169173797-povesti-vladimir-colin.pdf

7/17/2019 169173797-Povesti-Vladimir-Colin.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/169173797-povesti-vladimir-colinpdf 1/24

Povestea ariciului înţeleptVladimir Colin

A fost odată ca niciodată, a fost odată un arici. Da, da, un arici bătrân, tare

bătrân şi tare înţelept. De bătrân ce era, îi crescuse o barbă albă până la piept şide înţelept ce era... uf! nici nu ştiu ce să vă mai spun. Poftim! am vă"ut înviaţa mea un arici mai înţelept. # bine$

Aşa... se tre"eşte întro bună dimineaţă ariciul... % &m! Cum o ' peafară$(şi scoate el nasul pe fereastră... )Dar ce credeţi voi$ Avea o casă

*ospodărească, avea uşă, un coş şi o fereastră.+ (şi scoate el, aşadar, nasul şimiroase în dreapta şi în stân*a, în sus şi în os-

% un! u plouă.(şi apucă atunci ariciul barba cu amândouă lăbuţele şi şio trece de câteva

ori peste ţepii carei sluesc la tot felul de trebi. Acum, de pildă, îi slueau drept pieptene... /işi piaptănă ariciul barba, se ferc0e"uieşte şi, când i se pare că sa*ătit cum nu se poate mai frumos, îşi pune pălăria, îşi ia bastonul şio porneşte1uierând prin pădure.

2er*ea ariciul 1uierînd, se proptea uşurel în baston şi, dacă întâlnea oveveriţă, un iepure sau altă cunoştinţă, se apleca îndată, îşi scotea pălăria şirostea- 3Vă salut cu stimă!4 sau 35espectele mele!4, după împreurare.

/i tocmai când 1uiera mai fără *riă, se întâlni cu... un lup. 6n pui de lup, prost şi obra"nic.

% rr! mârâi lupul. Ce di0anie cara*0ioasă! am mai vă"ut aşa di0anie înviaţa mea. Cum te c0eamă, piciule$

% Arici, răspunse ariciul. % Aşa$ #i, pânaici ţia fost, ariciule! rr! Am să te mănânc...Ariciul îşi scoase cuviincios pălăria.

% Vă salut, dar fără stimă! spuse el. am nimic împotrivă să 'u mîncat deun lup. umai că...

% &a, 0a, ţie frică! rîse lupul. rr! #0, ce săi faci$... 2am obişnuit. 7ride cîte ori vreau să mănânc şi eu, i se face frică celui pe care am săl în*0it... Cu

toate astea, ştii, nui mare lucru. 8e în*0it atât de repede! ici napuci săţi daiseama...

% u mai spune! *răi ariciul. Ve"i, eu nam fost mîncat încă... % #0, 1eacuri! vorbi din nou lupul. Ascultămă pe mine- începutul e mai

*reu.Că încolo...

% Da, da, încolo... să 'i mîncat de un lup trebuie să 'e o adevărată plăcere...

ai să mă cre"i, dar nici nu maşteptam să am parte de o asemenea

plăcere în dimineaţa asta, mai spuse ariciul, iar lupul răspunse cu bunătate- % 5rrr! &ai, pre*ăteştete, că mi sa făcut o foame!... 5rr!

9



% Vai! stri*ă deodată ariciul, cît putu de tare.:upul se sperie, sări în sus şi răcni mînios-

% Cum$... Cei asta, ariciule$ 8e ţii de *lume$ % :upule, dra*ă, abia acum miam adus aminte... A"idimineaţă am

născocit o poveste şi nam apucat so spun nimănui. Vai, vai, ce păcat că nimeninare sămi a1e povestea! % 7 poveste$... mîrîi lupul. Clănţăni de cîteva ori, aşa cum făcea cînd

c0ib"uia temeinic, şi se 0otărî- &m, ştii ceva$ ;punemio mie... 5rrr! 8aremimai plac poveştile şi, uite, ca un făcut, niciunul dintre toţi cîţi am în*0iţit pînă în"iua de a"i nu mia spus nici o poveste...

% Cum$ Ai vrea$... ucuros! stri*ă ariciul şi, fără a se lăsa mult poftit, învreme ce lupul se aşe"ă mai în voie, prinse să povestească- A"idimineaţă mamtre"it, miam apucat barba cu amîndouă lăbuţele şi miam trecuto de cîteva ori

peste ţepii caremi sluesc la tot soiul de trebi. Acu<, de pildă, îmi slueau drept pieptene... 2iam pieptănat barba, mam ferc0e"uit şi, cînd mi sa părut că mam *ătit cum nu se poate mai frumos, miam pus pălăria, miam luat bastonul şiam pornit 1uierînd prin pădure. 2er*eam eu 1uierînd, mă propteam uşurel în

baston şi dacă întîlneam o veveriţă, un iepure sau altă cunoştinţă, mă aplecam,îmi scoteam pălăria şi rosteam 3Vă salut cu stimă!4 sau 35espectele mele!4,după împreurare. /i tocmai cînd 1uieram mai fără *riă, mam întîlnit cu... unlup!

% esărată poveste! spuse lupul. % ;tai să ve"i! răspunse ariciul, urmînd îndată cu povestea. 2am întîlnit,

aşadar, cu un lup. 35rr! mîrîi el. Pînaici ţia fost, ariciule! Am să te mănînc...4#u iam spus- 3:upule dra*ă, a"idimineaţă am născocit o poveste şi namapucat so spun nimănui...4 37 poveste$4 a stri*at lupul. 3;punemio mie!...4

% 3ucuros!4 /i am început săi spun- 3A"idimineaţă mam tre"it, miamapucat barba cu amîndouă lăbuţele şi...4

% (ţi baţi oc de mine$ răcni lupul, 0olbînd doi oc0i 1ămîn"i şi sălbatici.Ariciul se uită în ur, ca şi cum lar ' căutat pe cel care stîrnise mînia

lupului, dar nu vă"u nimic. % Vai de mine! spuse el. u cumva vorbeşti despre mine$

% Dar despre cine, 1ecarule$ stri*ă lupul. ;tai căţi arăt eu ţie! % /i povestea$2ai clănţăni lupul ce mai clănţăni, apoi spuse înciudat-

% Aşai, povestea... Dar ba*ă bine de seamă! Dacăţi mai baţi oc demine...

% #u$... ici *înd! spuse ariciul şi se *răbi să povestească mai departe-32iam apucat barba cu amîndouă lăbuţele şi miam trecuto de cîteva ori pesteţepii caremi sluesc la tot soiul de trebi. Acu<, de pildă, îmi slueau drept

pieptene!...

2iam pieptănat barba, mam ferc0e"uit şi, cînd mi sa părut că mam*ătit cum nu se poate mai frumos, miam pus pălăria, miam luat bastonul şiam

=



pornit 1uierînd prin pădure. /i, tocmai cînd 1uieram mai fără *riă, mam întîlnitcu...

% ;ă nu 'e tot un lup, că nu ştiu ce fac! răcni lupul. % emaipomenit! se minună ariciul. Cum deai *0icit$ (ntradevăr, era un

lup... 35rr! mîrîi el. Pînă aici ţia fost, ariciule! Am să te mănînc...4 #u iamspus-3:upule dra*ă...4Dar lupul era acum la capătul răbdării, aşa că stri*ă de se cutremură

pădurea- % 2inţi! ai mai spus nimic, pentru că lupul tea în*0iţit... uiteaşa! şi

cum stri*ă, cum se repe"i, socotind săl în*0ită dintrodată. Dacă nu mai vă"usenicicînd un arici$!...

Voi, care aţi a1at că ariciul are ţepi )ştiţi, ţepii carei sluesc la tot soiul detrebi> acum, de pildă, la apărare+, voi vă puteţi înc0ipui lesne ce sa petrecut, nui aşa$

:upul cel prost a răcnit- % Văleuuu! şi, cu nasul şi limba însîn*erate, a tulito cît ai "ice peşte. % &ei, lupule! :upule! a stri*at ariciul după el. u vrei sasculţi povestea

mai departe$Dar cine săi răspundă$ că lupul era acum cine ştie unde şi încă mai

răsuna pădurea de sc0elălăitul lui. % u te salut, a spus atunci ariciul şi, scoţînduşi pălăria, şia şters

sudoarea de pe frunte.

Apoi şia trecut lăbuţele prin barba albă şi sa aşe"at să mai răsu1e oleacă,după care sa dus *lonţ la prietenul meu care scrie toate poveştile pentru copii şi,în bună limbă aricească, ia povestit totul. Prietenul meu a scris povestea pe ocoală de 0îrtie, căreia ia dat drumul pe fereastră, şi de atunci nu sa maiîntîmplat niciodată ca un pui de lup, prost şi obra"nic, să se le*e de un arici

bătrîn şi înţelept.

?



Povestea fericiriiVladimir ColinA fost, na fost, unii "ic ca fost. (ntro colibă, la malul mării, trăia

bătrânul Cadâr. #ra un bătrân de treabă, dar veşnic amărât. /i cum să nu fie,dacă baba îi murise şi nui lăsase urmaşi$ Cadâr era tot mai *ârbov şi, pe seară,când se aşe"a cu picioarele încrucişate sub el, nu avea pe nimeni săl aute să sescoale, spriinindul de subsuori. @reu îi venea lui Cadâr să se ridice de os, şitrist îşi fuma luleaua, privind ocul valurilor.

3Vai, vai, bătrâneţea e ca un scaiete! (şi spunea adese. 7riunde ai apucao,tenţeapă şi doare...4

(ntro noapte se de"lănţui o furtună. 2area mu*ea ca o cireadă de bivoli şivântul şuiera fără încetare. ul*erele se repe"eau be"metice. (n coliba lui, Cadârasculta vuietul furtunii şi se *îndea- 4 Dacă ies în "ori, am să *ăsesc pe ţărmlemne şi peşti "vârliţi pe nisip. 7 să fie bine! 4

Dar nu *ăsi pe ţărm decât un stâlp de piatră. (nfăşurat în ierburi de mare,stâlpul părea împodobit cu 0aine de mătase.

32are noroc, spuse Cadâr. :emnele le ar"i, peştii îi mănânci, dar cu piatraasta ce faci$ Pentru o casă naun*e, pentru *reutăţi de năvod e prea mare...4

Dar Cadâr era un bătrân cu nărav, şi năravul lui era dorinţa dea afla toatecele. ;cărmănânduşi cu de*etele bărbuţa ascuţită, se apropie de stâlpul de piatră şi începu să înlăture ierburile carel acopereau.

Alla0!

;tâlpul nu era stâlp, era un om de piatră. /i frumos ca o lună nouă, şi dreptca o trestie, şi tânăr ca feciorul pe carel dorise Cadâr. :a *ândul feciorului,lacrimi începură să picure din oc0ii bătrânului, şi o lacrimă că"u peste fruntea al

bă a omului de piatră. Bar unde că"u lacrima piatra se făcu trandafirie. Dar Cadârnu vedea nimic, pentru că plân*ea şi mormăia-

Vai, vai, bătrâneţea e ca un scaiete! 6nde să mai *ăsesc un fecior$ 6itecă marea îmi trimite unul, şii mort, şii de piatră...

:acrimile lui Cadâr cur*eau pe fruntea de piatră şi, unde cădeau, piatra semuia şi se făcea trandafirie, ca pielea de om.

A stat Cadâr din plâns şi a vă"ut- omul de piatră era alb şi numai fruntea ise făcuse trandafirie. A pus atunci Cadâr mâna şi a simţit- omulde piatră era receşi numai fruntea i se încăl"ise. De bucurie a prins Cadâr să sară şi să ţopăie, până a început să sufle *reu şi a că"ut pe nisip. :iniştinduse, a vrut să ducă la ca

păt sc0imbarea omului de piatră, dar sa tre"it că nu mai are lacrimi. De unde lacrimi, dacăi fericit cum na fost demult$

A stat dea c0ib"uit, apoi a aler*at şontâc, şontâc la bordeiul lui, a luat oceapă şi a început să se frece la oc0i. ;e freca fără şovăială, aşa că lacrimile auînceput săi cur*ă din nou, dar de astă dată avea *riă să picure toate pe omul de

piatră, că de prima dată că"useră pe nisip şi se irosiseră de*eaba!



Când pleopele i sau ume"it de lacrimile lui Cadâr, a desc0is omul de piatră doi oc0i ne*ri şi strălucitori, iar când lacrimile iau picurat pe bu"e, a desc0is*ura şi a spus-

Plân*i, bătrân de treabă, plân*i, că nu ţio fi plânsul în "adar!

Cadâr cu *ura râdea de fericire şi cu oc0ii plân*ea, din pricina cepii. /i cumirare se uita la omul de piatră care avea acum un cap viu, frumos cum nu semai vă"use. ;a oprit atunci Cadâr şi a întrebat bănuitor-

Dar ai să vrei sămi fii fecior$ Ca să ştiu, să nu mă ostenesc de pomană.A "âmbit omul de piatră şi a răspuns- Vreau. Plân*i înainte...:a scăldat Cadâr în lacrimi, până sa ridicat din nisip omul de piatră, şi s

a întins de i se au"iră oasele trosnind. 8aream înţepenit!...A tras aer în piept şi a sărutat mâna "bârcită a lui Cadâr, şoptind- 8ată...Din nou la cuprins pe Cadâr o fericire nebunească, din nou a prins să sa

ră pe nisip, ca un ţap. Când sa mai liniştit, a întrebat- Cum te c0eamă, feciorul tatii$ 8asin, a răspuns omul de piatră. 2ama mea e Aişe, fiica mării, şi neamul

nostru nemuritor. Dar un vraci duşman ma prefăcut în stană de piatră, şi stanătrebuie să rămân până ce un om sar fi milostivit de mine şi, cu lacrimile lui, mar fi de"le*at. Vraciul dinadins mia le*at soarta de lacrimile unui om, pentru că

pe fundul mării, unde trăim noi, nu se află oameni, mai lămuri tânărul. Dar

mama mea, Aişe, sa folosit de furtuna de a"i noapte şi ma trimis pe pământ,unde tu, tată, mai mântuit.

8asin se întoarse apoi cu faţa spre mare şi stri*ă de trei ori- Bbadula, desc0ide poarta!:a al treilea stri*ăt apele se mişcară, se desfăcură ca două canaturi, iar

Cadâr vă"u fundul mării. Pe o pernă de catifea şedea o femeie înaltă şi albastrăca marea. emeia "âmbi şişi întinse braţele spre 8asin.

Vino, spuse omul de piatră şi, luândul pe Cadâr de mână, păşiră pe fundul apei, acolo unde nisipul auriu strălucea ca soarele. Bată, mamă, cine ma de"

le*at de blestem, adău*ă tânărul, împin*ândul înainte pe Cadâr.emeia albastră se ridică în picioare şi, sărutând mâna bătrânului, rosti

câteva vorbe care semănau cu foşnetul valurilor liniştite- u suntem bo*aţi, Cadâr, dar cerene ce vrei. Pentru binele pe care ni l

ai făcut, aproape că nu poţi căpăta răsplată... Ce să cer$ răspunse Cadâr. Doar să *ăsim un cadiu şi să scriem un

contract de căsătorie... De căsătorie$ Cu cine$ Cu cine, dacă nu cu tine, femeie albastră$ râse Cadâr. 8asin e fiul tău, şi

acum e şi al meu...Au râs de *ândul năstruşnic al bătrânului, şi Cadâr a râs cel mai tare.



am nevoie de altă răsplată, vorbi el apoi. eciorul meu 8asin îmiaun*e.

emeia albastră îl ru*ă pe Cadâr săi în*ăduie lui 8asin să vină din cândîn când so vadă şi bîtrânul nu se împotrivi. Aişe, fiica mării, îi dărui atunci lui

Cadâr o năframă, cusută cu fir scump, după carei lăsă să plece. Aratămi casa noastră, spuse 8asin când aunseră la ţărm, iar porţilemării se înc0iseră în urma lor.

Casâr îl duse la bordeiul lui, în care intrară după ce îşi scoaseră încălţările. ordeiul lui Cadâr era sărac, şi pe os se afla o sin*ură ro*oină. (ncolo, nimic...

#i, tătucă, spuse 8asin, văd că trebuie să mă apuc de treabă... Dar maiîntâi dămi de mâncare, să prind puteri.

(i aduse Cadâr o ceapă, soră cu ceapa cu care se frecase la oc0i, îi aduseun bostan.

Astai mâncare$ întrebă 8asin. u văd pilaf, nu văd salma!... şi luândnăframa cea frumoasă pe care fiica mării io dăduse lui Cadâr o scutură pestero*oină.

Care nu fu mirarea bătrânului, vă"ând şi pilaf şi salma! ără multă vorbă,se apucă să mănânce. 8atăl şi fiul aveau în faţă două străc0ini cu mâncare, darcu cât luau din pilaf, cu atât creştea muntele de ore" din strac0ină. Au mâncat o"i şi o noapte, fără să sfârşească nici pilaful, nici salmaua...

8eai săturat$ întrebă 8asin.Cadâr apucă un ultim bob de ore", îl în*0iţi şi spuse mulţumit-

Acum, cu bobul ăsta, mam săturat.8asin acoperi atunci străc0inuţele cu frumoasa năframă dăruită de fiica

mării, şi străc0inuţele pieriră de parcă nar fi fost. Cadâr începu să caşte, dar 8asin îi vorbi aşa-

8ătucă, văd că ţie somn. Culcăte. #u sunt pus pe fapte mari, aşa că nu pot dormi.. Ceţi doreşte inima$

eciorul meu 8asin, bucuria mea, răspunse Cadâr, inimami doreşte unsin*ur lucru, dar se spune că nui uşor de *ăsit. Bnimami doreşte fericirea.

8asin rîmase pe *ânduri. Pe vremea aceea nu se au"ise de fericire, că viaţa

oamenilor era tare ticăloasă. Cererea bătrânului îl umplu de mirare. Ce este fericirea$ întrebă el. ;e spune, cuvântă Cadâr, că fericirea e tot ceţi poate dori unul mai de

preţ. Dacă are fericirea asta, nu mai doreşte nimic... /i unde se află fericirea$ mai întrebă 8asin. Ve"i, oftă Cadâr, asta naş putea spune. Poate că ştie padişa0ul... /i unde stă padişa0ul$ întrebă pentru a treia oară 8asin. (n Cetatea Vec0e, dincolo de 2area Albastră, pe Bnsula @albenă. Dar,

feciorul meu 8asin, padişa0ul e 0ain, nu primeşte pe oricine, iar dacăl primeşte

nui spune decât ce vrea el...

E



(şi luă rămas bun 8asin şi Cadâr se culcă pe ro*oină, iar, cum se culcă, pedată adormi. Dar 8asin nu dormea.

;e duse la malul 2ării Albastre şi stri*ă de trei ori, aşa cum mai stri*ase- Bbadula, desc0ide poarta!

Porţile mării se desc0iseră şi 8asin începu să păşească pe nisipul moale de pe fund. 2ama lui, Aişe era albastră, dormea, aşa că no derană. 2erse onoapte, o "i, şi încă o noapte, şi încă o "i. Dar cinear putea povesti câtea vă"utîn drumul lui$ A vă"ut peşti mari şi peşti mici, a vă"ut delfinii ne*ri, arapiimărilor, a vă"ut medu"e moi şi colorate, a vă"ut stele de mare. /i câte, câtealtele na vă"ut! Pe seară a auns la Bnsula @albenă.

#ra o insulă de piatră, o insulă care semăna cu o lămâie uriaşă. Bar învârful insulei se vedea Cetatea Verde, iar în Cetatea Verde, "idit din piatrăverde, se înălţa palatul padişa0ului.

;e învârti 8asin în urul insulei, pereţii de piatră erau nete"i ca nişteo*lin"i şi nu putea urca pe ei. Ce era de făcut$

7colind pentru a doua oară insula, "ări o crăpătură c0iar acolo unde se i" beau valurile, spăr*âduse întro fremătare înspumată. (şi vârî de*etele în crăpătura de piatră şi îndată se simţi apucat. 7 putere uriaşă îl tră*ea în crăpătura în*ustă. ;e miră când îşi dădu seama că trupul lui trecea prin pereţii care i se părură atât de apropiaţi, iar mult timp să se mire nu avu. ;e tre"i curând întroîncăpere cât o mosc0ee.

#ra toată de piatră *albenă şi piatra strălucea şi arunca focuri *albene, luminând ca "ece sori la un loc. De teamă să nu orbească, 8asin înc0ise oc0ii şii

desc0ise iar, puţin câte puţin.(ncăperea era *oală. Dar în milocul ei, pe pardoseala de piatră, se afla un

câine mare, cu blana albă. 8u mai adus aici$ stri*ă 8asin, şi câinele îşi mişcă bucuros coada, dând

din cap.Voinicului i se păru că dulăul e *ata săi spună ceva, dar se au"i un sunet

de *on*. Câinele tresări şi pieri.5ămas sin*ur, 8asin cercetă încăperea de piatră şi, *ăsind o uşă, o des

c0ise. 2erse printrun coridor, urcă şi coborî nenumărate scări, până la urmă se

opri în dreptul unei uşi. Au"ea cântece îmsoţite de tobe. Desc0ise uşa.;e afla întruna din încăperile padişa0ului. ;ultanul şedea pe o pernă de

catifea verde, alături de vi"irul lui, iar în faţa lor ucau patru roabe aduse din ţăriîndepărtate, o roabă albă, o roabă *albenă, una nea*ră şi o alta roşie.

:a "*omotul uşii desc0ise de 8asin, sultanul se întoarse. Cine eşti$ stri*ă padişa0ul scoţând 0an*erul. Am de spus o taină padişa0ului, pentru care am să capăt de la el o lămu

rire, *răi cu îndră"neală 8asin. ul crede, lumină a luminilor, stri*ă vi"irul, care era un om rău. Porun

ceşte mai de*rabă să vină *âdea.

F



Pădişa0ul era spanc0iu. (l privi pe vi"ir, dar oc0iul lui era aţintit asupra lui8asin.

ine, spuse el. 8aiei capul!(ntro clipă se repe"i 8asin şi, cu paloşul rete"ă căpăţâna vi"irului. De

spaimă, sultanul se făcu verde la faţă ca perna pe care şedea, în timp ce roabeleţipau ascuţit. Ce...ceai făcut, ticălosule$ Am îndeplinit porunca padişa0ului, răspunse liniştit 8asin. Gie trebuia săţi taie capul! stri*ă mânios sultanul. 6nde mai *ăsesc a

cum un vi"ir$8asin râse şi în încăpere se făcu deodată multă lumină. Vi"iri se *ăsesc pe toate drumurile! Dar, dacă vrei, taiemi capul.Voinicul veni lân*ă sultan şişi plecă fruntea. ;ultanul scoase 0an*erul şi

i"bi o dată, de două ori, de trei ori. Apoi aruncă 0an*erul, care se strâmbase şi seturtise la vârf.

Cei asta$ bâlbâi padişa0ul. De ce nu mori$8asin râdea. Ai carnea tare, băiete, se uimi sultanul. Piatră, nu alta.Dacă ar fi ştiut că 8asin e c0iar un om de piatră, nemuritor, sar fi mirat

mai puţin.;ă lăsăm asta, *răi voinicul. 8aina pe care voiam să ţio de"vălui e că

vi"irul uneltea să te ucidă, c0iar adineauri. De asta lam şi pedepsit. De unde ştii$ stri*ă sultanul.

8asin se plecă, scoase un sul din bu"unarul 0ainei scumpe a vi"irului şi ilîntinse.

(ntradevăr, spuse sultanul, după ce citi rândurile scrise. lestematul pre*ătise firmanul carel numea padişa0... Ce vrei ca răsplată$

Atât- sămi spui unde se află fericirea.;ultanul se foi pe perna lui verde şi se uită ciudos- Ceremi ce vrei. (ţi dau aur şi pietre scumpe, îţi dau o raia întrea*ă, îţi

dau roabele astea şi tot ce cuprinde palatul meu, dar unde se află fericirea nuţispun.

umi trebuie nimic, răspunse 8asin. 6nde se află fericirea$ uţi spun, nau"i$8asin se apropie de sultan şii atinse braţul drept. raţul i se împietri. 6nde este fericirea$ uţi spun!8asin făcu de piatră şi braţul stân* al sultanului, dar padişa0ul nu se dădu

bătut. ;fârşi prin a aun*e om de piatră. 8asin îl lăsă în sala frumos împodobităşi se întoarse în încăperea de piatră *albenă, unde *ăsi din nou câinele cu blanăalbă. Câinele dădu din coadă şil apucă de mână, încercând săl tra*ă după el.

6nde mă duci$

H



Câinele lătră vesel şil trase mai departe. :uânduse dupî el, trecu prin săliunde nu se afla picior de om, dar care erau pline de fel de fel de minunăţii, şi a

unse în *rădina palatului. 8recu printre pomi de toate soiurile şi se opriră sub unmăr uriaş. Câinele începu să scurme cu labele şi scoase la lumină un belciu*

mare, de fier. 8asin apucă belciu*ul, trase cu putere, şi un c0epen* se desc0ise.După ce coborâră nişte trepte de lemn, aproape putre"ite, intrară întrun *ârliciîntunecat. ;trecurânduse prin c0epen*, o ra"ă luci undeva în be"nă. Câinelelătră şi se repe"i înainte, apoi se au"i un clipocit-

Aşteaptă afară!;upunânduse poruncii rostite în şoaptă, voinul ieşi din *ârlici, măcar că

nu înţelesese cine vorbea. u aşteptă prea mult. 7 fată nespus de frumoasă searătă în *ura c0epen*ului şi urcă treptele.

Cine eşti! întrebă uimit 8asin. 2ă c0eamă 6mie, răspunse fata. /ii povesti cum padişa0ul o furase

voind so vâre în 0aremul lui, cum se împotrivise şi vi"irul cel rău o presc0imbase în câine. (n cârliciul ăsta e :aculdesubpământcarenuminte,mai spuse fata. (n apa lui toate arată aşa cum sunt, şi eu mam prefăcut în 6mie.

8asin o ascultă şii fremătă inima. rumoasă era 6mie!;e plimbară tăcuţi prin *rădina palatului, depărtânduse de sultanul împie

trit pe perna lui verde. Aunseră la un lac umbrit de sălcii şi *ăsiră lân*ă ţărm o barcă cu vâsle de aur. ;e urcară în barcă şi trecură pe celălalt mal. Acolo sesfârşea *rădina.

6mie, vorbi 8asin, va trebui oare să ne despărţim$ Abia team întâlnit...

ata râse şi frumoasa ei salbă de la *ât sună uşurel. Ai uitat pentru ce ai venit în Cetatea Verde$ am uitat, răspunse 8asin. Dar afurisitul de sultan nu mia destăinuit

unde pot *ăsi fericirea... /i, dacă ştiu eu$Voinicul o strânse în braţe. 6mie... Da, cred că ştiu unde se află fericirea. umai în ţara Van, spuse fata,

desprin"ânduse din braţele lui 8asin. Acolo e patria mea... # departe ţara Van,

8asin, dar cu papucii de fier putem aun*e întrun ceas. Dar de unde luăm papucii$ Papucii, răspunse 6mie, îi putem lua numai de la bătrânul Alioc0i"*âr

cit, care are sin*ura perec0e aflătoare în lumea întrea*ă. ;ă vedem ce neo cereîn sc0imb...

Aşa au plecat săl caute pe Alioc0i"*ârcit. #ra acesta un moşnea* carese purta calic, cu o cămaşă ruptă, şalvari peticiţi şi un turban bun mai de*rabă decuib de ciori decât de turban. /i se purta calic, deşi avea saci cu aur şi pivniţe cu

bo*ăţii adunate din lumea întrea*ă. Papucii de fier se numărau printre ele.

Când lau *ăsit, "*ârcitul tocmai sfârşise masa alcătuită din două coi de pâine uscată şi două pa0are cu apă.

I



;alem! spuseră cuviincios tinerii.;alem! mormăi Ali, aruncândule o privire rea.Altminteri nu se osteni săi întrebe ce doresc, şi nici nui pofti la masă,

cum ar fi făcut un om de treabă.

8asin însă nu mai părea stânenit. Cinstite Ali, spuse el, am venit la tine pentru o treabă însemnată. Avemnevoie de papucii de fier.

Papucii$ stri*ă "*arcitul. Care papuci$ /i de ce îmi vorbeşti mie de pa puci$

Pentru că numai tu ai sin*ura perec0e de papuci de fier care ne trebuie.;upărat, Ali dădu din mâini- Am...nam nimic! ;unt sărac, sărac lipit...8oată lumea spune- 4Ali are!

Dute şi cerei lui Ali4. De unde să aibă Ali$ (i dă cineva de pomană$... 2ăcarde sar milostivi careva şiar veni cu vorbe plăcute- 3Poftim, cistite Ali, am venitsăţi dau...4 Dar nu! 8oţi cer, cer, ca şi cum aş fi Alla0 sau cel puţin Profetul lui,

binecuvântatăi fie amintirea... am! am papuci, nam nimic, vai de bătrâneţele mele...

6mie "âmbi. 8asin râse din toată inima. Cinstite Ali, vorbi el, eu am venit săţi dau... ceai sămi ceri pe papuci! u sar putea sămi dai, fără să ceri nimic$ întrebă plin de nădede Ali.

ieţi milă de un biet bătrân... Asta nu, răspunse 8asin. Dar am săţi dau mai mult decât aştepţi. 7, dacă miai da tot ce se poate da, stri*ă însufleţit bătrânul, dacă miai

da marea cu sarea! #u să am tot şi ceilalţi nimic. ;ă moară de foame... Ce frumos ar fi!

ine, spuse încruntat 8asin. /i, bătând din palme, stri*ă de trei ori- Bbadula, pofeştencoa!

;e au"i un mu*et înspaimântător. :a c0emarea fiului albastrei Aişe, marea ieşea din matca ei năpustinduse spre locuinţa lui Alioc0i"*ârcit. ;e rosto*olea val după val şi fiecarel încăleca pe cel dinainte, *răbind săl întreacă. /iaunseră la ţintă. (l luară pe Ali pe sus, atât de repede, încât îi că"u turbanul, darnu destul de repede ca o cioară să nu aibă vreme săl apuce, cu *ândul săşi facă

din el cuib pentru pui. Destul, Bbadula! stri*ă iarăşi de trei ori 8asin, iar vuietul se potoli fără

veste şi marea se întoarse în adâncurile ei, târândul cu ea pe Ali, care se putu însfârşit sătura.

(ntovărăşit de 6mie, 8asin sparse lacătul atârnat la poarta pivniţei bătrânului "*ârcit, şi tinerii intrară. Ce nu le vă"ură oc0ii! ;aci cu aur, saci cu pietrescumpe aşe"ate cu socoteală % un sac cu safire, altul cu rubine, altul cu smaralde, şi tot aşa, câte un sac pentru fiecare nestemată % apoi lă"i cu 0aine, cu blănuri, cu mătăsuri. @ăsiră saci cu *râu muce*ăit, pentru că Ali navea ce face cu

*râul pe carel avea, dar nu se îndura săl dea nimănui, *ăsiră tot ce mintea poate înc0ipui şi, pe o coloană de piatră, *ăsiră şi papucii de fier.

9J



8asin îi puse îndată în picioare, apoi c0emă lumea şi începu să împartă bo*ăţiile din pivniţă. (mpărţi cu atâta dreptate, că nimeni navu pricini să plân*ăafară de o babă care căpătase printre altele, nişte şalvari ne*ri, în timp ce iar fidorit roşii. ;e *ăsi cu cine să facă sc0imb, aşa că plecă şi baba mulţumită!

Acum, spuse 6mie, la drum.8asin o luă în braţe şi şopti- (n ţara Van.Abia rostise cele trei cuvinte, că se pomeni ridicat în vă"du0 împreună cu

6mie. Kburau amandoi, întrecând în iuţeală rândunicile, "burau peste oraşe, peste ape, "burau peste păduri şi peste câmpii, şi priveliştea pe care o vedeau eranespus de frumoasă. umai că 6mie ameţi când privi de sus o turmă de elefanţi,care de acolo nu păreau mai mari decât nişte purici. (şi lăsă fruntea pe pieptul lui8asin şi % ce să spun$ % nici ea şi nici voinicul nu sau plâns de întâmplarea cuelefanţii.

Au "burat deci, când deasupra şi când dedesubtul norilor, preţ de un ceas.Bar când sa împlinit ceasul, au început să coboare uşurel, uşurel, şi sau opritdrept în milocul unui câmp cu maci. (ncotro te uitai, vedeai numai flori roşiifremătând ca o 0aină de mătasă pe trupul pământului.

6nde suntem$ întrebă 8asin. (n ţara mea, răspunse 6mie. /i undei fericirea, 6mie$ata îl privi "âmbind şi tăcu. ;pune, o ru*ă din nou 8asin.

6nde anume, naş putea săţi spun. Dar fericirea, 8asin, e lân*ă tine,aproape so atin*i cu mâna...

7 lumină neaşteptată se făcu în mintea voinicului. 5epe"induse, ocuprinse în braţe pe 6mie.

8u, stri*ă el, tu! Cum de nu miam dat seama$ 8u eşti fericirea, 6mie$ata tăcea, "âmbindui tot atât de neînţeles. Am *0icit$ 8rebui să ştii, 8asin, că fericirea nu se capătă pe *0icite...8asin era însă si*ur de ceea ce descoperise. /i când fata îi spuse că nu

avea părinţi, şi că deci nu avea unde se duce, se apucă de lucru. Aler*ă în pădure şi, cu un topor împrumutat de la un tăietor de lemne, începu să doboare copacii, apoi se apucă săi cureţe şi săi cioplească. Din bârne ridică pe dată o căsuţă, alcătui un *ard şi începu să lucre"e un pat, o masă, scaune. Curând, casa fu*ata.

7, 6mie, niciodată nam fost atât de bucuros, stri*ă 8asin. Asta e, desi*ur, fericirea...

Bscăliră apoi în faţa cadiului şi a martorilor contractul de căsătorie şi semutară în locuinţă. 8otul mer*ea cum nu se poate mai bine. 8asin se tre"ea în

"ori şi o privea pe 6mie. Apoi se duceau la 0amam )baie la arabi+, de undeieşeau proaspeţi şi plini de voie bună. Dădeau o raită prin suL )piaţă+ şi se

99



întorceau la căsuţa lor. 6mie pre*ătea prân"ul şi 8asin o privea. Ca douăturturele se aşe"au apoi şi mâncau, arătânduşi unul altuia bucăţile mai *ustoase.;e culcau. ;e plimbau. Bar seara 6mie lua în braţe un lut0 şi cânta-

Decât mesteacănul alb, mai drept e trupul dra*ului meu,

Decât şoimul, mai vitea" e cu*etul dra*ului meu,Decât luna rotundă, mai rotundă e faţa dra*ului meu,Decât pâinea cea caldă, mai caldă e inima dra*ului meu.8asin asculta şi privea. Ciudat! (ntra treia seară începu să se frământe.

6mie îl vă"u căscând şi acoperinduşi *ura cu palma. Gie somn, 8asin$ u, deloc, bâi*ui voinicul. #u... ai *ăsit fericirea, 8asin$ mai întrebă 6mie, cu un "âmbet.8asin o privi, tuşi, dar, cum minciuna nuşi putea face loc între ei, spuse- 6mie, sufletul meu e plin, dar... parcămi lipseşte ceva, 6mie! Caută, 8asin. Poate că fericirea nu stă numai în iubire.

erăbdător, voinicul ieşi din casă. Pe cerul plin de stele strălucea o lunămare cât un li*0ean de aramă.

ericirea, mormi 8asin, unde să caut fericirea$;e duse către câmpul cu maci. 6mblă încet printre florile roşii, intră apoi

în pădure. (n pădure era întuneric şi numai ici colo străluceau făcliile micuţilorlicurici, de parcă un roi de stele sar fi desprins de pe boltă şi ar fi că"ut pe

pământ. Deodată aunse întrun luminiş, şi luna lumina cu ra"ele ei ceva ce i se păru un mac uriaş. ;e apropie. /i, care nui fu mirarea *ăsind o piatră roşie. u

era o piatră de rând, ci una de preţ. 6n rubin!(ncercă săl ridice, dar nu i"buti. 5ubinul era pe umătate în*ropat în pă

mânt, iar partea care se putea vedea era de mărimea unui viţel.8asin aler*ă spre casă, luă o sapă, împrumută o căruţă şi se întoarse cu

rubinul uriaş, care lumina ca un foc mare, cu toate că îl acoperise cu cren*i, sănu fie vă"ut. Ai fi "is că toţi macii de pe câmp se strânseseră la un loc şiîmprăştiaseră, sclipind. (ntradevăr, câmpul era acum *ol şi trist.

8asin duse cu *reu rubinul în odaie-

6mie, bo*ăţia e sin*ura fericire. De astă dată am *0icit! Aminteşteţi, 8asin, răspunse cu blândeţe 6mie, că fericirea nu se capă

tă pe *0icite...Dar 8asin no au"ea. Cu priviri înflăcărate se uita la minunata piatră

scumpă, şi piatra părea căi răspunde aruncând focuri sân*erii prin încăpere. (nţele*i, vorbi după o vreme 8asin, acum suntem bo*aţi. Putem face tot

ce vrem. Am să spar* o bucată de rubin, care pentru mine nu va însemna mainimic şi care va fi totuşi mai de preţ decât toate averile padişa0ilor de pe

pământ. 6mie, sar părea că sunt fericit!

9=



(ntradevăr, 8asin apucă în "ori un ciocan şi desprinse din rubinul uriaş o bucată cât un cap de om. Potrivind stânca preţioasă adusă din pădure, vă"u cu bucurie că lipsa nici nu se cunoştea.

(nfăşură bucata întro pân"ă, o puse în coş şi se duse la suL,

îndreptânduse către du*0eana celui mai de seamă *iuvaer*iu. e*ustorul îl pofti înăuntru, îl aşe"ă pe o pernă, îi dădu dulceaţă şil întrebă ce pofteşte. Am de vân"are un rubin, spuse 8asin.7c0ii ne*ustorului scânteiară. Dar când 8asin desc0ise coşul şi scoase

piatra din pân"a în care era înfăşurată, *iuver*iului îi scăpă un stri*ăt şi că"u pespate, fără suflare. 8asin îl stropi cu apă rece, şi omul desc0ise oc0ii.

rumosule tânăr, oftă ne*ustorul, de cinci"eci de an sunt *iuvaer*iu aici,în suL, mii de nestemate miau trecut prin mână, dar un rubin cât un cap de omnam mai vă"ut, nici nam au"it să fi fost vreodată! (n*ăduie săi c0em peceilalţi *iuver*ii din suL...

Peste o clipă ne*ustorul şi alţi nouă *iuvaer*ii intrară în du*0eană.Vă"ând rubinul, unii se pierdură cu firea, alţii cântară, alţii plânseră, alţii semulţumiră săşi frece mâinile. &otărâră săşi pună laolaltă averile şi să cumperenestemata în tovărăşie. C0iar puse la un loc, averile lor nu plăteau decât o partedin rubin, dar 8asin înc0eie târ*ul şi se întoarse acasă cu o căruţă care *emea de

povara sacilor cu aur.7 îmbrăcă pe 6mie în cămăşi cu fir şi şalvari de mătase, mâncară de câte

"ece ori pe "i, aveau cire"i şi turme de nu le mai puteau socoti, iar sacii de aurerau parcă neatinşi, şi neatinsă părea şi nestemata cea mare. 8asin se în*răşă şi

se plictisea. u, 6mie, spuse el întro seară. ici bo*ăţia nu înseamnă fericire... Caută, 8asin, caută...:uă 8asin un ciocan şi sparse în nenumărate cioburi rubinul cel mare.

(mpărţi aurul pe carel mai avea şi, adunând cioburile în saci, le "vârli pa câmp.6nde sărea un ciob înflorea un mac, şi câmpul se acoperea din nou de covorulflorilor.

# mai frumos aşa, spuse 8asin. Dar fericirea unde so caut$/i porni din nou la drum. Păşea *ânditor, nu lua seama nici la "borul

păsărilor, nici la ocul copiilor.3(ntradevăr, îşi spuse 8asin, bine a "is tata Cadâr- *reu e de aflat ceţi

doreşte. 6ite că fericirea e ca o şopârlă. Aler*i după ea şi, când o prin"i, rămâi înmână doar cu o bucată de coadă. /i cu coada asta nai ce face şi fericirea rămânetot departe...4

@ândind astfel, umbla 8asin pe câmpie, depărtânduse tot mai mult decasă. Aunse la un râu careşi rosto*olea apele între maluri umbrite de sălcii.Acolo, lân*ă apă, vă"u o colibă. (n pra*ul ei şedea un bătrân cu fruntea înaltă,umbrită de un turban mare, şi bătrânul ţinea pe *enunc0i un sul desfăcut, din ca

re citea. 8asin fu mirat de liniştea şi pacea care plutea în urul bătrânului.2işcat, îl întâmpină cu multă cuviinţă.

9?



Ce te aduce, fiule, prin aceste locuri unde numai liştea se întâlneşte$ Caut fericirea, cinstitule înţelept, răspunse 8asin. Dar acum am *0icit.

ericirea se află, desi*ur, în învăţătură. Dacă ştii cât mai multe lucruri, nu se poate să nu fii fericit.

ătrânul "âmbi şi 8asin aler*ă spre casă, unde începu să strân*ă tot soiulde însemnări ale înţelepţilor din ţările lumii. A adunat însemnări ale unoroameni de mult pieriţi de pe faţa pământului, a adunat scrieri ale celor mai deseamă *ânditori ai timpului. 6mie nu mai făcea decât să ştear*ă praful şi sărânduiască sulurile preţioase, peste care 8asin sta aplecat "i şi noapte. 6n an de"ile înc0eiat a sta şi a tot învăţat şi, pe măsură ce învăţa i se părea că ştie tot mai

puţin. ericirea, de care se credea aproape, îi fu*ea iară printre de*ete. 6mie, stri*ă el întro "i, eşti si*ură că fericirea se află aici, în ţara Van$

Am încercat so aflu în toate felurile şi, iată, sunt tot atât de departe de ea ca laînceput...

Vitea"ul meu 8asin, răspunse 6mie, fericirea e 0ără"ită omului şi el o poate *ăsi oriunde. Dacă team c0emat în ţara Van, era doar pentru că ocunoşteam mai bine şi ştiam că aici vei *ăsi mai uşor ceea ce cauţi.

Dar unde$ întrebă 8asin$ 6nde$(şi luă toia*ul şi plecă din nou pe drumurile fără capăt ale ţării Van. 2erse

vreme îndelun*ată, aşa că toia*ul i se toci, aun*ând la umătate. (şi căută alttoia*, şil toci şi pe al doilea.

Aunse în creierii unor munţi stâncoşi. 6nde îşi întorcea privirea întâlneanumai colţi de piatră, *oi şi crăpaţi de vreme. /i tocmai când se întreba cum să

facă rost de un al treilea toia*, vă"u că se află lân*ă un sat. ;e întunecase. Ceru*ă"duire la prima colibă.

7mul carei desc0ise era slab şi pielea de cerb pe care o purta se rosese demult. Privi cu teamă spre 8asin.

De o viaţă de om trăiesc aici, printre 2unţii Albi, şi om dintralt satdecât al nostru nam mai vă"ut, spuse el cu mirare. umai în poveştile bătrânilornoştri se spune că ar mai fi pe lume şi alţi oameni, dar niciodată nu iam cre"ut...

;e minună voinicul şi întrebă- Dar în vale nu coborâţi niciodată$

Ce să căutăm în vale$ răspunse bărbatul slab. Aici e loc destul... Darintră, călătorule. De odi0nit ai să te odi0neşti, doar de mâncat nai să mănânci,că nimeni din satul nostru nu mai are deale *urii.

(i mulţumi 8asin şi, cum era istovit, se culcă dea dreptul pe pământ. Daro mare mirare îl aştepta în "ori. 7amenii din satul în care poposise nu cunoşteaufocul. Aveau topoare de piatră şi râşniţe de piatră, plu*uri de lemn şi ace de os.Află 8asin că în satul lor nu nimerise niciun străin de la începutul începuturilorşi că oamenii trăiau acolo cum se trăise cu mii şi mii de ani în urmă.

Atunci apucă un băţ, îl ascuţi şii înfipse capătul ascuţit în *aura unui

lemn uscat. :uă apoi băţul între palmele pe care începu să le frece, băţul se rotişi, după o vreme, o şuviţă de fum se ridică din scobitură. ;pre marea mirare a

9



oamenilor adunaţi, 8asin suflă asupra primelor scântei şi le acoperi cu frun"euscate. Peste puţin se ivi o flacără, frun"ele se aprinseră, şi 8asin le acoperi cuvrescuri. Curând în satul pierdut flăcările unui foc adevărat se ridicară pentru

prima oară spre cerul albastru.

Atras de strălucirea focului, un copil îşi întinse mâna spre limbile roşii,dar scoase un ţipăt şi începu să plân*ă. De unde să ştie că focul arde, dacăniciunul dintre părinţii, bunicii şi străbunicii lui nu cunoscuseră focul$

(i învăţă 8asin pe oamenii din satul pierdut să fiarbă le*umele, îi învăţă săfri*ă carnea, dar mai ales îi învăţă meşteşu*ul topirii fierului. (nvăţătura pe careo adunase în anul cât se c0inuise cu scrierile înţelepţilor se dovedea aici detrebuinţă.

Cunoscând fierul, oamenii i"butiră săşi facă scule bune şi vârfuri desă*eată cu care doborau mai mult vânat. ici plu*ul de fier nu semăna cucrăcana pe care o folosiseră înainte şi care abia "*âria pământul. Acum nu semai întâmpla ca satul să rămână fără făină. emeile cântau şi scoteau dincuptoare pâini rumene, copiii se ucau fără *rii, bărbaţii munceau cu spor şivoie bună.

inefăcătorul nostru 8asin, rosti întro seară omul carel *ă"duise pevoinic, de când ai venit la noi, totul e altfel decât a fost. Cum săţi mulţumim$

8asin se *ândi o clipă, întrebânduse ce şiar putea dori. Apoi, tresărind,îşi aminti de pricina venirii lui în satul din creierul munţilor şi spuse cu un soi demirare-

Prietenii mei, dacă vreţi să mă răsplătiţi, spuneţimi unde se poate *ăsi

fericirea$Dar, în timp ce oamenii se sfătuiau între ei, îşi dădu seama că de la o

vreme uitase ce căuta şi înţelese că acolo, printre oamenii aceia, se simţea fericit.3Atunci, îşi spuse el, nu cumva...$4

7, 8asin, binefăcătorul nostru, vorbi *a"da, noi nu pricepem întrebareata. ericirea noastră eşti tu, că tu neai adus fericirea! De când ai venit printrenoi, femeile care plân*eau au învăţat să cânte, copiii care se stin*eau de foame"burdă, bătrânii careşi blestemau soarta se strân* în pace, iar bărbaţii muncescmai spornic şi mai uşor...

Pricepu atunci 8asin că, dând oamenilor fericirea, *ăsise fericirea şi pentru el. ucuros, îşi luă rămas bun şi se îndreptă spre casă. 8oci un toia* pedrum, îl toci şi pe al doilea, iar când săşi caute un al treilea se tre"i în faţa caseisale. (n pra* îl aştepta 6mie-

Ai *ăsit fericirea, 8asin$Voinicul o strânse în braţe. Apoi îşi încălţă papucii de fier ai lui

Alioc0i"*ârcit şi amândoi se ridică în vă"du0, plutind în "bor către bordeiul bătrânului Cadâr.

(l *ăsiră mai *ârbov şi mai bătrân. 7c0ii lui slăbiţi îl recunoscură cu *reu

pe 8asin, dar când o vă"u pe 6mie, strălucitoare ca luna plină, începu să vadă binişor.

9



6nde se află fericirea, 8asin$ întrebă Cadâr. :ân*ă tine, tată. Aşa ţia spus padişa0ul$8asin "âmbi.

/tia padişa0ul de ce nu vrea sămi destăinuie taina. Când îşi făurescfericirea, oamenii nu mai au nevoie de niciun padişa0. ericirea omului, tată, stăîn fericirea tuturor oamenilor!

/i 8asin îl întrebă care era cea mai mare durere a oamenilor din partealocului.

Padişa0ul din Cetatea Verde şi @ârla ea*ră, spuse fără şovăială Cadâr.De cînd mă ştiu, în toată vremea slu*ile padişa0ului fură de stin*, iar în

primăvară şi în toamnă apele se umflă şi se revarsă peste maluri, acoperindcâmpuri, târând oameni şi înecând bordeie...

8asin luă o daulă şi, bătând în ea, adună sfatul obştii. Povesti cum îlsc0imbase pe padişa0 în stană de piatră şi îi învăţă pe oameni să facă un "ă*a"înalt, ca să împiedice mânia @ârlei e*re. Bar oamenii se apucară de treabă şi,muncind fiecare pentru toţi, aflară fericirea. Atunci sau născut cele maifrumoase cântece.

Când după ani şi ani Cadâr muri împăcat, 8asin se întoarse cu 6mie înadâncurile mării, la Aişe cea albastră, şi acolo au rămas până în "iua de a"i.Dacă te uiţi bine în nopţile cu lună, şi dacă apa mării este limpede, se întâmplăsăl ve"i pe 8asin, careşi împărtăşeşte înţelepciunea fiinţelor care trăiesc înmare. Dar fericirea a poposit pe pământ, şi pentru asta oamneii nul vor uita pe

voinicul de piatră însufleţit de bătrânul Cadâr. u, niciodată!

9E



Povestea celor şapte rate

Vladimir Colin

Au fost odată şapte raţe. Prima era şc0ioapă, a doua era c0ioară, a treiaavea ciocul strâmb, a patra avea o aripă mai lun*ă decât cealaltă, a cincea eracam umulită de pene, a şasea navea coadă, iar a şaptea era niţel cam surdă. Darceare a face$

iecare dintre cele şapte raţe credea că e cea mai frumoasă din lume. Dedimineaţa până seara cele şapte raţe nu făceau altceva decât să se certe între ele-

#u sunt cea mai frumoasă! a eu! a eu!Dacă au vă"ut şi au vă"ut că nu se pot înţele*e, au 0otărât să mear*ă toate

şapte la un udecător drept, udecătorul să c0ib"uiască şi să 0otărască de parteacui este dreptatea.

;au dus întâi la motan. Dra*ă motanule, carei cea mai frumoasă dintre noi$2otanul lea privit şi lea răspuns- 2iau!

ine, bine, dar ce înseamnă 3miau4$ 5aţele nu ştiau. ;au dus atunci lacâine-

Dra*ă câine, vrei să ne spui tu carei cea mai frumoasă dintre noi$ /i ceînseamnă vorba 3miau4$

Câinele lea privit şi lea răspuns- &am!ună treabă! Acum erau şi mai încurcate... ;au dus la bou. Dra*ă boule, vrei să ne spui tu carei cea mai frumoasă dintre noi$ /i ce

înseamnă vorbele 3miau4 şi 30am4$

oul lea privit şi lea răspuns- 2uu!

u mai pricepeau bietele raţe nimic. ;au dus la vulpe.Dra*ă vulpe, vrei să ne spui tu carei cea mai frunoasă dintre noi$ /i ce

înseamnă vorbele 3miau4 , 30am4 şi 3muuuuuuu4$:ea privit vulpea, sa lins pe bot şi, pentru că avusese de multe ori dea

face cu tot felul de raţe şi le învăţase *raiul, lea spus- Dra*ele mele, frumoase sunteţi toate deopotrivă. Dar, credeţimă, nui

mare lucru! 8otul e să fii *ustoasă....Cele şapte raţe au început de îndată să se certe-

9F



#u sunt cea mai *ustoasă! a eu! a eu! a eu!

u vă certaţi, le spuse vulpea. Doar aţi venit la mine, udecătorul cel mainepărtinitor...Vreţi să ştiţi carei cea mai *ustoasă$ Vrem, vrem! 2ăcăiră raţele îmbul"induse toate şapte./i vulpea în*0iţi prima raţă cu pene cu tot! 2da, spuse ea morfolind, *ustoasă, nimic de spus... #u sunt mai *ustoasă, stri*ă o altă raţă. Da$ u vreau să o nedreptăţesc pe niciuna dintre voi, răspunse vulpea./i în*0iţi şi a doua raţă. A fel făcu şi cu a treia, a patra, a cincea , a şasea

şi a şaptea.Dar c0iar în botul vulpii, a şaptea raţă a început să stri*e- ;pune, spune, aşai că eu am fost cea mai *ustoasă$Vulpea o în*0iţi cât teai şter*e la oc0i , se linse pe bot şi *răi apoi- @ustoase ca *ustoase, raţelor, dar proaste ştiu că aţi fost toate şapte.

9H



Povestea crocodilului care plange

Vladimir Colin

6n crocodil şedea odată pe malul unei ape şi plân*ea, plân*ea cu lacrimide crocodil.

Vai, vai, cât de rău îmi pare! Vai, vai, sunt nemân*âiat! Ceai păţit, crocodilule$ întrebă o căprioară. De ce plân*i$Crocodilul îşi clătină capul şi stri*ă cu durere- Cum să nu plân*, cum să nu plân* dacă am în*0iţit adineauri un

eMplorator, cu puşcă şi raniţă, cu tot$Căprioara, care nul avea la inimă pe crocodil, râse bucuroasă- A0a! 8e râcâie puşca pe *âtle, aşai$ Da< de unde! *emu crocodilul. u pricepi nimic!... Ce puşcă$ 2ă doare

inima, inima mă doare când mă *ândesc la bietul eMplorator pe care lamîn*0iţit... 6n om atât de îndră"neţ! 6n bărbat voinic, care cunoştea toate

pădurile sălbatice, toate cotloanele pământului... Ce nenorocire! Ce nenorocire!Cum am putut eu săl în*0it, cu puşcă şi raniţă cu tot$ ;unt un ticălos, unnele*iuit... am sămi iert fapta asta cât oi trăi!

/i plân*ea, plân*ea crocodilul, plân*ea cu lacrimi de crocodilCăprioara, care se ţinuse departe, se apropie de crocodil, dacăi vă"u

durerea, încercă săl mân*âie- Dra*ă crocodilule, spuse ea, dacă ai şti cât sunt de fericită că teaud

vorbind aşa... Văd căţi pare rău... 5ău! 5ău! stri*ă crocodilul. Dar vino mai aproape, că nu te aud prea

bine... Căprioara se apropie. ietul eMplorator! *răi ea. :ai în*0iţit, deşi nu ţia făcut nimic... Dar de

a"i înainte nai să mai în*0iţi eMploratori, nui aşa$ u! u! stri*ă crocodilul. Cum o să mai fac una ca asta$ 2ai de*rabă

am să încep să pasc iarbă, ca tine...

Dra*ul meu! şopti înduioşată căprioara. Da, da! Am să pasc iarbă, spuse din nou crocodilul. umai că... Ce e$ umai că nu ştiu care iarbă e sănătoasă şi care otrăvitoare. Ar fi păcat să

mor otrăvit în floarea vârstei. u cre"i$Căprioara râse şil linişti pe dată- Asta săţi fie *ria! 7 să mer*em la păscut împreună şi o săţi arăt eu

ierburile dulci, acrişoare sau amare... u, nu, nu vreau amare! stri*ă crocodilul. Aratămi ierburile dulci, cele

mai dulci cu putinţă... 6ite, iarba asta de lân*ă mine e dulce$ Aş vrea să pascîndată. Ard de dorinţa de a paşte mai de*rabă...

9I



Căprioara se apropie de crocodil, se aplecă să vadă iarba cu pricina şi înclipa aceea crocodilul căscă o *ură cât o şură şio în*0iţi cu corniţe cu tot.

Proasto! mârâi el apoi. Au"i, iarbă dulce... Păi tu ai carnea mai dulcedecât orice iarbă, aproape tot atât de dulce ca cea a eMploratorului de adineauri!

&a % 0a, dar bine am mai mâncat a"i.6n papa*al, care vă"use din vârful unui copac tot ce se întâmplase, clătinădin cap şi stri*ă-

;ă afle toată pădurea ce păţeşte căprioara care crede în lacrimile unuicrocodil!

/i a aflat toată pădurea, şi de atunci i sa cam înfundat crocodilului, care avenit plân*ând la prietenul meu care scrie toate poveştile pentru copii şi, tot

plân*ând, ia povestit cele întâmplate. umai că prietenul meu la dat pe uşăafară, şi, pe cuvântul meu, bine a făcut!

=J



Povestea ceasului cu inimaVladimir Colin

8răia odată un ceasornicar bătrân. (ntro "i, plimbânduse printro pădurede la mar*inea oraşului, vă"u un ceas aruncat la rădăcina unui stear. #ra marecât un băiat sau o feti ă de patru ani, avea limbile de aur şi cifrele de pietreț scumpe.

iciodată nu mai vă"use ceasornicarul un asemenea ceas! (l privi pe toate părţile însă ceasul nu mer*ea. (l luă acasă şi îl desfăcu să îl repare. Pe vremeaaceea, în fiecare ceas locuia un pitic. #l era cel care mişca roţile dinţate şi băteacu un ciocănel, făcând tic % tac, tic % tacN

Ceasul pe care îl *ăsise meşterul nu avea pitic. Avea însă un pitic întrunsertar, de la un ceas care fusese strivit din *reşeală de stăpânul său. 5eparăceasornicarul ceasul şi îl aşe"ă în vitrină, doar, doar o veni pă*ubitul după el.

(ntro "i trecu pe acolo împăratul care vă"ând ceasul dori săl cumpere. (lduse la palat şi îl aşe"ă în sala tronului pă"it de doi ostaşi. Din "iua aceea se

petrecu un lucru tare ciudat. De câte ori venea la palat câte un boier să se plân*ăcăl necăesc ţăranii, abia îi spunea împăratul- 3Vorbeşte! (ţi dau voie să vorbeştio orăN4 că ceasul cu limbi de aur şi arăta că ora trecuse! Pleca boierul supărat,fără să apuce să desc0idă *ura. Dacă venea însă o văduvă, care îl învinuia pe

boier căi fură şi ultima bucăţică de pâine, împăratul îi spunea- #i, vorbeşte şi tu! (ţi dau voie o clipăN /i iată că după ceasul cu limbă

de aur, clipa ţinea, ţinea şi nu se mai sfârşeaN Pleca văduva numai când spusesetot ce avea pe inimă!

Dacă au vă"ut aşa, sau strâns boierii întro "i şi sau dus la împărat. 2ăria ta, nu se mai poateN Ceasul 2ăriei tale ne face viaţa amară. u

mer*e bine, 2ăria % ta!:a c0emat împăratul pe ceasornicar şi ia dat ceasul săl repare. )N+

Auns acasă, ceasornicarul scoase piticul din ceas şi îl întrebă ce se întâmplă.

2eştere, meştere % oftă piticul % ce să fac dacă am o inimă$ Bnima ţinecu oamenii nevoiaşi şi nui iubeşte pe boierii 0răpăreţiN Atunci pun ceasul sămear*ă mai repede sau mai încet după cum cred eu că e bine. 2eşterul dădu dincap. Doar avea şi el o inimă şil înţele*ea tare bine pe piticul cel inimos! ) N+

Pentru a ieşi din impas, ceasornicarul apelă la autorul altui meşter, caredorind să fie pe placul împăratului, construi un pitic de fier, fără inimă, care să

pună ceasul în mişcare ca şi piticul adevărat. 8are sau bucurat boierii şiîmpăratul de noul ceas! :au aşe"at în sala tronului şi, de atunci, din nou vorbiră

boierii câte o oră, iar nevoiaşii câte o clipăN Apoi, îmbătrânind, piticii din

ceasornice se mutară, rând pe rând, în ţara poveştilor şi în locul lor fură aşe"aţi pitici de fier, sau arcuri, lanţuri, pendule şi cuci. Până în "ilele noastre se cunosc

=9



ceasuri cu arc,cu lanţ,cu pendule sau cu cuc,dar ceasuri cu pitic sau cu inimă nuse mai cunosc decât în poveştile pentru copii.)N..+

==



Desteptaciunea prostilor

Vladimir Colin

Doi proşti sau întâlnit cândva la cruce de drumuri. Pe cel dintâi îl*oniseră oamenii din satul lui, că prea era din caleafară de prost şi le făcea satulde râs. Celălalt se suise întro căruţă în care se mai în*0esuiseră nouă"eci şinouă de proşti. Căruţa cu proşti se rupsese de *reul prostiei şi proştii seîmprăştiaseră care încotro, umplând lumea pânn "iua de a"i...

O ună vreme, om cu minte, spuse aşadar primul prost vă"ând că seîntâlneşte cu unul care, deşi soarele ardea, purta două căciuli şi trei cooace.

O 2ulţumesc dumitale, om cu scaun la cap, răspunse al doilea, bă*ând deseamă că drumeţul cei dăduse bineţe purta pe cap un scaun cu fundul spart.

Au"ind fiecare vorbele celuilalt, pricepură proştii că se întâlniseră doioameni de nădede şi 0otărâră săşi urme"e calea împreună, iar, dacă merseră cemerseră li se făcu sete.

O ună ar fi acum, nişte apă, spuse cel dintâi. O P0iii! 8are bună, încuviinţă al doilea. ună de tot.../i, ca un făcut, dădură îndată peste două fântâni aşe"ate, cine ştie de ce,

una lân*ă alta.

O Ve"i $ #u am să beau dintrasta, spuse prostul cu două căciuli şi treicooace, oprinduse lân*ă una dintre fântâni.

O 7are cealălaltă no fi având apă mai bună $ întrebă prostul cu scaun lacap.

Prostul cuminte că"u pe *ânduri. Privi fântânile cu îndoială, şi i"bindusecu palma peste frunte, *răi-

O /tii că ai dreptate $ Păi, atunci din care să bem$ O &e0e, râse cel cu scaun la cap, tenvăţ eu. Am "is că a doua are apă

mai bună$ Bacă, bem dintra doua!

Dar prostul cuminte, cu două căciuli şi trei cooace, că"u parcă şi mai tare pe *ânduri.

O Aşai, pare lesne de "is, răspunse el după o vreme, dar dacă tot apa din prima fântână e mai bună, a$

Prostul cu scaun la cap căscă atunci o *ură mare, mare şi no înc0ise decâtdupă ce stri*ă-

O Vai de mine! /i cei de făcut$ O Baca, măcar că sunt cuminte şi umblu iarnavara cu două căciuli şi trei

cooace, tot nu mă pricep ce să spun, vorbi încurcat al doilea prost. Ce ne facem$

=?



/i amândoi uscânduse de sete, rămaseră să cu*ete. 7ftau şi cu*etau.Cu*etau şi tră*eau cu coada oc0iului când la o fântână, când la alta,neputânduse 0otărî din care să bea.

O ratemeu, au"i $... 2or de sete! i"bucni deodată cu *las plân*ător

prostul cuminte. O Dară eu! îi ţinu isonul cel cu scaun la cap. 2ă tem cam şi murit dea binelea ...Dar cum să bem aşa, ca proştii! ui ruşine $

O Drept! Aşai. Ca proştii nu putem bea, spuse al doilea prost, i"bucnindîn 0o0ote de plâns.

O u mai plân*e, cămi sfâşii inima, rosti atunci cel dintâi, plân*ând culacrimi cât bobul de stru*ure. Ce păcat că nu suntem mai proşti, stri*ăde"nădăduit prostul cuminte. Am bea şi noi ca proştii, şi *ata...

Prostul cu scaun la cap că"u sfârşit lân*ă *0i"durile uneia dintre fântâni. O umai ca să ne răpună cu "ile au săpat, te miri ce ticăloşi, două fântâni

taman aici. /i două... 6na nu leaun*ea $Prostul cuminte se prăbuşi lân*ă *0i"durile celeilalte şi prinse a răcni ca

din *ură de şarpe - O Autor! ;ăriţi, oameni buni!... 2urim de sete! Dar, cum se aflau

departe de sat nimeni nul au"i.Prostul îşi luă atunci rămas bun de la viaţă şi înc0i"înd oc0ii îşi propti

capul în ţărână. Când colo, nasul i se opri întrun oc0i de apă stătută, cursă din*ăleata cine ştie cui.

O o*daproste! îşi spuse uşurat şi, lipăind încetişor, să nul simtă

tovarăşul, bău toată apa aia ver"uie.Dar, să ve"i comedie, tot aşa făcu şi prostul cu scaun la cap, care *ăsi şi el

lân*ă fântâna lui un oc0i de apă încropită de soare. O &ai, fratemiu, să mer*em, rosti atunci înviorat prostul cuminte.

Dălencolo de fântâni păcătoase! O Că bine "ici, frăţioare, răspunse la fel de înviorat prostul cu scaun la

cap. :asăle naibii de fântâni.../i, încântaţi că nu băuseră ca proştii, cei doi înţelepţi îşi urmară drumul

cărând două căciuli, trei cooace şi un scaun cu fundul spart.

Cel ce nu ia întâlnit5o* sămi scrie ne*reşit.

169173797-povesti-vladimir-colin.pdf

Documents