ORADEA-UARE (HAGMARADJ

2 0 martie st . v . 1 aprile st. n.

Ese in fiecare duminecă. Redacţ iunea in

Kö/.t 'p-i i tcxa i i r . 3 9 5 . Sr . i l A N U L XXIV.

1888.

Preţul pe un an 10 fl. Pe l / j de an 5 fl.; pe '/«

de an 2 II. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei.

O frunza 'n vént. — N o v e l ă de Carmen Sylva. —

(Urmare.)

tunc i intra m a m a ei vitregă, cădii intr 'un scaun, ' ţ ipă , plânse şi se boci : » 0 ! e u femeie nenoro-i c i tă ! «

De odată observa densa fata t i ne r ă : » Pentru tine au fost vorba lui cea din urmă, privirea lui cea din urmă, să ru ta rea lui cea din u rmă ! Par că eu n 'aş fi fost nimica pentru el şi nici anii aceia in cari i -am fost femeie credinciosà ; par că nu Paş fi ingri-git, diua şi nóptea ! Tu ai s ta t intre noi, cat a t r ă i t ! Tu ai fost to tdéuna cea dintèie in inima lui. Tu ai fost s tavi la pe calea mea intre mine şi 'ntre el, in t re copiii mei şi 'n t re el şi chiar după ce te-a dat per-dări i , ancă mult t imp ţ-a dus dorul. Acuma vii pe neaş tep ta te şi-mi răpeşci ancă şi pr ivirea lui din u r m ă ! E bine, ce să fac acuma cu tine ?c

Mătuşa apucă m â n a Isei şi simţi t remurarea d e ­getelor mici şi reci ca ghiaţa, in m â n a ei mare şi caldă.

— Eu voi lua pe Isa la mine, — (lise ea, — să-mi fie buna mea fetiţă, căci nici odată n'am avu t norocu l , să fi avut un copil.

— Ce jertfire de sine ! Ce bunătate ! Sper inse, iubita m e a cumnată , că nu vei da nici de desamă-gire, nici de nerecunoşcinţă.

— Sper, — dise mătuşa cald şi strinse tare mânu ţa , privind in ochii Isei, din cari curgeau incet lacrime, apoi plânsul o cuprinse cu totul şi ea pă­răsi odaia.

In N. fu mare sensaţ iune când femeia mult. s t i ­mată , de moralitate stricta, sosi cu nepóta sa deve­n i tă orfană.

— La mama lor nu o putea lăsa. aceea-i astfel de persona . Mama vitregă a t ra ta t -o reu şi se dice, că de vr 'o doue ori a şi fugit delà ea.

Aşa vorbiau omenii, priviră curios in t răsură şi ză r i ră n i ş te obràjiori pré frumoşi şi palidi, cu nişte ochi m a r i şi trişti, privind mişcător de sub vëlul lung de crêpe.

— Me tem să nu capete oftică, fetiţa, — diceau bet râni i .

In dilele cele dintêi Isa observa, că mătuşa adese ori repăşî fără voie delà ferestă şi d icea cu sprince-nele ridicate: »Au şi 'nceput paradele la ferestă !«

In sferşit in fetiţa tineră se deş tepta curiosita-

tea ; fiind singură, se duse la ferestă şi zări trei ofi-ceri, cari călăriau pe stradă 'n sus şi 'n jos, lăsându-şi caii să jóce.

Tocmai , intră m ă t u ş a : » Dumnezeule ! inerge-vei iute delà ferestă ! Cum poţi sta acolo, lăsându-te să te admire !<

— Eu, mătuşă ! Me temeam, că oficerii vor căde. Pe mine nu-i nimica de admirat .

0 privire neincredetore fu respunsul. Sub greu­tatea aceleia Isa inroşi şi gândi la mama ei vitregă.

In al tă di stetea înaintea oglindii şi se priviâ cu luare aminte.

— 0 ! — striga mătuşa din odaia laterală, — iţi p l a c i ?

— Ba, mătuşă, de fel. Mie-mi plac obrăjiorii roşii şi ochii veneţ i şi perul intunecos. Cum pot să -mi plac cu n iş te gene albe ?

— Töte sunteţ i nişte schimosituri ! — dise mă­tuşa.

La inceput liniştea din casă i părea Isei incân-tă tore , după acele multe sgomote de copii ; in curônd inse i deveni t ăcu tă ca mórtea, ceea ce făcea umbră şi mai mare disposiţiunii sale nemăngăiose. Se sim-ţiea nespus de obosită şi adeseori se perdea in niş te gânduri fără ţ intă şi fără scop. Singurul ei lucru eră d'a cóse crep pentru pălăria şi braţul fratelui seu. Cu o espresiune curiosă dise ea : »Nimene nu v a gândi, că el por tă numele nostru. Intr 'aceea i t recea prin inimă o durere, atât de uriaşă, ca şi potopul asupra unei colibe. Se mira forte, că n'a dispărut cu totul şi că trăe.şce.

Dar vieţa acesta era numai o vegetare. Trecu t şi viitor i apăreau atât de 'n tunecos, ineâ t gândiâ, că nici odată n 'a cunoscut o oră veselă şi că nici oda t ă nu va avé una Decă dimineţa se scula, doriâ mai bine să se culce erăş . Câte oda tă se culcă pe pâ­ment, lâncedă afară din cale. Odată a scris mumei sale, escusându-ş i fuga cu mór tea părintelui seu, da r n'a primit nici un respuns.

Mătuşa nu putea să vedă aces ta oboselă şi me­lancolie. Ea dicea, că acele urmézà numai din lipsa de lucru şi făcu o stricta împăr ţ i re de di, in care se cuprindea ins t rucţ iunea in l imba engleză şi franceză, alt ceva nimic, căci Isa e mare şi de buna séma a inveţa t destul . Şi Isa nu cuteză să mărturisescă g ra ­dul neşciinţei sale . Ea trebuia să cetescă ore î nche ­iate mătuşe i , m a i fără nici o alegere, din biblioteca unchiului colonel. Nimic reu nu putea să fie acolo, aşa ceva el nu suferiâ la sine.

Amèndoue şedeau şi cetiau istorii de resboiu şi 12

Si . Friderio III, impëratul Germaniei.

1 3 6 F A M I L I A Anul X X I V .

t r ece familiar b r a ţ u l . i n giurul gâtului seu, sprijinin-du-se pe el.) Ce motiv a v e a contesa ca să-mi jóce o astfel de festă ?

Figaro. Pe legea mea, s tăpâne, d ta t rebue să-1 cunoşci mai bine decât mine.

Contele. Eu o îngrijesc in tote privinţele, şi-i fac a t â t ea présente.

Figaro. I faci présente , dar îi eşti necredin­cios . . . când n 'avem ce ne t rebue, prisosul e de prisos.

Coatele. Dar al tă-dată tu îmi spuneai totul . Figaro. Şi acum, nu- ţ i ascund nimic. Contele. Cât ţ-a da t contesa, ca să-mi joci o ast­

fel de frasă? Figaro. Cât mi-ai da t dta ca s'o sustrag din ma­

nile doctorului ? Ascultă s tăpâne, nu căută să umi-leşci pe omul ce te slujeşce bine, căci ai pu té face din el un serv i tor forte p izmaş . . .

Contele. (Ridicându-şi braţul de pe gâtul lui Fi­garo.) Dar pen t ru ce esistă to tdéuna óre cari miste-ru r i in tot ceea ce faci şi ce vorbeşci t u ?

Figaro. Pent ru că cèl ce cau tă misteruri şi in­trigi, le zăreşce pre tu t indenea .

Contele. Te-am vëdut de sute de ori păşind in-spre noroc, şi nici odată n 'a i căutat să mergi pe ca­lea cea dreptă.

Figaro. Hei ! ce vrei ! tó ta glóta alergă tot după n o r o c ; fiecaie ţ ipenie de om voeşce să-1 ajungă mai ingrabă ; toţi ca t ă a se întrece, se imping, se ghion­tesc, se restorn : ajunge cine póté, şi remăş i ţa e căl­cată, zdrobită sub picióre. Astfel, to tul acum s'a sfêr-şit ; pentru mine unul, r enun ţ de a mai alergă după noroc .

Contele. (Aparte.) A ! éta ceva nou ! Figaro. (Aparte.) De-acù e rêndul meu. (Tare.)

Escelenţa vos t r ă s'a miluit a-mi da postul de por tar a l castelului, o posiţ iune forte însemnată . In t r 'adevër , n u voi puté fi curierul interesantelor depeşe politice, n u voi mai inbuzunări sute de bacşişuri , — dar in schimb, voi t ră i feticit in fundul Andaluziei, cu fe­meiuşcă mea . . .

Contele. Cine te-ar împiedecă să n 'o iei la Lon­dra ?

Figaro. A ! . . ar t rebui s'o părăsesc aşa de des, — incât m'aş să tu ra până 'n gât de căsătorie . . .

Contele. Decă te vei sili şi te vei instrui, — in-tr 'o di te voi pu té înainta ca copist intr 'unul din biurouri le ambasadei .

Figaro. Trebue o re instrucţ iune séu spirit pen­tru a inaintâ ? Iţi baţi joc de mine, s tăpâne. Cu cât vei fi mai nă tâng şi mai tâ râ tor , cu a tâ t vei ajunge mai ingrabă la to t ce-ţi v a t rece prin minte.

Contele. Nu ţ-ar t rebui decât să studiezi puţ in cu mine, politica . . .

tigaro. 0 şciu din scor ţă in scortă . Contele. Ca şi l imba engleză, fondul . . . Figaro. Da, şi nu me laud de loc. N'ai decâ t să

te prefaci că nu şeii nimic din cele ce şeii : s ă şeii to t ceea ce nimene şi chiar insu-ţi nu şeii : să in ţe-legi ceea ce nu se póté inţelege ; să n'audi ceea ce se aude ; să poţi tot ceea ce nu eşti in s ta re ; — să ascundi cu cea mai mare pază secretele car i nu es i s tă ; să stai inchis in odaie, — ocupându- te a-ţi tă ia unghiele séu condeiele, şi să pari profund, când n u eşti , p recum se dice, decâ t gol şi spart ; s ă joci b ine séu r e u rolul unui personaj ilustru, să improşci i o dróie de spioni şi să pension/.i toţi vagabundii, să rupi peceţi le, să deschidi scrisorile străine, şi să în­cerci a innobilá mojicia mijlócelor prin impor tan ţa obiectelor — éta tó ta , deplina, marínimósa politica ! da, asta e, pe sufletul meu.

Contele. A ! ai descr is intr 'adevër intriga, da r n ic i de cum politica.

Figaro. Intrigă, polit ica, di-i cum iţi v a p l a c é ; dar fiind că eu le consider pe amèndoue ve re p r i ­mare , nu me opun pen t ru diferinţa ce vrei a le da .

• îmi place mai bine a mea drăguţă . »Tra la i la ! Tra la i l a !«

cum dice cântecul bunulu i rege. Contele (Aparte ) El s tărue să remâe , inţeleg . . .

Susana m'a t rădat . (Tare.) Aşa dar , t u nădăjdueşci să câştigi procesul ce ai cu Marcel ina ?

Figaro. (Aparte.) 0 să-i d a u bani pe muie re . (Tare.) Cum, conte, m'ai puté d ta condemná, că r e ­fus să iau de neves tă pe o fată be t rână , când Esce­lenţa vostră , ne suflă din palmă pe tote cele t inere ?

Contele (Ridëtor.) La t r ibunal , magistratul t r ebue a-şi uită personal i ta tea sa, şi să n u se mai gândéscà decâ t la hotăr î rea ce va t rebui s 'o deie.

Figaro. Ei ! hotàrîr i le sunt to tdéuna indulgente pent ru cei mar i , şi aspre de tot pen t ru cei merun ţ i .

Colitele. Credi óre, că glumesc ? Figaro. Hei ! cine scie, s t ăpâne ? Tempo è ga ­

lant uomo, dice I tal ianul şi d i c e ' t o t d é u n a adevëru l . Timpul numai imi va puté face cunoscut c ine-mi vo eşce binele séu reul .

Contele. (Aparte ) Vëd c'a aflat totul . Are să s e insóre cu baba .

Figaro. (Aparte.) S t runa se in t inde reu ! Un lacheu. (Intră, anunţând.) Don Gusman, î n ­

ghite găluşcă. Contele. înghite . . . ? Figaro. Gă luşcă ! — e tocmai judecă toru l o rd i ­

nar , locoţiitorul scaunului , inţeleptul oraşului . . . Contele. Să mai aş tep te ! (Lacheul ese.) Figaro. (Remâne un m o m e n t privind pe conte ,

ca re stă visător.) S tăpâne , mai ai ceva de p o r u n c i t ? Contele. (Trezi ndu-se.) Eu ? Adă ! să se a ran jeze

acest salon pent ru aud ien ţă publică. Figaro. Dar nu- i mai l ipseşce nimic. Jil ţul cel

mare pentru dta, s caune sd ravene pentru înţelepţi , ' scăunaşul grefierului, doue bănci pen t ru avocaţ i , ş i duşamelele întregi pen t ru onorabilul auditor şi cinsti ta opinie publică. Aşa dar, me duc să-mi caut de t r e ­buri . (Ese.)

Contele. (Singur.) Ce gură nesfârş i tă ! Ah tă lha-r u l e ! şi tu hoţoico ! V'aţi înţeles împreună ca să v e r ideţ i de mine ! Pute ţ i fi amici, pu te ţ i fi aman ţ i , p u ­teţ i fi t o t ce ve va placé, dar câ t pen t ru n u n t ă . .

S c e n a I V .

Susana, Contele. Susana. (Gâfâind.) S tăpâne ! s t ă p â n e ! Contele. (Cu umor.) Ce este, d ră ? Susana. Dar eşt i mânios . . . Contele. De sigur că voeşci ceva ? Susana. (Timid.) S tăpâna m e a a fost a p u c a t ă d e

niş te v a p o r i . . . şi alergam să ve cer flaconul cu e ter . . .

Contele. E t ă - 1 . . . şi ai face b ine să ma i păs t rez i şi pen t ru tine puţin eter.

Susana. Dar femeile de s t a r e a mea po t fi &pu-ca t e de vapori ? acésta-i o bolă nobilă care nu s e iveşce decâ t in e tacur i .

•,. Contele. Dar o logodnică ap r insă ee-şi pe rde p e viitorul seu . . .

Susana. Plăt ind inse pe Marcel ina cu zes t rea c e mi-ai făgăduit . . .

Contele. Eu, ţ - a m făgăduit ? eu ? Susana. (Plecând ochii.) Aşa , mi se p a r e c ' a m

audi t . Contele. Da, déc 'ai fi voit să m e asculţi in t o t u l . . . .

(Va urmá.)

N. A. Bogdan.

138 F A M I L I A Anul XXIV.

IBI5IJ5Mar3.ia/SMti5JaJSI

I S A L O N . i

Serate literare şi musicale 'n Lugoş. Sunt a c u m vro doi-trei ani, de când zidind co­

m u n a bisericescă gr. ort. rom. Qtelul »Concordia« din Lugoş, Reuniunea r o m â n ă de lectură s'a inlojat in sala frumoşică a acestui otel. După mul tă v reme ca-sina r o m â n ă in fine i-şi află un loc mai potr ivi t sco­pului şi chiemări i sale.

De loc la inceput, âncà in é rna anului 1886 bă­t râni i incepurâ a arangiâ diferite serate, cari aveau mai mult carac te r p r iva t şi t indeau numai la întru­nirea pr ie tenescă a familieloT româneşci . In anul viitor cei mai tineri, îmbărbă ta ţ i de bët râni şi in legătură cu Reuniunea de cântări , arangiară mai multe pet re­ceri , care de care mai frumóse.

In t omna anului t r ecu t inse rolul de arangiatori se s t rămuta cu totul. Amabilele domnişore de aici, la impulsul drei Elena Radulescu. se consfătuiră şi con-sti tuindu-se in o societate provisorică a domnişorelor din Lugoş, lua ră asupra lor gréua sarcină de a aran­giâ in fiecare sâmbătă seră o sera tă l i terară şi a griji astfel de cul t ivarea vieţii sociale.

Nu am intenţia , dar nici nu pot, ca in rapor tu l meu să descriu şi să a ră t , cu cât succes au şciut domnişorele nós t re să-şi implinescă ch iemarea lor, ci voi să me rest r ing numa i la o scurtă r e sumare şi la amint i rea ul t imei sera te din 17 mar t ie , ca re a fost o m â n d r a corona a unei act ivi tăţ i rare .

începând delà 5 novembre 1887 st. n . şi până adi socie ta tea domnişorelor a arangia t 20 de serate l i terare, — regulat in fiecare sâmbătă sera câte una. Cât de frumóse, de plăcute şi var ia te au putut fi aces te sera te adevăra t l i terare , se póté deduce şi din mater ia lu l programelor publ icate şi in » Familia. « Să luăm in considerare şi aceea, că aceste sera te s'au a rangia t to tdéuna cu in t ra re l iberă şi că fiecare óspe a fost to tdéuna bine vădut . — şi ne vom convinge, că aceste petrecer i au t rebui t să fie dintre cele mai p lăcute , familiare şi fără nici un lues.

Mica cé tà a domnişorelor, după primul debut, numai decât s'a mări t aşa, că se întreceau care pe care , ca să ia par te la luc ra rea sa frumosă. Sub pre-sidenţa drei Elena Radulescu au conlucra t la aceste sera te pân la sferşit: dnele C. Rredicean. A. Şerban, R. Peştean, 1. Gurguţ, — drele C. Ianculescu, E Cos­gar ia , S. Maior, A. Maior. L. Vlad, S. Ştefani, T. Ne-delcu. E. Teodori . S. Popovici . M. Wil tschek. S. Rarbu, S . Florescu, G. Paraschievici şi dnii C. Rredicean, fraţii Tiberius şi Caius Rredicean, dr. A. Oprea, dr. St . Petrovici , dr. D. Florescu, dr. G. Dobrin, S. P o -peţ , A. Peş tean , A. Tuculia, I. Czegka iun., S. R. P o ­povici, A. Palco, N. Proştean, A. Cosgaria.

Fiecare serata a fost to toda tă şi o adevăra tă producţ ie l i terară-musicală. căci in tô tà sera s'a cân­t a t cu gura şi din pian, s'a declamat şi cetit câte o scr iere originală, ba s'a şi represintat patru piese tea­t ra le »Loter ia«. » Tigrul bengalie», »Cum se imbéta l umea cu a p ă rece* şi «Cinel-cinel.« Ca mărgăr i ta re a l e acestui r epe r toa r nu pu tem a nu aminti şi cele pa t ru tab lour i »Anul vechiu«, »Anul nou«, »Secera-torii« şi »Omagiele muselor .c

După aces tea fie-mi permis, ca in fugă, să me ocup cu se ra t a din 17 mart ie , prin care cu ocasiunea ult imului carneval socie ta tea domnişorelor ş-a incheiat ac t iv i ta tea de anul acesta . îmi cer scusele, de cumva

ici-eólea nu" voi izbuti să schiţez destul de esact fru­museţi le acestei seri unice in felul seu.

De şi nu se făcuse nici o invi ta re specială, sala% casinei eră indesui tă de public a les . Toţi a ş t ep tau eu încordare inceputul , căci observaseră , că domnişo re le nós t re voesc să incheie pe cât se po te mai i m p u n ă t o r şirul seratelor de p â n ' aci.

Mai intêi s'a repres in ta t piesa »Cinel-cinel« comedie de V. Alecsandri, in ca re au debu ta t : d re le E. Cosgaria, C. Ianculescu, T. Nedelcu, S. Rarbu, S . Florescu, G. Paraschievic i şi dnii dr . D. Florescu, A. P e ş ­tean, ér ca ţă rani dna A. Şerban, drele E. Radulescu, L. Vlad d impreună cu dnii dr. St Petrovici , dr. G. Dobrin şi T. Rredicean.

Aplausele frenetice au tost cel mai bun semn, că piesa a reuş i t pes te aş tep ta re . O »Florica« ineân -t ă t o r e ca dra Ianculescu ; o »Smarandi ta« i m p u n ă -tó re şi drăgălaşă ca dra Cosga r i a ; un »Graur« n a i v ca dl dr. Florescu şi un »boer« original ca dl P e ş ­tean, r a r pu tem afla. Nu mai pu ţ in perfect a fost şi jocul ţă rancelor şi ţăranilor. — Era ceva feeric, a privi scena ult imă : Hora cân ta t ă şi juca tă cu m u l t ă des ter i ta te de diletanţii noştr i i ; — le s tă tea de m i ­nune domuisórelor nós t r e ca ţă răncuţe , — nu mai puţ in originali e rau dnii in op incă şi suman .

După repres in ta re a u rma t tabloul »Seceratori i .« O iconă idilică, ce repres in tá in tó rce rea seceră tor i lor delà câmp şi pr imirea ospitală in cur tea gazdei. Dl S . Popeţ cu dna Şe rban au fost o păreche frumoşică de bătrâni , cari incungiuraţ i de nepoţi (dl T. şi C. Rredicean, A. Cosgaria. drele Peş t ean şi .Iurca,) cu dragostea caracter is t ică a românu lu i aş teptau flăcăii şi fetele vesele (dra Florescu, Rarbu, Vlad, Paraschievic i şi dnii dr. Florescu, dr. Petroviciu) se apropiau c â n t â n d şi jucând după fluerul cimpoiaşului (dr. Dobrin.) Re ­gina »Seceratorilor« (dra Cosgaria,) frumosă ca o clină de pr imăvară séu ca I léna-Cosinzana din poveş t i , de sub un snop de spice in t indea gazdelor o cunună . Cóse, secure, furci, greble ş. a. ins t rumente d e câmp, emblemele plugarului nostru, in grupe fantastice e r au aşedate impregriul prosceniului . Cel ce a a v u t feri­cirea să vedă acest tablou i luminat de focul benga­lie, v a simţi mai mul t decât ce póté descrie p é n a despre frumos !

După aces t tablou, dşora E lena Radulescu, con-ducă to rea micei da r bravei t rupe de diletanţi , a r o s ­t i t u rmă to re l e cuvin te , cari s t ă t eau aşa de bine n u numai unei domnişo re :

»Dömnelor, domnişorelor şi domnilor ! »Seceratorii veseli prin doine, cântece din c im-

goi şi chiui tur i , i-şi espr imă bucur ia , că secer işul cu rod mănos le-a încununa t osteneli le.

» Reuniunea r o m â n ă de lec tură din loc in t re a l ­tele a re de scop : cul t ivarea vieţei sociale şi î n r ă d ă ­c inarea bunelor relaţ iuni intre membri i sei. In s e r -viţiul şi spre ajungerea acestui scop frumos n e - a m încordat şi noi slabele nóstre pu te r i . — Pe câ t a m reuşi t s 'ajungem in plăcuta posiţie, ca să n e p u t e m asemănă şi noi «mândrilor secerätori«, sunteţ i dvós t r e chiemaţ i a judecă.

»Am ostenit şi noi ; da r pr in aces ta n u n e - a m câşt igat nici un merit , — fiind c ă a m împlinit n u m a i o sântă dator ie , — şi împlinirea datoriei n u a re n ic i u n mer i t !

»Noi am făcut ce am pu tu t ! Am invocat muse le in t ru ajutor la lucrarea nos l ră , ca prin ar te le lor, să p u t e m réalisa cuvintele p o e t u l u i : «cântând şi j ucând î nvă ţ ăm !*

»Adi când biser ica nos t ră n e impune, ca să i n -t r e rupem act iv i ta tea mult p l ăcu tă de până a c u m a , — şi ar te le in cor, — in tabloul ce urmézà, — (»Oma­giele artelor* după Schiller,) Vă aduc omagiele lor de

Anul XXIV. F A M I L I A 139 r ecunoş t in ţ ă penlru binevoitorul dvóstre sprjin şi interes, nu vo im să ve dicem : »Adio!«. ci măgulite de speranţa 'n viitor, ne permitem a ve saluta numai eu u n afectos : »La revedere U

»Incuragiate de buna primire, ce ne-aţ i făcut la tote ocasiunile, sperăm că 'n scurt ér ne vom revedé fiecare la locul ce i se cuvine : — ér pàn la acea »La revedere* ve dorim, ca zelul dvóstre şi pe vii­tor pentru tot ce-i românesc să fie înflăcărat şi ne­secat, — căci numai [rrin sprijinire reciprocă şi' con­lucrare armoniosă vom pute osteni cu succes la mă­rirea şi înflorirea neamului nost!»

Modul si desteritatea cu care dra presidentă a şciut să-si predee vorbirea, a putut servi multora de model. Nu ne-a suprins. că ne-a răpit şi emoţionat, căci o cunôscem ancă de mult de un rar talent ora­toric şi artistic.

Aplausele nesferşite. viile simpatii şi deplina mul-ţămire a întregului public, fie cea mai frumosă recu­noşt in ţă distinsei dre, pentru ostenelele şi îngri­j irea sa fără sémën.

In fine tabloul »Omagiele artelor.» De aş fi un fotograf séu pictor, aş izbuti să presintez on. ceti­tori o iconă fidelă a acestui tablou, — péna inse nu­mi servesce nici ca să me pot apropia de acesta ve­dere feerică.

In înţelesul vorbirii drei présidente, societatea prin acest tablou a voit să mulţămescă publicului pentru interesul ce l'a păstrat debutului societăţii. Tabloul e luat din operele lui Scbiller »Die Huldi-gund der Künste« şi represintă artele frumóse respec. cele 7 deiţe, — musele : architectura. sculptura, mu-sica, pictura, poesia, dramaturgia şi jocul : apoi ge­niul, o familie de ţerani şi o cantatr ice. — Nu me incumet a l ăudă arangiarea, frumseţa şi impresia acestui tablou : me mărginesc numai a observa, că Schiller insuşi de-ar fi vădu t acest tablou fantastic, ar fi mărturis i t , că aci-şi află ideile sale mai bine personificate, de cum el singur şi le-ar fi pu tu t în­chipui vr 'odată.

Dra C. Ianculescu : a rchi tec tura , dra (1. Pa ras -chievici = sculptura, dna I. t îurguţ = musica, dna R. Peş tean «= pictura, d r a T . Nedelcu = dramaturgia , dra L. Vlad = poesia, d ra V. Iorga = jocul, — erau to te care de care mai frumóse. In haine albe. or­na te cu emblemile artelor şi neclântite cum stăteau, ţi se păreau ca un vis dulce si trecător séu ca o vi-siune, de cari numai poveştile nóstre poporale ne pot spune câte ceva.

V. Alecsandri bardul delà Mircesci ne spune, că pr imăvera e o dină închisă in t r 'un arbore, care nu­mai la radele călduţe a sórelui de mai esă din bu­turuga in care a iernat. De-ar fi zărit regele poeţilor pe d ra E. Cosgaria = cantatr icea, cu ghitara in mână şi jos lânţuită la piciórele bătrânilor (dra M. Will-schek şi dl A. Peştean), ar fi dis. că primăvera sa ese din mijlocul diletantelor nóstre . mândră ca o di-mineţă de mai. Aparinţa drăgălaşei nóstre cantatrice a pus in uimire si pe cel mai desilusionat privitor!

Nu mai puţin fàrmëcatôre a fost dra M. Wilt-schek, ca cerşitore b ă t r â n ă : amabila domr i şoră a şciut gravă pe faţa sa cele mai contrar ie t răsături a naturelului ei, numai ca să ne p u n ă i n a i n t e un model personificat. Dl Peştean, ca bătrân, dl Proştean, ca t iner şi dl A. Cosgaria, ca geniu, au fost cât se pute mai plăcuţi .

Acestei mândre cunune puse pe altarul unei nisuinţe şi activităţ i dintre cele mai rare , i-a urmat dansul, care a dura t pan aprópe de dori. Hora la care s'au lănţui t mai bine ca 30 de ţerance şi ţerani (dame şi domni in costume) a deschis calea carne-valului, carele cu tot focul se sbuciumă şi grăbiă sa

folosescă şi minutele ce mai erau inapoi, — ca şi cum nu ar fi avut destul in decurs de 11 săptămâni, ca să-şi jóce jocul şi farmece mândrele . . -

Fie-mi permis, ca dintre cei presinţi, să amin­tesc pe dnele Radulescu. Mredioean, Rezei, Nedelcu, Ianculescu. Cosgaria, Wiltschek, Proş tean, Peş tean , Tomiciu etc., drele Radulescu, Cosgaria, Ianculescu, Nedelcu, Wiltschek. Ştefani etc . şi dnii Preasfinţia Sa dl Popescu archimandri t din Macedonia, dl Wilt­schek major de artilerie, dnii Radulescu. Hredicean, Proştean, Nedelcu, Rezei, Haţeg, Oszlanyi. Paulovici, Salca. dr. Oprea, etc. etc.

Cu toţi suntem mândri de succesul frumos al acestei serate, da r şi mai mândri de bravii no.ştrii di­letanţi , cărora le urăm, ca penlru to tdéuna să fie în­sufleţiţi de acela.ş s imţiment nobil, care i-a îmbăr ­bă ta t ca să potă fi mai pe sus decât »Secerätorii voioşi» — şi le dorim la tote încercările succesul cel mai splendid.

»La revedere!« — e. —r .

Naşa Trina. — Piesă cu cântece , jucata in Gravita. —

Noi oraviţenii sâmbătă sera, la 17 mart ie n. când reuniunea nostru ş-a dat producţ iunea sa înda­t inată de carneval. avurăm erăş o petrecere din cele mai de laudă. O novi ta te literară ni-a s ta t înainte, un vaudeville original, invrêstat cu cântece de Dorn şi câteva alese arii r omâneş t i .

Naşa Trina, o venerabilă femeie, iubitóre de tot ce este frumos şi ce este folositor némului seu, dar şi ea vanitosă ca mai töte surorile ei, se aprinde de dragul doctorului Retezat, tinerul medic din sat, ca­rele i pipăe pulsul şi i ascultă palpitul inimii, de câte ori nefericitul de corset i căşună ameţeli . Nimic mai na tura l inse decât ca Retezat să fie înamorat de or­fana Măriora, care cu soru-sa Anna numai cât sosise delà creşcere din Pucureşci .

Naşa Trina, nunăşi tă a ş i , pentru că ea — vă­duvă cam s tă tu tă , este naşa unei intregi generaţiuni din sat . pr imeşce in visită pe cele doue surori şi pe m ă t u ş a lor, când ună altă. naşa ' I r ina alla, că mă­tuşa ar voi să dea pe Măriora (lupă uriciosul Huzdug cel bogat. Naşa Trina, inimă duiosă. inse este de altă părere, până ce Măriora mărturisesce, că e îndrăgită de doctorul Retezat, şi cu vieţa nu se mări tă după al tul . Riéta Trina t rebue să mai audă, că Retezat, care i-a pipăit pulsul şi i-a ascul ta t palpitul inimii, şi care i-a dis, că inima i sbocoteşce ca la 1) fată mare , el ènsusi a mărturis i t Măriorei, că o iubeşce, şi o doreşce de soţie. — Sărmana femeie cade din-tr 'un leşin intr 'altul, — cu indignaţiune respinge su-cursul tiuerului medic, care soseşce tocmai, când se pregătesce catastrofa, şi vré să-i ajute : ea îl înfruntă, că de ce ş-a pus capul mereu pe pieptul ei ? de ce i-a dis, că i ba te inima ca la o fată mare ? de ce a venit la densa pur tând cu sine to tdéuna mirosuri aşa imbêtàtore, — deçà nu o iubeşce V

Retezat e încurca t de s i tuaţ iune şi se măr tur i ­sesce, că avea da tor ia să pună urechia la pieptul ei, pentru ca să afle ba terea inimii ; i-a rjis, că-i bate ca la o fată mare , căci nu se cuviniâ să rjică altfel, şi că mirosul venia delà iodul desinfectiv, cu care îs impregna hainele ; — cere ier tare pentru grava neîn­ţelegere, — căci el cu adevăra t o iubeşce ca pe o — mamă .

M a m ă ? ! In momentul acesta intră Crăciun, d i -rigentul corului de plugari din sat , cu un apel in m â n ă , pr in ca re se cere sucursul publicului la con -

140 F A M I L I A Anul XXIV.

t r ibuir i pen t ru reuniunea femeilor române, care are de scop înfiinţarea unei şcole de fete in Oraviţa.

Naşa Trina cade adânc din cerul ilusionilor sale. — Aşa este, — ea a r puté mama să-i fie doctorului Retezat , şi in slăbiciunea ei la ce s'a gândit ! Rede­venită erăş naşa Trina cea inţeleptă. na se îmbie t i­neri lor logodiţi de naşă şi cătră iubiţii sei săteni se adresézà cam aşa :

»Bine, dragii mei. să facem şcoli pen t ru fetele nóstre. ca să inveţe a găti o bucată bună bărbaţi lor lor, să şcie bine économisa, să devină mame bune şi înţelepte ; eu voi merge când şi când la ele şi le voi indemná la inveţă tură şi pur tare bună, ca in vremea lor să fie ma i cu minte decât mine.«

Asta este fabula. Un episod din vieţă, real cum este vie ţa ensaşi, fără flosculi de romanticism şi idealism.

Greift nur hinein in's volle Menschenleben, — w o ihr's anpackt , dort ist es interessant . Aşa va fi gândit de sigur şi autorul acestui drăgălaş dramolet , când s'a apucat să scrie in pripă pentru corul nostru un libret original la a t â t e composiţiuni musicale, de ca re dispune lumea. — Cu puţine dar marcan te t ră­sur i i-a succes a face din naşa Trina o figura tipică ; ş i decă acţ iunea eră de o estensiune mai largă şi afară de actuali tate, Naşa Trina putea să ocupe loc in t re productele dramat ice mai de frunte la noi. Pen­t ru petreceri ca ceea ce a m avut, piesa aces ta cu glu­mele sale al fresco şi apersiurile sale lovite, se po-tr iveşce de minune ; şi am regreta forte, decă autorul s 'ar mul ţămi numai cu a tâ ta , că ni-a făcut dinţi lungi, şi ar lăpedă penelul din mână, putênd după talentele sa le face distinse serviţii l i teraturei , pe lângă specia­l i ta tea şi in direcţ iunea acesta .

Rolul principal l'a pur ta t domnişora Cornelia Pocrean , ca naşa Tr ina , care cu jocul ei nimerit şi c u vocea-i escelentă şi puternică a t â t in soluri cât ş i in ansamblur i a farmecat şi entus iasmat auditorul .

Cuar te tu l cân t a t de domnişorele Cornelia Poc­rean, Iul iana Dragoescu, Elisa Purgar şi dna Paleu a fost la innăl ţ imea ar te i ; densele au invins greutăţile technice cu o bravură , incât — mai vëdênd şi uimi­r e a publicului s trăin, ce a asistat, — ni-au crescut inimile.

Cu l audă t r ebue să amintim ancă şi pe domni­ş o r a Mari ţa Miletici şi pe ini i Ion Popa, Sv. Purgar ş i G. J ian, cari au contr ibuit bărbăteşce la succesul producţ iuni i .

Producţ iunea s'a finit cu o horă in cor micst, b isată ca şi celelalte cântece din Naşa Trina.

Aşa producţ iune delà diletanţi, diceau nişte en -tusiaşt i , n 'a vëdut ancă Oraviţa.

Când ultimele vibraţ iuni ale acordurilor dispă­rură , se ridică erăş un vifor de aplause şi vii escla-măr i după autorul piesei, cari nu voiau să incete, — până éta, perdéua se desface, şi int impinat de cor ­dia le s t r igăr i : >să trăescă», se iveşcepe scenă p reşe ­dintele reuniunii , vrednicul şi harnicul tiner, — m e ­dicul dr. George Vuia, autorul piesei.

Au urmat apoi joc şi veselie — numa i aşa, — p â n ă că t r ă diuă.

Cronică vienesă. (»Othe l lo« a lui Verdi. Şciri delà operă. Burgteatru. Bârsescu in

D e n i s e . Fridrich H a a s e . Friedrike Gosmann. Mikado.)

Ancă in anul 1855 preocupa pe maestrul Verdi i d e a de a pune in musică pe Othello, inse t emêndu-s e ca să nu vie in conflict cu Rossini, se lăsă de aces t p lan şi tote încercările ce le făcură amicii sei,

fure zadarnice . Cum to tuş se reál isa idea maes t ru lu i , se istoriseşce : Verdi dirigui requiemul seu in folosul celor inundaţ i in Fe ra ra . După finea acestei p r o d u c -ţiuni grandiose, in care maes t ru l s tă ma i pe sus d e ­cât, in tote operi le sale, dete u n prând, la care l ua ră par te artiştii ce au cân ta t şi mai mulţi amici . Aceş t ia rugară pe maes t ru de-a lucră o piesă nouă . Verdi le respinse cererea, inse soţia sa observa că n u m a i u n sujet de al lui Shakespeare a r fi punctul de a t ragere , ce ar puté indemná pe maes t ru la un op nou. Edi­torul Ricordi merse indată la poetul Arigo Boito şi după doue dile pres in tă maestrului un scenar c o m ­plet al lui Othello, ţ inendu-se in to te s t r ic t de S h a ­kespeare. De alunei Ricordi to t indemnă a t â t pe Verdi, cât şi pe Boito. de a incepe şi fini cele p lan i -sa te . In to t anul tr imitea lui Verdi ca da r de Crăciun un negru de chocoladă la inceput a ;esta fu mic, apoi luă dimensiuni to t mai mari . Verdi declara in fine, că va incepe a lucră şi Doito trebui să prelucreze din nou libretul seu. Verdi se inchise in chil ia s a şi in 14 luni Othello fu gata. Maestrul fini pr imul ac t in decurs de doue sëptëmâni in Montecatini, restul in Sant ' Agata. Pr ima repres in ta ţ iune avu loc in Mai-landia in anul t recut .

Tecstul operei e lucra t de Boito eu mul tă m ă -estrie, poetul se ţinu strict de Shakespeare , s ingură scena unde ţerencile aduc donur i Desdemonei e in­venta tă , apoi câ te o scenă e pre lucra tă , a l ta scur ­tată , aşa după cum pre t inde opera . Actul p r i m a tragidiei lui Shakespeare e lăsat afară şi l ibretul in­cepe cu actul al l l - lea cu sos i rea lui Othello in Cipru.

Scena repres in tă un castel , din ap rop ie rea că­ru ia e o privelişce frumosă spre mare. Galerele v e n e -ţ iane se vëd c u m se luptă cu valuri le şi viforul t u r ­bat . Othello, care le a invins pe superbii turc i , se renforce* in port . Viforul incétà . Jago incepe actul resbunăr i i sale, nebunind şi făcend promisiuni lui Rod­rigo şi cu pocalul in mână a ţ i ţă pe Cassio con t ra lui Montano, carele apoi e răni t de Cassio. Othello vine şi Cassio îşi p e r d e rangul . F inea actului e u n due t intre Othello şi Desdemona, car i apoi ţ inendu-se i m -brăţoşa ţ i se îndrep tă spre cestel .

Actul al II-lea se pe t rece intr 'o sală a caste lului . Jago sfătueşce pe Cassio ca să róge pe Desdemona , ca densa să vorbescă p e n t r u el cu Othello. Cassio merge îna in tea Desdemonei ce se iveşce in g răd ină şi vorbeşce cu densa . După u n monolog demonic al lui Jago, u rmeză scena aces tu ia cu Othello, in ca re s te rneşce ja luşia acestuia . In t r ' aceea in grădină a p a r copii şi ţe rence şi aduc donur i Desdemonei. Mai t â r -diu apa re Desdemona însoţ i tă de Emilia in sa l ă şi rogă pe Othello ca să ier te pe Cassio. Othello se în ­furia, dice că e bolnav, Desdemona voeşce să- i lege capul cu ba t i s t a sa, Othallo a runcă bat is ta , Emilia o rădică . Desdemona se rogă, neşciind ce i-a greşi t ş i pecànd Othello numai cu greu se reţ ine, Jago ia b a ­tista delà Emilia şi o ascunde la el. Urmedă apo i un quar t e t şi după acesta un due t , in care le J ago im-păr tăşeşce lui Othello, că a vëdut bat is ta Desdemonei in m â n a lui Cassio. Actul se fineşce cu un j u r ă m e n t de r ë sbuna re .

Actul al IlI-lea ne conduce in sa la cea m a r e a pala tului . Othello cere b a t i s t a delà Desdemona, c o n -fusiunea ei intăreşce bănue la in inima sa ; Jago c h i a m ă pe Cassio, vorbeşce cu el, şi Othello, care le e ascuns , vede ba t i s ta in m â n a lui Cass io . După ce se d e p ă r t a Cassio, Othello dice că e decis a ucide pe Desde­mona , Jago i dă siat să o sugrume in pa t . In t r ' a ceea apa r solii Veneţiei, car i a n u n ţ ă denumirea lui Cassio de guverna to r in Cipru şi chemarea lui Othel lo in Veneţia. Othello obse rvă u n moment fiecare mişcare ,

I" p r iv i re şi cuvent al Desdemonei , care vorbeşce forte

Anul XXIV.

amieabil despre Cassio, apoi se aruncă spre densa, o dobóra la păment , o blastemă şi cade ameţit. Pecând din afară se aud strigătele : »Heil Othello ! Ehre dem Löwen Venedigs«, pe atunci Jago strigă sarcast ic a ră tând spre Othe l lo : »Daliegt der Löwe!« Perdéua cade.

Actul final ne ara tă chilia de dormit a Desde-monei , cu pat, oglindi etc. E nópte. Emilia e ocupată eu s t ăpâna ei, care plină de amintiri şi presimţiri t r is te , cântă cântecul sălciei. Emilia se depărta, Des-demona cân tă un Ave Maria, apoi se culcă. Othello intră, o in t rebă că rogatu-s'a, decă nu, să se róge. I imputa iubirea cu Cassio şi o invinueşce, că i-a dat bat is ta . Desdemona voeşce să se justifice, el inse o apucă şi o sugrumă. Intr 'aceea vine Emilia şi anunţă, că Cassio a uc i s pe Rodrigo. Othello recunoşce că a ucis pe soţia sa. La strigătul Emiliei apar Cassio, Jago şi Montano. Ultimul descopere totul, Jago fuge şi Othello se străpunge cu pumnalul .

Musica lui Verdi in Othello se deosebeşce forte de celelalte opur i ale sale şi principiul artistic, de carele e domnit maestrul, este cela al dramei musi­cale a lui Wagner . Par t i tura e lucrata cu multă pro-funditate, e forte varia in coloritul tonurilor şi a sim-ţementului şi e caracterisată de o mulţime de combi-naţ iuni ri tmice şi instrumentale. In general musica in cele trei acte se pare o problemă nedeslegaveră, e forte sgomotósá şi motivele principale sunt cele ale tragediei lui Shakespeare : jaluşia, rësbunarea , u r a ş i erupţiunile demonice ale s imtèmêntului . Abia actul final conţine unele pârt i i lirice, inse şi aces tea sunt compuse in forma unui ar ios şi acompaniarea lor are multă asemănare cu cele din Lohengrin şi T a n n h a ü -ser. Cea mai mare par te din par t i tură e plină de in­tervale bizare, combinaţiuni de tonuri artist ice, decla-maţiune plină de efect, cu acompania re rafinată de orcheslru şi de un sgomot mare vocal şi ins t rumen­tal. Orchestrul nu e t rac ta t in mod simphonic şi aşa genial ca la Wagner , e mai mult in mod decorat iv .

Opera nu are nici o ouver tură , se incepe cu o diso­nanţă puternică, care in sunetul var iu şi sgomotos al orchestrului şi strigătele pline de frică a poporului ilustreză furia furtunei pe m a r e : După corul carac te­ristic al ţerenilor in giurul focului urmézà un cântec al lui Jago, carele aminteşce incâtva la cel al lui Me­phis to in Faust a lui Gounod. Duetul final intre Othello şi Desdemona in Ges dur are un colorit poetic şi in ceea ce pr iveşce acompaniarea, este compus intr 'un mod forte frumos şi plin de simţement. Actul al doi­lea se caracter isézà prin motive pline de ură. resbu-nare şi jalusie aţi ţaţă. Monologul lui Jago nu e pré reuşit , corul ţerenilor resună forte armonios şi vocile sonore a pruncilor contrasteză forte cu scenele vii-tóre . Quartetul intre Othello-Desdemona. Jago şi Emi­lia, in carele întocmai ca şi in cel din Rigoletto şi Trovatore sunt motive brilante, este forte reuşit si duetul final e pljp de energie şi tace impresiune mare asupra publicului. Un numer interesant in actul al IH-lea este tânguirea plină de s imţement a lui Othello, apoi scena interesantă intre Jago şi Cassio şi Othello cel ascuns ; urmeză unele scene, ce amintesc la unele pasage din Aida, apoi un septet spectaculos cu cor, nu pré armonios şi scena finală dramatică, in care cade Othello in ameţelă. Actul final este cel mai fru­mos şi to toda tă şi cel mai bun. Primele scene sunt pline de melancolie, balada sălciei este cu mult mai a rmoniosă decât ceea a lui Rossini in opera sa ce po r t ă asemene titlu. Ave Maria e numeru l cel mai splendid al par t i turei , aşa cu s imţement şi aşa miş­că tor ancă nu a compus marele maestru ! Cu apa-r in ţa lui Othello incepe erăş sgomotul orchestrului, ceea ce u rmeză apei e mai mult scenarle. Scena sugru-

t4I

mărei e forte scurtă, inse produce efect mare . Aşa de invenţios in arii ca in Trovatore, T rav ia t a nu a' fost Verdi de astă-dată , inse maestrul a creat un adevëra t op artistic.

Represintaţ iunea acestei opere in teresante s'a făcut in 14 a 1. c. aici şi avu un succes mare . Di­rectorul Jahn a s tudiat şi dirigiat opera cu multă măestrie. Orchestrul şi corul fu eminent . Dnul Win ­kelmann interpreta şi cân tă pârt ia grea a lui Othello intr 'un mod dramat ic estraordinar. Dşora Schläger cânta pârtia Desdemonei cu succes mare , cu deose­bire in actul final fu forte bine .şi făcu efect cu pu­terea ei dramat ică in cânt şi cu pianissimo cel frumos in Ave Maria. Domnul Reichmann in terpre tă pe Jago intr 'un mod diavolic. Dómna Caulich ca Emi­lia şi dnul Schröder ca Cassio furë forte bine. Cos­tumele de (Jaul furë forte splendide, decoraţ iunea a c ­tului prim si final, pline de efect.

*** In operă debuteză baritonistul Buls ca óspe in

»Zampa« şi ca Pet ru I in opera »Tzar und Zimmer­mann.« Dna Lucea care întreprinsese o căletorie a r ­tistică prin Germania, s'a rentors erăş aici şi va mai cânta in operă ancă de vr'o câteva ori ca óspe. Va cânta in Faust , Gioconda şi Tribut. Dna Sembrich incepe debutul ei in 1 aprile ca Lucia, va cântă in limba italiană.

In Carl teatru a debuta t cu succes mare dnul Fridrich Haase, director la teatrul din Dresda. P ro -ducţiunea artistului ca Rlingsberg in piesa lui Kotze-bue a fost lórte genială şi a dat dovedă despre t a ­lentul seu eminent . In piesa lui Rulwer »Richelieu« interpreta artistul cu multă înţelegere şi ar tă rola r e ­numitului cardinal Richelieu şi il caractérisa pân in cel mai mic detai. Influinţa sa in politica, asupra r i ­valilor sei. asupra regelui Ludovic, tote aceste i reu­şiră lui Hasse in rola sa caracterist ică de minune şi jocul seu genial fu admirat . I se presintară cununi şi buchete şi s tórse salve de aplause. Organul lui Haase nu e pré puternic, inse tot cuvèntul seu, tot gestul, to tă mişcarea sa pe scenă e artă. Ca Noel in » Frica de bucurie» secera Haase ancă multe triumfe, ase­mene ca marquis in piesa lui Sandeau «Domnişora de Seigliere.«

Tot pe acesta scenă debuta şi dna Fridrike Gos-mann. ac t r i ţa delà teatrul regesc din München. Ar­tista a debuta t de trei ori ca Nora in piesa »Nora« de Ibsen, in folosul deosebitelor societăţi. Dna Gos-mann, un talent d ramat ic estraordinar şi to todată şi naiv, a apar ţ inut odinioră burgteatrului şi i ncân tâ publicul in piesa »die Grille.« In Nora in terpre leză ar t is ta cu multă înţelegere şi na tura l i t a te pe soţia u.şuratecă a unui advocat . Artista frapeză cu jocul ei natural şi a ra tă to todată pe mama iubitóre şi soţia uşuratecâ. ce a împrumuta t bani fără şcirea soţului seu . . şi subscris un nume fals. Fr ica ei, nel iniştea si téma ca să nu afle soţul ei secretul, apoi la fine cum acesta află totul şi cum acés ta e causa, de so ­ţia sa-1 părăseşce, furë in terpre ta te de dna Gosmann şi dnul Gunz, asemene actor in München, cu multă artă. Artista a fost salutata cu aplause şi cununi ; după fiecare act , in care juca cu mult spirit, a r t ă şi naivitate, fu chema tă de nenumera te ori. După actul al II-lea càdù pe ar t i s tă o plóie de buchete mici şi deasupra capului ei apă ru o ghirlandă ce pur tă inscrip-ţ iunea »Fridrike Gosmann.«

In dilele aces tea va debuta tot aici Albin Svo-boda, actor delà tea t ru l din Dresda, in piesa »Unser Doctor*, apoi dna Niemann Rabe.

*** In Burgteatru a a v u t succes mare t ragedia »Der

Fechte r von Ravena« de Halm cu dna Wolter ca 12

F A M I L I A

142 F A M I L I A Anul XXIV.

Tusnelda . Marea tragediană a in terpre ta t aces ta rolă cu maestr ia ei indat iuată şi a tâ t ei, cât şi dnului Ro­b e r t ca Caligula, li se aduse ră ovaţ iuni .

Dşora Bârsescu a jucat in 19 a 1. c. p r imada tă ro la Denisei. Artista a fost forte bine şi atât in actul al doilea in scena cu Marta , cât şi in actul al III-lea in scena cu contele André, avu mominte in teresante şi stórse aplause.

Alăturea cu geniala ar t is tă escelară dnul Robert ca André, dna Gabilon şi dşora Hohenfels ca Marta. Dşora Bârsescu v a jucá una din rolele principale in piesa lui Saar »Tassilo «

Teatrul »an der Wien« atrage publicul cu ope­re ta Mikado, care e înscenată intr 'un mod splendid. Personalul e escelent şi dşora Collin ca Jum Jum forte bine. In aprile va debuta pe acesta scenă per­sonalul operei din Fraga. Se va cânta italieneşce şi se vor da operele Trova tore , Rigoletto, Travia ta . Cu acesta ocasiune se va presintá publicului de pr ima­da t ă lenoristul Alberti.

Concerte in teresante deteră dşora Hermine Spies cu o programă varia, apoi dnul Reichmann o seria de cântece şi balade şi renumitul celist David Popper a anunţa t un concert. Pianistul Rosenthal dete un concert in teresant in sala Bösendorter. Multe piese le repe ta la cererea şi la aplausele publicului.

V a l e r i u R u s u .

Frideric III. — Portretul pe pag ina 137. —

Noul impëra t al Germaniei , Frideric-Vilhelm, care v a pur ta in istorie, ori cât de scur tă va fi domnia sa, numele de Frideric III, este născut la 18 octombre 1831. Prin u rmare , are aprópe 57 de ani. Dar cu bóla ingrozitóre, care l'a ţ inut a t â t a timp nemişcat la San-Remo, de unde a plecat aprópe in agonie, e ta tea lui nu mai conteză, căci ori cât de tiner ar fi cineva, este in to tdéuna bëtrân când are să moră.

Ca toţi principii şi mai cu seină principii ger­mani , fu des t inat din copilărie la car ierea armelor şi t recu c'o mare repediciune prin primele grade, ast­fel că la rlece ani fu sub-locotenent . Dar de şi fu un mili tar serios, n ' avea nimic din ceea ce caractér isa spiritul soldatului prusian. Iubind literile şi artele, crescut in acea curte incântă tore delà Weimar , plină ancă de suvenirile lui Goethe, amic al pâcei, c 'un ca­racter blând şi simplu. îşi a t rase alecţ iunea tu turor acelora cari se apropiau de el, şi deveni indată po­poral.

In timp de câţ iva ani, căletori şi visita to te ca­pitalele Europei. In 1858, se căsători cu principesa Victoria, fiica cea mai mare a reginei Engliterei, prin­cipesa regală a Marei-Britanii ş-a Irlandei, ducesă de Saxa . născută in 1840.

Prima campania a principelui Frideric fu cam­pania Danimarcei, campania fără glorie, in t impul că­reia nu putu să-şi desvolte talentele de general. Rolul lui fu mai însemnat in resbelul din 1866, in con t ra Austriei ş-a Statelor germane confederate. Ca coman­d a n t şef al armate i Oderului, contribui cu persona s a la victoria delà Sadova. In anul următor , in luna lui iuniu, mer se la Paris pentru a visita esposiţ iunea universa lă şi i se făcu cea mai strălucită primire de că t ră Napoleon III.

In 1870, avênd comanda corpului al treilea de a rmată , compus de t rupe prusiane, bavareze, wur tem-bergeze şi badeneze, îşi părăsi cartierul general delà Landau la 4 august pentru a se îndreptă spre Wis -sembourg, u n d e tăbăr îse generalul Abel Donay şi pe care-1 a tacă cu 80,000 omeni. Generalul Donay, n e -

avênd să-i opună decât 10,000 soldaţ i , fu cu dese-verş i re sdrobit , cu to tă opunerea lui vitejéscà.

La 6 august, Frideric-Vilhelm, care îşi u r m a calea inainte, intêlni la Froeschwil le , lângă Re ichs -hoffen, corpul de a r m a t a al lui Mac-Mahon. Se şcie ca re fu resul tatul aceste i ingrozi tóre ciocniri. Lup ta ţinu delà şepte ore dimineţa p â n ă la orele p a t r u se ra . Trupele francese, fiind tot inferiore la numër , înfrânte de focul artileriei prus iane , t rebuiră să ba tă in r e t r a ­gere spre Laverne . In se ra acelei bătălii , pr inc ipele , vëdênd cum defileză prisoneri i francesi, îşi descoper i capul şi se dice că rost i aceste nobile cuvinte , a d r e -sându-se că t ră s tatul seu maior : «Salutaţ i , domnilor , curagiul. N 'am vêdut in vieţa mea nimic a t â t de b r av ca pe aceşti soldaţi pe cari norocul i-a t rădat .*

De al tmintrelea, scrie un diar frances, se cuvine d'a aduce omagiu carac terulu i aces tu i principe, care făcu tot ce-i s tete pr in put inţă pen t ru a mai micşoră grozăveniile resbelului. Se mai dice ancă că b l a m a in termini forte viui, prădăciuni le şi incendiile, şi se adaugă că a r fi dis i n t r ' una din dile lui Moltke : »Prin acesta faceţi un resbel nu in con t r a Franciéi , ci in con t ra civilisaţiunei.»

Se mai spune asemenea pen t ru lauda sa, că or ­d o n ă să se facă in to tdéuna onorur i le mili tare oficie­ri lor general i ai a rma te i francese găsiţi morţ i pe c â m ­pul de luptă, séu car i mur iseră in ambulan ţe le ger ­mane .

După Reichshoffen, principele Fr ider ic-Vi lhelm urmăr i pe Mac-Mahon până la Yngwiller şi incepù lupta in Vosgi, pe când marşşa lu l bătea in r e t r age re sp re Châlovn, acoperind astfel a r i pa stângă a a r m a t e i p rus iane ca re operă in contra lui Bazaine. Sch im-bându-ş i a tunc i d i rec ţ iunea, se sforţa să incungiure pe Mac-Mahon, care se indrep tâ spre Sedan, îna in­tând in marş forţat prin Commercy, Barle-Duc şi Vitry, in aces ta par te a tâ t de s t r însă intre Aube şi Marna. Se şcie bătăl ia care a ţ inu t pa t ru dile delà 30 august până la 2 sep tembre şi care a a v u t de résul ta t t r i s ta capi tu lare de 'a Sedan . »Fritz al nos t ru* , cum il numiă familiar regele Prusie i , ta tă l seu, in telegramele pe cari le adresa reginei Augusta, a con ­tr ibuit forte mult la i sbânda aces to r dile ingrozi tóre . Atunci se îndrep tă spre Paris , pe ca re il incungiurâ şi prés ida tote operaţ iuni le asediului .

La 28 oc tombre , regele Prus ie i in t r 'o scr i sóre da t ă din Versailles, reamint ind victoriile pr incipelui regal, îl numi general-feld-mareşal .

Din căsă tor ia sa cu pr incipesa Victoria, a avu t mai mulţ i băeţi şi m a i multe tete. Fetele au s tat pe lângă densul la San-Remo ; cât pen t ru fiul seu cel m a i mare , as tădi moşteni torul imperiului Germanie i , el începuse deja să-şi scompteze succesiunea şi în ­cercă să jóce rolul de impërat , pe când ta tă l seu se află in manile medicilor ş-ale chirurgilor.

Pr incipesa Victoria a avu t in to tdéuna o m a r e inflninţă a sup ra principelui, şi in m a ţ e par te F r ide r i c -Vilhelm datoresce soţiei sale aces t spirit l iberal p r in ca re s'a deosebi t de ceialalţi membr i i ai famiiiei sale . Acesta a făcut ca principesa să nu fie nici o d a t ă iub i tă de cei cari incungiurau pe impèratul , şi in p a r ­t icular , Bismarck a urî t -o t o t d é u n a pent ru opos i ţ iu-n e a ce-i făcea.

L I T E R A T U R Á. Ş I A R T E . Şciri literare şi artistice Dl Tita Maiorescu v a

scote la lumină in curênd tomul al doile de » Cr i ­t ice», şi un volum de » Aforisme* de Schopenhauer . — Dl Duiliu Zamfirescn a d a t sub t ipar u n volum de » Novele.» — In Bucovina se vor -

Anul XXIV. F A M I L I A 143 beşce .de înfiinţarea unui diar politic românesc, care a r eşi la Cernăuţ i . — Dl han P. Papiu, preot in Gherla, a publicat acolo un volum nou de »Cuven-tàri bisericeşti.» — Sculptorul Storck din Bucureşci a espus acolo in magazinul dlui Darmat din faţa gra­dinei Episcopiei bustul poetului Bolintinean.

Hiron Costin. După un nou an de muncă, dl V. A. Urechià, a scos la lumină 'n Bucureşci tomul al doilea din operele complete ale lui Miron Costin. Acest volum de 656 pagine cuprinde : Istoria de crăie xmgurescă, descoperita de dl Urechiă : 0 poemă in versuri polone .şi 'n t raducere română despre poporul Moldovei şi al terii Munteneşti , care s'a decopiat din biblioteca Ceartoryski. prin mijlocirea dlui I. Bian ; Graiul solului tătăresc Icătră Alesandru Machedon, o t raducere ; Oraţiuni in latineşce şi poloneşce, cu totul inedite : Fragmente istorice şi documente ; Diverse poesii : Mormêntul Costinilor. Note însemnate comple-tézà şi facsimile numerose ilustreză car tea. Dintre aceste amintim : autografa scrisóre a lui Miron Costin căt ră Cantemir-vodă, Biserica din Brănişteni, Têrgo-viştea Ia 1595 etc. «Atât puturăm ! — încheie dl Ure­chiă p recuvânta rea sa. Facă tinerii mai mult şi mai b i n e ; mai cu dragoste ei nu vor face!« Car tea e ti­pări tă sub auspiciile Academiei Române şi cu aju­torul ministerului cultelor si a instrucţiunii publice din Bucureşci. De sigur e una din cele mai preţiose publicaţiuni ce au apărut de curènd.

Din ediţiunile Academiei Române primirăm di-lele trecute o broşură, care cuprinde : O scrisóre au­tografă delà Mihai Vitézül. Stégül lui Şerban-vodă Cantacuzino. Noue impresiuni numismat ice române . De dl Dimitrie A. Sturdza. Cu o s tampă. Documentul delà Mihai Vitézül, reprodus in facsimile heliografică, este o scrisóre autografa a marelui Domn şi se com­pune din trei rênduri . sub cari se află pus cu cer-nelă sigilul domnesc cel mic. Cuprinsul acestei scri­sori e s t e : »f Rogu-me Măriei Tale să credi pe omul nostru , pre (Jligorie Postelnicul ce Ve va gräi.« Ori­ginalul acestui autograf se află in biblioteca Acade­miei Române. Stégül lui Şerban-vodă Cantacuzino (1683) se află in museul regesc din Drezda intre obiectele proveni te delà asediul Vienei de cătră tnrci la 1683. El a apar ţ inut t rupelor lui Şerban-vodă Can­tacuzino, cari e rau aşedale sub zidurile Vienei lângă oştea turcescă şi a fost cucerit cu alte lucruri de ale turci lor . St indardul a fost fotografiat de dl V. Alec-sandri . Sub titlul »noue impresiuni numismatice« in-veţatul autor Hă o relaţiune completă despre s tarea ac tua lă a numismaticei româneş t i .

Bibliotecă poporală bucovinenă. Din acesta publicaţ iune, meni tă a respândi gustul cetirii române şi 'n Bucovina, a apărut de curènd broşura a 8-a. Acesta con ţ ine : »Norocul unui Satulmarean«. o isto­rie pentru popor. Preţul 80 cr. De vêndare in editura librăriei Romuald Schally, in Cernăuţi .

Diar i s t ic . Románia víitóre se numeşce un nou diar politic, care a apărut la Hrăila. — Democraţia. diar nou, a apă ru t la Bucureşci lunia trecută.

T E A T R U ŞI MUS1CA. Şciri teatrale şi musicale. Dm Aurelia Chiţu,

sosind din Italia acasă la Craiova, a re să dee acolo in curènd un concert. — Dra Bârsescu studieză erăş un rol, in care v a debuta in luna víitóre.

Teatral National din Bucureşci. A inceput seria beneficiilor. Pe 1*7/29 mart ie s'a anun ţa t »Fatinita« in beneficiul dlui Petrescu ; pe 19/31 mar t ie »Hotii« in beneficiul dlui N o t a r ă : pe 23 martie (4 aprile) »Ma­r i a Stuart« in al dnei Aristiţa Roman-Manolescu. S'au

mai jucat : »0 scrisóre perduta« şi » 0 nópte furtu-nosä« amendóue de Caragiali. S'a deschis şi opera i taliana, care e destul de bună.

Musicali! noue. La Gebauer in Bucureşci a a p ă ­ru t : Plâng amar , romanţă , de Francheţ i i : Nu me uită, polca de Ivanovici : Hora vènàtorului . de Ven­tura ; Dîmboviţa, serba nouă, de Gh. Dineu : Săru ta tu l , romanţa , de G. Cavadia ; Suvenir de Huşi, Vals de ( i ruber ; Hora Carpaţilor, de Ivratochvvill s en . ; Zoe

j valse, de Kratochwill jr . Revistă teatrală esternă. Parsifal, opera lui

J Wagner , conform testamentului autorul, nicăiri nu se i póté represintă, decât numai la Beyreuth : a c u m a

sosi ş t i rea , că opera acesta se va juca la tomna si j 'n New-York. — Un teatru nottitor se construeşce la ! New-York, care se compune pe 140 de luntre legate de

olaltă şi va cerceta oraşele de pe malul riului Misi-sippi.

C E E N O U ? Şciri personale. Impèrutésa-regina Elisabeta pe ­

trece de vr o doue sëptëmàni in Anglia, pentru cău­tarea sânetăţii sale. — Regele şi regina României in dumineca t recu ta au sosit acasă la Bucureşci din Berlin, petrecènd pe cale o di şi la cur tea din Viena, unde au fost intimpinaţi forte afabil. — Dl Ion Qhica, ministrul resident al României la Londra, a sosit la Bucureşci, ca să ia par te la sesiunea generală a Aca­demiei Române. — Dl losif Roşea, fost comisar de poliţie in Alba-Iulia, a fost numit, căpitan al acelui oraş. — Dl George Bertoja, candidat de pract icant La poştă şi telegraf, a fost numit practicant . — Dl Rada Borozan, aspirant de oficiant-ajutâtor la poştă si tele­graf, a fost numit oficiant-ajutâtor. — Dl Altsandra Pap şor, oficiant de cl. II la curtea ele compturi, a lost numit revisor de cl. II. — Dl Radu Dragia, oficiant de el. H. la cur tea de compturi, a fost numit oficiant de cl. I.

Hymen. Bl JSicolae Mladin, pretor in Radna, la 18 mart ie s'a cununa t cu dşora Livia Diinitrescu in Radna. — Dl George Pocrean, absolvent de montanis -tică, s'a logodit cu dşora Cornelia l 'ocrean in Ora-vi ţa-monlană. — Dl Tita Tri/u, absolvent de teolo­gie in diecesa Gherla, s'a cununat cu dşora Victoria Pop, fiica protopopului Teodor Pop din Ortelec.

Academia Română deschidendu-şi la 3 aprile nou sesiunea generală, ^ăsim potrivit să publicăm de as ta -da tă personalul delegaţiunii. President al Acade­miei Române dl M. Cogălnieean : vice presidenţi , din secţiunea li terară dl B. P. Haşdeu, din secţ iunea isto­rică dl (1. Bariţiu. din secţ iunea sciintiiică dl St. Fă l -coian, secretar-general pe 7 ani (1884 — 1891) dl D. A. Sturdza. Personalul secţ iuni lor : 1, Secţ iunea lite­rară. President dl G. Chiţu. vice-president dl B. P. Haşdeu. secretar pe 7 ani (1883—1890) dl G Sion, membrii secţiunii sun t cei numiţi in nr. t recut . 2, Secţiunea istorică : président V. A. Urechiă. vice-pre­sident dl Papadopol-Cal imach, secretar pe 7 ani (1887 — 1894) dl Vasile Maniu : membrii sunt numiţi in nr. trecut. 3. Secţ iunea sciintifică : président dl P. S. Au­relian, vice-president dl St. Fălcoian, secretar pe 7 ani (1886 — 1893) dl (ir. Stefanescu. Etă şi personalul comisiunilor : 1, Comisiunea permanentă a bibliot.ecei se compune din secretar i i celor trei secţiuni. 2, Mem­bru conservator al colecţiunii numismatice e dl 1). A. Sturdza. 3, Comisiunea pentru cercetarea cărţi lor t i ­părite in t ra te la concurs : din secţiunea l i te rară dnii T. Maiorescu, B. P. Haşdeu, N. Quintescu : din secţ iu­nea istorica dnii G. Bariţiu, I). A. Sturdza, A. P a p a ­dopol-Calimach ; din secţiune, i sciintifică dnii N. Cre -

144 F A M I L I A Anul XXIV.

ţulescu, Em. Bacaloglu, Gr. Cobalcescu. 4, Comisiunea pen t ru cerce ta rea studiului manuscris «Nunta la Ro­mâni s dnii G. Bariţiu, B. P . Haşdeu, I. Caragiani 5, Comisiunea pentru revisuirea regulamentului general : dnii D. A. Sturdza, T. Maiorescu, dr. D. Brândza. 6) Comisiunea pentru esplorări le delà Cucuteni : dnii V. A. Urechiă, A. Papadopol-Cal imach, Gr. Cobalcescu, Gr. Stefanescu.

Processe de pressa. Dl general Traian Doda a primit actul de acusa ţ iune ; procesul se va per t ractá înaintea tr ibunalului din Caransebeş. —Processif de pressa al >Calicitluit se v a per t rac tá in 4 aprile la tr ibunalul cu jura ţ i din Cluş ; aeusaţ i i sunt : redac toru l respun-dëtor Ioan Popa şi autorul scrierii incr iminate preotul Mihail Poc rean din Lugoş. Scr ierea incr iminata este o poésie »Doine cebre« din nr. 9 de an al «Calicului», care cân tă alegerile de deputaţ i şi pr in ca re procu­roru l găseşce calumnie şi ofensă de onóre contra dlui Pe t ru Corcan, v ice-notar comitatens la Lugoş.

Conferinţe literare- Dl Barbu Stefanescu delà Vrancea a ţinut duminecă la Ateneul din Bucureşci conferinţa sa «Calităţile şi defectele ţăranului român.€ — Dl V. Lascar a ţ inut joi tot acolo o conferinţă in­ti tulată «Socialismul de stat.« — Dl G. Siatescu a ţ inut la cercul agricol din Craiova o conferinţă asu­p r a »productiunii vinicole a terii.« — Dl Gr. Manîu a ţ inut joi, Ia 16/29 mart ie , t o t la Ateneul din Bu­cureşci, conferinţa sa despre »Ronsard şi epoca lui.« — Dl dr. N. Garoflid a anun ţa t pe adi duminecă, tot in acel local, conferinţa sa : «Hypnotismul, sugesţiu-nea hypnotică, din punctul de vedere al şciinţei şi al legilor. «

Alegeri pentru Sinod. In diecesa Caransebeş a le ­gerile pen t ru sinodul diecesan s'au ficsat astfel : cele preotesei pe 22 mart ie n., cele mireneşci pe 25 mar ­tie n., e ră in 1 aprile n. se va face scrutiniul alege­r i lor mireneşci .

Turburări la Buoureşoi. Luni sera s'au in têm-plat in Bucureşci n iş te turburăr i regretabile, cari s 'au repetat şi a doua di. In sera pr imă tumultul a mers spre palatul regal, cerênd audienţă care inse i s'a r e ­fusât, ér ostaşii l 'au imprăşciat . . A doua di tumultul a mers la cameră, unde s'a ineaerat cu oştirea. Un glonţ dintre manifestanţi omori pe un uşier. Câţ iva deputa ţ i şi diarişti din oposiţie au fost arestaţ i .

Oglinda Iliméi- Impêratul Germaniei a însărcinat pr in t r 'un ordin pe principele moştenitor a resolvă tote afacerile de guvernare ce au să fie resolvate pr in impëratul , să subscrie in substi tuirea acestuia , fără d'à avé t rebuinţă de o împuternicire specială pentru singuraticele caşuri. — In Bulgaria lucruri le s tau bal tă ; pr inţul Coburg stă ancă tot acolo ; mumă-sa principesa Clementina s'a dus in sëp lëmâna t recu tă la Par is , ca să contracteze un imprumut . — Dl 1. Ç. Brătian a declarat in cameră , că România n ' a înche­iat nici o alianţă cu Germania, Austro-Ungaria şi Italia ; programa politicei române este sa nu provóce pe nimeni, să nu jignescă interesele nici unui s ta t , da r să-şi apere ale sale când sunt a taca te .

Institute de credit- Albina din Sibiiu ş-a pub ­licat bi lanţul anului t r e cu t ; conform acestuia, p r o ­fitul cura t al anului t recut este 43.221 fi. 43 cr. — Perşeiu, associare de credit şi păs t rare din Seini, co ­mitatul Să tmar , a avut in anul trecut un profit cu ­ra t de 441 fi. 76 cr.

Soiri scurte. Alumneul român din Timisóra v a ţ ine la 15/27 aprile adunare generală estraordinară, convocată de presidentul dl Meletie Dreghici. — Gu­vernul român a revoca t decisiunea prin care s'a. e s -pulsat din ţe ră dnii Ocăşan şi Ciurcu. — Episcopii

din Bominia s'au întruni t la mitropol i tul p r ima t d i a Bucureşci, unde a u discutat ma i multe cest iuni r e l a ­tive la îmbună tă ţ i r ea clerului mi rean ; s'a decis s ă s e stărue, ca ministrul cultelor s ă p revedă sp re scopul acesta iii bugetul seu o sumă óre-care ; guvernul e s t e dispus a face acesta . — Begina Engliterei, insoţ i tă d e principesa Beatr ice şi de pr incipele Battemberg, a s o ­sit la Florenţa . — Moştenitorul de tron al Greciei, p r in ­cipele Constant in, cu ocas iunea petreceri i sale la Berlin, a petit m â n a principesei Sofia, fiica cea mai t ineră a impëratului Frideric. care s'a şi invoit ; mirele e de 20 ani, mirésa de 18. — La Bucureşci d i rec ţ iunea lucrăr i lor de fortificaţiune a decis ca la 1/13 apr i l ie să incepă const rui rea ancă a cinci forturi. — Epis­copul Strossmayer la 19 mar t i e ş-a serbat iubileul d e 50 de ani ai preoţiei sale ; cu as t a ocasiune el a dă­rui t 20,000 fl. pen t ru înfiinţarea unei facultăţi de m e ­dicină la univers i ta tea din Agram întemeiată de d e n ­sul, apoi 10,000 fl. pentru în t re ţ inerea galeriei de t a ­blouri. — O nouă cale ferată se va clădi delà Zëlau spre Jibou de-alungul Someşului până la Deş. — Sta­tua Măriei lerezia s'a desvëli la Viena in diua de 13 mai, in faţa impëratului şi a familiei imperia le . — In Oporto, Por tugal ia , a a r s tea t ru l Bagues, in u r m a esplosiunii de gaz ; au perit familii întregi, pân ' a c u m a numeru l morţ i lor scoşi se u rcă la 66 — Un român de 115 ani a mur i t de curênd la Bodza in Ardeal . —• In China a fost u n gróznic cu t r emur de pămen t , c a r e a cutropi t ma i m u l t e oraşe ş-a omorît peste p a t r u mii de omeni .

Necrológe. Constantin Bâlănescu. a r t i s t d r a m a t i c la Iaşi, care a făcut pa r t e şi din t r u p a l u i Pascaly , când acesta a doua oră a vini t in părţi le nós t re , a mur i t i n s ëp t ëmâna t recută la Iaşi. — Ana Cergedi, fiica dlui Ioan Cergedi, jude la forul de apel din Mu-reş-Oşorhei , a ince ta t din vieţă in e ta te 18 ani . — Nicolae Moga, ve t e ranu l p a r o c al Seliştei de lângă Sibiiu, născu t la 1797, servind 10 ani ca inve ţă to r şi 55 ca preot , a mur i t in luna t recu tă . — Bela Perczel, presidentul curiei regesei, mai de mult fost minis t ru de just i ţ ie şi prés ident al casei deputaţ i lor , a muri t in Budapesta .

Poşta Redacţiunii. Hernals Hauptstrasse. A so

sit târz iu , ca to tdéuna , pentru n u m e r u l trecut. De ce n u l e trimiţ i cu vr'o doue dile m a i de g r a b ă ?

Dorinţa mea. F o r m a lasă m u l t d e dorit.

Dlui D. St. «Franc i l lon« a sos i t . I v o m face l o c îndată c e

v a fi cu putinţă. Versurile : Incătrău, La Orcus, Erna, Elvira, N u o m a i i u ­

besc , nu s e pot întrebuinţa. Drei A. A. R. in A. Dv aveţ i dreptate . I lustra au tore

iş i scr ie opur i le in l imba g e r m a n ă . H. S e v o r publica töte . A ş t e p t ă m n o v e l a . Iaşi. Scr i sórea v a urmă in nr. vi itor, căci in a c e s t a n'a

m a i fost loc.

Càlindarul sëptëmânei. Călind n o u p i u a sept . ! Căl indarul vech îu

D u m i n e c a "2~Ev. delà Marcu c. 2 , st . 1, gl. 2, a inv . 10

Duminecă 20 Sânţii ucişi in m. Sin. Luni 21 Par. Iacob Marţi J22 |'Mart. Vasilie Mercuri 23 Cuv. Nicolau Jo i ! 24 Zahar ie Vineri P>î(t) Bunavestire S â m b ă t ă J26|Sob. Arch. Gavril

Apr. (f) Basci (f) Francise Richard Ambrosiu Hoseas Celest Eugesibiu

Propr ie ta r , r edac tor r e spundă to r şi edi tor : IQSIF VÜL0AN. Cu tipariul lui Otto Hüge l in U r a d e a - m a r e .