, l'armeno, ce voe bună a n i ' lub ;-"H mea, iubirea, tu, tu ai ronsacrat-o.

PARMENO. Perfect ! die şi eu, brava !

TRASO. Ei, ce siint astea, (inaici ?

CHEREA. Şi-atâta sunt de vesel, că Fedrias ji-a dat Iubirea lui pe fa(ă. şi lata s'a 'mpâcat Cu Tais! .Şi-a primil-o In casa. noastră tataI De-acum făcein o casă, şi e 'nvoilă fata Să stea de-acum sub sculul lui Ladies

PARMENO. Itine.

Dar Tais de-adi renunţă la Inale i-aparţlnc Lui Fedrias cu tulul ?

CHEREA Mai vreai ;i explicări''

PARMENO. Ei brava, asta-i bună ! De-acum pol .l.i pe aearl Pe Traso, pe soldatul.

CHEREA. Tu du-le şi vesteşce

Lui Fedrias de loate. PARMENO.

Eu plec. CHEREA.

Te rog, irribeşre TRASO.

Convins eşti. Guaio, spune, ronvins eşti, că «pierdut Pe veri ?

GNATO. Eu vâd prea bine, dar ce e de făcut ?

CHEREA. Ah cine o să-mi fie mai tare lăudatul? Inlâiu eu ce ta laud? Pe cel re-ili itele «fatui? Pe mine, că 'ndrâsniscm »a 'ncer< ? Pe tatăl meu. Ca fost in toate bune ? Ori deii ? Dar un deu E şi norocul nostru, şi-acesl noroc /arată Aşi de bun şi darnic cu mine dintr odati ! 0, Jupiter, păstreaii-mi norocul neschimbat I

iFiaaa va urma, Ulosca Cosaoe.

.140 P A M I L I A Anul XXXIII

O! man fi militila alai tic sCHin\>à mie, •fi alba, - full/ ih maini tu snan tu xtìril. * I i/rahl ImniiHHi.yii iìf iTÌn, tir iasumii, Alili ih drinialasii si ilnln ili miài

Mr ui*il ile pc Itm ini sari, cu hucurii l'ilumi iin)ii liiftittlt. ,1, mani, mimili ini i ih i iliifiti rum. in mate, i mcris mi riti su ric. S/in maria /rrictrci riala mi-ai pnrnil

Tu. mrr-ai pus sul,/ tnhii-mi i/nliti ilr-oricr imaiiiiii. X/'inin(r limlii/aurr. pr muli- thsfu riiri : Tu. marni ilrnijiisliHisit. n -ai sltrs alalia paqiui

Thit rta(a mra era plinti ili clini si <A nflnri. — h'fli stratia-mi (alimi». A nule siimi,in tu'iir fluoriti finti inhirri farti martpni '

N . RADULEsr .u-Nir .Fn.

Arta (in special drama) şi morala. (F ine , i

f i -1 >< > - j t > < 11111 • • sutlcleşci produse In noi prin gus ­tarea arici. ne nnhilitează indirect, ne fac altru­işti, şi deşteaptă In noi interes faţa de binele obştesc.

In sensul acesta se pot nunii poeţii şi artiştii pionerii culturei oineneşci. Deja mai sus am avut orasiunea a observa, ca

sentimentele morale, produse In noi prin arta, cari no-biliteazfl omenimea. nu trebue confundate cu cele evla­vioase. Aici nu e vorbă de morala creştinească, de aceea morala, care culminează tn învingerea părţii noastre scnsualr prin rea spirituali, pentru că dacă ar li de aceasta vorba, atunci afară de opurile strict bi-serireşei himne. psalmi etc. nici un alt op n'ar puté ave in" linta aceea indirect-morală, care Insoţeşce plă­cerea estetici.

Afară de morala aceasta mai esistă Încă şi o altl morală, care nu iivoreşce ea cea dintéiu din spirit, ci din )irit1isjHi.ii(iHnni IrupcnMcH-upiriluală a fiecărui om.

Prin continuu eserciţiu In fapte bune şi morale, prin dedarea a supune faptele noastre severei critice a minţii, se desvoaltl In om un simţ moral, un M M imn imUntlual. care In cele mai multe rasuri când e vorba de a judeca Intre sensual si spiritual, afli calea cea buni ţi morali şi f i r i premergătoare* aprobare a spiritului nostru. Şcim fi ñmtim ce e bun şi moral, pentm ca asá no-am obicinuit şi acest obiceiu a deve­nit o a doua naturi a noastră

Aceasta morali, mesura şi dititoarea de ton In arta. o numesee Voltelt.nsonaJo «ssettei.

Aceasta morali causean, a nu ne acoperim

ochii in fa(a unei Aphroditc de 1*111 Wataa, nici ca si părăsim teatrul. rând se presintă .Ehre* .te Sndei niann sau altă dramă. Această morală aruncă atâta Iar mec şt lumină asupra vieţii vechilor clini, de oare c e la ei. după cum ne araţi şi noţiunea .Kalokagallna". ocuparea cu ereaţiunile artistice şj plăcerea eslelic* servia de II ii important factor al moralei estetice. (teu |>area serioasa şi cultivarea frumosului a sădit iu ei un interes viu. un simţ. un dor faţă de tot ee-i hun şi nobil.

Aceasta morală are chiar şi asupra culturei ge­nerale o intluinţă binefăcătoare, prin aceea, că aria ne educă, ne invaţă a ne bucură de ce-i bun şi nobil, a abandona egoismul şi a indura suferinţele cu abnegaţiunc

Da multe ori nu e In stare mintea să-şi supună sieşi sensurile şi in caşuri de aceste, serersesce arest serviciu morala estetică^

Morala estetică produce in om o harmonie su­fletească şi aceasta harmonie a inimei o transpune omul şi asupra societăţii in care trieşce şi astfel con­tribui' la buna înţelegere la harinonia socială.

Arta e intermedia tor intre spirit şi natură şi cea mai prefectă formă, In care se manifestează tot ee-i omenesc.

Toată influinţa moralisatoare a -arfei e- pentru aceasta un ce secundar şi nici odată lrmlrn{ii, (inia sau principiu.

Din cele espuse am vedut, ei a fost un timp, când morala avea In arlă mare trecere şi se pretindea de la arta educaţiune morală. Aceasta era o cerinţă isvorita din necunoaşcerca legilor artistice. Timpul mo dern a făcut Inse şi cu privire la sludiarea şi cunoaş-cera legilor artistice un mare progres şi aslăiji apre-ţiăin raportul dintre artă şi morală altcum, decuni II apreţiau cu un secol înainte. Reciinoaşcem şi noi, că implicite, tacendo şi indirect şi astădi are arta intlu­inţă moralisatoare ; reeunoaşcem dreptul moralei de a pretinde, ca şi arta, ca ori şi ce manifestat iune ome­nească, să respecteze legile morale ; permitem chiar, că In timpuri, cănd morala ar decade atâl, Ineâl religiu-nea şi tot ce c sfânt n'ar mai ave nici un preţ in ochii oamenilor, arta are dreptul a-ş ridica vocea, în­deosebi pe scenă şi a reluptu drepturile moralei şi res­pectarea ci ; ilar la nici un cas nu pulem admite, ea arta şi In special drama să moraliseze fără scop vedit şi cu inten(iune, cu dorinţa de a moralisa şi a face lumea mai bună, decât e.

Poetul dramatic nu e indreptăţit să prepovedu-iască de pe scena morala, dacă nu voeşce ca opul seu să-şi piardă adevărata valoare estetică. Ori ce mora-lisare intenţionată e contra legilor artistice şi micşo­rează sau nimiceşce total valoarea artistică a creaţiu-nii de artă.

Drama şi In general arta să nu rate/ne, dar nici să nu proporiduuucă morala I

Şi iată, doamnelor şi domnilor, v'am întreţinut poate prea lung discutând raportul dintre morali şi artă, mai ales In cât privesce drama; am criticat dra­mele care ar voi cu inten(iune să moraliseze şi acum me trezesc, că am criticat ceva, ce — durere — la Români, am pute dice, nici nu există. Incheiu deci, cu dorinţa ce o presupun In inimile dvoastre: si dea Dumnedeu ca tn curend si existe!

Da. lom Bum*.

342 F A M I L I A Anul X X X I I I

La geam . . . Pierdută stai la geam prirind.

O lene te cuprinde, De câte nu-ţi mai trec prin gând

Şi faţa fi se-aprinde

Pe spate-ţi undele de pir în negru ral se rarsă.

Ai tot ce ochii lumii cer. Eşti itulră de frumoasă

Din i nilul serii, ca un deu. Aştepţi să se desprindă.

Iubitul sufletului teu Şi lin să te cuprindă.

Cânii othii lui sltoşi te-ajung Cu 'ntreaga lor răpae.

Tu fugi uşoară ca un fulg Sburdalnic prin odae.

Prin trup te sagrtă-un fior. Şi inima ţi-o strtngi,

Simţeşci că lacrimi te 'mpresor'. Dar nu şeii de ce plângi . . ,

Te culci cu gândul aliatul. Şi 'n aer lung privcşci,

Şi nai astemptr un mintii. Dar nu şeii ce doreşci . . .

VASILB MEŞTER.

Radu de la Afumaţi. I>ram.t istorici tn o acte.

(Fine.)

A N A . De ce chinuri le-am scăpat eu, tata? DRĂGAN. Mari . . . foarte mari I căci de l-ai fi

iubit, amendoi eram perduţi! A N A figuduiU.) Perduti ?! D R Ă G A N (vesel.) S'a trecut . . . Acuma când ţciu

câ inima ta e sănătoasă şi întreagă . . . că In ea nu se adăposteşce decât dragostea părintească şi cinstea ne­ştirbită . . . O ! acum pot sâ-ţi spun In bună pace totul . . .

A N A (cu frica.) Ce-mi ascuţirii tu, tată? . . . D R Ă G A N (veael.) Ce ne pasă noue că Vlad e să

se însoare cu o Domnită streină. Nu-i aşa Ano? . . . Să-i fie de bine! (Se plimb» vesel şi uşorat.)

A N A (alergând dupl el şi apuclndu-l de braţ-) Nu-i adevărat, tată . . . nu poate fi adevărat.

D R Ă G A N (oprindu-se, şi ra In MW.) H iubeşce oare ? ANA (mecaii) Spune-mi că nu-i adevărat, tată. . . DRĂGAN. Ba se 'nsoară . . . dar, ce ne pasă noue? . ANA. Nu se poate, tată . . . El nu minte . . . DRĂGAN (îngrijit.) El? cine? ANA. . . . Mi-a jurat credinţă de-o mie de o r i . . .

ş i . . Vlad nu minte . . . DRĂGAN (cu ochii mari . . . cu gura intredeschiai ac

di tndtrtt citind eu apaimi la Ana.) Am audjt-oeu bine?! — Ce neagră prăpastie mi te arata înaintea ochilor.. Ano 1 ţi-a jurat el credinţă? el? , . .

A N A (cn esallare 1 Vlad nu minte . . Tata' Cum ai audit? cine ti-a împărtăşit neadevărul acesta» Cin. te-a minţii aşa de grozav? Ori ai vrut si me Ineem | ori ai vrut să-mi -mulgi. s.sa făr i a milă. taina ce-|i ascundeam? ifUdend in genunchi) lită că-ti mărturisesc tot . . . tot. . . dar Indurâ-le de mine. lată. şi spune-mi că nu e adevărat . . .

DRĂGAN tadinc îndurerat | Ano ' şi le-ai Incredul tu . . . cu totul tn cuvântul lui > . Cu totul?' .

ANA. Ca int-'un cuvănt iliiiiiiusleesc! . . . DRĂGAN (cădind pe acaun ) Ah I . . raropcriiidu

faţa ) Necinstit . . . A N A (tirindu-ae ţi tmbraţişindu-i genunchii | I - . I I N

mărturisit tot . . . spune-mi câ nu-i adevărat . . . că m'ai ispitit . . . tată !

DRĂGAN (tot cu fata tn mini | O via|â perdillă . . . A N A (în plinaete) Sunt greşita foarte râtră line .

Greşită foarte . . . vinovata cu capul. . . dar atât d e dulce li e graiul. . . privirea lui e aşa d e caldă şi se­nină . . . el nu minte I . . Il ititiesc mai presus de ori­ce. (Mi>eindu-ae cnnvulaiv > Şi el me nibeşre. . da lată . . . me iubeşce până la moarte . . . mi-a jurat-o cu ochii urii de lacrimi . . . Vlad nu va iubi nici odată p e alta . . . nici odată . . . Tată . . . tală spiine-nii că m'ai is­pitit . . . dă-mi înapoi fericirea . . riă-mi via(a . . . . Ridiclndu-se repede lai cuprinde capul cu amendoue minil* > DIJOIIIP . . . îmi vine să mor . . simt că mi se elălinâ scaunul mintii . . . (Se lataasw «pre f)r;»gan i Spune-mi câ nu-i adevărat . . . tată !

DRĂGAN iae ridic. aim»nin|.v<>r | Cu «ângele lor VIII plăti amendoi merite la u*a .lin dreapta : i « tng i ) Hei, aă vie cineva! (Un aervitor vine i Mergi de cheamă . - i . i l . i n .

pe vornicul Neagoe! (Servitorul se duc i A N A (strigând) Nu chema pe Neagoe . . . nu le

da cu vi' n.Ir im 11. . .

DRĂGAN ;neau.Jind) Nu-mi remâne decât res-bunarea . . .

A N A imaciiinai > Răsbunarea ? DRĂGAN. (afară dm aiM.1 Totul e întuneric îna­

intea mea . . . Nu voiu să şciu de nimic . . . Nu mai sunt al nimărui. . decât al furiei mele . . . (Mergând furios.) Eu necinstit . . . ea aruncată tn noroiu . . . Ah i Acelaş cuţit II voiu înfige şi In inima unuia şi In a celuialalt.. .

A N A (fieend ochii mari şi ca glaa Inrat » In inima cui ?

DRĂGAN icitri Ana i Aş da şaptedeei de vie(i săi am aici . . . să-i ucid cu manile mele . . . iRicnind.) pe amândoi de-odatâ . . . aici sub ochii tei . . . ra t i guşti şi tu din dulceaţa cea ardMoare şi ucigaşe a resbu-nâ r i i . . .

A N A (tremurând.) Pe cine ? . . sângele cui ? . . DRĂGAN. Şi |..- fiu ,i pe lai-, A N A fgemead ) Pe Vlad r . . . DRĂGAN. Da şi Vlad şi Radu treime să moara. A N A ţipând ) A ! (reped iada-a* se la Drigan > Vlad

ucis de mâna ta ? N u . . . eu die nu I Vlad e nevino­v a t . . . eu sunt vinovata. . . sunt o păcătoasă . . . te-am necinstit... calcă peste mine eu picioarele . . . Vrei sânge ? lata . . . aritindu-i «Inul ucide-me I . .

DRĂGAN. Cum f necinstită . . . dispreţuită şi inima ta nu se resrrâtesce Improtiva ticălosului ? Te-a părăsit!..

ANA. Eu sunt vinovată . . . (dând iar In lenunthi, • a . . . numai eu I . . Nu me poate părăsi! . .

DRĂGAN. Se Uşoara, nenoroeilo I

Anul XXXIII . F A M I L I A 343

A N A . El me iubcşcc. . . mi-a jurat . . . me iu-beşce până la moarte I . . .

D R Ă G A N . Cum P A n o . . . cum ? . . . Insurându-se si te iubească?! Dumnedeule ! N'ai nădăjdui) tu s.i-i tii soţie . . . gândit-ai lu sA-i remai numai iubilă ?. . . (Acoperindu-şi fata) A h !

A N A (şovăind.) Tată ! tata! . . DKAUAN. (dlndu-se înapoi şi cătlnd cu dispreţ la Ana.)

Suflet cadut . . . Alta ar fl răpit cel dinteiu junghiu şi l-ar fl implantat in . . .

A N A (ţipând.) Nu sferşi . . . înnebunesc . . . Ah ! de (i-ar ajunge sângele meu! . .

Scena V I ,

URAGAN, A N A şi NEAGOE.

(Neagoe Intri păşind încet. — Uragan obidit sade pe la-viţt — Ana cu manile împreunate şi cAijute cu capul inclinat pe «in e ca lotr'o stare de prostraţie. — Neagoe priveşce la ei şi ximbeşce m il|lmit.)

NEAGOE (catra Dragan.) Te-ai iiicredinţat, prietine? URAGAN (tresărind se ridică.) Neagoe . . . fă cu mine

ce voeşci . . . Iţi urinez cuveutul şi voinţa ca un r o b . . . Da-mi capul lui Radu . . . Da-mi capul lui Vlad . . .

A N A iabia şoptind şi înceată,) Tata, e nevinovat Vlad . . . Nu face aşa păcat de moarte . . . eu . . . (Cade leşinaţi.)

NEAGOE. Şcieam eu bine, Drăgane, ca erai un om cinstit. . . lata cum ţi-au resplatit ei dragostea ta şi credinţa.

URAGAN, (catind la Ana Resbunare pentru ea . . resbunare pentru mine . . .

NEAGOE. Jura ca me vei asculta in totul şi-Ji făgăduesc a-ţi asteuipera repede resbunarea . . .

DRAGAN (Întindem! dreapta peste Ana.) Jur!

(Cortina.) l o A N N U N I Ţ E C C U .

Fragment.

Me strinili Itiuiiii ira ét lut,

E rupia li jiipi si // ctnistc,

.I/e strini)! Intuiti età tic bit.

Me tlmire, pure c'itili crcsctU,

Mi tltir misti' Ititttf.

Ah finn as tre sa ine impac

Cu-ti Muffa itti Ito/urti .

Ali clini </> in sa me iniptic

.Si Imititi tinniti so datltrat:

Sii mi nini situi putititi.

A n i t a .

Main 1897. MARIA CUNŢANU.

Nuveletă lora l i saM. dup.1 A de Klinkowstrerni

[deseori oamenii numesc ii-urAlate de-a fi fericii. (Sihit naturi, caii inlr'adevăr au «cest rar talent

AjpjtJ r.slfel de natură crâ Aniţa. Şi dacă omul o /'f'certa câteodată, ea se asedé pe treptele casei mă-

tuşii sale văduvite, zimbiii şi cânta ca o filomela » Aniţa era copilă orfană şi mătuşa ei o îngrijii

ca o mama adevărată. Aniţa nu mai era mică, după cum. ţineau curtanii, ci ea creşcea şi se desvoltá ca o sveltă floare de primăvara. Mătuşa ei nu-i mai putea suferi căntecile şi de aceasta nesuferinţa se Împărtăşi;! şi amicul ei, dl Păunescu.

— Nu vom puté nici odată să altuim In copila asta resfătată cugete mai serioase. Ea e săracă ca un şoarece da primăvara şi-apoi unui om sărac nu-i sede bine să lie pururea vesel, dice ea pe când el o secunda.

— Este o adevărată norocire, că mica mea soră se atlă sub grija dtale doamnă. Mi-e teamă inse. că cugetele ei uşuratice súnt prea adânc înrădăcinate iu mintea ei. Inchipueşce-ti, că am audit-0 in di Ide tre­cute cântând cântece de amor — de amor, da, de amor, doamnă Catinco. M'ai deobliga foarte mult, daci vei tiné-o cât se poate de strict şi in nelmbuibare, câci îmbuibarea naşce porniri păcătoase, aduce cur-e. Restul cuvintelor i s'a înecat in tuse.

— Da, da, când am observa toate, atunci am ave dese ocasiuni de-a ne folosi fată cu ea de bunul simţ ce-i păstrăm.

De-aici inainte Anijei i se interdiseră cântecile ; ba ea ensăş nu mei doria să cănte. Cât ii permitea timpul, şedea afară la locul ei de predilectiune şi co­sea, povestiá şi ridea cu vecinii. Din când in când se uita pe furiş şi roşind In catul al doile la o fereastră după care se pleca un cap blond peste masa de scris Di după '.li fereastra era deschisă şi nori de fum de ţigară se pierdeau in aer, apoi fluturau In jos bucăţi de hârtie pe cari le prindea copila şi le păstra ca pe cele mai preţioase lucruri.

— Spune-mi odată Aniţo, pentru ce eşti tu pu­rurea vesela ? — o întreba intr'o di micul Niciili|â, care încuia iu odae suteranâ dimpreună cu mama lui. N'icu-liţâ era olog de ambe picioarele şi folosiá cárgi.

— De ce să nu flu eu voioasă? Doară voiji şi tu cát e de frumos a 11 In Iunie t

— Frumos? Dar ian aratâ-mi unde a (rumosf — întreba Niculija cu ochi umedi.

— Ce Întrebare! D'apoi aici şi pretutindeni unde se vede cerul albastru şi oameni pe cari ii poţi ave dragi.

— Dar ai tu Ani(o oameni pe cari să-i poţi ave dragi ?

— Ca întrebare inhiilsi I Tu nu ai? — Nu I Pe cine-aş puté ave eu drag? Agj(a zimbi: — Pe mine, de exemplu. — Oh, doară tu eşti fată I Aniţa îl privi cu seriositate şi confusa li disc:

— Nu şciu ca asta să fie o piedecă. — Se 'ntelege, doară un copil nu se va prinde

cu o fataj — Bine, bine, Niculită, o sA vedi tu, că vorbeşci

o prostie mare, mare. — Nici odată! asigura el serbătoreşce şi încet

râ(jămandu-se pe cergi se aşeda la picioarele ei. — Povesteşce-mi ee»a, căci mi s'a urlt, — dise el.

344 F A M I L I A

Ea se uită apoi un moment iu palida lui faţă şi începu a-i povesti cum eră ea când umbla la şcoală, apoi alte nimicuri, ce cugetă că se potrivesc cu ascul­tătorul şi vorbind astfel, fa(a ei se făcea roşie ca para focului. In decursul povestirii ca işi clâdiă castele ae-riane, pe cari le In&lţâ In infinit şi le picta cu cele mai vii şi mai tinereşci colori ale închipuirii sale.

Băiatul o ascultă cu ochii căscaţi, uilându-şi de Ionic miseriile din giurul lui, de locuinţa lor umedă şi întunecată In care Işi petrecea dilele In chinuri şi ca fărmecat de dulcea ei poveste, el se lăsă a fi purtat prin otare să îmbrace trista şi gorla realitate a luinei cu bundele roşie, tice ale arborelui pe care noi II nu­mim fericire.

— Şi acestea toate, toate sunt adevă­rate, Anito? — în­trebă el după ce spi­rituala fată sl'erşi povestea.

— Da! S'ar pute împlini toate Intr'o clipă I

— Tu, Ani |o 1 — aceea inse lot n'o cred, că pe tine te-ar pute duce un prinţ in ţara dinelor?:

— De ce nu ? — Pentru că ar

trebui să Hi cu mult mai frumoasă.

— Copil neprice­put ! — striga ea: Văd pană unde-ţi ajunge mintea.

— Hm, Aniţo, eu am văijut nu de mult o femee foarte frumoasă de ceară, ce sta după ungeam la o prăvălie. Aceea arătă altcum decât line ;avea nişte piele, audi tu, nişte plete pe lângă cari ale tale sunt numai câlţi.

Aniţa erupse In-tr'un rls cu hohot, de-o porniră lacri­mile, şi-apoi cântă strofa primă dintr'o poesie de-a lui Alexandri

băiatul ridicându-se pe

1 ' . ,

- . . . • « f i

m -4 < r 7 r - T f >

mai şciu de tine, — încheia cârgi şi cobori treptele.

— Niculiţă, Niculiţă, — strigă ea cu glas lingu­şitor. Niculi(ă, vino. dar vino iară.

Băiatul inse s'a supărat reu şi n'a voit s'asculb Inlr'aceea, din catul al doile, se aurii din lemas-

tră o voce bărbătească strigând cu mânie: — Când va ave sfârşit larma asta de tergoveţi ?" Apoi i'aud cum ş'aruncă scaunele intr'o parte şi indată dupt aceea s'apropie nişte paşi repedi pe trepte. Aniţa si făcu palidă ca ceara şi-şi apăsa mâna pe piept. I V i se opriră la uşa catului prim şi in acea clipă se nuij

clopoţelul. Ciad minute mai

târdiu strigu bucă (ăreasa pe fereastră — Domni|a sâ pof­tească la doamna.

Ani|a urina, bi murând, poiuncei primite. In antişum-bră deja undi acea voce ciudată, ce-O audise mai Inain'i dicănd : — Cu aţi o larmă nu poale face umili nici un progres in lucru şi dacă va merge tot aşa, ine văd silii ••mi schimbă cimi­tirul.

Copila şciea, că mătuşa ei pune niaie preţ pe doctorul Bu-|or. care de trei ani locu. -ee in casele ei i)i , lătiii regulai Spaima deci o cu­prinse şi-i urca lot sângele in obrajii ei tineri.

— Audi lu, ce dice dl doctor? strigá bătrâna. De cale ori ţi-am inter* ..ii- eu larma I Te rog dle doctni iartă contuihaiva I -ceasta, care, te asi­gur, că nu se va mai repeţi nici o-datâ. Nepoata mea are să ţi se roage singură de iertare.

1

[ a n c a c i o s u l .

Gândul meu la tine sboari. Ca o pare uşoară Catr» cuibu-i inverdit; ţi la sinul teu pătrunde, Ca un (lutur, ce «'ascunde Intr'un leagăn intlorit.

Băiatul simţi batjocura. — Mergi la naiba, răsfăţat-o! — dise el cu voce

Inaltâ. Asta nu-i frumos de la tine Aniţo. Nu vreau să |

Aniţa pierduta in gânduri, cu manile incrucişale pe piept, sla fără de-a dice un cuveni, pe când doc­torul Bujor, a cărui faţă eră încă roşie du agitare, si intoarse cătră ea.

Tinerul doctor Ir.telniâ adeseori pe Aniţa cuiul suia treptele, Inse tot da una trecea cu iuţeală pe lângă ea, salutându-o confus. Eră inainte cu un an când • intelnit-o la un picnic, ce l-a dat mătuşa ei şi a ob­servat cu mirare, că mica copilă de odinioară s'a il<--voltat intr'o tlnărâ prea frumoasă. Deci mânia de mai inainte ¡1 aduse intr'o adevărată confusiune.

(Finea va urmi.) MAKIA

Anul XXXIII . F A M I L I A 345

Cum iubesc fetele noastre. 0 comparaţie.

Prea puţine mame poartă grija inimei fiului lor ; toate şciu din experienţă că bărbatul e ingrat, că dra­gostea la densul, mai cu seamă dacă nu-i contrariată, nu tine mult, e lesne uitător şi nici un sentiment ne­obişnuit n'are să-1 robească toată viata. Ele se ingri-gesc, tn cele mai multe caşuri, să se menageze vani­tatea lor; negreşit fiul care face fala şi gloria familiei, va trebui să iee o fată cu avere, din părinţi buni şi cat de sus puşi, ca prin treuşii să-si creeze şi el re­laţii bune şi o posiţiune invidiată. Afară de asta prea pufin le pasă lor de rest; aş vr£ să mi se arate $ece mame din societate, care să se fi Învoit la căsătoria fiului lor cu o ţărancă, sau cu o orfană săracă, numai fiind că el o iubia la nebunie, si n'ar fi fost fericit departe de densa. Nici chiar mama aceea, care n'are decât un băiat, pe care il vede ca ochii din cap, nu-i capabilă de cstfel.de sacrificii.

Dar o fată bogată, frumoasă, dacă se indrăgos-teşce de un tinăr sărac, mama la urma urmelor, tot o înţelege, şi se invoesce, o mărită cu iubitul ei, ii dă avere, crează posiţiunea ginerelui ei, şi caută sâ-i facă fericiţi. Un ginere nu trăeşce bine cu soacra atunci, când ei i se pare că el nu trăeşce destul de bine cu fiica sa, sau n'o face destul de fericită.

Prin urmare, de cine are mama mai multă grijă Intr'adever, e de fete; băetii până se insoari au eşit de sub aripa ei protectoare, pe când o fată a stat veşnic lângă densa, şi nici o mişcare, nici o simţire, nici o primire a fetei mama n'a ignorat-o, a fost mar­toră la cei dintei paşi ai ei pe lume şi in viată, a şciut şi mai mult a ghicit toate aspiraţiile şi ilusiile sufle­tului ei linei-, a primit cele dintei suspine de dragoste ale copilei, şi a fost confidenta aventurilor amoroase ale copilei, îndată ce a şciut să conjuge verbul .iubire".

Despre ce e vorba. Introducea de mai sus n'are alt scop decât să

mai arate şi de astă dată, că In ceea ce priveşce grija mamelor, fetele au intAictatea asupra fiilor.

Acum Inse voiu lăsa pe mame şi nu voi vorbi decât despre fete. Voiu să dau seamă cam in câte fe­luri ar pute fetele să conjuge verbul ,iubire.*

k iubi, Iubire.

Negreşit că acest verb are să fie conjugat de fie­care fată, după temperamentul, caracterul şi in sensul ideilor pe care le-a primit de la educatorii ei, sau şi le-a format singură.

Fata nşnrica.

Sglobie, nebunatecă, iubeşce pe toţi care o com-plimentează şi o măgulesc, pe toti cei frumoşi, ele­ganţi, care dansează bine, care au .usage du monde* ai lasă sa fie curtata de toţi, primeşce bilete dulci, şi chiar ceva mai mult, să fie sărutată Intre doue val­

suri, se logodeşce şi strică mereu, în sferşit. are repu­taţie nu tocmai recomandabilă; numai să audiţi pe prietenele şi cunoscutele ei, cum o vorbesc când nu-i ea de fată.

Ei bine! fata asta necugetata, măritându-se. va fl cea mai bună femee, dacă va găsi un bărbat, care să o tn(eleagă şi să şcie cum să se poarte cu densa. El o va formă cum va voi, o va învăţa să judece, s i fie se­rioasă, şi ea îşi va iubi profesorul până la ardoare Va fi o mamă nepricepută inse duioasă. Uimpotrivă, dacă bărbatul seu va negligia să se ocupe de ea, atunci lata uşurică va fi femee necredincioasă, şi nepăsătorul soţ n'are să aştepte mult, până sâ-i crească doue coarne.

Fata cuminte. E totdauna economă bună, ordonata şi har­

nică Adesea e cea mai mare dintre copii, a crescut pe frăţiorii ei mai mici, a ajutat pe mama la trebu­rile casei, in sferşit, a învăţat să se devoteze, din anii cei mai fraged i.

E aşa de serioasă în societate, că nici nu indrăs-neşce nimeni să-i facă acea ce se chiaină curte, de şi e simpatică şi chiar frumoasă une-ori. Ca l'emee va li credincioasă, devotată, iubitoare, econoamă, mamă luină, gata la ori-ce sacrificii, cu toată ingratitudinea şi ne-recunoşcinta celor iubiţi. f?i totdauna va ti înşelata da bărbatul ei — de şi o să aibă multă prietenie pentru densa, — fiind că n'o să aibă a se teme, că îi va mf-sura tot cu aceeaş măsură.

Fata calculată

Asta de obieeiu dacă nu e frumoasă, cel puţin şcie să se facă. Are toate armele cu care poate să cu­cerească bărbatul.

Se îmbracă bine, e instruită de salon, vorbesc* cu multă gra(ie. dansează elegant şi are unele ochiaue şi mişcări din corp, cari sfredelesc inima. E foarte cu­minte de faţă cu toată lumea. Dar nu dispreţuetea ceva ştrengării mai pe la întuneric. Ţine mult să aibă o reputaţie imaculată.

Idealul ei e să apuce uri drăguţ de bărbat, fie chiar şi bătrân, care s'o scalde în aur şi belşug.

Negreşit bărbatul seu îi va servi şi de paravan, In dosul căruia . . . dar să ne oprim aici.

E egoistă, cheltuitoare numai pentru plăcerile ei, neîndurătoare şi tirană.

Fata Inteligentă. Fata inteligentă nu iubeşce nici odată înfocat.

Stimează, admiră, apreciază, dar nu iubeşce. Cel pe care II va alege, trebue sâ se potrivească

In idei cu ea, să aibă calităţi frumoase, sa fie inteli­gent ca şi dânsa.

Va fi credincioasă, şi o adevărată prietină pentru bărbatul ei. Dar . . . vai de el I de nu va fi astfel, pre­cum l-a înţeles ea, căci după o desilusiune, ş-apoi alta, Işi perde stima ei, in curend adio şi prietenie şi aşa mai departe.

Fata simţitoare. Fata asta nu şcie din viaţă decât florile, musica,

poesiile lui Alfred de Musset, romanele lui Georges Obnet, Georges Sand, Unei de Stael. Fata asta va iubi un tlner frumos, elegant, pe cel dintei care-i va în­toarce capul. Şi-1 va iubi ca pe un idol, negândit, ne­judecat, cu tot focul inimei ei, care nu-i decât iubire

Nici odatâ nu va vede defectele lui, nici odată

346 F A M I L I A Anul XXXIII

nu se va întrebă dacă o iubeşce, II va iubi orbeşce, el ti va fi lumea ei, părinţi, prieteni. Fără de el, nu va mai fi nimic pentru dânsa. Trădarea lui ar omo-rl-o şi o omoară Intr'adevâr! Astfel de femei, mor of-ticoase.

Fata Inteligentă şl simţitoare.

E mărgăritarul rar, pe care nu-l poate mânji ni­mic, ori cât de înjositor ar fi. Nu găsesc nimic cu ce s'o compar; astfel ar fi trebuit să fie un Dumnedeu, dacă ar există.

E inteligentă şi-şi dă seama de toate, nu iubeşce decât ce-i frumos şi nobil, curat şi înalt. Dar frumo­sul, nobilul şi înaltul acela aşâ precum îl Înţelege ea cu inteligenta ei fină, şi simţirea extrem de delicată, nu poate să existe, decât in mintea ei. Vai de densa, dacă tşi fixează dragostea asupra vre unui bărbat ori căt de inteligent şi simţitor ar fi, nici odată nu va co­respunde subtilităţilor şi celor mai mici nuanţe ale inimei şi creerului ei.

Ceea ce va iubi in bărbatul ei a binele pe care ea ¡1 va face, incuragiarea pe care i-o va da în mo­mente de restrişte, sfaturile bune pe care el le va urmă şi îi vor folosi, mângăerea care va alină durerile lui. în­dată inse ce el va fi nepăsător la toate astea, îndată ce va desprejui tot ceea ce inima ei cheltueşce pentru densul, s'a sfârşit! e suferinţa care începe pentru densa. Şi, ori ce. o mică neatenţie, o privire nepăsătoare, poate involuntară, o mişcare de nimic, sunt nişte lovituri de cuţite pentru inima ei.

E capabilă de cel mai mare devotament s,i resis-tentă ori cărei miserii materiale, dar foarte slabă şi învinsă de ori-ce contrarietate morală.

Temperament nervos, care o(elit mereu poate s'o aducă la furie şi chiar la nebunie.

Oonclnslnne.

Domnişoarelor, feriţi-ve de prea mare sensibilitate, dacă vreţi să fiţi fericite.

L A U R A VAMPA.

r|T|T|Ţ|'ft»T|T|T|Yirt**t**T**f—fî*****'**********

F l o r i d i n ţ a r ă . — Amintiri la Alma. —

Cu florile 'n lira|e ea pleac» spre vale, Nici pietre, nici spinii n'opresc a sa cale; Ka merge, şi merge . . apoi a ajuns Castelul departe n pădure, ascuns.

Cu Florile Doamnei, alese şi dalbe, Ce poate or facet cu stelele albe? Albe. ca peru-i, de vftnt despletit Sărmana betrâni I cu pas şovăit ?

Miresele poarta cunună pe frunte: Şi mama culese tot rose de munte. Sau poate-i serbare t Şi vase cu (lori S'asadă 'ntre oaspe(i. la prânej. dese-ori.

O dam* ! si-şi sângere picioare şi mână, S'adune buchete ?! — Nu-i fapt de stăpâna. Vedi hainele-i negre, vedi chipu-i p i l i t ; Semne tot triste de om greu lovit

La poarta s'opreşce. ochiul işi şterge, Acum vede îarâş calea ce merge : Se suie pe trepte, se urca în sus, Stringănd tot mai tare comoara ce-adus.

In sala cea mare acum este-un an Serbare de nunta serba un castelan Mireasa, o minune, frumoasă si jună.

El plin de iubire, iubire nebună.

Mireasa tot rîde Nici mama nu plânge Când dice .adio. şi n bra|e îşi slringe Unica copila, ce pleacă acum Prin lumea cea mare. dorită altcum.

.Mămuţa mea dulce, tu nu eşti betrâni. Suie Kuceţnul, colo, despre slana.

Culege-mi o rosă de munte, de sus. Trimite-mi-o n (ara departe, l'Apus..

In parcul cu umbre stă mama. ceteşce. Tot bune. frumoase copila-i vesteşce. Şi soarele rîde pe cerul senin. Nu-i freamăt prin frunze ; cluar rîul e lin.

Lin inima-i saltă ş-urmeazS. in sbor, (iândul ce-o duce la (iică, cu dor. O vede voioasă rum alta nu este ;

• Doamne 1 dâ-mi vecinie toi astfel de ves te ' .

Copila-i sărată cum cere 0 Moare Crescută pe munte, l'a patriei soare. .Chiar asludi voi merge pe stânci si culeg

De Florile Doamnei un mânucluu inlreg.

Dar îat' o şcire a fiicei ŞESE-, i Ce ? . Cum t . . Ka! Ka ' moartă '• ! Râcneşce . . I) atunci e betrână. dar tot a mers sus ; • Flori din (arâ< g r e f e i trimite I Apus

Yt iulir ItStf. O MAMA.

Dr. George Popa. Aradul, acest puternic centru cultural românesc,

a perdut pe unul din fruntaşii sei, al cărui nume a fost bine cunoscut şi in depărtări mai mari, căci ca diarist, ca funcţionar bisericesc şi ca deputat sinodal şi congresual de o potrivă a fost la innăltimea cbiemării

sale. George Popa, a cărui moarte o gelim acuma, s'a

născut la 1841, în satul românesc Câmpenii-de-jos, aproape de Bâiţa, în comitatul Bihor. Tată-seu, Vasile, a fost preot gr. or. in aceeaş comună.

A început să studieze Intâiu In şcoala româ­nească din Bâiţa, apoi în cea nemţească tot acolo. La Beinş a făcut cursul gimnasial şi la Oradea-mare a studiat la facultatea de drept, încheiându-şi studiile la universitatea din Budapesta.

Aici a inceput să colaboreze la diarul .Concor­dia* ; mai apoi s'a dus la Viena, unde a fost primul redactor al diarului .Albina* înfiinţat atunci. De acolo a vinit la Oradea-mare, ocupând postul de refe­rent in senatul şcolar la consistoriul gr. or. român

de aice.

Anul XXXIII . F A M I L I A 347

Nu peste mult, fu strămutat In aceeaş calitate la consistoriul din Arad, unde a petrecut cea mai fru­moasă parte a vieţii sale, lucrând cu zel şi pricepere pentru innaintarea Învăţământului poporal şi făcend in acelaş timp ânsuş doctoratul In legi la universitatea din Budapesta.

In timpul acesta a fost mai de multe ori deputat sinodal şi congresual, totdauna intre cei dintâi, căci eră un bărbat de şciinţă şi orator distins.

Pe terenul literaturei, afară de articolii sei poli­tici, a debutat prin mai multe scrieri didactice, dintre cari cea mai de căpâtenie este volumul .Merinde de şcoală", un adevărat magazin de învăţături folositoare.

In anii din urmă a inceput a slăbi, incât la si­nodul din urmă abia se mai audia ce vorbiâ. I s'adat concediu pentru căutarea sănătăţii; in luna lui iunie s'a întors In satul naşcerii sale, unde a petrecut vr'o trei săptămâni, dar boala-i s'a inreutăţit. Atunci fu dus la Viena, dar însedar ; abia peste 2—S rjile, la 4 iu­lie n., moartea miloasă i-a stins firul vieţii. Fie-i ţa­rina uşoară!

Do la Câmp. Secerişul, anotimpul atât de plăcui şi dorit, e 'n toiul seu. De asta-dată inse n'a adus pretotin-deni bucurie, căci roadă in multe locuri e foarte slabă. Dar asta nu în.pedecă tinerimea să se veselească. Oră­şenii ies la sate, să respire aer curat şi să se bucure de frumuseţile naturei. Acolo plimbările pe câmp şi în grădini le ofer multe plăceri. Iată şi cele doue dame, ce ne înfăţoşează ilustratiunea noastră, tocmai vin de la câmp, unde au cules un mănunchiu de flori de câmp. Ce vesel au să povestească ele acasă la oraş, despre aceasta escursiune !

Mancaclosul E mare veselie la casă. Copiii s'au adunat din mai multe familii şi fac o gălăgie ne mai pomenită. In urmă li se face masa şi se pun la mân­care, între toţi, cel mai voinic la mâncare este Ion, care a adunat înaintea sa tot ce-a găsit bun şi gustos. Ceialalţi stau şi se uimesc ; inse lui nici că-i pasă, mă­nâncă pe 'ntrecute. Mâncăciosul!

LITERATURĂ şi ARTE. Şclrl literare. Di Bomfodu Flore*™ din Bucu-

reşci a scris .Istoria contimporană a Honiâniei" care conţine faptele istorice de la 1821 şi până 'n dilele noastre. — Dl I. C. I'tinţu, profesor la şcoalele co­merciale române din Braşov, a scos la lumină acolo o lucrare întitulată : .Curs complet de corespondenţă comercială, pentru şcoala de comerciu şi pentru parti- | culari". — Dl P. Ditlfu pregăteşce pentru tipar o cule­gere din lucrările sale apărute prin reviste.

Biografia lnl Avram lancu In mijlocul luptelor politice, ne gândim atât de puţin la adunarea docu­mentelor noastre istorice, Incât nu avem deplină nici istoria mai nouă a noastră. Astfel ne lipsesce Încă o descriere sistematică a evenimentelor din 1848/9,; ne lipseşce o biografie a lui Avram lancu, care a avut un rol atât de însemnat in acele evenimente. Cu bucurie am primit dar din Sibiiu o broşură care vine a res-punde la aceasta trebuinţă şi care poartă titlul: .Bio­grafia lui Avram lancu, de losif Sterca Şuluţiu de Cârpeniş*. Autorul, bine cunoscut publicului din lu­crările sale precedente, privitoare aproape toate la lancu fi la mişcările conduse de acesta, ca prieten al lui lancu, ca fost martor la multe din pornirile şi fap­

tele aceluia, ne presintă şi de asta-dată o lectură din cele mai interesante, pe care n'o poţi pune jos, până ce nu ai citit toată. Lucrarea sa este o oglindă fidelă a activităţii lui lancu şi ca atare pân' acuma ( cea mai completă biografie a .regelui munţilor", de care se vor servi toţi cei ce mai târziu au să scrie biografa lui lancu pe o scară mai intinsă. Pe pagina primă o ilustraţie ne represintă pe lancu călare, In Iccst alta ilustraţie ne arată casa lui lancu In Vidra, iar in -Cer­şit se atlă portretul autorului. Preţul ."»(> cr. Din vinit se va întemeia o fundaţiune cu numele Avram lancu şi administrată de Asociaţiunea transilvană

Biblioteca Teatrală. Societatea pentru creearea unui fond de teatru român, precum se jcie, a iniţiat publicarea unei .Biblioteci Teatrale", s u b auspiciile saie şi in editura librăriei N . Giurcu din Braşov. A-ceasta publicaţiune, salutată cu bucurie din toate păr­ţile, are să respundă le o necesitate' mult simţită de societăţile noastre de diletanţi, punându-le la dispesiţie

I piese potrivite, originale şi traduceri ori localisâri. Sp'-e acest scop comitetul face ,.pel la toţi scriitorii de piese, ol'erindu-le şi un mic onorar. Manuscriptele suni a se trimite dlui Virgil Oniţiu, vicepresident al societăţii, director gimnasial In Braşov.

Concerte şl representaţll teatrale Corul vocal gr. or. ilin Orari(n-riin:Jiiii va da la 1 august n.. S I . Mie, o representaţie teatrală ş i concert; se ve juca .Rusa­liile* vodvil într'un act, de V. Alexandri ; In concert se vor cânta composiţii de Dima. Uusicescu, Costesea şi Vidu. In urmă va fi joc. - Curul nuni ijr ml din Orariţa română va arangiâ asemenea In 1 august, un concert, cu cântări de Vidu, Porumbescu, Costeseo, Sequens şi alţii; apoi se va juca comedia .Corona Moldovei' de V. Alexandri. In sfârşit dans La Mu-reş-Sitiitiiiibru tinerimea română de acolo şi «lin To-toiu va juca in 1 august n. comedia .Drumul de fer* de Alexandri şi canţoneta .Barbu lăutarul". hi Unui tinerimea de acolo şi din giur au dat Iii *i|!M iulie uit concert, cântând composiţii de Vidu, Dima şi de alţii; după concert bal.

C E E N O U ? Hymen. Dl Viitor Doca şi dşoara Lucia ,Poni,

liica dlui Petru Poni şi al dnei Matilda Poni n. Cugler, s'au cununat la laşi în dumineca trecută. Dl Victor Ternoieaii, din St. Lazar. absolvent de teologie al die-cesei gr. cat. române de Oradea-mare, s'a logodit cu dşoara Ana Sfurlea. fiica dlui George Sfurlea, parocgr. c. in Cehei. — Dl Teodor B. Xeaaoc învăţător gr. or. in Husasău, s'a încredinţat cu dşoara Livia Florescu in Lugoş.

Şclrl personale. Dl I. KaUnderu va fi numit co­misar general din partea României pentru exposiţia universală din Paris, care se va ţine la 1900. — Dl Alexandru I'la Im in, distinsul nostru poet, funcţionar la ministeriul de domenii al României, a fost trimis de guvernul român ca delegat la congresul internaţional din Brusela al accidentelor muncei. — Dl Teodor Sandu, căpitan c. şi r. In pensie, ş-a testat averea de 10.000 fl. In acţii, Asociaţiunii transilvane, de a se crea stipendii invâţâceilor de meseriaşi români. — Dl P. S. AureUan fostul prim-ministru al României, pe­trece vara la Tuşnad. — Dl Edmond Cramotusel, un renumit profesor francez, petrece de câteva d''e •*

3 4 8 F A M I L I A Anul XXXIII

Caransebeş, de unde face studii ethnografice despre poporul roman. — Dl Ioan N. Roman, cunoscutul poet şi publicist, a fost promovat la universitatea din Bru-sela la gradul de doctor In drept.

Regele Oarol oătră Români Regele Carol a adre­sat poporaţiunii din regatul României un foarte călduros manifest, prin care multumeşce tuturora pentru mani­festările de simpatie cu prilegiul boalei prinţului moşte­nitor, accentuând, că numai credinţa cu care iubitul seu popor alncunjurat dinastia, le-a putut uşura temerea In acele momente cumplite. Apoi încheie astfel : Adâncă şi nemărginită este recunoşcin(a, ce umple sufletul Meu, al Reginei şi al Principesei Măria pentru aceste duioase şi nenumărate mărturii de iubire : ele au stabilit intre ţară şi tron legături noi şi neperitoare. Cu toţii eşim din această încercare Întăriţi, Ţara mai tncredătoare In viitor, iar Eu mai mândru de poporul Meu, căre in aceste dile de desnădăjduire Mi-a răsplă­tit munca întregei Mele vieţi. Precum ne-au fost întru­nite gândurile, asemenea ne Întrunim acum rugile no­astre, inălţându-lecătrâ pronia cerească pentru deplina in-sânătoşare a Principelui moştenitor. Iar Eu, pătruns până In adâncul sufletului Meu de o nesfârşită gratitudine, nu voiu înceta nici o <}i de a chema binecuvântările cerului asupra scumpei noastre Românii şi mult iubi­tului Meu popor. Castelul Peleş, in iulie 1897. Carol.'

Bancă românească in Oradea mare De mai mulţi ani se discută In cercurile româneşci din oraşul nostru înfiinţarea unui institut de credit şi economii în Ora-dea-mare, dar idea încă nu s'a putut realisâ. Acuma c a u s a a Intrat Intr'nn stadiu, care ne face să credem că realisarea nu va Întârzia mult. In sâmbăta trecută s'a ţinut o nouă consvătuire, in care s'a decis unanim şi cu mare Însufleţire ca institutul să se formeze încă In anul acesta, cu numele de .Bihoreana* şi cu un capital social de JOO.OOO fl., împărţit în 2000 de acţii de câte 100 fl. Spre scopul acesta s'au trimis apeluri la fruntaşii din comitat şi din părţile învecinate; iar după primirea respunsurilor şi aderentelor, se va ţine o conferenţă, care va lua decisiuni definitive in privinţa înfiinţării.

Adnnarea generală a AsociaţJunli transilvane se va ţină anul acesta la Mediaş, in cjitele de 27 şi 28 august. Convocarea semnată de presidentul dl I. M. Moidovan şi de secretarul II dl V. Bologa s'a publicat dimpreună cu programa şedinţelor. In aceasta adunare, comitetul central are să propună înfiinţarea Casei Na­ţionale In Sibiiu, despre care scriserăm în nr. trecut. Despărţententul Năsiud se va întruni In adunare gene­rala în comuna Sângeorgiul-român la 8 august, sub presidiul vicarului dr. Ioan Pop ; — despărţlmentul Siţ/hişorii va ţine adunare generală în comuna Daneş la 8 august sub presidiul dlui D. Moidovan, notar dl Z. Ganea ; — despărţimentul Blaş va ave adunarea sa generală In Blaş la 8 august, preşedinte Ioan German, secretar A . C. Comşa.

Petreceri cn (Uns in Bihor. La Chinei tinerimea academică română din giurul Eriului arangiază la 5 august n. petrecere cu dans, In folosul bisericci române gr. c. de acolo. Comitetul arangiator e compus astfel '. preşedinte Iosif Roman advocat in Oradea-mare, vice­preşedinţi George Farcaş advocat in Marghita si Ioan Clintoc preot In Chinez, cassar George Szilâgjri preot In Bagomir, controlor I Ludovic Bardoşi proprietar In

Pişcolt şi Ioan Cinca preot în Hodişa, notar Ioan Con preot în Curtuius, secretar Augustin Antal jr. preot In Virtiş. — La Braira se va da in S august o p e l i n

cu dans în folosul bisericei de acolo; protectorul Iu lului este vicarul Goldiş, dimpreună CU deputatul Io Telegdy.

In balon spre polul nordic Nue nici un an de când întors Nansen, viteazul care, incredintandii-şi viaţa m i i şelor blocuri de ghia(ă călătoare, a ajuns ui câte t grade numai de tinta misterioasă şi a îmbogăţit enorn cunoşcinţele noastre despre această rpgiune; şi adi Ut alt viteaz,totdin rasa noiblăa vikingilor, suedezul Andrei apucă din nou drumul spre pol. Ceea-ce constitue m originalitatea admiribilă a nouei expediţii e s t e că Amin nu se mai încearcă să rezbată printre munţii de ghia| ci să treacă peste ei, — cu balonul. Duminică la (29 iunie) Andrée şi-a făcut ascensiunea, de pa insula Danezilor, cea mai nordică din insula Spttcberg Un vânt favorabil suflă spre pol, şi balonul - . indrumat maiestos spre acest Bn-de sfecle .pâmânl al făgăduinţei". Lumea întreagă Insnteşcc CU urări di succes mândra îndrăzneală a aeronatului, lumea Intrea-gă ar urmări-o cu interes^ dacă întreprinderea tceasl ar fi de genul celor pe cari le poţi urmări in toati fazele lor. Dar de acuma de sigur nu vom mai aud de Andrée şi de tovarăşii lui, rfils Strindberg şi Prăji kel, decât când încoronaţi de succes, sau în ­vinşi de greutăţi se vor întoarce în clime mai blând — dacă vre-odată se vor întoarce şi nu vor plăti cu o moarte groaznică, în pustiul fără margini al ghieţei, fapta lor trufaşă Şcirea sosită tocmai acuma, n e spu iu

că cutezătorul explorator a eftdut victimă încercării sale. La depărtare de o mie şi o sută de cliilometri.

vifor şi strivit cu desăvârşire prăbuşit în valurile mării di

balonul a fost apucai de Andrée şi soţii sei s'au ghiaţă.

Poşta redacţiei. LUut Ilarului,,>> <i lirica. Causi

lechnice ne-au silit s'o amânăm pentru unul din numerele viitoare

Dmm , W ™ Ve mulţumim A m ;i publicat una in nr trecut Celelalu vor urma pe rend

Ihiet Laura l'amfui V'am trimis o scrisoare particulara

/"•-, Ioan Smiţrsvu. Multumuri cordiale. Credem c i aţi primit numerele

OriUtir Poeaiile an sosit. Credem c i de acuma asini* vom ave mai mult spacin.

Bujor. Se va publici, omiţendu-se .pravul călugărului» care nu se poate admite In o revistă de familie De ce nu semnaţi adeveratul nume '

Vamba. Copilării Munchen 3 maree şi KO de Pf

r Călindarul săptămânei. Dumineca a 7-dupa Rusalii. Ev dela Mateiu. c '1. ( I . <>.

Dina sept. Duminecă Luni Harţi Mercuri Joi Vineri Simbiti

i '.alindarul vechiu 20 f St Prof. fiu 211 Pir . Simeon şi Ioan W f Hac. Măria Magdal 2»' M. Trof. şi Teof 2+ Mart Cnatina 25, f Adormirea S. Ana 2»". Mart Ermolea

a iov 7

Cilind nou Sórele 1 . / ' , ' / « . ' Petra Î~Bt7'*»

Porţiuncula August Dominica Osvald

77 34 8 7 M

(4107*1 441117 2»

t VA la tait i I 4 , '• 7 Linca 4 IS 7 H

Proprietar, redactor respundător şi editor: Í O S I F V U L C A N . (STUAPA ALDAS ira. 896 b.)

Co TiPAsoi un Iosrr Lima nţ 0*AD«A-MAIS