Numerul l6 . Oradea-mapc 20 aprilie (2 maiu) 189*7. Anul XXXIII. Ese dumineca. Abonament pe an 8 fi., p e d e an 4 fl., pe trei luni 2 fl. Pentru România pe an 20 Iei. 1

Parteniu Cosma.

naintarea unei naţiuni nu se poate face decât cu 'ajutorul în acelaş timp a doi factori; prin desvol-

?,tarea intelectuală şi prin întărirea materială. Sin­gură ori care din acestea, nu ajunge pentru ca să ridice pe un popor şi să-1 ţină la înnălţime ; ci este de neapărată trebuinţă, ca amândoue să-şi

âeft Hţana pentru ca să asipurae sueeesul unui progres trainic.

Ceea ce priveşce stă­ruinţele noastre pe tere­nul cultural, avem cu­vinte să dicem, că înce­putul s'a făcut de mult; dar caută să reeunoaş-cem că terenul material a remas negligiat şi că numai în timpul din urmă putem constata nişte mişcări serioase, des­toinice d'a da spriginul pentru afirmarea elemen-

^lujui nostru în aceste ' ^ni-

Gei mai de căpetenie fapt în privinţa aceasta este U&ftiwţai'ea institute­lor noastre de economii şi credit» ţwa , devin din ce în ce mai mult o pu­tere de viaţă a. naţiunii..

Nu de mult, una din aceste bănci, mama tu­turora, »Albina* din Si-biiu a serbat jubilau! de 25 de ani al Înfiinţării PARTENIU COSMA.

asale. Din incidentul acesta întreaga presă română i-a adus tributul recunoşcintei sale ; noi am publicat atunci portretul şi biografia primului fondator şi di­rector esecutiv al ei, al regretatului Visarion Roman. De asta-dată punem în calpul foii noastre portretul demnului urmaş al aceluia, al actualului director esecutiv, sub a cărui conducere institutul a luat un av§nt atât de mare, încât împune tuturora.

Dl Parteniu Cosma, bărbatul despre care în­cepem să vorbim, s'a născut la Beinş în 31 ianuarie v. (12 februarie n.) 1837. Părintele seu Georgie a fost cetăţean de frunte, epitrop primar al parochiei gr. or. Fa­milia Cosma era model de religiositate şi morali­tate, în casa lor nu erâ iertat să se înjure; toţi trebuia să cerceteze bise­rica şi să postească toate posturile prescrise de bi­serică.

Studiile gimnaziale şi le-a'făcut în locul natal. Ca student a fost de la început şi până la fine tot al doile eminent.

Crescut acasă în spirit bisericesc, după depune­rea examenului de ma­turitate, a întrat pe w-riera preoţească. La 1855 ş'a încris la teologia din Arad, dar disgustat, după trei semestre, a părăsii,

- "16' '•'A

182 F A M I L I A Anul XXXIII-

teologia şi In i857 s'a înscris la facultatea de drept a universităţii din Pesta, lucrând în cancelaria advoca-ţială a lui Emanuil Gozsdu şi îndeplinind totodată şi funcţiunea de cantor român la biserica greco-română de acolo. Acest post pe timpurile acelea îl ocupau tot studenţi universitari. Gozsdu îl iubiâ mult şi 1-a ţinut tot lângă sine chiar şi după ce a ajuns comite suprem în Garaş şi după ce s'a retras de la postul de comite suprem, ca secretar personal, onorându-1 cu încredere şi iubire părintească.

In acelaş timp s'a ocupat şi cu gazetăria. La 1861 a scris corespondenţe „de pe galeria dietei" în «Telegraful Român". Mai apoi a fost unul din aceia cari s'au angajat să redacteze „Concordia", primul diar românesc cu litere latine, întemeiat de Sigismund Pop, şi â colaborat cu dnii Alesandru Roman şi Ioachim Mureşianu, până la depărtarea sa din Pesta. Tot dân­sul a fost şi primul preşedinte al societăţii Petru Ma­ior, înfiinţată atunci.

Terminând drepturile în 1861, în anul următor fâcii censurâ de advocat şi se 'ntoarse în locul seu

- natal, la Beinş, unde în acelaş an a deschis cancelarie advocaţială, fiind întimpinat din partea tuturora cu bucurie; iar în anul 1863 episcopul B. Papp-Szilâgyi, 1-a numit advocat dominai, în care calitate a funcţio­nat 9 ani.

Cât timp a stat în Beinş, a fost unul din con­ducătorii cercului, atât în afacerile politice, cât şi în cele bisericeşci. Casa lui a fost deschisă pentru toţi ro­mânii.

La 1872 a fost ales deputat în cercul Beinşului, apoi reales în doue rânduri, până 'n 1881, când „mij­loacele constituţionale" ale guvernului i-au smuls man­datul. Ca deputat a aparţinut partidului naţional şi în parlament ş-a ridicat graiul la toate cestiunile; în deosebi s'a distins în causa regularii referinţelor urba-riale din Transilvania, represintând vederile conferinţei advocaţilor români din Transilvania.

într'acestea, la 1876, s'a mutat la Sibiiu. Acolo" în anul următor a fost ales advocat al institutului „Albina", post ce 1-a ţinut până lasfârşitul anului 1885, când a fost ales director esecutiv al aceluiaş institut, pe care-1 conduce şi astădi.

Pe terenul bisericesc ş-a început activitatea la 1868, ca deputat la primul congres naţional bisericesc în Sibiiu, unde a fost notarul comisiunii însărcinate cu redactarea „Statutului Organic". Statutul Organic sancţionat şi publicat în Protocolul congresului din 1868 poartă subscrierea mitropolitului Şaguna ca preşe­dinte şi a lui Parteniu Cosma ca notar.

De atunci şi până astădi a fost membru la toate congresele din Sibfiu, şi până când era 'n Beinş. la toate sinoadele diecesane din Arad; iar de când s'a mutat la Sibiiu, la toate sinoadele archidiecesane. Atât în congrese, cât şi în sinoade, a avut rol de conducător.

Ceea ce priveşce activitatea sa politică după mu­tarea sa la Sibiiu, însemnăm, că în urma unei conţe-legeri a mai multor fruntaşi români, Cosma cu Baritiu au convocat la Sibiiu o conferenţă confidenţială pe 17 octombre 1880, pentru a discuta un program politic de acţiune comuuă între ungureni şi transilvăneni. Acea conferenţă s'a ţinut în locuinţa lui. Acolo s'a decis convocarea unei conferenţe comune de delegaţi; iar în comitetul de 7, cu menirea d'a pregăti progra­mul conferenţei generale, a fost ales şi Cosma, care a lucrat mai mult decât ori care. Conferenţă naţională din 1881 a alegătorilor români din Ungaria şi Tran­

silvania 1-a ales în comitetul executiv, iar acesta 1-a făcut preşedinte. Comitetul presidat de el a compus şi publicat Memorandul din 1883 al conferenţei din 1881,. La conferenţă naţională din 1884 a declarat că se re­trage de pe terenul politic şi nu măi primi să fie ales membru în comitet. De atunci ş-a pus toată activitatea în serviciul bisericei, al Asociaţiunii şi mai cu seamă în al institutului „Albina".

Despre activitatea sa pe terenul bisericesc vor­birăm mai sus. La Asociaţiune este membru de la în­fiinţarea ei şi — de la mutarea sa în Sibîiu -~ face. parte din comitet, fiind unul din cei mai activi mem­bri. El a iniţiat în 1881 aranjarea exposiţiei, şi după ce guvernul n'a admis ca Asociaţiunea să o aranjeze, el a propus ca comitetul Asociaţiunii să se constitue în comitet particular pentru aranjarea ei, el a fost şi preşedintele comitetului arangiator. El a propus înfiin­ţarea şcoalei de fete cu internat în Sibfiu şi tot el a fost şi este cel mai activ pentru procurarea mijloace­lor cu cari s'a făcut possibilă edificarea şcoalei şi se face possibilă susţinerea ei.

Activitatea sa de frunte înse, care fără 'ndoială • îi atrage recunoşcinţa obştească; e dedicată institutului de credit şi economii „Albina" din Sibiiu. Munca sa neobosită a şi fost încoronată dè succes, căci de când densul este directorul executiv, de atunci „Albina" a făcut din an în an progrese mai mari şi a devinit un factor puternic în desvoltarea întăririi noastre culturale-materiale.

Acţiunile institutului erau până la 1886 sub no­minal; de atunci se ridicaseră peşte 300 fl. ; iar astădi, de şi în 1895 numerul lor s'a urcat la duplu, totu? sub 250 fl. nu se pot căpetâ.

O privire în conspectul de la finea Raportului despre adunarea generată din a»a'P.'»6î^a>--Be- arată aceasta în modul cel mai elocvent. ; v 4 *

Iată câteva posiţii în sume rotunde : ' , 5 * ' în 1885 în 1896

1. Depuneri spre fructificare 1,750.000 5,500.000 2. Fondul general de reservă 46.600 100.000 3. Fondul de pensiune al func­

ţionarilor 15.700 115.700 4. Fondul special de reservă — — 51.700 5. Fondul de garantă pentru

scrisurile fonciare — — 200.000 6. Scrisuri fonciare în circulaţiune 972.000 2,050.000 7. Revirimentul cassei 13,000.000 36,000.000

Sub conducerea lui a înfiinţat „Albina" measa studenţilor, la care 50 de tineri studenţi români ca­pătă prând gratuit ; iar în anul acesta a creat un fond de 20.000 fl. pentru înfiinţarea unui internat de băeţi în Sibiiu.

Afară de aceste, Parteniu Cosma, încă din 1889 este membru al Representanţei fundaţiunii lui Gozsdu şi face parte din o mulţime de corporaţiuni civile şi bisericeşci din Sibiiu, ca preşedinte, vice-preşedinte ori ca membru.

S'a însurat de doue ori. Prima sa consoartă, •fiica farmacistului George Stupă din Pesta, a încetat din viaţă la câţiva ani. îndurat a d;ua oară, soţia sa dna Maria n. Roman,— nepoata de frate a Esc. Sale archi-episcopului şi mitropolitului Miron Romanul, presi denta Reuniunii femeilor române din Sibiiu,care a înfiinţat şcoala elementară română de fete de acolo, — îi este o vrednică tovarăşă în munca pentru desvoltarea progresului na­ţional şi, binecuvântaţi de familie, duc o viaţă con­jugală din cele mai fericite.

Anul XXXIII. F A M I L I A 183

M a c a b r ă . * Ploauă. Vremea trage-a boală. E noroi în curtea goală Şi noroi afară 'n drum. Pe sub jghiabu- 'nvelitorii Apa curge 'n ţuţuroaie, Iar pe geam spelat de ploaie Vedi în aer umed norii Ca o pătură de fum. Peste locul nare 'nghiaţă, Yeni de toamnă, fără viaţă, Bate rece de la deal. Toi ce-i verde 'ngălbeneşce; Nn mai creşce nici o floare; Iarba tremură şi moare Lângă xidul ce 'ngrădeşce Preajma vechiului spital. Şi salcâmii de pe-aproape^ Lasă frunda să se 'ngroape în nisipul de desubt; Nici o pasăre nu sboard Ca din drumu-i să se-abată Pe vr'o creangă despuiată; Nici un cuib stricat de cioară N'a remas pe vârful rupt.

Se 'nnopteaxă. Frig e-afară. Felinarul de la scară Stă de pază somnoros, Tocmai cum în mied-de-noapte Sentinela din casarmă îşi propteşce cotu 'n armă Şi, pândind s'audă şoapte, Simte somnul dându-l jos. Vine vremea de zăpadă. De departe, din ogradă, Iarna 'ncepe-a face semn. Vântu 'n fugă par că strigă, Şi 'n grădină când stă 'n cale, Poarta geme 'n balamale, Iar frântura de verigă Bate 'n stinghia de lemn. Goale, sparte, schilodite, Bănci de scânduri, putredite, Dorm alături de zaplaz; Dorm pe jos ca vai de ele Osândite 'n frig s'adaste A troenilor năpaste, Când, cu sfârcuri de nuiele^ Oeru-ţi tae din obraz. Ici şi colo-i câte una, Betegită de furtuna Ce dezgrădină uluci; Doar picioarele înfipte l-au remas la betrâneţe, Negre, slabe, lungăreţe, De-ai gândi că vedi pe cripte Nişte capete de cruci. Şi pe-afară nimeni nu e. Apa 'n curte se tot sue,

* Dl Haralamb G. Lecca, unul din cei mai buni poeţi ti­neri ai noştri, oare în anul trecut a publicat la Bucureşci un volum sub'titlul «Primat, cu o prelaţii de dl B. P. Haşden, cu aceasta frumoasă poesie inedită întră în landul colaboratorilor noştri, unde 11 salutam cu bucurie,

Red.

Iar părae fără şir Duc cu ele tot nisipu-i, — Pe când tu, remas de-o parte, Simţi trecând un duh de moarte Şi, cu spaima 'n gând, te 'chipui într'un colţ de cimitir.

în spital, pustietate. Rare ori picior străbate Lungul sălilor la rând. Lângă treptele de scară Ou vergele prinse 'n rampă, Doue trei lumini de lampă, Ca 'ntr'o sală mortuară, Ard a lene, fumegând. Sânt crăpaţi păreţii 'n doue. Umedeala, de când ploauă, S'a urcat mai sus de prag. Când te uiţi la rogojina • Aşternută jos, pe scânduri, Vedi cum pleacă 'n renduri-renduri Urme roşii ca rugina Depărtându-se 'n zigzag. Simţi căldură acră 'n aer Şi se-aude tors de caer în gâtlej de pătimaş. Te trăsneşce 'n cap duhoarea, — 0 duhoare care vine Din odăile vecine, Unde umblă peţitoarea Pentru veclnicul locaş. De urîtul vremii rele, Osendiţii strtnşi în ele S'au culcat mai toţi şi dorm. Une-ori, încet, tăcută, Câte-o umbră de femeie, — Care caută să 'ncheie 0 cămaşă desfăcută Pe vr'un pântece enorm, Ori să mângăe-o copilă Fără mamă, fără milă, Şi-adâncită 'n somnu-i calm, — îşi târeşce 'ncet papucii Printre paturile goale Prefăcute 'n cuib de boale, Şi, făcându-şi semnul crucii, Pice-o rugă dintr'un salm. Unu-asudă ca la muncă, Prins de friguri; altu-aruncă Poala plapumei pe jos, Şi, visând o sânUate Ce s'a dus de-atâta vreme, Mişce buzele s'o cheme Şi cu degete uscate Prinde visu-i mincinos. Mai departe, se deşteaptă

^ Slăbănogul, care-aşteaptă Nici el nu mai şcie ce; Epilepticul răcneşce; Ici, pe unul, când se-apleacă, Tuşea ofticei-l înneacă; Iar un altul socoteşce Pân la Şiuă cât mai e. Şi trosnesc în soba veche Nişte aşchii; la ureche Vine glas de vreme rea; Pe la geamuri, vântul fuge;

184 F A M I L I A Anul XXXIII.

Uşa mare de la scară, Când cârligele âe-afară Se tot Uagană 'n belciuge, Ţipă 'n loc de cucuvea.

Noapte lungă de noembrc.' Simţi că-ţi umblă frig prin membre, Şi gândind c'o să murim Şi că nu şcjim cum ne 'ngmapă, Ori ce viaţă 'n agonie Ni se pare-o jucărie, Fie-care pai o groapă, Iar spitalul ţintirim.

HARALAMB G. LECCA.

P a ş ţ i 1 e !

gaştile! ce sfânt, sublim cuvânt! Reînvierea naturei pmorţite, — care după Un lung timp de repaus, jşi uniformitate plictisitoare, desfăşură odoarele a-' ¿undante, serbând Inaugurarea ei triumfală cu — pastilei

Ele ne aduc primele ramuri verdi, simbolul speranţei. Ele ne aduc prin adierea aerului cald înver-direa pământului, resar şi Înfloresc mii de toporaşi, clopoţei, şi vidrele, înbălsămând atmosfera cu miresmele lor dulci. Ele ne aduc salut de peste „nquă mări şi nouă ţâri" prin oaspeţii vechi şi iarăş noi, prin dră­guţele réndunele, cărora le previne báténdu-le calea fal­nic, iscusit, seriosul cocostirc

i^B^fi ; «oluri vin mititelele d?h calea depărlatăV şi ne înveselesc nespus demult, prin activitatea lor agilă, născefld tn ftoi" dorul de imitare. v

Pastile sţrîhg şi adună mâdularii farmliel: părin[i, ^ copii, fraţi, surori şi prieteni, imprăşoiaţi prin lume, ca Nai petreacă la olaltă;, împinşi de magicul cuvént — JWştile! v

Chiar bolnavului robit de dureri grele, legat de pat prin suferinţele sale amaré, i se iveşce o, rază de spe­ranţă alinătoare cu sosirea — paştilor!

Toţi şi toate ne 'n veselesc şi întăresc cu impuls nou de viaţă! însufleţiţi şi încrezuţi, cu dor de viaţă păşim Înainte, influenţaţi de magica sosire a — paş­tilor!

Poporul creştin de rând, aşteaptă sosirea lor — după lungi dile de post şi 'nfrânare — cu dor şi pie­tate, ca recompensa abnegării de sine şi a credinţi i sale tari.

Pantru creştinism în genere sünt ele triumful te­nacităţii învingâtoare, care a eliberat lumea de păca­tul greu al egoismului, Înv6ţându-ne a vedé cu alţi ochi, cu alte simţeminte nobile, dumnedeeşci, ridicân-du-ne de la robia pământului spre alte lumi, — spre lumină I cu — pastile I

îmi aduc aminte ca copil — născută din sinul poporului — cât farmec avea acest nume neconşciut de alta însemnătate creştinească biblică ori istorică de­cât numai de simplul farmec ce-1 avea numele, cu care erau Împreunate atâte plăceri şi bucurii la — paşii!

Doriam ca aceste dile pline de plăceri inocente, să nu mai aibă sfârşit, şi dacă au trecut odată, trăiam în dulcea speranţă şi ferbintéá-mi dorinţă să le mai ajung odată. Noaptea spre Paşti me nScăjiam să nu

adorm, ca apoi cu atât mai timpuriu sil le ajung. Dacă totuş m'a învins somnul, cât farmec, câtă fericire nu era în dori de di când me trezia mama, ca să me pre-pareze cuviincios spre întimpinare tatei, care va sosi curând de la biserică cu pastile!

După datina moştenită de la strămoşi scoborându-me din pat, trebuiam neapărat şă calc pe o bucată de fer, ca să fiu tot anul sânâtoasă şi tare ca ferul, apoi me spâlam cu apă, în care era pus un ou roşu, o mo­nedă de aur şi una de argint, să fiu roşă ca oul, albă şi curată ca argintul şi avută (preţioasă) ca aurul.

Iată că soseşce tata! cu faţa veselă, întirapinat fiind de mama, care me lüá de mână, urmată de ser­vitori şi servitoare. Toţi plini de bucurie şi evlavie adâncă am întărit îmbucurătoarea şcire adusă şi îm­părtăşită de tata cu atâta mândrie şi tărie că — „Chris-tos a înviat* cu un puternic „Ade vârât că a înviat"!

Urmară apoi împărţirea păştei şi a ouâlor sfin­ţite de ânsuş tata la toţi şi toate, cu felicitări ocasió­nale şi dorinţe pentru flecare In parte.

O ! cât farmec nu era pentru mine în procedura acelor datini străbune? câte îlUsii! câte combinaţiuni se năşceau în gândul meu de copil despre aceste dile fericite !

Au trecut mulţi arii cu valuri variate, dar nici odată n'au trecut Pastile pentru mine ca să nu-mi re­amintesc, să nu sorb mângăerea din sucul acelor amin­tiri fericite din copilărie.

Astădi trăesc în alte lumi, departe, departe de aceea lume fericită, trecută cu farmecul ei dulce, cu datinele ei strămoşeşci, şi cu viaţa paţrlarchalâ ce dom­nia între stăpân şi slugă, împlinind fiecare la postul seu datoria sa.

Astădi sünt sărăctt&^dg^ |lusjeje. aurite tun ci, în schimb, gârbovită d fe^mraTS slăbită în luptele cursului vieţU' ce î& tfttyKwţ".,,,. paşi între idealurile-mi sublihie Şt ..íéatítaW\rada¿ cu atât mai lacom din acele amintiri ate oopîiări'ei, îmbi­nate cu sfânt sublimul cuvânt — Pastile.

, MĂRIOARA Z. PETRESCU.

Dacă vrei să întri undeva, gândeşce-te cum ai să ieşi.

* Reutatea oamenilor nu e biruită de vreme, nici

nu e îndulcită de binefacere. Machiavel.

* Râsboiul care exaltează cele mai nobile facultăţi

ale omului, naşce în el ferocitatea şi-1 aduce adesea la animalitatea primitivă.

Albert Duruy. *

O faptă e legată de motivul ei, ca un efect de causa lui.

* * *

Omul cădut în totdauna mânjeşce mâna care-1 ajută.

* A înlesni prietenia între femee şi bărbat, este în

cele mai multe împregiurări a-ţi face ţie ânsuţi Impu­tări.

Cornelia Emilian.

F R A N C I S C A N A R I M I N I ,

F A M I L I A Anul XXXIII.

i

"~ Dat uitării . . . . Ce. mult doriam să ne 'ntelnim,

• 'în ochi să mi te strecori, Şi cn nesaţ să ne privim,

Ca .'n&treinaţi de secoli.

Şi. me prindeam, fără să ş.iu, : în a gândirii lume,

Şi te vedeam creată viu,, Şi te strigam pe nume.

Şi 'n urma xbornicului gând Te resfrângeai senină;

Svmţiam cum dornic mi te strîng, Şi cum me strîngi de mână.

Şi descleştând al gurii colţ, îmi surîdeai isteaţă,

Iar eu de-asupra mândrei bolţi Părea că 'not m rade . . .

Căci în momentul, când cu dor Ne-am despărţit şi jele,

Ne fam fost jurat etern amor Şi scurtă revedere.

Eră pădurea verde-ăiunci Şi frunda eră deasă,

Şi pasări mii ckniau prin lunci Cântarea lor aleasă.

„Dar astădi codru-i veştejit \' $i frunda lui e rară, Jfalţ: jpas&rile de urît

^<S'au dus in altă ţară.

Şi ca tabloul trist de-acum, E trista mea viaţă,

A fericirii mele drum A dispărut înceată.

Zadarnic caut urma lui în umb'ra desperării;

S'o regăsesc speranţă nu-i, Căci tu m'ai dat uitării ,

VASILE MEŞTER.

Soţia. Soţul.

— Ce ai acolo, — Suveniri

noastre din luna de miere.

dragă, între manuscripte? scumpe asupra căleloriei

Soţia. Soţul,

rante, teatre, etc ' :i. ? i ?

Şi ce anume ? Notele de plată de pe la oteluri, restau-

La un examen de licenţă în drept. Profesorul. — Admite caşul, domnule, că dta ai

drepturi eventuale asupra unei importante moşteniri. Ce "ai face, în regulă generală,, înainte de a pune mâna pe bani?

Canditatul. — Datorii.

Patriarhi, mitropoliţi, episcopi greci în ţările române şl 'n deosebi la Buoureşol.

II

je la 1453 până la 'nceputul secolului XVI supă-0|raseră cu lăcomia şi 'nteţitele lor cereri de aju-

toate pe Domnii ţărilor române atât de cumplit, / încât, la 1508, Bogdan-Vodă al Moldovei ia o mS-( sură esttemă în contra celui mai înalt din înalţii } • prelaţi ai Orientului ortodox. 1 Ioakim, patriarhul

Constantinopolei, se hotărîse să vină în Moldova pen­tru a aduce el singur, în persoană. Domnului, Ţârii şi Poporului, patriarcala sa binecuvântare. Se pornesc cu alaiu din Ţarigrad şi se 'ndreaplă spre Dunăre. Bog-dan-Vodă şciea că;Ioakim fusese ales patriarh de cu­rând, şi se pricepea minunat de bine pentru ce vine în Moldova. Nici una, nici doue: Domnul ordonă bo­ierilor, ispravnici la graniţă, să oprească pe patriarh la Dunăre, şi să-i spună verde că ţeara lui Bogdan-Vodă este închisă-ferecată pentru I. P. S. părintele patriarh; că n'are voie să pună piciorul într'ensa ; că, la rigoare, îl vor opri cu forţa de a nu trece Du­nărea.

De ruşine, dice Şincai, Ioakim a murit. Nu toţi erau atât de slabi de ângeri. Ioakim

moare, dar această nenorocită întâmplare nu opreşce pe Ieremia II, tot patriarh al Constantinopolei, să co­linde întreaga ţeară a Moldovei Ia 1541, trei-deci şi trei de ani după ruşinea păţită de Ioakim, şi să şadă la Târgovişte, la Radu-Vodă, până după 17 septembre 1543. 2 .

Dragă Doamne, cum nu erau să vină?! închinarea moşielor jii©âpi^yftţa|/. dinfcinte

1500. Parale cu, pungele strîufpau pf^naîmţi^ţ sentanţii lor tot de la .aceasta epoca ţhoonc^rlplţ Neagoe Basarab şi, după el, n'a fost Domn, n'a fost Doamnă, care să nu dea, fie în mână, fie trămiţând parale, şi scule, şi aur, şi argint, şi pietre preţioase la mănăstirile creştine ortodoxe ale Asiei, ale Africei, ale Peninsulei balcanice.3

^ Erau întâiu daruri, dăruiri de bună voia; deve-rllţa pe urmă, din causa nesmintitei lor periodicităţi, în­datoriri pe cari patriarhii, mitropoliţii, episcopii greci le cereau cu o poruncitoare stăruinţă.

într'al XVI-lea secol, mitropoliţii ţărilor române obicînuiseră pe patriarhii Constantinopolei cu anumite daruri, ajutându-i, pe lângă aceasta, şi cu autoritatea lor, să-şi strîngă veniturile ce aveau de pe la mănăsti­rile şi moşiele închinate lor. Drept aceasta, patriarhii Ţarigradului ajunseră cu timpul s l creadă că mitro­poliţii Munteniei sunt datori să le dea ca un fel de tribut, ca un dinar al sfântului Petru.

Mitropolitul român, care nu se siliâ a-ş îndeplini datoria, erâ reu vâdut de patriarhia, pe urmă ame­ninţat cu anatemă, şi 'n fine caterisit. în 15 septem­bre 1615, mitropolitul Luca al Munteniei este caterisit de patriarhia Constantinopolei, pentru că nu mai dă 16 vevoui-aevov Ixrpwv y srtQav Tivufto/j Qeiav sîg tâg âvayuatag %ftc,

de

1 Şincai (edif. 18-3, Iaşi): An. 1508. * Archívele Statului: Condica Episcop. Buzeului, n. 1,

pag. 103. — Cf. Şincni : An. 15Í1 * Emile Legrand : Recueil de Docum. grées, relatifs à

l'historié de la Roumanie (Paris, Weiter 1859), passim. Cf. Magasin Istoric, vol. I, pag. 110 şi urmat.

Anul XXXIII. F A M I L I A 187

Patriarhul spune pe fată că n'a dat parale, şi de aceea e caterisit. Parale! parale ! şi mereu parale ! Şi când mitropoiiţii mărturisiau şi se jurau că nu au, patriarhii respundeau fără greşi:

— In ţările române, paralele nu lipsesc nici odată.

E o curioasă credinţă pe care toţi aceşti stâlpi ai Bisericei Reşăritului au avut-o încă din secolul XVI că, adică, pământul ţărilor române, pe lângă bogâţiele 'Lui naturale de pe suprasol, are în subsol, nu mine de 6ur, argint, fier şi cărbuni, ci comori îngropate pretu­tindeni, comori mari, nesfârşite, de monede de aur, de bani de argint, de străchini şi ulcele de pietre prie-ţioase.

Şi să nu credefi, domnilor, că e glumă. Docu­mentele, Şincai, faptele probează această credinţă a călugărilor greci de ori ce treaptă.

Me rog: la 1543, nişte ţărani români găsesc în .Transilvania, în rîul Streiul sau Sargeţul, peste 400.000 de galbeni de aur cu efigia lui Lisimach, fiecare gal­ben valorând câte patru galbeni ungureşti; şi mai gă­sesc şi sloiuri de aur, şi sloiuri de argint. Vestea aces­tei colosale descoperiri se răspândise în tot Orientul şi, combinată cu legendele despre alte comori din ţările române, făcuse pe călugării greci să creadă că nu e, în Muntenia ori în Moldova, mănăstire, şi nu e bise­rică, care să nu aibă comoară ascunsă. 2

Dintr'această credinţă, sciţi ce a resultat? întoc­mai ceea ce resultă adi la Monte-Carlo, când s'apucă unii să ghicească, prin calculul unor şubrede şi înşe­lătoare probabilităţi, numerile cari vor eşi la rolină. La noi, călugării greci de pe la mănăstiri fac?au, după probabilităţile legendelor şi cunoştinţelor lor proprie, ' t e complete de mănăstirile cari au visterii sau CO­

TI, îngropate în pământ pe lângă ele sau în teme-"loţţ sau pe la moşiele ce aveau.

O.asemenea listă de mănăstiri cu comori o avea la 1637 mitropolitul Românilor din Ardeal, Ilie Jorest, călugărul recomandat de Matei Basarab lui George III Racoţi, Domnul Ardealului. Un călugăr grec i-o dedese scrisă greceşce atât pentru comorile din Muntenia, cât şi pentru cele din Moldovă, cât şi pentru cele din Transilvania. Gând mitropolitul Ilie Jorest fu caterisit de Racoţi, această listă cădu în manile Ungurului. Fu, bine înţeles, citită şi, credul ca toţi contimporanii'sei, Racoţi puse de săpa doue luni la Orlat, lângă Sibiiu, sub munte. Nu găsi nimic, de şi lista călugărului grec •firma că acolo este comoara.3

-

Şi tot astfel în multe părţi. Că erau comori în-"pate, şi încă nu puţine, faptul din 1543 o probează

"destul. Că Domni, boieri şi neguţători aveau obicei $»**S($roape bani la vremuri de mare cumpănă, ne-o 'r6$ŞYereşce un alt fapt petrecut la 1660, când Constan­tin Şerban Basarab se repede spre Bucureşci — George Ghica eri deja Domn, — desgroapă visteria ce îngro­pase în marginea Bucureşcilor şi fuge dinaintea lui Ghica care veriiâ cu Turcii. Dar toate acestea nu au-torisau pe egumeni a crede că tot pământul ţărilor

' Legrand: op. cit. pag. 3. — KaQaC EOIS zoa SvyyQokn/iag Aovxă.

a Şincai: An. 1643. — Cf. tot Şincai: an. 1604 (nişte boi $ e iur) şi anii 1643 şi 1666.

8 Şincai : An. 1643: • '

romané, toate mănăstirile şi bisericele lor erau burdu­şite şi ticsite de comori.1

Ei, egumenii, episcopii, mitropoliţii şi patriarhii credeau şi, de aceea, veniáu, venia u înţr'una lâ Bucu­reşci şi la Iaşi.

III ;

Evlavia, din ce în ce crescândă a Domnilor şi a boierilor, îi chiăma, îi cinstiá, îi imbogăţia. Nu mai erau Domni ca Bogdan-Vodă, să-i oprească la Dunărei Din contră: acum li se trămitea boierii spre întimpi-nare, şi ' se ridicau Bucureşcii în picioare cu icoane, steaguri, făclii, preoţi şi cântări ca să primească1 pe un Jeremia, pe un Dosithie, pe un Parthehie, pe Un Ma-carie al Constantinopolei, al Antiohiei, al Ierusalimului sau al Alexandriei.

La 1619, patriarhul Constantinopolei era la Bu­cureşci. Marele, bogatul şi bătrânul Vornic Cernica, cu sofia lui, jupăniţa Kiajna, roagă pe patriarh să adauge la testamentul lor blestemul lui patriarhicesc, ca nu cumva să se schimbe daniele ce ei făcuseră, fiind fără copîi, monastirilor Paserea şi Cernica. Şi patriarhul, în schimb poate al unei moşii sau cine şcie al câtor pungi de bani, scrie blestemul pe care, cu spaimă sfântă, Marele Vornic Cernica l-alătură pe lângă testament. 2

De la Radu Şerban Basarab, din pragul secolului XVII şi până în secolul nostru, Domnii români şi fana­rioţi amestecă pe patriarhi şi pé episcopi în judecarea proceselor. Ca să se descopere dreptatea, se trămiteau împricinaţii să jure în biserică înaintea patriarhului, asistat de mitropolitul ţării. Nu era puţin lucru să juri înaintea lui Macarie, patriarhul Antiohiei, Siriei, Ara-biei, „Kilikiei", Iviriei şi a toată Asia, care prin lăl-maciu îţi spunea:

„De vei şei şi de vei tăgădui, mare blestem şi „groaznică afurisaniă să fie asupra ta. De nu vei măr­turis i adevărul ca un netemălor de Dumnedeu, să fii „proclet şi afurisit de Domnul Dumnedeul a tot ţiito-„rul şi de 318 părinţi de la Nikea, şi de toate sfintele „soboare, aşişderea şi de Smerenia noastră. Fierul" şi „pietrile să se topească şi să se risipească, iar trupul „teu, după moarte, să remână întreg, umflat şi în veci „nedeslegat; să moşteneşti bubele iui Chiezin, să fii „tremurând şi suspinând pe pământ ca şi Cain. Lu­cruri le şi ostenelile, şi toate agoniselile tale să fie „întru periciune, şi mânia lui Dumnedeu cea viitoare „să se pogoare pe capul teu. Faţa lui Dumnedeu să „nu o vedi, şi la judecata de apoi să eşi osândit, şi „diavolul să stea de-a dreapta ta. Să te îmbraci în „blestem ca într'o haină, şi ca untdelemnul să între în „trupul teu, şi procopseală întru toată agoniseala ta „să nu ai, nici să se aleagă de casa ta ca praful, până nu vei mărturisi adevărul". 3

Gândiţi-ve, domnilor, Ia un evlavios creştin, Ro­mân din secolul XVII, şi spuneţi dacă se putea să-i fie plăcute ori indiferente asemenea cuvinte, ce i ie citea un episcop sau mitropolitul, pe când patriarhul îl străpungea cu privirea, iar diaconii îl tămăiau împre-giur ca să gonească pe Necuratul.

1 Şincai: An. 1666. — Gf. Mag. Istor. t pag. 318, despre bjjriile cu bani ale lui Constantin-Vodă Şerban, băgate în he­leşteul de la Dobreni, proprietatea lui de lângă Bucureşci. •

a Archívele Statului: Condica Mitropol. din Bucureşci n. ţi, hrisovul moşiei Brăneşci, an. v 619:

s Arhivele Statulu: Condica Mitropol. din Bucureşci, n. II blestem pentru mărturii al lui Neofit Mitropolitul din 1741.

m F A M I L I A Anul XXXIII,

Blestemele veniau câte odată de la Constantino-pole, când patriarhii nu erau în ţeară, la Bucureşci sau la Iaşi. Se aduceau blesteme din capitala Sultani-loţty tţqcrrţai cum se aduceau la Pasci de-ale băcăniei şi zaharicale. Un blestem patriarhicesc şi o zaharică grecească ! — Contrastul e gentil. Bine 'nţeles că se plătiau blestemele, precum se plătiau şi zaharicalele, numai că primul erau însutit de mai scump.

La 1637, în timpul lui Mateiu Basarab, Teofan, patriarhul Ierusalimului, trâmite din Constantinopole o carte de blestem pentru tot satul Gălimăneşcilor, pen­tru satul Bogdăneşcilor şi pentru toţi călugării de la mănăstirea Cozia, ca să spună adevărul într'un proces co aveau cu Voinicul Andronic.1

Când Domnul Ţării ridica pe un boier la treapta

de. mare Vistier şi-i da pe mână banii domneşci, pe lângă hrisovul de boieria se alătura şi cartea de bles­tem iscălită de toti patriarhii Resăritului, adecă de câte-şi patru, — precauţiune anodină, care n'a oprit pe unii din vistieri de a face în financíele Terii oarecari rau-safimice marghiolii şi meşteşugite sfeteriseli, cum se arată, bunăoară, din marele proces al lui Stroe Leur-dénu, Radul din Fărcaş şi Tudor Cămăraşul, primul Vistier-Mare, al doile Vistier şi al treilea însărcinat cu averea personală a principelui.2

e> 1 Arhivele Statului: Condica Monast. Cozia, pag. 33. —

Vornicul Andornic este din neamul Botenilor. Ve<Ji Cond. Mitropol. Tergovişte, hrisoavele schitului Vulcana, pag. 481.

3 Magaz. Istoric I, pag. 126.

In timpul lui Constantin-Vpdă Brâncoveanu, se isca mare ceartă între Slugerul Serbnn Ştirbei, gînerile lui Ivaşcu Băleanul, şi între Drâguşin Vistierul, străne­potul Banului Stoica Merişanul, pentru hotărnicia fru­moasei moşii a Merişanilor din judeţul Teleorman. Bo­ierii, numiţi de Domn, pentru mergerea la fata locului, au între hârtiiele lor şi cartea de blestem a lui Iacob, patriarhul Jerusalimului.1

Adeseori, ţăranii, ca şi boierii, eludau blestemul şi urmările lui aslupându-şi urechile, şi fâcendu-se că nu se uită, nici n'aud. Eh! dar ce-i păsa înaltului pre­l a t ? ! Principalul era pentru el că parale, daruri, mo­şii eşiau din ce în ce mai multe, căci ei legau, ei des-legau. Adi, te legă cu un blestem mai ţapăn decât cum erâ legat Prometeu pe stâncele Gaucasului, iar

mâne te deslegă de remâneai mai uşor şi mai ififliu ca fulgul pe de-asupra apei.

— Cum să mergem la raiu, părinte? întrebă un ţăran bătrân din Normandia pe preotul satului seu.

Preotul respunse tot printr'o întrebare: — Ce die, taică, clopotele bisericelor ? cum

cântă ele? Ţăranul respunse : — Dando ! dando ! dando ! — Aşâ se merge la raiu, respunse preotul : dând,

i dând, dând! 2

1 Arhivele Statului': Condica Brancovenească (1692— 1713) pag. 608.

2 Paul-Louis Courier : Oeuvres complètes.

PALATUL REGELUI GRECIEI IN ATHENA.

Anul XXXIII. F A M I L I A 189

Aşa făceau la noi şi- boierii, şi neguţătorii, şi ju-pâniţele fără copii, şi Domnii-Ţării : dau, dau şi ia-răş dau.

Moşii, livedi, păduri, mori, stupi, vite, toate bu­catele şi toate veniturile încăpeau pe mâna egumeni­lor de la mănăstirile închinate celor patru patriarchìi şi Stului Munte.

G. I. IONNESCU-GlON.

Căletoria lui Nansen . *!-r Viaţa pe bordul corăbiei »Framc. — Părăsirea corăbiei. —

Nansen şi Johansen, —

ff u r â n d după reîntoarcerea din căletoria sa spre Po­lul Nord, exploratorul Nansen a publicat un studiu interesant, în care a descris cu de-aménuntul pe­ripeţiile călătoriei, observaţiile ştiinţifice culese, diferitele aventuri şi păţanii, etc.

în descrierea aceasta, sùnt doue capitole inte­resante : unul privitor la traiul pe bordul corăbiei „Fram" si celalalt la călătoria făcută de Nansen şi Johansen, spre Polul Nord, după ce a părăsit corabia.

în tot timpul călătoriei, până la 22 septembre 1893, toţi cei ce se aflau pe bordul corăbiei munciau cu zor, de dimineaţa până seara, fie pentru cercetări ştiinţifice, fie pentru întreţinerea vasului în stare bună". Programul era următorul:

Sculatul la ciasurile 8. Dejunul : pâne neagră (se­cară şi grâu), brânză, pastrama de vacă sau de oae, şuncă, limbă sau slănină afumată, caviar, morun, bis­cuiţi de făină de ovăs cu marmeladă de portocale sau cu un compot oare-care. De trei ori pe săptămână, pâne proaspătă şi adese-ori prăjituri. ' Ca băutură : şo­colată, ceiau sau cafea.

După dejun, diferite lucrări, hrănirea cânilor, aju^ tarea bucătarului pentru a pregăti prânzul. Acesta con­sta din trei feluri: supă, carne şi desert, — sau: supă, peşce şi carne — sau:' peşce, carne şi desert; pe lângă carne : cartofi, zarzavaturi sau macaroane. Băutură : bere şi, mai târziu, limonada.

„Cred, scrie Nansen, dând aceste detalii, că mân^ cam bine; semănăm cu porcii graşi: unul sau doi din­tre noi au făcut burtă şi li s'au îngrăşat obrazii".

După prând, care erâ în generai vesel, treceau cu toţii în bucătărie, care serviâ şi ca sală de fumat. Afară de rari exceptiuni, fumatul erâ oprit în cabine şi în salon. După un repaus mai mult sau mai puţin lung, fiecare se întorcea la lucrul lui până la vremea cinei : la ciasurile 6. Cina se compunea din aceleaşi bucate ca şi dejunul.

După cină, membrii echipajului treceau în bucă­tărie, unde fumau şi discutau ; după aceea, se întor­ceau în salon, unde îşi petreceau restul serii, sau în partide interminabile de şah, sau cu cititul, sau cu jo­cul de cărţi, totdauna foarte animat, în care cei mai iuţi de fire şi mai puţin norocoşi îşi perdeau, dacă nu cămaşa, cel puţin porţia de pâne proaspătă.

Unul sau altul se punea la orgă (nimic nu lipsiâ pe bordul corăbiei „Fram") şi, cu ajutorul manivelei, cântă câteva melodii plăcute. Adesea-ori înterveniâ Io-hansen, care punea mâna pe harmonică şi cântă : Oh! Suzanna ! sau Marşul lui Naoateon prin Alpi într'o barcă.

Culcatul la ciasurile tffiîn timpul nopţii, mem­bri echipajului stăteau pe rem de pază, câte un cias fiecare. V

Când Nansen şi Iohansen au părăsit corabia „Fram" pentru a face, cu săniile şi cu un Kayak, dru­mul spre nord, traiul lor de până aci s'a schimbat.

Duminecă, 24 martie — scrie Nansen, vântul de nord-vest ne tae obrazii ca cu cuţitul. Eri, nu cred ss fi făcut mai mult de 7 miile. Spinările aproape ni se rup când ne plecăm să ridicăm sania greu încărcată .. Dilele se măresc: nu vom întârzia de a ave soare la miedul nopţii. . . Aseară am omorît pe Livjaegeren şi ne-am căsnit mult până să-1 jupuim şi să-l împărtim în 27 de porţii.

Ghiaţa continuă a fi în general rea; cânii trebue mereu ajutaţi : săniile se restoarnă şi trebue ridicate; pe cărările primejdioase trebue duse pe sus. Când se apropie seara, călătorii sunt cuprinşi de un somn ire-sistibil şi de oboseală. Ochii li se închid şi oamenii merg dormind şi nu se deşteaptă decât când cad în vre-un hop.

îndată ce găsesc un loc scutit de vânt, se opresc. Pe când Johansen îngrigeşce de câni, Nansen ridică cortul, umple oalele cu ghiaţă, aprinde lampa. începe cina.

Ea se compune din lobscus, (carne şi cartofi us­caţi) — sau dintr'un fel do rasol de peşce, cunoscut în Norvegia sub numele de fiskegratin şi făcut, la o latitu­dine de 85°, din peşce pulverisat, din făină şi unt; din trei în trei dile se mănâncă supă de fasole, linte, mazăre, cu pâne.

îndată ce Johansen isprăviâ cu cânii, aducea ob­iectele de bucutărie în cort. Se întindea patul-sac şi se închidea uşa. Cei doi călători se verau în saci pentru a-şi desghieţâ hainele de pe ei. în timpul di lei, exha-laţiunile umede ale corpului intrau în rufe cari, apoi, îngheţau. • .

Hainele exterioare deveniau taţi ca o cuirasă. La ori ce mişcare, ele scârţăîau. în sac, hainele se muiau încet. De câterori se* verau în saci şi se culcau, ei nu puteau adormi decât târziu.; Cel puţin un cias, le clân-ţăniau dinţii în gură. în .sfârşit, ghiaţa se topiâ', dar hainele remâneau umede; a doua di, ele îngheţau din nou şi aşa mai departe. Nansen, ca bucătar, stătea mai mult deştept pentru a supraveghiâ operaţiunile culi­nare. Johansen moţăia lângă el.

Cât timp. au petrecut singuri în acele regiuni reci, toată bucuria existenţii lor se mărginiâ la dormit şi la mâncare şi la lungi şi obositoare călătorii. Adese-ori, li se închideau ochii, mâna li se opriâ aproape de gură, şi recâdea inanimată; mâncarea se împrăşciea pe jos. Când şi când, călătorii beau şi apă fiartă în care puneau puţin lapte.

„Chiar şi când dormiam tun — dice Nansen — visam că ne urmăm drumul nostru penibil şi neîntrerupt, mereu spre Nord, re ameninţam cânii şi ne supăram de înceti­neala mersului săniilor. Adese-ori am deşteptat pe Jo--hansen care, pe când durmiâ, striga cât îl luâ gura, vor­bind cu Pan, Barrabas şi cu alţi câni, dicându-Ie: Haideţi înainte câni afurisiţi ce sunteţi. înainte dobitoacelor!

„De multe ori eramaşâ de osteniţi, încât am fi dat nu şciu ce pentru a întră în saci şi a durmi 24 de cia-suri mai mult. Dar trebuia să mergem înainte, şi mer­geam mereu; iar când ne opriam, ne redigiam notele şi hrăniam cânii. De multe ori eram nevoiţi să-i batem cumplit. Ne erâ milă, dar n'aveam ce face . . . "

La reîntoarcerea sa, peste întinderile nemărginite, Nansen a fost silit să-şi omoare, unul după altul, pe toţi cânii. Şi cu câtă durere vorbeşce el despre omo-rîrea acestor câni cuminţi, curagioşi, neobosiţi, cari i-au adus atâtea foloase în greaua, dar interesanta lui călătorie»

16

t90 F A M I

Premîarea lui Coşbuc. Gel mai însemnat eveniment literar al săptămâni­

lor trecute este de sigur premiarea de cătră Academia Română a poetului George Goşbuc, cu premiul cel mare de doue-spre-dece mii lei, din fondul Năsturel-Herescu.

Faptul acesta par că aşteptat de opinia publică, a fost salutat cu plăcere din toate părţile şi — de asta-dată — toţi au aprobat cu cea mai mare bucurie vo­tul Academiei.

Pentru ce? Pentru că astădi, fără'ndoială, celdin-tâiu poet al nostru e George Goşbuc, care liber de în-rturirea lui Eminescu, a şciut să Introducă în poesia română o notă nouă, originală, tinerâ şi fermecătoare: idila poporană, presintată în o formă aristicâ.

îrhpresiunea activităţii sale se şi cunoaşce în lira generaţiunii mai tinere, care a' început sâ-1 imiteze; putem chiar dice, că a făcut deja o şcoală, care negre­şit are viitor, căci temeliile sale se află în popor.

Era dar un ce firesc, ca Academia să dea premiul ei cel mai mare aceluia, care de câţiva ani s'a avân­tat la locul prim între toţi poeţii noştri şi prin inspi-raţiunile sale dă o direcţie nouă lirei române.

Dl B. P. Haşdău, care din partea Academiei a primit să studieze lucrarea dlui Coşbuc, a fost de pă­rere contraria. Dsa a presintat în comisiunea de pre­mii un raport — să-mi ierte vorba ilustrul maestru —-crud. Desconsiderând cu desevârşire activitatea şi talen­tul poetului, dsa nici n'a întrat în apreţiarea lucrării, resultatul unei munci îndelungi, ci s'a mulţumit nu­mai să enuncie o suverană sentinţă de câteva rânduri şi fâră nici o motivare. ;

Aceasta mare nedreptate a îndemnat pe distinsul nostru academician, dl .Gr. G. Tocilescu, ca în raportul seu general cetit în şedinţa plenară, să dea poetului o satisfacţie şi să dică următoarele vorbe calde :

„Iacă tot ce ne spune învăţatul nostru coleg dl B. P. Haşdău asupra lucrării talentatului şi mult pre­ţuitului poet" : „„Chiar dacă lucrarea dlui Goşbuc ar fi originală şi n'ar ave multe defecte, totuş nu merită premiul cel mare. Cartea se încheie prin :

Astfel dicend cu mânie de foc îi străbate cu spada Peptul întors. Iar îngheţul topeşce-i aceluia trupul. Sboară prin gemet la umbre 'n Infern mâniosul seu suflet.

„„Ori cât de tare s'ar mânidpoetul, premiul cel mare nu i se poate da"°.

„Noi ne-am permite, — observă dl Tocilescu, — să adăugăm la aceasta reflexiune a colegului nostru, că ori cât de multe ar fi defectele ce dsa a descoperit în opera în cestiune, aceasta merita din parte-i o relaţiune mai amănunţită.

„Traducerea în versuri după epopei classiice, nu este un lucru aşâ de uşor ; când ea atinge perfecţiu­nea, este lucru din cele mai rari ; critica poate eu oare-care cuvânt de temeiu să găsească că reu a făcut poetul, de a tradus Aeneida în formele metricei antice,

L I A Anul XXXHt

că metrul antic nu se potriveşce cu fifea limbei noas­tre ; că pe ici şi colea se va fi străcurat câte o obscu­ritate, câte o necorectitudine a limbei; câte un provin-ciaMsm, chiar câte un contra-sens, — dar ce sânt toate acestea faţă de munca titanică desfăşurată, faţă de limba cea bogată, neauşâ românească, faţă de talentul adevăratului poet şi maestru al formei ? Faţă în fine de atâtea bucăţi frumoase şi de mare valoare literară ce întimpinăm în lucrarea dlui Coşbuc, în toate lucră­rile de pân' acum ale dsale?

„Iacă să deschidem bună oară, la pag. 66 înce­putul cărţii a IV (v. 1—28); la pag. 129 începutul, cărţii a VII. (v. 1—36.)

„Fie chiar ca simplă încercare de traducere, pre­cum ânsuş dl Coşbuc consideră Aeneida sa; fie ca o încercare numai pe jumătate izbutită, căci tot poetul ne spune „că poate n'am priceput multe şi multe s'ar fi putut spune mai bine şi n'am şciut acum şi a tre­buit să me lupt cu formele hexametrelor, cu formele de gândire ale celor vechi, cu felul lor de exprimare şi mai ales cu alegerea cuvintelor româneşci" — fie şi ca o simplă nisuinţă de a atinge perfecţiunea ideală a lui Virgiliu, — credem că Academia, dacă nu poate acorda marele premiu Năsturel, va găsi cel puţin cu­vinte de laudă pentru o lucrare atât de trudnică, atât de meritorie şi menită ca să înzestreze literatura ro­mână cu o operă, ce puţine alte literaturi cu sutimi de ani mai vechi decât a noastră o posedă".

Şi rând pe rând luară cuvântul membrii de frunte din toate secţiunile, în favorul poetului. Cartea s'a pus la vot şi a obţinut premiul cu 16 voturi contra 4.

Rareori am vădut în Academie entusiasmul care s'a manifestat la proclamarea acestui resultat.

Sub impresiunea nemfag»a^"^gWBBfejfatt*h in--chiderea şedinţei, grăbii la . t inein^jif lj^ bună şi să-1 felicitez. , >-\( f'; '

Nici odată n'am să uit momentul acela. A fost una din cele mai mari fericiri ce-am simţit în viaţă. Şi i^am dis:

— Academia Română ţ-a făcut distincţiunea cea maiînnal tă . Ţ-a votat premiul cel mare, considerat pân' acuma drept recunoşcinţă pentru activitatea unei vieţi întregi; premiu pe care pân' acuma nu l-au ob­ţinut decât doue figure mari ale literaturei române: Alexandri şi Odobescu. Poţi fi mândru de succesul acesta, cu atât mai mult, că votul Academiei este aprobat de obştea română.

Emoţionat şi cu ochi schinteietori de bucurie, mi-a mulţumit dânsul. Şi petrecurăm sera împreună, o sară neuitată, în care vorbirăm de ale literaturei şi mi-a spus că la toamnă are să meargă pe timp mai lung în Italia.

Aeeasta mi-a fost cea din urmă sară la Bucureşci. Cu aceasta impresiune plăcută plecai acasă.

IOSIF VULCAN. v... \j/ viy vi> vW viV \AS vlv V > VW U / w • hCF *•'•P''* Ml ii g ii X f » ' — m a > —•4i i Iflf i»-g«»iiiBfr .i B N t w p i i n Hg—HJ**HiH HEp H r * H r *

\̂ 'TV f̂V T\ 1\ T̂V Femeile devin rele din causa bărbaţilor; bărbaţii

devin rei din causa femeilor; — deci cumpăna e dreaptă.

Dacă eşti gelos de nevasta ta, fă-o să creadă că eşti înamorat de prietena sa.

* Frumuseţea e un bine pentru . . . alţii.

Anul XXXIII . F A M I L I A Í9I

Concurs pentru novelă. Subsemnata redacţie, dorind să dea un îndemn

de emulare pentru tinerii noştri scriitori şi astfel să contribue la ridicarea literaturei noastre beletristice, publică

concurs pentru cea mai bună novelă originală, inedită, scoasă din viaţa noastră socială ori din istoria naţională.

Premiul este

una suta de coroane. , Se cere ca lucrarea să fie nu numai relativ cea mai bună între cele concurente, dar să aibă şi valoare literară.

Estensiunea, cel puţin de o coală tipărită, ca a „Fa­miliei".

în caşul de egalitale, premiul se poate şi divisa. Terminul concursului, 1|13 august an. c. Lucrările scrise cu mână străină şi nesemnate de

autor, însoţite de un plic închis care să conţină nu­mele autorului, iar din afară un rnotto scris şi în ca­pul novelei, súnt a se trimite la redacţia „Familiei* în Oradea-mare (N. Vârad) Ungaria.

După terminul indicat, o comisiune de 3 bărbaţi de litere, rugaţi din partea redacţiei, va ceti scrierile intrate şi va judeca în privinţa decernerii premiului.

Novela premiată se va publica în „Familia" şi un an de dile autorul nu o va puté reproduce aiurea.

Oradea-mare 1 maiu 1897. REDACŢIA „FAMILIEI".

Ilustraţiunile noastre. Francisca da Rlminl. în „Comedia Divină" a lui

Dante, pste o parte, Internul, în care se descrie ce a vădut densul în Infern, condus de Virgilius. între al­tele, se zugrftveşce amorul nenorocit al Franciscăi da Rimini şi al amantului ei, cari neputând să fíe fericiţi, se unesc prin moarte. Acuma spiritele lor îmbrăţişân-du-se cu dragoste, sboară vecinie în văzduhul infernu­lui, şi nu e chip să poată scăpa de acolo, căci pe poarta infernului sünt scrise cuvintele: „Renunciaţi la ori ce speranţe, cei ce intraţi aici" !

Palatul regelui Greciei în Athena. Sărmanii Greci, o păţiră. Au pornit să ia Creta şi au mâncat o bătaie, ba mai multe. în Athena nemulţumirea şi indignarea poporului ameninţă chiar tronul. Din incidentul acesta publicăm ilustraţia care represintă palatul regal din Athena.

LITERATURĂ şi ARTE. Şolli literare şl artistice. Dl Septimiu Sever Sé­

cula, licenţiat in litere şi filosofie, a scos în broşură studiul seu Intitulat „Românii în revoluţiunea lui George Dózsa (1514)k. — Baritonistul Dimitrie Popo-vici, care acuma e angajat la Opera din Stuttgart, va vini în curând la Sibiiu, unde va cânta cu reuniunea română de musică în oratoriul „Ilie" de Mendelsohn.

Bl loan Damián, hine cunoscut la Sibiiu din con­s te le Reuniunii române de musică, făcând la Berlin " idii mai înnalte de musică, a fost angajat pentru

opera regală de acolo. — Dşoara Agatha Bârsesm va juca dilele acestea in teatrul german din Braşov. — Dşoara Rosalia N. Pop, învăţătoare diplomată în lu­crul de mână Ia Clus, a dat sub tipar o lucrare înti­tulată „Irlstrucţiune pentru a învăţa desemnul de croit fără instructor".

Povăţuitornl stadiului limbii române în clasele primare. Dl profesor din Bucureşci, I. Manliu, a scos la lumină acolo anul trecut o lucrare preţioasă. în pre­faţă autorul discută progresul culturei naţionale în Ro­mânia şi susţine că cestiunea cultivării acoto nu e nici serioasă nici naţională. O nepăsare se arată pretotindene. Nici şcoala, nici Academia, niei literatura nu-şi fac datoria. Nu-i vorbă este mult pesimism în espunerile dsale, inse ele conţin şi oareş-care adevăr, de care ar trebui să ţină cont cei competenţi. Lucrarea şi ideile dlui Manliu au fost discutate şi în comisiunea de pre­mii din sesiunea de acuma a Academiei şi la propu­nerea acesteia cartea s'a premiat cu 2000 lei din fon­dul Adamachi. Editura librăriei Socec. Preţul 6 lei.

De la Românii din Turcia europeană. Acesta e titlul unui volum de peste 600 de pagine în 8° mare, apărut încă la 1895, cuprindend un studiu etnic şi sta­tistic asupra armânilor, cu aproape una sută de gra­vuri şi cu o hartă etnografică, de dl Ioan Neniţescu. Lucrarea aceasta a fost premiată anul trecut cu 5000 de lei; autorul a presintat-o şi pentru premiul cel mare de 12.000 lei din anul acesta, — dar poate tocmai pentru consideraţia că a fost odată premiată, n'a obţi­nut ms^oritate. Lucrarea e din cele mai interesante, căci descrie o ramură de români încă necunoscută şi ne dă multe informaţii despre limba, traiul şi obiceiu­rile lor. Preţul 16 lei.

Documente Istorice. A apărut la Bucureşci un mare volum în cvart, cuprindând „Documente privi­toare la Istoria Românilor" 1552—1575, culese, adno­tate şi publicate de Nie. Densuşianu, care le-a introdus cu o prefaţă preţioasă. Acest volum este al doile, partea 5, din publicaţiunea Hurmuzachi, care se publică sub auspiciile Academiei Române şi ale Ministeriului cul­telor şi instrucţiunii publice. Documentele publicate în acest volum privesc mai cu seamă istoria Românilor de dincoace de Carpaţi.

Lexicon. Cunoscutul profesor, dl dr. Grigoroviţa, autor al marelui dicţionar şi al gramaticei limbei ru­seşti şi fost preceptor de acest studiu pe lângă princi­pele moştenitor Ferdinand al României, a scos o carte pentru militari, care e menită a aduce poate în curând cele mai mari servicii. E un manual intitulat „Lexicon de campanie român-rus-bulgar-german", coprindend tot materialul de vorbe şi conversaţiuni ce ar trebui să schimbe militarul român la un contact oare-care cu armatele învecinate. Cartea se află de vândare la libră­riile Socec şi Müller, e legată în pânză şi costă lei 3 şi 75 bani.

Concerte şl representaţU teatrale. La Utvin ti­nerimea română diletantă a dat a doua di de Paşci concert şi representaţie teatrală. S'au cântat piese de I. Vidu, Porumbescu, Dima, Kârrâsz, s'a declamat o poesie de Iosif Vulcan şi, la urmă s'a jucat „Ruga de la Chiseteu" comedie poporală cu cântece de Iosif Vulcan. —• La Ticvaniul-mare reuniunea română de cânt şi musică „Armonia" a arangiat tot în lunia Paş­tilor o serată musicalâ-teatrală urmată de dans. S'au cântat composiţii de Henri, Dimitriu, Vulpian, Dinicu, Decker; apoi s'a represintat „Florin şi Florică" vodvil de V. Alexandri. — La Arad societatea de lectură a